AVANSARE manuală !

În Valea Jiului, în drumul ce leagă Petroşanul de Haţeg, se află comuna Băniţa. Perimetrul comunei este o adevărată rezervaţie arheologică ce oferă dovezi de

locuire neîntreruptă multimilenară. Astfel în peştera BoliiBolii au fost găsite materiale neolitice (6.600-5.000 î.en.) şi eneolitice (5.000-3.700 î.e.n.).

Ceramică neolitică

Ceramică eneolitică

În peştera Ulciorului Ulciorului au fost identificate fracmente ceramice aparţinând culturii Coţofeni, Coţofeni, faza a III-a. faza a III-a. (3500-2500 î.e.n.)

Amfora de Coţofeni, Ciceu Corabia, 3300-3000 î.e.n.

Cercetările efectuate în Munţii Orãştiei în ultima jumãtate de veac, a sec XX, au pus în evidemţă aspectele cele mai diverse privind zona capitalei statului dac. Rezultatele acestor investigaţii s-au concretizat în zeci de studii şi articole, iar de curând a început

publicarea monografică a obiectivelor arheologice din zona Sarmizegetusei Regia. Aceste situri formează un sistem a cărui complexitate nu mai trebuie subliniată.

Cetatea de la Băniţa, prin caracteristicile ei strategice şi

arhitectonice, se înscrie în rândul fortificaţiilor care compun

ansamblul din Munţii Orăştiei. Rezultatele investigaţiilor

arheologice de la Băniţa, conduse de-a lungul mai multor ani de

Octavian Floca, au fost valorificate într-o serie de studii de mai mică sau mai mare amploare. Acestea au abordat, în special, probleme privind rolul cetăţi de pe Dealul Bolii, în sistemul de apărare al

capitalei statului dac.

Cetăţile dacice au ziduri şi turnuri de piatră realizate în binecunoscuta tehnică murus Dacicus.murus Dacicus.

În Valea Jiului, la o distanţă de 8 km de Petroşani, pe drumul ce duce spre Haţeg, de lângă vârful serpentinei, se înalţă o stâncă din piatră de var, având trei pereţi

abrupţi şi o înălţime de aproximativ 150 m, măsurată de la bază. Stânca se numeşte Cetatea Bolii. Ea a fost exploatată strategic de getodaci, care au înălţat pe vârful

acestei stânci o cetate având probabil funcţia de turn de apărare. Actualul nume al cetăţii provine de la nobilul Bolea, care cândva era proprietar al acestor ţinuturi;

numele iniţial nu se cunoaşte.

Scopul cetăţii de aici era să împiedice invaziile romane dinspre sud, fiind situată foarte aproape de ruta care traversa Carpaţii prin Pasul Vulcan, apoi prin Merişor. Fortificaţia

făcea aproape imposibilă urcarea în Munţii Şureanu pe două dintre traseele pe care romanii ar fi putut ajunge în spatele liniei de apărare dacice. Despre acest important punct al complexului dacic din Muntii Orăştiei se ştiu însă prea puţine, comparativ cu celelalte cetăţi. A fost cercetată o scurtă perioadă, mai ales în anii ‘60. Asta şi pentru că accesul este extrem de dificil: o pantă de doar 250 – 300 de metri se urcă în mai

bine de o jumătate de oră de efort considerabil, pentru că este foarte abrubtă şi nici nu există vreo cărare.

Dealul, cu pante foarte abrupte, nu este accesibil decât dinspre nord unde panta este barată de un zid dacic, cu o lungime de 115 metri şi gros de cca. 2m, ridicat pe

pantele de nord si nord-est ale dealului, dublat spre vale de un scut. Este realizat din blocuri de piatră legate între ele cu bârne de lemn (murus dacicus)(murus dacicus).

Pe culme, trei terase succesive poartă trei

edificii ale căror incinte sunt construite tot din

blocuri de piatră zidite în aceeasi tehnică şi păstrate

tot până la nivelul ancadramentelor, iar în interior au fost cuprinse

temeliile de piatră ale unor construcţii de lemn,

eventual locuinţe şi turn locuinţă de observaţie.

Remarcabilă este poarta cu scară a cetăţii (4,5 m.), cu ziduri şi trepte din blocuri mari, frumos cioplite şi aşezate, din care se mai păstrează trepte şi două trei asize din zid.

Mai jos de zidul - baraj, pe o terasă, au fost surprinse resturile unui sanctuar - aliniament, distrus în parte de un zid de piatră cu mortar atestând o eventuală

refolosire în secolele următoare.

Pantele foarte abrupte ale dealului, precum şi existenţa unor reduse suprafeţe plate, au determinat pe constructori să realizeze lucrări ample de nivelare şi să

conceapă un sistem de apărare original: zidurile de incintă, turnurile şi platformele pentru lupta corp la corp, se eşalonează în trepte.

