Genul Corynebacterium

Caractere generale bacili gram-pozitivi cu extremităţi “măciucate” sau ascuţite, dispuşi în

litere unghiulare sau palisade, nesporulaţi imobili cultivă pe medii îmbogăţite cu sânge sau ser, speciile lipofile fiind

stimulate prin adaos de Tween 80 sau gălbenuş de ou aerobi sau facultativ anaerobi catalază pozitivi şi oxidază negativi descompun zaharurile fără producere de gaz C. diphtheriae este singura specie înalt patogenă pentru om C.xerosis, C.pseudodiphthericum, C.jeikeium, C.urealyticum,

C.striatum, C.minutissimum etc sunt oportunişti prezenţi la nivelul tegumentului şi mucoaselor colonizate.

Grupul Corynebacterium diphtheriae

- C.diphtheriae- C.ulcerans- C.pseudotuberculosis

C.diphtheriae- 1883 –Klebs- 1884 – Loeffler – izolează bacilul- Diphteros –piele

Habitat – strict uman

Caractere microscopice – particularităţi – densitatea granulaţiilor metacromatice este mai mare şi au dispoziţie predominant bipolară

Caractere de cultivareMediul Loeffler – bulion glucozat cu adaos de

ser de bou cât să poată coagula în pantă - bacilul difteric cultivă în 14-18

ore ( nici un patogen respirator nu cultivă în acest interval)

- colonii cu aspect de spermanţet, albe lucioase, bombate

- numai pe acest mediu prezintă morfologia tipică

Geloza sânge – colonii mici, granulare, cenuşii, margini neregulate, zonă îngustă de hemoliză

- morfologia este necaracteristicăMediu selectiv – telurit de potasiu – colonii negre

datorită reducerii intracelulare a teluritului la telur metalic proprietate pe care o au şi alte specii ale genului; mediul Tinsdale – conţine şi cistină – colonii negre în conjurate de halou cafeniu

Există 3 biotipuri diferenţiate prin caracterele de cultivare şi patogenitate

C. diphtheriae gravis, mitis, intermedius- Azi lizovarurile sunt marcheri

epidemiologici mult mai discriminatoriFactori de virulenţă - Conversia lizogenică – toxigeneza la

C.diphtheriae , C.ulcerans - profagul ß poartă

gena tox care codifică la ambele specii aceeaşi toxină proteică

- Toxina tip A-B – fragmentul B (ligandul) iniţiază pinocitoza fragmentului A după fixarea pe receptori specifici, fragmentul A hidrolizează NAD şi transportă ADP – riboza pe factorul de elongare 2 , controlează elongarea lanţului polipeptidic

- este activă doar pe ribozomii eucarioţi

- efect – sistarea sintezei proteice – necroza tisulară

Toate celulele sunt receptive la toxina difterică dar simptomatologia este dominată de manifestările neurologice şi cardiace; moartea frecvent survine prin insuficienţă cardiacă. Leziuni hemoragice şi necrotice pot fi remarcate la nivelul oricărui ţesut sau organ.

Patogenitate naturală şi patogenie- Difteria – boală foarte gravă, poarta de intrare faringiană foarte rar

conjunctivală

- toxina adsorbită pe mucoase necrozează epiteliul şi declanşează un răspuns inflamator superficial. Pe suprafaţa leziunii se acumulează exsudat fibrinos, infiltrat cu polinucleare şi hematii, numeroşi bacili. Acest exsudat se organizează sub forma unei false membrane – depozit cenuşiu, greu detaşabil, care lasă suprafaţa sângerândă. Bacilii din falsa membrană continuă să producă toxină care ajunge în sânge.

- efectele intoxicaţiei sistemice – infiltraţie grasă şi necroză miocardică, renală, suprarenale, nervi, hemoragii importante în cavităţile seroase.

