BiodegradareaBiodegradarea este fenomenul prin care o substanta se descompune natural cu ajutorul unor microorganisme (bacterii, ciuperci, insecte etc.), din descompunerea acesteia rezultand alte substante inofensive.

Un ambalaj biodegradabil este format din molecule care pot fi transformate în molecule mai mici şi mai puţin poluante, transformare care are loc datorită micro-organismelor care trăiesc în mediul natural: bacterii, ciuperci, alge etc. Rezultatul acestui proces de transformare trebuie să fie apa, dioxidul de carbon sau metanul. Gazele naturale rezultate din vegetale precum lemnul, pluta sau bumbacul sunt biodegradabile. Chiar şi materialele plastice pot fi biodegradabile. Originea lor este sintetică sau pe bază de resurse vegetale.

Există diverse tipuri de ambalaje biodegradabile:

•biopolimeri rezultaţi din plante (amidon, celuloză etc);•biopolimeri produşi prin polimerizarea chimică care asociază utilizarea materiilor prime regenerabile cu procese industriale de polimerizare;•biopolimeri produşi de micro-organisme modificate genetic;•polimeri sintetici

Deşeurile de ambalaje biodegradabile trebuie să permită descompunerea fizică, chimică, termică sau biologică pentru ca cea mai mare parte a materialului să se transforme in biomasă şi apă.In contrast cu factorii poluanti din apa care necesita o tratare speciala pentru a fi eliminati, exista insa si substante, numite biodegradabile, care nu polueaza mediul. Un produs este numit biodegradabil atunci cand se transforma, se descompune si se elimina in mod natural.

Resturile de mancare, hartia si materialele de origina vegetale sau animala, cum sunt bumbacul si lana, sunt biodegradabile; unele produse de curatat sunt de asemenea biodegradabile. In schimb numeroase materiale plastice nu sunt.rezistente la uzura, la rupere si la actiunea factorilor chimici, ele formeaza depozite dupa urare. Pentru aceste materiale artificiale, chimisti au inventa metode de reciclare (reciclarea este transformarea deseurilor in produse noi). Unele materiale plastice sunt rupte si folosite apoi la fabricare aglomeratelor, a materialelor de constructii sau pentru asfaltarea drumurilor. Altele, care nu degaja gaze nocive, sunt arse si folosite la incalzitul urban. Cu toate astea se incearca realizarea materialelor plastice biodegradabile, care sa se descompuna tot ata de natural ca hartia si lemnul.

După anul 1950, materialele plastice au devenit de mare interes, în mai puţin de zece ani producţia maselor plastice crescând foarte mult. Consumul anual poate fi acum comparabil cu cel al metalelor neferoase. În prezent , există aproximativ 40 de tipuri de plastic, fiecare cu o compoziţie chimică şi proprietăţi diferite, care le fac potrivite pentru o anumită utilizare. Plasticul este fabricat din petrol , benzină şi cărbune .Cea mai mare parte din materialele folosite pentru fabricarea plasticului provin din reziduurile rafinării petrolului , care altfel ar fi arse sau irosite . Putem spune că prin fabricarea plasticului nu facem altceva decât să utilizăm nişte resurse pe care în mod normal le-am risipi. Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se realizează într-o gamă largă în multe ţări. În loc să polueze apa râurilor sau suprafeţe mari de sol prin acumularea lor, PET-urile pot fi foarte uşor colectate şi reciclate, acest lucru se poate face foarte uşor cu ajutorul containerelor speciale amplasate în multe zone ale oraşului.