PRECIZĂRIpentru aplicarea Ordinului M.E.C.I. nr. 5132/10.09.2009

privind organizarea şi desfăsurareaactivităţilor specifice funcţiei de diriginte 

 În atenţia directorului,  coordonatorului de proiecte şi  programe educative şcolare şi extraşcolare, responsabilului comisiei metodice a ariei „Consiliere şi orientare”, cadrelor didactice-diriginţi, învăţătorilor, educatoarelor 

Având în vedere Ordinul M.E.C.I. nr. 5132/10.09.2009 şi Anexa 1 a acestui Ordin privind activităţile specifice funcţiei de diriginte şi prevederile metodologice referitoare la organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice funcţiei de diriginte, 

 I. Numirea, subordonarea, statutul şi fişa postului dirigintelui:Coordonarea activităţilor clasei de elevi se realizează de către un diriginte, numit de

directorul unităţii de învăţământ, dintre cadrele didactice de predare şi de instruire practică (profesori, maiştri-instructori, învăţători, educatoare), ce predau la clasa/grupa respectivă.

Directorul unităţii de învăţământ numeste diriginţii, respectând principiul continuităţii şi performanţei, după consultarea cu sefii catedrelor/ai comisiilor metodice, cu seful comisiei diriginţilor/coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare.

Funcţia de diriginte devine obligatorie pentru personalul didactic învestit de director cu această responsabilitate.

Activităţile specifice funcţiei de diriginte sunt prevăzute într-o anexă la fisa postului cadrului didactic de predare şi de instruire practică investit cu această responsabilitate.

Pentru activităţile educative, dirigintele se află în subordinea directă a directorului/directorului adjunct care răspunde de activitatea educativă şcolară şi extraşcolară din unitatea de învăţământ. 

  II. Conţinutul activităţilor specifice funcţiei de diriginte:(1) Activităţi de suport educaţional, consiliere şi orientare profesională pentru elevii clasei  pe care o coordonează , activităţi desfăşurate în cadrul orei de Dirigenţie/Consiliere şi Orientare, dar şi în cadrul întâlnirilor nonformale cu clasa şi cu elevii clasei.

Activităţile desfăşurate în cadrul orei de dirigenţie/Consiliere şi Orientare cuprind teme stabilite de către diriginte: 

pe baza programelor şcolare pentru aria curriculară „Consiliere şi orientare” în vigoare şi în concordanţă cu specificul vârstei şi cu interesele/solicitările elevilor şi

teme privind educaţia civică, cultural-artistică, orientarea şcolară şi profesională, educaţia igienico-sanitară, educaţia rutieră, educaţia şi pregătirea antiinfracţională a elevilor, protecţia civilă, educaţia antiseismică, antidrog, împotriva traficului de persoane, educaţia pentru protecţia consumatorului etc., în conformitate cu prevederile actelor normative şi ale strategiilor naţionale, precum şi în baza parteneriatelor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovarii în colaborare cu alte ministere, instituţii şi organizaţii.Notă: pentru toate nivelurile şi ciclurile de învăţământ sunt în vigoare Programele „Consiliere şi Orientare” (OMEC nr.5286 / 09.10.2006-pentru învăţământul primar şi gimnaziu; 5287/ 09. 10. 2006 -pentru liceu).

Temele prevăzute de programele şcolare „Consiliere şi Orientare”sunt grupate în urmatoarele cinci module tematice:

Autocunoaştere şi dezvoltare personală;Comunicare şi abilităţi sociale;Managementul informaţiilor şi al învăţării;Planificarea carierei;Calitatea stilului de viaţă.