- Nevrita toxică difterică – paralizii ale palatului moale - muşchi oculari - extremităţi

- Difteria plăgilor – evoluează benign, absorbţia toxinei scăzută

Clinic- Angină şi febră- Adenită cervicală importantă –

“gât proconsular”- Prostraţia şi dispneea apar

precoce- Falsele membrane pot coborî cu

formare de crup laringian – asfixie mecanică – traheotomie de urgenţă

- Faza sistemică – toxemie - miocardită - paralizii ale SNP

Tulpinile toxigene mai pot determina – otite - conjunctivite - endocardite - osteomielite Bacilii difterici pot fi izolaţi din leziunea faringiană sau cutanată

împreună cu Streptococcus pyogenes (30-75%).Tulpinile netoxigene – endocardite(frecvent) - faringite - rar infecţii cutanate, bacteriemii, osteomielite

Imunitatea- Anticorpi antitoxici în concentraţie de cel puţin 0,01 unităţi/ml sânge- Cei cu titrul 0,01-0,9 unităţi antitoxice monitorizaţi anual- peste 1 unitate/ml au protecţie de durată

Elemente de terapie etiotropă

Antitoxina difterică + antibiotic

. Antibiotic – penicilină

- eritromicină

- cefalotină

- tetraciclină

- gentamicină sau ciprofloxacină

Epidemiologie- sursa – om bolnav+purtător sănătos+convalescenţi (nas sau

nasofaringe săptămâni sau luni)

Rata portajului de bacil difteric toxigen 1% din populaţia generală imunizată

- Calea de transmitere – picături Flügge, obiecte contaminate cu secreţii nasofaringiene

- Receptivitatea – maximă între 2 şi 5 ani

Profilaxia - Specifică – vaccinarea şi chimioprofilaxia- Vaccinarea – DTP între 6 şi 9 luni + 2 rapeluri

- după primovaccinare titrul anticorpilor sub 0,01 unităţi/ml creşte la 0,1 unităţi/ml după 2 rapeluri, dar scade semnificativ la vârsta adultului. De aceea este necesară monitorizarea stării de imunitate antidifterică în populaţia generală şi revaccinarea persoanelor neprotejate.

- Chimioprofilaxia – contacţi difterie

- eritromicină 7-10 zile sau benzatinpenicilină în

doză unică

- contacţi cu titru neprotector sunt şi vaccinaţi

C. ulcerans - Patogen animal- Tulpinile toxigene determină difterie

Tulpinile netoxigene – granuloame necrotice, faringite, endocarditeSpecii difteroide- asemănare microscopică cu bacilii difterici- Găzduiţi în microbiota tegumentului, TRS sau genital inferior- 16 specii găzduite la om au fost izolate din infecţii ale gazdelor

imunocompromise- În serviciile medicale care utilizează metode invazive infecţiile cu

difterimorfi ocupă primul locC. jeikeium- Specie lipofilă umană- Determină - bacteriemii - endocardite - infecţii ale protezelor cu inserţie tisulară - infecţii respiratorii, urinare- Rata mare a mortalităţii – sensibil doar la vancomicină, teicoplanină, gentamicină

C. minutissimum- Eritrasma – infecţie a tegumentelor axilare sau pubiene –

fluorescenţă roz sub UV- Cultura pe Mueller – Hinton –fluorescentă

Poate determina – bacteriemii

- peritonite de cateter

- endocardite

- infecţii respiratorii, ale sânului

C.urealyticum- Infecţii urinare – formare de calcului vezicali datorită alcalinizării

urinei- Infecţii sistemice

C. pseudodiphthericum, C. xerosis, C. striatum

Genul Listeria- Bacili gram – pozitivi mobili prin flageli

peritrichi- Catalază – pozitivi oxidază – negativi- Fermentează zaharurile fără

producere de gaz- Cultivă pe medii uzuale în limite largi

de temperatură 0-450C- Larg răspândite în natură – apă, noroi,

scurgeri de canal, fecale, vegetaleListeria monocytogenes - Bacil gram – pozitiv scurt, mobil la

