Beduin

Editura Brumar, 2014

© 2014 Ticu Leontescu

Coperta: Purcaru Samuel - Beniamin

ISBN 978-973-602-993-6

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiLEONTESCU, TICU Beduin / Ticu Leontescu. - Timişoara : Brumar, 2014 ISBN 978-973-602-993-6

821.135.1-1

Editura Brumar, 2014

© 2014 Ticu Leontescu

Coperta: Purcaru Samuel - Beniamin

ISBN 978-973-602-993-6

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiLEONTESCU, TICU Beduin / Ticu Leontescu. - Timişoara : Brumar, 2014 ISBN 978-973-602-993-6

821.135.1-1

Ticu Leontescu

Beduin

Prefaţă: Eugen Dorcescu

Poezia lui Ticu Leontescu

Poezia lui Ticu Leontescu (Răstignită iubi-rea, 2004; Plâns transfigurat, 2005; Iaşii în... haiku, 2007; E toamnă în Eden, 2008; Crucea – răscruce, 2010; Se poartă negru, 2012) se încadrează în domeniul, privit cu oarecare con-descendenţă, al liricii religioase şi suportă, în consecinţă, toate tratamentele de natură herme-neutică aplicate unui atare tip de creaţie. În genere, după acordarea calificativului în cauză („poezie religioasă”), critica expediază analiza, abordând şi investigând, destul de superficial, destul de nesigur, temele, stilul, imaginea, confi-guraţia prozodică etc., aşa cum se procedează mai totdeauna, dar fără a ţine seama de vreo diferenţă specifică. Finalul demersului aduce unele aprecieri axiologice şi câteva generalităţi ezitante asupra literaturii de asemenea factură. Astfel, cercul se închide. Şi insatisfacţia dăi-nuie, se propagă, se cronicizează. Ce-i de făcut? Pârjolul ateu a nimicit într-atât apetenţa pentru trăirea în duh? Cu puţine excepţii (cu atât mai meritorii: Ion Arieşanu, Olimpia Berca, Ale-xandru Ruja, Adrian Dinu Rachieru, Emilian Marcu, Constantin Buiciuc, Gheorghe Secheşan etc.), comentariile sunt timide, inhibate, vădind o explicabilă, până la un punct, nefamiliarizare cu subiectul. Poezia religioasă, mai exact poe-zia mistico-religioasă, creaţie a unor autori cu necesităţi spirituale conştientizate, poezie de al cărei statut şi de a cărei îndreptăţire teoretică,

6 7

ideatică, am îndrăznit a mă ocupa cu un timp în urmă (cf. eseul Poezia mistico-religioasă. Structură şi interpretare, în Eugen Dorcescu Poetica non-imanenţei, Editura Palimpsest, Bucureşti, 2009), rămâne încă a fi cercetată şi aşezată la locul ce i se cuvine în panteonul literar. Înainte de orice, însă, trebuie eliminate o seamă de confuzii (precum aceea dintre poezia mistică, pe de o parte, şi cea religioasă, pe de alta) şi se impune a fi formulate o seamă de enunţuri axiomatice. De pildă: caracterul imuabil, previzibil, al arhitemei (permutările sunt de căutat la palierul motivelor şi al tipurilor de lectură); perspectiva necondiţionat metafizi-că; sublimitatea sistemului de referinţe. Totul se face şi se rosteşte într-o lume în care Dumnezeu există. Totul se face şi se rosteşte cu conştiinţa, şi din conştiinţa, acestei existenţe:

... Corupţia pătrunde pretutindeni:în adâncuri, ca o rădăcină, căreia nimic nu-i scapă.În sus, ca o lianăşi nimic nu-i prea-nalt,pentru-a scăpa neescaladat de ea.Se-ntinde în lungul şi-n latul planetei,sufocând totul, devorând totul,ca o volbură gigant...

Sub ochii triştiai Celui Prea Înalt.

(Potopul corupţiei, din volumul Crucea – răscruce)

Ticu Leontescu

6 7

Concomitent, este absolut limpede că poe-zia mistico-religioasă pretinde, spre a fi înţe-leasă corect, şi corect analizată, o pregătire specială (cunoaşterea Scripturii), pe lângă cea literară propriu-zisă. Şi tot atât de limpede este că, dacă doreşte să fie poezie (nu predică, nu excurs teologic), atunci trebuie, necondiţionat, să satisfacă cerinţele unei lecturi estetice. Nu putem stărui îndeajuns asupra acestui imperativ. Altfel, mesajul poate fi onorabil ca idee şi pledoarie, dar, artisticeşte, a eşuat, întru-cât nu recurge, spre a comunica, la mijloacele, la mecanismele, la convenţiile subsumabile poe-ticităţii. Potrivit dihotomiei pe care am propus-o în amintitul eseu, „poezia religioasă (religio, – onis ‛credinţa în forţe supranaturale şi adorarea lor’) este legată de o formă determinată a unei religii (ca instituţie) şi-i exprimă acesteia sim-bolurile, ritualurile, manifestările exterioare. Poezia religioasă este trăirea mediată de ritual a misterului” (op. cit., p.57). Pe de altă parte, „poezia mistică (mysticus ‛ascuns’, ‛tainic’) exprimă substanţa relaţiei intime dintre spiritul individual şi Spiritul universal, dintre făptura umană şi Creatorul ei. Poezia mistică este tră-irea directă a misterului” (Ibidem). Dacă citim cu atenţie şi, eventual, repetat scrierile lui Ticu Leontescu, şi le aplicăm această grilă, vom fi nevoiţi să admitem că discursul său liric nu aparţine, pe deplin, nici poeziei religioase (nu există referiri la ritual), nici, pe de-a-ntregul, celei mistice (nu există, manifest, freamătul, fiorul misterului).

