Biblioteca

de CâmpinaPublicaþie trimestrialã editatã de

Biblioteca «C.I. Istrati» din Câmpina

Nr. 1 / 2011

Amplasată într-un loc minunat și într-oclădire pe masură, Biblioteca Municipală

«Dr.C.I. Istrati » poartă numele ilustruluisavant român deoarece acesta a înființat primabibliotecă publică din Câmpina în anul 1906la Școala de Baieți nr.1, cu un fond de carte de4200 de volume, provenite din donații aledomniei sale și ale prietenilor săi, intelectualiai vremii respective și mari personalități aleculturii românești. Schimbând denumiri șisedii, biblioteca municipală de astăzi a avut oistorie zbuciumată, dar a reușit să depașeascămomentele grele prin dragostea de carte acelor care au slujit-o de-a lungul celor 60 deani de existență. În 1949, după ce războiul atrecut peste oraș, biblioteca a rămas la ȘcoalaGenerală Nr.1, pornind la drum cu câtevadonații, apoi cu banii alocați de stat.

Continuatoare a tradiției inițiate de doctorulC.I. Istrati, Biblioteca Municipală

Câmpina deține la ora actuală un număr de79.000 volume (la sfarsitul lunii noiembrie2010) din toate domeniile cunoașterii,organizate în sistem CZU. De asemenea,există colecții de ziare și reviste, precum și

presa cotidiană. În cadrul biblioteciifuncționează trei secții de împrumut : secțiade împrumut pentru adulți, secția deîmprumut pentru copii și secția de carte înlimba engleză, toate cu acces liber la raft.Biblioteca dispune de două depozite aflate laetajele I si II ale clădirii, unde cărțile suntaranjate alfabetic în cadrul literaturii româneși străine, și sistematic pentru celelaltematerii, pentru a putea fi ușor regăsite. La salade lectură, utilizatorii au acces la internet, potconsulta presa zilnică și un bogat fond dereferință constituit din dicționare,enciclopedii, antologii, tratate, manuale deînvațare a limbilor, etc.

Secția de carte în limba engleză,cunoscută câmpinenilor în special sub

numele de Biblioteca Engleză, a fostfondata în anul 1998, fiind rodulcolaborării dintre Primăria MunicipiuluiCâmpina si fundația engleză EastEuropean Information Share Trust(EEIST). Această fundație este condusăde distinsa doamna Wendy Pratt. Prinintermediul doamnei Constanta MezdreaComan - ingineră chimistă si scriitoare -EEIST a donat Bibliotecii Municipale unnumar de aproximativ 11.000 de volume.Secția de carte în limba englezăfuncționează în incinta Casei Tineretului,la etajul 1. Fiind o secție a BiblioteciiMunicipale Câmpina, procedura deînscriere a cititorilor, precum șiprelucrarea și structurarea colecțiilor sefac după aceleași criterii. De asemenea,la Biblioteca Engleză, cititorii au accesla internet gratuit.

Liliana OiștieBiblioteca Municipală

11

Biblioteca Municipală«Dr. C. I. Istrati»

60 de ani de lecturăpublică în Câmpina

Recunosc că m-a surprins (plăcut?)constatarea lui Alberto Manguel conform

căreia scriitorul scrie ce poate, iar cititorulciteşte ce vrea. Între cei doi, primul îşi arogă, de obicei, statutul de erou, de interpret al uneianumite realităţi prin intermediul ficţiunii. Ele demiurgul, creatorul de lumi paralele. Este,într-adevăr, el eroul, singurul? Cel ce trăieştecu/în/prin ficţiune. Cititorul, nu are tot atâtadrept de a se socoti erou, de a seidentifica/delimita cu/de lumea (personajele,întâmplările, afirmaţiile, credinţele) ofertei?Scriitorul nu are de ales. Dacă-l urmăm peacelaşi Manguel, scriitorului îi este rezervatun singur rol în această tramă. (Lasă că elpoate fi / este şi cititor…) Pe când cititorulpoate alege. Inclusiv să nu intre înjoc.puternică decât foamea de real.) Aşadar,cititorul poate fi orice şi oricine. Piaţa ficţiuniieste nelimitată, ca orice virtualitate. Cititorulse hrăneşte din ea, nu consumând-o, ciîmbogăţind-o. Se ştie că o carte are tot atâteafeţe câţi cititori – ei sunt şi autori, pentru că o„rescriu” rescriindu-se / redefinindu-se pesine. Cititorul, membru al unei elite deschise,se raportează nu numai la aproapele fizic, ci şila aproapele ficţional, care este, de fiecaredată, altul şi altul. El este, nu neapăratsuccesiv, Pygmalion şi statuia de fildeş,detectivul şi criminalul, Estragon şi Godot,Ulise şi Penelopa, Tezeu şi Ariadna, Abelardşi Helois, - de ce nu? - Serghei şi Isadora…Cititorul, sclav fericit al lecturii, domneştepeste un imperiu al sentimentului globalităţii.Lui nimic din ce e de trăit nu-i este interzis. Pentru el orice trăire nouă este şioriginală (chiar şi re-trăirea este originală!).

Pentru el, însăşi conştiinţa de sineeste „une intense jouissance”(Pascal Quignard), sentimentul

unei continue renaşteri, bucuria iniţierii şiconvingerea singularităţii.

Olectură „de calitate” e o lectură la carecititorul îşi doreşte să revină (şi să o

găsească nouă, din nou). Plăcerea lecturiivine şi din „lectura de plăcere”, dar aceastaeste doar la un nivel minor al piramidei.Deasupra putem situa lectura de cunoaştere,cu o arie a secţiunii relativ mai redusă, poate.Înspre vârf, dăm de „sclavii lecturii”, însetaţide universuri ficţionale, aventurieriicunoaşterii spirituale. Este o construcţiepersonală, această piramidă. Ea răspunde,cred, şi evoluţiei vârstelor cititorilor. Numaipuţini aleşi urmează drumul până la capăt.Doar aceştia ajung să aibă adevăratebiblioteci şi că-şi constituie un ritual allecturii absolut personal.

Ca şi creaţia (scrisul), lectura nu este pentruorice loc ori moment al zilei. Epicurianul

Omar Khayyam recomandă ca poezia să fiecitită în exterior, sub crengile unui copac.Shelley îl citea pe Herodot dezbrăcat şi întinspe stânci, „până când transpiraţia mi seevapora”. Marguerite Duras citea rar pe plajăsau în grădină, pentru că nu o putea face sub„două lumini în acelaşi timp, aceea a zilei şiaceea a cărţii”; ea prefera o încăpere umbrităşi cu pagina luminată numai de o veioză.Pentru ducesa insomniacă a lui Chauser, a citiîn pat e distracţia cea mai agreabilă. Şi Proust,către finalul vieţii, cerea pentru lectură „del’obscurité et du silence”, întins pe patulîmpodobit cu perne, la lumina slabă a uneilămpi de citit. Cioran recunoştea că principalalui activitate a fost cititul. Cunoaşterea lumiiprofunde, adică.