220C imobil la 370C- Testul de mobilitate diferenţiază

Listeria de difterimorfi (imobili)- Creşte pe medii uzuale- Identificarea este uşurată când

utilizăm agar cu sânge de berbec – zonă îngustă de hemoliză

- Îmbogăţire – prelevat mai multe zile la 40C înaintea inoculării pe medii uzuale

Rezistenţa în mediul extern- Foarte rezistentă în mediul extern- Distrusă după 1 oră la 550C, după 5 minute la 800C – pasteurizarea

laptelui poate fi ineficientă

Structura antigenică- Antigenele O şi H definesc serovaruri de L. monocytogenes –

marcheri epidemiologici- › 90% din infecţiile umane – 1a,1b,4b

Factori de virulenţă

- Bacterii invazive, facultativ intracelulară- Internalina – asemănătoare proteinei M streptococice- Proteina p60 – hidrolază- Proteina ActA – difuzarea bacteriei- Hemolizină – listeriolizina O

Patogenitate naturală şi patogenie- Ingestie – se multiplică în în enterocite , translocată prin mucoasa

intestinală în sistemul limfoid al intestinului, preluată de macrofage- Diseminează bacteriemic – afectare encefal, meninge, endocard,

placenta- Listerioza – zoonoză- Receptivitate mare la infecţie – făt , gravida face forma benignă ,

bacteria traversează placenta – listerioza perinatală – avortul spontan + naştere prematură + naştere la termen a unui copil contaminat ce va dezvolta în primele 7-14 zile de viaţă sepsis şi/sau meningită fatale

La adultul - imunocompetent – infecţie inaparentă, la alcoolici – meningită, meningoencefalită

- imunocompromis – evoluează bacteriemic cu metastaze endocardice, hepatice, splenice, etc.

Toxiinfecţii alimentare severe – ciocolată, lapte, brânzeturi fermentate, salată de crustacee

Listerioză cutanată – boală profesională ( zootehnie)

Imunitatea - mediată celularDiagnostic de laborator- Direct – izolarea – medii neselective ( sânge, LCR) - medii selective PALCAM ( fecale, exsudate

genitale, alimente)Identificarea – caractere microscopice, cultură, biochimiceElemente de terapie etiotropă- ampicilină/penicilină + gentamicină- Alergicii la penicilină – macrolide sau cotrimoxazolEpidemiologie- Sursa – legume contaminate sau lapte şi derivate provenite de la

animale purtătoare sau bolnave- Transmitere prin contact direct la veterinari – animale parturiente- Receptivitate maximă – gravide, nou-născuţi, alcoolici, deficit

apărare celulară – SIDA, hemopatii maligne, neoplazii

Profilaxia - Măsuri nespecifice - spălarea la jet a fructelor şi legumelor, - încălzirea la fierbere a mâncărurilor gătite - evitarea consum de salată de raci, homari,

brânzeturi fermentate, semipreparate

Erysipelothrix rhusiopathiae -1883 – L.Thuiller şi L.Pasteur- 1909 – F.J.RosenbachBacil gram - pozitiv cu tendinţă crescută la decolorare, imobilCultivă optim pe geloză – sânge sau geloză cu sânge ciocolatat la 35 –

370C în atmosferă cu 5-10% CO2.Culturile în forma S – colonii mici, transparente, zonă îngustă de α-

hemoliză – bacili aşezaţi în lanţuri scurte

- forma R – colonii mai mari, aplatizate, contur şi suprafaţa neregulată – predomină filamentele lungi

Structura antigenică - Mai multe serovaruri după un antigen

termorezistentVirulenţa - Adezine – structură similară capsulei- Enzime ce clivează acidul sialic

prezent în învelişul celulelor eucariotePatogenitate naturală şi patogenie- Infecţia la om – erizipeloidul

