Răduţ Bogdan ● Nedelescu Naomi

Ani Mihaela ● Darius Lupşor

Alex Isip ● Narcis Murza ● Ionuţ Băldean

● ●

Tot mai însetat după

Isus

● ● ●

Light studio

1

Tot mai însetat după Păstor

Cu toţi simţim că trăim zilele din urmă iar cuvintele

aşternute în cartea revelaţiei le vedem cum se împlinesc

zilnic lumea merge din rău în mai rău iar pocainţa începe

să se răcească

În această agonie a zileleor apocaliptice simţim nevoia

tot mai mare de a ramâne lângă izvorul vieţii pentru a ne

împrospăta sufletul; Cei ce şi-au zidit casa pe stâncă, se

bucură mereu de apa vie ce curge din Stânca vieţii iar

Dumnezeu se îngrijeşte de ei zilinc şi nu duc lipsă de

nimic nici de bucurii nici de necazuri nici de îmbărbătări

nici de momente grele pentru că toate lucreză spre binele

lor!

„Eu sunt Alfa si Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este

sete, îi voi da să bea fără plată din izvor!” Apocalipsa 21:6

Răduţ Bogdan

2

Cuprins poezii

A mai trecut Acceptat, mântuit Acolo Ajutorul meu Alene Alergand după nevoi Am învăţat Aruncă piatra jos Aş vrea Asediul Azi Azi eşti cu mine sus Ce greu e de înţeles Chemarea Creaţia Cum ai putea Cum oare Cum trebuie să trăim Despre tine Doamne Ţie-ţi mulţumesc Dor de cer Dorul Efemer Furtuna Gânduri Iertare Iertare-n dar În eternitate Înaintaşii Inainte de plecare Înlăuntrul

3

Într-o zi Îţi mulţumesc Iubeşte Lângă Moise Luptă Mai rabdă Mai sus Mândria Mereu Mi-e dor Mii de răni Mulţumesc Nesemnificativ O, Doamne nu mai Tu O rază de soare O stea O voce Ridică-ţi ochii către cer Rugă în taină Rugăciune Salvare Sfârşitul Strângând Cuvântul Taine Te-am ales Te-ntoarce azi Timpul Tu copil al Domnului Tu copil ce ai fost adus Un Talant ai pus Isuse Zâmbet Zbor

4

Cuprins Eseuri

Ascunde-mă în Tine

Bibelouri Ce folos

Chiar dacă

Copil de ciocolată

Cor viu eşti Crucea Ta, comoara mea

Dragoste

Fericirea

Fi lumină

Îţi scriu pentru că... Mai mult din belşug

Maratonul Tău

Momente

Muzica sufletului Niciodată singur Nuanţe de gheaţă

Obiectiv multicolor

Păpădii luminoase

Pe urmele iubirii Pentru că te iubesc

Primul pas în zbor Răni Talent risipit Tot mai însetat după... Un talant ai pus Isuse

Zâmbetul Lui blând 5

Capitolul I

Poezii

6

7

A mai trecut

A mai trecut un an din viața ta Și ești frumoasă! Te-ai înălțat mai falnic ca o stea

A mai trecut o clipă spre neant Și cu-acei pași grăbiți, te-ndrepți spre veșnicul Palat!

A mai trecut un an

Și nu poți ști câți vor mai trece A mai trecut o clipă, s-a spulberat în nor

Doar amintiri, speranțe, te-nalță azi în zbor

A mai trecut un an Frumoși sunt cei din urmă

A mai trecut o zi Dar El nu te-a uitat o clipă

A mai trecut un an

Și azi, El vrea cu tine să petreacă A mai trecut o zi

Dar ai fost mereu în palma Lui săpată!

A mai trecut și azi, și anii vor mai trece Din fusul vremii se descos comori

A mai trecut și azi, și multe vor mai trece Dar El rămâne veșnic viitor

A mai trecut și azi

Dar El nicicând nu trece Te cheamă azi Isus pe nume: "............" tu ești o minune!

Ani Mihaela

8

Acceptat

Mi s-a spus în şoaptă, Şi iertat

Am trecut de poartă M-a salvat

Murind pe recea cruce Şi mi-a dat

Sărutul Lui cel dulce.

Mântuit Am auzit strigarea

Şi sfinţit Am înţeles chemarea

Fericit Atunci nu voi mai plânge

Odihnit Pacea din tot va curge.

Alex Isip

Acolo

Privind cu amar, văd trecutul Ce-atâte-amintiri îmi aduce. Respir mai încet fără suflu Şi viaţa din mine se duce.

9

Văd cum 'naintea-mi apare O fiinţă cu hainele albe

Ea-ntinde spre mine mâna Lui mare Mă duce departe, merge fără-ncetare.

Despărţit sunt de trupul cel rece.

Aud cum un cântec răsună Cu toţi îl laudă pe Rege

Şi ei impreună se-adună.

Văd pe bătrâni cum se-nchină Slăvindu-L pe Mielul jertfit, Toţi mă privesc plini de milă

Văzând că nu sunt pocăit.

A venit din nou dimineaţa. Mă trezeşte un glas linistit Şi zice usor "Hai la masă",

Iar eu mă ridic obosit.

Un gand mă frămantă intruna, Si nu ştiu ce trebuie să fac,

Să schimb azi viaţa mea "bună" în una să-I fie pe plac.

Alex Isip

10

Ajutorul meu

Luptând m-a cuprins însingurarea. Nu văd, nu simt, nu-i nimeni langa mine,

Și nu pot înțelege, e foarte grea-ncercarea. O! Nimănui nu-i pasă, toți au uitat de mine

Apare însa unul, apar apoi mai mulți.

E, Doamne, ajutorul ce l-ai promis de mult. Acum parcă privesc mult mai usor la munți Căci mi-ai dat alinare într-al furtunii vânt.

Alex Isip

Alene

În grabă trecem prin Cuvânt, ne facem "datoria" Însă uităm să-L împlinim, căci asta-i e menirea.

Alene trece din răstimp câte-o-ncercare-adâncă

Rupând din noi puţin din zgura ce veşnic ne împluntă.

Si pierdem parcă din elan,pana ajungem rumeni De focul care-i în cuptor, căci nu ne-ajuta nimeni

Alex Isip

11

Alergând după nevoi

Alergând după nevoi Am uitat parcă de noi

Ne-am pierdut a timpului noțiune Căci suntem așa robiți de lume.

Parcă zilnic ne dorim

Tot mai plini de bani să fim Și uităm de Dumnezeu

Și ne înfruptăm din rău.

Diavolul ne-a amăgit Și în minte ne-a sădit Dorul dup-o avuție Care n-are trăinicie.

În al vieții greu tumult

Dacă ne-am dori mai mult Să slujim pe Dumnezeu N-ar sta liniștit cel rău

Dar cum noi pierdut-am șirul De dorințe ce le-avem Pe pahar îl umple vinul

Si mânia o s-o bem

Iar, Satan e liniștit Că de el ne-am alipit

Și-am uitat de rugăciune Ornând predica cu glume.

12

O de-am întelege-odată Peste lumea asta toată

Diavolul este stăpân Pentru cei ce-n el rămân

Însa când l-ai alungat

Dumnezeu te-a acceptat Tu vei fi copilul Lui

Purtând sabia Domnului.

Alex Isip

Am învățat...

Am învățat azi de la păsări Că ele niciodat’ nu se despart

Și căntul lor e o speranță Pentru omul cel pribeag

Am învățat azi de la apă Că niciodat’ în loc nu stă Căci totul trce și se uită

Chiar dacă pietrele rămân

Am învățat azi de la vânt Să suflu cu putere tot răul ce m-apasă

Și de la iarbă să tot cresc Chiar dacă toți mă calcă

Am învățat azi de la Soare Să încălzesc o inimă de gheață

Am învățat azi de la Lună Să fiu mereu eu o lumină

13

Am învățat azi de la Tine

Mereu să pot și iubi, mereu să pot ierta Mereu o rugă sfântă La tron să pot lăsa

Am învățat azi să iubesc

Căci cineva mi-a arătat doar ură Am învățat azi ca să iert Căci Tu mi-ai fost o pildă

Am învățat iar să iubesc Când inima Mi-ai dezlegat

Când M-ai umplut cu pacea Ta Și ruga Tu Mi-ai ascultat

Am învățat azi să zâmbesc

Căci mulți nu știu de zâmbet Am învățat astazi să plâng

Căci am văzut prea mulți plângând

Am învățat azi că, curajul Înseamnă inima să-ți pui În mâinile unui prieten

Ce crezi că nu o va răni nicicând

Am învățat azi multe lucruri Și-aș vrea unul să-l ști acum

Desi ești Tu așa departe Te am în inima mereu.

Ani Mihaela

14

Aruncă piatra jos

Acum aruncă piatra Ce strâns o ți în mână

Și-aproprie-te de tânărul Căzut azi în ruină.

Apropie-te și spune-i

O vorbă de-ntărire Căci asta cere Domnul: S-avem compătimire

Să fim și noi ca El, Acel Samaritean

Ce a-ngrijit de omul Căzut între tâlhari.

L-a curățat de sânge

Rănile i-a legat L-a dus apoi călare La hanul minunat.

Dar ei, când văd greseala,

Păcatul ca-i făcut Uită complet de omul

Ce trebuie-ntărit.

În loc să ia Cuvântul , Cu pietrie se-narmează.

Decât o vorbă bună, Mai bine denigrează.

15

Și-aruncă pietre-ntruna În tânărul căzut

Ce-aproape mort e după Ce diavolul l-a chinuit.

Chiar Petru, după pietrele

Ce de la Iudei primise A fost zvârlit afară,

Crezând că el murise.

Dar când veniră frații Pe Petru să-nconjoare Primii din nou putere Se ridică-n picioare.

Chiar Eclesiastul zice Mai bine doi ca unu. În trei e și mai bine,

Căci funia nu se rupe.

Implică,dar pe Domnul Dar luptă-te și tu

Ca să ajuți de-acuma Pe cel căzut în drum.

El va lucra prin tine

Așa cum nu te-astepți Aruncă dar, azi piatra

Și-nvață să iubești

Alex Isip

16

Aș vrea...

Aș vrea ca tot ce simt acum Să fie doar un vis...

Un vis... din care să mă trezesc Într-o lume a fericrii

Să nu mai fie lacrimi Și doruri ne-mplinite

Să nu mai ai iluzii Ce ști că nu au sens

Să nu mai ai speranțe Ce pier ușor în vânt Și-atâtea amintiri

Ce-ți lasă răni adânci

Aș vrea mereu să pot zâmbi Chiar dacă sufletul îmi plânge

Și din groapa rece-a morții Să pot să stau Isus, la cruce

Să fim doar noi, toți cei aleși de Tine

Să fim doar noi, ce Te-am urmat Atât la greu cât și la bine Să fim în cerul minunat

Unde toți îngerii frumos îți cântă

Unde e fericire ne-ncetat Unde și lacrimi și dureri

Sunt doar un vis ce l-am uitat

17

Acolo va fi bucurie sfântă

Căci totul, Tu ai șters pe cruce, la Calvar Ai suferit atâtea răni Isuse

Ca eu să pot să fiu astăzi salvat

Atât de multe ai putut să faci Tu pentru mine Că tot ce am nu e de-ajuns Dar am un dar, e tot ce am

Te rog să iei inima mea.

Ani Mihaela

Asediul

Când mintea-i asaltată de gânduri care dor,

e greu câteodată să ieși din vraja lor.

Te țin cuprins de frică

secunde,ore,zile, și-atunci când scapi o clipă

parcă-ți mai vi în fire.

Satan aruncă parcă un râu de frământări care ieșit din matcă

aduce tulburări.

Trudit de lunga luptă te prăbușești în praf dar Domnul te ridică,

El,Tatăl Minunat.

Alex Isip

18

Azi...

Azi...au mai trecut doar clipe Azi...cum clipa s-a dus

Ești mai aproape de Isus Ești mai aproape de neant.

Azi te-ai apropiat de viitor Dar tot prezentul a rămas

Azi, o taină e viața Și dorul e din ce în ce tot mai uitat...

Mâine e doar o clipă Azi e al vieții viitor

Azi...o clipă ce se-nalță Sper Cerul nou, spre Nemuritor

Azi...că respiri e o minune

E un ecou al dimineții E-o nouă zi cu Soare cald E-o nouă zi a frumuseții

Azi că mai simți Nu-i al tău merit

E o lumină-n suflet ce mai arde E un prezent, dar fără viitor

Azi, mai uită-te la floarea

Ce-atât de cald îți mai zâmbește Și-apoi ascultă cum pe raze Îngerii-ți șoptesc o poveste

19

Azi e prezent.... Dar mâine nu poți ști,

De va mai fi o nouă cântare Când Dumnezeu e la cârma vieții tale..

Ani Mihaela

Azi esti cu mine sus...

Tu călător pribeag prin lume Tu cel ce ai căzut pe cale

Tu cel ce ai pus degetul pe Soare Și te-ai ascuns în disperare

Tu cel ce crezi că El și-a îngropat și raza Tu cel ce crezi că Luna s-a ascuns în nor

Tu cel ce crezi că nu mai ai scăpare Și crezi că totul nu mai are viitor

Te rog azi, nu uita:"MAI ESTE IERTARE"

Și loc la cruce și vindecare Te rog uită doar trecutul

Și El te va asculta

Tu mai înalță azi la tron o rugă Mai vino azi la cruce

Mai este loc și pentru tine Căci El ți-a dăruit de mult un nume

Când biciul a lovit

El ți-a iertat păcatul Când sângele a curs

El ți-a șoptit:"AZI ESTI CU MINE SUS"

20

El ți-a dat o haină albă E nouă și în sânge e spălată

Pe cruce a fost răscumpărată Vino, Isus te așteaptă

El totul a uitat pe cruce

El totul a uitat și a promis Că dacă vi la El

În Cer, pe aripi de înger tu vei fi dus.

De ce să îți mai fie frică? De ce să nu te mai ridici?

De ce să nu vi azi, acum la cruce? Când ai unde te duce?

De ce mai rătăcești?

Te cheamă azi Isus pe nume... "Te-am căutat prin lume Nu vreau să te mai pierd"

Ani Mihaela

Ce greu e de-nțeles..

Ce greu e de-nțeles iubirea Când două inimi Le unești

Atunci când Tu, din doi Faci să răsară unul

Ce greu e de-nțeles oh, Doamne

Iubirea ce ai pus-o în noi Cum ai creat Tu omul, doar cu o aripă

Să nu poată zbura, decât în doi

Ce greu e de-nțeles iertarea Când nu mai vrei în ochii nimănui ca să privești Și-apoi îi sari în brațe, și-un zâmbet iar se naște Și plângeți amândoi, și-ai vrea să nu mai pleci

21

Ce greu e de-nțeles speranța Că într-o zi am să Te văd

Că-n suflet mai apare-o licrire Iar înspre Cer, privirea îmi îndrept

Ce greu e de-nțeles răbdarea Ce mă mai face să Te-aștept Să mai privesc și azi la geam

Și-n taină să mai cred

Ce greu e de-nțeles cum ura Îți lasă răni adânci în piept

Când vorba prea greu te apasă Mai tare ca săgețile de foc

Ce greu e de-nteles o despărtire

Cu lacrime amare și-mbrățișări sfâșietoare Când clepsidra timpului ai vrea În loc, măcar o zi ca să mai stea

Ce greu e de-nțeles valoarea Unei persoane când o ai Și-apoi când ea se duce

Un dor cumplit te-apasă iar

Ce greu e de-nțeles Isuse Cum timpul se tot duce

Cum doru-n piept cumplit lovește Și clipa-aceea, ah nu mai sosește

Ce greu e de-nțeles cum raza Unei povești se naște-n piept

O licărire de speranță Că azi mai poți să mai iubești.