Pentru ce „linişte şi obscuritate”? Pentruce izolare şi continuitate? Se poate citi în

autobuz, în tren, în metrou şi aceasta să fielectură în sens înalt? Îţi poţi crea spaţiul tău,rupându-te virtual de spaţiul înconjurător, fieşi temporar? Poate că da. Lectura de azi e şi olectură a lumii, refugiul în ficţiune nu taiepunţile cu cea mai acută realitate, ci oferă căide înţelegere, de interpretare a acesteia dinurmă. Omul care citeşte se reinventează cufiecare (re)lectură, se schimbă imprevizibil.22

Florin DOCHIADulcea sclavie a cititului

Constantin I. Istrati a văzut lumina zilei înorașul Roman la 5 septembrie 1850. Ion

Istrati, tatăl sau, s-a născut la Șerbești înținutul Romanului. A fost copist la ocancelarie din Iași, apoi paharnic și spătar. În1848, se căsătorește cu Maria Capșa, mamalui Consatntin I. Istrati, o femeie de o rarădistincție sufletească. A învațat la un pensiondin Iași și vorbea bine franceza și germana.Ea a avut un rol important în formareacopiilor săi. În notele sale autobiografice,doctorul Istrati afirma ca a avut o copilăriefericită. Împreună cu fratele său, Vasile,cutreiera împrejurimile satului, deprinzându-se să iubească natura.

Constantin I. Istrati a urmat cursul primar laȘcoala publică din Roman. A fost înscris

la Pensionul Meltzer, unde a învățat germanași franceza. După ciclul primar, a fost dus laIași, fiind primit ca elev intern la AcademiaMihăileană, în urma unui examen. Încă dinclasele elementare, Istrati avea înclinație cătrestudiul științelor naturale. Această pasiune afost întreținută de lectura revistelor depopularizare "Isis sau Natura", editată dedoctorul Iuliu Barasch în 1862 la Bucuresti,sau "Icoana Lumei" publicată la Iași deGheorghe Asachi în 1865-1866. În 1869,doctorul Carol Davila, directorul ȘcoliiNaționale de Medicină și Farmacie dinBucurești, face o vizită la Iași, inclusiv laAcademia Mihaileană. Renumitul medicbucureștean a intuit calitațile deosebite aletânărului Istrati. Părăsind Iașul, Davila i-aînmânat lui Istrati o foaie de drum, cu careacesta a pornit spre București la scurt timp.

C.I. Istrati a fost admis la Facultatea deMedicină în 1870, pe baza unui examen.

Școala Națională de Medicină și Farmacie, alcărei elev fusese și care și-a încetat activitatea

în același an, avusese un caracter militar.Devenind student, Istrati a rămas în cadrulserviciului militar al armatei, ceea ce-i asiguraanumite avantaje materiale. În 1871, obținegradul de subchirurg militar. În aprilie 1872,în primii ani de studenție, devine asistentbugetar al laboratorului de chimie al facultății,condus de Alfred Bernath-Lendway, om de

știință cu temeinică pregătire de specialitate.Activitatea desfașurată în acest laborator afost hotărâtoare pentru formarea omului deștiință Constantin I. Istrati. Muncind caasistent chimist, el nu și-a neglijat nici studiilemedicale. În 1873, a trecut cu bine examenulde bacalaureat. În decembrie 1875, după ce,cu câteva luni în urmă încetase să lucreze caasistent la Laboratorul de chimie, Istrati s-aprezentat la concursul de intern al spitalelor.

Constantin I. Istrati și-a susținut teza dedoctorat în medicină la 20 iunie 1877, în

fața unui juriu prezidat de I. Felix si compusdin P.Protici, A.S. Marcovici, C.Davila siSt.Capșa. La 28 martie 1885, Istrati își susțineteza de doctorat în chimie, laParis, după trei ani de cercetăriîndrumate de profesorii Adolphe 33

Liliana OiștieCâteva cuvinte despredr. chimist C. I. Istrati

Wurtz si Charles Friedel. A întemeiat şcoalade chimie organică de la Universitatea dinBucureşti, unde a fost profesor. A fostmembru de onoare al mai multor societăţiştiinţifice străine. A făcut cercetări asuprabogăţiilor naturale ale României (sare, petrol,chihlimbar, ozocherită, etc.). Studiindderivaţii halogenaţi ai benzenului, adescoperit o nouă clasă de coloranţi, pe care i-a numit franceine. Pentru această invenţie i s-a acordat Medalia de aur la ExpoziţiaInternaţională de la Paris, în 1889. Esteautorul unui „Curs elementar de chimie",pentru elevii de liceu şi candidaţii labacalaureat, apărut în 1891 şi tradus în limbilefranceză şi spaniolă. Prin lucrarea „Studiulrelativ la o nomenclatură generală în chimiaorganică" (1913) a adus contribuţii valoroasela fixarea nomenclaturii ştiinţifice. Careprezentant al materialismului ştiinţific-naturalist, Constantin I. Istrati a apăratconcepţia despre unitatea materiei. El acombătut energitismul şi, în genere,idealismul fizic şi agnosticismul, generate decriza din fizică. Spre sfârşitul vieţii,concepţiile sale filozofice au suferit oschimbare majoră, trecând de la ateism lafideism. Istrati a desfăşurat o intensă activitate

socială în domeniul medical, cultural şiştiinţific. El a întemeiat „Societatea românăde ştiinţe" (1890) şi „Asociaţia română pentruînaintarea şi răspândirea ştiinţelor" (1902).

Constantin I. Istrati și-a construit, În anul1889, o casă de vară la Câmpina, "locuința

modestă, dar primitoare, înconjurată de omulțime de brazi pe care-i sădise singur[...].Viața la Câmpina era simplă, dar plină defarmec", ne spun autorii biografiei lui C.I.Istrati, prof.dr. Ion Jianu și prof.univ. GeorgeVasiliu. " În casa primitoare a doctorului Istratise întalneau cei mai de seamă oameni ai viețiiculturale și științifice din țara noastră : PetruPoni, G.Assaky, G.Țițeica, Dimitrie Grecescu,Mina Minovici, Mrazec, Hepites, Saligny,Lazăr Edeleanu, Delavrancea, N.Gane,N.Pătrascu, Duiliu Zamfirescu si mulți alții",aflăm de la aceeași autori. O veche prietenie îllega pe doctorul Istrati de Nicolae Grigorescuși B.P. Hasdeu, personalități care de asemeneaau trăit la Câmpina.

Primul război mondial a dat un alt cursvieții doctorului Istrati, desfășurând în

această perioadă o intensă activitatepublicistică și oratorică, alături de BarbuȘtefănescu Delavrancea, Nicolae Iorga și alții.În decembrie 1916, devine Ministru de

Industrie și Comert. A ieșit dinguvern în iulie 1917, după care pleacăîn Franța împreună cu un grup deprofesori universitari, pentru aîntreprinde acolo o campanie depropagandă în favoarea țării noastre.La Paris, starea sănătații sale s-aînrăutațit, iar la 30 ianuarie 1918 s-astins din viață, vegheat de membriifamiliei.

BIBLIOGRAFIEJianu, Ion; Vasiliu, George. Dr. C. I.Istrati, Editura Științifică, București,1964.

44

Constanţa Coman Mezdrea, Ştefan Al.-Saşa, Marius DanielPopescu (scriitorul), Lenuţa Leotescu,Liliana Oiştie, Eleonora Bocanu

În faţa Bibliotecii, după întâlnirea cuscriitorul din Elveţia - 31 martie 2010

Caravana «Nichita Stănescu»

Motto«Tinerime, tinerime! Nu știi ce comoarăai în mână: Viitorul!...Nu risipi puterilezilelor înflorite pe care le traiești! Înalță-te sufletește prin cultura adevarată,luminează-ți mintea prin învățătură,înobilează-te prin năzuințe.»