Beduin

8 9

Aceasta este o primă observaţie vizând personalitatea poetului şi a scrierilor sale, anume: postura consacrată, uneori rigidă, canonică, hieratică, a glăsuitorului, a celui ce invocă Divinitatea, pare a fi fost abandonată, sau, oricum, mult atenuată. Şi totuşi, comuni-carea nemijlocită cu sacrul este intensă, este prezentă pretutindeni şi în orice clipă. Atâta doar că avem a face cu o comunicare necere-monioasă, neprotocolară, cu o comunicare elibe-rată de, uneori, ostentativul cutremur al fiinţei, o comunicare simplă, lipsită de retorică, smerită, umilă, plină de încredinţare, aidoma celei trăite de un copil ce vorbeşte întruna şi despre toate cu Tatăl. După dreptarul, parcă, al Psalmului 130: „1. Doamne, nu s-a mândrit inima mea,/ nici nu s-au înălţat ochii mei,/ nici n-am umblat după lucruri mari,/ nici după lucruri mai presus de mine,/ 2. Dimpotrivă, mi-am smerit/ şi mi-am domolit sufletul meu, ca un/ prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată/ a sufletului meu...”. Iată o mostră, recoltată, nici mai mult, nici mai puţin, decât din agitatul trafic urban (şi atinsă de un abia perceptibil balans metaforic):

Doamne-ncotro s-alerg?Duhovniceşte-s încă prunc,încă-un imberb.Trafic intens.Efort imens.Goană cu sens şi fără sens.Alerg şi eu.Alerg din greu,pe... contra-sens.

Ticu Leontescu

8 9

Alergi şi Tu?Tu, încotro?Încotro, eu?Vreau un răspuns.Alo?

(Pe contra-sens, din volumul E toamnă în Eden)

Nu avem a face cu splendori ritualice, nu avem a face cu măreţiile impenetrabile ale tainei. Nimic grandios, nimic grandilocvent. Numai susurul timid al monologului/ dialogu-lui, întemeiat în proximitatea tăcerii lăuntrice (cf. Discursul tăcerii, din volumul Se poartă negru). Autorul nu este atras de forme, ci vizează substanţa. Precum în această artă poetică sui-generis (şi decizie existenţială sui-generis):

Un poet priveşte... Crucea.Şi, privind-O,cruce-şi face!N-are stare, n-are pace.Se-ntinde, întreg, pe Ea.

Şi începe-a exista.

(Un poet, din volumul Se poartă negru)

Dumnezeul lui Ticu Leontescu, Dumnezeu al Vechiului Testament şi al Noului Testament, revelat şi întrupat în Iisus Hristos (rămânând,

Beduin

10 11

desigur, şi Elohim, şi Yahvé, şi El Elyon „Dum-nezeul Cel Prea Înalt”, şi Adonai „Stăpânul”, şi El Şadai „Dumnezeul Atotputernic”, şi El Olam „Dumnezeul Cel Veşnic”, şi Iehova Savaot„Domnul Oştirilor”), poate fi apropiat de acelIehova-Şama, „Domnul este prezent”, din Car-tea lui Ezechiel 48, 35. Iar dragostea Lui pentru făptură – nemărginita dragoste hristică – pare a fi totuna cu cea desemnată de Osea (11, 7-8) prin heşed – iubire compasivă şi dezinteresată. Remarcăm, şi reţinem, în relaţie cu poezia des-pre care vorbim acum, această kenoză, acest pogorământ, remarcăm dimensiunea divino-umană a sacralităţii, desăvârşita „cumsecăde-nie”, desăvârşita colocvialitate, în tăcere, a teri-bilului Yahvé, prezenţa Sa în toate locurile şi în toate fragmentele de timp prin care trece, înscurta-i şi incomprehensibila-i viaţă, muritorul. Pornind de la datele înşirate mai sus, vom conchide că religiozitatea şi misticismul lui Ticu Leontescu şi ale poemelor sale sunt defi-nite foarte exact de ceea ce se înţelege prin minimalism. Totul este dimensionat la scară umană, fără, trebuie subliniat, ca vreuna din entităţile aflate în permanent dialog să-şi ate-nueze, necum să-şi piardă, natura, statutul, iden-titatea. Iată, aşadar, o a doua constatare, cu posibile implicaţii teoretice, legate de abando-narea formalismului, de modernitatea, eventual postmodernitatea, unui asemenea discurs şi de originalitatea lui tipologică. O atare poezie poate fi descrisă şi potrivit diferitelor niveluri de lectură, pe care le face posibile, le susţine

Ticu Leontescu

10 11

constant şi le îndreptăţeşte. Astfel, procedând sistematic, vom descoperi că ea oferă, ca punct de plecare, într-o hermeneutică atentă, lectura biblică (antroponime, toponime, citate, lecţiuni, aluzii): Adam, Lot, Moise, Gavril, Fecioara, Iosif, Cer, Cădere, Eden, Sinai, Bethleem, Marea Moartă, Şarpele de-aramă, Tabor, Duh, Răstig-nire, Miel, Cruce etc. etc. Reproducem un text foarte concentrat, ce evocă – şi interpretează – evenimentul unic al Răstignirii:

S-o-mbrăţişeze,s-o adune,cu ea în Cer, apoi,să suie –întinse braţele-Ispre lume.Lumea?Le-a bătut în cuie.

(Iisus pe Cruce, din volumul Crucea – răscruce)

Identificăm, apoi, în succesiunea celei din-tâi, o lectură social-istorică (clar exprimată în ciclul Invazia bălăriilor, din volumul Plâns transfigurat, sau în secţiunea Jungla urbană, din volumul Se poartă negru), una existenţială (passim; cf. dialectica râs – plâns în psihismul individual şi colectiv; sau confruntarea infinit – finit, vezi Galactic şi terestru, din volumul Se poartă negru etc.), o lectură spiritual-meta-fizică (passim; cf. tema transfigurării; de ase-menea, forţarea înţelegerii a ceea ce nu poate

Beduin

12 13

fi recuperat raţional. A se vedea, între altele, Să Te neg?, din volumul E toamnă în Eden etc.). La fel:

Ca Tinenu-i nimeni.Ca Nimeni –toţi.

Ca Tine,toţi am vrea.Ca Nimeni –nimeni.

(Ca Tine, din volumul Se poartă negru)

În fine – şi cu osebire – toate aceste posi-bile, şi necesare, abordări este obligatoriu să se adune şi să se împlinească sub veghea, sub streaşina lecturii estetice, singura care validează un poem sau o carte. Mă bucur să afirm că vom găsi în plachetele lui Ticu Leontescu asemenea iluminări. Mă opresc la una dintre ele, la o dramă clădită pe aceeaşi estetică minimalistă, proprie autorului, dramă convingătoare prin sine, dincolo de orice elan religios, dincolo de orice misticism, dincolo de orice teorie. Şi, tocmai de aceea, implicându-le pe toate:

Azi-noapte-n vis, pe când dormeam,la Rai în poartă mă făceam.Şi poarta larg mi s-a deschisşi am intrat în Paradis.

