Autonomii locale si institutii centrale in spatiul romanesc

Intemeierea statelor medievale

Organizarea societatii medievale romanesti a avut ca punct de plecare „obstea sateasca” (forma de organizare a lumii rurale caracterizata prin imbinarea proprietatii private cu cea comuna). Evolutiile, transformarile demografice si social-economice din cadrul obstilor satesti au condus la aparitia unor structuri mai complexe. Prin alaturarea mai multor obsti se formau cnezate, iar prin alaturarea mai multor cnezate formandu-se mici voievodate.

De asemenea aceste evolutii au condus si la – stratificarea sociala si aparitia unei aristocratii locale din randul careia se vor recruta conducatorii locali: juzi, cnezi, voievozi.

Voievodatul, ca forma de organizare a puterii centrale este o institutie romaneasca.

Formatiunile prestatale au aparut intr-un context extern marcat inca de prelungirea ultimelor migratii:

Unguri, turanici (neamuri de origine turcica) – sec. IX Dupa anul 1000 – pecenegi, cumani, urzi (popoare ce se aseaza la nord de Dunare vor

sfarsi prin a fi asimilate) Tatarii – 1240 – 1241

Formatiunile prestatale au aparut in ambianta dominata de importante puteri vecine: V – Regatul Ungariei S – Imperiul Bizantin E – Hanatul Hoardei de Aur N – Cnezatele slave de Halici si Kiev

Prin intemeierea statala este determinat procesul istoric complex, presupunand alaturarea intr-un cadru teritorial mai amplu a micilor cnezate si voievodate. Acest fapt determina si organizarea institutiilor interne laice si eclesiastice si afirmatia de sine statatoare in relatiile externe (independenta).

Evul mediu romanesc a fost marcat de intemeierea celor trei mari voievodate, Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova, institutia voievodatului reflectand unitatea de civilizatie a romanilor.

~ 1 ~

Intemeierea Transilvaniei

Presupune existenta a doua etape distincte:- Etapa voievodatelor/ducatelor romano-slave- Etapa cuceririi si organizarii maghiare

Primele referiri istorice la spatiul dintre Carpati si Tisa apar in „Cronica lui Anonymus” in lucrarea „Gesta Hungarorum” scrisa pe la mijlocul sec al XII-lea. Aceasta surprinde realitatile descoperite de maghiari la inceputurile cuceririi Transilvaniei. Astfel, in jurul anului 900 sunt atestate aici 3 voievodate/ducate:

Voievodatul lui Menumorut (intre Mures, Tisa, gurile Somesului si Muntii Apuseni – zona Crisanei) – resedinta la BIHAREA

Voievodatul lui Glad (intre Mures, Tisa, Carpati si Dunare – zona Banatului) – resedinta la CUVIN

Voievodatul lui Gelu (pe cursul mijlociu al Muresului si cel superior al Somesului – centrul Transilvaniei) – resedinta la DABACA – despre Gelu, Anonymus afirma ca este „un anume roman”

Cele 3 formatiuni se vor opune inaintarii maghiare, sfarsind prin a fi cucerite.

Maghiarii

Populatie de origine fino-ugrica din zona Muntilor Altai care se pune in miscare la inceputul sec. IX

Spre finele sec. IX vor urca pe cursul Nistrului, pe Carpatii Padurosi si pe la 896-898 sub conducerea lui Arpad descaleca in Panonia intre Tisa si Dunare

Incep sa ocupe teritorii de la est de Tisa la inceputul sec. X

In sec. X, celor 3 formatiuni li se suprapun doua structuri politice mai mari care dureaza pana la inceputul sec. XI, conduse de capetenii maghiare, domnind separat fata de dinastia lui Arpad.

