5/13/2018 Baruch Spinoza - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/baruch-spinoza-55a74fefaba86 1/4

 

Baruch Spinoza, latinizat: Benedictus de Spinoza (n. 24 noiembrie 1632, Amsterdam -

d. 21 februarie 1677, Haga) a fost un renumit filosof  evreu olandez de origine sefardă cu

strămo i de provenien ăș ț  portugheză (d'Espinosa). Spinoza a fost un ra ionalistț i unul dinș  

reprezentan iiț  panteismului în timpurile moderne. Gândirea lui a fost influen ată de scrierileț  

lui Thomas Hobbes iș  René Descartes, însă - spre deosebire de concep iaț  dualistă a acestuia

din urmă - Spinoza a avut o reprezentare monistă a lumii, întreaga existen ă reducându-se laț  

ceea ce el a numit "Substan ă" ț  .

Biografie

După absolvirea colii, Spinoza a lucrat în întreprinderea comercială a tatălui său. În acestș  

timp elaborează o dizerta ie asupra principiilor filosofice ale luiț  Descartes, care va aparea mai

târziu ("Renati Descartes principiorum philosophiae mori geometrico demonstrata" , 1663) -

singura operă publicată în timpul vie ii sale sub semnătura lui - i prepară un tratat asupraț ș  

progresului în elegerii (ț "Tractatus de intellectus emendatione" ). În 1656, la vârsta de 24 de ani,

este exclus din comunitatea ebraică datorită vederilor sale interpretate drept eretice. Spinozaconsidera că atât cre tinismulș , cât iș  iudaismul ar fi fenomene trecătoare în raport

cu substan aț  universală eternă. Este obligat să părăsească Amsterdamul i se stabile teș ș  

la Haga, unde î i câ tigă existen a lucrând ca lefuitor de lentile i dând lec ii particulare. Aiciș ș ț ș ș ț  

redactează prima sa operă filosofică de amploare "Tractatus de Deo et Homine Ejusque

Felicitate" ("Tratat cu privire la Dumnezeu, om i fericirea sa"), în care sunt deja cuprinseș  

trăsăturile de bază ale sistemului său filosofic. Lucrează la "Tractatus theologico-

 politicus" ("Tratat teologico-politic"), tipărit la Amsterdam în 1670 i publicat anonim. Înș  1661 se

mută la Rijnsburg, în apropiere de Leiden. Din cauză că în institu iile oficiale vederile filosoficeț  

erau îngrădite de teologie, Spinoza refuză în 1673 oferta prin ului elector ț  Karl

Ludwig din Palatinat de a ocupa o catedră de filosofie la Universitatea dinHeidelberg. De

asemenea refuză o pensie oferită de regele Ludovic al XIV-lea al Fran eiț , care-i pretindea să-i

dedice unele din căr ile sale. Din cauza aspirării prafului de sticlă la lefuirea lentilelor, seț ș  

 îmbolnăve te deș  silicoză i moare prematur laș  21 februarie 1677, în vârstă de numai 45 de ani.

Concep ia filosoficăț

 În "Ethica Geometrico Demonstrata" ("Etica prezentată într-o ordine geometrică", 1674),

Spinoza consideră că universul este identic cu Dumnezeu, Substan ăț  rezultată din sine i prinș  sine. Substan a, no iune preluată dinț ț  filosofia scolastică, nu are o realitate materială, ci o

esen ăț  metafizică, fiind dotată cu atribute infinite, din care inteligen a umană nu poate cuprindeț  

decât două: lumea obiectelor materiale i manifestările gândirii. Pentru a explica interac iuneaș ț  

evidentă între obiecte i idei, Spinoza dezvoltă teoriaș   paralelismului , în sensul că fiecare idee

posedă o coresponden ă fizică i - invers - fiecare obiect fizic dispune de o idee adecvată.ț ș  

Individualitatea lucrurilor este explicată ca forme de manifestare ale substan ei ț  , fiind în

totalitatea lor natura naturata (natură creată), în timp ce Dumnezeu sau substan aț  este o natura

naturans (natură creatoare). Din aceasta rezultă ideea indestructibilită ii lumii. Cunoa tereaț ș  intuitivă a substan ei ț  constituie sursa iubirii spirituale a lui Dumnezeu (amor Dei intellectualis).

Cauzalitatea iminentă este reprezentată înmetafizica lui Spinoza drept natură creată prin ea

 însă i. Fiecare obiect sau fiecare idee depinde de existen a altor obiecte sau idei, care leș ț  

5/13/2018 Baruch Spinoza - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/baruch-spinoza-55a74fefaba86 2/4

 

determină existen a. Numai prin identificarea cuț  substan aț  sau Dumnezeu se poate ob ineț  

nemurirea.