Ani Mihaela

22

Chemare

Isuse vin din nou Așa cum sunt, mp plec smeritp

La tronul slavei Tale Genunchii îmi aplec, și lacrimi mă inundă

Mă plec și văd o lacrimă de dor

Ce curge lin din ochii mei, Căci aripile îmi sunt frânte

Să zbor eu nu mai pot

Te chem să mă ajuți Căci sunt încătușată

Și inima în piept mă doare Și cad din nou și mă-nfior

Mi-am frânt odată aripa

Și inima în mici bucăți Încerc să o lipesc din nou Deși a mele răni rămân

Isuse scump, nu mă lăsa Când toți din jur s-au dus

Învată-mă din nou să merg Când nu mai am scăpare

Mă uit la picătura ca de ploaie Ca un cristal din nori se scurge

Mă uit la raza ca de soare Din ochii Tăi ce mă străpunge

Și simt o mână pe obraz

Ce lacrima îmi șterge Și eu mă simt în palma Ta

Și mă încred în Tine

23

Azi văd cum Tu te-oprești la mine

Și Te smerești să mă ridici Pe brațe de speranță să mă porți

În lumea fără viitor

Te văd cum Te cobori Din cer, Tu stea divină

La mine un biet păcătos Și rana Tu-mi alină

Te chem nu muritor să fi

Ci eu nemuritoare Te chem o rază dulce să aduci

Din cer s-o rupi și-n a mea inimă de gheață să o pui

Te chem un zâmbet de copil să-mi pui Pe fața mea schimbată

Te chem furtună să oprești Sa fără gura, iar să tacă

Te chem căci vreau

Un fiu de Rege să mă faci În palme să mă sapi

Și-n ceruri să mă-nalți Ani Mihaela

Creația.

Aș vrea să prind aripile zorilor Și să cunosc parfumul florilor

S-apuc cuprinsul zărilor Și să opresc azi zborul stelelor

Aș vrea s-opresc al valurilor drum

Și raza caldă s-o ingheț Aș vrea dar nu am cum

Ai vremii pași să îi îndrum

24

Aș vrea să spulber norii Și lacrimile să le șterg

Aș vrea să scap de dorul Ce arde greu în piept

Aș vrea s-acopăr raza lunii

Și noaptea s-o descos din fus Aș vrea albastrul Cerului să-l pun

În ochii care mult au plâns

Aș vrea, dar nu se poate Să schimb ce Doamne ai făcut

Aș vrea și cred că se mai poate, Iubirea s-o cunosc în toate

Aș face ca iubirea veșnică să fie

Ca o lumină-n veci să pâlpâie Aș vrea al dimineții glas la viață să învie Și cu aripi albe, să merg spre-mpărăție.

Ani Mihaela

Cum ai putea...

Cum ai putea trăi fără iubire? Și fără zboruri către Soare?

Cum ai putea trăi fără de vise? Ce se-mplinesc și în neant să zboare?

Cum ai putea oare trăi...

Ca mâna ta, s-o ți în mâna Lui? Cum să trăiești fără iubire?

Fără o floare dăruită și-o-mbrățișare oferită?

Cum să trăiești fără parfumul... Și vraja ce te-mbie-n sus.. Fără a florilor mireasmă? Și fără a zilei dimineață?

25

Cum să trăiești fără apusul... De-un roșu pur ce se așterne?

Sau fără Luna ce se înalță.. La miezul nopții cu picături de stele?

Cum să trăiești frumos fără iubire?

Când totul doar de ea depinde? Cum să trăiești fără mireasmă...

Și pacea care-n suflet se așterne?

Nu cred că poți, Și nici n-aș vrea

Să ai o viață fără ea... Cu ea te naști, și fără ea să mori nu ai putea...

Ani Mihaela

Cum oare

Cum oare au fost trasate zorile? Și cine a făcut să răsară Soarele?

Cine oare, Curcubeul a pictat? Și cum Luna să se-ascundă ziua a-nvățat?

Cine oare florile a colorat?

Cine stele în noapte a presărat? Cine norii pe Cer i-a agățat?

Și cine oare fulgii i-a-nghețat?

Cine oare omul a creat? Cine iubirea în noi a turnat? Cine a pus lacrima să curgă

Și valul mării să-l transorme în spumă?

Doar El ne-a dat lumină Când orbi de-al lumii păcat

Eram goi și prea pătați În a Edenului grădină

26

Doar El a putut Cerul Să-l prinda ca o perdea de pământ

Doar El a putut să facă zorii Și stropii de rouă, ce pier așa curând

Doar El, unicul Dumnezeu Doar El, Mielul junghiat

Doar El, un Fiu de tâmplar Și-un slăvit Împărat.

Ani Mihaela

Cum trebuie să trăim

Sclipim o clipă şi murim O adiere-i viaţa-ntreagă.

De nu ştim pentru ce trăim Minciuna-ntr-adevăr ne leagă.

Atingem parcă apogeul,

De fărdelege şi păcat, Dar el tot creşte, parcă fumul

Ne înconjoară, ne-a legat.

Trăim înconjuraţi de martori Care au fost şi vor mai fi,

Însă rămânem nişte trântori Şi suntem morţi(nu suntem vii).

O de-am privi puţin spre țintă,

Spre Căpetenia făr' cusur, Şi diavolul să nu ne mintă Să realizăm tainicu-azur.

27

Atunci am prinde noi puteri Ca într-o lume frământată, Speranţa Sfintei Primăveri

Să ne susţină voinţa cumpătată.

Nu prin puterea noastr-acumulată Prin exerciţii fizice sau compilaţie,

Ci prin tăria care-i înzestrată, De Dumnezeu în rugă prin asimilaţie.

Să stai mai mult în faţa Domnului,

Şi să primesti în fiecare zi Putere ca să faci doar voia Lui

Chiar lângă tine de cădea-vor mii. Alex Isip

Despre tine

Cum fuge struţul, neobosind,

cum tace pruncul la sân fiind,

aşa fugim toţi de la păcat,

lipiţi lângă sânul ce ne-a chemat.

Dar dacă somnul

te prinde iar, deschizi oblonul, ieşi de sub har, căci Necuratul

iar a intrat şi şapte duhuri

cu el a luat.

28

Şi dacă nu e aşa precum spun,

El poate spune ceva mult mai bun.

Ascultă-I de-azi vocea neîncetat

şi lasă-te frate de El prelucrat.

Alex Isip

Doamne Ție-ți mulțumesc,

Doamne Ție-ți mulțumesc, Pentru tot ce Tu mi-ai dat

Pentru tot ce Tu mi-ai luat, Ajută-mă niciodată să nu uit, Cum Tu m-ai binecuvântat!

De mic Tu m-ai purtat

În palma Ta m-ai apărat, Protecție mi-ai oferit,

Ochii Tăi mereu m-au privit!

Mulțumesc că Tu mi-ai dat Acest har de-a fi al Tău,

Cu sânge să fiu răscumpărat, În palma Ta Isus m-ai săpat!

Mulțumesc că Tu mi-ai luat

Gândul de la lume, Încet m-ai prelucrat,

Căci mă vrei aur curat!

Când cei din jur m-au neglijat Tu privirea ți-ai îndreptat,

Glasul Ți-ai înălțat, De dușmani mereu m-ai apărat!

29

Prietenii m-au judecat Tu de ei Te-ai îndurat,

Pe mine M-ai binecuvântat, Din orice stare M-ai ridicat,

În veci fi lăudat! AMIN Darius Lupșor

Dor de Cer...

Mi-e dor de zămbet dulce de copil De râsete, de flori albastre

De sore cald și raze vii De îngeri care zboară, de glasuri de arhanghel

De imnuri noi de nimenea stiute

Ce te înlță tot mereu mai sus De Mielul salvator

Și-al nostru scump Păstor

De toți cei dragi ce m-au lăsat De toți aceia ce-au plecat

De Tine Tată scump și minunat De Tine, drag Isuse, ce-ai fost junghiat

Mi-e dor să-Ți multumesc

Pentru rănile amare Ce le-ai purtat odată pentru mine

Povara crucii care apăsa Și lacrimile care-au curs pe Golgota

Să simt iubirea și iertarea

Ce până-atunci îmi par neînțelese Să înțeleg puterea ce mă face ne-nfricat

Chiar și atunci când valuri bat

30

Mi-e dor de întâlnirea sfântă De-mbrățișarea caldp de Ppstor

De zâmbetul Tău minunat De dragostea ce m-a ridicat

Mi-e dor să stau la masă

Să fim în veci nedespărțiți Și-n orice întrebare la care-am plâns

Să pot ca să găsesc răspuns

Mi-e dor de trandafirul ce s-a frânt Să pot să-I mulțumesc că a-nviat

Că păcatul mi-a iertat Că sunt în Cer, cu Cel Glorificat.

Ani Mihaela

Dorul

-Mie dor-

de El,adâncit în luptă uit

-uit-

de fire şi pământ şi mi-este dor de Casă

-Aștept-

o zi frumoasă de Primăvară

-Tânjesc-

după Cel cu ochii ca para focului

-Vino-

Alex Isip

31

Efemer

Am privit înspre etern Şi-am primit biletul pentru tren.

M-am îmbarcat spre veşnicie Unde durere n-are să mai fie

Şi într-o clipă după despărţire

Care fusese puţin cam dureroasă Aflatu-m-am ajuns în nemurire

Unde-am văzut toţi sfinţii stând la masă

Obrazul mi se îneca în lacrimi Nu de durere ci de mulţumire

Căci am văzut pe cel ce-odată-n patimi A suferit ocară pentru omenire

A suferit şi pentru mine pe Golgota

Când după judecată şi Gabata L-au pironit sub fluviul de păcate Pe-o cruce şi-a fost dat la moarte.

Alex Isip

Furtuna

Mă uit în jur și văd doar valuri Furtuna tot crește mereu Și lacrima începe să curgă

Mă pun în genunchi și Te chem Domnul meu

Te chem căci corabia, abia mai plutește Și valul se-nalță spumos

Nu văd nimic în jur Doar înspre cer mai pot azi să privesc

32

Te văd pe Tine liniștit Și-mi faci un semn,

Să tac, să mai aștept Că vrei răbdarea să mă-nveți

Mă uit mirat, dar Tu la fel rămâi

Mă pui doar să aștept? Să tac, și-n Tine să mă-ncred?

Nici ochii nu-ndrăznesc să mi ridic

Căci mă gândeam că-i să mă lași acol’ În mijlocul furtunii singur

Și fără ajutor

Dar mâna Ta o simt pe umăr Și cealaltă o ‘nalți spre Cer

Și spui numai atât și vocea-ți răsună “Oprește-te și taci fără gură!”

E liniște, furtuna-dispărut

Și valul și norii Și cerul întreg

Se-nchină în fața splendorii

E liniște, acuma privirea îmi ridic Și-Ți văd fața senină

Cum cald mă iei de mână Și dulce îmi zâmbești

Rămân uimit în fața Ta

Nici un cuvânt nu pot să spun M-arunc în brațele-Ti străpunse Ce pentru min’ au dus o cruce

33

Încep să tremur Iar inima-mi tresaltă

Și lacrimile îmi inundă fața Și-Ți multumesc că Mi-ai salvat viața

Te vreau în inimă mereu

Și-n Tine să mă-ncred, o Domnul meu Căci nimeni și nimic nu stă în fața Ta

Când Tu-ți areți dragostea Ta

Îți mulțumesc că mă înveți În Tine să nădăjduiesc

Și când valul mi se pare prea înalt Să pot privirea spre ceruri să-mi înalț.

Ani Mihaela

Gânduri

Cu bucurie vor fi întâmpinați acei ce-au plâns. Acolo toți care-au luptat s-or odihni.

Părintele din veșnicii i-a aduna și îi va-mpodobi cu slava Sa.

Nu te pierde-n deznădejde, De răspunsul nu-l primești. Poate-asa e scris din ceruri Ca-n credință tu să crești

Te intrebi în miez de noapte:

"Oare cât va mai dura?" Până te smerești atâta

Să se-arate slava Sa

Că de vrei să dai din tine Nimic bun tu nu vei da,

Doar atunci când lași prin tine Domnul Isus ca să dea.

Alex Isip

34

Iertare

Există undeva privind la tine O fiinţă minunată, blândă şi supusă

Care te-aşteaptă să renunţi la glume, La tot ce lumea asta pe tavă îţi aduce.

Gândeşte-te puţin la starea ta

Şi vei vedea cum raportat la Isus Te-i ruşina de goliciunea ta

Şi-i plânge cu amar, cu lacrimi de nespus.

Aceasta-i calea către biruinţă, Să intri în prezenţa Domnului

Să recunoşti precum Isaia altădată, Şi să-ţi predai viaţa-n mâna Lui.

El te va curăţi cu un cărbune,

Aprins în flacăra Duhului Sfânt, Vedea-vei tu atuncea şi vei spune

Că nimeni nu-i ca El în cer și pământ Alex Isip

Iertare-n dar...

Privesc în viața mea Și văd cum norii negrii se înalță

Cum soarele nu mai răsare Cum lacrimile îmi inundă fața

Privesc spre Ceruri zi de zi

Dar tot așa rămâne Privesc spre Tine zi de zi

Dar tot tăcut și-ndepărtat îmi pari

35

Atunci în genunchi eu mă așez Și lacrimile-mi udă patul

Și nu pot un cuvânt să spun Durerea mă înneacă

Tânjesc atât de mult

Măcar o vorbă să îmi spui Un semn, atât doresc

Să îmi spui cum să mai pășesc

Să îmi mai dai puteri Să pot mereu spre Tine

Ruga să-mi îndrept Și-n poala Ta să mă așez

Atunci când îți vorbesc îmi pare că-s doar eu

Unica Ta lucrare Suntem doar noi, sub soare

Nimic nu îmi mai pasă Atunci când mă asculți

Că mâna mi se-nalță Că lacrimile-mi curg

Eu vreau să-Ți spun durerea

Chiar dacă Tu o ști Chiar dacă cei din jur nu văd

În suflet aud o strigare

E inima mea ce te cheamă E inima mea ce tânjeste

E inima ce atentă ascultă O vorba spre ea să se-ndrepte

36

O vorbă ce poate să miște Și inima mea o dorește

O vorbă ce numai Tu poți da O vorbă ce o poate vindeca

O vorbă divină, a Celui de sus

O vorbă ce inima și duhu-mi alină O vorbă ce cu dragoste Ai spus Când tot ai iertat, la Calvar sus

Îți cer vindecare deplină Căci sufletul îmi suspină

Și trupul abia mai găsește Putere spre Tine a merge

Eu știu că de sus mă privești Și-o lacrimă, văd parcă cade

Atât de amar e paharul Și crucea abia o pot duce

Mi-e frică parcă să mă apropii Deși iertare, odată mi-ai dat Mi-e frică să nu cad din nou Poverii ce-abia o mai port

Dar Tu mă privești printre lacrimi Și amândoi plângem îndepărtați

Te văd că te-apropi Iar eu înapoi cu un pas

Te-oprești și îmi spui să n-am teamă

Tu vrei vindecare să-mi dai Îmi spui că ești Mielul ce-ai salvat

Omenirea din păcat

37

Te-apropii din nou Iar eu te urmez

Atunci frica-a dispărut Când am aflat că iertare din nou pentru min' ai avut

Îți simt lacrima rece pe umărul meu

Nu pot să te văd căci a mele lacrimi mă opresc Dar simt o iubire și-un har minunat

Când în brațe M-ai luat

Aș vrea ca-mbrățișarea, eternă să fie Din brațe nicicând să nu mă lași

Și când încercarea prea greu mă apasă Pe umărul Tău, eu lacrima să-mi las

Aș vrea ca aproape să-Mi fi

Și când nu merit deplin Și-n dragostea Ta, iertare să-Mi dai O sărutare sfântă pe-al meu obraz

Să fim în veci, doar noi doi

Și-n veci bucurie să fie Că din păcate M-ai scos

Și piciorul pe stâncă Mi-ai pus lângă Tine

În brațele Tale mereu să mă porți Și-n raza luminii eterne

Și-n locuri înalte, de nimeni știute Să-mi spui o poveste ce n-are sfârșit

Să-mi dai aripi de înger

Când zborul îmi pare prea greu Să-mi dai glas de arhanghel Mărirea și slava să-Ți cânt

38

Să-mi dai puteri și-un zâmbet veșnic Pe buze să-l port zi de zi

Și chiar de furtuna sau vântul ar bate Mereu lângă Tin să mă ți

Să-mi dai lacrima de dor Ce doar pentru Tin’ să mai curgă

Și când durerea m-apasă prea greu Cu pace de sus mă inundă

Eu mă-ncred în puterea-Ți măreață

Că și azi mai lucrezi minunat Mă-ncred în brațul Tău tare Că odată m-ai scos din păcat

Nimic nu ne va putea despărți

Și-om fi în veci doar noi doi Dar eu și azi spre Cer mai privesc

Că Tu încă mai zăbovești

Poate pentru gândul sau vorba murdară Privirea ce nu trebuia îndreptată într-acol’

Piciorul ce rău a pășit Și mâna care-a lenevit

Dar stiu că mult n-a mai rămas

Pe nori să ne iei Acas’ Mi-e atât de dor, de Tin’ Drag Isus

Și vreau să îți spun că Te iubesc nespus. Ani Mihaela

39

În eternitate

Atât de scurtă e călătoria Pe care tu-ai avut-o pe pământ . Dar totuși nu știm dacă veșnicia O vei petrece sus în cerul sfânt.

