Pentru un copil cu vârste între 4 si 18 luni, poţi include în fişă următoarele informaţii:

• Dacă are sau nu poftă de mâncare, dacă nu mănâncă anumite alimente• Dacă adoarme cu uşurinţă, dacă are un somn liniştit• Dacă îi place sa se joace • Dacă răspunde unui program de rutine stabilit• Dacă şi cum apuca obiectele • Dacă şi cum îşi controlează/coordonează mişcările• Dacă reacţionează la vocea adulţilor cunoscuţi • Dacă arată că înţelege ce se vorbeşte cu el • Dacă îi recunoaşte pe cei care îl îngrijesc • Dacă arată afecţiune faţă de persoanele familiare• Daca devine atent când i se spune numele • Dacă îndepărtează de lângă el obiecte sau persoane care nu-i fac plăcere• Dacă plânge pentru a-şi comunica frica, durerea sau singurătatea• Dacă devine ataşat de o jucărie sau o păturică• Dacă manifestă curiozitate legată de propriul corp: îşi atinge corpul, inclusiv zonele intime• Dacă manifestă curiozitate legată de corpul adulţilor

Pentru un copil cu vârste între 18 luni şi 4 an, poţi include în fişă următoarele informaţii:• Dacă are sau nu poftă de mâncare, dacă nu mănâncă

anumite alimente etc.• Dacă se păstrează sau nu curat pe timpul zilei (masă,

toaletă, joc)• Dac adoarme cu uşurinţă şi are un somn liniştit• Dacă se joacă cu ceilalţi copil şi cum anume • Dacă se poate concentra asupra jocului cel puţin 15

minute• Dacă are temeri şi care sunt ele• Dacă şi cum merge• Dacă şi cum stă şezut/ în picioare• Dacă şi cum apucă obiectele• Dacă şi cum îşi controlează/coordonează mişcările• Dacă are probleme cu pronunţia unor sunete/cuvinte• Dacă vorbeşte în propoziţii• Dacă înţelege ce i se spune

• Dacă imită comportamentul adultului în timp ce se joacă

• Dacă are preferinţe la îmbrăcăminte• Dacă devine interesat de ceilalţi copil şi îşi împarte

jucăriile cu ei• Dacă începe să recunoască anumite emoţii (furie,

frică, bucurie) după expresia feţei• Dacă utilizează cuvinte pentru a exprima emoţiile:

sunt supărat, sunt trist, sunt furios• Dacă încearcă să consoleze un copil/adult care pare

supărat• Dacă este interesat de activităţile din bale, doreşte să

discute despre bale sau despre corpul adulţilor, cercetează corpul celorlalţi copil şi se uită a ceilalţi copil când merge la toaletă

• Dacă începe să fie preocupat de venirea pe lume a bebeluşilor

Pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 4-7 ani, poţi include în fişă următoarele informaţii:• Dacă are sau nu poftă de mâncare, dacă mănâncă singur sau

nu, dacă are alimente preferate etc.• Dacă ştie să folosească singur toaleta, cunoaşte şi respectă

regulile de igienă• Dacă doarme la prânz sau nu• Dacă se joacă cu ceilalţi copil şi cum anume (se înţeleg sau

nu, se ajută sau nu etc.)• Dacă se poate concentra asupra jocului sau asupra unei

activităţi de învăţare cel puţin 30 minute• Dacă şi cum merge, aleargă, se caţără etc.• Dacă şi cum stă pe scaun• Dacă şi cum manevrează jucării, obiecte de scris, unelte de

desenat, pictat etc.• Dacă şi cum îşi controlează/coordonează mişcările• Dacă şi cum practică diferite sporturi• Dacă are probleme cu pronunţia unor sunete/cuvinte• Dacă utilizează dialoguri în jocurile cu rol• Dacă participă activ la discuţiile dintr-un grup, ascultându-şi

intervenind în conversaţie, exprimându-şi opinia

• Dacă ştie cum să utilizeze şi să păstreze cărţile, este interesat să le folosească/răsfoiască

• Dacă joacă anumite roluri, imitând situaţii din viaţa reală• Dacă devine interesat să stabilească relaţii de prietenie• Dacă începe să înţeleagă judecăţile morale• Dacă învaţă să tolereze frustrarea şi să se obişnuiască cu

ideea că nu întotdeauna poate primi ceea ce îşi doreşte, când îşi doreşte

• Dacă începe să înveţe cum să controleze forţa emoţiilor negative, cerând ajutorul adultului sau plecând din situaţia supărătoare

• Dacă manifestă interes pentru emoţiile celor din jur ( de exemplu, întreabă: De ce plângi? De ce eşti supărat?)

• Dacă pune multe întrebări legate de sex• Dacă învaţă cuvinte cu conotaţie sexuală şi îi face plăcere să

le utilizeze pentru a vedea reacţia adulţilor• Dacă se joacă de-a doctorul, de-a mama şi de-a tata sau alte

jocuri în care copiii pot explora în joacă părţi intime ale celorlalţi

Tipuri de familie• Ca baby sitter, vei întâlni mai multe tipuri de familii, care pot influenţa în manieră diferită

relaţia ta cu copilul.