Mul i din contemporanii lui Spinoza au în eles învă ătura sa asupra depersonalizării luiț ț ț  

Dumnezeu drept ateism, în realitate este vorba de un panteism i de reducereaș  monistă a

 întregului univers obiectiv i spiritual la o singurăș  substan ăț  . Înistoria filosofiei, Spinoza ocupă un

loc deosebit, el nu a apar inut unei anumite coli filosofice, nici nu a creat un nou curentț ș  

 în filosofie, neavând discipoli. Totu i, învă ătura lui a influen at nu numai gândirea unor filosofiș ț ț  ca Leibniz, Lessing,Fichte  iș  Herder , dar i crea ia literară a unor poe iș ț ț  

ca Goethe, Wordsworth iș  Shelley.

Etica lui Spinoza

Etica lui Spinoza cuprinde 5 căr i:ț

1. este consacrată lui Dumnezeu

2. . naturii i originii sufletuluiș3. . naturii i originii pasiunilor ș

4. . studiază scalvia umană

5. . dedicată libertă ii sufletuluiț

Chiar de la începutul lucrării, Spinoza demonstrează existen a lui Dumnezeu: "Dumnezeuț  

există în mod necesar. Negând această frază negăm existen a lui Dumnezeu, deoarece naturaț  

substan ei nu poate fi gândită,fără ca să existe întrucât substan a este cauza ei însă i."ț ț ș

A doua teză argumentată de filosof este că Dumnezeu este unic. El există prin el însu i,ș  este cauza sa i este cauza eficientă a oricărui lucru sau activită i. El conchide: orice activitate aș ț  

noastră este fixată de necesitatea naturii divine. Activitatea omului este supusă unor legi

necesare. Faptele noastre nu pot fi libere în raport cu voin a noastră i nici nu pot fi desfă urateț ș ș  

 în vederea unui scop. Dumnezeu nu a creat lucrurile cu scopul ca oamenii să se folosească

spre fericirea lor. Din contra, toate fenomenele se produc ca o consecin ă logică a legilor ț  

naturale. Dumnezeu, subliniază Spinoza, poate fi conceput doar sub atributele de întindere sau

gândire de i atributele lui sunt infinite.ș

 În cartea a 2-a filosoful subliniază că un corp nu poate să determine sufletul, săgândească, iar mi carea i ordinea corpului ca i restul opera iunilor sale, dacă mai există, suntș ș ș ț  

independente de suflet. Trecând dincolo de planul experien ei, corpul nostru considerat ca modț  

al întinderii este obiect al ideii, care constituie sufletul nostru. Sufletul nu se cunoa te decât dacăș  

percepe ideile afec iunilor corpului i percepe corpurile ca existând dacă este afectat de ele.ț ș  

Sufletul nu percepe existen a unui corp decât în perioada propriei existen e ceea ce înseamnăț ț  

că sufletul nu are altă durată decât cea a corpului, astfel el înlătură ideea imortalită ii.ț

Analizând genurile cunoa terii, Spinoza porne te de la ideea că mintea omului nu î i poateș ș ș  

forma imagini distincte despre lucruri deoarece corpul lui este limitat. Primul gen de cunoa tere,ș  filosoful îl define te ca Opinie sau Imagina ie. Al 2-lea gen de cunoa tere reiese din faptulș ț ș  

existen ei no iunilor comune i a ideilor adecvate despre proprietă ile lucrurilor. Ideea pe care oț ț ș ț  

avem despre lucruri privindu-le sub acela i atribut este adevărată întrucât însu i atributul subș ș  

5/13/2018 Baruch Spinoza - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/baruch-spinoza-55a74fefaba86 3/4

 

care raportăm lucrurile este adecvat în Dumnezeu. Filosoful utilizează drept atribut comun al

tuturor lucrurilor-întinderea. Al 3-lea gen de cunoa tere este " tiin a intuitivă". Acela careș ș ț  

dobânde te o cunoa tere clară i distinctă a lucrurilor i afec iunilor devine liber, deoareceș ș ș ș ț  

cunoa te cât mai complet mai adevărat lumea i prin urmare îl cunoa te pe Dumnezeu. Omulș ș ș  

liber î i manifestă cunoa terea prin iubirea infinită către fiin a sa.ș ș ț

 În cartea a 3-a Spinoza scrie că sufletul nostru lucrează sau suferă, el lucrează necesar 

atunci când are idei adecvate i suferă necesar atunci când ideile sunt neadecvate. Ideileș  adecvate conduc omul la cunoa terea clară i distinctă a efectului. Din cauza ideilor neadecvateș ș  

omul este supus tuturor afec iunilor posibile. Când for a omului este limitată i subordonatăț ț ș  

cauzelor externe omul este sclavul tuturor pasiunilor. Bucuria, triste ea, dorin a, iubirea, ura,ț ț  

speran a sunt pasiuni sau afec iuni care se raportează la sufletul nostru întrucât el lucrează.ț ț  

Dintre toate, numai dorin a este esen a omului. În “despre puterea pasiunilor” el subliniază căț ț  

omul este sclavul întâmplării. Puterea omului se mic orează sub influen a cauzelor externe.ș ț  