(Ioan BIANU)

Biblioteca este instituția care achiziționeazăcărți, le organizează, le păstrează, le

difuzează în rândul cititorilor, pe care-iinformează despre conținutul lor. Se vorbeșteadesea despre “biblioteca viitorului”. Esențaacestui viitor, în cazul bibliotecilor, constă înmodernizarea lor și, mai ales, în modernizareagândirii bibliotecarilor. Biblioteca viitoruluiva introduce noi metode de difuzare ainformației, prin automatizarea diferitelorservicii și prin promovarea serviciilor oferite.

La ora actuală, bibliotecile se află într-ocontinuă transformare, din dorința de a

identifica noi forme si mijloace de diseminarea informației. Trecerea de la biblioteca clasicăla biblioteca electronică, ale cărei funcții suntasistate de calculator și care își construieștebaze de date bibliografice în loculcataloagelor tradiționale, nu mai este otendința modernă, ci doar o realitate caretrebuie construită acolo unde nu există.

Aici, voi dezbate probleme generale privindmanagementul unei biblioteci, incluzând

aspecte legate de adaptarea la noile tehnologii,iar la final voi prezenta activitățile ce au locpermanent la Biblioteca Municipală “C.I.Istrati” pentru promovarea imaginii acesteiaîn rândul câmpinenilor Accesul lainformație este scopul fundamental al uneibiblioteci. Dezvoltarea tehnologiei extindeorizontul informațional al oamenilor, iarbiblioteca publică trebuie să devinăinstrumentul esențial pentru cei care doresc safolosească mai multe surse de informare.Serviciile de bibliotecă trebuie astfelproiectate, încât să asigure satisfacereanevoilor informaționale ale comunitățiideservite. Pornind doar de la cerințeleutilizatorilor, biblioteca publică modernătrebuie să își reconsidere mijloacele șimodalitățile de acțiune. În aceste condiții,reevaluarea activităților unei biblioteci șiconstituirea unui proiect managerial

Rolul bibliotecii publiceîn viața câmpinenilor

55

actualizat, constituie un demers necesar șifoarte important în dezvoltarea acesteia înacord cu cerințele contemporane. Dezvoltareacolecțiilor de documente, prelucrareainformației, comunicarea documentelorconstituie doar fațete ale activității debibliotecă. Buna coordonare a resurselorumane și financiare trebuie să constituiescopuri propuse și obligatorii alemanagementului de bibliotecă.

Dezvoltarea colecțiilor are ca scop esențialpromovarea instituției bibliotecare prin

calitatea resurselor informaționale puse ladispoziția cititorilor. Achiziţia de documentedestinate să intre în colecţiile BiblioteciiMunicipale „Dr. C. I. Istrati” este un proces încare se implică toţi bibliotecarii angajaţi. Seconsultă ofertele editurilor, se analizeazăcererile cititorilor activi ai bibliotecii. Esteabsolut necesară o perspectivă de ansamblu, obună cunoştere a fondurilor existente,vegherea asupra echilibrului achizitiilor înprivinţa bunei acoperiri a tuturor domeniilorcunoaşterii. Donațiile sunt de asemenea osursă importantă de completare a colecțiilor.Orice donație este supusă unui proces deselecție în funcție starea documentelor oferiteși de analiza factorului de interes alutilizatorilor față de informația conținută.

Modernizarea colecțiilor este o necesitate.Orice bibliotecă trebuie să își planifice și

achiziția de documente multimedia șiechipamente pentru persoane cu nevoispeciale. In acest sens, Biblioteca Municipală„Dr. C. I. Istrati” a achiziționat de curând, cusprijinul financiar al Primăriei MunicipiuluiCâmpina, 10 audiobook-uri (cărți în lecturaunor actori români importanți). Crearea uneicolecții de audiobook-uri reprezintă un proiectimportant și des întâlnit pentru bibliotecilepublice occidentale. Pe viitor, se intenționeazăcrearea unei adevărate mediateci, în funcție deimpactul pe care aceste documentemultimedia îl vor avea asupra utilizatorilorbibliotecii.

Capacitatea personalului de a se adaptaschimbărilor, de a evolua în pas cu noile

tehnologii și cu modernizarea bibliotecii,depinde în mare măsură de activitatea depregătire profesională a bibliotecarilor si decea de planificare, coordonare și controldepusă de coordonatorul bibliotecii.Personalul bibliotecii din Câmpina are accesla informație și la modalitățile deperfecționare profesională, pentru a seintegra mai ușor și pentru a căpăta acel spiritde echipă, atât de necesar realizăriiobiectivelor propuse.

66

Elevi de la Şcoala Generală «B. P. Hasdeu» află ce este Biblioteca publică

Claritatea asupra sarcinilor și obiectiveloreste esențială în activitatea bibliotecilor.

Bibliotecarii iau în considerare necesitatea dea pune la curent utilizatorii cu serviciile decare pot dispune, printr-o mediatizareadevarată, prin tipărituri de calitate, care facposibilă pentru fiecare cetațean informarea decare el are nevoie. Biblioteca publică trebuiesă depașească prejudecata așteptării publiculuiîn localurile sale și trebuie să se manifeste înviața comunității în mult mai mare masurădecât până acum.

Viitorul bibliotecii depinde desigur defactori sociali, economici sau de alta

natură, pe care nu-i poate controla, dardepinde, cel puțin în aceeași măsură, decapacitatea ei de a se adapta la evoluția rapidăa societății. În relaţia cu autorităţile, cărora leeste subordonată, biblioteca trebuie săcompenseze senzaţia publică de a ficonsumator de resurse financiare, cu cea de adeveni for public polarizator de evenimente,incinta esenţială pentru tot ceea ce înseamnăstructura culturală dinamică, pentru tot ceînseamnă programe culturale esenţiale încomunitate.

Sunt doar căteva din activitățile ce au loc laBiblioteca Municipală „Dr. C. I. Istrati”

pentru îmbunătățirea calității vieții culturale acomunității. Copiii au în biblioteca noastrăpropria lor sală de împrumut cu acces liber laraft, unde li se oferă, într-un mediu afectuos,cărți deosebite specifice fiecarei vârste.Biblioteca vine în sprijinul școlii punând ladispoziția elevilor materiale din bibliografiașcolară. Sunt organizate vizite în care elevii,însoțiți de profesori, pot veni pentru a li seface cunoscute colecțiile și modalitatea în caresunt așezate, pentru a li se prezenta condițiilede înscriere, mulți dintre ei devenind cititoripâna la terminarea studiilor și chiar până maitârziu.

De asemenea, la bibliotecă are loc,începînd din acest an un Concurs de

teatru pentru copii, unde pot participa trupelede teatru ale școlilor câmpinene.

77Concursul de Teatru pentru Tineret «Geo Bogza» s-a desfăşurat la Bibliotecă

15 ianuarie – 160 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu12 februarie – 170 de ani de la nașterea lui Titu Maiorescu31 martie - Caravana poeziei "Nichita Stănescu", invitat special:

scriitorul Marius Daniel Popescu, câștigator al premiului "RobertWalser" în Elveția cu romanul "Simfonia lupului"

23 aprilie – Ziua Mondială a Cărții și a Bibliotecarului din România3 iunie – Festival Concurs de Teatru pentru Copii27 octombrie – Lansare de carte: Dan Ciachir

Evenimentele culturalece au avut loc la

bibliotecă în anul 2010

88

De la stânga la dreapta: prof. Nicolae Boaru, directorul Bibliotecii Judeţene «NicolaeIorga», Aurelia Perşinaru, director adjunct al Bibliotecii Naţionale a României, LilianaOiştie, director al Bibliotecii Municipale «Dr. C. I. Istrati», Horia Laurenţiu Tiseanu,

primar al Municipiului Câmpina şi bibliotecar Lenuţa Leotescu

Biblioteca la 60 de ani

Gherasim Rusu Togan este un cunoscutscriitor şi etnolog, locuitor al municipiului

Câmpina. Este născut pe 4 mai 1938, înlocalitatea Ghijasa de Sus – Sibiu, fiind celmai mare fiu al unei familii cu șapte copii,„familie de gospodari” după cum însușiafirmă scriitorul. A absolvit Facultatea deFilologie din cadrul Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj. La Câmpina a ajuns după cea fost destituit din funcția de director al unuiliceu german din Agnita, în anul 1978. Apredat limba română la actualul ColegiuTehnic “Dr. C. I. Istrati” Câmpina, vreme demai bine de 30 de ani.