Voievodatul lui Ahtum (Glad) – de la Dunare pana spre Crisuri Voievodatul lui Gyula ( Gelu) – in centrul Transilvaniei

~ 2 ~

Un moment important in cucerirea Transilvaniei il reprezinta domnia lui Stefan cel Sfant (997-1038) care adopta catolicismul pe la 1001, ii va crestina pe maghiari. Incepand cu el, regii „apostolici” maghiari vor incerca sa-i catolizeze si pe romani.

Stefan intra in conflict pe la 1002-1003 cu Gyula si Ahtum, primul fiind inchis, refuzand sa treaca la crestinism, iar Ahtum va fi ucis in batalie.

In Transilvania s-a incercat inlocuirea Voievodatului cu Principatul, pe la 1001 fiind atestat aici un episcopus Ultrasilvanus, Simion si tot in acelasi an un princeps Ultrasilvanus, Mercuriu.

O perioada nu mai apar in surse mentionati conducatori ai Transilvaniei pentru ca la 1176 sa fie atestat aici „Leustachius Voyvda” – acest fapt reflecta existenta unei populatii majoritate romanesti, coroana maghiara acceptand o institutie autohtona.

Dintre toate zonele cucerite de maghiari, Voievodatul s-a gasit doar in Transilvania.

In fruntea Voievodatului se gasea un mare nobil maghiar, fiind vasal fata de coroana maghiara, Transilvania avand o organizare proprie. Voievodul, secundat de un vicevoievod, avea atributii judecatoresti, administrative si militare.

Pe masura cuceririi Transilvaniei, regalitatea maghiara a constituit „comitatele” – unitati teritorial administrative, reunind tinutul din jurul unei cetati.

Voievodul isi exercita autoritatea a 7 comitate (primul comitat atestat documentar fiind Bihorul la 1111). Controla initial urmatoarele comitate:

Solnocul Interior Dabaca Cluj Turda Alba Tarnava

Pentru extinderea stapanirii in Transilvania si apararea sa, regii maghiari i-au colonizat aici pe sasi si secui intre sec. XII-XII.

Secuii

~ 3 ~

Probabil populatie inrudita cu maghiarii s-au aflat in avangarda acestora, stabilindu-se pe linia Carpatilor Rasariteni

1222 – maghiarii erau atestati aici Zonele locuite de acestia, Covasna, Harghita, Mures, aveau autonomie proprie si erau

subordonate direct regelui maghiar

Sasii

„Sachen” (in germana) – erau germani proveniti din Saxonia, Flandra sau Renania Vor fi asezati in Tara Barsei, zonele Sibiului si pe cele doua Tarnave Au primit importante privilegii in plan economic si social confirmate prin diploma

„Andreanum” emisa de Andrei al II-lea in 1224 Buni mestesugari si negustori, au intemeiat orase importante fortificate: Brasov,

Sibiu, Sighisoara, Orastie, Medias, Bistrita Dispuneau ca si secuii de autonomie, ambele comunitati fiind organizate in „scaune”

Romanii

Au continuat sa reprezinte elementul majoritar etnic, locuind compact mai ales in zonele de granita. Erau organizati in structuri traditionale, rezultate din fostele uniuni de obsti sau cnezate numite „districte” sau denumite generic „tari”:

Tara Barsei Tara Hategului Tara Fagarasului Tara Maramuresului Tara Oasului Tara Lapusului Tara Zarandului

Initial, romanii condusi de cnezi, juzi sau voievozi erau reprezentati in Congregatiile sau Adunarile Generale Nobiliare (organisme reprezentative ale Transilvaniei) convocate incepand cu 1288 de voievotul Roland Borsa. Acestea reuneau reprezentati ai nobilimii, ai cnezilor romani, ai clerului, ai orasenimii si taranimii.

Treptat, romanii vor fi exclusi din viata politica a Transilvaniei, pierzandu-si drepturile, aceasta situatie devenind oficiala prin diplomele regale din 1366 emise de Ludovic de Anjou. Se urmarea deznationalizarea romanilor – calitatea de nobil era conditionata de apartenenta la catolicism, marea majoritate a romanilor continuand sa slujeasca Biserica Ortotoxa fiind socotiti „tolerati”.

