Monahul Simon, Sfnta Mnstire Karakalu, Sfntul Munte AthosPentru a vorbi sau a scrie cineva despre un sfnt trebuie s ndeplineasc nite condiii, astfel nct s redea cu deplin fidelitate mreia sufletului su. Prin urmare, pentru a vorbi sau a scrie cineva cu vrednicie i cum se cuvine despre sfntul Stare Paisie, trebuie s fie el nsui la aceeai msur a virtuii cu acela. Cu deplina contiin a nevredniciei mele, ndrznesc s expun cteva fapte minunate, la care am fost martor ocular. Dar nainte de a m referi la acestea, voi povesti cum a nceput legtura mea cu Stareul Paisie.Cu civa ani nainte, ca student, auzeam de la cunoscuii i prietenii care vizitau Sfntul Munte, despre Stareul Paisie. Atunci mi s-a nscut i mie dorina s-l vizitez. i ntr-adevr, am mers n Sfntul Munte i l-am cunoscut. Cea mai mare dintre multele minuni pe care le a fcut Stareul cu mine a fost pogorrea Dreptei Celui Preanalt asupra mea, care mi-a druit lepdarea de lume. Adic, m-am dezlegat de ndeletnicirea cu deertciunea lumii, le-am lepdat pe toate i am nceput s m pregtesc pentru a m nrola n tagma monahiceasc. Am nceput s nv arta artelor i tiina tiinelor. Iar aceasta a fost consecina nruririi Stareului asupra sufletului meu. Dar pentru a ajunge acolo trebuia s se petreac cu mine i alte ntmplri minunate, pe care le menionez n treact, deoarece ar trebui s scriu o ntreag carte, dac ar fi s vorbesc despre toate experienele pe care le-am trit n preajma Stareului.Ani de-a rndul, din 1979, cnd l-am cunoscut, pn n 1993 cnd am venit n Sfntul Munte ca monah, m-am nvrednicit s primesc sfaturile lui. Nenumrate sunt modurile folosite de Stare prin care harul lui Dumnezeu a lucrat n sufletul meu pentru ntoarcerea mea de la slava deart a lumii la cunoaterea lui Hristos.mi aduc aminte c eram student n anul III la Agronomie cnd, mpreun cu ali zece studeni de la alte faculti, am vizitat Sfntul Munte i am mers la Chilia Stareului Sfnta Cruce, care este aproape de Mnstirea Stavronikita. Acea prim ntlnire mi va rmne de neuitat. Toat fiina sa, chiar i glasul, era att de plin de har i cu atta dulcea duhovniceasc plmdit, nct nu voiam s ne mai dezlipim de el. Eram uimii de chilia sa simpl, de purtarea sa fr vicleug, de dragostea sa sincer i de interesul pe care l arta pentru noi cei tineri, crora, dei nu ne mai vzuse niciodat, ne vorbea ca i cum ar fi fost cel mai bun prieten al nostru. Pe faa sa vedeam zugrvit chipul refcut al lui Adam cel nti zidit sau, mai bine zis, chipul celui de al doilea Adam, al lui Hristos. i l-am iubit att de mult, nct limba omeneasc nu poate exprima intensitatea acelei triri mai presus de fire i totodat att de accesibil nou.Dup ce ne-am aezat lng el i ne-a servit cu simplele i plinele de har daruri ale dragostei sale, a nceput s ne vorbeasc; mai nti tuturor, iar apoi cu fiecare n parte. Lng mine sttea un student ncruntat i ngndurat. Stareul cnd l-a vzut, l-a ntrebat: Nu cumva tu citeti cri de psihologie? Da, i-a rspuns acela. Binecuvntatule, nu este nevoie de aceasta. Cel care poate rezolva toate problemele este numai harul lui Dumnezeu.i cu o micare a minii sale ndreptat spre student, l-a fcut dintr-o dat pe acela s se bucure, iar faa lui s strluceasc, de parc ar fi trecut peste sufletul su o adiere care a ndeprtat ntristarea i mhnirea. Apoi ne mulumea tuturor, deoarece, venind n grupul nostru, el i regsise echilibrul i pacea sufleteasc. Dac ar fi vzut cineva cum se comporta nainte de a-l cunoate pe Stare i cum dup aceea, ar fi zis c este alt om. Acum i acesta este monah aici n Sfntul Munte, la o mnstire vecin.Dup ce am plecat de la chilia Stareului, ne am ndreptat cu toii spre mnstirea Stavronikita pentru a nnopta acolo. Acolo, pentru prima oar n viaa mea, mi-am pus cruce la gt. Pn atunci nu contientizasem ce nsemn a fi cretin.A doua zi ne-am pregtit s mergem la alt mnstire. Am pornit la drum mpreun cu Printele Paisie, pn acolo unde ncepea crarea ce ducea la Coliba sa. Venise i el la mnstire la Sfnta Liturghie, pentru c era Smbta lui Lazr. Cltoria n prezena Stareului a fost foarte plcut. La rscruce unde trebuia s ne desprim, ne a spus n glum: Mergei unde vrei n Sfntul Munte i stai ct vrei, cci cheltuielile sunt pltite de mine!Pe mine m-a mbriat, m-a srutat. Am simit c dragostea lui cuprinsese toat fiina mea. Harul lucra tainic nluntrul meu i de aceea mi-am schimbat programul. Am pit ceea ce pete cel care bea mult vin i uit s se mai ntoarc acas, ci o ia pe drumuri. Aa i eu, am trimis telegram acas, la Tesalonic, i le-am spus c sunt bine i m voi ntoarce n Miercurea Mare, dar n cele din urm am mai stat trei sptmni n Sfntul Munte, deoarece simeam c aici este casa mea.Dup douzeci de zile de edere n Sfntul Munte am mers din nou la Stareul Paisie. Cnd m a vzut, a spus celor doi monahi care erau cu el: Bine, dar nc nu l-ai fcut pe acesta monah?Apoi mi-a explicat n cuvinte simple i pline de har ce nseamn voia lui Dumnezeu i voia omului. Pentru prima dat n viaa mea am luat cuvintele unui om drept cuvinte de via. Sfinitul Stare vedea i distingea calea sufletului fiecrui om cu ochiul strvztor al sufletului su.M-am ntors n Tesalonic i mi-am continuat studiile nc doi ani, ns simeam c nu m ncnt aa de mult dobndirea diplomei de absolvire a facultii. Lumea nu m odihnea dei aveam bani, confort i main. Persoana Stareului Paisie m atrgea mai mult i m nclzea luntric. M ndemna s caut n alt parte bucuria i odihna, adic exact acolo unde le-a gsit i el, lng Hristos.n toi aceti paisprezece ani de legtur duhovniceasc cu Stareul, adic din 1979 pn n 1993, am vzut adeseori fapte minunate. l vizitam cel puin o dat pe an i i ceream sfatul n diferite subiecte. Desigur, de fiecare dat aveam ceva deosebit de discutat.n 1983 cltoream spre Sfntul Munte mpreun cu fratele meu pe atunci ofer nceptor i alergam cu maina cu mare vitez. Maina era nou, drumul era larg i mergeam uneori chiar i cu o sut aizeci de kilometri la or. Deodat am intrat ntr-o zon cu mult cea. Nu cunoteam