Betel 26 online

[2] Betel - Poarta Cerurilor, Octombrie 2013

Cuprins

3Îndeplinirea scopului suprem

Samuel Calance

5Din raftul cu cărţi

Simona Bodnar

6Ştiri din Afganistan

Daniel Piu

7Valoarea cuvintelor Domnului Isus

HristosValentin Grijincu

8Interviu cu Iosif Cătuna, grup

ContinentalDaniel Sandulean

10Tabăra tinerilor

Gabriel Harja Petruţa Grijincu

14Tabăra copiilor

Tapîrdău Alina

18Schiţa unei vieţi zbuciumate

Mihai Bucaciuc

editorial

Vasile [email protected]

ColeCtivul de RedaCţie

Coordonator: Vasile PiscucRedactori: Daniel Sandulean, Samuel Calance, Cornel Maftean, Mihaela Bilan, Raluca Sbiera, Simona Bodnar, Lucian Lascu. Grafică: Tabita SanduleanCorectare gramaticală: Sbiera Raluca

În slujba Lui,

Misiunea bisericii (ekklesia) Biserica reprezintă totalitatea credincioșilor născuți din nou și mântuiți prin credința în jertfa Domnului Isus, credincioși chemați să constituie un popor a lui Dumnezeu, care să trăiască în comuniune duhovnicească unii cu alții și în comuniune cu Dumnezeu. Iată câteva metafore pentru biserica nou testamentală a Domnului Isus Hristos: Trupul Domnului Isus – Ef. 1:22-23 Mireasa Domnului Isus – 2Cor. 11:2; Ap. 21:9 Turma lui Dumnezeu – Ioan 10:16 Poporul lui Dumnezeu – Faptele Apostolilor 15:14 Casa lui Dumnezeu – Evr. 3:6 Clădirea lui Dumnezeu – 1Cor. 3:9 Stâlpul și temelia adevărului – 1Tim. 3:15

Biserica este un organism viu (1Cor. 12:27), dar în același timp este și o organizație (Col. 2:5) întemeiată de Domnul Isus Hristos cu un scop și având o misiune deosebit de importantă și anume:

Doamne binecuvântează biserica Betel din Rădăuți, să fie o biserică mărturisitoare, o biserică biruitoare și o biserică moștenitoare împreună cu Isus Hristos, Domnul slavei!

Să aducă o mărturie puternică în lume, prin care păcătoșii să vină la mântuire, să fie născuți din nou, să fie botezați în apă în numele Sfintei Treimi, împărtășindu-se din Cina Domnului și având o legătură frățească permanentă unii cu alții, FIIND O BISERICĂ MĂRTURISITOARE (Mat. 28:19-20)

Prin slujitorii bisericii să hrănească turma (împărțind drept Cuvântul Domnului), să păzească turma (de învățături false și erezii) și să ridice pe cei slabi și căzuți, FIIND O BISERICĂ BIRUITOARE (Rom. 8:37)

Să trăiască mereu în așteptarea revenirii Domnului Isus în vederea glorificării bisericii și a instaurării eternității, FIIND O BISERICĂ MOȘTENITOARE (Evr. 9:15)

01

02

03

Betel - Poarta Cerurilor, Octombrie 2013 [3]

Vasile Piscuc

Misiunea bisericii

Îndeplinirea scopului suprem

Când vorbim despre misiunea Bisericii, nu vorbim despre una din lucrările acesteia, ci despre lucrarea esențială și existențială a Bisericii. Am căutat să subliniez lucrul acesta, deoarece s-a împământenit în gândirea credincioșilor această falsă concepție că misiunea este doar o opțiune a bisericii, una din activitățile sale. Privind la Sfintele Scripturi, putem vedea că această lucrare este mandatul primordial al Bisericii Domnului Isus Hristos:

„Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16:15-18).

Așadar, misiunea este lucrarea Bisericii de vestire a Evangheliei, celor care nu L-au primit pe Domnul Isus Hristos ca Salvator, cu scopul salvării lor și includerii lor în Biserica Domnului Isus Hristos.

Nu se poate admite ca vreun credincios să se sustragă de la această responsabilitate, altfel ar refuza să recunoască statutul său de ucenic al Domnului Isus Hristos. Nici unui credincios nu i-ar veni bine acest lucru, fiindcă este un drept pentru toți cei ce sunt salvați de Domnul Isus Hristos. Prin urmare, acest cuvânt pe care l-am citat se adresează în mod direct tuturor credincioșilor. Dacă este vreo modalitate în care un credincios să devină doar un simplu membru, este aceea de a se opri sau a refuza să împlinească acest mandat al răspândirii Evangheliei. Așadar, o biserică fiind alcătuită din astfel de „creștini” este o biserică care se mulțumește cu starea de neascultare față de Dumnezeu. Misiunea este scopul existenței bisericii (Fapte 1:8). Domnul Isus a dat acest scop bisericii. Ea pentru aceasta există, să răspândească Evanghelia în lume. O biserică

va exista ca biserică vie, puternică, în măsura în care își îndeplinește scopul. Făcând o analogie, putem considera biserica fiind corabia în care se afla Iona. Aceasta a fost salvată de la înec în urmă ce Iona a fost aruncat din ea, pentru a-și împlini misiunea. Tot așa și biserica va fi în pericolul s-o cuprindă valurile acestei lumi și s-o scufunde, cât timp stă în neascultare față de Dumnezeu, neîmplinindu-și scopul pentru care există. Așadar, înțelegerea corectă este că biserica există pentru misiune.


Misiunea bisericii

Misiunea este continuarea de către biserică a lucrării începute de Domnul Isus Hristos (Ioan 17:18). Când vorbim despre misiune, vorbim de fapt despre lucrarea Domnului Isus Hristos. Ce a însemnat pentru Domnul Isus Hristos această lucrare? A însemnat scopul pentru care a venit pe pământ (Luca 4:43; 19:10). Deci, oricine înțelege acest lucru nu poate fi indiferent. A urma pe Domnul Isus Hristos, implicit însemnă a-ți însuși lucrarea Sa. De altfel am putea spune că dovada vizibilă că Îl urmăm pe Domnul Isus Hristos este aceea că împlinim lucrarea Sa, adică misiunea. Ceea ce trebuie să înțelegem, ca un ultim aspect al acestui scop al bisericii, este că atunci când misiunea se va încheia Biserica va fi luată la cer (Matei 24:14). Înțelegem acum ceea ce ne caracterizează viețuirea noastră de creștini pe acest pământ: speranța moștenirii veșnice. Vom demonstra că purtăm această speranță în inimă prin faptul că noi, ca biserică ne îndeplinim scopul pentru care suntem pe pământ. Când nu va mai fi nevoie de misiune, rolul Bisericii dispare. În contextul acesta a spus Domnul Isus că nu va veni sfârșitul până nu va fi vestită Evanghelia în toată lumea, adică până ce toți o vor auzi. Apostolul Petru a spus că împlinind această lucrare noi grăbim venirea Domnului Isus Hristos. Aș putea să mă întreb: Oare nu cumva Domnul zăbovește să vină, fiindcă biserica nu și-a împlinit misiunea? Răspunsul, conform Sfintelor Scripturi, este evident cel pozitiv. Oare atunci când biserica nu-și îndeplinește scopul, nu cumva

încetinește, dacă putem spune așa, sau întârzie venirea Domnului? Poate să depindă venirea Domnului Isus de modul în care biserica își îndeplinește misiunea? Sunt întrebări cărora suntem datori să ni le punem fiecare.