Ticu Leontescu

12 13

Treimea Sfântă mi-a zâmbitşi ca pe-al casei m-a primit.Uimit, n-am scos nici un cuvânt.Ştia că vin de pe pământ.

Şi oboseala mi-a luat.Era o noapte de Sabat.Mi-a dat în schimb un zâmbet sfânt,să-l iau cu mine pe pământ.

Când m-am trezit, printre ai mei,zâmbeam, umpluţi de Cer, toţi trei.

(Zâmbetul sfânt, din volumul Crucea – răscruce)

Eugen Dorcescu14 mai 2013, Timişoara

Beduin

15

15

Beduin

1

Trist beduin vizionar,fără ţintă şi turmă,traversez tăcutşi solitar,vastul pustiual lumii de azi,sperând să-ntâlnescun rug aprins,în faţa căruia să-mi scotîncălţămintele prăfuitului suflet...Tânjesc s-aud un glas,chemându-mă pe nume,precum cândva pe Moise...Căci toate sunt precum au fost.Nimic nu s-a schimbat.

Beduin

16 17

2

Cu ochii goi şi lâncezi,privesc, departe-n zare,ochiul solarcum îşi coboarăgeana.Amurg nemărginit.Fata morgana.Aştept, ascult...De ieri? De-un veac?De mai demult? Ce rug se va aprinde pentru mine?Ce glas mă va striga?De unde, când şi cumse va-ntâmpla?Poate la utrenie?Poate la vecernie?În zori?ori pe-nserate?În vastul inimii pustiu,cu-arătătorul pe nisip,încep să scriu...Eu, pieritor.Tu – veşnic viu.

Ticu Leontescu

16 17

Rolul lui Iosif

Doamne,aş vrea să punem în scenă,în lumea de azi,istoria dramatică a lui Iosif, cel vândut de fraţii săi.

Evident, Tu să fii regizorul.Eu – unul din actori.Aş prefera, mărturisesc, rolul lui… Iosif!

Ce zici?

Beduin

18 19

Hohotul Cerului

Păşesc pios în Templucu jalea lumii hohotind în mine.Mă prăbuşesc sub ea,precum pe Via Dolorosa,Hristos sub curcea Sa.Ce neagră vinere era!

Mă ridic şi plec,luând apoi în mineTemplul şi hohotul lui.

Gata să dărui oricui din hohotul Cerului...

Ticu Leontescu

18 19

Nemărginit ocean

1

Când ea a plecat definitiv, am simţit, cum creşte-n mine pustiul. Un vid cosmic incomensurabil, în care totul se-nvălmăşea, alunecând dintr-o zare într-alta,dinspre nicăieri înspre nicăieri, într-o devastatoare singurătate. Era întâia oară când forţa centrifugă a sorţiim-a propulsat în afara orbitei!Vorbeam singur o limbăinventată instantdin nemaiauzite onomatopee…Mielul din mine devenise lup.Urlam lăuntric, muşcând lacom din mine.Agonia mă devora copios.Devenise o altfel de terapie,fără anestezie.

Beduin

20 21

2 Dar, în secunda următoare, vidul s-a umplut, inundat fiind de un nemărginit ocean de lumină, de tihnă, de iubire,ca de un susur blând şi subţire; de o indiferenţă lucidă, convenabilă,binefăcătoare ca o apă de izvor. Agonia devenea extaz!Venea zburând, pe aripi de vânt,El, Emanuel...De mine atât de-aproape,precum, la facerea lumii, Duhu-I plutind peste ape!Privegheam împreună.De plânsul meu, plângea şi El.

Ticu Leontescu

20 21

Mâinile mamei

1

Mâinile mamei?Cele mai frumoase mâini.Mâini tandre.Cele mai tandre mâini.Mâini calde.Cele mai calde mâini.Mâini trudite.Ca două rumenite pâini.

Mâinile mamei mângâie, vindecă cele mai nevindecate răni,pe care nimeni nu le poatenici diagnostica, nici alina.

Beduin

22 23

2

Mâinile ei, căuşul palmelor,crucea încrucişării lor la piept,îngemănarea lor în rugă –aprind în suflet de copil rugul iubirii,altarul Golgotei vieţii.Mâinile mamei nu obosesc niciodată.Ele deschid Cerul.Mâinile ei –cele mai odihnitoare mâini.Cele mai sigure mâini: pernă şi pavăză.

Mâinile mamei?Încă le simt, chiar dacă… nu mai sunt.

Ticu Leontescu

22 23

Înveşnicind vremelnicia

Pe masa inimii vremelnicăam aşezatpâinea cuvântului veşnic.Cu ea în mâini,ţin drumul celor flămânzi,gata să le înveşnicesc vremelnicia:„Luaţi, mâncaţi…“

În alabastrul inimii vremelnicam adunatmirul cântărilor veşnice.Suit în carul triumfal,împart celor obidiţi vremelnicmireasma cunoaşterii divine:„Bucuraţi-vă întotdeauna.“

În sanctuarul inimii vremelnicarde lumina iubirii eterne.Pe rugul ei, ucid în flăcărimonştrii vremelnici ai pumnilorcu iureş atroce:„Iubiţi-vă unii pe alţii…“

Beduin

24 25

Înveşnicind vremelnicia,depozitez în inima-mi-chivot:cuvântul, cântarea, iubirea;pâine, miresme şi flăcări…

Ce simple sunt acestea toate!Doar ele-mi dau eternitate.

Ticu Leontescu

24 25

Mere-de-aur

Mă-nalţ spre zenitsă culeg mere-de-aur,din vârful mărului cosmic.Ce recoltă bogată!Cât o cale lactee!Carul Mic şi Carul Marede mileniitot cară...

Plonjez apoiîn adânc de nadir,s-adun puzderii de perledin abisul oceanului cosmic –inepuizabilă mină marină!

Revenit pe ţărm,înşirui în colieremere-de-aur şi perle…

Beduin

26 27

Ca pasărea Phoenix

Vreau să vă vorbescdespre dragoste,semenii mei.