Anume ele determină for a, cre terea, durata pasiunilor noastre. Prin jocul de a reprima oț ș  

afec iune contra alteia omul tinde să î i conserve existen a. Cu cât acest efort este mai mare cuț ș ț  atât virtutea omului este mai puternică. Binele include tot ce ne conduce la în elegerea lucrurilor.ț  

Răul reprezintă obstacolele cunoa terii. Supremul Bine este cunoa terea lui D-zeu, iar cea maiș ș  

mare virtute a omului este să îl cunoască pe D-zeu. Inteligen a este definită ca virtutea supremăț  

a sufletului, în timp ce ra iunea reprezintă baza virtu ii. Ajungând de la cunoa tere la virtute,ț ț ș  

oamenii î i dau seama că supremul lor bine este în elegerea între ei. Trăind după principiiș ț  

ra ionale, oamenii vor căuta să compenseze prin dragoste i generozitate, ura i mânia pe careț ș ș  

o au unul împotriva altuia.

 În cartea a 5-a este dezvoltată ideea de necesitate. Cunoa terea duce la iubirea către D-ș

zeu. Iubirea aceasta ocupă întregul nostru suflet. Cunoa terea imediată produce în noi cea maiș  

mare seninătate deoarece sufletul nostru îl cunoa te pe D-zeu în eternitatea sa. Iubireaș  

intelectuală ne conduce la în elegerea lui D-zeu, la cunoa terea completă a lumii, cunoa tere ceț ș ș  

coincide cu eliberarea noastră de sclavia pasiunilor.

Spinoza vorbe te de cunoa terea lui Dumnezeu pentru a argumenta teza că ra iuneaș ș ț  

noastră nu a ie it niciodată din divinitate, ci a rămas în ea, lucrurile pot avea mi cări în diferiteș ș  

direc ii. Lucrurile formează un cosmos în echilibru static. Sub aspectul eternită ii nu există niciț ț  

timp nici durată.

Spinoza dezvoltă o concep ie monistă despre substan a pe care o define te ca D-zeu sauț ț ș  

natură. El elaborează un sistem filosofic în centrul căruia este plasată substan a unicăț  

cugetătoare. Substan a este înzestrată cu 2 atribute: întindere i ra iune. Natura con ine cauzaț ș ț ț  

 în sine, de aceea el identifică natura creată cu natura creatoare. Cosmosul reprezintă un sistem

complex. Fizicul se supune metafizicului. La Spinoza D-zeu este o fiin ă compusă dintr-oț  

mul ime de atribute, fiecare dintre ele exprimă o esen ă eternă. Natura se creează continuu peț ț  

sine, gra ie atributelor sale. Ea este cauza sa. Cunoa terea cauzelor constituie sarcina centralăț ș  

a tiin ei. Cauzele sunt caracteristice naturii. Natura nu activează în baza cauzelor dar în bazaș ț  

necesită ii. În lume domină un lan al evenimentelor unite printr-o rela ie cauzală care nu seț ț ț  

 întrerupe. În lume nu se petrece nimic întâmplator, totul se face în baza necesită ii. Naturaț  

5/13/2018 Baruch Spinoza - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/baruch-spinoza-55a74fefaba86 4/4

 

subliniază el, este vie nu numai fiindcă este D-zeu, dar i din cauză că este înzestrată cuș  

ra iune. O aten ie deosebită o acordă modurilor-stărilor concrete ale substan ei. El le-a divizat în:ț ț ț  

eterne, infinite, finite, temporare. Cele eterne sunt întinderea i ra iunea cele finite multitudineaș ț  

lucrurilor existente. Mi carea nu este un atribut ci un mod ve nic a existen ei naturii. Mi careaș ș ț ș  

este caracteristică lucrurilor concrete în timp ce substan a nu cunoa te mi carea, dezvoltarea saț ș ș  

nu are nicio atitudine fa ă de timp.ț

 În baza metodei matematice cuno tin ele pot fi acumulate prin 4 procedee:ș ț

1. cuno tin ele libereș ț

2. acumularea neordonată nesistematizată a cuno tin elor care nu se supunș ț  

unei legi

3. cunoa terea lucrurilor prin alte lucruri când noi în baza rezultatelor uneiș  

ac iuni judecăm despre ac iune.ț ț

4. cunoa terea lucrurilor prin descoperirea genurilor.ș

Analizând omul ca parte componentă a naturii, el spune că sufletul i corpul sunt reciprocș  

independente datorită independen ei ontologice a 2 atribute ale substan ei. Gândirea omuluiț ț  

depinde de starea corpului doar la treapta cunoa terii senzoriale. Comportarea omului se aflăș  

sub influen a instinctelor autoconservării i a afectelor. Până când omul se supune lor, el nu esteț ș  

liber. Libertatea umană constă în libertatea de sub influen a acestor afecte, pasiuni. El neagăț  

ideea libertă ii voin ei. Din moment ce libertatea este identificată cu cunoa terea, tendin a deț ț ș ț  

autocunoa tere devine una din tendin ele omene ti cele mai importante.ș ț ș