Unii se întreabă: Oare ce va face Domnul cu cei ce nu au auzit niciodată Evanghelia? Această întrebare este destul de greșită, fiindcă neasumarea responsabilității față de cei pierduți înseamnă neascultare față de Dumnezeu. Soluția lui Dumnezeu pentru auzirea Evangheliei de către cei pierduți este biserica (Romani 10:13-15). Așadar, întrebarea corectă este: Ce va face Dumnezeu cu biserica care nu-și împlinește scopul? Ca biserică a Domnului Isus Hristos suntem chemați la ascultare, aceasta fiind dovedită prin împlinirea misiunii.

Așadar, misiunea este lucrarea de care se leagă existența bisericii. Prin urmare, biserica care și-a părăsit această misiune a încetat să mai existe.

Calance Samuel

"Misiunea este lucrarea Bisericii de vestire a Evangheliei, celor care nu

L-au primit pe Domnul Isus Hristos ca Salvator"



Din Raftul Cu CăRţi

Creş te rea e i fă ră comprom i te rea m i s i un i i ş i a mesa ju lu i


Biserica o pasiune, o viziune

“Biserica - o pasiune, o viziune. Creşterea ei fără compromiterea misiunii şi a mesajului”, carte cunoscută şi cu titlul de “Biserica condusă de scopuri”, carte scrisă de către Rick Waren şi publicată în România în două ediţii (în 2002 şi în 2004), prin intermediul Editurii “Life”, conţine istoria entuziasmantă a Bisericii Saddleback (California). Rick Waren, cunoscut totodată şi ca autor al bestseller-ului anului 2003 - “Viaţa condusă de scopuri”, prezintă explicit, în această carte, convingerile, principiile şi practicile pe care le-a utilizat, când a început plantarea acestei biserici (în 1980), ce a avut o dinamică intensă şi care a devenit o megabiserică, al cărei ţel a fost respectarea misiunii şi doctrinei bisericii nou-testamentale. Lucrarea lui Rick Warren se bazează pe Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu şi este înrădăcinată în conducerea slujitoare, sub ungerea Duhului Sfânt şi într-o dragoste adevărată pentru oameni. Unii ar spune că biserica Saddleback este o megabiserică, însă această biserică a crescut fără să compromită misiunea sau doctrina bisericii Noului Testament. Este uimitor ce a făcut Dumnezeu în Saddleback. În ultimele două sau trei decenii, multe biserici s-au bazat în primul rând pe o creştere biologică şi prin transferuri, dar în Biserica Saddleback nu este vorba de aşa ceva. Ea este devotată ideii că bisericile vii din secolul 21 trebuie să fie dedicate în întregime creşterii prin convertire. Rick Warren înţelege modul de gândire al celor nemântuiţi. Dacă bisericile vor să aibă tot mai mare succes în evanghelizarea societăţii noastre, care devine tot mai păgână cu fiecare zi, ele trebuie să înveţe să gândească asemenea necredincioşilor. Rick descurajează încercarea altor biserici de a deveni "fotocopii" ale bisericii Saddleback. În schimb, el încurajează bisericile locale să cucerească societatea noastră materialistă

şi umanistă cu mesajul transformator al Domnului Isus Hristos folosind metode contemporane relevante fără a compromite adevărul Evangheliei. Aceasta este tema cărţii de faţă. „Biserica o pasiune, o viziune...” va ajuta orice biserică locală, indiferent de dimensiunea ei, să regăsească misiunea bisericii Noului Testament. Smerit de puterea lui Dumnezeu, “ce foloseşte oameni obişnuiţi în moduri neobişnuite”, Rick Warren a aşteptat 20 de ani pentru a scrie această carte, el însuşi afirmând: “Am lăsat conceptele să se sedimenteze, să se dezvolte şi să se maturizeze. Nimic din această carte nu este teorie. Ultimul lucru de care avem nevoie este o altă teorie despre creşterea bisericii. Lucrurile de care avem nevoie sunt răspunsurile la problemele reale, care să se fi dovedit eficiente în situaţiile concrete ale bisericii.” Rick Warren afirmă, pe bună dreptate, că: „Isus a fondat Biserica, a murit pentru Biserică, a trimis Duhul Său cel Sfânt Bisericii şi, într-o zi, se va întoarce după Biserica Sa. Ca stăpân al Bisericii, El a stabilit deja scopurile, şi ele nu sunt negociabile. Datoria noastră nu este să creăm scopurile bisericii, ci să le descoperim”. Rugăciunea autorului către Dumnezeu este ca mii de pastori, lucrători, învăţători de şcoală duminicală, lideri spirituali, simpli membri şi nu numai, să citească această carte. Fiecare credincios trebuie să participe cu tot ce este, are şi face la împlinirea însărcinărilor date de Domnul Isus poporului Său, adică: glorificarea lui Dumnezeu, slujirea aproapelui, evanghelizarea lumii din jurul lui, participarea la părtăşie şi ucenicizare.

Simona Bodnar


Misiune

Din motive de securitate, această pagină este disponibilă doar în versiunea printată.


Lumea nevăzută a duhurilor rele are sarcina de a provoca dezechilibru în sufletele oamenilor, de a-i aduce în situaţii limită şi astfel să-i determine să ignore în totalitate adevăratul sens al vieţii lor. Pentru cunoscători, dar şi pentru cei care la un moment dat ajung să renunţe la preconcepţiile lor cu privire la această Carte minunată, ea are mereu rolul de a ne reechilibra, de a reda sens vieţii şi de a ne călăuzi către Sursa sufletelor noastre. Această călăuzire către fericita eternitate împreună cu Iubitul sufletelor noastre o avem doar dacă alegem să consultăm acest ghid numit Cuvântul lui Dumnezeu. Consecinţa ignorării acestui ghid este rătăcirea sau mai bine zis pierderea conştientizării scopului esenţial al vieţii de aici şi al celei viitoare, dar ceea ce este şi mai trist este că de multe ori această pierdere poate fi ireversibilă. (Matei 22:29, Marcu 12:24)