Despre licărul stelelor seara.Despre mirajul lunii pline!Despre puritatea stropilor de rouă dimineaţa.Despre zâmbetul candid al copilului,contopit cu lacrima caldă a mamei.

Despre făt-frumos-ul soareşi despre cortul lui,pe pajiştea albastră de cer.

Despre slava unui Împărat,înviat din propria-I jertfă,ca pasărea Phoenix!

Ascultaţi-mă…

Ticu Leontescu

26 27

Coralieră

Soare sărutând.Stau florile-de-gheaţăofilite-n geam.

Răstignirea scoicii?Calvar – perla şlefuind –culori de mărgean!

Beduin

28 29

Drum de care

Mă visez cosmonaut.Îmbarcat în racheta gândului,cu viteza lui zvâcnind,străbat cât ai clipi galaxia,aterizând în plină noaptepe Calea Lactee,ca pe-o uriaşă pistăde cosmodrom…

Mă urc apoi în Carul Mare,înhămându-mi la elgândul-pegasşi-o iau: când la trap,când la galop, când la paspe Calea Lactee…Ca pe un drum de ţarăîn copilărie,într-o noapte seninăde vară.

Ticu Leontescu

28 29

Să-i întâlnesc pe-aceiplecaţi deja-naintea mea.Şi ei, ca şi mine,iubit-au al carului mers.Căci Calea Lactee un drum de care e.Iar în pavajul ei,fiece înaintaşare o stea…

Beduin

30 31

Tăcere sonoră

În spitalnu râdea nimeni!Pesimişti filosofifilosofau în paturi,pe holuri.Orizontali, verticali.Cu paşi de melc…Bravi luptători cândva,capitulând acum în faţaultimei redute.Vârând sabia-n teacă.

Invariabil,pe fiecare chip,dansau macabru rictus-uri, grimase…Totul părea o Hiroşimă,bântuită de fantome!Moartea pândea în travesti.Discretă, surâdea.Peste tot, o tăcere sonoră,asurzitoare –devora…

Ticu Leontescu

30 31

De la o vreme

1

De la o vreme,Moartea s-apropie de minecu tot mai mult curaj.Când discretă, când cu surle.Mă filează de la distanţă,adulmecându-mi paşii.O simt cum gâfâie.Fără pardon,se trânteşte în mine,mai să mă dărâme.Adesea,îmi ţine companie tăcută,căzută pe gânduri.Altă dată, limbută,umblându-i gura ca meliţa.Insinuiază o grabă suspectă,cum că merge la… cosit.Îndrugă verzi şi uscate.Pare să le ştie pe toate.

Beduin

32 33

Singur fiind uneoriîmi zâmbeşte seducătoare.Din senin, apoi,ca un inchizitor,se-ncruntă la mine,pomenind de ghilotină…Perfidă, îmi urează:„Drum bun“/ „Bun venit.“Curioasă, mă descoase:Ce mai fac?Ce mai… desfac?

2

Puţin câte puţin,ne-am obişnuit unul cu altul.Aproape că ne-am împrietenit.Când şi când, seara târziu,vine să doarmă la mine.Cu mine în acelaşi pat.Se laudă că ştie o mie de poveşti.Cândva,Îmi va spune şi mie una,curmându-mi insomnia…

Ticu Leontescu

32 33

Cică, alături de ea,sigur voi dormi adânc,o noapte lungă de iarnă…Afară va ninge-abundent.Troienele vor creşte cât gardul.Cât casa.Cât munţii…Mă voi odihni bine de totşi mă voi trezi cândva,în dimineaţa-‘Nvierii de-Apoi.

Beduin

34 35

Oglinda

Oglinda mea, ca într-o joacă,mă-mbie la dialog.Mă provoacă.Mă pune faţă-n faţă cu mine însumi.Fără mască, gol-goluţ!Mă plac sau nu mă plac,are dreptate, tac.Abia mă recunosc!Dar, cum să cred că ăsta-s eu?Cum să m-accept?Altfel mă ştiu ceilalţi.Mă ştiu în travesti.Îmi place să m-ascund.De m-ar vedea cum sunt,n-ar şti că-s eu.Le-aş fi un anonim.

Băiatule, mă ceartă ea.Nu mai fi laş.De ce tot umbli travestit?Arată-te cum eştişi nu cum pari.Altfel,ori eu mă sparg,ori tu… dispari.

Ticu Leontescu

34 35

Fugi, mânzule-gând

1

Noaptea asta e o noapte de basm!Îmi fugăresc gândul ca pe-un mânz.Fugi, mânzule-gând, fugi.Fugi, nechezând.Galopează liber oriîncotro.Nu te cert şi nu strig: ho.Galopează, mâncând pământul.Urcă pe creste, afundă-te-n văi.Traversează fluvii, cutreieră mările.Ia-te la-ntrecere cu zmeii lui Poseidon.Fii Pegas. Ia-mă şi pe mine-n şea.Înalţă-te ca o săgeată până la Lună.Acolo să facem un popas,muşcând vârtos din ea,ca dintr-un uriaş pepene-galben.Îndărăt să privim spre Pământ,ca la o imensă lacrimă de-argint!Ca la un strop gigant de rouă,prin cosmos alergând…

Beduin

36 37

2

Zbori, mânzule-gând, zbori.În noaptea discretă, să zburăm, hoinărind până la Calea Lactee, precum o cometă.S-alergăm pe ea o noapte întreagă,de la un capăt la altul,ca pe o nesfârşită, scânteietoare alee…Acolo, s-alergi fără restricţii,depăşind orice viteză ştiută:pe cea a sunetului,pe cea a luminii chiar.Nebunatic s-alergi, cu viteza ta proprie, mânzule-gând.În dreptul Carului Mare,să poposim din nou.Să te înham la el. Să-l tragipe drumu-i pavat cu stele,ca pe-o somptuoasă caleaşcă…O noapte de carnaval,pe cosmodrom…

Ticu Leontescu

36 37

3

Apoi,după o noapte albă,petrecută-n zbor,să ne întoarcem,la-ntrecere luându-ne,cu zorile-albastre… Spintecând aurorele, ca pe nişte rogvaive draperii,să revenim în lumea noastră.Dar, vezi, să nu ştie nimeni unde-am fost.Pe unde-am cutreierat, doar noi.A fost o escapadă doar.

Sunt istovit.Vreau să mă-ntind.Tu, mânzule-gând,du-te la… potcovit.