Programele „Consiliere şi Orientare” sunt în vigoare, au rol orientativ în alegerea temelor şi permit optiunea şi pentru alte teme  şi activităţi: vizite, excursii, drumeţii, concursuri, dezbari, întâlniri, vizionări de spectacole, participări la lansări de carte, expoziţii etc., deci nu numai în şcoală şi nu neapărat conform unui program fix de la o săptămână la alta. Deci, nu numai dezbaterea temelor, ci şi activităţi nonformale. (2) Activităţi educative extraşcolare organizate cu şi pentru elevii clasei pe care o coordonează, activităţi pe care le stabileşte după consultarea elevilor şi în concordanţă cu specificul vârstei şi cu nevoile identificate pentru colectivul respectiv de elevi (o activitate extrascolara pe luna)(3) Activităţi de suport educaţional şi de consiliere pentru părinţi.  III. Atribuţiile dirigintelui:(1) Organizează şi coordonează:A) activitatea colectivului de elevi;B) activitatea consiliului clasei;C) sedinţele cu părinţii, semestrial şi ori de câte ori este cazul;D) acţiuni de orientară şcolară şi profesională pentru elevii clasei;E) activităţi educative şi de consiliere;F) activităţi extracurriculare, în şcoală şi în afara acesteia.(2) Monitorizează:A) situaţia la învăţătură a elevilor;B) frecvenţa elevilor;C) participarea şi rezultatele elevilor la concursurile şi competiţiile şcolare;D) comportamentul elevilor în timpul activităţilor şcolare si extraşcolare;E) participarea elevilor la programe şi proiecte, precum şi implicarea acestora în activităţi de voluntariat;F) nivelul de satisfacţie a elevilor şi al părinţilor acestora în legătură cu calitatea actului instructiv-educativ.Notă: informaţiile privind monitorizarea se constituie în bază de date pentru diriginte, se consemnează în Caietul dirigintelui/Mapa dirigintelui,  se păstrează la Portofoliul dirigintelui şi se valorifică în activităţile cu elevii, părinţii, în sintezele şi rapoartele întocmite de unitatea şcolară.(3) Colaborează cu:A) profesorii clasei şi coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare, pentru informare privind activitatea elevilor, pentru soluţionarea unor situaţii specifice activităţilor şcolare şi pentru toate aspectele care vizează procesul instructiv-educativ, care-i implică pe elevi;B) consilierul scolar (psiholog) în activităţi de consiliere si orientare a elevilor clasei;C) conducerea şcolii, pentru organizarea unor activităţi ale colectivului de elevi, pentru iniţierea unor proiecte educaţionale cu elevii, pentru rezolvarea unor probleme administrative referitoare la întreţinerea şi dotarea sălii de clasă, inclusiv în scopul păstrării bazei materiale, pentru soluţionarea unor probleme/situaţii deosebite, apărute în legătură cu colectivul de elevi;D) părinţii şi comitetul de părinţi al clasei pentru toate aspectele care vizează activitatea elevilor şi evenimentele importante în care aceştia sunt implicaţi şi cu alţi parteneri implicaţi în activitatea educativă şcolară şi extraşcolară;

E) compartimentul secretariat, pentru întocmirea documentelor şcolare, a actelor de studii ale elevilor clasei, a dosarelor pentru programele de protectie sociala ;F) persoana desemnată de conducerea unităţii de învăţământ pentru gestionarea bazei de date, în vederea completării si actualizării datelor referitoare la elevii clasei;(4) Informează:A) Elevii şi părinţii acestora despre prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar şi ale regulamentului intern al şcolii;B) Elevii şi părinţii acestora cu privire la reglementările referitoare la examene/testări naţionale şi cu privire la alte documente care reglementează activitatea şi parcursul şcolar al elevilor;C) Părinţii despre situaţia şcolară, despre comportamentul elevilor, despre frecvenţa acestora la ore. Informarea se realizează în cadrul întâlnirilor cu părinţii, în ora destinată acestui scop, la sfârşitul fiecărui semestru şi an şcolar, precum şi ori de câte ori este nevoie;D) Familiile elevilor, în scris, în legătură cu situaţiile de corigenţă, sancţionările disciplinare, neîncheierea situaţiei şcolare sau repetenţie;(5) Alte atribuţii stabilite de către conducerea unităţii de învăţământ, în conformitate cu reglementările în vigoare sau cu fişa postului.  IV. Responsabilităţile dirigintelui:(1) răspunde de păstrarea bunurilor cu care este dotată sala de clasă, alături de elevi, părinţi, consiliul clasei;(2) completează catalogul clasei cu datele personale ale elevilor; (3) motivează absenţele elevilor, în conformitate cu procedurile stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar;(4) stabileşte, împreună cu consiliul clasei şi cu consiliul profesoral, după caz, nota la purtare a fiecărui elev, în conformitate cu reglementările Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar;(5) acorda  recompense si aplica  sancţiuni elevilor în conformitate cu Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar şi regulamentul intern al scolii;(6) încheie situaţia şcolară a fiecărui elev la sfârşit de semestru şi de an şcolar şi oconsemnează în catalog şi în carnetele de elev;(7) realizează ierarhizarea elevilor la sfârşit de an şcolar pe baza rezultatelor obţinute de către aceştia la învăţătură si purtare;(8) propune consiliului de administraţie acordarea de alocaţii şi burse pentru elevi, în conformitate cu prevederile legale;(9) întocmeşte, semestrial şi anual, şi prezintă consiliului profesoral, spre validare, unraport scris asupra situaţiei şcolare şi comportamentale a elevilor;