Un lucru important pe care ar trebui să-l ştim despre Biblie este acela că, pe lângă numeroasele modalităţi de a fi împărţită şi interpretată, Biblia poate fi centrată pe persoana Domnului Isus. Chiar din versetul citat la început, desprindem un adevăr esenţial, din care noi, creştinii, ştim că toată Scriptura este de folos vieţii de pe pământ. Cu toate că mulţi creştini cunosc acest adevăr, ei reuşesc totuşi să-şi piardă mult timp preţios în polemici cu privire la diverse doctrine sau la pasaje greu de înţeles. Cum poate fi posibilă o astfel de atitudine? Prin omiterea mesajului esenţial al Cuvântului lui Dumnezeu care este centrat pe persoana şi lucrarea Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Vechiul Testament, profeţeşte venirea şi lucrarea Mântuitorului în lume. Acestuia i se adaugă frumoasele epistole ale lui Pavel, Iacov, Petru, Iuda, Ioan, plus Faptele Apostolilor şi Apocalipsa lui Ioan. Ele ne prezintă continuarea lucrării Mântuitorului după înălţarea lui la Tatăl. Între aceste două frumoase părţi ale Bibliei se găsesc Evangheliile. Nu ştiu alţii cum le privesc, dar eu am o atracţie deosebită faţă de această parte a Scripturii. În ele găsim însăşi cuvintele Domnului Isus Hristos, cuvinte deosebit de însemnate şi practice. De fapt aceste cuvinte reprezintă (pentru mine) chintesenţa Bibliei deoarece ele au fost rostite de însuşi Fiul lui Dumnezeu.

În Vechiul Legământ găsim foarte rar cuvinte rostite direct de Dumnezeu (Dumnezeu care vorbea direct cu Adam sau cu Moise) pe când în Evanghelii Dumnezeu în persoana Domnului Isus Hristos le vorbea şi ne vorbeşte direct. În 1 Timotei capitolul 6 cu versetele 3,4,5, Pavel ne prezintă două categorii de oameni, unii care învaţă pe alţii o învăţătură deosebită fără să ţină seama de „Cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos” şi altă categorie, subînţeleasă din acest pasaj, care pun un deosebit preţ pe aceste Cuvinte ale Domnului Isus.

Caracterizarea făcută de Pavel primei categorii este mai mult decât acuzatoare, de aceea îndemnul dumnezeiesc care reiese din acest pasaj este să valorificăm această comoară gratuită, această Veste Bună trimisă oamenilor de Dumnezeu Tatăl prin Fiul Său iubit:

Valentin Grijincu

Val o a r e a c u v i nte l o r D omnu l u i I s u s H r i s to s “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2 Timotei 3:16)

„Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit (şi privim) slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:14) Amin

Indiferent dacă recunoaştem sau nu, Biblia, sau Cuvântul lui Dumnezeu este fără îndoială o carte deosebită de toate celelalte cărţi. Deşi de mulţi a fost şi este contestată sau criticată, ea are menirea, pentru cei ce o iubesc şi o aplică, să aducă pace în cea mai valoroasă parte a omului: în suflet.

Misiune


Misiune

- Spune-mi ceva despre grupul vostru, cum aţi început și cum ați ajuns la ceea ce sunteţi acum.În primul rând, trebuie să spun că acest concept, care azi se numește Continental, a fost început în urmă cu 50 de ani în SUA, de un tânăr american, pe nume Cam Floria. Viziunea lui a fost să vestească Evanghelia prin muzică și să aibă un puternic impact asupra americanilor. Și-a propus ca în scurt timp să ajungă pe tot continentul American, de aceea prima lui echipă s-a numit Continental Singers. După un an însă, un tânăr olandez cu numele Leen la Riviere (astăzi coordonator internațional al Continental Ministries), uimit de roadele pe care prima echipă Continental le-a avut în SUA, și-a propus să lupte pentru ca în mai multe țări din Europa să se înființeze astfel de misiuni.Azi există fundații Continental în multe țări ca: SUA, Olanda, Ungaria, Slovacia, Italia, România, Japonia, Coreea, Porto Rico, Brazilia, Mexic, Kenia, etc.În România, Continental exista de 15 ani iar cele 3 scopuri de bază sunt: vestirea Evangheliei prin muzica, încurajarea bisericilor și în special a tinerilor și investirea în tineri, adolescenți, copii.În fiecare an, Continental România organizează în medie 8 turnee, de fiecare dată având tineri noi în care vrem să investim și să îi pregătim pentru slujire. Aproximativ 120-150 de tineri pe an se înrolează în această frumoasă și mare lucrare.

- Ce stil de muzică aveţi şi ce vreţi să transmiteţi prin muzica voastră?Promovăm o muzică contemporană, încercăm să fim actuali și să găsim valori muzicale în muzica secolului 21, deoarece vrem să fim relevanți pentru generația de azi. Tinerii ascultă multă muzică și, fiind la vârsta formării, sunt influențați de ea. Din păcate, mare parte din muzica pe care bisericile noastre o conservă, nu mai vorbește de mult generației noastre. Astfel, tinerii se îndreaptă înspre muzica necreștină, din care se hrănesc și care îi influențează.Noi nu vrem să ne prefacem că trăim în altă epocă. Asta nu înseamnă că avem o muzică rebelă sau deșănțată. Cred că în fiecare perioadă au existat excese, dar și valori. Noi, ca muzicieni creștini, vrem să folosim valorile muzicii contemporane, dându-I viață prin seriozitate și o atitudine corectă.

- Cum a fost turneul pe care l-aţi făcut recent în bisericile din Bucovina şi în special la biserica Betel din Rădăuţi? Cu ce impresii aţi rămas? Ce v-a plăcut în mod deosebit şi care credeţi că ar fi lucrurile la care este loc de mai bine?Turneul pe care l-am avut în Bucovina a fost foarte binecuvântat. Ne-am bucurat că multe biserici au avut curaj să organizeze într-un spațiu public (Case de Cultură, Cămine Culturale, Mall-uri, școli),

Î

interviu Cu iosifCătuna

n ziua de joi, 3 octombrie, am avut harul de a-i avea printre noi pe membrii Grupului “Continental”. A fost un timp binecuvântat în care ei ne-au slujit. Lucrarea pe care ei o fac a început în SUA acum 50 de ani, iar muzica lor actuală, ancorată în realitatea generaţiei de azi, duce Evanghelia lui Isus pe toate

continentele. Ceea ce fac ei ne reaminteşte încă o dată că nu e suficient să folosim darurile pe care le avem doar să ne slujim unii pe alţii în biserică, ci, mai important decât orice e să spunem celor care nu-L cunosc despre Isus. Iosif Cătuna, liderul grupului din România a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări despre ceea ce fac ei.

ne plaCe să Credem Că daCă slujim în biseriCă asta e destul înaintea lui dumnezeu, uitând Că suntem Chemaţi să vestim evanghelia Celor Care nu îl CunosC pe el.


concerte în care în special oameni necredincioși au putut auzi mesajul pe care îl purtăm. În alte localități, cum a fost la Rădăuți, am cântat în biserică. Aici, am fost foarte bine primiți și înconjurați cu dragoste, răsfățați și încurajați.

