AUSTRALIA

Nr. 207

Agresivitatea şi dezvoltarea comportamentului delincvent la copii

William Bor, Jake M. Najman, Michael O'Callaghan,Gail M. Williams si Kaarin Anstey

Intelegerea originilor comportamentului antisocial al adolescentilor este importanta din doua motive. In primul rand, infractionalitatea este o sursa de preocupare si de costuri pentru multe comunitati din toata lumea, precum si in Australia. In al doilea rand, identificarea clara a cailor prin care se ajunge la infractiuni conduce la posibilitatea de implementare a unor programe de preventie. Prezenta lucrare, bazata pe un studiu longitudinal extins care cuprinde copii din Queensland, constata ca cel mai bun factor de predictibilitate privind agresiunea la varsta de 14 ani este agresiunea la varsta cinci ani. Lucrarea sugereaza ca programe eficiente de interventie timpurie pot fi printre cele mai productive strategii de prevenire a infractiunilor.

Adam GraycarDirector

Exista un mare numar de dovezi care indica faptul ca infractiunea este o sursa de preocupare pentru comunitate (ABS 1995). De asemenea, cercetarile internationale au aratat ca infractiunea juvenila a crescut (Rutter, Giller & Hagell 1998). Una din constatarile cheie dintr-un corp larg de cercetari criminologice este aceea ca actele persistente de delincventa in adolescenta apar ca rezultat a unei traiectorii predictibile de dezvoltare a problemelor de comportament incepand din copilarie. (Farrington 1994; Robins 1966). O caracteristica a acestei continuitati din copilarie catre adolescenta este prezenta unor comportamente agresive stabile.

Constatarile cheie ale unei serii de studii au evidentiat aceasta stabilitate a comportamentelor agresive.

Exista o dovada a continuitatii intre comportamentele agresive, ne-conforme masurate intre varsta de un an si varsta de trei ani si externalizarea problemelor de comportament la varsta de cinci ani (Keenan si altii 1998).

Evaluarea la varsta adulta a comportamentelor problema la copii mici sunt remarcabil de stabile atat pentru esantioanele reprezentative cat si pentru cele selectate (Campbell 1995). Aceasta constatare este

INSTITUTUL AUSTRALIAN DE CRIMINOLOGIE

Tendinte &problemein criminalitate si justitia penala

Mai 2001

ISSN 0817-8542ISBN 0 642 242321

Institutul Australian de Criminologie

GPO Box 2944Canberra ACT 2601AustraliaTel: 02 6260 9221Fax: 02 6260 9201

Pentru o listă completă şi textul integral al lucrărilor din seria Tendinţele şi Probleme Privind Criminalitatea şi Justiţia Penală, vizitaţi site-ul web al AIC la:http:llwww.aic•gov.au

1

valabila atat pentru urmariri pe termen scurt de unu al doi ani (Richman, Stevenson & Graham 1982) cat si pentru urmariri pe termen lung de trei pana la sapte ani (Campbell & Ewing 1990; Richman, Stevenson & Graham 1982).

Optzeci si sase la suta din copii cu conduita si comportamente opozitioniste sfidatoare au prezentat aceste comportamente si la varsta de 15 ani (Moffitt 1993).

Exista un grad substantial de stabilitate in timp in privinta agresivitatii la barbati iar stabilitatea este similara cu cea a rezultatelor testelor de inteligenta (Olweus 1979).

In rezumat, un numar impresionant de studii longitudinale au ajuns la concluzii

similare, in special cu privire la barbati. Daca problemele de comportament agresiv apar in

anii prescolari, o proportie semnificativa de copii (de pana la 50 la suta) vor continua sa aiba

probleme similare si in perioada urmatoare si in adolescenta (Campbell 1995). Un numar

semnificativ din acesti adolescenti se vor angaja in comportamente antisociale. Lipsesc dovezi

referitoare la faptul ca copii de varsta prescolara din Australia prezinta continuitati similare.

Studiul de fata urmareste sa remedieze lipsa noastra de cunostinte in acest domeniu.