Statutul se caracterizeaza printr-o colecție de reguli și de obligații care sunt desemnate prin 

termenii “mama”. El exprimă o poziție a persoanei în structura sociala.În sensul actual,notiunea 

cuprinde si poziția individului în fiecare dintre celelalte sisteme.În concluzie, statutul se refera la 

funcțiile, competențele, responsabilitațile, drepturile si obligațiile specifice personalului didactic si 

didactic auxiliar, precum si ale celui de conducere, de îndrumare si de control.

1. Meseria de profesor și rolul acestuia

 A fi profesor înseamnă un risc asumat. Și asta deoarece pregatirea pentru a preda, pentru a-i 

învața pe alții cum să învețe este o operă niciodată încheiată și care implică multă răbdare, multe 

momente de incertitudine, de descurajare și multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi măsurate 

nici cantitiv și nici imediat. Totuși,  la capatul acestui drum te pot aștepta multe bucurii și satisfacții.

Cadrul  didactic  are  în  primul  rând  rolul  de  a  organiza  şi  conduce  activitatea  didactică. 

Succesul  în  munca  instructiv- educativă  depinde  în  cea  mai  mare  măsură  de  cadrele  

didactice, de  competenţa  şi  dragostea  lor  pentru  profesie. Nici  planurile  de  învăţământ, nici  

programele  şcolare, nici  manualele, nici  baza  materială  de  care  dispune  şcoala  nu  pot  avea  

asupra  elevului  o  influenţă  care  să  se  poată  compara  cu  aceea  a  cadrelor  didactice. 

Educatorul  creează  condiţiile  necesare  de  muncă, organizează  şi  conduce  activitatea  elevului, 

prin  care  dispoziţiile  lui  se  dezvoltă  necontenit  şi  se  transformă  în  calităţi.

Misiunea  cadrelor  didactice  este  înaltă, nobilă. Învăţătorii  şi  profesorii  transmit  generaţiilor  

tinere, în  mod  organizat  şi  planificat, valorile  culturale  create  de  generaţiile  trecute, le  

îndrumă  primii  paşi  în  vastul  domeniu  al  ştiinţelor, veghează  asupra  formării  personalităţii  

lor, asupra  orientării  lor  şcolare  şi  profesionale.

La  intrarea  în  şcoala  generală, elevii  nu  ştiu  nici  să  citească, nici  să  scrie, nici  să  socotească. 

Prin  munca  metodică  şi  perseverentă  a  învăţătorului  şi  a  profesorilor  ei  ajung  ca  la  

absolvirea  şcolii  generale  să  aibă  un  larg  orizont  de  cunoştinţe  despre  natură  şi  societate, 

ceea  ce-i  ajută  să  înţeleagă  mai  adânc  obiectele  şi  fenomenele  cu  care  vin  în  contact, să  

interpreteze  mai  corect  evenimentele  la  care  participă, să-şi  dea  mai  bine  seama  de  rostul  

lor  în  viaţă.

2. Competențele cadrului didactic

În concepția pedagogică modernă, pentru ca profesorul să poată concepe, organiza, proiecta actul 

educațional, are nevoie de: pregătire, tact și măiestrie psihopedagogică, care sunt cerute, 

îndeosebi, de ipostaza de educator. Într-un program de formare a profesorilor desfașurate în S.U.A. 

, competența didactică este operaționalizată într-un număr de cinci competențe specifice:

o Competența cognitivă, care cuprinde abilitățile intelectuale și cunoștințele așteptate din partea unui profesor;

o Competența afectivă, definită prin atitudinile așteptate din partea profesorului și considerată a fi specifică profesiunii didactice, fiind și cel mai greu de obținut;

o Competența exploratorie, care vizează nivelul practicii pedagogice și oferă ocazia viitorilor profesori de a-și exersa abilitățile didactice;

o Competența legată de performanță, prin care profesorii dovedesc nu numai că știu, dar și că pot utiliza ceea ce știu;

o Competența de a produce modificări observabile ale elevilor în urma relației pedagogice.

3. Standardele profesiei didactice

Standardele profesiei didactice reprezintă un ansamblu de așteptari și cerințe, explicit formulate, 

referitoare la cunoștințele, abilitațile și mentalitațile pe care trebuie să le probeze un profesor în 

activitatea sa cu elevii, pentru a se considera că își  îndeplinește îndatoririle profesionale la un nivel 

calitativ acceptat de societate.

