Castelul Banffy, Bonida

ISTORIC

Castelul Banffy, Bonida

In vechime, membrii familiei Banffy, o familie nobiliar din Transilvania, dup sursele istorice, de origine maghiar foarte veche, deineau un conac lng Biserica Reformata din Bonida. Domeniul de la Bonida a fost donatfamiliei Bnffyde ctre regeleSigismund de Luxemburgn anul1387. pe acest domeniu a existat o reedin nobiliar nc din secolul al XIII-lea, iar castelul Bnffy de la Bonida s-a construit n etape succesive ncepnd din secolul XVI-lea, cele mai pregnante perioade stilistice fiind renastera si barocul.Perioada renascentista este reprezentata de Dionisie Bnffy, cel care a iniiat construcia cetii, sub arhitectul italianAgostino Serena. Ansamblul fortificat, de plan rectangular, era constituit dintr-un conac si din incinta cu bastioane circulare n coluri i un turn nalt la intrare. Grdina cetii era dispus n sudul ansamblului.

Motenitorul su,Dionisie Bnffy al II-lea, a iniiat reconstrucia castelului, dup o vizit la curtea Mariei Tereza, din1745n stil baroc austriac, dup planurile arhitectului vienezJoseph Emanuel Fischer von Erlach. A dat o nou form castelului, sub forma a dou aripi aezate n poziia literei U i a realizat curtea de onoare, specific perioadei baroce, cu cele dou cldiri cu funciuni destinate ngrijirii cailor, coala hipic i grajdul cu manej, decorate cu statui ce ilustrau "Metamorfoza" de Ovidiu.Jzsef Bnffy, va demola n 1820 turnul de poart, din materialul rezultat fiind ridicat o moar de ap, pus la dispoziia stenilor. Aceast perioad romantic este reprezentat de transformarea faadei sudice a castelul ntr-o galerie neogotic pentru a relaiona cu parcul redefinit prin nlocuirea formelor sobre baroce cu altele mai libere,romantice, specific englezeti. Tot n aceast perioad a fost ridicat si turnul cu orologiu de pe faada sudic a buctriei.n anul1944trupele germane i-au evacuat pe proprietari, pentru a folosi castelul ca spital militar. Imobilul a fost serios afectat la sfritul celui de-al doilea rzboi mondial, cnd trupele germane aflate n retragere, au atacat, jefuit i incendiat ntreg ansamblul. A fost distrus ntreg mobilierul, pinacoteca, galeria de portrete i biblioteca.Naionalizarea, funciunile neadecvate, lipsa de ntreinere au condus la degradarea rapid a ansamblului de cldiri.

PROGRAMUL DE RESTAURARE

In cadrul acestui program de restaurare sunt expuse tehnicile tradiionale de construire, care pot fi utilizate n lucrrile de restaurare si ntreinere a cldirilor istorice. Centrul promoveaz principiul interveniilor originale cu cele noi, i a tehnologiilor aplicate la restaurarea cldirilor istorice, folosirea resurselor umane i a materialelor locale. Este stipulat de asemenea si necesitatea cunoaterii ndeaproape a construciilor i a relevrii cldirilor istorice nainte i pe parcursul interveniilor.

Prelegerile si atelierele practice ale programului de specializare in realiblitarea patrimoniului construit promoveaz urmtoarel principii in ceea ce priveste reabilitarea zidriilor Compatibilitatea materialelor folosite in reparatii cu cele originale Permeabilitatea materialelor care asigura transferul optim de umiditate prin structurile de zidarie Mentinerea maxima a materialelor originale cu ocazia interveniilor Folosirea materialelor locale la lucrrile de reabilitare.

Specializarea consta in module de dou sptmni, cursanii participnd la instruire teoretic, ce se desfoar n primele dou zile i instruire practic. n cadrul instruirii teoretice, ce s-a desfurat ntr-unul dintre corpurile deja restaurate, a fost susinut o serie de cursuri privind principiile consevrii cldirilor istorice i teoria corespunztoare fiecrui modul.