- Spuneţi-ne mai mult despre implicarea voastră la Vaslui şi cum ar putea tinerii din biserica noastră şi nu numai să se implice acolo. La Vaslui am ajuns acum 3 ani, atunci când ne-am propus să ajutăm atât cât putem câteva familii sărace. Auzisem despre zona respectivă că ar fi cea mai săracă din întreaga Comunitate Europeană și că estimativ, se trăiește cu sub 1 $ pe zi, de persoană. Când am ajuns acolo însă, am fost atinși într-un mod special și foarte sensibilizați de situația grea de acolo. Am plecat cu hotărârea să revenim mult mai pregătiți, însă ceea ce putem noi să facem este mult sub nevoile de acolo. Cu toate astea, în acești 3 ani de implicare, Dumnezeu ne-a ajutat prin mulți frați să demarăm câteva proiecte în zonă ca:• Achiziționare de lemne pentru

foc (sunt familii care nu mai apucă primăvara din cauza gerului iernii);

• Construirea unei capele în satul Dagâța;

• Achiziționarea de haine,

încălţăminte, alimente, pături și alte lucruri de strictă necesitate;

• I m p l i c a r e a împreună cu Asociația Medicilor Creștini din România în consultații medicale gratuite.

Am înțeles în acest timp de implicare în Negrești, jud. Vaslui, că suntem așa de binecuvântați. Tendința noastră este să ne uitam cu jind la cei care au mai mult ca noi și să ne dorim tot felul de lucruri, însă dacă mergi printre săraci, vei constata ca ai mai mult decât ai nevoie şi vei începe să fii mulţumitor.

- Ce experienţe mai deosebite aţi avut în slujirea voastră, cum a lucrat Dumnezeu prin cântările voastre la zidirea voastră şi a celorlalţi? Întotdeauna, atunci când îţi propui să devii o binecuvântare, asta se întoarce asupra ta. Am experimentat acest lucru de multe ori. Am avut tot felul de experienţe şi pot spune cu certitudine că cele mai frumoase turnee au fost cele în care, dezbrăcaţi de sine, am căutat mult mai mult foloasele altora. Am călătorit în toată ţara şi în toată Europa, de 3 ori în SUA şi astea toate au fost experienţe frumoase, având ocazia să întâlnim oameni,

biserici, culturi foarte diferite. Am învăţat aşa de multe lucruri pe toate planurile şi ştim ori de câte ori ne pornim la drum, că Dumnezeu ne va surprinde cu experienţe noi. E o muncă grea dar frumoasă.

- Care credeţi că este misiunea bisericii în general şi cum ar trebui să participe membrii ei, fiecare cu darurile pe care le-a primit, la realizarea acesteia?Cred că una din problemele bisericilor de azi este comoditatea. Ne place să credem că dacă slujim în biserică asta e destul înaintea lui Dumnezeu, uitând că suntem chemaţi să vestim Evanghelia celor care nu Îl cunosc pe El. Asta nu e uşor, însă dacă ne-am concentra mai mult la aceste lucruri, am putea să aducem suflete la Domnul mai eficient. Din acest motiv, suntem uneori blazaţi în închinare şi parcă fără entuziasm.Ne dorim ca Dumnezeu să ne facă mărturii vii printre oameni în zilele noastre. Dacă fiecare din noi şi-ar purta lumina cu credincioşie, în scurt timp România ar fi o ţară cu adevărat creştină.

ne plaCe să Credem Că daCă slujim în biseriCă asta e destul înaintea lui dumnezeu, uitând Că suntem Chemaţi să vestim evanghelia Celor Care nu îl CunosC pe el.

Daniel Sandulean


tineRi De aiCi Şi De DepaRte

Cu Câteva luni în urmă am avut prima disCuție referitoare la tabăra de tineri betel 2013. Atunci, fără să gândesc prea mult, am zis că tinerii ar trebui să stea la Hardic cel puțin o săptămână. Cu puțin timp înainte de tabără am conștientizat însă că, din punct de vedere organizatoric, va fi destul de dificil. Acum, după ce s-a terminat, mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a călăuzit să alegem această perioadă de timp. De asemenea, trebuie să mulțumim celor ce au avut plăcerea și disponibilitatea să ne slujească: fratele Ionică Bădeliță, fratele David Reguș, fratele Codruţ, Ema și Cristi Repede, familia Piu Daniel și toți cei care au făcut o lucrare văzută sau nevăzută de public. Ar trebui să menționez și pe cei din comitetul administrativ al bisericii, care au contribuit la sporirea confortului din tabără și să le mulțumesc pentru slujirea lor. În mod special le mulțumesc tinerilor care au acceptat să slujească atât ca lideri, cât și la partea administrativă. Mulți dintre ei au arătat încă o dată că sunt adevărați copii ai lui Dumnezeu și că au înțeles ce înseamnă slujirea autentică. Partea cea mai dificilă a fost să alegem tema pentru tabără. Împreună cu liderii care au înțeles că a sluji celorlalți este cea mai înaltă chemare, am avut mai multe întâlniri, discuții interminabile și dezbateri benefice. Tabăra, din prisma noastră, nu însemna doar agrement. Speram să primim ceva de la Dumnezeu. Trebuia să primim ceva. Aveam nevoie de acel ceva.

TabăraTineriBETEL

Hardic 2013

A apărut o propunere: să discutăm despre prietenie. Prietenie cu Isus, prietenie cu familia, prietenie cu cei din biserică și prietenie cu cei din afara bisericii. Altcineva a propus să dezbatem puțin disciplinele spirituale, altcineva ne-a provocat să ne gândim la relația cu Hristos cu tot ce cuprinde ea. S-au generat astfel foarte multe idei și variante, fiecare mai interesantă și folositoare pentru suflet, dar mereu îmi ajungea gândul la ce ne-a sfătuit fratele Ionică: „Ajutați-i să fie sinceri și să se deschidă".

Mi-am dat seama astfel că orice temă am alege, succesul taberei nu ține doar de partea organizatorică, ci lucrul cel mai important este ca fiecare tânăr să-și deschidă inima și să primească darul lui Dumnezeu pentru el. Uneori mă lupt cu mine însumi să înțeleg asta, să mă folosesc de fiecare întâlnire cu frații, de orice program, de orice oportunitate de a sluji. Degeaba vin și sunt prezent doar cu trupul. Trebuie să primesc ceva de la Dumnezeu. Indiferent cum mă simt, indiferent dacă sunt mulți sau puțini, indiferent dacă sunt musafiri sau nu, EU TREBUIE SĂ PRIMESC CEVA, PENTRU CĂ DUMNEZEU VREA SĂ-MI DĂRUIASCĂ ACEL CEVA.