Este membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia şi al United Romanian Society

Michigan USA. A publicat numeroase volumede proză şi poezie, fiind colaborator, în acelaşitimp, la numeroase publicaţii din ţară, dar şidin New York (revista „Lumină Lină /Gracious Ligh”). Pasionat de etnologie, aadunat şi interpretat în scrierile sale cele maifrumoase obiceiuri şi tradiţii populareromâneşti. Scriitorul mărturisește că a debutatcânde era în clasa a VII-a, scriind desprelumea satului. A publicat studii de etnografieîn revista «Transilvania» , ce apărea la Sibiu,sub redacția criticului literar Mircea Tomuș.

«Port cu mine sentimentul că această lumemagică, încărcată de mitologie, filozofie, deînțelepciunea aceasta din lumea satului, nutrebuie să dispară....Și azi port nostalgiaacestei lumi, spre care mă întorc din când încând, dar nu mai e lumea aceea, și nicisufletul. Totuși, mi-a marcat viața înîntregime». Astfel vorbește folcloristulGherasim Rusu Togan despre pasiunea saarzătoare, satul românesc și tradițiile sale.Scriitorul este mulțumit de faptul că operele îisunt apreciate. A primit diploma de onoare ajudețului Prahova, Premiul de critică„Alexandru Condeescu” pentru volumul„Dimensiuni ale imaginarului popular -credinţe, temeri, închipuiri”, iar Academia«Dacica» i-a oferit titlul onorific de doctor înetnografie, în civilizația populară.

Cărți semnate de Gherasim Rusu Togan,prezente în colecția Bibliotecii Municipale:

- Nefericiri întâmplătoare [roman]. București:Editura Libertas, 2003.

- Pământul şi ordinea lumii: credinţe, datini,ritualuri româneşti. Bucuresti: EdituraFundatiei Culturale Libra, 2005.

- Casa, focul și șarpele. Universuri ritualestrăvechi. București: Editura FundațieiCulturale Libra, 2006.

- Distincția cuvintelor. Ploiești: EdituraLibertas, 2009.

- Spiritualități câmpinene. Ploiești: EdituraPremier, 2009.

- Câmpina la hotarul dintre lumi. Ploiești:Editura Libertas, 2009.

Scriitori câmpineniGherasim Rusu Togan

Premiul de critică„Alexandru Condeescu”

(înmânat de scriitroul Radu Voinescu)

Foto: Mihai Cucu 99

Se împlinesc 155 de ani de la nașterea luiIoan Bianu, « primul bibliolog român, a

cărui operă de granit ramâne o pagină deglorie în istoria bibliologiei romanești »,după cum afirmă Barbu Theodorescu.

Voi prezenta în acest articol, pe scurt,aspecte din activitatea sa dedicată unui

singur ideal, uneia din cele mai de seamăinstituții de cultură din țară, BibliotecaAcademiei. O mărturisește singur :« Înțelesesem de la învățătorii mei și dinlucrările lor că studiul trecutului neamului,al limbii și al literaturii, fără o bibliotecăbogată și bine organizată nu se poate face ».

Născut în satul Făget de pe râul Târnava-Mare, Ioan Bianu a urmat liceul la Blaj,

lucru hotărâtor pentru formarea caracteruluisău, după cum însuși spunea: « Suntemrezultatul aptitudinilor înnăscute și mai alesal infuențelor mediului în care am crescut șine-am format. Mă lăudați pentrudevotamentul întregii vieți față de școală șicartea neamului nostru. Dacă acesta estemerit, apoi acest merit nu este al persoaneimele, ci al mediului în atmosfera aceluiBlaj sfânt... ».

Privirea scrutătoare, ținuta dreaptă,gestul hotărât, vorba răspicată, puterea

de muncă, dăruirea totală cărții sunt doarcâteva din calitățile sale, relatate de cătrecontemporanii săi. Cei care i-au fostapropiați vorbesc de un suflet cald, de unom apropiat și liber la vorbă, de un prietenși coleg recunoscător. În anul 1876, seînscrie la Facultatea de Litere dinBucurești, iar după doi ani de activitate cași custode la Biblioteca Centrală a

Universității, este adus de cătreAlexandru Odobescu laBiblioteca Academiei în singurul

post de bibliotecar al acestui înalt for decultură. Ioan Bianu va rămâne aici timp de53 de ani, daruindu-se acestui loc cu toatăputerea sufletească. Produs al Blajului și almediului cărturăresc al Academiei, înspecial al lui Laurian, Odobescu, Hasdeu siSturdza, Ioan Bianu înțelegea mai multdecât alt tânăr ce însemna cultul cărții. Lavenirea sa în Biblioteca Academiei, aceastadispunea de doar trei mii de volume. În anul1881, Bianu termină Facultatea de Litere șieste trimis de Hasdeu, al cărui studentfusese, la studii de specializare în filologiela Milano și Paris. Revenind în țară, își reiapostul de bibliotecar la Academie, unde îlașteptau cele trei mii de volume la careîncep să se adune treptat și altele, dindonații. Entuziasmul său mergea până la adori să strângă toate cărțile din Româniaîntr-o bibliotecă, aceea a Academiei. Astfel,Ioan Bianu devine cel mai pasionatcolecționar de cărți. În 1901, Academiaprimește întregul fond al BiblioteciiCentrale, adică aproape 50.000 de volume.Începând de atunci, Bianu s-a dedicatorganizării sistematice, după principiiinternaționale, a fondului de carte.1010

Personalităţi alebibliologiei româneşti

Ioan BIANU(08 septembrie 1856 – 13 februarie 1935)

1111

Chiar din 1886 publica un raport anualprivind mersul bibliotecii, precum și lista

cărților intrate. Din 1905, Ioan Bianu tipăreșteperiodic Creșterea colecțiunilor, în careînregistra intrarea tuturor publicațiilor. Astfel,bibliotecarul Ioan Bianu se impune ca cel maide seamă bibliograf român. Cu sprijinul luiAl.Sadi-Ionescu, organizează biblioteca dupăcele mai moderne principii, adoptând totodatăsi clasificarea zecimală. Împreună cu NervaHodoș, realizează Bibliografia româneascăveche (1508-1830), lucrare despre careNicolae Iorga scria : „Lucrarea d-lor Bianu șiHodoș e cât poate fi de desăvârșită obibliografie [...], pe cât de monumentală, peatât de trainică, pe cât de frumoasă ca execuțiematerială, pe atât de sîrguincios și cinstitalcătuită. Astăzi ea îmbogățește simțitorcunoștințele noastre asupra trecutului culturalal românilor și pune la îndemână știri ce eraurisipite și numai cu greu utilizabile...”.

