IPLS

Tema VII: Bancruta frauduloasă şi alte infracţiuni

prevăzute în Legea nr. 85/2006

(art. 143-146 L. nr. 85/2006

p. 404-445) Introducere

În dreptul românesc, bancruta lato sensu este o

faptă ilicită prin săvârşirea căreia este determinată

insolvenţa unui debitor. În toate situaţiile în care

falimentul este determinat de alte cauze decât

comiterea unor fapte ilicite nu suntem în prezenţa

bancrutei. În schimb, bancruta stricto sensu este

întotdeauna infracţiune, care de lege lata are două

forme – bancruta simplă şi bancruta frauduloasă.

În dreptul anglo-saxon se foloseşte cuvântul

echivalent – bankruptcy. Dar atât termenul

bankruptcy, cât şi cel de banqueroute provin din

limba italiană, din expresia apărută prin

juxtapunerea cuvintelor banca (bancă, tejghea,

masă, tarabă) şi rotta (ruptă, spartă, sfărmată) care

fac referire la practica infamantă prin care masa

sau tejgheaua negustorilor debitori aflaţi în

imposibilitate de a-şi plăti datoriile era distrusă în

public de către creditori.

Drumul către insolvenţă este presărat, în

majoritatea cazurilor, cu multe evenimente sau

fapte.

Bancruta frauduloasă

Art. 143. (2) Constituie infracţiunea de bancrută

frauduloasă şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la

5 ani fapta persoanei care:

a)falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori

ascunde o parte din activul averii acestuia;

b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele

debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume

nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în

frauda creditorilor;

c)înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă

a debitorului, o parte din active.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic: bancruta fraudu-loasă are atât

un obiect juridic principal (dreptul de gaj general

al creditorilor comerciali), cât şi unul secundar

(diferă în funcţie de natura faptelor).

Infracţiunea are ca obiect material evidenţele

debitorilor (registre, situaţii financiare sau alte

acte), în cazul falsificării, sustragerii sau distrugerii

acestora ori în ipoteza prezentării unor datorii

inexistente, sau bunurile corpo-rale, în cazul

variantei prev. la lit. c).

Subiecţii

Subiectul activ – orice persoană care îndeplineşte

condiţiile generale ale subiectului activ al infracţiunii

(bancrutar fraudulos).

Subiectul pasiv – creditorii, asociaţii, deţinătorii de

obligaţiuni emise de către debitorul aflat în insolvenţă şi

chiar debitorul insolvent.

Latura obiectivă

Elementul material

Falsificarea, sustragerea şi distrugerea evidenţelor sau

ascunderea unei părţi a activului averii debitorului;

înfăţişarea unor datorii inexistente sau prezentarea în

registre, în alt act sau în situaţia financiară, a unor sume

nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în

frauda creditorilor; înstrăinarea, în frauda creditorilor, în

caz de insolvenţă a debitorilor, a unei părţi din active.

Urmarea imediată

Trebuie examinată în funcţie de specificul

modalităţilor infracţionale descrise de textul

incriminator.

Legătura de cauzalitate

Nu ridică probleme practice.

Latura subiectivă

Forma de vinovăţie – este intenţia directă sau

indirectă.

Forme şi aspecte procesuale

Actele de pregătire şi tentativa nu sunt incriminate.

Bancruta simplă

Art. 143 alin. (1) (1) Constituie infracţiunea de bancrută

simplă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an

sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă,

de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul

legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de

deschidere a procedurii în termen, care depăşeşte cu mai

mult de 6 luni termenul prevăzut la art. 27.

Obiectul infracţiunii Obiectul juridic: relaţiile sociale privitoare la protecţia

creditorilor.

Infracţiunea de bancrută simplă nu are obiect material.

Subiecţii

Subiectul activ – debitorul persoană fizică sau

reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare.

Subiectul pasiv - statul, titular al acţiunii penale

Latura obiectivă

Elementul material

Neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de

deschidere a procedurii insolvenţei. Termenul pentru

introducerea cererii de către debitorul aflat în stare de

insolvenţă este de 30 de zile şi curge de la data apariţiei

stării de insolvenţă.

Urmarea imediată

Constă într-o stare de pericol pentru valorile sociale.

Legătura de cauzalitate

Rezultă ex re.

Latura subiectivă

Forma de vinovăţie – este intenţia sau culpa.

Forme şi aspecte procesuale

Actele de pregătire şi tentativa nu sunt incriminate.

Gestiunea fraduloasă

Art. 144. (1) Infracţiunea de gestiune frauduloasă,

prevăzută la art. 214 alin. (1) din Codul penal, se

pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 8 ani, atunci când

este săvârşită de administratorul judiciar ori lichidatorul

averii debitorului, precum şi de orice reprezentant sau

prepus al acestuia .

(2) Infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la

art. 214 alin. (2) din Codul penal, se pedepseşte cu

închisoare de la 5 ani la 12 ani, atunci când este săvârşită

de administratorul judiciar ori lichidatorul averii

debitorului, precum şi de orice reprezentant sau prepus al

acestuia, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(3) Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se

pedepseşte.

Delapidarea

Art. 145. (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către

administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului,

precum şi de orice reprezentant sau prepus al acestuia de

bani, valori ori alte bunuri pe care le gestionează sau le

administrează constituie infracţiunea de delapidare şi se

pedepseşte cu închisoare de la unu la 15 ani şi interzicerea

unor drepturi.

(2) În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit

de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de

ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se

pedepseşte.

Înregistrarea unei creanţe inexistente

Art. 146. Fapta persoanei care, în nume propriu

sau prin persoane interpuse, solicită înregistrarea

unei cereri de admitere a unei creanţe inexistente

asupra averii debitorului infracţiune şi se

pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu

amendă.

Refuzul prezentării documentelor

Art. 147. Refuzul debitorului persoana fizică sau

al directorului, administratorului, directorului

executiv ori al reprezentantului legal al debitorului,

persoană juridică, de a pune la dispoziţie

judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau

lichidatorului, în condiţiile prevăzute la art. 35,

documentele şi informaţiile prevăzute la art. 28

alin. (1) lit. a)-f) ori împiedicarea acestora, cu rea-

credinţă, de a întocmi documentaţia respectivă se

pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu

amendă.