Studiul Universitatii Mater privind graviditatea

Studiul Universitatii Mater privind graviditatea (MUSP) este un set unic de date

privind Australia. Acesta a colectat in mod prospectiv date privind sanatatea mamelor si

copiilor din perioada ingrijirii prenatale si pana cand copii ajung la prima adolescenta. De

asemenea MUSP a studiat continuitatea in timp a starii de sanatate sociala, familiala si

mintala. In sfarsit, dimensiunea mare a cohortei permite evaluarea importanta relativa a

factorilor predictivi cheie privind comportamentul antisocial la adolescenta. Datele pot fi

utilizate pentru a evalua trei aspecte relevante pentru comportamentul antisocial in Australia

In primul rand, cum se subliniaza mai sus, MUSP poate examina importanta relativa a

factorilor de predictibilitate bine cunoscuti, de exemplu:

caracteristicile individuale ale copilului, precum sexul si agresivitatea timpurie;

stabilitatea starii civile; si

saracia

In al doilea rand, MUSP poate evalua stabilitatea unui grup de copii pur agresivi

2

(respectiv grupuri care prezinta acelasi set de comportamente in timp).

In al treilea rand, MUSP poate masura relatiile intre un grup agresiv stabil si

comportamentul delincvent.

Generalitati

MUSP a demarat in anul 1981 (Keeping si altii 1989). Mamele erau inscrise in studiu

ca pacienti la prima lor vizita la clinica. Din cele 8556 mame invitate sa participe la studiu,

numai 98 (unu la suta) au declinat sa participe.

Dintre cele 8458 mame care au acceptat sa participe, 7600 au nascut un copil viu la

spitalul de studiu (femeile care si-au dat copii spre adoptie si femeile care au avut nasteri

multiple au fost excluse). Aceste 7600 de mame au fost rugate sa completeze un al doilea

chestionar la trei pana la cinci zile de la nasterea unui copil. Avorturile si plecarile catre alte

regiuni au fost principalele motive pentru care urmarirea nua mai continuat. Circa 7241

participante (95 la suta) au completat al doilea interviu.

Mamele au fost abordate sase luni mai tarziu pentru a da detalii cu privire la starea lor

de sanatate si confort si la cea a copilului. S-au obtinut de asemenea si informatii privind

modul lor de cresterea a copilului. Un numar total de 6837 mame (90 la suta din cohorta de la

nastere) au completat formularul de urmarire la sase luni.

Cand copilul a avut varsta de cinci ani s-au obtinut date privind sanatatea si

comportamentul mamei si copilului. S-a efecuat si o evaluare pediatrica generala. Au fost

evaluati un total de 5345 copii si 5366 mame. Aceasta a insemnat 70 la suta din cohorta de la

nastere.

La varsta de 14 ani mamele si copii urmariti au fost intervievati din nou si copii au fost

evaluati. Un numar total de 5277 mame si 5262 copii, reprezentand 69 la suta din cohorta de

la nastere au completat acest chestionar de urmarire.

Caracteristicile esantionului

Pentru studiul de fata, cazurile pentru care a lipsit urmarirea intergala in oricare din

fazele de colectare a datelor au fost inlaturate. Astfel au ramas pentru analiza aproximativ

3792 cazuri complete. Varsta medie a copiilor din esantion a fost de 13,9 ani (SD=0,33),

dintre care 47,4 la suta au fost fete. Majoritatea mamelor din esantion (74,5%) erau casatorite

si 69,6 la suta au precizat ca in faza de urmarire la cinci ani partenerul lor actual era tatal

copilului inclus in studiu.

3

Reducerea esantionului

Au existat diferente semnificative intre grupuri in ceea ce priveste rata de disparitie

din faza de urmarire, si in consecinta cele ramase in esantion. Mamele cu copiii cei mai

susceptibili de a disparea din faza de urmarire au fost cele:

cu nivele reduse de educatie

care au trait in saracie in primii cinci ani de studiu; si

care erau adolescente la prima lor vizita la clinica.