Beduin

38 39

Pe insula Malta

Pe insula Malta, noapte cu lună plină.Luna – precum o regină,plină de fior –în violet, nocturn decor.

Ca două năluci,trecutul şi prezentul hoinăresc, prin vechea cetate,evocând împreună:naufragiul sfântului Pavel, cavalerii de la Malta,crucea malteză…Cult şi cultură, fort şi contrafort.

Maltezii în tihnă visează...

Doar marea e trează.Fierbe, hârjonindu-se cu vântul,duelându-se cu ţărmul.Când simfonie, când agonie –sinistră şi tandră-n perpetuă insomnie.

Ticu Leontescu

38 39

Naivitatea firului de nisip

Plaja mării,cu infinitul firelor de nisip – o lactee în miniatură.Fiecărui fir de nisipîi face cu ochiul,colo sus,departe,nebănuit de departe,şi infinit mai mare decât el,o stea…

Naivitatea firului de nisip?

Acesta crede că steaua de vizavi,e sora lui geamănă,de o statură egalăcu-a lui…Dacă şi ea edoar un firicel,atunci când va ploua cu stele,o să se arunce-n marepentru el…

Beduin

40 41

Uimire

Credeam că doar eunu mă pot uita la soare.

Constat cu uimirecă nici elnu se poate uitala mine!

De-aceea apune!

Ticu Leontescu

40 41

Noaptea

Ca o vestală,noaptea iese din chilie în efodu-i de şiac.Luna, secera-şi priveşte în adâncul unui lac.

Un copil prin somn zâmbeşte unui pui de ciocolată.Lângă el, un înger plimb’o sabie învăpăiată.

Numai eu, gândind la toate, mă-nfior adânc şi tac.

Beduin

42 43

Roba… robilor

Teologic,roba e haina… robilor.Robii Domnului.La paradă,toţi o vor.La slujire,unii doar.

Vai, ce mare osebireîntre rit şi… har!

Ticu Leontescu

42 43

Decembrie

Ninge ca-ntr-un basm.Oraşul meu, sleit Gulliver,cucăie tolănitîntr-un pat uriaş,sub alba-i plapumăde catifea…

În reveria matinală,cele trei coşuride la CET-Sud,fumegânde,par trei trabucuri-gigantîn gura lui…

Beduin

44 45

Anacondă

Corăbii ducând în spinare,dinspre soare-apuneînspre soare-răsare…

Din Neagra-Pădureîn Neagra-Mare,Dunărea – anacondă curgătoare…

Ticu Leontescu

44 45

Scurtissime

1

Decembrie.Se alungesc pe zarecorăbii demătase.Pumnalul unui crivăţîmi fulgeră prin oase…

2

Dau tuturor, fără ocol,un zâmbet fals,de protocol…Necunoscut, Recunoscut.În care însumim-am pierdut.

Beduin

46 47

3

Aprilie.În grădina sufletului meu plouă cu soareşi ninge cu petale de cireş.Casă plină de covoareiar în pragun preş.

4

Firul de iarbă?Sabie verde,atârnând de jos în sus –duelează-n vânt.

5

Viaţa, ca o trecere?Trecere pe trecere.Petrecere pe… trecere.

Ticu Leontescu

46 47

Râsul sfânt

Dumnezeu râde?Nu-ncape-ndoială!

În lumea asta hâdă,daţi-mi, vă rog,o glumă bunăşi-L fac pe Dumnezeusă râdă…

Râsul sfântnu-i o sminteală.

Beduin

48 49

Extravaganţă

Anul acesta,mai extravagantă ca oricând,iarna a venitîn… pantaloni scurţi!

A cutreierat peste tot:prin sat, prin vecini.Ca o zvăpăiată,mi-a intrat şi mie-n ogradă.Ademenind-o curtenitor,i-am oferit un ghiocel.Plină de capriciu,şi l-a atârnat cercel.

M-a-mbrăţişat, apoi,sărutându-mă-ndelung,cu răceală.Afară era cald,dar am tuşit, am strănutatşi am zăcut în boală.

Ea, balerină, da spectacol pe la vecini prin curţi,dansând în pantalonii-iscurţi…

Ticu Leontescu

48 49

Crez

Pot face tot ceea ce cred că pot face.

Nu pot face nimic din ceea ce cred că nu pot face.

De-aceea, e foarte important ce cred.Nu vreau să cred orice.N-am voie să cred orice.

Crezu-mi determină trăirea.Mă prezintă.Mă… reprezintă.

Beduin

50 51

Pe prispa amintirii

1

Iubesc bătrânii.Întotdeauna i-am iubit.Bătrânii cei frumoşi,ce nu-s doar moşi.Par flori târzii de toamnă,în strat de pastelate crizanteme.Pletele-mpletind pe frunte dalbe diademe…

Bătrânii pururi tineri.Tinereţea lor,cea făr’ de bătrâneţe, săpată-n ridurica-n pisanii…Izvorândă din adâncuri.Din contingente de străbuni.Din cazanii.Din Scripturi.Din trudă şi din lupte.

Ticu Leontescu

50 51

2

Vulturi-pleşuvi,cu zbor înalt,ce stau retraşi în piscuri.Par nişte sfincşi tăcuţi,dar încă vii,trecând din zi în noapte,plini de enigme,cu tâmple argintii…

Cuminţi, prin ochii lor,ca prin vitralii,se uită la noi sfinţii.Chipul lor transfigurat,de la o vreme,se mută în icoane.Seara se culcă-n cripte.Devreme-n zori,ca nişte voievozi,salută soarele din fresce.

Beduin

52 53

3

Bătrânii cei frumoşi,ce nu-s doar moşi.

În jurul lor se ţes legendeşi-s pomeniţi mereu în acatiste…Cu feţe vesele ori triste –blânzi patriarhi,iluminaţi profeţi –cu creştet nins de vremi şi vitregii…Oracole mustind a-nţelepciune.Pe cerul nopţii lor,stele încep s-apună.Ici-colo, câte-un greier,înveşmântat în frac,mai cântă somnambulic.Iar ei, aprinse lumânări în sfeşnic –plăpânzi şi tandri –ard a priveghere…

Ticu Leontescu

52 53

4

M-aşez discret în preajma lor,pe prispa amintirii,fără s-adorm.Doar mă prefac.Vreau să-i admir,fără să ştie.Vreau să-i ascult.

