Azi pentru tataDe Adria Martin

Atatea poezii in timp s-au scrisPentru mamele ingeri traind printre noi,Care cladesc cu greu din case-un paradisPentru copil Sa nu aiba nevoi.

Dar mai putin s-a scris si rau imi pareDespre tati nostri, care trudesc si eiAr trebui sa se recite-n gura mareCa nu toti tatii lumii sunt misei.

Sunt tati asa de buni si-asa de inimosi,Chiar daca soti nu-s poate cei mai buni,Dar tati-s curajosi si sunt frumosiPentru copii-s in stare de minuni.

E drept ca mama le facea pe toateSi tatae drept ca laurii ii culegeaCand bicicleta-mi lua sau poateVreun alt cadou de pret imi aducea.

Dar tata m-a-nvatat sa merg dreptEu mergeam cu genunchii usor indoitiSi derbedeilordin jur tata le tinea pieptMa proteja de toti colegii nepoftiti.

Toti il stiau de frica si ma lasau in pace,Cum nu se intampla cu alte fete,Caci le tot sicanau incolo-ncoaceUmbland ca lupii dupa oi, in cete.

Era eroul meu si n-aveam nici o frica.Stiam ca e acolo, c-ar face orice-ar fi!Crescusem binisor, dar ma vedea tot mica,El imi dadea curaj printre copii.

Zicea: hai tata, ai curaj, indrazneste!Ca eu sunt aici, in spatele tau!De cazi, te prind, tu-n fata doar priveste,Fii fata curajoasa si n-o sa-ti para rau.

La mate-l asteptam tot pe tata sa vina,Sa ma ajute el la vreo problema,Sa faca-n incalceala mea luminaSau sa-mi explice iar vreo teorema.

Mama iesea mereu cu mine la plimbare.Tata mai rar, era mereu ocupatDar totusi, mi-amintesc o zi cu soareM-a dus si tot ce-am vrut mi-a cumparat.

Mi-a luat atunci, mai stiu, o savarina!C-o limonada rece, miiiiinunata!Si ce-am vazut apoi intr-o vitrinaMi-a cumparat de ziua mea indata.

Era un aparat, sa fac fotografiiCertina se numea si n-o sa uit vreodata,Eram asa de mandra-ntre copii:Am aparatul meu pentru c-am tata!

Da, stiu, mama mi-a luat mai multe,Dar nu consider ca e-o nedreptateSi ce-am sa spun eu sper sa n-o insulte:Si datorita lui aveam atunci de toate.

Tot tata m-astepta noaptea la treiCu capul pe masa, sa-i dau telefonCand vin acasa, ca sunt derbedei,Sa vina sa ma ia de la Revelion.

Tot tata mi-a luat atunci bicicleta,Era cam mare si eu eram cam mica,Insa in cativa ani mergeam ca o cometaMa invatase tata si nu-mi mai era frica.

Cand m-am indragostit de muzica apoiTot tata mi-a luat, cu greu, casetofon,Nu mai conta ca ninge sau ca-s ploiPuteam fi fericita, s-apas doar pe buton.

E drept ca tata m-a iubit cu-adevaratGata crescuta, de mama, de bunica,Se consulta cu mineCe mai stateam la sfat!Era asa de incantat c-ar si el o fiica!

Acum e doar in suflet si nu-i mai pot vorbiMai vine-n vis cand poate, cand e dezlegare,Tot sa m-ajute cu cevacu ce o trebuiIubirea de tata niciodata nu moare.