După acele multe întâlniri, cu sau fără prezența mea (plecat fiind din localitate, apreciez implicarea fiecărui lider în parte), am ajuns la concluzia că ilustrația cu roata este cea mai nimerită temă. Roata exprimă dinamica fiecărui om și a vieții în general. Fiecare din noi ne asemănăm cu o „roată", iar viața noastră este o rostogolire a ei.



TabăraTineriBETEL

Hardic 2013

2 Cuvântul - SCriSoare de la dumnezeu. Baza relației noastre cu Dumnezeu este Biblia. E cartea cu cea mai mare putere; putere pe care rareori o simțim pătrunzând în totalitate în ființa noastră, putere pe care rareori o înțelegem. Câteodată mă îndoiesc de propria putere de judecată. Dacă nu aleg să ascult de Biblie, atunci am făcut o alegere greșită. Avem nevoie de o atitudine corectă față de Cuvânt și trebuie să înțelegem că Dumnezeu ne vorbește în mod personal. Nu pot ști ce vrea El să fac și ce atitudine să adopt în unele circumstanțe dacă nu citesc. Aceasta a fost și tema mesajului pe care l-a avut pentru noi la timpul de seară fratele David Reguș: valoarea inimaginabilă a Bibliei.

3 rugăCiunea - ComuniCare Cu dumnezeu. În ultima zi de tabără, întrebat fiind care a fost lucrul care a avut cel mai mare impact asupra lui, un tânăr din grupă a plecat ochii și a răspuns: „în această tabără am învățat cum să mă rog cu adevărat”. La timpul de seară, fratele pastor Ionică Bădeliță ne-a împărtășit câteva învățături despre rugăciune, ca apoi Dumnezeu să ne dea și experiența sincerității în rugăciune. Am ajuns la concluzia că uneori chiar noi Îl împiedicăm pe Dumnezeu cu cuvintele noastre. Nu suntem sinceri. Bolborosim. Spunem ceva ce nu gândim cu adevărat, sau nu simțim cu adevărat. Vorbim pentru că așa ne-am obișnuit și pierdem astfel timpul în loc să comunicăm cu cerul. Lângă noi stă Tatăl nostru, Prietenul nostru, Mântuitorul nostru, iar noi ignorăm deplin prezența Sa. Personal am învățat multe în acea seară și încerc de atunci să mă rog eficient. Nu vreau doar să vorbesc; vreau să stau de vorbă cu Isus.

1 HriStoS Centrul. E vorba despre decizie. Decizia de a asculta de cineva, de a urma pe cineva, de a te lăsa învățat de cineva. Nu contează ce declari pe buze (și-mi vin acum în minte cuvintele Domnului Isus: „...mă cinstește doar cu buzele..."), contează la urma urmei cum acționezi. Ce te motivează; ce te pune în mișcare. Ruga mea este ca toți tinerii să-L lase pe Hristos să fie centrul vieții lor. Chiar dacă uneori nu înțelegem, aceasta este CEA MAI BUNĂ ALEGERE.

Pentru a fi tineri eficienți și pentru a putea duce o viață fericită, intensă și cu speranța vieții veșnice, avem nevoie de câteva elemente:



4 Părtășia - Prietenie în dumnezeuAvem multe de învățat, atât pe tema relațiilor din biserică, cât și a relațiilor cu cei din afara bisericii. Putem fi ignoranți și să afirmăm că noi „n-avem legături cu lumea", dar realitatea este alta și o știm prea bine. Trăim în mijlocul oamenilor (nu zic „nepocăiți", sau „necredincioși") ce nu-L au pe Hristos ca centru al lor. Și fără să ne dăm seama suntem influențați (modelați și/sau chiar deformați) de anturajul nostru. De asemenea, trebuie să învățăm să avem părtășie cu cei din biserică. Părtășie adevărată și binecuvântată. Aplicația practică a fost joi seară, când a venit întreaga biserică în tabără și am organizat un program comun. Eram foarte diferiți.Arătam diferit (noi în „echipamentul" de tabără, alții în haine alese). Am fi avut foarte multe motive să ne separăm sau să ne judecăm. Dar a fost momentul perfect în care Dumnezeu să ne cheme la acceptare, exact așa cum suntem. Să ne iubim unii pe alții, așa cum ne-a iubit Hristos.

5 mărturia – rePutația lui dumnezeu. Chiar dacă vrem sau nu, lăsăm urme. Cei din jur ne observă, ne citesc, își dau seama cine suntem. Pe oameni credem că putem să-i păcălim, dar cu siguranță nu putem să-L păcălim pe Hristos. El ne cunoaște în profunzime și tocmai datorită acestui fapt vedem zi de zi ÎNDELUNGA LUI RĂBDARE, când de fapt am merita să ne pedepsească. Și dragostea aceasta ce ne-o dă Dumnezeu ar trebui lumineze în jurul nostru. Putem fi o mărturie și putem evangheliza, chiar dacă nu rostim niciun cuvânt. Viața noastră curată, echilibrată, morală, va predica despre Dragostea lui Dumnezeu. Sau din contră: viața noastră dezechilibrată, haotică, încăpățânată sau desfrânată poate păta reputația lui Dumnezeu, deoarece lumea în care trăim este specialistă în a eticheta și judeca.



Gabriel Harja

Fiecare tânăr vrea să facă alegeri de succes. Să obțină maximul de la viață. Să fie eficient și împlinit. Cred că se pot realiza toate acestea prin a trăi ca o „roată" echilibrată și sinceră: Hristos în centru și 4

spițe cărora să le acordăm atenție și prioritate - Cuvântul, rugăciunea, părtășia și mărturia.

Precizez că a fost o tabără de tineri, fapt pentru care nu au fost lipsite activitățile în care am încercat să antrenăm fiecare tânăr la jocurile în care să fie toți implicați. Au avut loc și campionate de fotbal

și volei, jocul de orientare prin pădure, focuri de tabără, precum și alte activități (unele au implicat folosirea furtunului de apă). Personal m-am implicat în toate acestea și trebuie să mărturisesc că avem tineri extraordinari și că m-am simțit și eu tânăr și plin de viață în compania lor.