Preocupările bibliologice ale lui Ioan Bianunu s-au limitat la instituția pe care a

condus-o. Munca și priceperea sa s-au răsfrântasupra tuturor bibliotecilor din țară, prindonații de cărți, sfaturi, conferințe. A inițiatcolaborarea cu mari biblioteci din lume, cu

care făcea schimb de publicații și informațiidocumentare. Ioan Bianu a avut și o vastăactivitate științifică, prin editări de texte, studiiprivind școala ardeleană, cercetarea vechiiculturi românești. O bună parte din activitateasa este cuprinsă în referatele de premiere anumeroase opere de istorie literară, folclor șibeletristică, publicate în DezbaterileAcademiei Române.

Dimitrie Gusti spunea în anul 1928 cuprilejul unei sărbătoriri a profesorului

Ioan Bianu : „Prin faptul că ai dat țării singurabibliotecă de erudiție, un adevărat muzeucultural, ai devenit un om de bine al neamului.La curent cu progresele științei bibliotecare,care este biblioteconomia, ai făcut caBiblioteca Academiei să fie cel puțin egalăoricărei biblioteci mari din Apus... Ai reușitastfel să ridici biblioteconomia la înălțimeaunei științe superioare, care s-ar putea numiBibliografia, adică știința cărții în sensul celmai cuprinzător și nobil al cuvântului”.

BIBLIOGRAFIETheodorescu, Barbu. Istoria bibliografieiromâne. București : Editura EnciclopedicăRomână, 1972. p.73-99.

Col

ocvi

u în

trei

sci

itor

i: G

hera

sin

Rus

uTo

gan,

Vas

ile

Ioan

Ciu

tacu

, Bog

dan

Soi

cesc

u

Dan Ciachir (n. 17 septembrie1951) este un cunoscut publicist șitraducător, care s-a afirmat și capoet, eseist și critic literar. „Cândmoare o epocă” şi „Gânduridespre Nae Ionescu” sunt celedouă volume lansate în 27 octombrie la BibliotecaMunicipală „Dr. C. I. Istrati”.

Este vorba despre ediția a treia din Gânduridespre Nae Ionescu, un eseu pe care l-a

scris în anul 1989, inspirându-se din gestulsculptorului Baraschi, cel care a realizatînainte de terminarea războiului statuiaostașului sovietic. Eseul este de fapt un portret

al lui Nae Ionescu, figură importantă afilozofiei românești, dar foarte contestată decătre trei regimuri succesive.

Cealaltă carte lansată, Când moare oepocă, este o ediție definitivă în care

autorul evocă personalități pe care le-acunoscut (Părintele Staniloaie, PatriarhulIustin, Patriarhul Teoctist, Petre Țuțea, IosifSava), dar și lumea Bucureștiului din anii ‘60.

Cele două cărți se adresează tuturorcategoriilor de cititori: Datoria unui

scriitor este să spună niște lucruri cât se poatede limpede, care să intereseze pe foarte mulți,ne spune autorul.

Dan Ciachir a ales Câmpina pentru lansareacelor două volume pentru că se simte

legat sufletește de Ploiești, iar Câmpina îiplace în mod deosebit, vizitând orașul încă dinvremea copilăriei. „Este o zonă cu aerboieresc și cu oameni de o anumită ținută”,marturisește scriitorul.

Oaspeţi la Câmpina

Dan Ciachir

1212

Bogdan Stoicescu, Dan Ciachir, Florin Dochia, Liliana Oiştie

Marius Daniel Popescu, şofer de autobuz în Elveţia şi primulromân laureat al premiuluiRobert Walser, pentru cartea sa«La symphonie du loup».

«Simfonia lupului» a fost scrisă deMarius Daniel Popescu direct în

franceză, timp de zece ani. La plecarea dinţară, nu ştia limba franceză. Era poet,frecventase cenaclurile literare de la Braşov,făcuse parte din “Grupul de la Braşov”,împreună cu Alexandru Muşina - cel care l-a“moşit” literar, Caius Dobrescu, AndreiBodiu, Marius Oprea. A fost autodidact, aînvăţat singur toate subtilităţile limbiifranceze. În primii cinci-şase ani petrecuţi înElveţia a învăţat şi şi-a perfecţionat limbafranceză. La începutul noii lui cariere literare,a scris versuri în franceză. Ambiţia sa a fost să

publice la Paris şi să scrie marele său roman.În tot timpul cît a lucrat la roman, MariusDaniel Popescu a fost şi a rămas şofer deautobuz - aşa şi-a câştigat existenţa. Editorulde la José Corti, după ce a citit manuscrisul, afost entuziasmat, şi a decis imediat publicarea.

«Sunt şi voi rămâne poet de limbaromână şi franceză: acum sunt şi

prozator de limbă franceză. Eu funcţionez prinsinceritate, fidelitate şi respect pentru toţi ceicare m-au ajutat îmi sunt prieteni, sper să fiudemn de prietenia lor. Autobiografia nu arenimic în comun cu maniera literară în care neexprimăm. Totul este în originalitate, încapacitatea de a fi inovator acolo undemunceşti. Eu muncesc şi în literatură. Carteamea a plăcut şi place prin calităţile ei literare:una e să scrii cărţi, alta e să faci literatură», aspus Marius Daniel Popescu într-un interviupentru Observator Cultural.

Preluare www.mediafax.ro

Oaspeţi la CâmpinaMarius Daniel Popescu

Foto

: Jan

ine

Jous

son

(24

heur

e)

1313

Mario Vargas Llosa este un scriitor peruan,politician, jurnalist, eseist, laureat al

Premiului Nobel pentru Literatură în anul2010. Este unul dintre cei mai importanțiromancieri și eseiști ai Americii Latine. Uniicritici îl consideră ca având un mai mareimpact asupra cititorilor din toată lumea decatorice alt scriitor sudamerican. Operele sale aufost traduse în foarte multe limbi, ceea ce i-aadus succesul internațional.

Cărți de Mario Vargas Llosa existenteîn colecția Bibliotecii Municipale

„Dr. C. I. Istrati”: • Casa verde. București: Editura Univers,

1970• Cine l-a ucis pe Palomino Molero?

București : Editura Eminescu, 1991• Istoria lui Mayta [roman]; Domnișoara din

Tacna [piesă de teatru]. București:Editura Cartea Românească, 1991

• Războiul sfârșitului lumii. București :Editura Dionysos, 1992.

• Lituma în Anzi. București : EdituraUniversal Dalsi, 1997

• Conversație la Catedrala. București: EdituraRao, 1998

• Mătușa Julia și condeierul. București :Editura Humanitas, 2000

• Rătăcirile fetei nesăbuite. București, EdituraHumanitas, 2008. ..........................................................

«Toţi scriitorii din America Latină suntcondamnaţii stereotipurilor în

Europa! Fie că divaghează despre guerillerosromantici, fie că se aşteaptă de la ei vechiturnuri ale realismului magic… Ceea ce are

importantă într-un roman nu estesubiectul, tema, ci ceea ce faceţidin el. Nu cred că am scris un text

de lumea a treia, pamfletar sau demagogic.Mai degrabă o poveste sau maniera este încămai importantă decât materia sau limba,structura contează mai mult decât însăşipovestea. Însă, e adevărat, acest romantratează despre dictatură, un subiect pe careliteratura uşoară, frivolă, pur distractivăpreferă să o evite. Nu-mi place aceastăliteratură. O prefer serioasă, neliniştitoare,preocupantă, ceea ce nu vrea să zicădezbrăcată de umor. Aceste consideraţiidatează din tinereţe şi le sunt fidel şi astăzi.Am fost bine sau rău educat de Jean-PaulSartre pentru care cuvintele erau acte şiliteratura capabilă să schimbe viata. Ideile salesunt încă valabile. E o plăcere enormă săciteşti, însă, cuvintele care să găsesc într-ocarte sunt şi mici mine destinate să explodezeîn conştiinţă, în memorie sau încomportamente. Există un corolar în lectură şinu e doar punctul meu de vedere de scriitorcel are mă face să spun acest lucru. E şiexperienţa mea de cititor. Viaţa mea ar fi fostmai tristă şi limitată dacă nu i-aş fi citit peTolstoi, Faulkner, Melville, Camus, DosPassos si Malraux, care, de altminteri, evictima unei serioase ofensive, chiar dacă e unmare romancier.