Excesul de apă pluvială era drenat de cele două canale, tăiate în piatră, de pe laturile de sud şi vest ale incintei. Drumul către vârful dealului era controlat şi barat de un turn de apărare, iar în partea de nord-vest a terasei fortificate (22×17 m) a fost

amenajată o platformă de luptă.

Un platou al cetăţii Băniţa.

Spaţiul de apărare şi locuire din interiorul cetăţii este organizat pe trei terase amenajate de constructorii daci prin nivelare, având suprafeţe diferite, care se succed

pe direcţia est-vest. Prima terasă, care este şi cea mai mare, este doar parţial amenajată. Terasa a doua era înconjurată de un zid masiv din piatră, cu o grosime

de 1,40 metri şi închidea o incintă rectangulară, cu dimensiunile de 22×17 m metri. În cazul cuceririi fortificaţiei de pe a doua terasă, drumul către vârful dealului era

controlat şi barat de un turn de apărare, înconjurat la rândul său, pe trei laturi, de ziduri din piatră. Cea de a treia terasă se afla la cea mai mare altitudine, avea formă

trapezoidală (34x23x20 m) şi era apărată de un zid din piatră cu parament dublu.

Turnul a fost zidit pe un platou special amenajat, având dimensiunile unui dreptunghi de 38x20m. Pentru construcţie, neavând încredere în piatra originară, au fost aduse

pietre din zona Sântămăria Orlea – Haţeg (aflată la 78 km distanţă), cioplite special pentru zidire. Operaţia de cioplire a pietrelor s-a executat în vederea obţinerii unor

blocuri de piatră, având un capăt în formă de coadă de rândunică, iar celălalt capăt, bine ascuţit, era utilizat pentru îmbinare. Au mai rămas pietre care au şi alte forme, prezentând dislocări speciale care serveau probabil la încastrarea grinzilor.

Nu se cunoaşte ce înălţime a avut acest turn de cetate. Multe pietre din zidăria turnului au ajuns în fundaţiile unor case ale localnicilor.

Turn şi zid dacic (alte locaţii).

Printre particularităţile cetăţii de la Băniţa se numără lăţimea mai mică a zidurilor de apărare care nu depăşeşte 2 m , precum şi faptul că partea superioară a dealului nu este înconjurată complet cu lucrări de întăritură, deoarece pantele de sud, est şi vest

sunt extrem de abrupte, fiind aproape imposibil de trecut.

Cercetările arheologice din anii 1960 au stabilit că cetatea a fost construită la sfârşitul sec.II î.e.n. şi a funcţionat până în timpul primului război daco-roman din 101-102 e.n., când a fost cucerită şi distrusă de romani.  Istoricii sunt aproape convinşi că romanii nu au cucerit la propriu această cetate, pentru că le-ar fi fost imposibil să ajungă la ea prin manevre de luptă, ci au procedat la fel ca în cazul cetăţii de la

Blidaru; s-au postat la bazele ei şi au izolat-o total vreme îndelungată, până când liderii daci prezenţi în cetate ori s-au sinucis, ori s-au predat.

Printre descoperirile făcute la Băniţa se numără: ceramică dacică de diferite tipuri, unelte de fier, fibule de metal, vârfuri de săgeţi, brăţară de argint, greutăţi pentru

războiul de ţesut, prâsnele de lut, pietre de râşniţă, tipare de lut pentru turnat obiecte de metal, creuzet etc. O mare parte a acestui inventar se află în Muzeul Judeţean de

Istorie din Deva. Printre materialele existente în depozitele muzeului devean se numără şi o serie de piese, atestând activitatea unui atelier de prelucrare a bronzului. Tipare realizate din lut ars sau gresie, utilizate pentru turnarea unor verigi simple de bronz. În aria locuită de daco-geţi tiparele pentru turnarea verigilor din bronz sunt

relativ frecvent întâlnite în inventarele atelierelor.

Ceramică dacică.

Printre descoperirile arheologice se numără şi monedele din cariera de la peştera Bolii (aflată la poalele dealului), un tezaur format din imitaţii de tetradrahme thasiene,

precum şi o monedă romană republicană.

Construirea liniei ferate Simeria - Petroşani, în secolul al XlX-lea (anii 1868-1870 ), a fost momentul în care cetatea dacică a suferit cel mai mult, ca structură. Zidurile din blocuri de piatră fasonată au fost dărâmate iar blocurile de piatră lăsate să se rostogolească

până jos, în vale, unde au fost folosite la amenajarea terasamentului căii ferate. Câteva zeci de blocuri de piatră antică se mai văd şi acum în fundaţia unuia dintre

podeţele din imediata apropiere a dealului.

La bazele dealului cetăţii exista o aşezare civilă, lucru demonstrat şi de existenţa unei terase rămasă relativ intactă după construirea liniei ferate Simeria – Petroşani. În aceasta s-a descoperit un mare atelier pentru prelucrarea bronzului.

Aşezarea dacică se suprapune pe vatră hallstattiană (mileniul II-mileniul I î.e.n.)