Oare,ce spun atunci când tac?Atunci când, afundaţi în gânduri,torc?Atunci când,fără a privi-napoi,ies din ogradăşi nu se mai întorc?!.

Beduin

54 55

Bunica

1

Bătrâni frumoşi?Mandiţa (de pildă),bunica dinspre mamă.Ea, cea dintâi,la doar doi anişori,în poala ei, mă mângâiape creştetu-mi bălanşi m-alinta:“Auruţul bunicii. Auruţul bunicii…”

2

Ea, cea dintâi,a prevestit că voi fi preot.Că voi sluji în casa Lui(a Domnului).Statuie, mama-ncremeni atunci,cu mâinile pe iţe,la război.Afară, iarna era-n toi.Scrâşnea sub tălpial Bobotezei ger.Străpuns-a fost inima ei,de-acel cuvânt prevestitor,ca de-un hanger.

Ticu Leontescu

54 55

3

S-a stins bunica prematur,precum o candelă-n pridvor,în miez de noapte rece.Şi între timp s-a stins şi mama.Sunt preot la altarşi tămâiez în casa Lui,psalmodiind: „Osana“.

Dar, tot mai simt,pe creştetu-mi, înzăpezit acum,a costelivelor ei mâini tandră mângâiere…Şi aievea,încă mai aud alintu-i:„Auruţul bunicii. Auruţul bunicii…“

Beduin

56 57

Fraţii mei

Şi eu sunt Iosif.Ca el, şi eu,invidiat am fost,de înşişi… fraţii mei!

Vândut,apoi, peşin,ca la pariu,pe câţiva lei...

Ticu Leontescu

56 57

Candid

Mama strunea iţelerăzboiului de ţesut.Pe vatră, bunicatorcea caierul înceţoşatal amintirilor…

Ofta,ca-ntr-un refren.

Naiv,precum un înger nou-nouţ,le ascultam,făr’ a-nţelege-o boabă.

Cu ochii mari,miraţi – gemene flori de nu-mă-uita –eternizam candiddoar clipa…

Beduin

58 59

Căutare

Caut, ştiind că„cine caută,găseşte.“

Căutareaîmi umple viaţa de culoare.Mi-o face palpitantă,utilă, frumoasă.Rotundă…Aceasta e şi nu-i doar poezie.Cum nu-i orice scurmare în gunoiarheologie…

În viaţa, ca un munte de steril,câteva momente de aur…

Ticu Leontescu

58 59

În lumea mea

În lumea mea,oamenii seamănă,tot mai mult,cu nişte statui,în mişcare...Unele,cu soclul după ele.Altele, fără.În piaţa de obşte,fiecare pretinde un loc.Mişcarea lor,ca un periplu,mimează o dramă.Joacă un rol.Împlineşte un destin:maleficori divin?

Beduin

60 61

Bisturiul Cuvântului

Am apucat Cuvântul de mâner,ca pe un bisturiu,disecţii pe cugetvrând să fac,precum un chirurg.

Dar bisturiulîn sabie cu două tăişuris-a prefăcut,răscolind rărunchii!..

În paloş,temută armă de atac.În lupta crud-a vieţii,dragoni cu şapte capetesă-nfrunt.

Ticu Leontescu

60 61

Uşor, să n-aluneci

Aseară, târziu,poezia a venit la minedeghizată-ntr-o scară de lemn,şoptindu-mi: Urcă-mă-ncet, digidigrad… Uşor, să nu trezeşti pe careva… Uşor, să n-aluneci…M-a condus până la uşă.Acolo, mi-a şoptit discret: Noapte bună, în puf de dună, sub clar de lună…

Dimineaţa, m-a-ntâmpinat,zâmbindu-mi protocolarşi m-a condus la parter,avertizându-mă iar: Uşor, să n-aluneci…O pipăiam atent,treaptă cu treaptă…În hol ne-am spusla revedere.

Afară, abia sosită,primăvara mânca lacomăzăpada…

Beduin

62 63

Pulsează seva iar

Slăbit de subnutrire,păşesc firav pe drum.Sufletu-mi zace-n leşin.De maratonul zilelor învins,nici o fărâmă de Cuvântnu i-am întins.Sub focul patimii, încet,mă descompun.Letargic, frânt şi palid,stă duhu-mi copleşitde praful dens, ce urcăpe mucegaiu-n floare.Răspântii largi de gânduriadorm în dezolare.Alunec spre adâncuricu suflet răvăşit.

Ticu Leontescu

62 63

Stând la fereastra amintirii,deschisă-nspre trecut,ascult chemări duioase,din norul de Lumină...Şi revenit în fire,mă-ntorc la masa plinăcu azimi de cuvinte calde,întocmai ca la început.

Şi-n sufletu-mi şi-n duhu-mi,ce-au mucezit sub gheaţă,pulsează seva iarăşi –erupţie de viaţă.

Beduin

64 65

Scară către Cer

La marginea pustiului,mai arde încă vâlvătaierugul aprins.La marginea lumii,ca o columnă cu chipuri de sfinţi,mai stă-n picioare încăscara Cerului…

Acolo alerg,să-ntâmpin răsăritul de soare,spălându-mi faţa-n lumină.Să mă-nfrupt cu manăori să mă lupt cu îngeri,în nopţi de insomnie…Acolo alerg,inima să-mi aşez –azimă caldă –pe masa palmelor Lui.

Da, ştiu.La marginea lumii,ca o coloană către infinit,stă falnică şi azio Cruce – scară către Cer –pe care noaptea-n vis coboară,spre-a mă veghea,un înger…

Ticu Leontescu

64 65

Mai presus

La început,am pictat… litere.Cu ele apoiam pictat cuvinte.

Prin cuvinte –oameni şi locuri,stări şi-atitudini.Şi desigurlucruri de dincolode… lucruri:culorile, valorile, legile;oamenii unei împărăţiiceleste.

Dar,mai presus de toate,pe Însuşi Împăratul ei.

Beduin

66 67

O Golgotă în mine

Rabuni,n-am urcat vreodatăGolgota,pe care Tu ai urcat-ocândva.

Dar am o Golgotă în mine.O Golgotă numai a mea,pe care zi de zi o urc,epuizat sub cruce…Şi eu, ca şi Tine,de fraţi trădat.De canalii scuipat.Răstignit de călăi –(urmaşii călăilor Tăi).