Cred că multe din lucrurile pe care ni le-am propus să le realizăm în această tabără, le-am realizat. Sincer, cred că a fost o șansă pentru fiecare dintre noi. O șansă diferită pentru fiecare în parte. Isus ne spunea în Evanghelia după Marcu: „La ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul?". Am făcut tot posibilul ca tinerii

să aibă un timp frumos, să fie implicați, să aibă mâncare bună și suficientă, să râdă și să fie plini de viață, dar scopul principal a fost acela de a-și câștiga sufletele. Vreau să cred că mulţi dintre ei (dacă nu toți) au fost sinceri, s-au deschis înaintea lui Dumnezeu, iar El i-a atins cu dragostea Sa. A fost o șansă de a-L primi pe Hristos, de a primi mântuirea Lui și de a primi viață din belșug. Sper că au profitat de această șansă.



aberele creștine sunt considerate de câteva decenii ca fiind cele

mai eficiente modalități de impact asupra vieții copiilor, adolescenților, tinerilor și adulților. Acea comunitate temporară creată în câteva zile de tabără este extrem de benefică în a insufla trăsături de caracter, în a implanta valori pe placul lui Dumnezeu, în a conecta relațiile interumane și în a pleca acasă cu un băgăjel de prieteni consistent. Cu alte cuvinte, consider că tabăra se completează armonios cu educația creștină din familie.Diverse cercetări din domenii de educație și psihologie atestă faptul că valorile principale după care se ghidează viața unui om sunt formate în perioada adolescenței. Mai exact, în acea perioadă valorile sunt captate, mai mult decât învățate. Astfel, așa cum părinții acasă sunt un model pentru copiii lor, așa liderii din tabără sunt un model prin implicarea lor și felul în care se îngrijesc de problemele

ivite. În plus, tabăra ajută tinerii să își țină și să își argumenteze credința. Oferă cadrul perfect pentru un timp personal de părtășie cu Dumnezeu, iar acest timp înseamnă de fapt practicarea efectivă a unor discipline spirituale. Mult mai mult decât un simplu elev la o oră de religie. Nu în ultimul rând, tabăra creștină permite tinerilor să pună bazele unor tovărășii pe placul lui Dumnezeu. Când tinerii interacționează cu noi prieteni care le împărtășesc credința, prieteni cu care pot discuta deschis, prieteni care trăiesc credința la cele mai înalte cote, ei înşiși devin puternici în credința lor. Oamenii tind să devină ca cei pe care îi au cel mai mult în preajmă. Așa cum părinții trebuie sau ar trebui să aibă un impact puternic asupra caracterului copiilor lor, așa și prietenii, pot deveni foarte ușor un model după care să-și modeleze personalitatea. Este vital în acest caz ca acești prieteni-model să fie copiii lui Dumnezeu.

TABĂRĂCre

şt

ină

Ce înseamnă de fapt

Tabăra de tineri a reprezentat și va reprezenta mereu ieșirea din zona de confort. Petrecerea unui timp în afara localității, lipsiți de condițiile de acasă, un timp în care să fim provocați să dezvoltăm relația noastră cu Dumnezeu în cele mai creative moduri. De asemenea, e locul în care se comunică adevăruri spirituale și se încurajează creșterea spirituală în concordanță cu timpul petrecut în prezența creației extraordinare a lui Dumnezeu. În aceste vremuri în care tinerii sunt extrem de influențați de o cultură deformată, de false modele și de publicații meschine, tabăra e o alternativă de reîncărcare a bateriilor noastre spirituale. Îl experimentăm pe Dumnezeu în cele mai mici lucruri, de la laudă și închinare, activități de sport, lucru manual, interacțiune cu cei din jur, până la cele mai profunde mesaje creștine.

Cât despre lideri, responsabilitatea lor este imensă. Implicarea nu pare atât de grea pe cum este în realitate. E ușor să fii spectator, e greu să fii lucrător. Sunt mândră de tinerii bisericii noastre și de implicarea lor. Iar pentru cei care sunt tentați să judece vreo persoană care a pus umărul pentru reușita acestei tabere sau să fie nemulțumiți de vreun lucru minor, am un alt mesaj: vă aștept în tabăra celor mulțumiți.

În fiecare an văd un progres al taberelor din biserica noastră și cred că viitorul taberelor noastre este promițător și puternic. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să văd un impact tot mai mare asupra maturizării noastre sociale, emoționale, intelectuale, morale și/sau fizice. În timp, aș vrea ca evoluția pozitivă a taberelor să fie vizibilă și să reprezentăm „biserica” de mâine cu putere. Iar la acest fapt contribuie familia, în viața noastră, a tinerilor, și în același timp părtășia avută în această perioadă determinată în care an de an, un număr mai mare sau mai mic de persoane iau decizii semnificative pentru viața lor spirituală.

Una dintre concluziile mele din Tabăra Betel 2013: Fiecare avem în noi o scânteie care mocnește. Hai să o aprindem zilnic, ca apoi să putem aprinde și scânteia celui de lângă noi. Și să nu uităm că o scânteie poate aprinde un foc imens, cu mult mai mare decât focul nostru de tabără și că rugăciunea este scânteia care aprinde flacăra dragostei de Dumnezeu.

Petruța Grijincu

T


Din tolba Cu Săgeţi

TABĂRA COPIILOR 31 iulie – 2 august 2013

Te laud că sunt o făptură atât de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta. (Ps. 139:14)

“ “

În fiecare vară ne propunem să adunăm copiii, începând cu preşcolarii până la

cei de clasa aVIII-a, în mijlocul naturii, pentru a petrece împreună un timp de neuitat, timp

în care vom putea să ne distrăm, dar şi să putem învăța cât mai multe despre Dumnezeul nostru minunat. Aici ei au ocazia să se apropie de Dumnezeu, iar cei care încă nu Îl cunosc, au prilejul să înveţe despre EL şi chiar să Îl primească ca Domn şi Mântuitor personal. După cum bine ştim, mediul este un factor determinant în procesul educării, astfel că, într-un context informal, informaţiile

noi vor fi mult mai uşor de reţinut. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, noi, liderii, ne străduim să îmbrăcăm noile învăţături sub formă de jocuri şi activităţi antrenante, astfel încât toţi copiii să participe cu plăcere la toate activităţile.

Pentru a vă prezenta cât mai aievea ceea ce Biserica “Betel” şi-a propus de la tabăra din anul acesta, iată câteva dintre impresiile celor care au participat:



De ce ai ales să vii in tabără?Filip PISCUC (lider): Am venit, deoarece până acum nu am mai

fost implicat în lucrarea aceasta, cu copiii, este o experiență nouă. Sunt curios să văd părerea lor despre Dumnezeu, cum văd ei lucrurile, lumea spirituală, biserica, dorind să îi ajut să Îl cunoască personal pe Domnul.Marius VLONGA (lider): Îmi place foarte mult să lucrez cu cei mici, să îi învăţ, să pot fi un exemplu pentru ei. Îmi doresc să fie o părtăşie plăcută pentru toţi: copii, lideri, bucătărese, organizatori, părinţi, într-un cuvânt: biserică!Nuşa CIGOLI (bucătăreasă): Am venit să fac o lucrare pentru Domnul şi îmi doresc să fie toţi copilaşii mulţumiţi.Rodica AVRAM (bucătăreasă): Am venit cu gândul de a sluji, de a face o slujbă pentru semeni, şi îmi doresc să aibă: Poftă bună!Anişoara COSTEA (bucătăreasă): Am venit să ajut cu puţinul meu lucrarea Domnului. Puţin câte puţin, zidim împreună!Auriţa GRAB (bucătăreasă): Sunt aici să ajut copiii, pentru că îi iubesc!Olga JIDIUC (bucătăreasă): Din dragoste pentru copiii şi biserică!Anca URSU (bucătăreasă): Am venit să pot fi de ajutor la bucătărie, atât pentru surori cât şi pentru copii.

