ViaViaţa unei mari ţa unei mari personalităţi personalităţi

moldoveneşti... moldoveneşti... Aureliu BusuiocAureliu Busuioc

Realizat de :Realizat de :Eleva cl. a XII-a “B”Eleva cl. a XII-a “B”

Guţu DoinaGuţu DoinaProfesor: Maxim RaisaProfesor: Maxim Raisa

20122012

07 septembrie 201207 septembrie 2012

Salut, dragă prietenă!!!Îţi scriu aceste rînduri cu o

nemaipomenită placere. Sper că te voi entuziasma.

La rugămintea ta, din scrisoarea precedentă, de a-ţi recomanda ceva opere din literatura română pentru a lectura, mi-am propus să-ţi vorbesc despre o personalitate modernă, ale cărei opere le-am citit cu sufletul la

gură şi sper ca îţi vor fi pe plac şi ţie..

Unul dintre scriitorii dotaţi cu inteligenţă, spirit de observaţie şi umor, care m-a fascinat prin talentul său de a crea este

Aureliu Busuioc.

Poet, prozator, dramaturg, eseist, ziarist, romancier ... Maiestru cu majuscule, unul din singularii “oameni-orchestră” ai literaturii şi culturii nostre la general. Inconfundabila-i creaţie poartă pecetea personalităţii sale universale – de o vastă

cultură literară, neordinară, elegantă, ingenioasă, meditativă, lirică, satirico-umoristică, îngîndurată, duiosă, veselă, calamburică, parodiacă, ironică, zemflementoare, rafinată...şi sigură pe sine. În toate aceste aprecieri, sintetizate din recenzii, note critice, referiri, adnotări, dar şi încă în atîte altele îl recunoaştem pe Aureliu Busuioc.

Date Date BiograficeBiografice

S-a născut la 26 octombrie 1928 în familia lui Alexandru şi a Olgăi Busuioc în comuna Cobîlca(azi Codreanca),judetul Orhei.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1953) şi al Uniunii Scriitorilor din România(1991).

Aureliu Busuioc

• Între anii 1935-1939 a urmat Şcoala primară de aplicaţie de pe lîngă Şcoala Normala Eparhială de fete din Chişinău.

• Apoi au urmat studiile în Liceul „Alecu Russo” din Chişinău(1939-1944), pe care le-a întrerupt din cauza războiului, dar le-a continuat la Timişoara la Colegiul naţional bănăţean „C.D.Loga” unde în 1948 şi-a luat bacalaureatul la Agronomie.

• Văzînd că nu prea are vocaţii agricole, între anii 1948-1949 a ales Şcoala militară de ofiţeri din Sibiu.

• Studiază la Institutul Pedagogic “Ion Creangă” din Chişinău, facultatea de Litere.

Redactor la Editura de Stat(1952-1954), redactor-şef adjunct la revista “Chipăruş”(1957-1959), redactor-şef la revista “Scînteia leninistă”(1959-1960) şi la ziarul “Tinerimea Moldovei”(1960-1962), secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1977-1986).

• Începînd cu 1950, publică grupaje de versuri în presa timpului. În anul 1955 are un debut editorial cu placheta de poezii umoristice Prafuri amare şi cartea pentru copii La pădure. Odată turmentat de succesul primelor tipărituri, a scos una după alta cărţuliile de versuri Piatra de încercare (1958), Firicel de iarbă rară (1961), Dor (1962), Poezii (1964), Versuri,

Vise color, În alb şi negru

(1977), Concert (1993).

Aventurile lui Nătăfleaţă (1961), Cizmele cocostărcului (1967), Marele Răţoi Max (1968), Noile aventuri ale lui Nătăfeaţă

(1978), Cînd bunicul era nepot (2008), Sfredeluş (2009).

• În continuare a publicat mai multe cărţi adresate celor mici, printre care:

• În 1966 apare romanul „Singur în faţa dragostei” care a fost întîmpinat de publicul cititor foarte bine. Acest roman la făcut pe scriitor să creadă că vocaţia lui adevărată este exprimarea obişnuită, firească, nesupusă regulilor versificaţiei. În 1971 apare în traducere, la Riga, Moscova, Vilnius, Bratislava, romanul „Singur în faţa dragostei”.