Vă înscrieţi într-o lungă tradiţie latino-americană, aceea a romanului dictatorilor?Mă gândesc la Domnul Presedinte, alguatemalezului Miguel Asturias, la Eu,Supremul, al lui Augusto Roa Bastos sauToamna patriarhului al lui Gabriel GarcíaMárquez…

Aproape toţi prezintă tiranii ca niştemonştri sau ca demoni inumani căzuţi

din cer într-o bună dimineaţă, ca o fatalitate.Ceea ce am vrut eu să fac este exact invers,să prezint fiinţa umană care devine tiran. Ofiinţă umană care se serveşte de putereaabsolută pentru a-şi materializa capriciile şiprofită de aservire, de laşitate şi deservilismul celorlalţi. O fiinţă umanămonstruoasă, slăbită de boală şi doborâtă, lasfârşitul vieţii, de opoziţia dintre cei doisusţinători ai săi, Biserica şi Statele Unite.

Nobel pentru Literatură 2010

Mario Vargas LLOSA

1414

Adică popoarele şi tiranii îşi împartresponsabilitatea regimurilor despotice?

Franco ar fi existat fără spanioli? Hitler fărăgermani? Mao fără chinezi? Toate popoarele

au posibilitatea de a rezista la începutul unuiregim despotic. Adevărul este că cea mai mareparte a dictatorilor reuşesc, pe moment, săfarmece, să seducă o mare parte a populaţiei.Dacă exceptăm loviturile militare, tiranii vinpentru că sunt chemaţi. Trujillo era foartepopular. Până la punctul în care, dacădominicanii i-ar fi întâlnit pe oamenii lui înnoaptea omorului, i-ar fi linşat. Ceea ce am vrutsă arăt este că o dictatură nu e doar un ansamblude acte de violentă şi torturi, ci şi o lentădegradare morală a întregii societăţi. E puţin şiistoria Americii Latine.

Ca ultimul tiranozaur, Fidel Castro, în Cuba?

Eultimul exemplar, chiar cel mai încăpăţânat:iată, sunt patruzeci şi trei de ani de când

domneşte. Precum Trujillo la sfârşitul vieţii,pare a fi intrat într-un soi de irealitate. [...]

De mai multe ori, în romanele dvs. contratiraniei şi misticii sale, faceţi elogiul liberuluiarbitru. Ar fi acestea pentru dvs. alfa şiomega ale condiţiei umane?

Libertatea e o mare cucerire umană. Şi dacădictaturile, fie ele de dreapta sau de stânga,

devin populare, este pentru că tentaţia de arenunţa, de a abdica există deopotrivă. Doarpuţin trebuie să fie condiţii propice, că sclavulascuns înăuntrul fiecăruia dintre noi se trezeşte.E atât de uşor în faţa alegerilor de făcut,frecvenţei lor, numărului lor, dificultăţilor loruneori, să se spună: „Şeful se ocupă de asta,ţeful ia deciziile, să-l las s-o facă el”. E ceea ceKarl Popper numeşte tentaţia întoarcerii la trib.O tentaţie care n-a fost eradicată nicidecum înţările cele mai civilizate. Astăzi, în lume,dictaturile sunt mai numeroase decâtdemocraţiile. Nu e deloc un anacronism,aşadar, să se vorbească de regim vertical. ÎnPeru, ieşim din zece ani de dictatură. ÎnVenezuela, generalul Chavez îşi exerseazăputerea deplină în timp ce Europa îl judecă peMilosevici, acest dictator de tip vechi.

Păreţi pesimist…

După căderea zidului Berlinului, am fostnumeroşi cei care am crezut în venirea

unei culturi planetare tolerante şi democratice.Era o utopie. Dar eu cred încă în literaturaangajată, în obligaţia orală de a participa laviata cetăţii. Şi îmi pare rău că în societăţiledemocratice avansate scriitorii au renunţat săacţioneze sub pretextul că o asemeneaatitudine e prea ambiţioasă ori prea naivă.Acum treizeci sau patruzeci de ani prevalaideea contrară. […]

Din ce ţară vă simţiţi? Care vă esteinvariantul?

Sunt din Peru, unde m-am născut, şi dinSpania, din Anglia şi din Franţa. Mă simt

absolut acasă la mine în fiecare din aceste ţăriunde trăiesc alternativ. Ceea ce nu se schimbăîn viaţa mea este munca, modalitatea aproapebirocratică în care o organizez oriunde aş fi:după o oră de mers într-un parc împreună cuPatricia, soţia mea, lucrez acasă dimineaţa şila bibliotecă după-amiaza.

Mereu în aceleaşi parcuri, în aceleaşibiblioteci?

Da. La Paris, de exemplu, mă plimb îngrădina Luxembourg şi lucrez la

Biblioteca Naţională a Franţei. Să ies, să mergaltundeva, să fiu înconjurat de cârti şi fărătelefonul care sună: acest lucru mă stimuleazăenorm. Sunt un liberal care resimte multăsimpatie pentru libertarieni, dar anarhia este oidee care mă interesează doar în practica saintelectuală sau poetică. Însăşi viaţa e atât dehaotică. Am nevoie de această schimbareperpetuă între iregularitatea vieţii melecotidiene şi regularitatea muncii mele descriitor. Profit de o lume al cărei orizont estepuţin limitat. De acum înainte, oamenii potcălători, pot trăi în diverse ţări, în diverselimbi. Până nu de mult, doar romanul ofereaaceastă posibilitate.

Convorbire realizată de Catherine Argandpentru Lire, aprilie 2002.

Versiune în limba românã F. D. 1515

Om de acţiune, întreprinzător încomparaţie cu mentalul românesc alaltor zone

Dezvoltat spirit de comunicareMai puţin fanariot decât ploieşteanulSpirit civic – mai ales pentru perioada

interbelică, diminuat în aniivechiului regim

Cosmopolit ca tot românul, câmpineanuleste atins de spiritul de delăsare,aşteptare, de balcanism.

Gazdă primitoare, dar circumspect înintimitate

Suspicios şi neîncrezător, aşteaptă reacţiaceluilalt.

Paşnic, fără excese de violenţă.Gust pentru vestimentaţie.Atracţie pentru elitism. Organigrama

cercurilor de interese se face peprofesiuni, avere, autorităţi publice,oameni de afaceri, intelectuali,raporturi de rudenie, interese şiamiciţii familiale.

Gust pentru artă, dar închis şi atent lapropriile sale puncte de vedere

Atras şi implicat în viaţa publică, politicăşi culturală, dar critic când estevorba despre ceilalţi – despre sine,numai de bine.

Este dominat de ideea că poate mai mult,de aceea lasă impresia unui trecător

grăbit, doritor în a se amestecaprintre cei mari, cu trecere, cuinfluenţă.

De regulă, este neîncrezător înautorităţile centrale şi locale, fiind unfervent component al opinieipublice.

Este deschis la nou, dar numai după ce s-a convins că acesta îi este favorabil.