Intemeierea Tarii Romanesti

~ 4 ~

Constituirea statului de la sud de Carpati are loc la jumatatea sec. al XIV-lea. Punctul de pornirea in acest proces este legat de existenta catorva structuri prestatale intre Carpati si Dunare.

La inceputul sec. al XIII-lea, regii maghiari au urmari sa-si extinda controlul si dincolo de Carpati, Andrei al II-lea, colonizandu-i in Tara Barsei (sud-estul Transilvaniei) pe cavalerii teutoni – 1211.

Cavalerii Teutoni:

Invingatori a cumanilor, au inceput sa actioneze pe cont propriu atat la nord cat si la sud de Carpati

S-a ajuns la 1225 la alungarea lor din Transilvania Urmele prezentei lor au fost cetati intemeiate aici – CODLEA, FELDIOARA

Cavalerii Ioaniti

Pentru a consolida granitele de sud-vest ale Transilvaniei si Banatului, regii maghiari au recurs la ajutorul cavalerilor ioaniti (cavalerii Sfantului Ioan).

Regele Bela al IV-lea, va emite la 2 iun 1247 „Diploma Ioanitilor” prin care acestora li se acordau privilegii, urmand sa se aseze in Tara Severinulu (estul Banatului si vestul Munteniei).

Desi prezenta lor aici a fost efemera, diploma care consacra aceasta colonizare are o mare importanta deoarece surprinde existenta a 5 structuri politice prestatale intre Carpati si Dunare:

Tara Severinului Voievodatul lui Litovoi (intre Depresiunea Hategului si cursul superior al Jiului) Voievodatul lui Seneslau (la est de Olt pana dincolo de Carpati, incorporand Tara

Fagarasului si zonele Arges, Muscel si Dambovita) Cnezatul lui Farcas (in vestul Oltului pana spre munti – zona Valcei) Cnezatul lui Ioan (intre Olt, Jiu si Dunare)

Cu exceptia Voievodatului lui Seneslau, aceste structuri erau controlatede coroana maghiara prin intermediul Banatului de Severin (atestat pe la 1230).

1277-1279 – Litovoi a incercat sa se emancipeze de sub stapanirea maghiara, in confruntarea cu acestia isi va pierde viata. La conducerea Voievodatului va urma fratele sau Barbat care se va rascumpara din prizonierat.

~ 5 ~

Intemeierea statala a fost favorizata si de contextul extern:

- Slabirea presiunii Hanatului Hoardei de Aur si a influentei Imperiului Bizantin- Criza dinastiei arpadiene – ultimul rege arpadian se va confrunta cu tendintele

autonomiste ale voievodului Transilvaniei si ale marilor nobili de aici

Pentru a evita dezmembrarea statului maghiar, Andrei al III-lea e va deplasa in Transilvania (1290-1291), intarind privilegiile maghiare ale sasilor si secuilor. In schimb, anihileaza autonomia romanilor din Tara Fagarasului.

In acest context are loc evenimentul surprins de traditia istorica petrecut pe la 1290, trecerea unei populatii romanesti dincolo de Carpati la care se alatura si sasi si unguri sub conducerea lui Radu Negru Voda din Tara Fagarasului.

*In traditia istorica, termenul cronicaresc „descalecat” desemneaza asezarea statornica urmata de intemeierea tarii*

Istoria certa a inceputurilor Tarii Romanesti este legata de Basarab I Intemeietorul.

Basarab I ( 1310-1352)

La inceputul sec. al XIV-lea, in izvoarele straine apare mentionat numele tarii „Vlahia norddunareana” si conducatorul acesteia purtand titlurile de „mare voievod” (conducator suprem al armatei) si „domn” ( „dominus” – seful statului).

Cele mai numeroase surse referitoare la inceputurile Tarii Romanesti sune emise de cancelaria regilor maghiari ai dinastiei de Anjou – Carol Robert de Anjou.