Organizatorii acord o importan deosebit activitii practice n cadrul crora cursanii particip activ la lucrrile de reabilitare a castelului. Se asigur specializarea in meseriile de zidar, dulgher i pietrar.Modulul ales a fost cel de zidrie.

Fiecare zi a zidarilor ncepea un pic mai devreme dect a celorlali. Aa nct n fiecare diminea devreme strbteam domeniul prin iarba nc ud, pn n beci, de unde trebuia sa ne lum gleata cu unelte, unelte care ne-au fost date n prima zi de practic i care aveau s rmn ale fiecruia pn la sfrit. Apoi, ntreg atelierul de zidrie se grupa n jurul maitrilor i puneam ziua la cale, stabilindu-se sarcinile fiecruia.

VARUL, MORTARUL SI TENCUIELILE PE BAZ DE VARVarul a fost ntrebuinat din cele mai vechi timpuri. A fost cunoscut nc din antichitate, din timpul Romei antice, cnd era folosit ca miez n cadrul zidurilor mixte, alturi de nisip i ciment antic, adic terra puccola. De asemenea a fost folosit i ca element de lagtur pn n perioada romantismului cnd a aprut cimentul portland ca liant la mortarul pentru zidrii. Astfel zidurile solide ale cladirilor istorice sunt n general permeabile permind pe ambele fee ale zidului circulaia aerului si a umezelii, miscarea aerului si conditiile naturale de uscare au determinat eliminarea mai rapida a apei din ziduri decat saturarea acestuia.Cldirile principale ale castelului Banffy au fost construite din zidrie mixt de piatr i crmid, cldite cu mortar de var n asize neregulate. n decursul timpului au fost modificate n repetate rnduri. La zugrvirea tuturor cldirlor s-a ntrebuinat spoial de var colorat cu pigmeni.

n general, varul folosit la Bonida este o past nehidraulic cu o vechime de cel putin 6 luni, care se produce n apropiatul ora Gherla. Este vorba de o past nerafinat, care conine multe impuritti provenite din rpocesul de ardere si stingere, si care actioneaza ca adaosuri hidraulice in procesul de rpiza, dandu-i calitati similare cu cele ale varului slab hidraulic.

Exista doua tipuri de var: nehidraulic, sau stins, si hidraulic.

Varul nehidraulic

Varul nehidraulic poate fi folosit in mortare pentru zidarie si tencuieli. Este in general compaibil cu materiale de constructie naturale, cum ar fi piatra sau caramida. Fiind mai moale decat materialul cu care se zideste si pe care se aplica, contribuie la porozitatea si permeabilitatea zidariilor. Poate fi amestecat cu aditive puzzolanice (hifraulice) pentru a-I mari rezistenta. Difera de varul hidraulic prin faptul ca nu face priza si are un continut mic de argila. In forma sa de var pasta cu timpul se maturizeaza, devine mai usor de prelucrat in amestec cu agregate (nisip). Inainte de utilizare, varul pastra trebuie sa stea cel putin 3 luni la macerat.

Varul hidraulic

In trecut varul hidraulic a fost folosit in medii foarte umede ( la construirea podurilor), din cauza calitatii de a face priza in asemenea conditii, calitate ce variaza in functie de continutul de argila a acestuia. Sunt cunoscute 3 tipuri de var hidraulic : slab-hidraulic, mediu-hidraulic, foarte-hidraulic. Clasificarea se face pe baza continutului de argila, varul slab hidraulic contine o cantitate reduse, 8%, iar cel foarte-hidraulic o cantitate mai insemnata 25%. Cu cat contine mai multa argila, cu atat priza are loc mai reped si mortarul devine cu atat mai tare. Cu cat materialul de baza contine mai multe impuritati cu atat varul va fi mai hidraulic.