Ni-e dor de liniștea-n privirea, Ce o aveai mereu neclătinată. Dar ne-ai furat și mică bucuria

Că ne vom revedea odată

Privim cu jind acum în urma noastră Și ne-ntrebăm cu inimile frânte

Există vreo problemă-n viață noastră Pe un copil al Lui să-l înspăimânte?

Rămânem jos aicea pe pământ

Și ne rugăm în fiecare clipă Nu știm când vom ajunge în mormânt

Și nu vrem să trăim tot în risipă.

Când gândurile sunt atrase De glasuri mi ce înconjor Ființele ce nu stau tare Smerite lângă Creator .

Atunci uitat-ai c-ai credință

Și o nădejde-n Salvator. Ai dat frâu liber conștiinței

Să îți dicteze "vreau să zbor".

Și ai zburat ca nimeni alta, Te-ai despărțit de frații tăi Fără să zici măcar durerea Ce n-o vedeam in ochii tăi.

Alex Isip

40

Înaintaşii

Dacă priveşti puţin în urmă Îi vezi pe cei care-au murit Pentru credinţa ce tu astăzi

S-o preţuieşti nu te-ai gândit.

Aceştia ne-au lăsat o pildă Care e vrednică de-urmat

Dacă-ţi permiţi să spui că Isus E mult prea mult îndepărtat.

Că tu nu poţi să fi ca El,

Fiindcă El e Fiu de Dumnezeu. Chiar dacă nu priveşti la Miel

Priveşte la cei ce-au trecut prin greu.

La blânzii noştri-naintaşi Care din greu au suferit

Fiind ameninţaţi de uriaşi Ei prin credinţa lor au biruit

Acum e timpul să te pregăteşti Pentru prigoanele ce vor urma

Şi în credinţă tot mai mult să creşti Fii sigur că Isus te-a ajuta.

Alex Isip

Înainte de plecare

Când am aflat de marea bucurie Ce va întâmpina curând viața mea

Știind că vom ajunge-n veșnicie Unde durerea nu va exista

41

Atunci inima mea a tresăltat Alături de cealaltă bucurie

Ce se-așternuse-atât de minunat Că vom ajunge amândoi în nemurire

Atât de mult am așteptat slăvita clipă

Că am crezut că n-are să mai vină Dar Dumnezeu mi-a dat speranța fericită

Că în curând îl voi ținea de mană

Acum rămâne pentru fiecare O cercetare care să îl facă Să iși aleagă ținta viitoare

Chiar dacă Diavolul răcnește și atacă

Noi suntem păziți de-a sa putere Prin credința care ne-a cutremurat

Să fim cu toți gata de plecare Ne-om întâlni cu-al nostru împărat

Alex Isip

Înlăuntrul

Inadmisibil. Din nou încetează să mai bată.

Al zecelea bypass se încheie cu succes. O "inimă cârpită " şi gata să se rupă.

Agonia. Fibrilația ventriculară aduce o spaimă neobişnuită.

Totuşi din nou reînvie.Oare de ce?

În gândul meu adie o mică idee. În cunoştinţa mea un glas duios îmi zice

"nu la-ntâmplare mai eşti o fiinţă vie Ci în viaţa aceasta Eu am un plan cu tine

42

Iată că în adânc se gîtesc mii de oști, și gata ei sunt ca să vie,

Să lupte cu patos pentru Împărăția Faraonului. Pe cei fragili morburi îi vor suprima, iar ceilalți piept cu demonii vor da.

Mult nu este și când veâi vedea acestea întâmplându-se să știți

că azi V-am vorbit" Alex Isip

Într-o zi

Oare cât va mai ține Durerea-ntre oameni?

Oare cât vor mai fi suspine Și lacrimi să ude al rugii odor?

Oare cât ura lumii

Mai roade în suflet? Și crucea poverii,

Mai poți să o duci?

Oare când, chiar speranța va muri?

Și când oare, dorul se va sfârși? Oare când vom muri?

Sau…cât vom mai trăi?

Oare când raza lumii În noapte se stinge?

Și raza de soare Pe cer se va frânge?

43

Oare câți azi mai mor în păcat Când harul Tău pe mine m-a salvat? Oare câți Te caută cu sufletul curat?

Și câți mai tânjesc după Mielul junghiat?

Oare cât va mai ține... Durerea-ntre oameni?

Și plânsul amar Din a inimii strune?

Oare când va trona nemurirea?

Oare când va domni doar iubirea? Oare când va veni al meu Mire?

Oare...mai auzi cum Te cheamă pe nume?

Oare mai auzi tu glasul.. Celui ce strigă prin pustiu?

Oare mai netezim noi cărările Celui ce în veci e viu?

Oare va mai găsi El credință? Sau dorul care arde-n piept?

Va mai găsi El căință? Când nimănui nu-i pare rău?

Oare când va trona fericirea?

Și lacrima se va stinge din ochi? Oare când Domnul cu oștirea,

Va strânge poporul cu care de foc?

Într-o zi...acolo sus Toate se vor sfârși..

Într-o zi...vom avea un răspuns.. Când sfârșitul va fi început..

Alex Isip

44

Îţi mulţumesc

Ai coborât în lumea de păcat Să dai iertare unui vinovat

Să-mi dai iertare mie Cel ce Te-am junghiat

Ai coborât în lumea de dureri

O șansă să dai omenirii E șansa de-a iubi, de a ierta

E șansa vie de-a spera

Ai coborât într-o lume de lacrimi Un zâmbet pe fete să mai aduci

Ai coborât aici jos O șansă să mai dai vieții

Ai coborât să mă ridici pe mine

Un pumn de lut, o mână de țărână Când eu pierdut credeam că sunt M-ai ridicat și-n brațe M-ai luat

Ai tăiat chiar și vițelul îngrășat Căci fost-am mort, și-am înviat

Pe deget un inel Mi-ai pus Căci fost-am pierdut dar înapoi M-ai adus

Ai coborât fără splendoare

Privirile nu ne-ai atras Dar în iubirea și jertfa Ta

Cu drag M-ai răscumpărat

Ai coborât și eu credeam că-s rob Căci fiu eu nu mai merit

Dar M-ai făcut mai mult de atât Sunt înger sus în ceruri

45

Ai coborât pe stâncă să mă pui Când valul m-afundă mereu Când nici o rază de lumină Nu se vedea în jurul meu

Ai coborât când eu plângeam Când cu suspine Te chemam

Să îmi vorbești Iertare să-Mi mai dăruiești

Ai coborăt și-acum

Te simt cum îmi șoptești “Am coborât căci Te iubesc Și-n Cer, Te vreau cu mine”

Îți mulțumesc Isus iubit

Și pentru lacrimile-amare Ce tot mai sus mă-nalță-n zbor

Spre tronul slavei Tale

Îți mulțumesc acuma Că-s liber ca să zbor Că aripi Tu mi-ai dat Să mă înalț la Tine.

Ani Mihaela

Iubește

Acultă glasul ce coboară lin Din zborul păsărilor

Din simfonia cântului divin Și-a vremilor comoară

Ascultă glasul ce odată

Pe-o curce a șoptit ușor și lin "Iubește" o simplă cuvântare

În locul căreia prea des, noi aruncăm pelin

46

"Iubește" îți spune Căldura din rază Coroana și spinii

Și lacrima ce azi mai curge pe Cerul înstelat

"Iubește" aceași divină cântare Pe dealul Gogotei Cu strigăte-amare

S-a scris simfonia iertării

"Iubește" îți arată Cu brațele-ntine

O vorbă curată, pe aripi de vremi purtată.. "Iubește"

Ani Mihaela

Lângă Moise

O rugă înfocată se-ndreaptă către cer, Și-astept pe loc răspunsul ce-l poate da doar El.

Văzând că nu-mi răspunde de teamă sunt cuprins Și vreau să merg la altul răspunsul să primesc

Dar când pun piciorul pe prag ca să ies,

Pe cort vine norul cel dumnezeiesc. Mă-ntorc iar la locul de rugă și aștept

Să-aud iarăși glasul cel blând, glas ceresc.

Privesc cum cu Moise vorbește de sus, Și el ca un prieten îi spune deschis: "O iartă poporul, și fărdelegea lui, Și nu da prilej de hula Egiptului".

47

O, și cum Moise acestea-I cerea, Dumnezeu ascultă și astfel făcea.

El iartă pe Israel de pedeapsa Și-i zice lui Moise să le poruncească.

Alex Isip

Luptă

Gândurile mele-s multe, parcă nu pot să le-nving

Îmi doresc să urc pe munte şi păcatele să-mi plâng.

Te-am uitat, Părinte dulce şi aşa multe Te-am rănit. Ai purtat Tu a mea cruce

ca să pot fi mântuit.

Ştiu că Tu mă chemi la Tine şi mă vrei copilul Tău,

ştiu, o Doamne, o ştiu bine, dar îti spun: "Mi-e-asa de greu!".

Parcă simt o frică-n mine

ce mă-ndeamnă să nu vin. Îndoiala mă cuprinde

şi-n miez de noapte eu suspin.

E o luptă-nverşunată, nu ştiu vocea cui s-ascult.

Stânga spune: "Mai aşteaptă!", dreapta: "N-amâna prea mult!".

48

Doamne, dacă Tu exişti, de-ai murit şi pentru mine,

Scapă-mă te rog de-aici. Alex Isip

Mai rabdă...

Știu că Ești aici Că vrei lacrimile să-mi stingi

Că mâna mea o simt în palma Ta Că-mi spui și printre lacrimi îmi șoptești:

“M-ai rabdă că nimic nu pierzi Eu vreau să Te învăț răbdarea

Eu vreau ca taine să-Mi șoptești Și inima să îți dezlegi De lanțul închisorii

Eu vreau să îți arăt puterea Ce numai ție pot să-Ți dau Eu vreau să simți iubirea

Ce pentru tin’ în piept o am Să-mi spui că mă iubești

Chiar de-ncercarea-ți lasă adânci dureri Căci Eu te vreau aur curat

De-aceea încălzesc cuptorul Căci Slava Mea nu-i pentru alții Eu Te învăț să Te încrezi în Mine

Când lacrimi curg și sufletul doar strigă Chiar dacă crezi că nimeni nu aude Eu totul știu și orice taină o cunosc

În fața Mea, totul e gol Eu totul știu și totul pot

Dar pentru că mai zăbovesc Nu e pentru că nu pot să îți vorbesc

Ci pentru că Eu te iubesc De ai cunoaște totul,

M-ai uita, și ai cunoaște doar fericirea de-o clipă

49

Eu vreau să te păstrez curată Ca-n Raiul Meu să ai haină spălată

Ca sangele Meu și pentru tin’ a curs Și spinii, cuie și oțet

Eu toate le-am răbdat încet Și grea a fost durerea

Și de-am crezut că doar Eu știu Și nimenea nu vede, era doar El

Doar Tatăl Meu simțea Așa cum simt Eu pentru tine

Și orice lacrimă în palma Mea ajunge Ai un burduf, te-așteaptă-n Cer

Mai ai puțin și vin la tine Mai rabdă că nimic nu pierzi Eu am înceredere în tine!”

Ani Mihaela

Mai sus…

Mai sus de tot ce ochiul poate să cuprindă Mai sus de nori de zile-ntunecate

Mai sus de lacrimi, de ură și de zgură Mai sus de cerul ca de plumb

Mai sus de oameni, de oști și de-mpărați

Mai sus de ceața lumii de păcat Există un soare veșnic

Ce tot mereu, El strălucește

În mâna Lui e necuprinsul În mâna Lui e Universul

Atât de minunat e tot ce ai creat Soare, stele, nori și lună

50

La glasul Tău Natura-ntreagă Ți se-nchină

Ai mai creat și omul Ce nu-ți aduce glorie mereu

Chiar eu prin viața mea

Pun mulți spini pe fruntea Ta Prin gândul, vorba, fapta mea

Bătut-am cuie-n palma Ta

Dar azi vreau să mă căiesc de tot Și-mi cer iertare și mă rog

Să-mi binecuvintezi trăirea Să pot să-ți fac voia mereu

Mai sus de nori, e bucurie ne-ncetat

E liniște, e minunat Aștept măreața zi

Când Te voi reîntâlni

Mi-e dor de Tine și de tot Ce am să văd Acolo

Mi-e dor de zile minunate Când lacrimile n-or mai cade

Mi-e dor de râsete

Și fericire sfântă De-atunci când bucurie Nu va cunoaște grabă

Și rănile adânci din suflet

Ce nu credeai că vor dispare Isus cu mâna Lui

Îți va aduce vindecare

51

De crezi că ai căzut prea jos Și nu mai este har și îndurare

Oh, dragul meu, nu te-ngrijora Căci dragostea îi este mare

Și rana Lui îți dă salvare

Va fi o bucurie nevisată Nu doar speranțe și vise destrămate

Amintirile ce azi mai crezi Că-s pânze de păianjeni ce le-ai țesut în suflet

Vor fi doar raze calde, ca de soare

Ce nimenea nu le cunoaște Va fi atât de minunat

Că azi aștept privind în geam

Să Te zăresc venind Mai sus de nori să Te aud șoptind

Mireasa mea, iată... Eu vin!

Ani Mihaela

Mândria

În spate stă si râde-un duh, Crezând că mă va prinde,

Că nu îl voi simţi cand: zbuf! De gât mă va cuprinde.

Dar iată că din faţă,

O Mână-mi face semn Să mă întorc îndată

În spate şi să-ntreb.

52

-O,cum te cheamă,spune-mi? De ce stai lângă mine La doi metri distanţă?

-Aşa primii povaţă. Pe mine mă trimise Cel ce stă in culise

"Mandria" e-al meu nume Şi vreau să sui pe tine.