Daca in privinta lui Radu Negru traditia istorica afirma ca in jurul sau s-au reunit formatiunilre prestatale de la estul si vestul Oltului, este dovedit ca Basarab va unifica teritoriile dintre Carpati si Dunare, de o parte si de alta a Oltului. De asemenea va alibera de sub control tatar zonele din sudul Basarabiei (teritorii de la nordul gurilor Dunarii) pastrate in cadrul Tarii Romanesti.

Tensiunile politice cu Carol Robert de Anjou au avut ca punct de plecare disputa pe marginea Banatului de Severin.

~ 6 ~

1317 – Carol Robert recunostea titlul voievodal a lui Basarab, an in care Banatul de Severin apartinea Ungariei

1324 – in urma unui acord acord intre cei doi se recunostea unitatea Tarii Romanesti si apartenenta la aceasta a Banatului de Severin – in schimbul acestui fapt, Basarab recunostea vasalitatea fata de regele maghiar. Cu acest fapt nu au fost de acord marii nobili maghiari care il vor convinge pe rege sa porneasca impotriva lui Basarab si sa suprime statul.

Campania a inceput in toamna 1330 – este ocupata Cetatea Severinului, trupele maghiare indepartandu-se spre Curtea de Arges. Pe drumul de intoarcere, intr-un defileu la Posada, trupele maghiare au fost infrante – 9-12 nov 1330. Victoria lui Basarab insemna obtinerea independentei Tarii Romanesti.

Independenta a fost consolidata de urmasii sai care vor pune bazele institutiilor laice si eclesiastice.

Nicolae Alexandru (1352-1364)

Fiul lui Basarab, Nicolae Alexandru, va rezista presiunilor venite de peste Carpati in plan politic cat si religios. Astfel in 1359, se intemeia la Curtea de Arges prima mitropolie ordotoxa dependenta de patriarhia de la Constantinopol. Acest fapt a intarit independenta politica a tarii odata cu recunoasterea organizarii religioase. In acelasi an, Nicolae Alexandru se intitula „domn autocrat” – „Marele si singurul stapanitor domn, Io Nicolae Alexandru”

Vladislav Vlaicu (1364 – 1377)

Fiul lui Nicolae Alexandru, Vladislav Vlaicu, va consolida institutiile interne in plan politic, religios si economic. 1368 – emite primul privilegiu comercial sasilor – in titulatura domneasca apareau demnitatile de „Ban de Severin”1369 – apare in titulatura domneasca si titlul de „Duce de Fagaras”1370 – era intemeiata o a doua mitropolie ortodoxa la Severin, contribuind la consolidarea religioasa a tarii, dar si la intarirea controlului politic asupra Banului de Severin – tot el va bate prima moneda a tarii – ducatul de argint – dovedind deplina independenta si prosperitate economica a tarii – se va intitula „Io Vladislav, mare voievod si domn, singur stapanitor a toata tara Ungrovlahiei” – termen cu care este amintita in documente Tara Romaneasca, trimitand la vecinatatea fata de Regatul UngarieiIntemeierea Moldovei

~ 7 ~

Pentru teritoriile situate la est de Carpati, spre raurile Milcov, Putna, Siret, gurile Dunarii si pana spre Nistru sunt atestati locuitorii acestor tinuti fiind amintiti in izvoare cu numele de „volohi” (asa cum apar in „Cronica lui Nestor” – cronicar slav).

Aceste teritorii s-au aflat o vreme sub influenta controlului tatar. Unele dintre aceste formatiuni sunt mentionate ca purtand numele de „tari”:

- Tara Sipenițului – in nordul Moldovei de mai tarziu, care impreuna cu „Codrii Cosminului” reuneste asezarile intarite din zona orasului Cernauti.

Alte structuri erau desemnate cu temenul generic „campuri” – „Campul lui Dragos” pe raul Moldova.