Şi azi, sub cruci,amândoi,pe Via Dolorosa…Răstignirea noastră e-n toi.Mereu înspre culme,nici un pas înapoi.

Ticu Leontescu

66 67

Viaţa-i un drum al Cruciiiar Golgota – altar…

Beduin

68 69

Fără aripi de… ceară

1

Oftam la capăt de strădanii,fără vreo izbândă.Mereu numai eşecuri.

Precum Icar,lovit de raza soarelui fierbinte,rostogolit în gol,cu aripi sfâşiate,oftam la capăt de strădanii,fără vreo izbândă.

Doar strălucirea unui vismereu în destrămarepe-un câmp de bătălie.Doar foamea după soare,după cer, până la care,din aripe vâslind, să traversezde-azur întinsa mare.

Ticu Leontescu

68 69

2

Cu zboru-mi frânt,oftam la capăt de strădanii.Din juvenile năzuinţe temerare –un pumn de cioburi,în vâltoare… Visam să urc până la soare,dar iată-mă-n genune.

Nu cred în mituri:al lui Icar, al lui Sisif…Dar nu renunţ,chiar ţintuit pe cruce,ca Hristos,ori Prometeu,pe stâncă-nlănţuit.

Acum,eliberat din lanţuri,eliberat din cuie,nacela unui car de focspre înălţimi iarăşimă suie...

Mă urc vertiginos la cer,sorbind taina albastră,fără aripi de… ceară.

Beduin

70 71

Mai întâi

Ca să văd,mai întâitrebuie să vădcă nu văd!

Ca să aud,mai întâitrebuie s-audcă n-aud!

Ca să ştiu,mai întâitrebuie să ştiucă nu ştiu!

Ticu Leontescu

70 71

Iubirea şi verbul a iubi

1

Iubirea e Dumnezeuiar a iubi e îndumnezeire…

De-aceea,eu sunt iubit,tu eşti iubit,el(ea) este iubit(ă).Noi suntem iubiţi,voi sunteţi iubiţi,ei(ele) sunt iubiţi(te).

Toţi suntem iubiţi,oricâţi suntem,oricum suntem,orice suntem…

Beduin

72 73

2

Iubirea e Cel Răstignitiar a iubi e răstignire…

De-aceea,şi eu iubesc,şi tu iubeşti,şi el(ea) iubeşte.Şi noi iubim,şi voi iubiţi,şi ei(ele) iubesc:pe Cel Răstignitşi pe aproapele,amic ori inamic...

Ticu Leontescu

72 73

3

Această iubire doare Dumnezeu.Această iubire doareşti tu,sunt eu.Suntem noi,sunteţi voi.Sunt ele şi ei,de oriunde,de oricând,de oricum…

Da, a topi uradin noi,prin iubire,e răstignire!E… îndumnezeire!

Beduin

74 75

Noaptea

Insomniac,ţineam companie nopţii.Ea trecea discretăpe Calea Lacteeca pe-o imensă, nesfârşită alee.Zbura pe-aripi de vânt,prin arborii planetei adormiţi.Prin oarbele ferestreale caselor hoinare-n vis,răvăşindu-mi gândurilede-a valmaîntr-un lăuntric, neexplorat abis.

Doar îngerul-străjer,precum văpaia unui rug,mă priveghea.Nălucă zvăpăiată, noaptea, nestingherită –patrula…

Ticu Leontescu

74 75

Drum deschis

Las drum deschisprin minecuvântului rostit la începutîn întuneric:„Să fie lumină.“Las drum deschisprin mineiubirii arzând în rugul din pustiu,strigând:„Eu sunt Cel ce sunt.“Las drum deschisprin minesângelui Acelui ce pe Crucemurea strigând:„S-a isprăvit.“

Cândva,în zorii Zilei de Apoi,acel cuvânt primordialşi acel sânge,întoarce-se-vor unde-au fost:în imponderabila Iubire,împreună cu mine.

Beduin

76 77

Nu pot urî pe nimeni

Nu. Nu pot urî pe nimeni.Absolut pe nimeni.Nici pe duşmani măcar.Iertaţi-mă, vă rog, cei ce urâţi, considerând c-aveţi pe cine, c-aveţi şi pentru ce…Eu n-am.

Nu mă persecutaţişi nu mă schilodiţi,forţându-mă să îi urăscpe-acei de voi urâţi.Şi să-i iubesc numai pe-acei iubiţi de voi.

Nimeni nu merită iubit.Nimeni nu trebuie urât,chiar de s-ar cuveni.Ura, toţi o merităm.Iubirea, nu, niciunul.Este un har, ce ni s-a dat!Suntem iubiţi nemeritat,necondiţionat…

Ticu Leontescu

76 77

Nu. Nu pot urî pe nimeni.Nici pe duşmani măcar.Cel ce urăşte, are-un caracter urât.Şi-acest urât îmi stă în gât…

Beduin

78 79

Avertisment

Pe poetputeţi să-l invitaţila voi acasă.Se va duce, dacă vreţi.Puteţi să îl poftiţialăturea de voila masă.Va acceptaşi un va face mofturi.Nici pagubă prea marenu va face.Puteţi să-i faceţi pozădacă vreţi.Puteţi să beţi cu elşi lapte şi cafea.Să vă feriţi de el, apoi,ca de belea.Puteţi să-l anatemizaţipeste măsură,că-i prea tăcutori prea slobod la gură.Că nu se lasă cumpărat.Că aţi crezut în el,dar v-a-nşelat.

Ticu Leontescu

78 79

Puteţi, puteţi, puteţisă vă purtaţi faţă de el cum vreţi...Însă, precum avertiza Nichita,nu puneţi mâna pe poetşi nu-l atingeţinici măcar c-un deget.Aşa cum,bunăoară,nu trebuie s-atingeţifulgul de neaatunci când zboară.

Beduin

80

Spovedanie

Doamne,sunt muritor de pe pământ.Un fiu risipitor sadea.Şi, vai, departe de-a fi sfânt.Nu sunt precum să fiu ai vrea,dar Te ador aşa cum sunt:o canalie, o lichea.