Rosenbach – consecinţa inoculării bacilului în ţesutul subcutanat

- incubaţia – 10-14 zile - la locul inoculării apare

o papulă dureroasă cu tendinţă la extindere în suprafaţa

- evoluţie – vindecare spontană sau

- Limfangită şi limfadenită- Infecţie sistemică cu febră şi flictene la locul inoculării- Sepsis şi endocardităDiagnosticul de laborator- Formele cutanate – izolarea din biopsia cutanată- Formele sistemice – hemoculturi pozitiveTratamentul - Penicilina de elecţie - Eritromicina, clindamicina, flurochinolone- Nu este sensibil la vancomicinaEpidemiologie - Erizipeloidul Rosenbach – boală profesională - contact direct cu

animale bolnave sau produse ale acestora – veterinari - zootehnişti, piscicultori,

măcelari, pescariReceptivitate – mai crescută la imunodeprimaţi, alcoolici

BACILLUS

Minidefiniţie – bacili gram-pozitivi sporulaţi

- aerobi/ facultativi

- majoritatea mobili

- oxidazo-pozitivi şi majoritatea catalazo-pozitivi

- Include specii ubicvitare, majoritatea saprofite, fac parte din microbiota gastro-intestinală a ierbivorelor

Specii – înalt patogenă pentru mamifere şi om – Bacillus anthracis

- oportuniste, bacili antracoizi - B.cereus

- B.subtilis

Bacillus anthracis

- Găzduit de ierbivore, contaminează prin secreţiile şi excreţiile animalelor bolnave mediul

Caractere microscopice

- Bacil mare ( 3-10µ), capete retezate, gram pozitiv/gram variabil.

- În produse patologice încapsulaţi, nesporulaţi, dispuşi fie izolaţi, fie în lanţuri scurte care imită trestia de bambus

- Coloraţia simplă cu albastru de metilen policrom – capsula halou roz - Frotiu din cultură pe medii simple – bacili necapsulaţi, sporulaţi, formează lanţuri lungi- Sporulează numai în prezenţa oxigenului, spor oval, central, nu deformează

Caractere de cultivare - Facultativ anaerob, nepretenţios nutritiv, creştere optimă la 370C, sporularea rapidă la

temperatura camerei.- Pe medii agarizate colonii mari, 2-3 mm, cu aspect de sticlă pisată, margini

neregulate- La stereomicroscop – “ cap de meduză”- Nehemolitic pe geloză sânge

Factori de virulenţă- Capsula – un izomer al acidlui D-glutamic, rezistent la hidroliza enzimelor proteolitice,

fiind formă “nenaturală”

- anticorpii anti-capsulari nu au rol protector

- inhibă fagocitoza

- codificată plasmidic –pOX2- Toxina cărbunoasă – codificată de plasmidul pOX1

- de tip A-B

- Componenta A – factorul edematos (EF) – eliberarea de către monocite a IL-6, TNFα

- factorul letal (FL) – zinc – metalopeptidază- Componenta B – funcţie de ligand

- factor protector – antigen vaccinant

Patogenitate naturală şi patogenie

La om: antrax, cărbune, popular dalac- Antraxul cutanat sau pustula malignă – papulă nedureroasă la locul inoculării,

evoluează către veziculă sero-sanguinolentă şi escară necrotică

- Antrax pulmonar – boala sortatorilor de lână

- iniţial imită viroza respiratorie

- evoluează rapid spre mediastinită, sepsis, edem pulmonar

hemoragic mortal - Antrax digestiv - gastro-enterită severă cu scaune diareice sanguinolente, după

ingestia de carne provenită de la animal bolnav

Complicaţii – 5% dintre pacienţi indiferent de formă pot prezenta meningită hemoragică

Imunitatea - Anticărbunoasă – anticorpii anti-B inhibă endocitarea FE şi FLTerapie etiotropă- penicilină, macrolide, tetraciclină- În formele severe se asociază ser anticărbunosEpidemiologie- Antrax boală a ierbivorelor – probleme în ţări unde nu se practică vaccinarea- Sursa pentru om – animalele bolnave, inclusiv cadavrele lorProfilaxia - Vaccinarea ierbivorelor, sacrificarea animalelor bolnave- Vaccinarea persoanelor cu risc profesionalSpecii de bacili antracoiziBacillus cereus şi B. subtilis- saprofiţi ai mediului extern, în microbiota colonului la om- B. cereus produce 2 enterotoxine – termostabilă – forma emetizantă - termolabilă – forma diareică Produc -

toxiinfecţii alimentare, infecţii oculare, infecţii invaziveTerapie - vancomicina