Intr-adevar, datele sunt semnificative in aceea ca indica faptul ca disparitia din faza de

urmarire pare sa fie o functie de handicapul socioeconomic. Impactul asupra prezentului

studiu este acela ca magnitudinea relatiilor intre factorii predictibili si comportamentul agresiv

/ delincvent la varsta de 14 ani este susceptibil sa fie redusa. Aceasta inseamna ca rezultatele

prezentului studiu sunt susceptibile sa fie conservatoare.

Masuri

S-a constatat ca o serie de factori sunt factori predictivi importanti privind

agresivitatea si delincventa. In prezentul studiu sunt avuti in vedere trei tipuri de factori

predictivi – caracteristicile copilului, capitalul social maternal, si stabilitatea starii civile.

Caracteristicile copilului sunt masurate pe baza sexului si a agresivitatii la varsta de cinci ani.

Patruzeci si sapte la suta din adolescenti au fost fete si 53 la suta au fost baieti. La urmarirea

la cinci ani, mama a completat un formular scurt al Chestionarului de Comportament al

Copilului (CBCL) (Achenbach & Edelbrock 1983). Din forma scurta a CBCL a fost dedusa o

masura dihotomica a agresivitatii la varsta de cinci ani. Chestiunile la care au raspuns mamele

au inclus:

se cerata mult;

solicita multa atentie;

isi distruge propriile lucruri;

distruge lucrurile celorlati;

este neasultator acasa;

se implica in multe batai;

minte sau este necinstit;

plange mult;

are modificari rapide ale dispozitiei si sentimentelor;

este incapatanat, ursuz sau iritabil; si

are accese de furie sau temperament agresiv.

4

S-a utilizat o reducere de 10 la suta. Materialitatea interna a acestei masuri a fost 0,83

masurata cu distributia alfa a lui Cronbach. Numerele definite ca si caz au fost 398.

Au fost dezvoltate trei masuri pentru masurare capitalului social maternal. Prima a fost

educatia maternala. La intrarea in studiu, mamele au fost solicitate sa declare studiile de

nivelul cel mai ridicat frecventate. Au fost conturate trei grupuri – cele care au urmat studii

superioare (20%), cele care au absolvit liceul (64%) si cele care nu au absolvit liceul (16%).

A doua masura a fost venitul familiei, masurat atat la intrarea in studiu, cat si cu cinci

ani mau tarziu. S-a constatat ca 3 la suta din esantion erau familii efectiv sarace, 84 la suta

aveau un venit mediu si 13 la suta erau familii cu venit ridicat.

Ultima masura a fost numarul de copii in familie la varsta de cinci ani. Treizeci si noua

la suta din familii aveau numai copilul din studiu. Familiile cu doi sau patru copii reprezentau

58 din esantion, iar familiile cu cinci sau mai multi copii reprezentau restul de 3 la suta.

Stabilitatea starii civile a fost masurata prin starea civila a mamelor la cinci ani. S-a

constatat ca vasta majoritate erau fie casatorite fie in relatii de facto (93%) iar sapte la suta

erau divortate sau despartite.

In prezentul studiu au fost utilizate trei masuratori a rezultatului – declaratiile mamei

privind agresivitatea, delincventa adolescentului, si contactul adolescentului cu alte servicii la

varsta de 14 ani. Mamele au completat o versiune completa a CBCL cand adolescentul avea

varsta de 14 ani. CBCL a fost elaborat pentru a masura competentele si problemele de

comportament ale copilului de la varsta de 4 ani la 18 ani (Achenbach 1991). S-au derulat

studii extinse pentru a evalua valabilitatea externa, valabilitatea inter-culturala si fiabilitatea

CBCL (vezi Achenbach 1991 pentru detalii privind o serie de studii de validare). S-a utilizat o

masurare dihotomica a agresivitatii la varsta de 14 ani, incorporand aceeasi scala ca descrisa

mai sus, cu o reducere de 10 la suta. Consistenta interna a acestei masuri a fost 0,85 masurata

cu distributia alfa a lui Cronbach. Subscala de delincventa a CBCL la varsta de 14 ani,

continand 13 pozitii, a fost dihotomizata la nivelul 10 la suta. Masura a avut o consistenta

interna de alfa=0,76 (alfa Cronbach). Masuratori cu privire la faptul daca pana la varsta de 14

ani copilul a fost sau nu in contact cu politia sau un asistent juvenil, un ofiter indrumator, cu

Serviciile pentru Copii sau daca a fost suspendat de la scoala in ultimele 12 luni au fost

obtinute din chestionarul completat de mama.