De s-ar putea să fiu altfel,inundă-mă cu Duhul Sfânt.Să-Ţi fiu supus şi nu rebel,hrăneşte-mă cu-al Tău Cuvânt.Să nu fiu javră, să fiu miel,dă-mi har mai mult. Mai mult avânt…

Să fie astfel voia Ta,precum în Cer şi pe pământ,în toate, azi şi pururea…

Ticu Leontescu

80 Beduin

O frunză, toamna

Toamnă-n culori dechihlimbar.

O frunzăs-a desprins din ram.Dansând în zigzag,mi s-a aşezat pe creştetca o basma.Şi parcă-mi şoptea ceva!Parcă-mi zâmbea!Paletă de pictor părea.Ori un pastel, în miniatură!Linii de forţă, fiece nervură.

Murise.Culoarea ei –culoare ce catafalc!

Frunzele, când mor,nu se îmbracă-n negru.Sunt pline de culoare,întocmai ca-n sărbătoare!Doamne, ce stare de spirit!Doamne, ce stare!

81

Toamna,moartea, în grădină,e plină de culoare.E plină de lumină!

Ticu Leontescu82

În sufletu-mi – casă

Sufletul meu intră în Săptămâna Mare.Precum Învăţătorul,în Templu (a Tatălui casă),aidoma eu, în sufletu-mi – chilie,deretic primenitor.Deschid larg ferestrele.Să mă inunde vreaumiresmele de-april,a soarelui căldură şi-al păsărilor tril…

Cu o tristeţe de priveghi,mătur tot aluatul cel vechi.Aştern odaia-de-sus.Pun totul pe masă.Cereşti pelerini vreau să vinăla Praznicu-Nvierii.La praznicul Luminii,în sufletu-mi – casă.

Beduin 83

Mai ales, aştept ca El să vină.Să stea cu mine la masă.La cină cu mine,în sufletu-mi – casă,cu vin şi azime…Fără ostentative filacterii.În puritatea duhovnicescului veşmânt,transfigurat, în tihnă,psalmi să-I cânt.

Nu dau de ştire nimănui.El, oaspetele meu.Eu, gazda Lui.

Ticu Leontescu84

Hoţul pe care-l aştept

Singurul hoţ,de care nu m-am ferit niciodată,de care nu mă tem,de care mi-e dor,pe care-l aşteptcu uşa casei descuiată,târcoale să-mi deanoapte de noapte,să-mi calce pragul,să se-ntindă, discret, prin întuneric,alături de mine-n patşi să mă fure apoivreo câteva ceasuri,măcar,e… somnul. Cândva,mă va fura de tot,păstrându-mă într-un cosciug,ca-ntr-un chivot…

Beduin 85

În Do Diez

Serile toamnei fremătânde –dulci vecernii înmiresmate-n psalmi.Insomniac psalmist, psalmodiez,pe spate-ntins pe sub copaci,în Do Diez.

Cu dansul notelor pe portativ,valsând, frunzele cad –lauri pe frunte-mi împletind laudativori strai edenic aşternândpe-aleile din vad…

Ticu Leontescu86

Caut

De la o vreme,mai mult ca oricând înainte,caut de toate,de-a buşilea mergând,pe genunchi şi coate…Eclesiastic observ,că toate-s vane,destrămate!

Dar, mai ales, Părinte, pe Tine Te caut.Te regăsesc în toate,numai în mine nu!

Doar Chipu-Ţi gol,ca o găoace!..

Beduin 87

89

Viaţa mea

Soare, lumina Ta cerească,arzândă-n mine –stea.Zbor de licurici,în noapte,trecerea mea…

Zilnic, cereasca-Ţi puritateinundă lăuntrul meu.Nufăr alb, pe-ntinse ape,eu…

Ticu Leontescu88

89

Vine o zi

Vine o zi,poate cea de mâine chiar,când un glas îmi va strigaalinător: „Suie-te aici.“

Până atunci,frâng şi-mi arunc pâineape ape…Până atunci,arunc în mare mreaja,în aceeaşi parte…Până atunci, urcprăbuşindu-mă sub ea,crucea mea la… Cruce.Până atunci,va lumina în întunericlumina mea nestinsă…Până atunci,aştept la meterezeivirea aurorei…

Beduin

90

Atunci,de crucea mea scăpat,ca de o crisalidă,sufletu-mi – f lutureva regăsi-nsutităpâinea de pe ape…Şi-n faţa rugului aprins,lăsa-voi peştii ce i-am prins.

Ticu Leontescu

90

Cuprins

Poezia lui Ticu Leontescu ........... 5Beduin .............................................................. 15Rolul lui Iosif ............................................ 17Hohotul Cerului ..................................... 18Nemărginit ocean ................................. 19Mâinile mamei ........................................ 21Înveşnicind vremelnicia ................ 23Mere-de-aur ................................................ 25Ca pasărea Phoenix ............................ 26Coralieră ......................................................... 27Drum de care ............................................. 28Tăcere sonoră ............................................ 30De la o vreme ........................................... 31Oglinda ............................................................ 34Fugi, mânzule-gând ........................... 35Pe insula Malta ....................................... 38Naivitatea firului de nisip ............ 39Uimire ............................................................... 40Noaptea ........................................................... 41Roba… robilor ........................................ 42Decembrie .................................................... 43Anacondă ...................................................... 44Scurtissime .................................................. 45Râsul sfânt ................................................... 47

Extravaganţă .............................................. 48Crez ..................................................................... 49Pe prispa amintirii ................................ 50Bunica ............................................................... 54Fraţii mei ....................................................... 56Candid .............................................................. 57Căutare ............................................................. 58În lumea mea ............................................. 59Bisturiul Cuvântului .......................... 60Uşor, să n-aluneci ................................. 61Pulsează seva iar ................................... 62Scară către Cer ........................................ 64Mai presus .................................................... 65O Golgotă în mine ............................... 66Fără aripi de… ceară ........................ 68Mai întâi ......................................................... 70Iubirea şi verbul a iubi .................... 71Noaptea ........................................................... 74Drum deschis ............................................ 75Nu pot urî pe nimeni ......................... 76Avertisment ................................................ 78Spovedanie .................................................. 80O frunză, toamna .................................. 81În sufletu-mi – casă ............................ 83Hoţul pe care-l aştept ....................... 85În Do Diez ................................................... 86Caut ..................................................................... 87Viaţa mea ....................................................... 88Vine o zi ......................................................... 89