Genul Clostridium (Kloster –fus)

• - 1861 – L.Pasteur• Generalităţi • Bacili gram – pozitivi în cultura tânără • Majoritatea mobili prin flageli peritrichi • Sporulaţi – endospori ovali (dispuşi central sau subterminal) sau sferici

(terminal) care deformează bacteria şi sunt termorezistenţi.unele specii nu sporulează pe mediile uzuale de cultivare.

• Anaerobi cu unele specii aerotolerante• Nu produc catalază• Unele specii fermentează zaharurile altele sunt azaharolitice• Habitează tubul digestiv al omului şi animalelor, prin fecale contaminează

solul, unde prin endospori supravieţuiesc timp îndelungat, iar unele specii chiar se multiplică

Caractere de cultură• Cultivă bine, la 370 C, pe medii uzuale incubate anaerob -hidrogen sau

azot cu 10% CO2 • Tuburi cu bulion în coloană de minimum 10 cm, mediul conţinând 0,1%

agar (agent de limitare a difuziunii gazelor), un agent puternic reducător (fragmente prospete de viscere, carne tocată şi uscată, glucoză şi tioglicolat de sodiu) pot fi incubate în atmosferă obişnuită

• Pe medii solide creşterea este relativ lentă, pe geloză sânge cele mai multe specii sunt hemolitice.

Rezistenţa la mediul extern • Sporii unor specii mor după 30 min la 105 0C• Glutaraldehida şi dezinfectantele pe bază de halogeni îi omoară în 2-3 ore,

dar la formaldehidă şi derivaţi fenolici -4-5 zile• În mediul extern pot supravieţui zeci de ani

Clostridium perfringens

• Bacili gram-pozitivi care sporulează greu în mediul de cultură şi in vivo

• Prezintă capsulă în produsele patologice,vizibilă mai ales în coloraţia cu tuş de India

• Imobil

Caractere de cultivare şi metabolice

• Se multiplică rapid pe medii de cultură, fiind aerotolerant

• Pe geloză sânge coloniile sunt înconjurate de o zonă dublă de hemoliză

• Pe medii cu gălbenuş de ou se evidenţiază producerea de lecitinază

• În geloza semisolidă repartizată în coloană înaltă formează colonii cu aspect lenticular

Factori de patogenitate

• Produce numeroase enzime şi exoenzime

- toxina alfa, o lecitinază ce lizează membranele celulare(L,Tr,E,endoteliul capilar, celula musculară)

- enterotoxina termolabilă eliberată în cursul sporulării în intestin - exoenzime ( colagenaza, hialuronidaza, neuraminidaza,etc) cu rol în

invazivitateHabitat natural• Ubicvitară• Prezentă în sol şi intestinul ierbivorelor• Poate fi prezent în microbiota colonului, rar pe mucoasa vaginală sau

tegumentManifestări clinice• Plăgi traumatice, în contact cu solul sau flora fecală,pot evolua cu

manifestări de - celulite sau fasciite - gangrana gazoasă - leziuni invazive de mionecroză,

febră, hemoliză intravasculară, şoc - infecţie polimicrobiană cu prezenţa

asociată a altor specii de Clostridium (C.septicum, C.novyi, C.histolyticum, C.bifermentans) şi floră facultativ anaerobă

• Infecţii invazive uterine grave după avort septic • Toxiinfecţii alimentare autolimitate după consum de carne contaminată

Clostridium tetani

• Bacil gram-variabil, frecvent cu aspect filamentos, cu spor sferic terminal

• Mobili

• Cultivă pe geloză-sânge în anaerobioză strictă sub formă de colonii transparente, uneori cu caracter invaziv, hemolitice