drumul i nu aveam nici vizibilitate. n faa noastr, pe aceeai parte, se oprise o alt main, care atepta s-o fac la dreapta. Am observat-o nainte cu vreo cincizeci de metri. Fratele meu a spus numai: Vai, murim! i a clcat frna. Atunci maina a alunecat n partea stng a oselei, apoi cu un uierat nfricotor a revenit n partea dreapt n faa mainii oprite i i-a continuat drumul. Puin mai nainte, pe partea opus era o alt main oprit. Aadar, trebuia s murim noi, ori s omorm pe alii. ns nu s-a ntmplat nici una, nici alta. Aceasta am atribuit-o minunii Maicii Domnului i rugciunii Stareului care ne-a acoperit. Dup aceea, atunci cnd am contientizat prin ce primejdie am trecut i cum ne a izbvit, drept mulumire, cnd am intrat n Sfntul Munte, am mers pe jos zece ore. Cnd am ajuns la Stare i i am povestit cele petrecute, ne-a spus s uitm ntmplarea i ne-a spus multe lucruri, crend o atmosfer plcut. Tot atunci mi a spus multe lucruri despre serviciul meu i despre viitor.Subiectele internaionale le tia att de bine, nct aceasta m-a impresionat mult. Odat mi-a spus ceva legat de profesia mea: Vezi, acum au scos aceast lege. ranii primesc un ajutor bnesc. Dup o vreme l mresc, pn cnd subvenia va fi echivalent cu capitalul ranului (animalele, terenurile lui etc.). n acel mo-ment, tiind din calcule valoarea real a bunurilor fiecrui ran, vor vota n secret o lege care le va permite s declare ct vor voi. Atunci toi vor declara mai mult pentru a lua o subvenie mai mare. Dar i vor controla pe rani cu ajutorul computerelor i le vor cere napoi diferena de bani. Iar celor care se vor mpotrivi le vor confisca averile.La nceput eu nu am dat importan celor spuse de Stare, ci spuneam n sinea mea: Le spune aa numai ca s m distrag de la cele petrecute pe drum. ns el insista: Da, exact aa va fi.Desigur, n acea perioad nu exista nc ceva de acest fel. Chiar i fratele meu, care era ran, mi-a spus: Dar ce sunt acestea pe care le spune Stareul? Este cu putin s se ntmple aa ceva?ns, atunci cnd dup doi ani-trei ani au nceput s se petreac exact aa cum ne spusese Stareul, fratele meu a nceput s spun acestea tuturor. Cnd mergeau ranii s-i declare i li se spunea: Declarai mai mult! De ce declarai numai att?, fratele meu le spunea: Nu! Aa i aa ne-a spus Printele Paisie din Sfntul Munte. Luai aminte, aceasta este o curs! Toate pe care mi le-a spus Stareul pn n 1993, cnd am plecat n Sfntul Munte, s-au adeverit ntocmai. Subveniile, controalele venite de la Bruxelles etc., toate s-au mplinit aa cum le prezisese el.Stareul cunotea foarte bine psihologia, nu numai a grecilor, ci i a altor popoare, a germanilor, a englezilor etc., i vorbea despre politica i viaa lor social i religioas. i vedea pe toi oamenii ca pe nite frai, provenind dintr-un tat i o mam, Adam i Eva. Spunea: Ei, s-a mrit familia. Unii au mers n Australia, alii n Africa, alii n America, Europa Toi suntem frai de la o mam i un tat.Atunci cnd discuta cu cineva despre problemele aceluia, nu inea cont de clasificrile sociale i provenienele geografice, ci l cinstea pe fiecare ca pe o persoan uman deosebit, ca pe chipul lui Hristos, i i vorbea cu mult dragoste, cu mult nelegere fa de neputinele lui. Dragostea pe care o avea pentru Dumnezeu se transmitea chipului Lui, omului, dar i la toat zidirea, animalelor i plantelor. Vedea negrita purtare de grij a lui Dumnezeu pentru omul czut, precum i pentru ntreaga zidire care suspin i are dureri.Odat se adunaser n jurul Stareului oameni de diferite profesii. De la procurori pn la muncitori. Atunci a ntrebat pe unul care sttea aproape de el: Tu cu ce te ocupi? Eu lucrez n Africa, acolo unde se cultiv arbori de cafea.Dup ce au discutat puin i i-a dezlegat o nedumerire, a spus n auzul tuturor: Ai vzut ce purtare de grij are Dumnezeu pentru noi? Acolo unde exist mult cldur, n Africa, la Ecuator, a fcut s se adapteze locului i s se cultive arborii de cafea. i asta pentru ca oamenii s bea cafea i s nu moie.Odat, i-am mrturisit un gnd care mi pricinuise o mare mhnire. Cnd a auzit aceasta, a nceput s strige: Slav ie, Dumnezeule! Apoi mi-a spus: Aceasta a ngduit-o Dumnezeu ca s nu i se ntmple ceva mai ru.De fiecare dat, n situaii duhovniceti foarte grele, gsea astfel de soluii, nct toi se minunau de ele. Cum putea, oare, un om simplu i fr tiin- de carte, aa cum era Stareul, s aib atta har i atta putere duhovniceasc?Odat, un oarecare ierodiacon l-a ntrebat: Gheronda, ce nevoin ai fcut de ai dobndit atta har? Nu am fcut nimic, ci am lsat pe Dumnezeu s lucreze nluntrul meu.Se curise de egoism i de celelalte patimi i astfel harul dumnezeiesc nu era mpiedicat s se slluiasc n el.Smerenia sa era pilduitoare. Nu rnea niciodat pe nimeni, orict ar fi fost acela robit de patimi sau de diavoli. Odat a mers la el un student plin de sine, aa cum sunt de obicei studenii. Vzndu-l, Stareul l-a ntrebat: Tu ce studiezi? Agronomia. Aa, foarte bine. Vei veni aici i vom altoi aceti chiparoi, deoarece sunt prea muli i nu am nevoie de toi, i i vom face nuci. Este imposibil! i a rspuns acela cu un aer de specialist. Ba, cum nu se poate? Atunci ce fel de agronom eti?Iar acestea i le-a spus ca s-i dea prilejul s vad c are limite i astfel s se smereasc puin.Despre ortodoci, Stareul spunea c este poporul ales al lui Dumnezeu. Avem ns i o mare responsabilitate pentru motenirea noastr ortodox, s o pstrm, s o trim, pentru a putea-o transmite i altora. Ceilali cretini, protestanii i catolicii, au numai o via spiritual exterioar, simulat, n timp ce ortodocii, prin ascez, ajung la trirea harului lui Dumnezeu, care este o continuare a tririi ortodoxe a sfinilor, iar nu o trire fariseic i farnic.Despre nevoina duhovniceasc, Stareul spunea: Aa cum pe stadion al doilea alearg s-l ajung pe primul, al treilea pe al doilea i aa mai departe, tot astfel i n cele duhovniceti, va trebui s privim la cei care merg naintea noastr n viaa duhovniceasc. Dac ns, n loc s privim la cel mai bun dect noi, privim la cel