Prof. Dan Potolea defineşte standardul ca fiind ”un enunţ exigent care indică un criteriu sau o 

normă în raport cu care se apreciază calitatea unui program, proces, produs sau performanţă; 

standardul exprimă aşteptări valorice, calităţi pretinse, practici profesionale obligatorii”.

Învațamântul românesc actual are nevoie de „profesori foarte buni” capabili să ofere elevilor lor o 

educație de calitate. Standardele precizează într-o manieră clară ce trebuie să se înțeleagă prin ,, 

profesori foarte buni”. Aceasta înseamnă că ele trebuie să specifice cunoștințele și abilitățile 

considerate a fi cele mai importante pentru practicarea profesiei didactice, nivelul de stăpanire al 

acestora, condițiile în care urmează a fi probate și modul în care vor fi măsurate și evaluate aceste 

competențe.

În concluzie, prin standardele profesionale se asigură:

o Crearea  premiselor acordării unor șanse egale, tuturor copiilor, de a primi o educație de calitate din partea unor profesori pregătiți după aceleași standarde profesionale.

o Regândirea conținuturilor și a formelor pregătirii inițiale și continue a profesorilor.o Posibilitatea pregătirii unei categorii speciale de profesori-evaluatori, antrenați în aprecierea 

calității prestației didactice a colegilor lor, cu scopul de a-i ajuta să se perfecționeze profesional.

o Definirea mai clară a unor roluri și responsabilități în sistem, ceea ce va avea efecte în perfecționarea sistemului de educație în general.

Ca şi în cazul specialiştilor americani, şi cei români s-au ghidat în elaborarea standardelor după 

anumite principii – nucleu care „exprimă concepţia actuală asupra conţinutului specific al profesiei 

didactice şi asupra calităţilor unui bun profesor” (Gliga, L., 2002, p.75)

1.Cadrul didactic este un bun cunoscător al domeniului şi al didacticii disciplinei pe care o predă.

2. Cadrul didactic cunoaşte elevul şi îl asistă în propria-i dezvoltare

3. Cadrul didactic este membru activ al comunităţii

4. Cadrul didactic are o atitudine reflexivă

5. Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanţă cu idealul educaţional.

Observăm faptul că aceste principii sunt în acord cu schimbările promovate de reforma 

educaţională şi adaptate exigenţelor societăţii româneşti. Calitatea învăţământului depinde direct 

de calitatea personalului didactic, iar formarea acestuia pe baza unor standarde riguroase, unice şi 

chiar în acord cu standardele altor ţări este o necesitate stringentă.

4. Calitățile cadrului didactic

Calităţile  care  se  cer  oricărui  profesionist  derivă  din  esenţa  activităţii  lui, din  ceea  ce  cere  

societatea  de  la  un  asemenea  profesionist. Pe  lângă  unele  însuşiri  generale  cerute  fiecărui  

om  într-o  anumită  orânduire  socială, fiecărui  profesionist  i  se  cer  însuşiri  specifice  meseriei, 

care  să  asigure  randamentul  maxim  al  profesiei  lui.

În  primul  rând  orice  profesor  trebuie  să  fie  mesagerul  unor  valori  sociale, al  unui  ideal  de  

viaţă. În  munca  sa  cu  elevii  el  îi  conduce  pas  cu  pas, treptat, spre  a-i  pregăti  pentru  

sarcinile  prezente  şi  de  viitor  ale  societăţii  şi  această  calitate  este  printre  cele  mai  

importante  ale  cadrului  didactic.

Pe  lângă  această  calitate  mai  sus  menţionată, cadrul  didactic  trebuie  să  deţină  şi  calităţi  

fizice, calităţi  intelectuale, calităţi  afective  şi  calităţi  de  voinţă  şi  de  caracter.

Din  calităţile  fizice  cerute  cadrului  didactic  face  parte  în  primul  rând  o bună  sănătate. 

Munca  didactică  impune  o  mare  cheltuire  de  energie, prin  solicitările  multiple  şi  variate  din  

partea  fiecărui  elev  din  clasă. Imperfecţiunea  văzului  şi  auzului, bâlbâiala, unele  malformaţii  

corporale  creează  dificultăţi  în  exercitarea  funcţiei  didactice, iar  unele  cazuri  chiar  

incompabilităţi  reale. Profesia  didactică    provocă  mai  ales  o  mare  cheltuire  de  energie  

nervoasă: atenţie  continuă, efort  de  gândire  şi  imaginaţie, stăpânire  de  sine. E  necesar  ca  

profesorul  să  aibă  un  sistem  nervos  echilibrat.