2

Cu ce gând ai adus copiii în tabără?

Anica AVRAM (părinte): Sincer, am adus

copiii cu gândul să socializeze, să lege

prietenii noi, să înveţe şi din Biblie ceva nou.3

Ce îţi doreşti de la această tabără?Achim HANC: Aş dori de la tabăra aceasta, ca toţi cei care participă să plece de aici mai buni, mai deschişi în comunicare, atât faţă de cei din biserică, cât şi cu cei din exterior!Lăcrimioara MELEN (lider): Îmi doresc de la tabăra aceasta, ca măcar unul dintre copii să Îl primească pe Dumnezeu.Petruţa GRIJINCU (lider): Vreau ca atunci când vor pleca acasă, copiilor să le rămână în minte cât de mare e Dumnezeu, ce frumos ne-a creat, în ce medii ne-a aşezat. Să fie un timp pe care să şi-l amintească şi atunci când vor fi de vârsta mea. Prieteniile cele mai trainice, într-o tabără precum aceasta le-am format.

Michelle Mutul (10ani): Am venit din America, Illinois, şi îmi doresc ca în tabăra aceasta să îmi fac mai mulţi prieteni, să vorbesc cu Isus, să cutreier pădurea, cât şi să învăț mai multe cântări şi versete despre Isus.Vali NISTOR (lider): Sincer, cel mai mult mi-aş dori ca aceşti copii să-şi păstreze gândul curat înaintea Lui Dumnezeu, atunci când ei înaintează în vârstă. Gândul meu este ca ei să se apropie de Dumnezeu şi ca niciodată să nu-L părăsească.Tili DAN (lider): Îmi doresc ca plecând din tabără să învăţăm toţi să spunem: MULŢUMESC!

1

Dana MIRON (părinte): I-am adus în tabără să cunoască

alţi copii, să aibă părtăşie, să studieze şi să înveţe lucruri

noi. Copilaşii mei şi-au dorit foarte mult să participe la

această tabără.

Mihaela LASCU (părinte): Îmi doresc, ca în această tabără,

fiul meu să înveţe să se descurce de unul singur, să lucreze

în echipă, să-şi facă noi prieteni, şi nu în ultimul rând să

acumuleze amintiri de neuitat.

Roxana VLONGA (părinte): Îmi doresc foarte mult ca

Flaviu să fie receptiv la învăţămintele Bibliei şi să rămână

cu cât mai multe gânduri şi aplicaţii despre ceea ce învaţă.

Îmi doresc să se înveţe să-i placă într-un colectiv creştin.

Gheorghe GRAB (părinte): Tabăra este o binecuvântare

pentru copilaşi. Vreau să mulțumesc Domnului că ne-a

ferit de incidente nedorite şi ne-a oferit momente de

neuitat. Mulțumesc în mod deosebit celor ce s-au implicat

şi s-au dăruit pentru această lucrare.



Cu ce te-ai pregătit pentru această tabără?Achim HANC: M-am

pregătit cu foarte multă răbdare şi dragoste pentru cei care slujesc.Tili DAN (lider): M-am pregătit mai mult încercând să descopăr în natură comorile care îmi îmbogăţesc sufletul.Lăcrimioara MELEN (lider): M-am pregătit pentru tabără cu Psalmul 145, versete de memorat, jocuri de rol, scenetă, ideile principale din psalm, pentru a accentua mulţumirea, cât e de important în viaţa unui credincios. Temele practice folosite în tabără să poată fi aplicate şi acasă (crearea unui jurnal al mulţumirii, rugăciuni de mulţumire împreună cu toată familia).

Denis HÎJ ( 15 ani): Am învăţat lucruri noi şi abia aştept tabăra viitoare, să îmi fac cât mai mulţi prieteni.Vali NISTOR (lider): Am învăţat că toţi copiii sunt nişte creaţii minunate, pe care Domnul ni le-a dăruit, să îi putem preţui, călăuzi spre pornirea unui nou drum în viaţă - drumul mântuirii. Domnul să ne binecuvinteze pe toţi.Manuela BILAN (lider): Sunt mulţumită şi bucuroasă că am putut ajuta şi fi de folos copiilor.Doruţu HÂJ (părinte): Cu un gând de mulţumire pentru tot ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu. Pentru un plus de eficacitate pentru viitor, din punct de vedere administrativ, ar fi bine dacă înscrierile copiilor s-ar termina cu o săptămână înainte de începerea taberei, pentru a se putea face necesarul. Aş fi vrut ca această tabără să fie mai lungă. Din această tabără sper să ieşim cu toţii mai câştigaţi, încercând să fim spirituali şi ascultători, implicându-ne în lucrurile practice, nu doar teoretice. Ţin să le mulţumesc tuturor celor ce s-au implicat şi cheltuit pentru ca totul să se desfăşoare în condiţii bune.Tili DAN (lider): La sfârşitul taberei nu pot spune decât atât: Psalmul 139: 14 !

4

5Care este gândul cu care pleci din această tabăra?Cosmin HANC (lider): A fost o

tabără din care am avut toţi câte ceva de învăţat. Pentru mine personal, această tabără a adus un plus pentru viaţa mea spirituală. Am învăţat împreună ce înseamnă recunoştinţa şi pregătindu-mă împreună cu ei, am ajuns să realizez şi eu cât de importantă este. Scopul care l-am avut cu aceşti copii, să fie

conştienţi de lucrarea lui Dumnezeu, cred din t o a t ă inima că a fost realizat.

Acestea sunt câteva dintre impresiile de la începutul, parcursul şi finalul taberei pentru copii din acest an. După toate aceste minunate şi prielnice clipe petrecute împreună, nu putem spune decât: LĂUDAT SĂ FIE DOMNUL!

tapîRdău alina


expeRienţe De Viaţă

-a născut într-o familie cu patru băieţi şi două fete, în anul 1924, pe 10 noiembrie în satul Stăneştii de Sus, regiunea Cernăuţi, Ucraina (URSS), ea fiind a cincea dintre copii.

La vârsta de 6 ani şi jumătate a rămas orfană de tată şi a avut o copilărie foarte grea, singura sursă de câştig a familiei fiind agricultura. În jurul vârstei de 14-15 ani a fost martoră ocupaţiei ruseşti, o amintire care a marcat-o profund fiind timpul când o brigadă rusească a depozitat armamentul în apropierea casei părinteşti. În una din zile când toţi fraţii erau în curte, un soldat rus, călare pe cal, cu scopul de a-i speria, a tras în direcția lor mai multe focuri de armă. După o perioadă scurtă, când ruşii se retrăgeau, luau forţat cu ei bărbaţi, alături de cai şi căruţe, pentru a căra armamentul. Printre aceştia a fost luat şi fratele mai mare Vasile, care, până la acea vreme, a ţinut loc de tată, ocupându-se de gospodăria familiei.