Analiza datelor

S-a realizat o regresie logica, atat ajustata cat si neajustata, care compara domeniul

5

caracteristicilor copilului si capitalul social maternal cu raportarile materne privind

delincventa la varsta de 14 ani ca variabila de iesire (vezi Tabelul 1). Desi o serie de variabile

au fost semnificative (sex barbatesc, saracie pronuntata si divortul mamei), agresivitatea la

varsta de cinci ani a fost cel mai puternic factor predictiv al delincventei la adolescenta. Cand

caracteristicile copilului si capitalul social maternal sunt controlate, probabilitatea de a fi

delincvent la varsta de 14 ani se majoreaza cu un factor de 4,48. Acest fapt este comparabil cu

o rata majorata a delincventei de 2,1 pentru baieti.

Relatia intre agresivitatea in copilarie si agresivitatea / delincventa in adolescenta a

fost investigata comparand mai intai relatia intre agresivitatea in anii prescolari si

agresivitatea in adolescenta (Tabel 2).

Treizeci si unu la suta din copiii care au fost clasificati ca fiind agresivi la varsta de

cinci ani au ramas in grupul agresiv la varsta de 14 ani. Prin comparatie, mamele lor au

evaluat numai 6,3 la suta din copii neagresivi la varsta de cinci ani ca fiind agresivi la varsta

de 14 ani. Acei copii care au fost evaluati de mamele lor ca fiind agresivi la varsta de cinci ani

au fost de aproape cinci ori mai mult susceptibili sa fie evaluati de mamele lor ca fiind

agresivi la varsta de 14 ani. Stabilitatea comportamentului agresiv in intregul esantion a fost

masurata prin coeficientul Pearson de corelare produs-moment intre agresivitatea evaluata de

mama la varsta de cinci ani si agresivitatea evaluata de mama la varsta de 14 ani. S-a obtinut

r=0,47. Cu toata agresivitatea semnificativa in perioada de varsta de la 5 la 14 ani, este de

observat ca numai o minoritate (125 din 398) [din copiii] clasificati ca agresivi la varsta de 14

ani au fost agresivi la varsta de cinci ani.

S-a analizat asocierea intre rapoartele maternale privind comportamentul agresiv si

delincvent al adolescentului masurat pe subscalele CBCL (Tabelul 3)

Tabelul 3 arata ca dintre copii cu punctaj incadrat in partea superioara de 10 la suta a

subscalei CBCL la varsta de 14 ani, 48 la suta s-au incadrat de asemenea si in partea

superioara de 10 la suta a subscalei privind delincventa a CBCL. Dintre cei care nu s-au aflat

in grupul agresiv, numai 3,5 la suta au fost clasificati ca delincventi. Adolescentii agresivi au

fost deci de mai mult de 14 ori susceptibili de a fi clasificati ca delincventi decat copii

neagresivi.

In tabelul final (Tabelul 4) am comparat probabilitatea ca acei copii agresivi la varsta

de cinci ani sa fie raportati la varsta de 14 ani ca avand un comportament delincvent si sa fie

in contact cu unele agentii.

Concluziile sunt clare. Agresivitatea in anii prescolari este un factor predictiv puternic

cu privire la:

6

continuarea comportamentului agresiv in adolescenta; comportament delincvent contactul cu agentiile cunoscute ca au de-a face cu delincventi; si suspendarea de la scoala.

Implicatii

Infractionalitatea juvenila este o sursa de preocupare si de costuri semnificative pentru

comunitatea australiana. Infractorii recidivisti care adesea au antecedente de comportament

agresiv de durata sunt responsabili de o proportie semnificativa a infractionalitatii juvenile. O

intelegere imbunatatita a originilor delincventei juvenile aflate in prima copilarie pune in

lumina oportunitatile pentru programele de preventie (Prevenirea nationala a infractiunilor

1999).

