Bazinul hidrografic, bazinul de recepţie sau bazinul colector, al unei reţele hidrografice, reprezintă suprafaţa teritoriului de pe care apele rezultate din precipitaţii şi cele subterane se scurg şi pătrund în ramificaţiile reţelei.

În spaţiul bazinului hidrografic au loc toate procesele fizice, care determină scurgerile hidrologice. Suprafaţa şi subteranul bazinului hidrografic sunt elementele care influenţează distribuţia precipitaţiilor atmosferice în parametrii caracteristici circuitului hidrologic.

La un curs de apă se poate stabili bazinul hidrografic corespunzător profilului de închidere (secţiunea de vărsare), cât şi cel corespunzător unui profil oarecare de pe cursul respectiv, în care poate exista un post hidrometric, o confluenţă, o captare de apă, o derivaţie, un lac de acumulare etc.

Limita bazinului hidrografic se trasează pe planurile de situaţie în funcţie de relieful reprezentat prin curbele de nivel şi este determinată de cumpăna apelor sau perimetrul bazinului hidrografic; acesta se poate defini ca locul geometric al punctelor de pe care apa rezultată din precipitaţiile atmosferice se scurge gravitaţional spre reţeaua hidrografică a bazinului.

După modul cum se realizează transportul apelor de scurgere dintr-un bazin hidrografic în albia cursului principal, se stabilesc două categorii de zone şi anume

- subbazine hidrografice, de pe care scurgerea este transportată concentrat prin intermediul unei reţele secundare de scurgere (afluenţi) în cursul principal;

- zone interbazinale, de pe care transportul scurgerii se realizează pe întreaga lungime a frontului de contact dintre zone şi cursul principal de apă.

DESENUL UNUI BAZIN HIDROGRAFIC

a)Epura bazinului hidrografic

Epura bazinului hidrografic este o reprezentare grafică prin intermediul căreia este redată variaţia mărimii suprafeţei bazinului în raport cu lungimea cursului de apă principal.

Într-un bazin hidrografic suprafaţa totală a bazinului (F [km2]) este împărţită de cursul principal în două:

Fd - suprafaţa bazinului aflată pe dreapta cursului principal;

Fs - suprafaţa bazinului aflată pe stânga cursului principal

Pentru trasarea epurei bazinului se ia un sistem de axe rectangular în care se reprezintă la scări convenabile, pe ordonată, lungimea cursului principal, pe abscisa pozitivă, Fs şi pe abscisa negativă Fd.

b) Lungimea bazinului hidrografic

Lungimea bazinului hidrografic L se defineşte ca fiind distanţa măsurată de la vărsarea cursului principal până la cumpăna apelor (obârşia cursului). În cazul unor bazine asimetrice sau cu aspect curbat, lungimea bazinului hidrografic este dată de linia mediană a bazinului.

c) Lăţimea medie a bazinului hidrografic

Lăţimea medie a bazinului hidrografic B se determină prin calcul, ca fiind raportul dintre suprafaţa şi lungimea bazinului.

B = F/L

unde: F este suprafaţa bazinului hidrografic (km2); L, lungimea liniei mediane a bazinului hidrografic (km).

d) Idograma bazinului hidrografic

Idograma este o reprezentare grafică prin intermediul căreia este redată variaţia lăţimii bazinului în raport cu lungimea cursului principal de apă.

Într-un sistem de axe rectangular se reprezintă la scări convenabile, lungimea cursului de apă principal pe abscisă şi lăţimile medii pe ordonată. Originea sistemului de axe coincide cu vărsarea cursului principa.

e) Curba hipsometrică

Curba hipsometrică este o reprezentare grafică a repartiţiei suprafeţei bazinului hidrografic pe zone de altitudine cu ajutorul căreia se determină ce procent din suprafaţa bazinului are altitudini superioare acesteia.

Pentru determinarea curbei hipsometrice se ia un sistem de axe rectangular, în care se reprezintă altitudinile pe ordonată şi suprafeţele parţiale dintre curbele de nivel, pe abscisă.