Este uneori egoist, specific la ceeaardelenii numesc spiritul deregăţean.

Pentru curăţenie şi aspectele ecologiceale oraşului trebuie împins de laspate.

Îi lipseşte iniţiativa, nu din lene, cât maimult pentru a nu deveni subiect debârfă.

Se spune, când cineva vine la Câmpina,că trebuie să-şi încheie nasturii de lahaină.

Clima submontană i-a dat câmpineanuluiacalmie şi echilibru, moderaţie, darşi nerăbdare.

Prin excelenţă, câmpineanul nu este ofire colectivistă, universul în care semişcă trebuie să-l aibă în centru caindivid şi personalitate.

Binele comun este o noţiune care nu-idisplace, dar preferă să se descurcesingur.

Extras dinANUARUL SOCIETĂŢII

NAŢIONALE DE ŞTIINŢEISTORICE DIN ROMÂNIA

FILIALA CÂMPINA2010

Gheorghe RÂNCUProfilul mental

al câmpineanului laînceputul sec. al XXI-lea

1616

Opreocupare deosebită a membrilor filialeiCâmpina a Societăţii de Ştiinţe Istorice din

România a fost şi este studierea istoriei locale.În acest sens, în cei aproape 61 de ani de cânds-a organizat subfiliala Câmpina şi apoi filialaCâmpina a Societăţii de Ştiinţe Istorice dinRomânia, toţi membrii acesteia au prezentat celpuţin o comunicare ştiinţifică, rodul studieriidiferitelor domenii de interes local (învăţământ,cultură, dezvoltare economică, structuri sociale,viaţa politică, viaţa religioasă, ş.a.). [...]

Am considerat că este de datoria mea săstudiez arhiva şcolii şi nu numai, pentru a

lăsa atât colegilor mei precum şi locuitorilorMunicipiului Câmpina (foşti absolvenţi aiprimei şcoli publice din oraş) informaţiiesenţiale cu privire la rolul acesteia înformarea profilului intelectual al cetăţeniloracestui oraş. Rodul acestei strădanii esteconcretizat în „Monografia primei şcolipublice din Câmpina”, lucrare întocmităîmpreună cu fosta mea elevă, profesoară deistorie Eliza Furdui, şi care a apărut în mai2009, la editura Premier. Această lucrare afost premiată în cadrul cursurilor de vară aleSocietăţii de Ştiinţe Istorice din România cudiploma „ C. C. Giurescu”. Din aceastălucrare voi prezenta un scurt istoric al primeişcoli publice din Câmpina, care a ajuns astăzila frumoasa vârstă de 147 de ani.

La vremea domniei lui Alexandru IoanCuza (1859-1866), învăţământul primar se

afirmă şi se extinde în viaţa oraşelor, statulfăcând eforturi să-i asigure baza materialăsolicitându-i să participe la lupta pentruconsolidarea statului, pentru afirmareanaţiunii române, pentru făurirea unităţiidepline a statului nostru.

La Câmpina exista în această perioadă oşcoală particulară tutelată de mânăstirea

Cernica. Dascălii Barbu şi Ghiţă, cântăreţi debiserică, predau la această şcoală după metodaveche: „cântări bisericeşti, citire după sistemevechi” sau scrierea după „caligrafiea cea nouă”.

Era nevoie ca în acest târg să ia fiinţă oşcoală publică comunală, dar dificultăţile

erau mari, deoarece erau puţini „dispuşi săplătească învăţătorul, iar ceilalţi locuitori,nobili, sudiţi şi patentari, refuzau săcontribuie.”

La 27 ianuarie 1861 mânăstirea Cernicaaccepta să fie trimis un profesor, dar

condiţionau ca acesta „să cunoască teologia,aritmetica, geografia iar elevii să fieexaminaţi în prezenţa stareţului şi a familieidonatorului”. După câteva luni, la 27 aprilie1861, statul revine şi, motivat de faptul cămânăstirea a cheltuit mult cu procesul intentatde moştenitori, solicită ministerului săînfiinţeze o şcoală numai cu clasele I şi a II-a,cu un singur învăţător. În anul următor, şcoalafuncţiona cu clasa a III-a şi a IV-a, în timp cecomisia târgului Câmpina solicita Prefecturiide a înfiinţa un pension. [...]

Astfel că, prima şcoală publică ia fiinţă înanul 1863, după cum constatăm în ciorna

raportului din arhiva şcolii, scris deinstitutorul Nicolau Marin, care răspundeMinisterului Cultelor şi Instrucţiunii curaportul nr. 31 din 28 iunie 1866, la ordinulMinisterului nr. 4433 din 28 mai 1866 în carese precizează: „În urbea Câmpina există osingură şcoală publică de băieţi şi are unsingur institutiu. Data înfiinţării şcolii publicede aici este 25 noiembrie 1863, orânduit fiindcu decretul nr. 29217 din 11 octombrie 1863,pe clasa I şi a II-a, când urbea Câmpina avea537 case şi 2777 de locuitori.” Ordinul deînfiinţare a şcolii publice de băieţi a fost adusla cunoştinţa urbei Câmpina la 25 noiembrie1863. (Arhiva şcolii, dosar corespondenţă nr.2 fila 53, acte ieşite pe 1866).

Este perioada când ministru al Cultelor şiInstrucţiunii Publice era N. Kreţulescu,

care manifestă un interes deosebit pentruPrahova, în special pentru Câmpina(el era nepotul lui Ion Câmpineanucu care petrecuse adesea în 1717

Victoria VÂLCUScurt istoric al primei

şcoli publice dinCâmpina

copilărie la moşia acestuia, Lunca Mare, şiapoi au luptat împreună pentru modernizareaRomâniei).

Era anul 1863 când, la 6 iunie, se stinseseuna din cele mai mari glorii ale naţiunii

române – Ion Câmpineanu-, cum precizaziarul „Românul”, din 6/18 iunie 1863.Acesta a fost încă un motiv pentru ca, după135 de ani să dăm acestei şcoli numele celuicare a strălucit ca mare personalitate a istorieinoastre moderne, Ion Câmpineanu.

La 24 august 1864 a fost numit ca institutorpe clasele I şi a II-a, prin ordinul

ministrului nr. 1525 (arhiva şcolii dosar decorespondenţă, fila 53), Nicolau Marin ce înanul şcolar 1865/1866 preda la clasele a II-aşi a III-a gratis prin încuviinţarea ordinuluidomniei din 1 octombrie 1864 şi 24 august1865. (Arhiva şcolii, dosar corespondenţă nr.3, fila 17/1870).

La 1864 târgul, Câmpina este ridicat larangul de oraş prin decret domnesc. În acest

context numărul elevilor înscrişi la şcoalaprimară de băieţi nr. 1 este în continuă creştere.

Conform unei statistici tipizate aflăm că înanul şcolar 1879-1880 elevii erau

pregătiţi de trei institutori: Nicolau Marin,Stroescu Constantin, Scurei Dumitru. Şcoalaavea trei camere de zid pentru sălile de clasăşi o cămăruţă pentru celelalte întrebuinţări; camobilier erau 13 bănci, 3 catedre, 3 table descris, 4 scaune, un orologiu şi 9 hărţi. Erauînscrişi 93 de elevi, din care 28 fii deagricultori, 19 fii de comercianţi, 14 fii demeseriaşi, 18 alte profesii şi 14 orfani.

Până la sfârşitul secolului al XIX-lea,concomitent cu dezvoltarea industriei

locale, creşte populaţia şcolară la 227 de elevi.