mai ru, nu vom putea face nimic, ci vom cdea n nepsare.Dup ce am clarificat nluntrul meu, cu ajutorul Stareului, ce nseamn voia lui Dumnezeu i ce nseamn voia omului, am hotrt totui s-mi continui studiile, atras fiind de cunoaterea deart, adic de nelepciunea lumeasc. i am fcut aceasta, dei Stareul mi proorocise c voia lui Dumnezeu pentru mine era s devin monah. mi spusese cu discernmnt: Dac i-a spune s rmi acum n Sfntul Munte i i se va ntmpla vreo ispit, vei spune: Gheronda, Sfinia Voastr suntei de vin pentru c m-ai influenat.Acum mi pare ru c nu am avut lepdarea de sine care trebuia i nu l-am lsat atunci pe Stareul cel luminat de Dumnezeu i plin de discernmnt s m povuiasc potrivit voii lui Dumnezeu. ns acela a vzut slbiciunea voinei mele i a fcut iconomie cu mine. Atunci m-a ntrebat: Dac te ntorci acum la Tesalonic, mai poi recupera anul?Cnd i-am rspuns afirmativ, a consimit s m lase s plec, ca s se arate i n aceasta libertatea voinei mele.Plecnd de la Stare, am trecut pe la un fiu duhovnicesc de al su, care se nevoia acolo aproape. Cnd i-am povestit ce se ntmplase, acela mi-a spus: Acelai lucru mi-a propus i mie nainte de a veni n Sfntul Munte: S-i termini studiile cu note ct mai mari, iar apoi s aduci diploma de absolvire (adic simbolul deertciunii lumeti) ca s o ngropm adnc n pmnt. Aa am fcut i eu.Dup ce am terminat studiile, l-am vizitat din nou pe Stare la Panaguda, dorind s-mi spun ce trebuie s fac. Acela ns, cu privirea sa ptrunztoare, a vzut iari neputina voinei mele de a pi pe calea desvritei lepdri de sine i a considerat c stagiul militar m va ajuta s iau hotrrea care trebuie. i astfel mi-a recomandat s fac armata, fiindc i el fcuse aceasta i nc cu mult zel i eroism, pn la jertfire de sine. Acelai fiu duhovnicesc al Stareului, despre care am amintit mai sus, mi-a recomandat ca, n cazul n care m gndesc s m fac monah, s nu urmresc s fac coala de gradai, ca nu cumva aceasta s m mpiedice s m smeresc. n cei doi ani de serviciu militar, nu puine au fost minunile pe care le-am vzut cu ochii mei. Specialitatea mea n armat a fost de topograf. Datorit ei, am avut marea binecuvntare s vizitez prini duhovniceti renumii, cum ar fi printele Epifanie Teodoropulos, printele Maxim, actualul egumen al Mnstirii Sfntului Dionisie din Olimp, pe care mi l-a recomandat Stareul, i alii. Iar aceasta pentru mine a fost ceva deosebit. Deoarece n timpul serviciului militar schimbam adesea locul de edere, atunci cnd am mers n Sfntul Munte l-am ntrebat pe Stare: Trebuie s am acelai duhovnic, oriunde a merge? Nu, mi-a spus el. Biserica local are harul deplin. Te poi spovedi n oricare Biseric local, ca mdular viu al Bisericii, pentru a te hrni duhovnicete.Sfaturile sale referitoare la comportamentul colegilor i ofierilor mi-au fost foarte folositoare, izvorte din nelepciunea sa cea dumnezeiasc. De fiecare dat cnd luam permisie, mergeam n Sfntul Munte i i ceream sfatul. i osteneala mea niciodat nu a fost n zadar.De multe ori Stareul lipsea i muli nchintori plecau fr s-l poat vedea i s-i cear sfatul. Pe mine ns, ai fi spus c m atepta. O singur dat mi-a fost cu neputin s-l vd, deoarece plecase undeva. A doua zi trebuia s plec din Sfntul Munte. Cu puin timp nainte de a pleca, am mai fcut o ncercare disperat s-l vd, deoarece aveam mare nevoie de sfatul su. Am alergat aadar spre Coliba sa i, fiindc m grbeam s nu pierd autobuzul, n cinci minute am fost acolo. Am btut la amndou porile, dar nici un rspuns. Atunci m-am ntors mhnit, i, nainte s ajung la podeul din apropiere, l-am vzut pe Stare naintea mea cu un scule n spate. Am luat binecuvntare de la el i i-am spus: Gheronda, pentru Sfinia Voastr am venit. i eu am vzut c m cutai i de aceea am venit. M ntorc de la Kapsala, unde a fost o priveghere de toat noaptea.Apoi mi-a rspuns la ntrebrile pe care i le-am pus, m-a ncurajat i am plecat bucuros. ns apariia sa neateptat pe crare a rmas pentru mine inexplicabil pn n ziua de astzi.n toat perioada stagiului militar nu am pierdut nici una din slujbele Bisericii. Lucrurile se potriveau att de bine, nct totdeauna cnd se slujea la biseric luam permisie. Mergeam i m ntorceam ca i cum a fi fost la casa mea i nu n cazarm. Aici se vedea clar mna lui Dumnezeu i binecuvntarea Stareului.Fiindc Stareul era mpodobit cu harisma smereniei, pe lng celelalte harisme pe care i le-a dat Dumnezeu printre care strvederea, nainte-vederea i facerea de minuni , era convins c este cel mai pctos om din lume. Aceasta o tria i o arta att prin purtarea, ct i prin cuvintele sale. De mic copil, aa cum spunea el nsui, a pit pe calea smereniei cea urmtoare de Hristos, prin citirea vieilor sfinilor i viaa ascetic pe care a dus-o. Ca tmplar n lume i, mai trziu, ca telegrafist n armat, unde a slujit patria mai mult de trei ani, s-a distins prin spiritul su de jertf. Iar aceasta izvora din urmarea lui Hristos, din dragostea lui Hristos pentru Crucea Sa. ntotdeauna alegea locul cel din urm, pentru care se bucura i mulumea lui Dumnezeu. n armat, cnd vreun soldat l ruga s fac de paz n locul lui, pretextnd c ar avea o problem urgent, Stareul primea aceasta cu mult bucurie. Astfel se purta totdeauna, dei vedea c aceia profitau de buntatea lui, deoarece nu voia s mhneasc pe nimeni, ci voia s-i odihneasc pe toi. i aceasta pentru c voia s-L urmeze pe Hristos.Alt dat, n perioada rzboiului, mpreun cu un alt transmisionist, trebuia s fac incursiuni n terenul dumanului pentru a da informaii despre poziiile lui. Aceasta o fceau alternativ. Dar, deoarece colegul su era familist i dac ar fi murit, ar fi rmas copiii lui orfani, iar dup aceea pe Stare l-ar fi chinuit contiina toat viaa de la o vreme a nceput s mearg numai el, jertfindu-i astfel viaa de bunvoie. Prefera s moar el, din dragoste dezinteresat pentru aproapele. Datorit marii lui smerenii, i considera pe toi ceilali oameni mult mai preioi dect el nsui.Cnd, cu ajutorul lui Hristos i al Maicii Domnului, s-a nvrednicit s