Producerea varuluiIn mod traditional, varul se obtine din piatra de calcar, sau alta roca similara din punct de vedere geologic, care se arde in cuptoare pentru a obtine varul nestins sub forma de bulgari. Adaugand apa (stingere) printr-un proces chimic natural se obtine pasta de var.Pasta de var, sau varul hidratat se amesteca cu agregate, nisipuri de diferite granulatii si apa, pana la obtinerea unei consistente prelucrabile. Acest amestec va absorbi lent apa din aer si printr-o reactie chimica se va transoma in carbonat de calciu. Astfel materialul din sol reapare ca liant intre elementele zidariei- ciclul varului.

INTREBUINTAREA VARULUI

Prepararea traditionala a mortarului

In mod obisnuit, la apsta de var traditionala se adauga 65% din volum agregate (nisipuri), acest procent variind in fucntie de caracteristicile suprafeteleor ce urmeaza a fi restaurate. Agregatele functioneaza ca si umplutura, reducand contractarea din timpul uscarii, antrenand aerul spre a oferi rezistenta la inghet si ajuta carbonatarea, adica intarirea mortarului si marirea rezistentei la compresiune. Agregatele au o componenta puzzolanica si faciliteaza procesul chimic al prizei.

Caracteristicile agregatelor determina lucrabilitatea si performantele mortarului. Nisipurile se deosebesc dupa granulatie si porozitatea dintre granule.

La prepararea mortarului de baza se folosesc amestecuri de var si nisip in diferite proportii si se analizeaza comportarea acestora. Este de preferat ca amestecarea si omogenizarea sa se efectueze cu un malaxor, deoarece se obtine adeziune mai buna intre var si nisip, astfel incat particulele de var vor umple golurile din mortar.

Re-rostuirea

In cazul refacerii rosturilor de zidarie la cladiri istorice ( zidarii de piatra, de caramida sau mixta) mortarul trebuie sa fie mai moale decat zidaria.

Tencuiala exterioaraDe-a lungul secolelor, mortarul pe baza de var a fost folosit in mod traditional ca tencuiala in toata Europa. Are rol de protectie exterioara a elementelor structurale ale cladirilor, precum si rol decorativ in alcatuirea fatadelor. Tencuiala de var confera flexibilitate la miscarile cladirii, fenomen destul de des intalnit la cladiri istorice, este compatibil cu materialele de constructii originale si este permeabil. Permeabilitatea inseamna ca permite transferul de umezeala ( din exterior-ploaia, din interior-condensul) prin zidurile exterioare ale cladirilor. Tencuiala la randul sau este protejata de spoiala, care este preparata tot in var, deci sunt compatibile. Prin inglobarea in mortar a firelor de par animal, a diferitelor fibre sau utilizarea plaselor, creste rezistenta tencuielii.Tencuiala interioara

Zidurile interioare absorb umiditatea din incaperi. Folosirea tencuielii de var faciliteaza transferul umiditatii prin pereti, contribuind la efectul higrotermic al ambientului interior.

Spoiala

Este un material decorativ de finisaj, de fapt zugraveala cu var pasta diluat si pigmentat, care ofera protectie tencuielii si se poate reinnoi cu regularitate. La spoiala de baza se pot adauga diferiti lianti si coloranti, sau uleiuri pentru ai imbunatati caracteristicile de protectie la intemperii.

CONSOLIDAREA ZIDARIEI

Chiar din prima zi a atelierului am inceput consolidarea unor ziduri interiore din cadrul fostei scoli hipice. Simultan, atelierul de dulgherie a inceput lucrul la sarpanta care urma sa acopere segmentul pe care incepusem lucrul pentru ca daca spatiul al fi ramas neacoperit pe timpul toamnei si al iernii precipitatiile ar fi vatamat noua zidarie.

Mortarul folosit pentru lucrari de consolidare si reparatii se prepara folosind un amestec de 3 parti nisip si o parte var pasta. De obicei nu este necesar sa se adauge apa, dat fiind continutul de apa al varului si nisipului. Amestecul omoge astfel pregatit oate fi utilizat imediat, sau poate fi depozitat , protejat in panza de sac (hessian) umezit, pentru a fi folosit mai tarziu.