O  calitate  care-l  caracterizează  pe  profesor  este  dragostea  faţă  de  copii. Cine  iubeşte  copiii  

şi  ştie  să  şi-i  apropie  găseşte  mai  uşor  drumul  spre  inima  lor  şi-i  poate  influenţa  mai  

profund.. Dascălul  care-şi  iubeşte  elevii  are  o  atitudine  atentă, caldă, delicată  faţă  de  fiecare  

dintre  ei, este  sensibil  la  toate  succesele  şi  insuccesele  lor, dar  dragostea  faţă  de  copii  nu  

trebuie  să  capete  forma  sentimentalismului  dulceag. Ea  trebuie  să  fie  o  dragoste  exigentă, să  

îmbine blândeţea  cu  severitatea.

Optimismul  pedagogic  este  o  altă  trăsătură  caracteristică educatorului. Încrederea  în  elev,  în  

posibilităţile  lui  de  dezvoltare, încrederea  în  reuşita  acţiunilor  educative  stau  la  baza  muncii  

multor  învăţători  şi  profesori. Ei  sunt  siguri  că  în  fiecare  elev, dacă  este  ajutat  şi  îndrumat  

la  timp, se  poate  forma  un  cetăţean  capabil  să  desfăşoare  o  muncă  folositoare. În  

activitatea  de  instruire  şi  educare  a  elevilor, cadrul  didactic  poate  să  aibă  uneori  şi  

insuccese, care  îi  provoacă  sentimente  de  amărăciune  şi  nemulţumire.

În  ceea  ce  priveşte  calităţile  de  voinţă  şi  de  caracter, principala  caracteristică  este  răbdarea  

pentru  că  atunci  când  lucrează  cu  copiii de  vârstă  mică, cadrul  didactic  trebuie  să  fie  

răbdător.

În  concluzie, un  cadru  didactic  trebuie  să  aibă  calităţile  pozitive  a  unui  om, o  pregătire  de  

specialitate  să  deţină  un  orizont  cultural  larg, deci  să  ştie  să  lucreze  cu  copiii  şi  să  le  ofere  

acestora  informaţii  necesare  în  viaţa  de  zi  cu  zi.

5. Formarea formatorilor și pregătirea acestora

Procesul de formare a cadrelor didactice din România cuprinde două etape: pregătirea iniţială(în 

timpul studiilor din şcolile normale, colegii, universităţi) şi pregătirea continuă(perfecţionarea din 

timpul profesării). Pregătirea iniţială vizează introducerea viitorului cadru didactic, prin activităţi 

teoretice şi practice specifice, în universul profesional pentru care acesta se formează. Pregătirea 

continuă se referă la actualizările şi specializările de ordin teoretic, metodic şi practic, printr-o serie 

de activităţi de formare în timpul exerciţiului profesional.

Perfecţionarea vizează starea profesională actuală. Perfecționare profesională a profesorului este 

necesară, ca în toate profesiile, datorită potențialelor pierderi cognitive. Numai print-o 

reactualizare și perfecționare sistematică și constată a pregătirii profesionale la un nivel înalt de 

performanță,printr-o formare continuă se poate evita ceea ce se numește plafonare profesională, 

rutină, pregătire slabă sau mediocră.

Pregătirea iniţială a viitoarelor cadre didactice în universitate se realizează prin 

intermediulDepartamentului pentru pregătirea personalului didactic (pregătirea pedagogică, 

psihologică şi metodică a studenţilor şi absolvenţilor de învăţământ superior care optează pentru 

profesiunea de cadru didactic).

O importanţă aparte o are activitatea de practică pedagogică. Aceasta cuprinde trei genuri de 

activităţi:

-  activităţi de cunoaştere generală a şcolii;

-  activităţi instructiv-educative de observaţie, simulare şi analiză desfăşurate în clase, cabinete, 

laboratoare;

-  activităţi instructiv-educative practice, de probă şi finale, efectuate de studenţi, precum şi 

activităţi extraşcolare.