• În 1973 apare romanul „Unchiul din Paris” care a fost editat aproape în toate capitalele republicilor din fosta U.R.S.S.

A mai editat şi următoarele romane: Local ploi de scurtă

durată (1986), Lătrînd la lună (1997), Pactizînd cu diavolul

(2000), Spune-mi Gioni (2003), Şi a fost noapte… (2012).

• În 1969 intră în dramaturgie cu piesa Radu Ştefan-Întîiul şi Ultimul, transformată de regizorul Ion Ungureanu şi teatrul „Luceafărul” într-un spectacol foarte reuşit în anul 1979, urmată de alte două piese – Şi sub cerul acela şi Toate trei anotimpuri, ambele editate în 1971.

• Autor de scenarii pentru filme. Traduce din A. Griboedov, N. Gogol, B, Jonson, O‘Henrz, W. Shakespeare ş.a. Multe din lucrările autorului au apărut în Germania, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, în fostele republici ale U.R.S.S.

Premii şi diplomePremii şi diplome• Pentru romanul Unchiul din Paris i se decernează

premiul “N. Ostrovski” (Moscova, 1974). În 1966 obţine Premiul Naţional pentru culegerea de versuri Concert şi este decorat cu “Ordenul Muncii”. Deţine titlul de Maestru Emerit al Artei din Moldova (1984). Premiul special al Uniunii Scriitorilor Din Moldova pe anul 1999 pentru volumul Pactizînd cu diavolul.

• La ediţia a VII-a a Salonului Internaţional de Carte pentru copii i se acordă Premiul Comisiei Naţionale a Republicii Moldova pentru UNESCO (2003, pentru cartea Întîmplări cu Nătăfleaţă). Marele premiu “Cartea anului” la ediţia a XII-a a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii(2008, pentru cartea Cînd bunicul era nepot). La ediţia a XIII-a a Salonului i s-a decernat Premiul “Ion Creangă” pentru întreaga activitate în domeniul cărţii pentru copii.

Şi a fost noapte...Şi a fost noapte...Romanul intitulat ,,Şi a fost noapte...” este o

noutate pe arena literară contemporană. Compusă simetric din şapte capitole, cartea zugrăveşte realităţile crude ale celui de-al doilea război mondial desfăşurate într-un sat bulgăresc B[Bolgrad]. Protagoniştii romanului sunt diferiţi ca naţionalitate dar se înrudesc sufleteşte. Lenţa, o tânără bulgăroaică şi ofiţerul din armata germană, Werner, de origine austriac, trăiesc o frumoasă şi scurtă poveste de dragoste, fiind despărţiţi de eliberatorii ruşi.

În primele pagini descoperim două lebede: ”Zborul în sine nu marca nimic extraordinar (…) Neobişnuită era perechea: o pasăre albă ca spuma laptelui şi cealaltă neagră tăciune” , care se împerechează neobişnuit şi mai greu decât altele…

• “Aş vrea să fii soţia mea, nu jertfa mea… Dar cum? Cum?”, se întreabă Werner. Pare o dragoste imposibilă, el şi ea fiind despărţiţi timp de 12 ani din cauza Războiului Mondial, încheiat în 1945, şi a unei revoluţii din Ungaria (1956). Totuşi, în final cei doi se întâlnesc şi el o duce în Tirol, unde îi aşteaptă iubirea glorioasă, atotputernică.

Durata lecturii – patru ore, Durata lecturii – patru ore, durata amintirii – restul vieţiidurata amintirii – restul vieţii

• Emilian Galaicu-Păun a precizat că această carte este cireaşa de pe tortul creativităţii maestrului, este o scriitură senină şi luminoasă.. «Autorul a ştiut cum să recolteze din materialul biografic doar atât cât e necesar pentru a construi o carte de acest gen, dar ceea ce se simte printre rândurile acestei cărţi este emoţia vie. Întâmplător, am fost la el acasă şi am văzut cu câtă pasiune lucra la această carte, pentru că, de fapt, nu doar că este închinată memoriei soţiei sale, ci, într-un fel, este şi povestea lor de dragoste», destăinuie Emilian Galaicu-Păun.