Pentru tinuturile Dorohoiului, Bacau, Neamt si Vaslui sunt mentionate de traditia istorica, formatiuni prestatale numite „cobâle”.

Pentru Vrangea si Campulung Moldovenes avem atestate structuri traditionale romanesti numite „ocoale”.

Pentru teritoriile dintre Prut si Nistru sunt amintite structuri cu numele de „codrii” (Codrii Lapusnei, Codrii Orheiului).

Pentru sec. X, in izvoarele bizantine, teritoriile est-carpatice sunt desemnate cu termenul generic „Patzinakia” – referire la prezenta aici a pecenegilor, iar spre sec XII aceste zone apar desemnate cu numele de „Cumania” sau „Tataria”

Toate formatiunile amintite anterior se pot incadra intre sec IX – XI.

Pentru sec. XII-XII apar in izvoare referiri la „Tara Berladnicilor” si „Tara Bolohovenilor”.

Pentru sec. XIII, o tara romaneasca apare amintita in izvoarele germane, slave, arabe in zona nordica cu centrul la Siret, oras pentionat pe la 1326.

In ceea ce priveste teritoriile est-carpatice, premizele intemeierii statale au fost date de existenta a doua drumuri comerciale de tranzit ce strabateau aceste tinuturi de la nord la sud. Prezenta negustorilor genovezi a transformat unele orase de pa tarmul nord-vestic pontic in puncte comerciale, orase controlate initial de bizantini.

Incercarea regatelor Ungariei si Poloniei de a controla aceste drumuri de tranzit comercial viza constituirea aici a unui stat care sa fie o bariera in calea tatarilor, stat pe care incercau sa-l cucereasca.

~ 8 ~

Din disputa pentru controlul acestor drumuri s-a impus Ungaria, in timpul lui Ludovid de Anjou, fiind realizate mai multe campanii militare antitatare la rasarit de Carpati – 1345-1354.

Dragos

In cursul acestor expeditii are loc descalecatul la rasarit de Carpati a voievodului maramuresan Dragos la Baia, pe la 1350. Acesta structura politica aparuta pe raul Moldova era o marca de aparare intemeiata cu sprijinul autoritatii maghiare.

Marca Micii Moldove era vasala fata de regatul maghiar – acest statut va ramane si sub urmasii lui Dragos, Sas si Balc.

Bogdan (1359-1365)

Concomitent acestor evenimente se afirma personalitate voievodului maramuresan Bogdan care era cunoscut pentru raporturile cu Ludovic de Anjou. Regatul incerca sa ingradeasca autonomia romanilor din Maramures. Bogdan care stapanea un cnezat intins pe Valea Izei, cu resedinta la CUHEA, va fi declarat infidel in 1343, demnitatile fiindu-i retrase, iar in 1349 era amintit drept „fostul nostru necredincios voievod”.

Pe la 1359, are loc o rascoala in Mica Moldova a boierimii locale, nemultumite de statutul de vasalitate fata de Ungaria – anul in care Bogdan trece Carpatii, descaleca la Baia, punandu-se in fruntea „miscarii dragasestilor” impotriva lui Balc.

In cazul Moldovei avem un dublu descalecat.

Bogdan va rezista in fata presiunilor maghiare, reusind sa obtina independenta Moldovei, statut confirmat de documentele cancelariei maghiare pe la 1364-1365. Acestuia ii va urma la tron Latcu I.

Latcu I (1365-1373)

Acesta a mutat capitala la Siret, unde pe la 1370 a intemeiat o episcopie catolica, el insusi, trecand la catolicism. Astfel, Moldova era recunoscuta de papalitate ca „parte a natiunii valahe”, lui Latcu, confirmandu-i-se titlul de duce.