Consolidarile ce se executa la castel urmeaza fazele consacrate ale reparatiilor, punandu-se accent deosebit pe modul de pregatire al suprafetelor inaintea palicarii materialelor noi, pentru a asigura aderenta elementelor noi cu cele vechi.

Pregatirea suprafeteiPregatirea suprafeti incepe cu indepartarea tuturor materialelor alabite din zona si din jurul zonei care urmeaza sa se consolideze. De asemenea este esential ca aceasta incepartare a materialelor sa se realizez pana la planul superiro al fundatiei. La acasta operatie nu se vor folosi unelte grele ci doar o mistrie si o bidinea, pentru a preveni indepartarea inutila a materialelor. Insa in cazul in care se observa jocul unui elemt de constructie acesta trebuie sa fie eliminat in totalitate, iar pentru aceasta se va utiliza o dalta cu ciocan.

Apoi toata suprafata se spala cu apacurata, daca nu exista posibilitatea spalarii sub forma de jet, atunci cu un cancioc plin cam o treime cu apa, se stropeste zidaria astfel incat amprenta apeisa aiba forma unui evantai. Zona care urmeaza a fi consolidata este acoperita cu un strat de lapte de var obtinut prin diluarea pastei de var cu apa, pana la obtinerea unei consistente asemanatoare cu a laptelui. Aceeasi miscare va fi efectuata, asemanatoare celei de la stropirea cu apa, numai ca in acest caz este foarte important ca zidarul sa stea cu spatele la zidarie, miscarea efectuandu-se pe o parte, pentru a evita riscul de a se stropi pe sine, vatamandu-si ochii (varul poate provoca arsuri).Aceasta stropire contribuie la marirea aderentei mortarului nou. Este foarte important ca zidaria sa fie astfel pregatita inaintea efectuarii reparatiilor. Daca zidaria existenta este prea uscata, va atrage umezeala din mortarul nou prea repede, ducand la deteriorari.

Consolidari

Materialele folosite in procesul de consolidare variaza in functie de grosimea/adancimea zonei care urmeaza a fi consolidata.Daca lipsurile sunt de suprafata, adica nu prea adanci, zidariile pot fi consolidate cu tigle in mortar de var. Inz onele ai danci se foloseste piatra sau caramida. In aceste cazuri este foarte important sa se asigure udarea continua a fondului, pentru absorbtia prematura a umezeliidin mortar. L asfarsitul fiecarei reparatii zona trebuie protejata cu panza de sac stropita cu apa, pentru a preveni contractia si craparea mortarului. Cand se consolideaza zone mai mari, in adancmepartile noi se construiesc in asize orizontale si verticale, pentru a asigura intreteserea completa dintre elementele noi sic ele vechi, astfel incat constrcutia noua sa nu devina o structura de sine stattoare.

Adeseori s au descoperit crapaturi structurale in peretii cladirilor. Pentru repararea acestora, se foloseste o tehnica de tesere constand in taierea zidariei cu sectiune in forma de V pe traseul crapaturii acesteia, potrivind cu grija asizele noi d epiatra sau caramida cu cele vechi.

TENCUIELITencuiala exterioara si zugraveala cladirii constituie stratul protector exterior care prezinta patinarea si da caracterul monumentelor istorice. Au fost indepartate numai fragmentele de tencuieli slabite sau degradate vizibil. Pregatirea suprafetei-curatarea rosturlor zidariei de baza si udarea suprafetei acesteia mai intai cu apa curata, apoi cu lapte var pentru a-l pregati pentru primul strat de baza.

Simptome deteriorarii tencuielii sunt detasari de straturi de tencuiala, umflaturi sau exfolieri, sunetul gol la atingere.

Cauze acestora sunt prepararea inadecvata, cresterea organica, suporturi uleioase, umezirea nepotrivita a suprafetei zidului de tencuire, evaporarea rapida a apei, miscari mari ale umezelii in perete, inghetarea tencuielii umede.