mbrace smerita hain monahal, atunci el a ajuns la apogeul jertfei sale pentru semenii lui. Att n obtile din mnstirile n care a slujit, ct i atunci cnd a stat singur, la linite, viaa sa a fost o continu slujire din dragoste. Oricte ar vorbi sau ar scrie cineva, nu ar putea dect s schieze foarte puin nlimea smeritei sale dragoste fa de fiecare om ndurerat i rnit sufletete care se apropia de el. Toat aceast slujire din dragoste a Stareului i odihnea pe toi, deoarece era spontan i de bun voie. i, deoarece prin el lucra harul lui Dumnezeu, a ajuns s dea soluii chiar i la problemele cele mai greu de rezolvat.mi aduc aminte c odat, dup ce l-am chinuit mult cu purtarea mea lipsit de discernmnt, am simit nevoia s-mi cer iertare. Atunci, bine-dispus i bucuros, mi-a spus: Ateapt, mai avem timp pn s apun soareleCa i cum ar fi vrut s-mi spun c bucuria sa este s odihneasc sufletele. i mi-a dat s neleg c nu numai c nu-l obosea slujirea sa, vindecarea i odihnirea sufletelor obosite, ci, dimpotriv, i d-dea bucurie, o bucurie mai mare dect aceea pe care o simte medicul atunci cnd reuete s dea un diagnostic corect i s tmduiasc cu desvrire o boal. Stareul vedea pe nsui Hristos n persoana fiecrui om pctos i chinuit de pcat i de aceea nu judeca pe nimeni. El vedea adnc nluntrul fiecrui om chipul lui Hristos ascuns i nnegrit. n fiecare om bolnav, flmnd de dragoste, nsetat de adevr, nchis n temnia patimilor lui, strin de orice virtute, el vedea acest chip ascuns. Pe toi acetia i slujea, artndu-le comptimire i nelegere. Problema fiecrui om o fcea a sa, fr s dea importan nfirii lui exterioare sau categoriei sociale din care provenea cellalt.Atunci cnd vorbeai cu Stareul, simeai c te umpli de pace i linite sufleteasc i de aceea nu mai voiai s pleci de lng el. Lucra ntotdeauna potrivit voii lui Dumnezeu, i nu voii lui. Aa cum un copil mic simte bucurie cnd alearg i face voia tatlui su i nu simte c face ceva deosebit, ci ncearc n toate s fie corect i s nu-l mhneasc cu nimic pe iubitul su tat, tot astfel i Stareul se purta fa de Printele ceresc. Nu inea cont de boli, de care nu ducea lips (a trit mare parte din via fr un plmn), cci odihna sa era s fac n fiecare clip voia lui Dumnezeu, pentru care primea ntiinare de la harul slluit nluntrul su.mi aduc aminte c la ultima mea vizit (ca frate nceptor), mi spunea c are cancer de ase ani. Cu toate acestea, pn la ultima sa suflare dei n ultima vreme avea dureri nfricotoare, hemoragii etc. se nesocotea pe sine i l slujea cu devotament i jertfire pe aproapele. Se lepdase de sine cu desvrire i i omorse egoismul. l imita astfel pe primul su printe duhovnicesc, pe Sfntul Arsenie, care avea aceeai lucrare. Iar pe Printele Tihon l imita n vieuirea sa isihast.Trirea nencetat de ctre Stare a ntristrii dup Dumnezeu, a ntristrii celei dttoare de bucurie, se vede din cuvintele i viaa sa. Odat, n 1979, cnd era nc la Coliba Cinstitei Cruci, un oarecare monah virtuos i-a cerut s ne descopere binefacerile lui Dumnezeu druite lui i ce nevoine a fcut de l a nzestrat cu attea harisme. I-a cerut aceasta poruncitor, rugndu-l s fac ascultare i s rspund. Atunci Stareul i-a spus fr s stea pe gnduri: Dumnezeu mi-a iertat multe pcate. i dac vrei, o s vi le scriu. Dar o s v smintii.Stareul nu i-a fcut iluzii, nici vise. S-a mbrcat n platoa sfintei smerenii i de aceea a rmas nevtmat de iubirea de sine i de egoism. El nu lsa pe nimeni s-l slujeasc. i aceasta nu pentru c era dispreuitor, ci pentru c se considera pe sine ca un gunoi. Chiar i n puinele zile nainte de ultima sa ieire din Sfntul Munte, dei era grav bolnav i avea dureri nfricotoare, s-a slujit singur, n plin iarn. Odat, din pricina nfrnrii exagerate i istovirii, a czut n zpad n curtea Colibei sale i nu s-a mai putut ridica. Trecnd pe acolo un oarecare monah l-a vzut i a crezut c este mort. A intrat repede n curte, l-a ridicat i l-a ajutat s-i revin. Apoi monahul i-a spus: Gheronda, ce faci aici? n starea n care te afli, o s mori, aa, singur. Nu! nc nu, binecuvntatule! Cum s spai mormntul acum pe zpad? Mai bine s mor la var.n acest fel, i cele mai mari ncercri le nfrunta cu brbie, cu cuget vitejesc i cu noblee duhovniceasc.Stareul spunea c pentru a ajuta pe cineva n viaa duhovniceasc nu trebuie multe cuvinte. Ceilali vor ca, pe cele n care noi credem, s le vad mplinite de noi cu fapta. Atunci nu se vor ndoi de cele pe care le spunem. Altfel, ne vor lua n batjocur, pentru c una spunem i alta facem. Mai demult, oamenii le mplineau pe toate cu fapta i de aceea sporeau n toate. Cineva, pentru a tia vorbria, i punea pietre n gur ani de zile pn ce se obinuia s vorbeasc puin. Altul, auzind spunndu-se n Pateric, s nu pctuieti cu limba, s-a strduit s pun n practic aceasta, nevorbind timp de trei ani. Astzi nvm despre toate celelalte, numai cum s ne nfrnm pe noi nine nu nvm.Atunci cnd stteai n preajma Stareului Paisie simeai c ai naintea ta un Printe purttor de Dumnezeu din vechime.Este un fapt cunoscut c Stareul fusese scldat de multe ori de lumina necreat, nct i trupul su rspndea har dumnezeiesc. Dei spunea despre sine c oglindete lumina lui Dumnezeu ca o cutie de conserv ruginit, cu toate acestea, o reflecta ca o oglind foarte curat. Vorbea despre rai nu ca despre ceva foarte ndeprtat, ceva care este pentru cealalt via, ci ca despre ceva pe care l pregusta n acea clip. Povestea cu mult simplitate i limpezime cum triau cei nti zidii nainte de cdere. Iar aceasta o tia din proprie experien, deoarece ajunsese la starea de dinainte de cdere. De aceea, animalele, psrile veneau lng el i-i erau supuse. Spunea c, atta vreme ct Adam a pstrat curat chipul lui Dumnezeu, animalele l-au ascultat ca pe un mprat. Dar i ntre animale domnea armonia. Atunci lupul mnca numai oile moarte, ca ele s nu rspndeasc miros urt. Dac murea vreun animal ntr-un loc unde nu ajungea lupul, atunci vulturul, care zboar la nlime i are vederea foarte bun, l vedea, l mnca i astfel slujea i el la