~ 9 ~

Petru I Musat (1375-1391)

Este intemeietorul dinastiti moldovenilor a „musatinilor” Va muta capitala la Suceava unde va intemeia prima mitropolie ortodoxa – 1387,

recunoscuta ulterior de Bizant (Constantinopol) In acelasi an a incheiat un tratat cu regele Poloniei Vladislav al II-lea Jagello,

recunoscandui formal suzeranitatea, incercand astfel sa contracareze presiunile de peste Carpati ale maghiarilor

I se datoreaza institutionalizarea Moldovei, crearea Cancelariei Domnesti si a principalelor dregatorii

1388 – a acordat un imprumut regelui Poloniei de 3000 de ruble de argint, in schimb, regele dandu-i drept garantiei zona „Pocuția”

Va bate primele monede ale tarii – grosii de argint

Roman I

Va extinde stapanirea Moldovei pana spre sud si est, indepartand ultimele prezente tatare, lui datorandu-se si intemeierea orasului Roman

Intr-un decret domnesc/hrisov din 1393 se intitula „marele si singurul stapanitor, Io Roman voievod a toata Tara Moldovei, de la munte pana la mare”

Moldova in timpul lui Roman se intindea de la Carpati, Nistru, pana la mare si Dunare.

Cronologie

Data Eveniment

896-898 Arpad

~ 10 ~

997-1038 Stefan cel Sfant

1001 Stefan cel Sfant adopta catolicismul

1002-1003Stefan cel Sfant intra in conflict cu

Ahtum si Gyula

1111Atestat Episcopous Ultrasilvanus

Simion

1113Atestat Princeps Ultrasilvanus

Mercurius

1176 Atestat Leustachiu Voyvoda

1111 Atestat Comitatul Bihor

1222Atestarea maghiarilor pe linia

Carpatilor

1224Diploma lui Andreanum / Andrei al

II-lea

1288Congregatiile convocate de Rolan

Borsa

1366Diplomele Regale ale lui Ludovic de

Anjou

1211Teutonii sunt colonizati in Tara

Barsei

1225Teutonii sunt alungati din Tara

Barsei

2 iunie 1247 Diploma Cavalerilor Ioaniti

1230 Atestarea Banatului de Severin

1277-1279 Luptele dintre Litovoi si maghiari

1290-1291Andrei al III-lea intarea privilegiile

nobililor maghiari

1290 Radu Negru Voda trece la sud de

~ 11 ~

Carpati, din Tara Fagarasului

1310-1352 Basarab I Intemeietorul

1317Carol Robert de Anjou recunostea

titlul lui Basarab de Voievod

1324Era recunoscuta unitatea Tarii

Romanesti si apartenenta Banatului de Severin la aceasta

1330Campania militara impotriva Tarii

romanesti

9-12 noembrie 1930 Batalia de la Posada

1352-1364 Nicolae Alexandru

1359Nicolae Alexandru intemeia la

Curtea de Arges prima mitropolie ortodoxa

1364-1377 Vladislav Vlaicu

1368

Vladislav Vlaicu emite primul privilegiu economic acordat sasilor si apareau in titulatura domneasca titlurile de Ban de Severin si Duce

de Fagaras

1370Vladislav Vlaicu intemeiaza a doua

mitropolie la Severin

1326 Atestarea orasului Siret

1345-1354 Campaniile militare maghiare

1350 Descalecatul lui Dragos la Baia

1343 Bogdan e delcarat infidel

1349Bogdan este numit fostul nostru

necredincios voievod

1359-1365 Bogdan

~ 12 ~

1359 Rascoala din Mica Moldova

1364-1365Cancelariile maghiare afirma independenta Tarii Moldovei

1365-1373 Latcu I

1375-1391 Petru I Musat

1378

Petru I Musat intemeia prima mitropolie ortodoxa recunoscuta de Constantinopol ; Tot el incheie un

tratat cu Vladislav II de Jagello ,regele Poloniei

1388Petru I Musat acorda Poloniei un

imprumut de 3000 ruble

1391-1394 Roman I

~ 13 ~