• În geloză semisolidă repartizată în coloană înaltă, dezvoltă colonii cu aspect pufos

• Specie relativ inactivă metabolic, neproteolitică şi azaharolitică

Factori de patogenitate

• Bacterie neinvazivă

• Tetanospasmina, codificată plasmidic, reprezintă factorul major de virulenţă, care difuzează de la nivelul leziunii către SNC

• Toxină de tip A-B, unică antigenic se leagă de receptorii gangliozidici de pe suprafaţa neuronilor şi blochează eliberarea neurotransmiţătorilor cu efect inhibitor al influxului nervos

• Determină contracturi spastice ale musculaturii striate

Habitat natural

• Bacterie ubicvitară

• Prezentă în flora intestinală la erbivore şi în sol, mai ales cele fertilizate cu gunoi de grajd

Manifestări clinice la om

• Toxiinfecţie iniţiată de contaminarea unei plăgi traumatice cu spori de C.tetani, la nou născut poarta de intrare este reprezentată de plaga ombilicală, iar în avortul septic, de plaga uterină

• Condiţii locale, anaerobe, facilitează multiplicarea şi eliberarea de toxină

• Perioada de incubaţie, în medie 2 săptămâni, invers proporţională cu gravitatea clinică

• Apar contracturi spastice dureroase ale muşchilor striaţi, exacerbate de stimuli externi, ce pot determina poziţii particulare ale corpului, însoţite de manifestări vegetative

• Decesul survine prin insuficienţă cardio-respiratorie

Imunitatea

• Conferită de anticorpi antitoxina tetanică

• Anticorpii specifici stimulaţi după administrarea anatoxinei tetanice• Infecţia naturală nu conferă imunitate post-infecţioasă

Principii de diagnostic• Diagnosticul se bazează pe tabloul clinic• Diagnosticul bacteriologic este solicitat în cazuri medico-legale (nou-născut, avort

septic)

Principii de tratament• Administrarea de urgenţă a serului antitoxină tetanică• Metronidazolul cu rezultate clinice mai bune decât penicilina

Profilaxie specifică • Vaccinarea generalizată, cu anatoxină tetanică• La un pacient cu plagă tetanigenă nevaccinat sau vaccinat incomplet, se

administrează anatoxină tetanică +ser antitoxină

Clostridium botulinum Bacil gram-pozitiv cu spor ovalar subterminal, mobili Strict anaerob Toxina botulinică, are o structură de tip A-B, sediul de acţiune fiind joncţiunea neuro-

musculară, unde blochează eliberarea de acetilcolină şi determină paralizii flasce

• 7 tipuri antigenice (A-G), neurotoxinele A,B,E mai des prezente la om

• Prezent în sol, vegetale, intestinul unor mamifere, păsări sau peşti

• Poate determina la om – toxiinfecţii alimentare, botulismul plăgilor, botulismul infantil

• Diagnosticul mai ales clinic, tipul de toxină identificat prin testul de seroprotecţie pe şoarece

• Seroterapie de urgenţă

Clostridium difficile

• Caractere morfo-tinctoriale asemănătoare cu C.botulinum

• Strict anaerob

• Prezent în flora colonului la om, poate prolifera în cursul antibioticoterapiei, fiind asociat cu colita pseudomembranoasă postantibiotic

• Infecţia poate îmbrăca caracter nosocomial

• Virulenţa conferită de o enterotoxină (toxina A) şi citotoxină (toxina B) care determină leziuni necrotice ale mucoasei intestinale şi răspuns local

Diagnosticul de laborator

- Evidenţierea în filtratul de materii fecale a citotoxinei pe culturi de celule

- Identificarea celor 2 toxine prin ELISA

Terapie

Metronidazol sau vancomicină în formele severe

Profilaxie

Nespecifică prin utilizarea raţională a antibioticelor

Măsuri de combatere a infecţiilor cu transmitere fecal-orală