curenia raiului. Dar din clipa n care a intrat pcatul n om prin neascultare i prin el moartea, s-a distrus armonia dintre oameni i animale. Leul a nceput s se npusteasc asupra omului, pentru c nu-l mai recunotea ca stpn. Omul s-a alturat dobitoacelor fr de minte i s-a asemnat lor. A devenit mai ru dect animalele, deoarece a czut n cele potrivnice firii. Dar i animalele s-au slbticit din pricina cderii omului. Lupul a devenit viclean i ru i nu a mai vrut s mnnce mortciuni, ci prefer animalele vii. La fel i vulturul. Iar aceasta se poate vedea mai bine la animalele de cas. Dac preotul intr ntr-o cas cu Sfnta mprtanie n mini, cinele ndat se n-pustete asupra lui. Animalele slbatice au o legtur mai strns cu acea stare paradisiac. Chiar i animalele cele mai slbatice i dau seama dac cineva le iubete. Ele l simt pe sfnt ca pe un stpn al lor, caut ocrotirea lui, i se supun, l iubesc i se bucur de dragostea lui. Sunt mblnzite de harul lui. Chiar i obiectele nensufleite pe care le folosete sfntul sunt mbibate de har i svresc minuni. Iar aceasta se vede foarte bine n vieile sfinilor.Stareul spunea cu mult durere: Iar noi acum, fr s ne mping vreo nevoie, ci doar ca un hobby, lum armele de vntoare i mergem s omorm psri i alte animale. Gndii-v, iese srmanul animal, iepurele sau vulpea, s caute hran pentru puiorii lor, iar noi l omorm sau l rnim. Srmanii puiori ateapt n vizuin pe mama lor s se ntoarc. i dac este rnit alearg aa cum este n vizuina ei, fr s apuce s adune ceva. Atunci puiorii o nconjoar i i cer de mncare, ns ea, rnit de alice, este cuprins de durere i nu tie ce s fac mai nti.Acestea le spunea Stareul pentru c inima l durea i ardea de dragoste pentru toat zidirea, pentru orice fiin care suferea. Iar aceast durere o fcea rugciune nencetat.Stareul se considera pe sine mai pctos i mai ru dect toi i era convins de aceasta. Aceasta este smerenia sfinilor, care dei nu au pcate vrednice de luat n seam, iau asupra lor greelile i pcatele altora i rennoiesc toat zidirea. Personalitatea Stareului, viaa i toat petrecerea sa au lsat epocii noastre att de golit de via duhovniceasc o pild venic i ncredinarea nestrmutat a puterii tmduitoare i sfinitoare a Bisericii Ortodoxe.Stareul Paisie a fost ntruchiparea tuturor cuvioilor i purttorilor de Dumnezeu Prini ai pustiului (Antonie cel Mare, Paisie cel Mare .a.), continuatorul fidel al vieii lor ascetice i motenitor al darurilor lor. Nu a fost un om politicos, n sens formalist, i nici un cultivat, n sens intelectualist, aa cum, din pcate, ne vrea pe toi epoca noastr. Dimpotriv, vedeai i simeai c n persoana sa se adeverete ntru totul faptul c omul a fost zidit dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu. Simeai c te orbete frumuseea cea dinti, pe care a avut-o Adam n rai nainte de cdere i pe care Stareul a regsit-o prin ascultare i ascez i chiar a ntrecut-o n slav, fiindc prin ntruparea Cuvntului lui Dumnezeu ni s-a dat aceast posibilitate.A fi putut spune nc i mai multe despre Stare, dar orict ar vorbi cineva nu va putea cuprinde mulimea nvturilor i harismelor unui astfel de cuvios printe.Cred c persoanei fiecrui sfnt, dup cum i celei a Stareului Paisie, i se potrivete versetul de la sfritul Evangheliei Sfntului Ioan, de vreme ce n fiecare printe purttor de Dumnezeu triete i lucreaz nsui Domnul mpreun cu Tatl i cu Duhul Sfnt, i fiecare sfnt purttor de Dumnezeu este dumnezeu dup har: Dar sunt i alte multe lucruri pe care le a fcut Iisus i care, dac s-ar fi scris cu de amnuntul, cred c lumea aceasta nu ar cuprinde crile ce s-ar fi scris. Amin (Ioan 21, 25).Extras din cartea Mrturii ale nchintorilor, Editura Evanghelismos 2007 viamarturieathonita.roFoto: Arhiva blogului

Postat inChilia Panaguda,Paisie Aghioritul,Texte duhovniceti3 comentariiEtichete:Chilia Panaguda,harisme,Monahul Simon Karakalinul,Paisie Aghioritul,rugciunea,Sfntul Munte Athosiragul de metanii: mitralier mpotriva diavolului, Cuviosul PaisieAghioritulIAN 12Posted byLaureniu Dumitru

S ii iragul de metanii n mn ca s nu uii rugciunea, care trebuie s lucreze luntric, n inim. Atunci cnd iei din chilie, s nu uii c vrjmaul este gata de atac. De aceea, s fii ca un brav osta care, ieind din adpost, are totdeauna n mn mitraliera. iragul de metanii are mare putere. El este arma monahului, iar nodurile sunt gloanele care tum-tum-tum i secer pe demoni.- Gheronda, ce nsemntate are iragul de metanii?- iragul de metanii este o motenire, o binecuvntare, pe care ne-au lsat-o Sfinii notri Prini. Chiar i numai pentru faptul c este motenire de la Sfinii Prini, i d o mare valoare. Vezi, unuia i-a lsat bunicul su motenire un lucru nensemnat, pe care l pstreaz ca pe un talisman. Cu ct mai mult iragul de metanii, pe care ni l-au lsat motenire Sfinii Prini!Mai demult, cnd nu existau ceasuri, monahii msurau vremea de rugciune cu iragul de metanii, dar nodurile iragului erau simple. Odat, un pustnic, care fcea mult nevoin, multe metanii etc., a fost necjit de diavolul, care i desfcea nodurile de la iragul de metanii. A fcut, srmanul, metanii ntr-una, pn ce a czut frnt, deoarece nu putea s le numere, de vreme ce diavolul i desfcea mereu nodurile. Atunci i s-a artat ngerul Domnului i l-a nvat cum s mpleteasc nodurile, astfel nct fiecare nod s nchipuiasc nou cruci. Dup aceea diavolul, care se cutremur de Cruce, nu a mai putut s le desfac. Astfel, fiecare nod al iragului de metanii are nou cruci, care simbolizeaz nou cete ngereti.- Gheronda, ce nseamn treizeci i trei, cincizeci, o sut i trei sute de noduri pe care le au iragurile de metanii?