În drumul lor spre Rusia, după câteva sute de km, văzând că nu li se mai dă drumul, a abandonat căruţa şi caii şi împreună cu alţi consăteni a fugit din convoiul rusesc. După câteva zile de mers, au ajuns în Cernăuţi, la o unitate militară, unde au povestit cele întâmplate. Fiind seara, au rămas în unitate unde au fost puşi să păzească un depozit de muniţie. Chiar în noaptea aceea, unitatea a fost bombardată, iar fratele sorei Maria a murit în bombardament. Prin pierderea fratelui, situația familiei a devenit mai grea din punct de vedere financiar, fapt ce a determinat pe ceilalţi fraţi mai mici să lucreze pentru a se putea întreţine.După moartea fratelui, sora ei mai mare a plecat în Cernăuţi pentru a lucra ca femeie de servici la o familie mai înstărită, la şeful de post. Aceasta a găsit un post de lucru la un avocat pe nume Doboş Vasile, care avea trei copii şi a chemat-o acolo pe sora Maria ca să lucreze la ei.

Înainte de plecare, fiind conştientă că va avea nevoie de acte, a scos certificatul de naştere de la preotul satului. Mama ei nu a fost de acord cu plecarea ei din sat, înţelegând faptul că puteau să nu se mai vadă niciodată. Totuşi, la insistenţele ei, a acceptat să o lase şi a condus-o pe distanţa a două sate: Stăneşti şi Proorochia până la intrarea în Codrii Cosminului. Flămândă şi desculţă, a traversat Codrii Cosminului de una singură şi mai mult în fugă, îndreptându-se spre Cernăuţi. Seara a ajuns la familia

avocatului Doboş, unde a fost primită bine. Aici a stat o perioadă bună de timp, în care a lucrat ca

menajară, îngrijind în acelaşi timp şi de copiii familiei.

S


expeRienţe De ViaţăSub ameninţarea ocupaţiei ruseşti, familia avocatului şi-a pus în plan să se refugieze în România. Au hotărât să se stabilească într-un sat din împrejurimile Sibiului, numit Gura Râului. Găsindu-şi de lucru ca avocat în Sibiu, Doboş Vasile s-a mutat cu întreaga familie acolo. În această perioadă, sora Maria ajutată de avocat, a reuşit să îşi facă actele (buletinul de identitate).

Timp de 8 ani, cât a stat la familia avocatului, a dat dovadă de o comportare frumoasă, atrăgând aprecierea familiei. Aceştia au ajutat-o să îşi caute un post mai bun de lucru. Astfel a reușit să se angajeze într-o fabrica de ţesături numită Mureşul.

După ce s-a angajat la fabrica de ţesături, a părăsit familia Doboş, mutându-se împreună cu o prietena refugiată în gazdă la o femeie în vârstă. În această perioadă, prin intermediul avocatului Doboş, sora Maria s-a cunoscut cu viitorul ei soţ, Alexandru Bucaciuc, fiind şi el un refugiat din comuna Ropcea, raionul Strojineţ.

La vârsta de 28 de ani s-a căsătorit cu Alexandru şi s-au mutat împreună la domiciliul temporar al acestuia, în oraşul Sibiu.

Împreună au cumpărat un camion cu ajutorul căruia, lucrând, au reuşit să câştige suficienți bani pentru a putea construi o casă tot în orașul Sibiu, pe strada Nucului nr. 14. În perioada cât au locuit acolo, sora Maria a dat naştere la 2 băieţi: Ioan şi Gheorghe.

În ciuda faptului că aveau o situaţie materială destul de bună acolo, aveau totuşi dorinţa de a se întoarce cât mai aproape de locurile natale pentru a se putea vizita mai uşor cu rudele. Această dorinţă a fost

împlinită în anul 1968 când au vândut gospodăria din Sibiu şi au cumpărat în Rădăuţi, casa unde locuieşte şi acum. Aici au putut coresponda şi vizita mai des rudele din Ucraina.

În tot timpul vieţii ei a fost o creştina tradiţională, foarte responsabilă, punându-şi în rânduială toată familia. Ambii băieţi s-au căsătorit în Biserica Ortodoxă având fiecare la rândul lui câte doi copii.

În anul 1996 Alexandru, soţul sorei Maria a murit în luna februarie, după o perioadă de suferinţă, sora rămânând văduvă. După un an de la moartea soţului, nora ei, Rodica, a încheiat legământ cu Domnul, la Biserica Betel. Lucrul acesta a marcat întreaga familie, Cuvântul lui Dumnezeu pătrunzând încetul cu încetul în fiecare inimă.

În decurs de 12 ani, întreaga familie a surorii Maria s-a întors la Domnul, excepţie făcând fiul cel mic a surorii pe nume Gheorghe, pentru care se roagă şi acum.Înainte de a se întoarce la Domnul, toată familia o purta în rugăciuni, iar Domnul a intervenit. Într-o zi, sora Maria a dorit să poarte o discuţie personală cu pastorul bisericii noastre, fratele Ionică Bădeliţă, pentru a lămuri anumite aspecte spirituale pe care ea nu le putea înţelege pe deplin.

În urma discuţiei, a rămas pătrunsă de Cuvântul lui Dumnezeu şi foarte impresionată de faptul că pentru prima dată cineva s-a rugat pentru ea şi, la numai două săptămâni după aceea, a dorit să încheie un

legământ cu Dumnezeu cerând botezul în apă.A încheiat legământul la vârsta de 85 de ani, la domiciliul ei, alături de familie şi de fraţii slujitori Ionică Bădeliţă, Vasile Piscuc şi Avram Clipa.

În această perioadă se bucură de vizita fraţilor la Cină, a grupului de surori şi a tinerilor, deoarece starea de sănătate şi vârsta nu-i permit să vină la Biserică.

Prin Intermediul Acestor Rânduri, Atât Sora Maria Cât Şi Noi Ca Familie, Dorim Să Mulţumim Bisericii Pentru Susţinerea În Rugăciune Pe Toată Perioada Cât Dumnezeu A Lucrat În Familia Noastră, Cât Şi Acum. Domnul Să Vă Binecuvinteze!

Mihai Bucaciuc

Dumnezeu s-a îndurat de mine la 85 de ani!

Este între tine şi DumnezeuOamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti…

Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse…Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi…Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela…Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma într-o zi…Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi…Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine…Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns…Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu…N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.

Maica Tereza

Betel 26 online

Documents

Transcript of Betel 26 online