Mă vezi ce firav sunt,

Nu o să ai povară, Iar de mă laşi,te duc

Către marea comoară.

Şi nimeni n-o să fie Ca tine dintre toţi

Tu dă-mi crezare mie Şi uită de ceilalţi.

Am stat puţin pe gânduri

Şi-apoi mi-am amintit Că de la începuturi

O Mână mi-a vorbit.

Mi-a arătat străinul Să pot să mă feresc

Cum să-ndrăznesc Cuvântul Să Îl nesocotesc?

Era aşa aproape duhul C-aproape m-a convins Dar am ales Stăpânul

Şi nu m-am compromis.

El m-ajutat atuncea Să pot să mă smeresc Şi am văzut minunea:

"De duh mă depărtez!".

53

Ce minunat e Domnul, El scapă pe ai Lui Dar nu ţine isonul Satanei ş-alor lui.

Apleacă-te în rugă

Şi-n post tu să veghezi Că ai să-i pui pe fugă De li te-mpotriveşti.

Şi nu te ţine tare

Când ştii defapt ce eşti Oricât ai fi de mare Nu poţi să biruieşti.

O mâna de ţărână

Nu poate birui Doar Duhul când te-ndrumă

Te poate izbăvi. Alex Isip

Mereu...

Mereu aceleași gânduri Mereu aceleași vorbe Mereu aceleași lacrimi

Mereu aceeași rugă

Mereu aceeași voce E glasul ca o șoaptă

E vocea Ta divină “O, draga Mea astaptă”

Dar eu tot nu-nțeleg

De ce e crucea tot mai grea? De ce mereu aceleași gânduri?

De ce nu se opresc?

54

De ce atâtea lacrimi Și nimeni să le șteargă? De ce mereu cuvântul? Ce pot să mai aștept?

Dar Tu ai coborât la mine

Te aud, și plângi Îți aud pașii, iar inima-mi tresaltă

Și lacrimile cad...

Te-ai apropiat, ai spus încet: Și vocea-Ți tremura...

“De ce mă pui ca să răspund, Când trebuie să spun așteaptă?”

Și ai plecat, dar golul l-ai umplut

Cu pacea Ta m-ai inundat Și lacrimile le-ai schimbat

În lacrimi de iubire

Acum, aici, mă plec în poala Ta De multe ori, nu știu ce pot să-Ți spun

Și cred că azi mă chemi să-Ți mulțumesc

Îți mulțumesc ți pentru lacrimi Îți mulțumesc și în dureri

Îți mulțumesc și-atunci când sufăr Și-atunci cănd trebuie s-aștept.

Ani Mihaela

Mi-e dor..

Aș vrea s-ajung în Cer Să aud doar voci senine

Și cântări divine Numai de ei cântate

55

Aș vrea mai sus de nori să zbor

În mâna Lui să mă așez Să-i spun ce n-am mai spus la nimeni

Și-apoi de bucurie să plângem amândoi

Aș vrea cu sfinții-n slavă Să cânt, frumoasă cântare Și glasul nostru să răsune Și-apoi să piară în neștire

Aș vrea să cânt cu ei

Cântări de nimenea știute Să-l înălțăm pe-al nostru Miel Și-ntreaga viață să-I predăm

Aș vrea s-ajung Acolo

Unde și lacrimi și dureri Sunt doar un vis,

Un vis...rămas în urmă

Aș vrea să văd tot Universul Ce-ntru-un cuvânt Tu l-ai creat

Să văd și tronul de mărire Pământul cum l-ai așezat

Să văd cum Tu ne ți în brațe

Să-ascult o veșnicie O poveste sfântă, Ce n-are un sfârșit

Și-apoi să mergem împreună

Pe câmpuri unde se aud cocorii Să văd și raza Soarelui cel nou

Ce niciodat’ n-a asfinți

56

Oh, Tată bun, mi-e dor de voi De zâmbetul curat

De înaltarea sus În Cerul minunat

Te rog mai vin-odată

Și nu mai zăbovi Să-ncepem toți cântarea Când trâmbița se va auzi.

Ani Mihaela

Mii de răni

Răbda-tai Tu o, scump Isuse, Greutăți și mult amar

Batjocuri și dureri nespuse Urcând, sus pe calvar

Atunci râdeam de Tine

Și ziceam la ce folos Să Te gândești la mine

La un biet păcătos

Mă uitam cu milă la Tine Și la rănile-ți trandafirii Apoi ai privit spre mine "Vino prieten să-mi fi"

Am crezut c-a Ta chemare

E doar răni o cruce grea Dar mă chemai la sărbătoare

Spre pacea și bucuria mea

Am tăcut și-am mers 'nainte Meditând la ce mi-ai spus

Rugându-mă atât de fierbinte Să urc cu Tine crucea sus

57

Te-am mai văzut sus răstignit

Și mi-ai mai spus că mă iubești "Tu ești prietenul Meu iubit Vino de azi ca să-mi slujesti"

Cu lacrimi în ochi am căzut

Și mi-am cerut iertare Plin de nădejde am crezut

Că voi primi îndurare

Astăzi sunt atât de bucuros Căci la Calvar am primit

Un cadou atât de frumos E darul iertarii lui Hristos

Bogdan Răduț

Mulțumesc

Cuvinte n-am de-ajuns Să pot să spun ce simt

Dar azi, doar lacrimi mai vorbesc Suspinul din inima mea, ‘ti-arată durerea mea

Mai am un gând și-un dor ceresc Să-ți aud vocea, să-Mi vorbești Cuvintele mele ar fi prea seci

Dar vreau în inima mea Tu să privești

Acolo-s taine și dureri Sunt vise destrămate

Sunt momente când n-am puteri Să cred că se mai poate

58

Te rog mai toarnă Tu puțin balsam Mai lasă vindecare

Și rănile adânci din ea Transformale-n iertare

Mai șterge lacrimi de pe-obraz

Mai șterge vina toată Și fă un vis uitat Durerea toată

Mai lasă har și îndurare Mai lasă bincuvântare

Pace sfântă-n viața mea Cum numai Tu poți da

Nu vreau să cer mai mult,

Nu vreau să zic: “o Doamne dacă poți” Dar vreau ca voia Ta

Să se-mplinească-n viața mea

Și dacă lacrimi vor mai fi Să pot a-și mulțumi

Nu doar pe buze să șoptesc Ci vreau din inimă, un sincer, MULȚUMESC!

Ani Mihaela

Nesemnificativ

Dacă am să plec din lume Nimeni n-a-ntreba de mine,

Însă ştiu că Dumnezeu M-a primi în cerul său.

Iar când toţi privesc la mine

Simt că parcă li-e ruşine. Când încerc să le vorbesc

Toţi îmi zic că mă mândresc.

59

Eu acum privesc spre Tine Ţie ştiu nu ţi-e ruşine Căci pe cruce ai murit

Pentru mine Te-ai jertfit.

Vreau acum să-Ţi mulțumesc Şi mereu să Te slăvesc Niciodată nu mă laşi

Ci cu cinste mă îmbraci. Alex Isip

O, Doamne nu mai Tu

O, Doamne, mi-e așa de dor de Tine,

Aicea jos, cu toți lovesc în mine. E greu, de multe ori să-naintez, Ajută-mă credința s-o păstrez.

De multe ori, mă-nec aproape-n lacrimi

Și nu e nimeni lângă mine-n ajutor, Isuse, numai Tu, care în patimi

Ai biruit, iubit Mângăietor.

De n-ai fi tu acolo, sus la Tatăl, De n-ar fi Duhul care L-ai trimis M-aș prăbuși la vântul care bate

Și n-aș mai conteni poate din plâns.

Dar am văzut: "Ferice cel ce plange" Că de atâtea ori m-ai mângâiat. Continui înspre Paradis a merge

Și vreau s-ajung acol' ne-ntârziat..

Aș vrea, Isuse, să vii după mine Și dup-aceia care Te așteaptă, Să ne ridici din lupte și suspine Ca să fim sus în Țara Minunată.

60

Am obosit pe cale,de-atâtea întristări. O, Doamne, numai Tu poți să ne dai putere Să mai luptăm o clipă în post și în vegheri

Până în ziua-n care zbura-vom printre stele!

Vino Doamne mai curând! Alex Isip

O rază de soare

Când toți mergeau să se înscrie, Dar fiecare în cetatea lui

Atunci veni a noastră mântuire Ce-aduce ispășire omului.

Adâncind misterul palidelor bolte

Care se-ntrec în evoluția lor O rază dintru cerurile ‘nalte Se coborî grăind păstorilor

“Să n-aveți teamă ce veți auzi, Că astăzi sa născut în Betleem

Cel care lumea o va mântui, Veniți acum cu toți să-l laudăm.”

Alex Isip

O stea

Te-am rugat să-Mi vorbești Dar eu nu știam să Te ascult Te-am rugat să Te faci simțit

Dar eu, eram prea ocupată ca să-Ți simt prezența

Credeam că M-ai uitat Credeam ca nu M-auzi

Credeam că mâna Ta, e mult prea scurtă Ca să poți să mă ajuți

61

Dar într-o noapte ai venit Erai o stea, eu Te-am zărit Și-o pace sfântă am primit

Când Tu, la geamul meu jos ai venit

Străluceai mai tare ca oricând Știam că ești Tu, că vrei să mă asculți

Că vrei să îmi vorbești Că lacrimile vrei să-Mi ștergi

Stăteam la geam și Te priveam

Și-am auzit că plângeai Iar lacrimile îți curgeau

Ca picuri mari din rana Ta

Și Mi-ai șoptit:”n-am sa te las Oricât de mare ar fi valul”

Să nu mă tem, chiar dacă-s numai nori Că dincolo de tot ești Tu, un soare veșnic, strălucitor

Mi-ai spus că-ngrijoararea

În fața Ta, este nimic Mi-ai spus că vrei să îmi vorbești

Că vrei ca să Te simt

Mi-ai spus că sunt Mărgăritarul din palma Ta Mi-ai spus că sunt o perlă

O perlă, în comoara Ta

Mi-ai spus că m-ai săpat în palme Că nu vrei să mă lași nicicând

Și-atunci când lacrimile se opresc Cu mâna Ta, Tu mi le-ai șters

62

De-atunci am învâțat să Te ascult Căci vocea Ta îmi este scut

La geamul meu, de-atunci ai mai venit Sunt bucuroasă, deși nu merit...

Ani Mihaela

O voce..

Aud o voce, e un ecou A cui e oare?cine e?

Speriată ascult, dar tot nu se oprește E un ecou care mă sperie

E un ecou liniștitor

E vocea ce-mi mai dă alin E vocea ce mă mângâie E vocea Duhului divin

E vocea Ta Isuse

Îmi spui să merg, Îmi spui să stau

Îmi spui și-atuncia când sunt slab Că Tu îmi dai putere

Îmi spui că sunt al Tău

Atunci când chiar nu merit Îmi spui să nu mă tem Că Tu mă ți de mână

Uneori, taci, se face liniște

Atunci e cel mai greu Sunt la răscruci de drum Și nu știu cum să merg

63

Te chem să mă ajuți Dar Tu, numai asculți

Te chem să vi să-mi spui Unde s-o iau acum?

Te chem că mi-este teamă

Să nu pornesc, sau să gresesc Nu vreau să Te dezamăgesc Te rog vorbește-mi Doamne.

Dar vreau nu voia mea,

Ci voia Ta și-a Ta dorință Să se-mplinească-n viața mea

Și-a Ta voce divină, nicicând să nu o uit.

Ani Mihaela

Ridică-ţi ochii către cer

Mereu mă-ntreb în mintea mea de tânar De ce aşa, de ce aici, de ce acum? Şi n-am găsit nici cheia de la cufăr Şi nici nu pot să-naintez pe drum

Am auzit o dată de o cheie

Care deschide oricând cerul Său Şi-am întrebat pe cineva dacă din ceruri

Pot ca să aflu şi răspunsul meu.

M-am minunat cănd mi s-a dat răspunsul Că eu sunt fiu iubit de Dumnezeu

Şi-atunci am înteles cum nepătrunsul Poate să fie cucerit mereu

64

Acum Isus e cel ce dă lumină Căci VIAŢĂ e și ADEVĂR şi CALE, Să ştii că Dumnezeu este o mînă

De pace, bucurie şi-ndurare.

De treci acuma prin grea încercare Şi ai atâtea întrebări în mintea ta De zici că nu mai ai nici o scăpare Să ştii că Dumnezeu e şansa ta.

Ridică-ţi ochii către cer!

Alex Isip

Rugă în taină

Oh, Doamne vin din nou,

Și mă întreb, de ce-s atâtea lacrimi? De ce-i așa multă durere?

De ce mai zăbovești?

Mi-e dor de veșnicie De tot ce mă așteaptă

Mi-e dor de Țara sfântă De Mielul ce așteaptă

Mi-e dor de vocea blândă

De străzile de aur Mi-e dor de Tine și de tot

Ce ochiul nu poate să vadă

Te rog răspunde-mi E ruga mea mereu Te rog vorbește-mi

Se-nreaptă gândul meu

65

Sunt lacrimi ce încă curg Sunt boli nevindecate Nu zăbovi, Mireasa Ta

Isuse Te așteaptă

Te-aștept și eu, un biet sărman Te-aștept și inima îmi plânge

Că și azi din ochii mei. O lacrimă se frânge

O, vino azi, Te-aștept să vi

Cum zorii așteaptă ziua Și vreau să spun și azi să știi

Îți mulțumesc că Tu mi-ai spus că vi!

Ani Mihaela

Rugăciune

Amurgul se desface peste pietrele arzânde. Învie ca floarea și ființa mea cea rece,

Se duce apoi. Un schimb de cuvinte mă duce într-o stare de "disturbare"

cu totul diferita decât cea din fiecare zi.

Acum nu vecinul îmi toarnă apă prin tavan, ci Duhul Sfânt revarsă al bucuriei simțământ.

Fântâna se umple și dă peste ea, dar deoadată se-oprește subit, nu mai curge.

În loc să mă bucur că s-a terminat, slăvesc iar pe cel ce m-a adăpat.

Și-odată cu timpul ce trece

se vede în mine un dor de lumină. O sete ce soarbe, soarbe tot mai mult.

La biserică repetiția se transformă subtil într-o stare de har.

66

Sunt cuprins în vârtejul de emoții, dar nu pot să mă exprim,

Cei din jur mă privesc și veșnic gândesc, Că ceea ce fac e un semn al apoplexiei.

Dar nu e așa.

Vine apusul. Începe o ploaie ce nu mă-nspăimântă

ci chiar mă-ntărește. Cu toți merg spre case,

doar doi enoriași se-ndreaptă spre locul de care-s atrași.

Alex Isip

Salvare

Vin acum 'naintea Ta, Smerit sunt de iubirea Ta. Nu mai am nici o speranţă

Dar Tu eşti cel ce îmi da viaţă

Şi dac-adesea-s trist pe cale Şi simt că sufletul mi-e gol

Ştiu că la Tine e salvare Iubitul meu Mântuitor.

Ştiu că în jertfa de pe cruce

M-ai scos din lupta ce mă duce, Fără de Tine înspre iad

Acolo unde răii cad.

67

Sfârşitul

O pisică-naripată A brăzdat bolta înaltă

Coperind sinistrul soare Cu golaşele-aripioare.

Şi-n grăbita-i alergare A strigat în gura mare Cu un ţipăt neînţeles

Care m-a oprit din mers.

Şi privind înmărmurit Pe la spate m-a lovit Un copil necunoscut

Ce plângea neîntrerupt.