In timpul activitatilor noastra practice, am refacut tencuiala soclului unuia dintre bastioanele cladirii principale. Aceasta fusese realizat in urma cu cativa ani, dar din cauza lipsei fondurilor nu am fost montate elementele de scurgere a precipitatiilor si aceastea au afectat soclul. Nici de aceasta data fondurile nu au fost suficiente pentru aceste elemente, dar a fost folosit varul hidraulic pentru tencuiala, in loc de cel stins pentru a asigura o rezistenta mai mare la apa.Tencuiala s-a aplicat in general in doua straturi de baza, ambele cu compozitia de 3/1 cu grosime maxima de 10 mm, in unele zone a fost neceara aplicarea unui al treilea strat pentru a asigura nivelarea suprafetei. Nivelarea bruta s-a realizat cu o drisca de lemn, cu miscari de la baza in sus, indepartand mortarul in surplus. Cea finala si mai fina s-a realizat cu o drisca mai mica din polistiren, cu miscari circularea ample. Acestea trebuiau sa fie udate regulat, pentru a evita dezlipirea mortarului de pe zidarie si prinderea sa de aceasta suprafata uscata.Pana acum toate lucrarile de la cursul de la Bomnida s-au desfasurat vara, la temperaturi dispuse intre 20-38 grade celsius. Tencuielile pe baza de var pasta prezinta variatii semnificative la aceste temperaturi. La temperaturi mai inalte, tencuiala se usuca rapid, de aceea a fost necesara protejarea suprafetelor nou tencuite prin crearea unei microclime in jurul cladirii, acoperind lucrarile noi cu panza de sac (hessian) imbibat in apa si reudat la intervale regulate, prentru a preveni crapaturile si lipsa de adeziune. Acest proces a fost repetat si in cazul stratului urmator si a celui final. Toate suprafetele tencuite, noi si originale au fost varuite cu patru straturi de spoiala, pentru a obtine un finisaj asemanator originalului.CORNISE SI ANCADRAMENTE ALE FERESTRELOR

Restaurarea a cuprins si reparatiile profilelor de tencuiala la cornise si ancadramente ale ferestrelor si usilor. Acest lucurari au fost executate folosind metoda traditionala de sablonare, care presupune construirea unui sablon dupa profilul original si aplicarea acesteia la toate elemntele similare ale cladirii.

Pentru realizarea profilelor, pe locul lucrarii se monteaza doua sipci de lemn, care vor fi suportul pe care va glisa sablonul. Ancadramentul se realizeaza de obicei din mai multe straturi de mortar, realizat cu acelasi raport 3/1. Suprafata pe care se aplica primul strat se pregateste asemanator celei pentru tencuiala, se spala cu apa curata si apoi cu lapte de var. Se aplica primul strat de mortar si imediat se monteaza sablonul pe sine, dar si acestea si sablonul trebuie sa fie curatate si umezite, sinele pentru a permite glisarea fara obstacole si sablonul pentru a nu provoca desprinderea mortarului de pe zidarie sau tencuiala. Sablonul se aseaza mai intai pe sina inferioara si apoi pe cea superioara, la fel si la ridicare, inatai se desprinde de partea superioara a sinelor. Sablonul se gliseaza de la dreapta la stanga, presand cu mana stanga si impingand sablonul cu cea dreapta.

Dupa uscare se aplica si straturile urmatoare, iar sablonul si sinele trebuie curatate inainte de fiecare glisare.

SGRAFFITOSgraffito-ul este o tehnica decorativa ce imita piatra sculptata.