In ultimul deceniu au aparut o serie de analize ale programelor de preventie sau de

interventie cu privire la violenta, infractionalitate si delincventa (Prevenirea nationala a

infractiunilor 1999; Centrul pentru studiul si prevenirea violentei 1998; Kazdin 1998; Rutter,

giller & Hagell 1998; Wasserman & Miller 1998; Sanders, Gooley & Nicholson 2000). In

ansamblu, prezenta cercetare sugereaza un optimism modest in ceea ce priveste un raspuns pe

baza de dovezi la agresivitatea in copilarie si comportament antisocial in adolescenta. In timp

ce agresivitatea in forma unor tulburari de sfidare si comportament este normala (si multi

copii cu probleme de comportament agresiv nu dezvolta caracteristici delincvente), este

posibil ca cei care prezinta riscul de a dezvolta un stil de viata antisocial sa fie mai bine

identificati. Un astfel de model de risc combina factori familiali si sociali adversi cunoscuti cu

profilul comportamental agresiv al tanarului (Campbell 1995). Cu privire la perioada

prescolara, programele care accentueaza pregatirea parintilor s-au identificat ca fiind deosebit

de eficiente (Sanders, Gooley & Nicholson 2000). Disponibilitatea largita a programelor de

pregatire parentala bazate pe dovezi pentru familiile care prezinta risc poate fi considerata o

parte deosebita a unei stragetii largi de prevenire a infractionalitatii.

Infractionalitatea juvenila in AustraliaTendintele internationale in infractionalitatea juvenila au fost rezumate de Rutter, Giller si Hagell (1998). Principalele constatari sunt:

treime din infractiunile raportate sau detectate se datoreaza tinerilor; majoritatea infractiunilor comise de tineri implica furt de proprietate; infractiunile cu violenta sunt in crestere, reprezentand de obicei 10 la suta din actele

infractionale; tinerii barbati sunt mult mai susceptibili de a fi detectati ca fac infractiuni decat

tinerele femei;

7

studiile cu auto-declararea unui comportament infractional sugereaza ca tinerele prezinta nivele mai ridicate de activitate delincventa decat se sugereaza de datele privind detectarea si arestarea; si

peste o treime din infractori declara ca au comis cel putin o infractiune cu violenta.

Datele privind infractionalitatea juvenila in Australia sunt dificil de interpretat intrucat Statele si Teritoriile difera in ceea ce priveste definirea virstei de majorat si sistemele de raportare a infractiunilor (Mukherjee, Carcach & Higgings 1997). Comisia Judiciara Penala din Queensland a publicat o lucrare cu Probleme Majore privind infractionalitatea tinerilor si justitia in Queensland (CJC 1992). Constatarile cheie din acest raport au fost ca:

rata implicarii juvenile in infractiuni a crescut in ultimii 20 de ani; multe infractiuni ale tinerilor se afla la partea mai putin grava a infractiunilor

impotriva proprietatii; un mic numar de recidivisti sunt raspunzatori pentru multe din infractiunile comise de

tineri; si majoritatea copiilor care apar in fata instantei nu recidiveaza.

Costul infractiunilor juvenile este foarte ridicat. Potas, Vining si Wilson (1990) au estimat ca costurile infractiunilor comise de tinerii cu varste intre sapte si 18 ani a fost de 1,5 miliarde Dolari pe an, care include 610 milioane dolari costuri directe si 800 milioane dolari suportate de sistemul judiciar juvenil. Costul detinerii tinerilor a fost estimat la 70 de milioane dolari pe an. Tabelul 1: Regresie logica de predictie a delincventei (CBCL) la varsta de 14 ani (n=3792 cazuri)

Rapoarte relative neajustate (CI)

Rapoarte relative ajustate (CI)#

Agresivitate la varsta de cinci ani(categoria de referinta „normal”) 5,09 (3,87; 6,69)** 4,48 (3,39; 5,93)**