Şi-mi spunea cu vocea-i moale, C-a pisicii aripioare

I-au trimis un plic închis. Şi c-atunci când l-a deschis

A rămas înmărmurit De cuvântul ce-a citit.

Pe hârtie se spunea Cuvântul Apocalipsa Iar baiatul imi zicea

Că vine o vreme grea.

Stele-arzânde vor cădea , N-o să scape nimenea.

Şi s-or duce chiar la munţi Să-i acopere pe mulţi.

68

Dar mai mult decât atât O sa vină cel Urăt

Şi-o să strice rânduirea Subjugând toat-omenirea.

Iar copilul tot plângea, Şi nicicum nu se oprea.

Eu ştiind finalul tot L-am apucat uşor de cot.

Şi i-am spus că la sfârsit Va veni Cel mult dorit

De acei ce şi-au păstrat Sufletul neîntinat.

El atunci va birui Iar acel Urât va fi

Nimicit de-a Lui suflare, Va aduce liberare.

Să dăm la o parte frica

Nu ne sperie nimica Căci avem un Dumnezeu

Care-i ajutor în greu. Alex Isip

Strângând Cuvântul

Cu fiecare mic cuvânt Ce ne vorbea despre ACASĂ

Ne luăm parcă mai mult avânt Gândindu-ne din nou spre CASĂ

Și când mai auzeam un vers în vreo cântare

Că ne vorbește despre Cerul Său Mai mult noi ne doream să mergem în Splendoare

Să ne-întâlnim în Cer cu Dumnezeu

69

Strângeam în noi cu dor și jind Cuvintele ce le-auzeam

Și așteptam să Îl vedem curând Pe cel ce prin credință îl doream.

Acum că știu că ziua se apropie

Îmi vine greu să îmi exprim Neliniștea și totodată marea veselie

Că-l vom vedea pe cel ce îl vestim Alex Isip

Taine

E liniște..și cu-o tăcere surdă Sub galaxia ce se-nalță

Când planul greierilor urlă Stă cerul liniștit...dar nu-i albastru

E simfonia stelelor

Ce par tăcute-n al nopții fior Ai ascuns în ele un dor Să-l laude pe Creator

Deși nu pare...

Sub a negrului culoare Ornat cu picături de Soare

Că tot stelele dau nopții culoare

Deși...în zare Luminători pe Cer îmi pare

Tu...le-ai dăruit o Floare În schimbul unui refren de cântare

Ai pus în ele rugă sfântă

Când toți trudiți de-al lumii desfrâu Să stea aprinse, candele în noapte

Veghiind și cântând al nopții cuvânt

70

Ai pus în ele iubirea divină Unite și calde, să fie mereu Și chiar de noaptea e rece

Să nu părăsească al Cerului covor

Ascuns undeva, sub Cerul de piatră În suflet rece, cioplit ca din stâncă

O rază, un duh de viață Să-mbie al nopții odor

Mă regăsesc astăzi în ele

O stea...în al lumii-ntuneric Candelă și harpă, speranță și viață

Să fiu azi, și-n ziua de-apoi

Te iau azi de mână Pornind cu Isus pe cărare

Dăruind sărmanului O picătură de culoare

Să fim ca stelele pe Cer

Luminători în noaptea neagră Căci azi...a mai trecut o zi

Și nu pot ști câte-o să mai treacă

Și va veni o zi măreață Când stelele s-or stinge

Dar noi...cu haine albe îmbrăcați Zbura-vom cu-al nostru-mpărat.

Ani Mihaela

Te-am ales... Stau și privesc în jur, la tot ce m-ănconjoară

Mă prinde spaima, mă cutremur Apoi apare întrebarea, la care nu pot să răspund..

De ce doar eu?de ce-i atât de greu? De ce doar mie?de ce nu-s alții?

71

De ce mereu doar lacrimi și nori în viața mea? Oh Doamne, unde-i primăvara, unde ești Isus?

“Eu sunt aici, și Te privesc Mă doare, dar puțin mai este Va fi în veci doar primăvara Și-un soare nou va străluci

De ce doar tu? De ce nu-s alții? Eu te-am ales pe tine cu un scop,

Nimic nu-i la-ntâmplare Te-am ales căci Te iubesc

Și vreau ca să cunoști Puterea ce le-o dau celor înfrânți

Și harul cu care-i înconjor pe sfinți” “Te-am ales”...și-a ezitat

Și picuri mari de lacrimi curgeau din ochii Lui “Te-am ales”...sună o voce-n gând

Și văd și azi o cruce grea, cu-n Soare răstignit pe ea Nu pot să-I simt durerea, dar știu că era grea

Aud și strigătul, soldați și lumea Păcat și-un Miel de jertfă

Aș vrea să-i pot opri “Stop nu mai dați!

Oprește-te, e mult prea greu El n-a facut nimic! Te rog oprește!”

Dar vai! Sutașul sunt chiar eu Piroanele eu le băteam, și biciu-n mână îl aveam

Buretul cu oțet și sulița Un mormânt, un înger

Femei, soldați, cutremur Și-o piatră prăvălită

Apoi a continuat: “Te-am ales...căci harul Meu e ne-nțeles

Și dragostea prea mare Te-am ales, căci vreau din tine,

O perlă în a Mea comoară” Oh, Doamne, mi-e așa rușine Nu mai vreau să-ntreb nimic

72

Nu merit altceva mai bun Doar moartea, eu trebuia să fiu acol’

“Copilul Meu iubit, nu te-ngrijora Tot ce a fost Eu am uitat

Acum sunt viu, de-aceea am murit Sunt viu în veci ca tu să fi salvat Nu ai de ce să îți dorești să mori

Eu prețul l-am plătit pe cruce Eu am venit și am murit

Eu tot am șters, când biciul a lovit Acum sunt viu, sunt sus în Cer

M-am dus să Te aștept De-aceea Te-am ales”

Tăceam, plângeam, zâmbeam doar pritre lacrimi Iar sufletul îmi era inundat de-o bucurie-adevărată

Nimic nu mai conta Eu sunt iertat, iar El e viu

Acum mai am un singur dor Să-L întâlnesc pe al meu Domn

Ce-atât de mult El m-a iubit Că viața Lui și-a dăruit

M-așteaptă-n Cer, în Raiul minunat E al meu Domn, e viu slăvitul Împărat

Încă puțin a mai rămas Și-om fi cu toți acas’.

Ani Mihaela

Te-ntoarce azi

Te-ntoarce azi la Domnul Cât încă tânăr ești,

Mâine nu știi ce lovitură o să primești, Poate din locuința morților o să privești,

La răsplata crudă ce o so primești

73

Tu spui că mai ai timp, Viața să-ți trăiești

Însă nu știi mâine dacă mai trăiești, Unde o să pleci?

Te-ntoarce azi la Domnul,

Chiar bătrân de ești, El păcatele îți iartă

De chin și iad vrea să te scutească

Viața veșnică El îți va da Dacă în mâna Lui te vei preda

Da-I tu azi inima ta Pe brațul Său te va lua

Isus de mult te-așteaptă

Acasă să te-ntorci La pieptul Lui să-i stai

Și fața să nu-i mai întorci. Darius Lupșor

Timpul

Ascultă azi, cum îți șoptește O frunză ce de creangă s-a desprins

"A mai trecut un an Și eu de lume azi voi fi uitată"

Ascultă azi ce-ți spune

O rază dicină, pe-a cerului covor "A mai trecut un an prin noi

Și eu am să m-ascund de-acum în nor"

Acultă azi ce-ți spune A păsărelelor cântare "A mai trecut un an

Și n-ai să mai auzi curând acel refren, acea cuvântare"

74

A mai trecut și azi Și tu ești o minune

Ai fost în palma Lui săpat Și orice ar fi, tu nu poți fi uitat!

A mai trecut și azi

Și anii vor mai trece Din Cer și vremuri se desprind comori

Dar El rămâne veșnic viitor

A mai trecut un an Și tu ești minunat

Un înger pe-al pământului drum De amintiri purtat

A mai trecut un an

Dar nu uita El vrea cu tine să petreacă Ascultă azi, șoapta divină

"Ai fost mereu în palma mea săpat"! Ani Mihaela

Tu copil al Domnului

Tu copil al Domnului, Botezat cu Duhul Sfânt,

Nu te-ngrijora, Domnul ia acum povara ta!

Nu descuraja, nu te-ngrijora,

El poate lua povara ta, Adu-I acum tu grija ta, Domnul te va mângăia!

Dacă te vezi înconjurat, Și de Satan ești atacat, Privește acum în sus,

Vine mirele Isus!

75

Când tu ești căzut , Isus îți dă un scut,

În rugăciune cere-I credința, În Isus e biruința!

Darius Lupșor

Tu copil ce-ai fost adus

Tu copil ce-ai fost adus, În casa Domnului de mic

El te-a privit și te-a binecuvântat, Însă tu ai crescut și L-ai uitat!

Tu odată ascultai,

Și cu drag veneai la adunare Însă mare ai crescut,

Și ai plecat în lumea mare!

Tu bucuros veneai, Și Domnului căntai, pe El îl slăveai

Pe tine Isus te-a iubit, Tu de mult l-ai părăsit!

Când Satan lumea ți-a oferit,

Părinții și frați ți-ai părăsit De păcat te-ai lipit,

O, lumea mult te-a orbit!

Când plăceri ai vrut să ai, Toată averea o cheltuiai

Viața ți-o risipeai, Însă la Isus tu nu priveai

El plângea, pentru tine te iubea,

Cu dor El te vroia Să vi acum în casa Lui,

Să-ți arate calea Sa

76

El te-așteaptă și acum, Vrea să te-ntorci din drum

În lume ai plăcere, Dar la urmă e durere.

Dacă acum tu vei amâna,

Dacă refuzi oferta Sa El vrea viața să îți dea, Să fi cu El în slava Sa.

Vei fi gol și dezbrăcat,

Amărât și părăsit ,prigonit, batjocorit Satan își bate joc de viața ta,

Ar vrea să arzi în lava sa.

Dacă azi te-ntorci la Domnul, El te va elibera, povara-ți va lua

Trecutul tău va șterge, În rai cu El vei merge.

Lasă lumea și plăcerea,

Ele îți dau durerea Caută viața și lumina, Căci Isus ți le va da!

Darius Lupșor

Un talant ai pus Isuse

Un talant ai pus Isuse-n mine, Ajută-mă al folosi doar pentru Tine.

În fiecare zi, să fac doar voia Ta, Să mă țin de slujba mea aș vrea.

Să stau la dispoziția Ta,

Asta e dorința mea, Învață-mă să trec furtuna grea,

Căci cu Tin’ pot munți înalți a urca.

77

La o slujbă M-ai chemat, Duhul Sfânt, Tu mi l-ai dat Puterea ce din cer ai lăsat, Peste sufletu’mi însetat.

A da inapoi eu nu aș vrea,

Când aud chemarea Ta, Fă Doamne ca totdeauna’n gura mea,

Să fie doar lauda Ta. Darius Lupșor

Zâmbet

Gândurile mele-s multe, parcă nu pot să le-nving

Îmi doresc să urc pe munte şi păcatele să-mi plâng.

Te-am uitat,Părinte dulce şi aşa multe Te-am rănit. Ai purtat Tu a mea cruce

ca să pot fi mântuit.

Ştiu că Tu mă chemi la Tine şi mă vrei copilul Tău,

ştiu, o Doamne, o ştiu bine, dar îți spun: "Mi-e-așa de greu!".

Parcă simt o frică-n mine

ce mă-ndeamnă să nu vin. Îndoiala mă cuprinde

şi-n miez de noapte eu suspin.

E o luptă-nverşunată, nu ştiu vocea cui s-ascult.

Stânga spune: "Mai aşteaptă!", dreapta: "N-amâna prea mult!".

78

Doamne, dacă Tu exişti, de-ai murit şi pentru mine,

Scapă-mă te rog de-aici Alex Isip

Zbor...

Mă pierd printre clipe ce le-am trăit Într-o luma ce parcă nu are un sfârșit

Mă pierd într-o noapte fără dimineață Și într-o lume ce nu mai are speranță

Mă pierd printre amintiri deșarte

Într-o viață plină de păcate Mă pierd printre clipe de-ntuneric

Când zborul e rupt de aripile frânte

Mă pierd și nu mai am puteri Să-naintez pe cale

Mă pierd în întuneric dens Căci lumina ce slab se vedea, s-a stins în univers

Mă simt ca o umbră de care nu mă pot desparte

Mă simt ca un înger cu aripi despicate Aș vrea să-nvăț din nou să zbor

Dar e greu, mi-e frică să nu cad din nou

Dar Te-am zărit Soare blând

Pe bolta cea senină Ai coborât la mine, deși credeam că-i vis

Erai Tu, învăluit în lumină

Te-am așteptat chiar ani la rând Căci lacrmi au curs mult din ochii mei

Când sufletul străin de tot din jur părea Un zâmbet cald pe buze-mi apărea

Azi parcă cerul s-a înseninat Căci Tu Soare blând, iubire-ai semănat

Azi din nou eu am zburat Căci Te-am văzut pe Tine înălțat.

Ani Mihaela

Capitolul I I

Eseuri

Ascunde'mă în Tine

Ascunde'mă în Tine, ascunde'mă în buzunar și lasă'mă să ruginesc acolo înecată în iubirea'Ți...capturată de acea iubire țesută într'o pânză eternă..Ascunde'mă,Tată, și păstrează'mă ca pe o petală în grădina Ta cu flori de sticlă.

Ah, Ava! Scoate'mă din sacoșa acestei lumi care îmi sparge inocența din ochi... Tată! Adâncește'mă înapoi în copilăria de ieri, căci azi cineva mi'a smuls o piatră atât de prețioasă a copilului din mine... șorțul umilinței mi l'a așternut drama de azi... soarele'l port în cârcă încercând să'l salvez să nu'i fie luat și lui inocența razelor palide...iar celelalte jucării le ascund sub haine,să nu'mi fie furate de acei oameni mai prefăcuți decât vestimentația lor,și le aud doar sunetele degerate sub palton...Alerg spre Tine cu buzunarele pline de cioburile inocenței ce mi'a mai ramas știu că mă primești așa cum sunt... Alerg spre Tine mutilat de lume... Alerg, pierzându'mă în tăcerea lacrimei... Alerg spre Tine, știu că Tu mă vei ridica ca pe o emblemă a pasiunii pt Adevăr... Alerg spre Tine și de departe zăresc avalanșa frumuseții brațelor Tale aruncate pe orizontul meu... strânsă acolo în mângâierea mânecilor Tale,simțind scârțâitul florilor de primavară invadându'mi sufletul,.. eram din nou copil... copil scăldat în uitarea spaimei copilăriei de ieri...

Păstrează'mă Doamne în plapuma'Ți de dragoste și crește'mă în eternitatea sunetului de iubire divină...

Sunt liberă!Pe aripile existenței Tale!

Naomi Nedelescu

Pentru acele bibelouri mature jr.