In cadrul atelierelor practice am realizat mai intai sabloanele pe care urma sa le folosim pentru sgraffito. Am desenat pe hartie milimetrica unul dintre modelele alese, marindu-l pentru a-l aduce la dimensiunile dorite. Apoi pe un suport de carton am asezat o foaie alba si peste hartia milimetrica si am intepat fiecare linie cu pioneze.Primul strat al sgraffito-ului se realizeaza cu un raport de , din care 1 parte var pasta si 4 parti nisip cu o granulatie de 0.2-0.3 mm. Acesta se aplica peste un strat de tencuiala cu o grosime de maxim 1.5 cm, udat cu apa curata. Poate fi colorat cu pigmenti naturali, fiind mai compatibili cu varul, decat alte tipuri de pigmenti. Praful de pigment se dilueaza intr-un recipient cu apa si se adauga peste mortar, apoi se amesteca pana se omogenizeaza. Dupa aplicare acestui prim strat, care este asemanatoare cu aplicarea tencuielii se driscuieste. Grosimea acestui prim strat poate fi de 0.3-0.5 cm. Dupa priza suprafata trebuie sa fie destul de dura, astfel incat se lasa sa se usuce aproape o zi.Al doilea strat al sgraffito-ului se realizeaza cu un raport de , din care 1 parte var pasta si 2 parti pudra de marmura de 0.5 mm. Dupa aplicare se driscuieste fin. Grosimea acestui strat este mai mica decat a celui initial, aproximativ 2-3mm. Dupa ce mortarul s-a uscat partial, se fixeaza sablonul peste, cu ajutorul unui poloboc se verifica daca este drept si se fixeaza cu pioneze. Apoi se realizeaza pisica, intr-o bucata de panza, nu prea deasa, se pun cateva linguri de pigment si apoi se leaga cu o sfoara, ca un saculet. Cu aceasta pisica se loveste usor sablonul fixat pe ultimul strat de mortar si pigmentul din pisica iese din sac la fiecare lovitura si intra prin intepaturile realizate cu pionezele pe sablon. Dupa ce toate liniile intepate au fost acoperite, sablonul se indeparteaza si ramane ultimul strat al sgraffito-ului cu liniile punctate.Apoi contururile se decupeaza cu un cutter sau briceag pozitionat la un unghi de 45, pentru ca taietura sa fie mai rezistenta. Se scobeste pana cand se ajunge la primul strat, si apoi se curata cu o perie sau o pensula. In cazul in care pigmentul folosit pentru sablon ramane pe cel de-al doilea strat se poate folosi o vopsea diluata, colorata cu acelasi pigment, daca ultimul strat a fost colorat, sau cu var , daca nu. Se picteaza ori de cate ori este nevoie, permitand insa absorbtia stratului de vopsea anterior.STUCCO MARMURINO

Stucco marmurino este o tehnica decorativa ce imita marmura.

Se aplica, ca si sgraffito-ul pe un strat de tencuiala cu o grosime de aproximativ 1.5cm. Primul strat al stucco-ului are o compozitie de 1/2, 1 reprezentand partea de pudra de marmura sau silicate fine, iar 2 partile de var pasta, avand consistenta unei creme groase. Aplicarea se realizeaza cu mistria, umezita, inlaturand surplusul de material. Grosimea este poroasa, umplerea gaurilor suprafetei tencuite. Se lasa la uscat 3-24 de ore.Cel de-al doilea strat are un raport de 1/5, 1 parte pudra de marmura, 5 parti var pasta. Aplicarea se realizeaza tot cu mistria, iar grosimea este peliculara. Se lasa la uscat un timp intre 1-24 ore.

Ultimul strat al stucco-ului contine doar liant, var pasta, si se aplica tot cu mistria, grosimea fiind tot peliculara.

Dupa acest ultim strat se trece direct la finisaj care se poate realiza prin frecarea cu o bucata de material intr-un film de plastic. Finisarea permite trecerea de la aspectul neted la cel lucios. In cazul folosirii acestei tehnici intr-o incapere supusa umiditatii frecvente, se foloseste pentru protectie o ceara speciala.BOLTI

Boltile sunt elemente structurale care se folosesc la acoperirea spatiilor, avand un caz particular, arcele, care se folosesc si ca element de sustine a zidurilor de la etajele superioare. Ca element structural boltile sunt structuri exclusiv comprimate, compresiunea fiind preluata de elementele de zidarie de caramida sau piatra. Mortarul are rol de legatura si in ma mica masura contrubuie la preluarea eforturilor.

