1

BANDAJUL CHIRURGICAL

Generalități

Bandajul sau înfășarea chirurgicală reprezintă metoda de fixare a pansamentului sau de

imobilizare temporară a unor regiuni anatomice cu ajutorul feșelor.

Feșele pot fi de tifon, de pânză sau țesătură elastică, de diferite lungimi şi lățimi, în

funcţie de regiunea pe care o acoperă. Lățimea unei feșe este cuprinsă între 5-25 cm, iar

lungimea 1-20 m. Ele se livrează în formă de sul, cu capătul inițial la exterior şi cel terminal în

interior.

Fașa de tifon este cea mai frecvent utilizata, este moale şi se adaptează bine oricărei

regiuni. Se livrează sub formă de suluri cu lățimile mai sus menționate şi cu lungimea de 5 m.

Fașa de pânză este confecționată din orice fel de țesătură în cazul în care nu dispunem de feșe de

tifon şi se pot da lungimi şi lățimi diferite în funcţie de necesitate.

Figura 1

Tot din pânză se confecționează şi bandajele pline ,,basma”, în forma triunghiulară,

pătrată sau dreptunghiulară şi care se folosesc pentru fixarea pansamentului, dar mai ales pentru

imobilizarea temporară a unui membru in caz de fracturi sau luxații.

Fașa elastică este țesută din fire de bumbac şi de latex, nu se deșiră, este ușoară, solidă,

nu jenează mișcările, nu produce stază si se recuperează ușor. Este folosita in bandajul

2

articulațiilor în cazul luxațiilor și pentru profilaxia stazei venoase şi edemului de etiologie

vasculară la nivelul membrelor inferioare.

Figura 2

Înfășarea chirurgicală a avut mai multă întrebuințare până la descoperirea substanțelor

adezive, care au cucerit teren fiind mai economice şi mai manevrabile. În prezent nu se mai

practică reutilizarea feșelor deoarece există riscul de transmitere a unor germeni rezistenți în

urma manevrelor de spălare şi călcare a lor, de aceea după folosire, feșele sunt arse la

crematoriu.

Indicațiile bandajului

fixarea pansamentului în regiunile în care materialele cu substanțe adezive nu asigură

această cerință (pe extremități, regiunea capului, zona articulațiilor),

fixarea pansamentelor unor plăgi ușoare situate în regiuni supuse traumatismelor în

timpul activității (mâna, picior),

efectuarea unui pansament compresiv,

imobilizarea temporară a membrelor care au fost supuse unor traumatisme (entorse,

luxații, fracturi).

Principiile unui bandaj corect

să imobilizeze perfect pansamentul pentru protecția plăgii,

să fie elastică pentru a nu produce leziuni de compresie,

să fie efectuată cu blândețe şi îndemânare pentru a nu spori suferința bolnavului,

bandajarea membrelor se începe din porțiunea distală spre cea proximalǎ în sensul

circulației venoase,

bandajarea trebuie sa înceapă si să se termine la 15-20 cm de plagă,

să permită mișcări în articulațiile interesate,

3

capătul feşei va fi plasat opus plăgii şi se va fixa printr-un nod care nu jenează sau cu

leucoplast,

turele feşei să nu prezinte cute şi să se acopere parțial unele pe altele pentru a nu aluneca.

Tehnica bandajului

Fașa de tifon este ținută în mână dreaptă şi cu ruloul spre cel ce execută se derulează de

la stânga spre dreapta. Bandajarea începe cu 2-3 ture circulare ,,ture de fixare”. Pentru o fixare

sigură, după primul tur, colțul liber al feșii se răsfrânge. Următoarele ture se trag în diverse

moduri (circular, oblic, în evantai, etc.). Terminarea bandajării se efectuează cu 2-3 ture

suprapuse, capătul feșii fixându-se cu ace de siguranță, prin legare sau cu bandă adezivă. În cazul

legării se despică fașa în două, se încrucișează sau se înnoadă capetele şi se leagă în jurul

segmentului respectiv în așa fel încât nodul să nu fie amplasat pe zona afectată sau pe zone de

sprijin. Scoaterea feşei se efectuează prin derularea ei în sens invers sau prin tăiere cu foarfeca

butonată.

Figura 3

În funcţie de regiunea anatomică supusă bandajului, sunt mai multe tipuri de înfășare:

spirală, circulară, în spică, în evantai, în ,,8”, etc.