M-am gândit mult înainte de a vă scrie vouă,știind ca sunteți foarte preciși și de aceea nu vreau să sparg cuvintele de foaie. Ați fost și voi cândva pe pătura copilariei și fiecare purtați în buzunarul inimii un cufăr plin de amintiri. Să crești in lumină divină, aproape de adevăr, legat de Iubire, nu toți acceptă. Te răzvrătești și negi că există fericire, și așa trec filele anilor tăi, zbătându-te în marea aceea de minciuni pe care lumea incearcă să ți le bage în gură, precum un medicament înghițit cu sila la toată amăraciunea ta. Totuși te trezești la un moment dat înecat în pustietatea ta și îți dai seama cât de mult te-ai lăsat dezamăgit de acele obiecte cu suflare ce se numesc oameni. Și zbătându-te într-o pată de culoare încerci să simulezi o credință, pavându-ți cu izolare o pricepere de vorbe. Te plângi ca un melc în mijlocul autostrăzii în căutarea fericirii. Paralizat de gândul unei posibile decedari, al unui pesimism incurabil, vei ajunge să culegi dispariția zâmbetului care fuge pe treptele trăirii tale. Nerealizând dragostea de Tată, scopul de a trăi,vei rămâne o jucărie zdrențuită în mâinile cui te-ai predat. Ce rost mai are să descoperi că viața e o scrisoare? Nici macar nu ai dorința de a afla expeditorul anonim. Lipește-te de Cartea Vieții,nu de femei. Deschide ochii dacă încă mai speri să găsești vreodată cheia pentru ușa vieții. Renunță la alcool,tutun,droguri, sau îți place mândria diavolului de a te vedea în lanțuri de ceară? Renunță la tine. Accepta-ți aerul, acceptă-L pe Dumnezeu.

Naomi Nedelescu

Ce folos Ce folos să fii fierbinte și să ai sufletul înghețat... și în mijlocul verii, în mijlocul caniculei tu să nu lași măcar o rază blândă a iubirii să-ți petecească sufletu-ți geros? Ce folos să mai respiri, să mai lași încă o bătaie de inimă să se ducă în abis, într-un nicăieri fără apus, când nu vrei să dai decât mormane de indiferență, și zdrobiri de ură?.. Ce folos să mai deschizi gura, să mai tragi aer în piept, când nu poți spune o vorbă bună, un susur blând, un puf de pace și nu de ceartă? Ce folos să mai exiști, când tot ce găsești în cale calci și zdrobești fără-ncetare? Ce folos să ai răbdare și să nu poți răbda nimic? Ce folos ar mai avea să-ți scriu acum și să-ți vorbesc, de nu ai mai primi o șansă și-o iertare săvârșită? ...mereu, mereu te voi ierta oricât de mult m-ai sfărâma, mereu te voi iubi oricât voi mai trăi. Greșești și mă rănești, dar eu înghit și lăcrimez, poate cândva va fi Senin și poate atunci vei gusta și tu din El și te vei îmbăta de mirosul dragostei de Cer. Nu contează cât mai este până atunci; eu te voi aștepta.. voi aștepta cu nerăbdare aceea îmbrățișare dulce de părinte, te voi ierta și te voi iubi până când în zare soarele-o să apară, și-atunci inima ta se va dezgheța, scurgându-se dragoste peste mâinile mele zbârcite de așteptare.. Și vreodată de voi mai sta pe gânduri să mă întreb de ce trăiesc... un falnic glas îmi va răspunde: -„Să Lupți, Să Speri și Să Iubești!” .. știu vei fi cu mine până la sfârșit să mă ții de mână pentru că „Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!” (Ps. 9:10b)

Naomi Nedelescu

Chiar dacă... Chiar dacă viaţa îţi dă o lămaie poţi să nu te uiţi la ea Chiar dacă plângi şi suspini, lacrimile şi durerea se vor sfârşi Chiar dacă ai dat cu capul de un stâlp, mai ai ocazia de a te feri de următorul Chiar dacă vrei sa zbori şi aripiile sunt atât de grele mai ai ocazia să poţi să ţi le cureţi de ceea ce le apasă Chiar dacă alţi nu îţi mai dau sanse la Dumnezeu nu s-a epuizat niciodată chemăriile Chiar dacă nu eşti aşa cum trebuie să fi mai ai o sansă să te înschimbi Chiar dacă nu vezi nimic înainte e ceva Chiar dacă zidurile se dărâmă încă nu sau închis magazinele cu materiale de construcţii Chiar dacă crezi că ai fost trădat în dragoste, gândeste ca şi tu L-ai trădat pe Cel ce te-a iubit nespus Chiar dacă crezi ca totul se va sfârşi aici, dincolo de sfarsit e un nou început Chiar dacă crezi că ai trecut prin necazul cel mai mare, viaţa o să îţi însele ceea ce ai crezut chiar dacă ... E Isus dincolo ce te asteaptă cu bratele deschise şi îţi spune dulce "Te iubesc, fiul Meu, cu o iubire veşnică, nu vreau să mergi înapoi, iată drumul, înainte e victoria, nu te îngrjirora de nimic căci Eu îţi vin în ajutor şi te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare, viitorul tău e în mana Mea"

Răduţ Bogdan

Copil de cicolată Ah, copil fugar prin astă lume... să traiești doar pentru umilire, pentru câțiva pași în noroi și să n-ai tu o speranță. Te privesc prin geamul acesta aburit de lacrimi, dar știu că nu sunt singura care te privește. Aș vrea să-ți strig, să-ți dau de știre că Isus te iubește, dar tu apleci capul și spui că ai tot auzit afirmația aceasta și te răzvrătești spunând că dacă te-ar fi iubit nu te-ar fi lăsat sa trăiești în noroiul acesta. Tu vrei să fi o lumină, dar ești plin de cioburi din cauza loviturilor ce le-ai primit din vârstă fragedă. Ah, copil iubit, și nu vezi tu că acest noroi este un har pe care l-ai primit, nu vezi tu câtă iubire ți s-a arătat chiar prin perlele ploii care se revarsă asupra ta. De ce ești atât de dezamăgit? Pentru că ochii oamenilor te privesc cu sulițele indreptate spre tine? Nu știi tu că esti ceea ce oamenii aruncă, dar Dumnezeu ridică? E persoana ta, nu pentru că asta scriu eu, ci pentru că Dumnezeu a scris deja asta. Și te mai intrebi dacă Dumnezeu chiar te iubește, când tu ești orfan in lumea aceasta? Îți las acest secret pe care și Isus l-a lăsat ucenicilor: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”(Ioan 14:18) De ce nu ai puterea sa privești in sus? De ce nu îți ineci privirile în cer? Totuși cu capul aplecat auzi o voce în departare. Te apropii să percepi ceea ce spune: „O lavă de sânge ruginit s-a scurs pe cruce ca tu să exiști, și încerci de fapt să-ți bați joc de ceea ce înseamna viață. Pe o cruce,cuie ce-I suflau în durere, a stat ca o păpușă plină de ace pe masa unui prizonier psihopat. Plângea în hohote? Urla? Blestema în vorbe, în gând? ... Nu. Se ruga. Ca să fi iertat, ca să ai viață. Lumea îți oferă mucegai, Dumnezeu viață! Ce alegi?!” Cu capul vuind precum un vulcan îndraznești să faci ceea ce de atâta timp ai respins: să ridici privirea inmuiată spre cer și să te rogi, să capeți îndurare. Copil de ciocolată, Domnul te iartă și te ajută să fi Lumină,pentru că acum ești un fiu al Luminii! Și chiar dacă viața urmeaza să o traiești tot prin noroi, acum traiești fericit pentru că ai o comoară atât de prețioasa și o inimă cu aromă de Lumina, care nu vede niciodată umbrele. Copil iubit, păstrează-Ți sufletul în eternitatea Luminii! Eu sunt Lumina,astfel El ne-a spus. Fii tu o lumină pe acest pământ, oricine să vină la Isus cel blând! Dar când pâlpâiește și se stinge chiar, vezi de-o îngrijește și-o aprinde iar! Steaua cea mai mică poate străluci, când amurgul pică toți o vor zări.

Naomi Nedelescu

Cor viu eşti Cu albastrul cerului poposit pe inima-mi acum liniștită, pornesc într-o aventură de nimeni neștiută. Cu soarele zbătându-se într-un tangou dulce pe trupu-mi firav, de lumină mă apropii.. Fiecare adiere a vântului, ce bucăți de fân îmi prinde-n păr, mă transformă într-o zână a prețioaselor căpițe de vise... Fiecare fluture blând ce se topește în seninul inimii mele, aduce polen etern dintr-o Mână a Preaînaltului. Fiecare rândunică și turturică ce bate în ecou, aduce un sărut dulce într-un depărtat dor. Fiecare fisură de pământ îmi amintește că acesta nu este veșnic și că urmele pașilor mei sunt doar un strop de parfum de scurtă durată. Fiecare nor de pace, alb... îmi arată cum este înăuntrul cerului de minunat... ... iar fiecare sămânță mă uimește cum îmi spune blând câte semințe mai am de presărat eu peste terenul din via Domnului. Cu fiecare dor de veșnicie, cu fiecare eu plutit peste gândurile-mi îndreptate spre etern, știu sunt tot mai aproape de Tine, Isus. Tu mi-ai așezat o scară ce coboară din cer, iau eu împreună cu Tine pășesc pe fiecare treaptă în parte. Chiar dacă uneori mă dezechilibrez, iar alteori chiar cad câteva trepte, Tu mereu mă ridici... și de braț cu Tine voi ieși biruitoare, așa încât de pe ultima treaptă să-Ți pot sări în brațe surâzătoare cu sufletu-mi plăpând, înaripat...

Naomi Nedelescu

Crucea Ta, comoara mea

...mă crucifică din nou, mă taie în crucificări ca o lămâie în bucăți subțiri ca de sticlă, și'mi bate mii de cuie'n mâini (spărgându'mă în mii de cioburi,fără să fie conștienți), și atâtea pietrii sunt aruncate'n mine, cufundate în ființa'mi....

sunt atât de mototolită și atât de zdrobită... durerea'mi curge de la tâmple până la glezne,și ei nu au un gram de milă... Lumina o strig și parcă nu vrea să'mi răspundă... rămân fără putere , dar totuși sunt conștientă că Lumina încă mai privește spre mine, dar nu satisfăcută de ceea ce mi se întâmplă (ca oamenii aceia pictați în egoism) Ah Dulce Lumină, privești spre mine cu lacrimi prăfuite în ochi, dorind să strivești pe cei ce mă doboară.. dar n'o face pt că asta m'ar durea și mai mult...mă privește șoptindu'mi fărâme de Adevăr, dar eu rămân fără putere și nu'nțeleg ce'mi spune...simțeam că mă duc, și mă gândeam la fericirea pe care atâtea persoane minunate mi'au dorit'o, și nu am aflat'o niciodată... ah, fericirea aceea... în care doream să mă înec..., știam că fericirea mea era lacul acela de Lumină care stătea și doar mă privea... Da, stiu, eu am ales calea aceasta dureroasă și grea, dar care îmi aduce cele mai mari petale de fericire, și privesc la fericirea oamenilor printr'un parbriz prăfuit... și îmi dau seama cât este de trecătoare ...cât sunt de fericiți acești gândaci care mănâncă din pământ zilnic... Eu am ales crucea și cuiele pe care le'a ales și Isus.. Crucea- brațe calde la apus firav.. Cuiele- ploaie ștearsă imprimată pe suflet... Sângele scurs - bălți de dragoste abruptă...... acum pot să înțeleg acel adevăr șoptit : "Tu ești spartă și remodelată în ochi de Tată!"

Naomi Nedelescu

Dragoste

Ușa a fost trântită. Respingerea mi-a fost șoptită printr-o ureche a durerii. Vântul îmi înfiora sufletul tremurând. M-am așezat din nou pe acel petec de asfalt brăzdat de traumele trecutului meu. Mi-am lipit sufletul limpede de trotuar pentru a șopti un clinchet de rugăciune..

„Salvatorule, te rog ia-mă de mână... Dă-mi putere să iert orice ușă trântită în fața mea, orice respingere, orice coșmar ce se petrece sub ochii mei. Tată eu vreau să iubesc acolo unde urme de pumni se lasă, acolo unde spaime de moarte sunt... vreau să iubesc pentru că Tu m-ai învățat să iubesc, iar Tu ești dragoste. Doamne fă-mă o unealtă a iubirii Tale, o vioară a orchestrei Tale unde acordurile transpiră in vibrațiile dragostei..”

O mână se așterne pe creștetul capului meu. Ridic ochii,iar în privirile cenușii dinaintea mea erau lacrimi in clocot. Abia m-am dezmeticit din amorțeala frigului, când am văzut clar că persoana era una și aceeași cu cea care mi-a închis ușa. M-a cuprins într-o îmbrățișare pentru câteva momente de grație. Mai apoi mi-a povestit ce se întâmplase, cum Domnul îi schimba-se viața.. Din tot ceea ce mi-a povestit am realizat că nu putem trăi fără dragoste, fără Dumnezeu... Fără DRAGOSTE viața n-ar mai fi!

p.s. prin acest post vreau să mulțumesc tuturor celor care mi-au adus puține raze în clipele de durere:), mulțumesc binecuvântații Tatălui!:)

Naomi Nedelescu

Fericire S-ar găsi atâtea mii și mii de definiții, dar în loc să credem că am putea-o dobândi ne pierdem printre celelalte dărâmături. Am văzut oameni atât de naivi încât căutau fericirea în containăre, am văzut suflete cerșind cireașa de pe tort pentru că asta insemna pentru ei fericirea... ceva de scurtă durată, urmată de mulțimi de bulgări ascuțiți. Dar, ce bine că există și suflete care merg direct la țintă. Fericirea nu este atât de departe cum pare pentru unii, ea este chiar în buzunar, chiar acolo unde ai acumulat mii de dureri, este acolo dacă ți-o legi de mână, dacă ți-o lipești în priviri, dacă îți târăști sufletul pentru câștigarea altuia. Este acea fericire cu gust de senin, care nu-și pierde nuanța oricât de multe culori obscure ai pune lângă ea. Să știi să trăiești cu fericirea de mână, să știi să ți-o pui în sacoșă și să o iei cu tine ori unde ai merge, să știi s-o porți cu tine și să n-o uiți... este o artă. Doar atunci când ochii tăi emană sclipiri de iubire, atunci când mâinile tale sunt tocite de iubire. Atunci când unghiile sunt pătate cu lacrimi de iubire și negrul de sub ele nu mai contează pentru tine și ți-ai întinde mereu mâna pentru a ridica pe cineva din mocirlă. Atunci când te-ai murdări toată de iubire și când fruntea ta nu va mai fi încrețită de ură, ci zâmbește tuturor celor ce o privesc, și când pistruii tăi se transformă în ploaie de mângâieri pentru alții. Atunci când dai tot ce ai și rămâi cu nimic, doar cu sufletul ce poartă în el o comoară fără de preț... atunci și doar atunci te poți numi cu adevărat un om fericit. Ți-aș întinde covorul roșu sub picioare, sau ți-aș pune petale in cafeaua ta zilnica dacă aș ști că asta te-ar face fericit, dar fericirea aceasta nu durează.. Tu decizi dacă vrei sa fii fericit! Fericirea nu este în lucruri, este în noi! Astăzi poți fi un om fericit.

Naomi Nedelescu

Fi lumină O furtună de raze de soare îmi curg pe obraz, și-un ursuleț rupt din soare a fost trimis să meșterească în inima-mi de jar. Începe o nouă schimbare și de departe îi simt mirosul cel greu, dar știu la capăt totul va fi bine. Fi cu mine acum, să pot înainta! De azi înainte transparența e țelul meu... diezii și bemolii din grădină, acordându-mi sufletul într-o gamă eternă. Catifeaua tivită în orizont să-mi fie oglinda sufletului, iar zâmbetul inimii mele să fie cu dinți albaștrii rupți din cer, luminoși și calzi. Mâneci încovoiate îmi șterg valurile din ochi și mâna Ta de Tată îmi colorează inima în tonuri primăvăratice. Voi lupta pentru sufletul meu stins, doar Tu-l poți aprinde iar.. Tu vezi cât de astupată sunt de toate mahramele întunecoase, încât nu mai pot vedea. Ah, de m-ai vindeca și pe mine cum L-ai vindecat pe orbul Bartimeu cu mii de ani înainte... Ascultă-mă „Fiul lui David, ai milă de mine!”.. Rabuni, sunt oarbă de atâta durere, vreau să-mi capăt vederea, atinge-Te de ochii inimii mele și dă-le vederea... să vadă ceea ce atâta timp a fost ascuns, să vadă minunățiile după care inima-mi tânjea atât de mult, însă eu i-am înecat acest dor în tăcere. Tată, deschide Tu acest lacăt, să iasă inima la viață, să respire, să te vadă, să vadă cu adevărat... dar mai mult de-atât să lumineze! Vino și tu împreună cu mine să fim pentru cei din jur lumini! „Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu pooate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14-16) ... iar lumina ta să fie sfântul Cuvânt.