Baieti (categorie de referinta „fete”) 2.17 (1067, 2.82)** 2.10 (1.60, 2.74)**

Educatia mamei (categoria de referinta „scoala postliceala”)

A absolvit liceulNu a absolvit liceul

1.27 (0.91, 1.78)*1.27 (1.15. 2.58)*

1.11 (0.85, 1.44)0.84 (0.37, 1.89)

Saracie (categorie de referinta „venit ridicat”) Venit mediuSaracie evidenta

2.32 (1.40, 3.82)**4.37 (2.18, 8.74)**

2.00 (1.20, 3.33)**2.32 (1.08, 4.97)**

Copii in familie la varsta de cinci ani (categoria de referinta „numai copilul din studiu”)

Doi la patruCinci sau mai multi

1.17 (0.97, 1.51)0.79 (0.36, 1.74)

1.12 (0.79, 1.58)1.38 (0.91, 2.11)

Divortata / despartita (categoria de referinta „casatorita / de facto”) 2.48 (1.76, 3.52)** 2.10 (1.42, 3.10)**

** Semnificativ la p<0,01 si * la p<0,05CI – interval de incredere# - Ajustat pentru toate celelalte variabile din tabel Tabelul 2: Agresivitatea la varsta de cinci ani si 14 ani (nivel de performanta)*

8

Agresiv(varsta de 14 ani)

Neagresiv(varsta de 14 ani)

Total

% (n) % (n) % (n)Agresiv (varsta de 5 ani)

31,4 (125) 68,6 (273) 100 (398)

Neagresiv (varsta de 5 ani)

6,3 (215) 93,7 (3179) 100 (3,394)

* "Procentul de rând" indică procentul de subiecti reprezentati în celula de tabel — adică, numărul subiectilor reprezentaţi într-o anumită celulă din tabel, împărţit la numărul de subiecti din rândul tabelului, convertit intr-un procent.

Tabelul 3: Agresivitatea si delincventa la varsta de 14 ani (nivel de performanta)*Agresiv

(varsta de 14 ani)Neagresiv

(varsta de 14 ani)Total

% (n) % (n) % (n)Agresiv (varsta de 5 ani)

48,2 (164) 51,8 (176) 100 (340)

Neagresiv (varsta de 5 ani)

3,5 (121) 90,5 (3,331) 100 (3,452)

Tabelul 4: Delincventa predictibila la varsta de 14 ani pe baza agresivitatii la varsta de 5 aniN Raport relativ Intervale de incredere

Agresiv la varsta de 14 ani (CBCL) 3.792 6,77** (5,26; 8,71)Delincvent la varsta de 14 ani (CBCL) 3.792 5,00** (3,87; 6,69)Contact cu un ofiter indrumator 3.726 2.48** (1,99; 3,08)Contact cu Servicii pentru copii 3.584 3.58** (2,44; 5,27)Contact cu asistenta politie / juvenila 3.634 1,93** (1,40; 2,66)Suspendare de la scoala 3.783 2,83** (2,04; 3,92)

9

Bibliografie

Achenhach, T.M. 1991, Manual for the Child Behavior Checklist/4-18 and 1991 Profile,

Deparhnent of Psychiatry. University of Vermont, Burlington.

Achenhach, T.M. & Edelhrock, C. 1983. Manual for the Child Behavior Checklist and

Revised Child Behavior Profile. Department of Psychiatry. University of Vermont,

Burlington.

Australian Bureau of Statistics (ABS) I995, Crime and Safely, various States, cat. no.

4509.1,4509.3, 4509.4 and 4509.5, Australian Bureau of Statistics, Canberra.

Campbell, S.B. 1995, "Behaviour problems in preschool children: A review of recent

research”. Journal of Child Psychology and Psychiatry, vol. 36. no. 1, pp. 115-19.

Campbell, S.B. & Ewing, L.1. 1990,

“Hard-to-manage preschoolers: Adjustment at age 9 and predictors of continuing

symptoms , Journal of Child Psychology and Psychiatry, vol. 31, no. 6, pp. 871-89.

10