Familiile pot fi clasificate în funcţie de numărul de generaţii, astfel:

• Familia simplă: mama, tata şi copilul/copiii• Dacă vei lucra într-o astfel de familie, se poate întâmpla să observi ca:- există relaţii strânse între membrii familiei- fiecare membru al familiei are spaţiul său în casă şi timp pentru activităţile care-l bucură.

• Familia în care locuiesc împreună copil, părinţi, bunici, mătuşi etc. • Uneori, în cadrul unei astfel de familii, se pot întâlni următoarele situaţii:- persoanele mai în vârstă pot impune respectarea regulilor şi tradiţiilor lor- luarea unei decizii poate dura mai mult, fiind nevoie de acordul mai multor persoane

In funcţie de numărul de părinţi:• Familia cu un singur părinte• Dacă vei lucra într-o astfel de familie, se poate întâmpla să observi ca:- părintele unic preia şi rolul celuilalt părinte - alţi adulţi apropiaţi familiei pot sprijini părintele singur în creşterea şi educarea copilului- părintele singur trebuie să muncească mai mult pentru a putea susţine financiar familia

• Familia cu doi părinţi. Părinţii pot fi naturali sau unul dintre părinţi poate fi vitreg• In cazul familiilor în care unul dintre părinţi este vitreg, ca baby sitter, uneori te poţi confrunta

cu următoarele situaţii:- părintele vitreg să nu fie acceptat de copil (care poate să simtă gelozie, furie, respingere, ură)- copilul să nu fie acceptat în totalitate de părintele vitreg

In funcţie de numărul de copil:• Familia cu un singur copil• In cadrul acestui tip de familie, uneori se poate întâmpla ca:

• părinţii să manifeste protecţie excesivă faţă de copil,cerinţele şi controlul acestora pot fi foarte mari• trăind mult printre adulţi copilul se poate maturiza foarte repede

• Familia cu doi copii• Muncind in acest tip de familie vei vedea uneori cum:— copiii învaţă să colaboreze şi să împartă sarcinile— poate apărea competiţia— poate apărea rivalitate între fraţi pentru a beneficia de atenţie din partea adulţilor— unul sau ambii copil pot crede că adulţii “îl iubesc mai mult pe celălalt” şi că îi oferă mai multă afecţiune sau mai multe jucării, bani etc.

• Familia cu trei sau mai mulţi copii• Ca baby sitter, uneori vei putea observa că:- e posibil să apară o competiţie între tine şi frăţii mai mari, în creşterea şi îngrijirea celor mici- poţi întâlni situaţia în care fratele mai mare să preia rolul de părinte, indicându-ţi cum să procedezi sau urmărindu-te

Cum ne educăm copiii?• Stilul educativ al părinţilor• In creşterea şi educarea copiilor, părinţii au diferite stiluri predominante. De multe ori, aceştia se pot regăsi

într-unul din tipurile descrise mai jos:

• Părinţi indulgenţi:- permit copiilor să facă în general ce vor, fără multe restricţii, considerând că libertatea este principiul esenţial în creşterea şi dezvoltarea copilului- sunt interesaţi de tot ceea ce face copilul- copilul este încurajat să ia decizii- copilul este pedepsit foarte rar

• Părinţi autoritari:- cer copilului respectarea cu stricteţe a regulilor- orice greşeală a copilului este pedepsită- independenţa copilului este limitată şi copilul ar putea întâmpina greutăţi în a lua decizii singur- părinţii impun disciplină şi respect faţă de cei din jur.

• Părinţi protectori:- mereu atenţi la nevoile copilului, mai ales la siguranţa acestuia- văd la tot pasul pericole pentru copil, fiind în general îngrijoraţi şi agitaţi- la apariţia unei probleme caută vinovaţi - acceptă greu manifestările de independenţă ale copilului.

• Părinţi indiferenţi:- neglijează copilul, nu sunt preocupaţi de activităţile lui, lăsându-l să se descurce singur- nu lauda copilul, nu îi arată afecţiune, nu îi acordă atenţie.

• Părinţi democratici:- respectă drepturile copilului- sunt deschişi la nou şi încurajează încercările copilului- explică copilului regulile şi urmăresc respectarea lor- oferă copilului căldură şi atenţie

Orice stil educativ are avantaje şi dezavantaje, dar cel democratic este cel mai potrivit pentru creşterea şi educarea copiilor. Nu există stil educativ pur. Fiecare părinte, îngrijitor şi educator se comportă mai mult conform caracteristicilor unui stil, dar poate reacţiona, în anumite situaţii, ca şi cum ar ,,uita” principiile în care crede.

Stilul educativ ai baby sitterei

• Ca baby sitter, ai la rândul tău, un stil educativ predominant. Dacă acesta este acelaşi cu cel ai părinţilor,îţi va fi mai uşor să comunici cu copilul şi să satisfaci aşteptările familiei.• Este important să urmăriţi cu atenţie stilul educativ ai părinţilor, să fii

atentă la consecinţele pe care le are asupra copilului şi să încerci să te armonizezi cu acesta.• Din aceste motive, e important să discuţi aceste aspecte cu părinţii, fără

teama de a greşi sau jigni, încearcă sa vorbeşti cu ei şi să găsiţi împreună soluţii pentru potrivirea stilurilor. Acelaşi lucru trebuie să-l faci şi dacă consideri că părinţii greşesc în educaţia copilului i poţi observa la cel mic consecinţele acestor greşeli.