Naomi Nedelescu

Îţi scriu pentru că…

Îmi este dor de „iarna” inimii tale… Îmi este dor să Mă priveşti şi să te laşi copleşită de măreţia Mea, de sfinţenia Mea, de puterea Mea, de suveranitatea Mea, de bunătatea Mea, de îndurarea Mea, de dragostea Mea, de credincioşia Mea, …. de Mine!! Îmi este dor să fii încântată de Mine…. de cine sunt Eu! Îmi este dor de „ primăvara” inimii tale…Îmi este dor să îţi simt inima care bate doar pentru Mine, îmi este dor să te vad roşind atunci când ştii că eşti privită de Mine. Îmi este dor să împărtăşeşti cu Mine primele tale gânduri şi sentimente. Îmi este dor de privirea ta… Îmi este dor de momentele când te laşi surprinsă de micile Mele atenţii… Îmi este dor să îţi spun cât eşti de frumoasă şi să mă auzi… şi să Mă crezi… Îmi este dor să strig că te iubesc şi tu să tresari la auzul acestor cuvinte… Îmi este dor de „vara” inimii tale… Îmi este dor să mă bucur împreună cu tine, să râdem împreună, să dansăm, să cântăm, să alergăm, să ne aventurăm împreună… Îmi este dor să mergem împreună în locurile noastre preferate şi să sărbătorim relaţia noastră… Îmi este dor să povestim doar noi doi! Îmi este dor de „ toamna” inimii tale… Îmi este dor să te văd retrăgându-te din forfota lumii şi cuibărindu-te în braţele Mele…. cu siguranţă că Eu nu te voi respinge! Îmi este dor să-ţi simt inima tânjind doar după Mine, Îmi este dor să te văd odihnindu-te pe umărul Meu… Îmi este dor să mă laşi pe Mine să-ţi şterg lacrimile! Îmi este dor să te văd dependentă de Mine…. şi doar de Mine… Îmi este dor să fim doar noi… Îţi scriu pentru că… Îmi este dor de TINE! Îmi este dor să-ţi spun… că: EŞTI FRUMOASĂ! EŞTI DORITĂ! EŞTI CUNOSCUTĂ PE DEPLIN!EŞTI PROTEJATĂ! EŞTI IERTATĂ! EŞTI CURĂŢITĂ!

EŞTI PRINŢESA MEA! EŞTI MIREASA MEA FRUMOASĂ!… şi să crezi!!! … Ţie îţi este dor de Mine? Dacă ai şti cât de largă, cât de lungă, cât de adâncă şi cât de înaltă este dragostea Mea pentru tine, ai înţelege cât de dor Îmi este de tine! Te întrebi dacă acum eşti prea departe de Mine? Dragostea Mea pentru tine este mai largă decât „ distanţa” dintre noi doi! Te întrebi dacă ai stat prea departe de Mine prea mult timp? Dragostea Mea pentru tine va aştepta şi mai mult! Te gândeşti că nimeni nu doreşte o persoană ca tine? Dragostea Mea este mai înaltă decât a tuturor celorlalţi! Eşti sigură că nu te mai pot ajunge? Dragostea Mea este destul de adâncă pentru a te ajunge oriunde ai fi! Nu vei putea niciodată ajunge la capătul dragostei Mele pentru tine… pentru că dragostea Mea este necondiţionată! Este destul de largă, de lungă, de adâncă şi de înaltă pentru a-ţi fi de ajuns! … Ţi s-a făcut dor de Mine? Te invit …unde vrei tu, dar să fim doar noi doi! TE IUBESC!!!

Naomi Nedelescu

Maratonul tău

Fiecare avem propriul nostru maraton, dar de multe ori nu știm cum să alergăm, de multe ori febra musculară ne doboară și ne lăsăm alergarea, ne dăm bătuți... Îți scriu ție, celui descurajat. Privește la Pavel în 1Corinteni 9:24-27.

Până nu auzi fluierul meciului nu s-a terminat. Și totuși s-ar putea să nu faci față. Dumnezeu nu te vrea pe banca de rezerve. Târăște-te pentru El,și pentru adevăr, până vei auzi fluierul final. Dumnezeu va fi la linia de sosire. Nu contează de vei ajunge în deșert fără apă la o căldură imensă. Ești singurul care-ți poți termina cursa. Continuă-ți maratonul!

Leagă-ți șiretele credinței și începe să alergi.Dacă ți se desfac pe drum, oprește-te , leagă-le la loc, strânge din dinți, ridică-te și continuă-ți maratonul!

Nu deznădăjdui și nu fii pesimist, eticheta valabilității tale să fie zâmbetul. Ține-ți fața în bătaia soarelui și nu vei putea să vezi umbrele. Oricât de infinită ți-ar părea cursa, ea are un capăt, un steag roșu fluturalnic care-ți va trece pe deasupra capului tău și o coardă de chitară albă pe care să-ți imprimi urma pașilor tăi.

Ai răbdare până la capăt, iar pe traseu presară sămânță și fulgi de iubire și iertare în buzunarele celorlalți alergători, în așa fel încât când vei fi pe podiumul învingătorilor să fii răsplătit cu cununa vieții veșnice pe care să o primești chiar din mâna Tatălui.

Nedelescu Naomu

Momente Nu știu de ce nu am scris aseară... probabil pentru că durerea-mi era prea mare și nu puteam să o aștern pe hârtie și ochii-mi erau prea storși precum lămâiile ca să mai zăresc vreo pată de lumină. Acum sunt aici,sub tăcerea lunii ale cărei pupile sunt îndreptate spre mine, lângă un acord de chitară auriu, încercând să-mi amintesc ceea ce de fapt vroiam să scriu. Probabil dacă n-aș începe cu Dumnezeu alături m-aș pierde prin adâncituri. Inițial nu mai vroiam să-mi scriu stările inimii mele, știu ca prin asta îmi dezbrac sufletul și îmi dau măștile jos rând pe rând, dar știu că prin asta El mă întărește și-mi dă putere să înaintez. ...Îmi amintesc perfect seara trecută, eram în frig, lăcrimând din acele lacuri care par să nu mai sece, pe pervarz scurgându-se șiroaie,iar luna încruntată spre mine stătea. Bănuiam că acolo mi-e sfărșitul și m-am lăsat condusă de un suspin trântită pe pervarz, probabil nu eram conștientă, dar mai aveam puțin și cădeam. Să fi căzut mai mult decât eram?! M-am trezit in zorii zilei cu soarele bătându-mi în geam și cerul de un albastru limpede de parcă-i venea să râdă. Luna disparuse.Nu mai era și-mi era așa de dor de ea...vroiam să-i cer iertare, vroiam să simt din nou suflarea-i dulce. Vremea s-a scurs atât de greu pe șiretul zilei,iar din cauza dorului meu de lună a trecut și mai greu. Totuși seara a venit din nou la mine și acum îmi zâmbește. Și cum aș putea să n-o iubesc? Cum aș putea sa nu-i iubesc lumina de ceară topită-n ochii mei? ... o iubesc, dar mai mult de atât îl iubesc pe Dumnezeu pentru că mi-o pictează-n priviri în fiecare seară. Te laud Domane, Te laud pentru minunatele comori care le descopăr în fiecare zi. Te laud precum mă îndeamnă și psalmistul. „Lăudați pe Domnul!... lăudați-L în întinderea cerului,unde se arată puterea Lui. Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!” Ps. 150

Naomi Nedelescu

Muzica sufletului Dumnezeu nu scrie muzica vieţilor noastre la voia întâmplării. Să fim preocupaţi să învăţăm melodia şi să nu ne lăsăm înspăimântaţi de "celelalte lucruri". Să nu fim neatenţi cu acestea, să nu le omitem, dar nici să le lasăm să ne distrugă melodia sau să schimbe acordul. Dacă ne ridicăm privirea, vom vedea că Dumnezeu Însuşi bate ritmul pentru noi. Cu ochii la El, vom cânta urmatoarea notă puternic şi clar. Dacă ne vom spune cu tristeţe, "Nu este nici o muzică în celelalte lucruri' ", să nu uitam că tocmai din acele lucruri se naşte muzica. În viaţa aceasta, naşterea muzicii este adesea înceată şi dureroasă. Câtă răbdare are Dumnezeu ca să ne înveţe! Şi cât de mult Îşi doreşte să învăţăm lecţia!

Naomi Nedelescu

Niciodată singur Sunt ca un cerb, iar Tu esti ca un râu. Alerg la Tine, cum aleargă un fiu la Tatăl lui. Mă simţeam atât de singur, ca un fluture de noapte fără lumină, Dar Tu te-ai aprins, şi am venit la Tine, Unde voi rămâne pentru totdeauna. Mă simţeam atât de singur, ca o corabie pe uscat, Dar Tu mi-ai dat apă, M-ai luat de mana şi mi-ai spus, "Aceasta este pentru totdeauna". Nu voi mai fi niciodată singur, Cu Tine nu voi mai fi niciodată singur. Simt ca ai venit în viaţa mea ca să rămâi, Cu Tine nu voi mai fi niciodată singur.

Naomi Nedelescu

Sloi de gheaţă Sloi de gheață mi-s ochii... Te strig al meu Soare să vii să-i încălzești să-i dezgheți... să nu mai văd prin ei doar încețoșări, să Te pot vedea. Tu vii, și nu mă uiți și iata cum prin dezghețarea lor obrajii mi-s scăldați în râuri sărate... Te iubesc al meu Soare. Știu, sunt atâtea clipe când nu Te văd pentru că e morman de ceață-n jur și păianjenii îmi țes pânze adăncite-n priviri, dar Tu m-ai învațat să zâmbesc, și zâmbesc, un zâmbet firav răsărit într-o grădină unde florile sunt țurțuri de gheață și iarba praf de cioburi uscate.. Credeam că-mi va degera zâmbetul pe buze la priveliștea aceea tragic de rece, dar Tu ai cufundat-o in Lumina-Ți plăpândă... Ah, cât de pierdută eram fără Tine, cât de mult mă zbăteam între acei spini de frică, cât de singură mă simțeam precum un tren lăsat în gară cu iarba crescând până la sentimentele ruginelor de sub el, cât de mult mă apasa acea placă de ciment ascunsă pe trotuarul vieții mele... dar Tu ai venit mi-ai înmuiat privirea-mi și-ai atârnat-o în cuier de cer, mi-ai netezit drumul cu spini și mi-ai purtat crucea așa cum ai spus,priveliștea aceea înghețată de timp mi-ai transformat-o într-o scenă de ocean al iubirii,iar acea placă de ciment mi-ai modelat-o într-un album de fluturi vii. Să trăiesc cu Tine e ca și cum aș merge pe un pod infinit, să vorbesc cu Tine e ca și cum mi-aș capsa cuvintele Tale de inimă, să alerg cu Tine e ca și cum aș excalada pe șireturile vremii, să văd ca Tine este o fericire cu parfum de vis, să exist inseamnă să Te respir. Îți spun: Să știi să traiești înseamnă să începi să-L porți pe Isus.

Naomi Nedelescu

Obiectiv multicolor

Orice obiectiv al unui aparat ascunde în spatele său un diamant cu suflare și cu propria lui poveste. Dar noi uităm, uităm că și aceștia sunt oameni cu punguța plină de sentimente; și încercăm să-i manipulăm, să ne folosim de ei, fără să știm că în mâna aceea care apasă pe buton este un dar de la Dumnezeu. Uităm și măcar să ne gândim că aceste raze sunt de fapt cele care strălucesc și nu doar blițul din mâna lor.Pretindem că suntem oameni și nici măcar nu știm ce înseamnă aceasta. Ne gândim doar la corcodușele noastre, doar la sărut și despărțire.Ne lăsăm să fim pozați doar în pozițiile plăcute, fără să arătăm vreo parte rea din noi, fără să ne dăm seama că de fapt aceasta este artificialitate. Fiecare din noi are un aparat foto al sufletului lui, dar cu toții ne străduim să ascundem, să rupem, să îngropăm acele poze negricioase, în care sufletul se zbătea în umbre. Îți propun de astăzi să faci un panou al sufletului tău și capsează-ți acolo toate pozițiile sufletului tău. Când e o umbră de fericire sau o umbrelă de râsete și veselie, dar și când e nor, valuri de disperare și munți de lacrimi. Afișează-ți pe acel panou și observă-ți sufletul; acela ești tu cu adevărat. În toate imaginile cu nuanțe de fericire poți observa cu ochiul liber că este o petală de urmă lăsată lângă tine, iar în cele întunecoase în care diafragma a luat-o razna și blițul nu-și avea rostul... în acelea, desenează o rază de lumină, pentru că aceea e nădejdea ta, nădejdea noastră... este prezentă, dar în acele imagini n-o poți observa doar dacă El te luminează.Omule,cel cu obiectivul în mână. Tu, cel care îți lipești ochiul de obiectiv și ești etichetat în atâtea mii și mii de feluri. Nu te mai îngrijora de ceea ce izbește exteriorul tau, nu-ți mai pleca niciodată capul, ține-l ridicat și privește oamenii direct în ochi, în așa fel să poți să afirmi și tu ceea ce spunea si psalmistul: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei.” Ps. 101:3aDumnezeu te acceptă așa cum ești ca să te facă ceea ce trebuie să fii!

Naomi Nedelescu

Ochii Ochii, cristale de iubire dăruite de Tata.Ochii, porțile care se deschid inainte de zori.Ochii, acele raze de soare cu mâneci lungi Ochii, ferestrele cu un soare veșnic Ochii, obloane sparte în mii de cioburi la fiecare lacrimă picantă Ochii, oglinzi multicolore ce reflectă inima Ochii, acele guri care mănâncă zilnic din cer Ochii, lumânări cu priveliște de stele. Ochii, globuri care împodobesc bradul trupului Ochii, băncile care privesc tot timpul și în fața cărora mii de persoane se opresc și șed:) Ochii, secretele care n'au înteles Ochii, acele scoici desenate în carouri Ochii, tobele care fredonează fericire. Ochii, petale de praf transpirate. Ochii, ziduri ale inocenței ciuruite de mitralierele secolului de acum. Ochii, buzunare care adâncesc comori. Ochii, nasturi în formă de șoapte Ochii, acele pervarzuri care privesc umbre Ochii, frunze în zarea cărora de atatea ori a fost fum și furtună... Ochii, capodopere pe care lumea încearcă să le fure Ochii, acele scene care atunci când tragi cortina nu mai rămâne nimic Ochii, cufere care păstrează noiane de amintiri dincolo de vremuri Ochii, acele flori care nu se veștejesc Ochii, acei bocanci plini de noroi când inima zbiară Ochii, acele note pe care nu le poți smulge din melodie Ochii, acele izvoare însetate după apă divină Ochii, acele lacuri speriate ce nu seacă. Ochii, bucățele de ciocolată modelate în forma unor mere de lumină. Ochii, flori de sticlă care sfarmă adevărul Ochii, acei păienjeni peste care adesea ning încețoșări. Ochii... acele daruri țesute într'o pânză pe chip, de Creator! Prețuiește'i cât ii mai ai,doar cu ei poți vedea Lumina! "Give me your eyes for just one second Give me your eyes so i can see Everything that i keep missing..."