- Numai numrul de treizeci i trei este simbolic. El simbolizeaz cei treizeci i trei de ani pe care i-a trit Hristos pe pmnt. Celelalte numere ne ajut numai s numrm metaniile pe care le facem sau de cte ori rostim rugciunea.Exist maini care au o sfoar cu un mner la capt i, atunci cnd vrei s-o porneti, tragi de cteva ori sfoara cu putere, pn ce i se dezghea uleiurile. La fel este iragul de metanii. Este sfoara cu care tragem o dat, de dou ori, de trei, de zece ori, pn ce se dezghea uleiurile duhovniceti i pornete maina duhovniceasc a rugciunii nencetate. Iar dup aceasta inima lucreaz singur rugciunea. Dar i atunci cnd inima a pornit n lucrarea rugciunii, nu trebuie s lsm iragul de metanii, pentru ca s nu fie i alii ndemnai s-l lase, cnd nc nu a pornit inima lor s lucreze rugciunea.- Gheronda, atunci cnd in iragul de metanii n mn i rostesc Rugciunea mecanic, nu cumva exist primejdia de a plcea oamenilor?- Dac rosteti Rugciunea la exterior, pentru a plcea oamenilor, chiar dac ai face btturi la mini, la nimic nu-i va folosi. i va aduce numai oboseal, i simmntul fals c, chipurile, te ndeletniceti cu Rugciunea minii.- Gheronda, eu nu m-am obinuit s in iragul de metanii n mn.- S ii iragul de metanii n mn ca s nu uii rugciunea, care trebuie s lucreze luntric, n inim. Atunci cnd iei din chilie, s nu uii c vrjmaul este gata de atac. De aceea, s fii ca un brav osta care, ieind din adpost, are totdeauna n mn mitraliera. iragul de metanii are mare putere. El este arma monahului, iar nodurile sunt gloanele care tum-tum-tum i secer pe demoni. Sursa:Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovniceti 6 Despre rugciune, Editura Evanghelismos,Bucureti, 2013, pp. 63-64.Traducere din limba greac de Ieroschimonah tefan NuescuPostat inChilia Panaguda,Paisie Aghioritul,Texte duhovniceti3 comentariiEtichete:Chilia Panaguda,Evanghelismos,metanier,Paisie Aghioritul,rugciunea,rugciunea inimii,rugciunea lui Iisus[neoficial]: Curnd vor fi proslvii n rndul sfinilor: Paisie Aghioritul, Amfilohie Makris, Sofronie Saharov, Efrem Katunakiotul i Gheron IosifIsihastulDEC 17Posted byLaureniu Dumitru

ncepnd cu data de 15 decembrie 2013 o veste bun se transmite cu rapiditate, anume c n viitorul apropiat vor fi proslvii n rndul sfinilor Printele Paisie Aghioritul, dar i ali starei de la Muntele Athos.tirea a fost postat de un portal grec ortodox de ncrederehellas-orthodoxyi preluat mai apoi i de alte pagini caagionoros.ru,Pravoslavie.rusauortodox.mdAadar, conform noilor informaii aprute, n viitorul apropiat va fi proslvit n rndul sfinilor Printele Paisie (Eznepidis) Aghioritul. Iar dup o perioad scurt de timp vor fi canonizai Printele Amfilohie (Makris) din Patmos, Arhimandritul Sofronie (Saharov) de la Essex i Stareul Efrem Katunakiotul. Nu e un lucru ndeprat nici canonizarea lui Gheron Iosif Isihastul, deja cinstit n toat lumea ortodox.S ne bucurm! Minunat este Dumnezeu ntru Sfinii Lui (Psalmul 67, 36).Reamintim c pe 27 noiembrie 2013, Printele Porfirie Kavsokalivitul, care apare i n acest colaj fotografic alturi de viitorii sfini ai Bisericii (mijloc, sus), a fost oficial trecut n rndul Sfinilor Cuvioi de ctre Patriarhia Ecumenic:MARE BUCURIE: Printele Porfirie (Bairaktaris) Kavsokalivitul a fost trecut oficial n rndul Sfinilor Cuvioi ai Bisericii de ctre PatriarhiaEcumenicAdaptare dup sursele precizate mai sus de Laureniu DumitruPostat inEfrem Katounakiotul,tiri / Anunuri,Iosif Isihastul,Paisie Aghioritul,Sofronie Saharov7 comentariiEtichete:Amfilohie Makris,canonizare,Efrem Katounakiotul,Gheron Iosif Isihastul,Paisie Aghioritul,Sfntul Munte Athos,Sofronie SaharovCuvinte despre rugciune, Cuviosul Paisie Aghioritul (Despre rugciune, vol. alVI-lea)OCT 15Posted byLaureniu DumitruRugciune nseamn s-L bgm pe Hristos nluntru inimii noastre i s-L iubim cu toat fiina noastr. S iubeti pe Dumnezeul tu din toat inima ta, din tot sufletul tu, cu toat puterea ta i cu tot cugetul tu , spune Sfnta Scriptur. Cnd omul l va iubi pe Dumnezeu i va avea comuniune cu El, nu-l va impresiona nimic pmntesc. Devine ca un nebun.Pune-i unui nebun cea mai bun muzic i nu-l va mica sufletete. Arat-i cele mai bune picturi i nu le va da nici o importan. D-i cele mai bune mncruri, cele mai bune haine, cele mai bune parfumuri i nu va lua aminte la ele, cci triete n lumea lui. Tot astfel i cel care are comuniune cu lumea cereasc, este lipit acolo i nu se dezlipete pentru nimic n lume. Aa cum nu poi dezlipi pe copil din braele mamei sale, tot astfel nu poi dezlipi de rugciune pe omul care a neles noima ei. Ce simte pruncul n braele mamei sale? Numai cel care simte prezena lui Dumnezeu, iar pe sine copil mic, va putea nelege asta. Am cunoscut oameni care, atunci cnd se rugau, erau ca nite copii mici. i dac i-ar auzi cineva n vremea cnd se roag, ar zice c ntr-adevr sunt copii mici. Dac ar vedea ce micri fac, ar zice c au nnebunit. Aa cum alearg copilul, l apuc pe tatl su de mnec i-i zice: Nu tiu cum vei face, dar s-mi faci ceea ce-i cer, tot cu o astfel de simplitate i ndrznire l roag i aceti oameni pe Dumnezeu.Rugciunea este convorbire cu Dumnezeu. Uneori i fericesc pe cei care au trit n vremea lui Hristos, pentru c l vedeau i l auzeau pe Hristos nsui i puteau s-I vorbeasc. Dar m gndesc c noi suntem ntr-o situaie mai bun, pentru c aceia nu puteau s discute mult cu El, n timp ce noi putem vorbi nencetat cu el prin rugciune.Dac ne aflm n legtur continu i n nentrerupt convorbire deschis cu Dumnezeu, vom prentmpina orice ru. Odat ntr-un autobuz era un monah care se ruga cu ochii nchii i toi ceilali credeau c doarme. La un moment dat un camion, care venea din direcie opus, s-a izbit de un stlp de curent electric, iar mainile care veneau din ambele direcii se ciocneau ntre ele, pricinuindu-se mare pagub. Autobuzul ns s-a aflat la civa metri de drum, ca i cum ar fi fost luat de o mn nevzut, i niciunul dintre pasageri nu a pit nimic. Rugciunea monahului i-a salvat.Ca s comunici cu Dumnezeu i s afli odihn, trebuie s te supraveghezi pe tine nsui i s ai trezvie, ca s-i dai seama de grealele tale, s te pocieti i s ceri iertare. Altfel, chiar dac vei simi o oarecare bucurie n rugciune, aceasta nu va fi o bucurie duhovniceasc. Nu vei avea nluntrul tu ntrariparea duhovniceasc care provine din comuniunea cu Dumnezeu.Rugciunea trebuie s se fac cu mintea