Tipuri de bandaje

Bandajul circular: se efectuează suprapunând turele de fașă exact una peste alta. Are avantajul

că se execută simplu şi rapid. Dezavantajul constă în faptul că se răsucește, mobilizând

pansamentul de pe plagă. Se aplică pe regiunile cilindrice: cap, gât, braț, abdomen, torace,

articulația pumnului, etc.

4

Figura 4

Bandajul în spirală: după fixarea feşei cu ture circulare, se trece la ture oblice, conducând-o

șerpuind în așa manieră încât să acopere 1/3 din turele anterioare. Pe alocuri fașa se răsfrânge

prin tehnica numită ,,manevra policelui”, deoarece marginea caudală a fiecărei ture rămâne

depărtată de tegumente. Acest tip de bandajare este indicat de aplicat pe membrele superioare şi

cele inferioare.

Figura 5

Bandajul în evantai: se începe cu ture circulare aplicate deasupra articulației după care se

efectuează o tură oblică deasupra articulației, următoarele ture fiind conduse din ce în ce mai

puțin oblic, ajungând circulare la nivelul liniei articulare. Sub articulație se continuă din nou cu

ture oblice, până la acoperirea completă a regiunii. Este indicată în regiunea cotului

genunchiului, etc.

5

Figura 6

Bandajul în ,,spic de grâu” sau ,,spică”: se începe cu ture circulare deasupra articulației, pentru

fixarea pansamentului, după care fașa este condusă în forma cifrei ,,8”, fiecare tură acoperind cea

precedentă cu 1/3 sau 2/3. Se termină înfășarea cu ture circulare pe punctul de sprijin. Se indică

în regiuni articulare la rădăcina membrelor (regiunea inghinală, scapulo-humerală), cât şi pentru

executarea unui pansament compresiv după amputație de sân la femei.

Figura 7

Bandajul in forma cifrei ,,8”: se începe cu ture circulare sub articulație, după care turele sunt

conduse oblic peste articulație, continuând cu ale ture circulare deasupra articulației. Se revine

oblic pe fata opusă, încrucișând prima tură ascendentă, după care se continuă în 8 acoperind

6

jumătate din tura anterioară. Se continuă de câteva ori şi se termină bandajul deasupra articulației

cu ture circulare. Este indicată pentru regiunile articulare: articulația cotului, piciorului, mâinii.

Figura 8

Bandajul răsfrânt: se fixează fașă prin ture circulare, după care se continuă oblic în sus până pe

fața anterioară sau posterioară a antebrațului unde se fixează cu ajutorul policelui mâinii stângi şi

apoi se răsfrânge şi continua în jos, înconjurând segmentul posterior, după care iarăși oblic în sus

acoperind jumătatea turei anterioare se continuă până pe fața anterioară a antebrațului unde iarăși

este fixată cu policele, repetând manevra. La sfârșit este fixată cu ture circulare. Aceasta metodă

este indicată de aplicat la nivelul membrelor și are avantajul etanșeității pe toată lungimea sa.

7

Figura 9

Bandaje pe regiuni

1. Bandajarea calotei craniului se execută sub formă de:

capelină,

bandaj recurent (mitra lui Hipocrate).

Capelina se efectuează folosind o singură fașă de către 2 persoane. Inițial fașa este condusă

circular pornind de la protuberanța occipitală, pe deasupra urechii drepte, lăsând libere

pavilioanele auriculare, trecând deasupra arcadelor sprâncenoase, apoi deasupra urechii stângi şi

se continuă cu încă 2 ture circulare până la nivelul frunții, unde se fixează fașa cu ajutorul

policelui şi se răsfrânge până la nivelul regiunii occipitale unde este fixată de ajutor. Se conduce

fașa din spate în fata acoperind bolta craniană cu ture oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare.

Se fixează capătul liber al feșii cu leucoplast sau ace de siguranță, în capătul opus regiunii

pansate.

8

Figura 10

Aceeași tehnică poate fi efectuată de către o singură persoană, când fiecare tură oblică răsfrântă

peste bolta craniană este fixată cu câte o tură circulară până la înfășarea completă a capului

Bandajul recurent (mitra lui Hipocrate) se efectuează cu ajutorul a 2 feșe: una cu ture circulare

fronto-occipitale şi alta cu ture anteroposterioare de acoperire. După fiecare tura feșele se

încrucișează la nivelul regiunii frontale şi cele occipitale. Bandajul recurent se utilizează și la

bontul de amputație.