Naomi Nedelescu

Păpădii luminoase

Nu înțeleg... de ce în mijlocul primăverii, sania mea este scoasă afară, stând în bătaia soarelui și ascultând acordurile păsărelelor... Aș putea să-mi asortez inima cu un deal înlemnit de zăpadă... unde săniuțele zburdă ca la ele acasă, iar alunecările lor mă tocesc precum o stafidă. Aș vrea să răsar precum o păpădie, dar bocancii prea groși ai săniuțelor îmi zdrobesc aripile petalelor mele, și rădăcina pierzându-se în adâncuri. Lipsită de valoare și speranță, păpădia sufletului meu este pierdută și uitată în carourile acestei lumi. Dar, iat-o răsărită în vârful muntelui de spini, zâmbind în felul ei drăgălaș... Acolo unde nici un om rău nu ar putea-o zdrobi vreodată, călcând-o fără să-i vadă culoarea, acolo singuratică scoțând zgomote asurzitor de mute. Acolo, în mijlocul văilor prăfuite de spaime, un Om se apropie de ea, o privește cu lacrimi uscate în ochi, șoptindu-i: „Pentru tine am făcut-o, pentru tine am urcat acest deal dureros, pentru tine am suportat spinii agățându-mi-se de lumina vieții Mele, pentru tine am ajuns până aici, pentru că te-am văzut rănită, ciuruită de talpele atâtor nervi, pentru că te-am văzut spartă, scurgându-ți-se întreaga ta dragoste lăsând urme printre spini... și pentru că te iubesc și am venit să te ridic, să te smulg din degetele atâtor oameni care s-au jucat cu tine cum au vrut. Vreau să te fac o coroană pe care să o port pe cap, pentru că ești prețuită și în ochii Mei ești un diamant fără asemănare!”

Te-ai gândit vreodată să prețuiești și cele mai mici păpădii? Eu vreau să încep de azi să privesc cu inima. Ce este esențial este invizibil ochiului. Privește cu inima și poți asemăna păpădiile cu acel soare plin de lumină ce are întotdeauna ușa larg deschisă pentru ti

Naomi Nedelescu

Pe urmele iubirii

După atâția ani,am pornit în căutarea iubirii. Am mers pe același drum presărat cu lacrimi amare și pătat cu picuri de iubire... Am călcat pe urmele pașilor Tăi,care au fost lăsați cu mii de ani înainte de-ai mei, am găsit fărâme din spinii care-Ți erau țesuți pe cap precum o coroană de trandafiri, am găsit dâre lăsate de acea cruce atât de grea, pe care însă Tu ai ales-o din dragoste pt mine. Am ajuns în acel strop de lumină, Golgota, în mijlocul tăcerii... unde doar cuiele mai scârțâiau batute-n pânzele trupului Tău. Acolo, in față cu adevărul pot să mă văd cum am strigat și eu să fii rastignit. Mă văd cum Ți-am sfâșiat hainele,iar pt cămașa Ta am tras la sorț și Tu Te-ai rugat: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” ... Mă zăresc cu lacrimi topite-n priviri cum Tu mi-ai spus că Ți-e sete și eu am pus intr-o ramură de isop un burete plin cu oțet și Ți-am dat să bei... În ritmul sughițurilor plânsului meu, aud în ecou: „Eli,Eli, Lama Sabactani?” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, Pentru ce M-ai părăsit?) Ai fost părăsit pentru ca eu niciodată să nu fiu părăsită. Ai fost răstignit pentru ca eu să fiu iertată și să am viață.Ai fost zdrobit și disprețuit, pentru ca eu să învăț ce înseamnă iubirea. Alerg cufundată în arta iubirii divine și ating crucea (vioara iubirii Tale pt mine), ating cuiele (fiorul sunetelor iubirii revărsate peste mine) și deasupra crucii, tau peste cuvintele scrise de Irod și scriu cu slove ce emană iubire: „Acesta este Isus, Împăratul meu.” Doamne câtă iubire mi-ai arătat. Aș rămâne o viață întreagă urlând în acea dragoste deplină, să port crucea, deoarece crucea poartă, pe cei ce o poartă. Aici la poalele grădinii Tale cu izvoare vii,am învățat să cred în iubire, chiar dacă mă sfărâmă. DRAGOSTEA NU GREȘEȘTE NICIODATĂ ȚINTA! P.S. : 1cross+3nails=4given !

Naomi Nedelescu

Pentru că te iubesc cu o iubire vesnică!

Eu.. din nou stransă aici, intre 4 pereţi şi am impresia că aceşti pereţi îmi fură tot aerul şi nu mai pot respiră, totuşi respir. Îmi simt răsuflările atât de greoaie şi apăsate şi oftările atât de dese... îmi simt steluţele şiroaie ce'mi curg pe obraz în neştire, dar stiu că în adâncă iarna a singurătaţii ce o simt în mine, stiu că există un Soare care îmi zâmbeşte şi îmi spune în fiecare clipă cât de mult mă iubeşte... mă iubeşte atât de mult, şi ce sunt eu să mă iubeasca atât de mult? Ah, cum aş putea să nu'L iubesc? , când în fiecare zori de zi El îmi aşterne o rază caldă pe frunte, iar în fiecare miez de noapte mă încălzeşte la pieptul Său... Atunci când zgribulesc pe cale, El mă acoperă cu o pătură de căldură şi mă ridică şi mă ajută să merg înainte... Îmi este aproape şi nicicând singură nu mă lasă. Îmi asează luna la fereastra inimii mele şi când privesc spre ea simt că mă înec în lumina dulce care o emană.... Mă iubeşte atât de mult încât îmi transformă aceşti 4 pereţi între care mă aflu acum, în nori de puf de păpădie pe care mă las să plutesc sub o ploaie de stele de miere ce curge deasupra capului meu.

Ce clipe minunate sunt cele petrecute cu Iubitul sufletului meu! Şi cum aş putea să nu'L iubesc, când Îl simt atât de aproape? Când şi strigătul meu mut îl aude şi îmi răspunde muntelui de urlete în cele mai minunate feluri... şi ştiu nicicând nu mă vă lăsa să mă usuc ca o coaja de portocală, de ce? El mi'a raspuns cu o voce plină de lumină: "De aceea, pentru ca ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc" (Isaia 43:4)

Multumesc Părinte pentru toate acordurile de râs cristalin, dar şi pentru steluţele îngheţate pe obraz... Îţi mulţumesc Părintele meu, Îţi mulţumesc!

Naomi Nedelescu

Primul pas în zbor

M-am trezit în brațele Tale, am fost prinsă în răsăritul Tău divin, binecuvântată cu o furtună de diamante și cu un surâs etern.

Am fost așezată în rândurile fluturilor albi, ce tocmai își primeau aripioarele, începându-și zborul spre veșnicie,

cu sacoșa plină de un dor ceresc, iar pijamalele acestui veac aruncate in urmă. Deveneam copiii de Dumnezeu, Tatăl recunoscându-ne,spălându-ne ca să nu murim.

Chiar dacă până la această zi ne-am chinuit să zburăm, zbătându-ne ca un cocoș și urlând în neputința noastră un continuu „cucuriguu”.

Astăzi 50 de fluturi albi au primit aripi, au început o viață de zbor. Au stat gata, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, încălțați cu râvna Evangheliei păcii, luând scutul credinței, coiful mântuirii, sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu și alte accesorii precum: bucuria, pacea, îndelunga răbdare, credincioșia, blândețea, facerea de bine și înfrânarea poftelor. Așteptând cu nerăbdare chemarea Tatălui, să ajungem în casa cerească, să căpătăm cununa.

„Vă îndemn, dar fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.”(Romani 12:1a)

Fluturașilor, rămâneți pe cale! Și „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!” (Romani 15:13)

Zburaaați!!! :)

Naomi Nedelescu

Răni Adeseori când îţi simţi rănile atât de dureroase, precum nişte săbii înfipte în străfundurile sufletului tău, când îţi simţi că inima ţi'e spartă în mii şi mii de tăndări, de parcă inima îţi era o păpusă de porţelan şi din greseală a căzut pe jos, călcată în picioare de toţi, spărgându'se în multe,multe cioburi... Atunci când tuturor celor din jur le este teamă sa se apropie de tine din cauza înfăţişării inimii tale atât de transfigurate... Atunci când eşti strâns în labirintul vinovăţiei, şi te zbaţi ca un peşte pe uscat... Atunci când nu mai rămâi cu nimic şi durerile rănilor te pun pe o cruce a greşelilor tale, unde te răstigneşti tu însuţi pentru că nu te poţi ierta... Vino la crucea lui Isus, El te iartă de tot ce ai făcut rău, doar să vii la El aşa cum eşti... Vino la El cu miile de bucăţele de foi ale sufletului pe care vântul le suflă dintr'o parte în alta... Vino chiar dacă nu mai ai nimic... Vino, El te cheamă... Oiţă pierdută, Bunul tău Păstor te caută... Oricât ai încerca să îţi ascunzi rănile, să le dai cu fard în neştire, oricât de mult fond de ten ai pune pe vânătai, şi oricât de mult te'ai strădui să schiţezi cu un creion un zămbet, durerile rămân şi niciodată nu vei fi în stare să ascunzi rănile de tot, pentru că Isus îţi cunoaşte inima întreagă... Las'o în mâna Lui să o bandajeze şi sa o îngrijească El, căci El e Medicul Suprem. Isus a spus: "Nu te teme,crede numai, şi va fi tămăduită" şi "Iertate îţi sunt păcatele!" Cu siguranţă nu te va lăsa să pleci acasa aşa cum ai venit, îţi sopteşte: "credinţa ta te'a mântuit; du'te în pace". Vino acum la El şi nu mai amâna! El e singura speranţă celui fără de speranţă!

Naomi Nedelescu

Talent risipit

Ai voce frumoasă dar nu îndrăzneşti să o valorifici? Ştii să scrii extraordinar dar nu vrei să împarţi cu nimeni acest talent? Eşti un orator excelent? Ai talent la pictură? Eşti bun în a asculta pe alţii? Te pricepi să reciţi poezii? Sau poate că… ştii extraordinar să încurajezi pe alţii. Dumnezeu ţi-a dat cu un scop acest talent. Dumnezeu cu un scop investeşte în tine. Dar dacă tu… nu îndrăzneşti să ieşi la lumină, dacă tu nu vrei sau nu ai timp să valorifici acest talent al tău… gândeşte-te că în primul rând ţie îţi faci rău, iar în al doilea rând le faci rău celor de lângă tine. De ce? Pentru că poate prin talentul tău alţii sunt ridicaţi din depresie, poate prin talentul tău deschizi ochii altora. Poate că prin talentul tău salvezi viaţa cuiva.

Tu te-ai întrebat câţi alţi oameni şi-ar dori ceea ce ai tu? Te-ai întrebat vreodată cât de special este lucrul pe care ştii tu să-l faci? De ce nu-l valorifici? Ştiu, e greu. Ai nevoie de încurajare. Dar… nu te poţi simţi mai fericit decât atunci când îndrăzneşti să faci ceva după care tânjeşti de mult. Îndrăzneşte să asculţi glasul inimii tale! Nimic nu e mai purificator, nimic nu e mai minunat, mai vindecător, mai extraordinar decât să îndrăzneşti să faci şi să arăţi lumii ceea ce tu ştii mai bine. Caută bine în adâncul tău, uită-te bine… sunt convinsă că ştii să faci un lucru deosebit. Sunt convinsă că ai un talent special. Tu ai un vis. Ai un talent. Ai un dar pe care l-ai primit şi cândva…va trebui să spui ce-ai făcut cu acest dar minunat pe care poate alţii, şi l-au dorit dintotdeauna.

Naomi Nedelescu

Tot mai însetat... După ce?

Alergam zi de zi pentru a avea un ban în plus faţă de salarul care este într-o continuă scădere, alergăm zi de zi să facem mai multă scoală, tânjim dupa diplome multe ca le punem într-o rama în living, ne cumpărăm calculatoare scumpe, lcd cât peretele, maşini super-sonice... pentru ce? Şi rămân cu o întrebare: tot mai însetat ... după ce?

Avem lista de messenger ca şi bonul de la mall cu bani strânsi de pe ultimele 5 luni, încât scroll-ul de la mouse am prefera să fie o pistă de alergat, ne facem relaţii de prieteni dar uităm de versetul care spune că cine îşi face mulţi prieteni îşi face spre pierzarea lui, nu contează cine sunt prietenii nostrii, dar putem să zicem ca suntem populari... Şi rămân cu o întrebare: tot mai însetat ... după cine?

Oare mai suntem însetaţi după Izvor? oare mai suntem însetaţi după Blândul Păstor? Mai avem oare în noi setea după seriile petrecute în rugăciune nu pe messenger, mai tanjim după cântăriile cântate Domnului nu iubitei/iubitului, oare mai avem setea sfântă în noi sau ne-am pierdut acest simţ...

Doamne, vreau să însetez după Tine, după părtaşia aceea când ceasul nu mai avea nici o valoare când acul ce indica ora trecea ca şi secundarul, vreau sa Te am pe Tine ca Pastor al meu iar eu să stau mereu cu Tine şi îmi vei da apa din stâncă şi mă vei duce la păsuni grase! Şi nu ma vei lăsa singur în aceasta vale a plângerii! Amin!

Răduţ Bogdan

Zâmbetul Lui blând Isus S-a dus la Muntele Maslinilor. Dar dis-de-dimineata a venit din nou in Templu; si tot norodul a venit la El. Pe cand sedea jos si-i invata, carturarii si fariseii I-au adus o femeie prinsa in adulter. Au pus-o in mijlocul lor. "Invatatorule", I-au zis ei, "femeia aceasta a fost prinsa chiar cand preacurvea. Moise, in Lege, ne porunceste sa ucidem cu pietre pe astfel de femei. Tu, deci, ce zici?" Isus S-a plecat jos, si scria ceva pe pamant. Fiindca ei nu incetau sa-L intrebe, El S-a ridicat, si le-a zis, "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea". Apoi S-a plecat iarasi si scria ceva pe pamant. Cand au auzit cuvintele acelea, au iesit unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, lasandu-L pe Isus singur cu femeia. Femeia statea singura, tremurand, in fata omului care acum se ridicase in picioare. "Unde au plecat cu totii?", a intrebat-o El, zambind. "Nu te-a condamnat nimeni?" "Nu", sopti ea, privind in jos. "Nimeni, Doamne." "El ii ridica barbia. "Nici Eu nu te condamn", ii zise El cu un zambet bland. Apoi deveni serios si-i vorbi ca un parinte care-si disciplineaza copilul. "Acum du-te si sa nu mai pacatuiesti." Ea incepu sa planga, nu de rusine, ca mai inainte, ci de usurare. El o salvase de la moarte. Si-i daduse inapoi ceea ce-i furasera ceilalti. Ii parea rau, teribil de rau. Gasise in cele din urma pe Cineva care luase asupra Lui durerea ei.

Naomi Nedelescu

Cu ajutorul Domnului, noi, câţiva tineri am pus talanţii încredinţati în negoţ. Dorinţa noastră a fiecăruia este ca fiecare cuvânt să fie o încurajare şi o provocare pentru tine! Autori: - Ani Mihaela - Nedelescu Naomi - Isip Alex - Lupşor Darius - Murza Narcis - Răduţ Bogdan Tehnoredectari: - Răduţ Bogdan - Băldean Ionuţ - Nedelescu Naomi “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile!”

20.11.2010