curat, fr gnduri i reprezentri, chiar dac acestea sunt chipuri ale lui Hristos sau reprezentri din Sfnta Scriptur, pentru c aceasta este primejdios, mai ales pentru cei care au mult imaginaie i mndrie. Numai cnd vin gnduri murdare i de hul s folosim reprezentri din Sfnta Scriptur. Dar cea mai bun reprezentare este contiina pctoeniei i a nerecunotinei noastre.Din vol. VI al Cuviosului Paisie Aghioritul Despre rugciune, Editura Evanghelismos, 2013,Traducere de Ierom. tefan Nuescuviamarturieathonita.roCartea poate fi achiziionat online de pe site-ul editurii Evanghelismos:http://www.evanghelismos.ro/carte/1307/vol_6_despre_rugaciunePostat inChilia Buna Vestire,Chilia Panaguda,Cri,tefan Nuescu,Paisie Aghioritul,Texte duhovniceti2 comentariiEtichete:Bunavestire,Chilia Panaguda,Evanghelismos,tefan Nuescu,Paisie Aghioritul,rugciunea,Sfntul Munte AthosA aprut Despre rugciune, al aselea volum din colecia Cuviosul Paisie Aghioritul. Cuvinte duhovniceti, EdituraEvanghelismosOCT 15Posted byLaureniu Dumitru

Despre rugciune,Cuviosul Paisie AghioritulEditura Evanghelismos, format 14/21, pagini 272Traducere din limba greac de Ieroschimonah tefan NuescuAprut n august 2013,Despre rugciuneeste al aselea volum din colecia Cuviosul Paisie Aghioritul. Cuvinte duhovniceti aprut la editura Evanghelismos. Chiar dac n cele cinci volume anterioare ale coleciei exist destule referiri la rugciune, volumul de fa cuprinde cuvintele Stareului Paisie referitoare ndeosebi la rugciune. Structurat n apte pri, cartea de fa este un adevrat ghid al rugciunii.Acest al aselea volum s-a lansat oficial pe 24 septembrie 2013 n cadrul unui eveniment organizat de Librria Sophia din Bucureti.Pentru stareul Paisie rugciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu s comunicm cu El, s-I cerem ajutorul. Pe Stare l durea cnd i vedea pe oameni c se chinuiesc, nevoindu-se cu prea puinele lor puteri omeneti, n timp ce ar fi putut s cear ajutorul lui Dumnezeu, Care poate trimite nu numai putere dumnezeiasc, ci mulime de puteri dumnezeieti. i atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu. De aceea insist c trebuie s simim rugciunea c pe o necesitate i se strduia s-i ajute pe cei care nc nu tiau s se roage, s pun nceput bun i inima lor s porneasc lucrnd rugciunea.Cartea poate fi achiziionat online de pe site-ul editurii Evanghelismos:http://www.evanghelismos.ro/carte/1307/vol_6_despre_rugaciunePostat inChilia Buna Vestire,Chilia Panaguda,Cri,tefan Nuescu,tiri / Anunuri,Paisie Aghioritul,Texte duhovnicetiUn comentariuEtichete:Bunavestire,Chilia Panaguda,Evanghelismos,tefan Nuescu,Paisie Aghioritul,rugciunea,Schitul Lacu,Sfntul Munte AthosInscripia de deasupra mormntului Printelui Paisie Aghioritul de la MnstireaSurotiIUL 17Posted byLaureniu Dumitru

Inscripia de deasupra mormntului Printelui Paisie AghioritulPe o plac de marmur a fost ncrustat poemul scris de el nusi:Aici s-a terminat viaa mea,Aici i rsuflarea mea.Aici trupul mi se va ngropa,Iar sufletul mi se va bucura.Sfntul meu aici locuiete*,Iar aceasta m cinstete.i cred c el se va milostivii pe Izbvitorul l va mblnzi,Ca sufletul meu cel ticlosS aib alturi pe MaicaDomnului Hristos.Monahul Paisie Aghioritul*** , , . , . . . n urm cu 19 ani, la 12 iulie 1994, Cuviosul Paisie Aghioritul adormea ntru Domnul. Este nmormntat n incinta Mnstirii Sfntul Ioan Evanghelistul din Suroti, lng Tesalonic, ctitoria sa. S avem parte de rugciunile sale!*Aici Cuviosul Paisie se refer la Sfntul Arsenie Capadocianul (v. Icoan), cel care l-a botezat n pruncie pe Printele Paisie i ale crei moate se afl n Biserica mare a Mnstirii de la Suroti. Mai multe despre Cuviosul Arsenie Capadocianul ne istorisete chiar Printele Paisie Aghioritul:Viaa i minunile Sfntului Arsenie Capadocianul istorisite de Printele PaisieAghioritulFoto (cu excepia Icoanei)Laureniu DumitruMai multe materiale cu i despre Cuviosul Paisie Aghioritul gsii urmnd categoria:Paisie AghioritulSe va prelua cu specificarea surseiBlogul Sfntul Munte Athos

Postat inChilia Panaguda,Paisie AghioritulUn comentariuEtichete:Arsenie Capadocianul,Chilia Panaguda,Paisie Aghioritul,Sfntul Munte Athos,SurotiPrintele Paisie Aghioritul pomenit la nousprezece ani de la trecerea laDomnulIUL 16Posted byLaureniu Dumitru

La Mnstirea Sfntul Ioan Evanghelistul din Suroti, de lng Tesalonic, n noaptea dintre 11 i 12 iulie, au fost svrite slujba Privegherii, Sfnta Liturghie i o slujb de pomenire a monahului Paisie Aghioritul. Pomenirea a fost svrit cu ocazia mplinirii a 19 ani de la mutarea din aceast via a monahului Paisie, care a trit cea mai mare parte din viaa sa la Sfntul Munte Athos i este cunoscut n toat lumea ortodox pentru curia vieii sale, pentru cuvintele de nvtur i sfaturile sale care au fost traduse n numeroase limbi.Sfnta Liturghie a fost svrit de naltpreasfinitul Nikodimos, Mitropolitul Kassandriei, mpreun cu naltpreasfinitul Athanasios, Mitropolit de Lemesos din Cipru, nconjurai de un sobor de slujitori, din care au fcut parte starei venii de la mai multe mnstiri din Grecia, dup cum aflm din Ziarul Lumina. La finalul slujbei, a fost oficiat i un Parastas pentru monahul Paisie Aghioritul. Soborul de slujitori s-a deplasat n spatele bisericii mnstirii, la mormntul monahului Paisie, unde a fost svrit un Trisaghion pentru cei adormii. A urmat cuvntul de nvtur al IPS Mitropolit Nikodimos, care a cerut i IPS Mitropolit Athanasios o mrturie personal despre monahul Paisie Aghioritul, fostul su printe duhovnicesc.Sursa:Basilica.roFoto (sus): Icoan a Cuviosului Paisie Aghioritul, Iconar Eleni Dadi / (jos) Crucea de la mormntul Cuviosului Paisie, Mnstirea Sf. Ioan Evanghelistul, SurotiLaureniu DumitruAnul trecut postam tirea:Peste 30.000 de credincioi la mormntul Cuviosului PaisieAghioritul

Postat inChilia Panaguda,tiri / Anunuri,Paisie AghioritulScrie un comentariuEtichete:Chilia Panaguda,hram,Paisie Aghioritul,Sfntul Munte Athos,SurotiAcatistul Cuviosului Printelui nostru PaisieAghioritulAPR 24Posted byLaureniu Dumitru