Bibliografie1. Constantin Cucoș – Pedagogie (Editia a II-a revăzută si adăugită)2. Lucia Gliga – Standarde profesionale pentru profesia didactică (București 2002)3. Dorina Sălăvăstru-Psihologia Educației (Polirom 2004)4. Miron Ionescu, Vasile Chiș-Pedagogie Aplicată5. Dorina Sălăvăstru-Didactica psihologiei6. www.didactic.ro

TITLUL I Dispozitii generale

Art. 1. Prevederile prezentului statut se aplica personalului didactic de predare, didactic auxiliar si de conducere din întregul sistem de învatamânt de stat si particular, personalului didactic care îndeplineste functii de îndrumare si de control, precum si celorlalte categorii de personal didactic, nominalizate în statut.

Art. 2. Prezenta lege reglementeaza: a) functiile, competentele, responsabilitatile, drepturile si obligatiile specifice personalului didactic

si didactic auxiliar, precum si ale celui de conducere, de îndrumare si de control; b) conditiile si modalitatile de ocupare a posturilor si functiilor didactice, didactice auxiliare, a functiilor de conducere, de îndrumare si de control, precum si conditiile si modalitatile de eliberare din aceste posturi si functii, de încetare a activitatii si de pensionare a personalului didactic si didactic auxiliar; c) sistemul de perfectionare si de evaluare; d) criteriile de normare si de salarizare, de acordare a distinctiilor si a premiilor, de aplicare a sanctiunilor.

Art. 3. (1) Personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învatamânt responsabile cu instructia si educatia. (2) Din personalul didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc conditiile de studii prevazute de lege, care au capacitatea de exercitare deplina a drepturilor, o conduita morala conforma deontologiei profesionale si sunt apte din punct de vedere medical pentru îndeplinirea functiei.

Art. 4. (1) Încadrarea si mentinerea într-o functie didactica sau didactica auxiliara, precum si într-o functie de conducere, de îndrumare si de control sunt conditionate de prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular specific elaborat de Ministerul Învatamântului împreuna cu Ministerul Sanatatii. Incompatibilitatile de ordin medical cu functia didactica sunt stabilite prin protocol între cele doua ministere mentionate. (2) Nu pot ocupa posturile mentionate la alin. (1) persoanele lipsite de acest drept, pe durata stabilita printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva de condamnare penala. (3) În situatii de inaptitudine profesionala de natura psihocomportamentala, conducerea unitatii sau a institutiei de învatamânt poate solicita, cu acordul consiliului profesoral sau al consiliului facultatii, un nou examen medical complet. Aceeasi prevedere se aplica, în mod similar, functiilor de conducere, de îndrumare si de control, precum si personalului din unitatile conexe învatamântului. (4) Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de îndrumare si de control în învatamânt persoanele care desfasoara activitati incompatibile cu demnitatea functiei didactice, cum sunt: a) prestarea de catre cadrul didactic a oricarei activitati comerciale în incinta unitatii de învatamânt sau în zona limitrofa; b) comertul cu materiale obscene sau pornografice scrise, audio sau vizuale; c) practicarea, în public, a unor activitati cu componenta lubrica sau altele care implica exhibarea, în maniera obscena, a corpului. (5) Personalul didactic, didactic auxiliar, de îndrumare, de conducere si de control, care se considera nedreptatit, poate solicita o expertiza a capacitatii de munca.

TITLUL II Învatamântul preuniversitar

CAPITOLUL I Functiile didactice si didactice auxiliare. Conditiile pentru ocuparea acestora

Sectiunea 1 Functiile didactice si didactice auxiliare

Art. 5. (1) Functiile didactice sunt: a) în învatamântul prescolar: educator/educatoare; institutor/institutoare; b) în învatamântul primar: învatator/învatatoare; institutor/institutoare; 

c) în învatamântul secundar: profesor, profesor-psihopedagog, maistru-instructor; d) în învatamântul special si în comisiile de expertiza complexa: educatoare/educator, învatator, învatator itinerant, institutor, profesor, profesor itinerant, profesor de educatie speciala, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog scolar, profesor-logoped, maistru-instructor, învatator-educator, profesor-educator. (2) În unitatile conexe învatamântului preuniversitar functiile didactice sunt: a) în casele de copii: educatoare/educator, institutor-educator, învatator-educator, profesor-educator, profesor-logoped, psihopedagog; b) în centrele si cabinetele de asistenta psihopedagogica: profesor-psihopedagog, profesor-psiholog, profesor-sociolog; c) în centrele logopedice interscolare si în cabinetele scolare: profesor-logoped, cu calificarea în psihopedagogie speciala, psihologie sau pedagogie; d) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-asociat; e) în cluburile sportive scolare: profesor, antrenor; f) în unitatile cu activitati extrascolare: educator/educatoare, învatator, institutor, profesor, maistru-instructor, antrenor.