• Poetul Vasile Romanciuc, dramaturgul Constantin Cheianu, poetul şi criticul literar Mircea V. Ciobanu vorbesc la unison despre simplitatea citirii acestui roman, precum şi despre emoţiile cu care te alegi de pe urma acesteia. «Durata lecturii – patru ore, durata amintirii – restul vieţii, cred că fără nicio exagerare am putea spune astfel. O carte de iubire profundă, în care nici războiul nu se poate implica, iar după citire te alegi cu un nod în gât», au menţionat ei.

• Deşi autorul îşi face ordine pe masa de lucru, iar alţii cred că aceasta este opera de pe ultima sută de metri, colegii săi spun că «Aureliu Busuioc va mai provoca prin ceva, deoarece are această capacitate de a uimi publicul şi de a face lucruri absolut incredibile, foarte greu de raportat la vârsta autorului. Acum nu putem pune mâna în foc că nu are altceva în pregătire».

• «Acesta este un roman de dragoste, care învinge orice, şi nu există sentiment mai profund decât acea dragoste, care trece peste războaie. Important pentru autor e să scrie, iar meritul cel mare ar fi ca publicul să înţeleagă ce a scris, dacă nu a înţeles, atunci a fost scris prost.” - a vorbit autorul.

• Mi-a părut frumos mesajul romanului “Şi-a fost noapte...” Dragostea este cea mai mare forţă din univers. După doisprezece ani de despărţire protagoniştii se reîntâlnesc, acum pentru totdeauna. E frumos să dedici un roman soţiei, e frumos să scrii în numele a ceea ce crezi că poate fi veşnic, e frumos să oferi modele atunci când acestea sunt rarisisme. Mulţumesc scriitorului pentru o carte bună!

 ”Îmbătrânesc.Ei şi?

N-o las mai moale,Ce nu pot anii –poate-nţelepciunea,Degeaba râzi din floarea vârstei

tale  N-o să-ţi predau de-a oarba

gestiunea!Şi degeaba crezi, tu, tânără jivină,

Că e pe drept să-mi jinduieşti mălaiul:

Îmbătrânind eu răspândesc lumină

 Lumina ce-o emană putregaiul”   (A.B.)

Aprecieri criticeAprecieri criticeDotat cu inteligenţă şi spirit de observaţie şi

umor, Aureliu Busuioc reprezintă tipul rar de scriitor “urban”, care valorifică cu predilecţie un material de viaţă rural. Proza sa refuză relatarea domoală moldovenească, fiind dinamică, “cinematografică”. Eseistică şi avînd nerv ironic. ( Mihai Cimpoi)

Poezia lui Aureliu Busuioc numai la prima vedere este o suită de zîmbete..., de glume..., de paradoxuri sau parodii... La o lectură adecvată, însă, ea se dovedește a fi o meditaţie originală asupra vieţii, înainte de toate asupra sufletului omenesc plin de taine şi de mistere. (Ion Ciocan)

“Aureliu Busuioc este unul dintre rarii autori care mai mult s-au descris decît au descris...Tot scrisul dumnealui are un singur personaj care este Măria sa Ironia.”

(Tudor Palladi)“Atracţia permanentă a lui Aureliu Busuioc

pentru universul mirific al copilăriei... Îl determină să plăsmuiască în mod special şi citeva lucrări pentru copii, care denotă inteligenţă, isteţime, umor..., se disting printr-o cunoaştere adîncă a psihologiei “spirituale” a ştrengarului...”

( Mihail Dolgan)

• Aureliu Busuioc a declarat că l-a fascinat mereu Poezia, că a umplut cu rodul dragostei sale citeva zeci de plachete, ritmînd tot ce i-ar fi putut trece prin minte, în căutarea înfrigurată a metaforei pentru ceea ce credea a fi filosofie sau iubire, epitetul pentru tot ce credea a fi măreţ şi înălţător, dar şi ...”minciună inspirată”, depre care a zis aforistic:

“Cînd zi de zi minciunii dulci te dărui,/Cu zi de zi mai mort te vei trezi:/Nemuritor e numai adevărul,/ Acel ucis în fiecare zi...”

Aici îmi închei comunicarea mea despre Aureliu Busuioc.

Sper că informaţia prezentată îţi va fi de folos.

Îţi recomand să lecturezi romanele : “Singur în faţa dragostei”, “ Şi a fost noapte...”, “Unchiul din Paris” şi toate celelalte opere semnate de scriitor.

Te asigur că nu vei regreta!Amica ta, Doina.