Tipare pentru verigi

bronz.Nituri şi table

de bronz.

Vas de bronz reparat.

Fără menţiuni documentare, se băuieşte că a fost, după anul 1276, cetate de graniţă. În această direcţie se ia în considerare întăriturile de zid din piatră şi mortar, suprapus

sanctuarului, precum şi brăţara de argint circulară, cu capetele libere îngroşate, decorate cu câte un cap de şarpe stilizat, care pare să ateste o locuire mai târzie a cetăţii (sec V e.n). Cetatea Bănița a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial patrimoniului cultural mondial

UNESCO.UNESCO.

CETATEACETATEA

Dacă vrei să urci dealul cel mai bine întrebi la barăcile care străjuiesc intrarea în Peştera Bolii, cum poţi ajunge în zona versantului nordic, singurul accesibil omului. Afli că singura modalitate este să mergi un pic pe linia ferată, de preferat dinspre zona peşterii spre deal, pentru ca din partea cealaltă ai fi nevoit să treci printr-un

tunel, iar linia ferată este destul de circulată. De cum dai de un podeţ de fier, trebuie să te-ntorci spre deal şi să-ncepi să urci. Nu e nicio cărare “clasică” să te ajute, aşa

că mergi cum poţi, pe unde poţi, ajutându-te de copăceii de pe versantul abrupt. Doar dacă stai foarte bine cu condiţia fizică poţi urca toată panta fără pauză. NU NU

existăexistă nici un indicator pentru orientarea turistică !.

Pierderea cetăţii de la Băniţa, care veghea asupra Văii Jiului, a permis armatei romane să avanseze pe drumul către capitala regatului, Sarmizegetusa Regia, fapt atestat de existenţa castrului roman de marş de la Jigurul Mare. Pe platoul Jigoru Mare (localitatea Băniţa), în partea sa cea mai înaltă, numită Vârful cu Ocol, se văd contururile unui castru roman de marş. Fortificaţia, aflată la altitudinea de 1501 m, înconjoară vârful şi are plan patrulater, cu laturile de nord şi sud de 310 m, iar cele de vest şi est de 240 m. Incinta castrului constă dintr-un val de pământ şi pietre de

stâncă locală, care are în prezent lăţimea la bază de aproximativ cinci metri şi înălţimea de doi metri. La exteriorul acestui val puternic, de jur împrejur, se mai observă şanţul de apărare, lat de aproximativ patru metri.Castrul, în condiţii de

vizibilitate bune, are legătură vizuală cu Pasul Vulcan, cu castrele de pe Comărnicel şi cu cel de la Auşel. Construcţia face parte din categoria castrelor de

marş, ridicate de unităţile militare romane care au atacat capitala religioasă, politică şi economică a Regatului Dac, Sarmizegetusa Regia, în timpul războaielor

daco-romane de la începutul secolului al II-lea e.n.

Amplasare: 45°32′44.27″N 23°19′6.24″E, Vârful cu Ocol, Platoul Jigorul Mare. Monumentul a fost înscris pe Lista Monumentelor Istorice 2004 din Județul

Hunedoara la numărul curent 21, cu codul HD-I-s-A-03157.

Castrul roman de la Jigoru Mare.

Cetatea dacică de la Băniţa.

BIBLIOGRAFIE:BIBLIOGRAFIE:

- http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/cetatea-dacica-de-la-banita-izolata-de-nepasare-118101.html - http://wikimapia.org/6722254/ro/Cetatea-B%C4%83ni%C5%A3a - http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83ni%C8%9Ba,_Hunedoara - http://www.hoinari.ro/cetatea-bolii-cetatea-banita-pestera-transilvania-11403420100917.php - http://www.ziare.com/mediu/proiecte-mediu/obiective-turistice-din-hunedoara-scoase-in-sfarsit-din-paragina-1043782 -http://www.replicahd.ro/replica_db/index.php?pagerun=2&title=banita_cetatea_ interzisa&more=1&c=1&tb=1&pb=1 - http://romania.ici.ro/ro/alfabet/pagina.php?id=184 - http://www.infopensiuni.ro/cazare-banita/obiective-turistice-banita/vestigiile-arheologice-banita_5183 - http://banitaromania.blogspot.com/2011/01/clisee-carpatine-partea-i.html - http://gazetavaii.ro/diverse/monumente-lasate-in-paragina-de-autoritati/ - http://banitaromania.blogspot.com/2010_12_01_archive.html - http://www.hunedoara.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=425 - http://itourblog.wordpress.com/tag/cetati-dacice/ - http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/bibliotheca/chunedoara/b.htm - http://www.servuspress.ro/hd/articol.php?id=18538 - http://www.mesagerulhunedorean.ro/castrul-roman-de-la-jigoru-mare - http://ro.wikipedia.org/wiki/Castrul_roman_de_la_Jigorul_Mare - Aurel Rustoiu - Un atelier de prelucrarea bromzului în cetatea dacică de la Băniţa.

2203-2013