La 1888, anul în care şcoala împlinea 25 deani, apare Regulamentul de funcţionare al

şcolilor primare. Revizor şcolar al judeţuluiPrahova şi Buzău era Alexandru Vlahută.Acesta constata că şcoala noastră nu beneficiade condiţii mai bune pentru desfăşurareaactivităţii didactice (arhiva şcolii, dosar

corespondenţă nr. 11, matricol nr.înv. 7). Într-un anuar tipărit în1889 în judeţul Prahova, la o

populaţie de 237.869 de locuitori, existau 139de şcoli primare, deservite de 177 de cadredidactice, numărul copiilor cu vârste cuprinseîntre 6 şi 12 ani erau de 28544, din care aufost în şcoli 7126 de copii, în procent de27%, din aceştia au promovat 4359, procentulde promovabilitate fiind de 68,38% şi auabsolvit cursul primar 258 de elevi.[...]

La 1906, pe lângă şcoala noastr,ă s-au pusbazele bibliotecii populare numită „doctor

C. Istrati” având ca preşedinte pe BogdanPetriceicu Haşdeu şi casier, directorul şcolii,Anastasie Scripcă. La inaugurare s-aorganizat conferinţa pe tema „Mândria de a firomân” (arhiva şcolară volum 20, 1906-1907).

Pe lângă cărţi şi reviste, biblioteca maiprimea săptămânal şi ziarele „Luceafărul

din şi prefectul judeţului Prahova. La sfârşitulanului 1907, biblioteca avea 497 volume,cărţi primite numai prin donaţia cetăţenilor.[...] În 1907 începe şi construcţia noului localîn care a funcţionat şcoala până la 1977.(corespondenţă şcolară, vol. 21, 1906/1907).

La 1908, şcoala se mută într-un nou sediula intersecţia bulevardului Carol I cu I. C.

Brătianu (azi Calea Doftanei). Aici s-au pusbazele Ateneului Popular Bogdan PetriceicuHaşdeu (februarie 1909) când este organizatăşi prima şezătoare culturală conferinţa„Oameni bogaţi şi oameni săraci” încununatăde un program artistic susţinut de elevii şcoliide adulţi şi ai şcolii industriale(corespondenţă volumul 22 fila 163).

La vremea primului război mondial, maiprecis în noiembrie 1916, oraşul Câmpina

a devenit sediul Comandaturii Etapei 300 aarmatei germane. Cursurile se desfăşurau înlocalul şcolii germane de pe Strada Castanilor,pentru că şcoala noastră era folosită dreptcazarmă, iar biblioteca a devenit cantină.Soldaţii au distrus o bună parte din mobilierulşcolii, toate cele 200 de scaune aflate înbibliotecă şi cele 1000 de volume.

Extras dinANUARUL SOCIETĂŢII NAŢIONALE

DE ŞTIINŢE ISTORICE DINROMÂNIA FILIALA CÂMPINA 20101818

Ștefan Al.-SașaRONDELUL

BIBLIOTECII SEXAGENARE

E templul unde cartea cântăÎn mâna celui ce-o alintă,Dă-nvățăturii sacră țintăȘi arma slovei, neînfrântă.

Acei ce spre Olimp se-avântă,Nu pot cuvântul să îl mintă,E templul unde cartea cântăÎn mâna celui ce-o alintă.

Cu alfabetul ne descântă,Iar azi, și vârsta o prezintă,Aici, în mândra ei incintă,Sărbătorită ca o sfântă.

E templul unde cartea canta!

(22.09.2009)

CuprinsBiblioteca Municipală Dr.C.I. Istrati – 60

de ani de lectură publică în Câmpina / 1Dulcea sclavie a cititului / 2Câteva cuvinte despre doctorul chimist

Constantin Istrati / 3Rolul bibliotecii publice în viața

câmpinenilor / 5Evenimente culturale la Biblioteca

Municipală Dr.C.I. Istrati în 2010 / 8Scriitori câmpineni. Gherasim Rusu

Togan / 9Personalități ale bibliologiei românești.

Ioan Bianu / 10Oaspeți la Câmpina. Dan Ciachir / 12Oaspeți la Câmpina. Marius Daniel

Popescu / 13Nobel pentru Literatură 2010. Mario

Vargas Llosa / 14Profilul mental al câmpineanului la

începutul sec. al XXI-lea / 16Scurt istoric al primei școli publice din

Câmpina / 17

Această publicație apare cu sprijinul financiar al Primăriei Municipiului Câmpina

Mulţumiri Domnului primar ing. Horia Laurenţiu TiseanuConsiliului Local Câmpina

ISSN 2069 – 3036INFORMAŢII DE CONTACT

Director: Liliana OiştieTel. 0735/011.080

105600, Bulevardul Culturii, Nr. 39, Câmpina, PrahovaTel. 0244/336.006

Fax: 0244/373.674Email : biblioteca@bmcampina.ro 1919

RA

FT

DE

BIB

LIO

TE

CĂ

CIT

AT

LIT

ER

AR

OB

STA

CO

LS

CR

IITO

R

RO

MÂ

N (

ION

)C

OR

UL

VÂ

NĂ

TO

RIL

OR

TR

AS

EE

CO

MIC

I ÎN

LIT

ER

AT

UR

AP

OP

ULA

RĂ

VA

LOR

I ME

DII!

SLA

BD

EZ

VO

LTA

ŢI

OM

DE

LIT

ER

E

MO

DU

LIN

DIC

AT

IV(P

OP.

)

CU

VIN

TE

OC

OLI

TO

AR

E

LEO

NID

DIM

OV

***

FR

AG

ME

NT

LIT

ER

AR

DR

AM

AT

ICB

IB

LIO

TE

CA

BU

N L

AÎN

VĂ

ŢĂ

TU

RĂ

ÎN

FE

LUL

SĂ

U

GE

N M

UZ

ICA

LC

OM

IC

CR

EA

ŢII

EP

ICE

PO

PU

LAR

E

LAB

IŞ

NIC

OLA

E

TR

AIA

N C

OŞ

OV

EI

PIE

SĂ

DE

TE

AT

RU

AT

RA

SĂ

ÎN

CO

LEC

TIV

SC

RIE

RI

IST

OR

ICE

DE

CÂ

NT

EC

DE

VIA

ŢĂ

LU

NG

Ă

CE

ZA

RP

ET

RE

SC

U

MA

TE

RIA

D

E

CU

RS

PA

RT

EA

F

INA

LĂ

A U

NU

I P

RO

CE

S

CO

NS

TAN

TIN

NO

TTA

RA

MIH

AI E

MIN

ES

CU

SC

EN

A F

INA

LĂ!

CA

PR

ICIU

***

PR

INS

E-N

H

OR

Ă!C

AM

PIN

AC

AP

ITO

LN

EE

SE

NŢ

IAL!

FLO

RE

NŢ

A A

LBU

PO

EZ

II

CO

ME

DIE

GLU

MĂ

ALE

GO

RIC

Ă

PO

EZ

IED

ED

RA

GO

ST

E

Ghe

orgh

e E

NE

ISSN 2069 – 3036

Program de funcþionare

Luni 9:00 - 13:00Marþi 9:00 - 17:00Miercuri 9:00 - 17:00Joi 9:00 - 17:00Vineri 9:00 - 16:00Sâmbãtã 9:00 - 13:00Duminicã închis

Program de funcþionare(secþia Limba Englezã)

Luni 9:00 - 13:00Marþi 10:00 - 17:00Miercuri 10:00 - 17:00Joi - inchis -Vineri 10:00 - 16:00Sâmbãtã ºi Duminicã închis