2. Bandajarea regiunii feței se practică folosind:

praștia,

căpăstrul,

binoclu sau monoclu.

Praștia se folosește la bandajarea nasului. Se confecționează dintr-o fașa lungă de 50-60 cm,

care la ambele capete se despică lung, lăsând la mijloc o porțiune de aproximativ 5 cm lungime

nedespicată, care este aplicată peste pansamentul nasului. Se trec capetele superioare ale feșii sub

pavilionul urechii şi se înnoadă în regiunea occipitală, iar cele inferioare se trec deasupra

urechilor încrucișându-le pe cele superioare, realizând astfel o praștie.

9

Figura 11

Căpăstrul se folosește pentru fixarea pansamentului de la nivelul bărbiei şi buzelor. Este

confecționat la fel ca şi praștia folosind o fașă cu o lungime de 0,50-1m. Fixăm cu partea

nedespicată pansamentul de la nivelul bărbiei sau buzelor, după care capele inferioare sunt legate

pe calotă, iar cele superioare la ceafă sau se încrucișează în regiunea occipitală şi se leagă în

regiunea frunții.

Figura 12

Monoclul sau binoclul se folosește pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor.

Monoclul acoperă o singură regiune orbitară. Se efectuează începând cu 2-3 ture circulare

fronto-occipitale după care se conduce fașa oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea de aceeași

parte şi se readuce fașa pe frunte, deasupra urechii opuse. Se efectuează din nou o tură circulară

10

fronto-occipitală, apoi oblic repetând succesiunea de ture oblice şi circulare până la acoperirea

completa a ochiului. Se fixează capătul liber al feşei cu leucoplast sau ace de siguranță.

Figura 13

Binoclul acoperă ambele regiuni orbitale. Pentru înfășarea binoculară, în locul turelor circulare

fronto-occipitale, se conduce fașa oblic peste celălalt ochi, turele încrucișând-se deasupra

piramidei nazale unde formează o spice.

Figura 14

11

3. Bandajarea toracelui

Se efectuează pentru fixarea pansamentului la nivelul regiunii toracice cât și pentru imobilizare

în fracturi de coaste şi entorse sau luxații ale umărului şi ale claviculei. Tipurile de bandaje

pentru torace:

bandajul circular,

spica sânului,

imobilizarea Watson-Johnes,

bandajul Dessault,

bandajul Velpeau,

basmaua pentru imobilizarea brațului şi a umărului .

Bandajul circular al toracelui se realizează conducând fașa circular începând din regiunea

inferioară a toracelui 2-3 ture de fixare, după care efectuam ,,manevra policelui” şi se conduce

fașa de jos în sus peste umăr, coborând fașa pe spate pentru a realiza astfel o bretea de susținere

pe umăr, fixând-o apoi cu o tura circulară peste torace. Se repetă manevra pentru a doua bretea

peste celălalt umăr. Se conduce fașa în ture spiralate până în axilă, unde se închei cu 2 ture

circulare.

Spica sânului se începe cu două ture circulare de fixare pe torace, după care se conduce fașa de

jos în sus spre umărul opus sânului de pansat, trecând peste sânul interesat. Se coboară fașa pe

spate prin axila sânului ce trebuie pansat, până în dreptul turei circulare, care se execută de

fiecare dată după ce s-a trecut fașa peste sân şi spate. Se încheie bandajul cu doua ture circulare.

Spica dublă acoperă în mod similar ambii sâni.

Figura 15

12

Imobilizarea Watson-Johnes

este folosită pentru imobilizarea fracturilor de claviculă,

se pun pernițe de vată în axile şi pe fața anterioară a umerilor,

apoi se trece fașa în formă de 8 peste umeri şi prin axile.

Figura 16

Bandajul Dessault

Acest tip de bandaj este cel mai des folosit pentru imobilizarea provizorie pentru leziunile

clavicule își umărului, precum şi ca mijloc de imobilizare provizorie pentru fracturile brațului.