Boltile restaurate din cadrul cladirilor grajdului si al manejului sunt bolti din perioada baroca, cand odata cu dezvoltarea tehnologiilor de executie apar o serie de noi tipuri de bolti ca bolta calota, utilizata aici.Sunt bolti ale caror sectiune transversala nu mai este smeicerc, ci o curba pleostita cu doua raze de curbura.

Executia boltilor

Datorita formei curbe a boltilor de cele mai multe ori in executie este necesara realizarea unui esafodaj, a unui cintru.

Boltire sub forma de coada de randunica

Boltirea se incepe din colturi. Acest tip de boltire are avantajul ca fiecare sir sta singur dupa ce este inchis si reazema pe sirul anterior.

Boltile au fost zidite cu caramizi de diferite marimi, urmarind curba generatoare cu grosimea de caramida sau de 1 caramida.

Boltile au fost restaurate folosind cintre, cofraje de lemn, construite sub bolta, avand aceeasi raza cu bolta, pe care caramizile noi au fost asezate direct, in mortar pe baza de var si intretesute cu caramizile originale existente, pentru ca ele sa reziste la fortele ce actioneaza in bolta.

Bolta nu este capabila sa preia eforturi de intindere, nu poate fi supusa la incarcari concentrate, punctiforme. Astfel odata ce se ajunge desupra boltii sunt instalate niste schele de lemn, de pe care sa se poata lucra, fara a incarca punctiform structura.

Mai tarziu, umplutura de deasupra boltii va avea si rolul de a uniformiza incarcarile, iar la boltile la care nu se prevede pardoseala si sunt vizibile din pod, se va evita incarcare locala din sarpanta.

SARPANTA ISTORICASarpantele istorice sunt realizate din lemn, prin imbinari dulgheresti, rezemate de regula pe peretii perimetrali ai spatiilor acoperite.Sarpantele cu caracter eclectic sunt realizate la sfarsitul sec 19; acestea devin mai rationale din punct de vedere al consumului de material lemnos, fiind adeseori rezultatul unor rationamente de alcatuire bazate pe calcule ingineresti. Reprezinta categoria de trecere de la sapantele istorice la cele ingineresti.Spatialitatea mecaniza a sarpantelor istorice este strans legata de geometria partiului acoperit, de modul de realizare a peretilor portanti (dispusi de regula transversal sau longitudinal). In general sarpantele istorice sunt realizate din din sisteme planare, dispuse dupa directii ortogonale. Se regasesc la edificii cu partiuri dreptunghiulare alungite (in cazul cladirilor grajdului si menajului spatiile alungite pe care le acopera o sarpanta sunt reprezentate de coloane de cate 3 bolti). Conformarea geometrica si comportarea mecanica a elementelor si a Sisteme planare eclectice folosite pentru acoperirea cladirilor grajdului si menajului au o volumetrie a acoperisurilor care presupune pante ale capriorilor intre 30-45 (50).

Fermele planare transversale sunt subansambluri portante cu sistem de agatare, formate din retele de bare, dispuse de regula dupa latura scurta si in planuri perpendiculare pe axa longitudinala a suprafetei de acoperit, in contururi triunghiulare, cu distanat interax de 0.8-1.5m. Fermele transversale principale admit capriori legati de corzi, moaze si uneori traverse.

Sistemele planare longitudinale- asezate paralele cu axa longitudinala in pozitie verticala sau inclinata- constituie subansambluri principale de rezistenta numai la actiunile negravitationale.Materialul utilizat este preponderent de esenta moale (brad de padure, molid) prezentand o durabilitate de cateva secole in interiorul cladirii, in mediu uscat, rezultand elemente mai putin zvelte.Tehnologia de executie- prelucrare sau cioplire si imbinari tesite pe jumatatea sectiunii, chertari, cepuiri sau crestari solidarizate prin cuie de lemn de esenta moale. Cuiele corect fixate sunt capabile nu numai sa preia eforturile de forfecare, dar impiedica si deplasarile axiale ale elementelor componente.