Pentru realizarea acestui tip de bandaj avem nevoie de 4 feșe cu lățimea de 20 cm, vată şi

talc. Inițial se sprijină membrul superior al pacientului , astfel încât brațul şi antebrațul să

formeze un unghi de 90o. Se începe îmbrăcarea toracelui cu ture circulare până sub axilă. Aceste

ture vor izola pielea toracelui şi pielea brațului şi antebrațului, evitând apariția iritației şi chiar a

eroziunii pielii, provocate de transpirația locală. Se introduce în axilă şi în plică cotului o

cantitate mica de vată îmbibată cu talc, după care lipim brațul şi antebrațul de torace cu cotul

îndoit la 90o. Fixăm membrul superior de torace prin ture circulare de fașa care trebuie să

cuprindă brațul, cotul şi antebrațul. Apoi din spate fașa se trece peste umărul lezat, coboară

anterior peste braț, sub cot şi urcă în spate paralel cu brațul. Fașa revine în fața peste umărul

lezat, se îndreaptă oblic sub axilă sănătoasă şi se reîntoarce în fată peste umărul bolnav, coboară

lateral de-a lungul brațului sub cot, apoi susținând antebrațul, se îndreaptă spre toracele opus

făcând o tură circulară de fixare la cot. După această tură de fixare, fașa se trece din nou peste

umărul lezat, coboară anterior, va susține antebrațul, se face iar o tură circulară şi tehnică se

continuă astfel, încât fiecare tură oblică şi circulară să depășească cu câțiva centimetri tura

anterioară. După imobilizarea membrului superior cu 2-3 feșe circulare, întreg antebrațul va fi

întărit cu benzi de leucoplast. Pumnul, mâna şi degetele trebuie sa rămână libere pentru a putea

fi permanent mobilizate.

13

Figura 17

Același lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 colțuri care suspenda membru superior ca într-un

hamac în poziția descrisă şi ale cărei capete se înnoadă în spațiul interscapular şi la ceafă.

Această tehnică este cunoscută sub numele de ,,eșarfa lui Petit”.

Figura 18

Bandajul Velpeau

Acest tip de bandaj are aceleași indicații ca şi bandajul Dessault, de care diferă prin faptul că

imobilizarea membrului se realizează cu cotul fluctuat în unghi ascuțit şi cu mâna fixată pe

umărul opus.

14

Figura 19

4. Bandajul umărului şi axilei.

La nivelul brațului şi axilei se pot aplica bandaje cu feșe trase în ,,8” sau în spică, precum şi o

basma, care trece pe sub axilă, se încrucișează peste umăr şi se înnoadă sub axila opusă (cravata

biaxilară Mayor). Cu aceste tipuri de bandaje, pe lângă fixarea pansamentului se poate realiza si

compresia regiunii.

Figura 20

15

5. Bandajul degetelor și mâinii.

La nivelul acestor segmente fașa se fixează prin ture circulare la nivelul articulației radio-

carpiene, apoi se duce fașa oblic pe partea dorsală a mânii şi se acoperă degetul respectiv prin

ture în spirală. Pentru auricular şi police, cât şi pentru haluce, bandajul se face în spică.

Figura 21

6. Bandajul regiunii inghinale şi fesiere.

La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea inițială se face prin 2-3 ture

trecute circular pe abdomen, deasupra crestelor iliace. De la această fașă se trece oblic peste

regiunea inghinală, pe fața internă, posterioară şi externă a rădăcinii coapsei de unde urcă iar

oblic, peste regiunea inghinală realizând prima spică ce se continuă printr-un nou circular pe

abdomen dus apoi oblic peste regiunea inghinală până se acoperă.

Figura 22

7. Bandajul regiunii perineale şi anale.

Pentru perineu se folosește fașa în ,,T”. Aceasta fixare a pansamentului se efectuează cu ajutorul

a două feșe. Prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se. Ea va

servi ca sprijin pentru a doua fașa care se trece dublu între coapse, acoperind perineul.

16

Figura 23

8. Bandajul bontului de amputație

Pentru bandajul bontului de amputație se folosește tehnica înfășării recurente cu 2 feșe sau

înfășarea cu o fașă. Se începe prin ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după care se

răsfrânge fașa antero-posterior, ca şi în cazul calotei craniene, până se acoperă tot pansamentul

fixând turele răsfrânte cu ture circulare.

Figura 24

9. Bandajul scrotului

Pansamentul regiunii scrotului se fixează cu ajutorul suspensorului, care poate fi confecționat din

pânză asemenea bandajului în ,,T” sau din material elastic şi de formă corespunzătoare regiunii.