Dupa obisnuitul inceput, se zic:CONDACELE SI ICOASELECondacul 1:S-l ludm toi credincioii ntr-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu n aceste vremuri de cernere, spre mngierea i ndrumarea noastr, pe cel ce s-a nevoit n chip bineplcut Stpnului, arznd de dragoste pentru ntreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima i-a pus pentru noi i pentru mntuirea noastr, i s-i cntm cu mulumire zicnd: Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Icosul 1:Dumnezeu a rnduit ca s te nati, Printe, n binecuvntatul pmnt al Capadociei, cel ce a odrslit mulime nenumrat de sfini. Crora i tu te-ai adugat, ntru deplin vrednicie, luminnd alturi de ei i neobosit povuindu-ne spre pocin. Pentru care te i ludm, cu ntreag bucurie, aa:Bucur-te, c te-ai fcut urma ales al tuturor sfinilor capadocieni;Bucur-te, c acelora te-ai asemnat ntru totul, ca un de-Dumnezeu-purttor;Bucur-te, floare preafrumoas i mult nmiresmat, care ai rsrit spre luminarea noastr;Bucur-te, izvor de har dumnezeiesc, care rcoreti lumea ntreag;Bucur-te, hran preadulce care saturi sufletele cele nfometate de dreapt nvtur;Bucur-te, vasule care ai adunat toate neputinele, scrbele i durerile noastre;Bucur-te, stlp de foc, care eti reazem neclintit pentru cei ce vor s ctige mntuirea;Bucur-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, cluzindu-ne spre venicele lcauri;Bucur-te, c te-ai dovedit a fi o binecuvntare a lui Dumnezeu i un semn al negritei Lui milostiviri;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Condacul al 2-lea:Ales ai fost din pntecele maicii tale, Cuvioase, ca s te druieti lui Dumnezeu cu totul i astfel s ajungi vas ales al Lui, spre mntuirea i povuirea tuturor celor ce au ndjduit n tine. Pentru o binecuvntare ca aceasta i cntm cu toii, Celui ce a lucrat prin tine minuni i ndurri mari, cntarea: Aliluia!Icosul al 2-lea:Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Printe, a fost botezul pe care l-ai primit din minile Sfntului lui Dumnezeu, Arsenie. C acesta vznd cu duhul darurile tale cele multe, nc din fraged pruncie te-a binecuvntat spre a-i fi lui urma i a-i purta numele. Te fericim, aadar, cu nevrednicie, zicnd:Bucur-te, c te-ai nvrednicit a fi botezat de Sfntul Arsenie Capadocianul;Bucur-te, c el a proorocit cele ce aveau s fie cu tine;Bucur-te, c s-a bucurat duhul lui vznd aa rod ales ieind din turma cea pstorit de el;Bucur-te, c pentru aceasta i-a purtat de grij nencetat, ct vreme a fost n viaa aceasta pmnteasc;Bucur-te, c nici dup ce s-a mutat n ceretile locauri nu te-a lsat, ci mai vrtos a mijlocit pentru tine;Bucur-te, c i tu l-ai cinstit dup cuviin, socotindu-l cu evlavie ca fiind Printele tu n Hristos;Bucur-te, c te-ai ostenit fr zbav spre preaslvirea lui, adunnd mrturii despre viaa sa cea minunat;Bucur-te, c Sfntul lui Dumnezeu te-a binecuvntat s descoperi moatele lui cele slvite, care s-au fcut pricin de nenumrate vindecri;Bucur-te, c trupul lui cel cinstit cu mare dragoste l-ai aezat n obtea ntemeiat de tine la Suroti;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Condacul al 3-lea:Dup ce prinii ti au ajuns n pmntul Koniei, Cuvioase, mutndu-se n Grecia din pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai nceput a urca cu jertfelnicie pe scara dumnezeiasc a desvririi. C nc din copilrie te-ai dovedit a fi o lumin pentru toi cei din jur, care vznd darurile tale cele alese, slveau pe Dumnezeu, zicnd: Aliluia!Icosul al 3-lea:Povuit de pilda prinilor ti, te-ai nevoit de mic cu rvn aprins spre dragostea lui Hristos, artnd fapte de om desvrit. C urmnd mamei tale celei binecuvntate, ndat ai nceput s posteti cu asprime i s te rogi nencetat, pustnic fiind cu trirea, ns copil cu vrsta. Minunndu-ne noi de brbia sufletului tu, i cntm cu bucurie, aa:Bucur-te, c nc tnr fiind, te-ai lepdat cu totul de poftele trectoare ale acestei lumi;Bucur-te, c prin post desvrit i-ai pzit nestricat cununa fecioriei;Bucur-te, c vrsta nu te-a oprit a te deprinde cu rugciunea nencetat n singurtate;Bucur-te, c n loc s te desfei cu jocuri copilreti, te desftai petrecnd mereu cu Hristos i cu sfinii Si;Bucur-te, c pentru aceasta fugeai de prietenia celor care te ndeprtau de la dragostea ta cea nflcrat;Bucur-te, c nu doar n lucrurile din afar te-ai nevoit, ci i sufletul i l-ai mpodobit cu toat virtutea;Bucur-te, c ai urmat buntii i smereniei mamei tale celei binecuvntate;Bucur-te, c ea i-a fost nesmintit pild de dragoste i de jertfire deplin de sine;Bucur-te, c ne uimim cu toii de vitejia cu care ai nceput a purta lupta cea bun;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Condacul al 4-lea:n rzboi fiind chemat pentru a-i apra ara de cei fr de Dumnezeu, Printe, ai strlucit prin vitejia ta cea fr margini. C ntru totul lepdndu-te de iubirea de sine, cutai mereu s fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scpa pe cei ce luptau mpreun cu tine. Iar ei vznd aceasta, i mulumeau lui Dumnezeu pentru aa un sprijin, zicnd cu toii: Aliluia!Icosul al 4-lea:Ai folosit rzboiul, Cuvioase, ca prilej de sfinire, c nencetat ai sporit n dragoste mai presus de patim, punndu-i sufletul pentru prietenii ti. i astfel ai ctigat cununi nepieritoare de la Cel ce se face rsplat nsutit a toat jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta nelegnd-o i noi, ne grbim a-i aduce, spre laud, unele ca acestea:Bucur-te, c n lupt ai fost chip minunat de ntreag jertfire de sine;Bucur-te, c i-ai dispreuit pn la capt viaa aceasta pmnteasc, ctignd-o astfel pe cea cereasc;Bucur-te, c nu ai lepdat chipul evlaviei nici n vltoarea cea cumplit a primejdiilor;Bucur-te, c prin mrimea ta de suflet te-ai fcut lumin spre sfinire i celor din jur;Bucur-te, c ajutai cu timp i fr timp pe toi cei ce se aflau n nevoi i-n necazuri;Bucur-te, c ai biruit desvrit frica cea omeneasc narmndu-te cu brbie de fier;Bucur-te, c rzboindu-te mpotriva dumanilor rii, n ascuns luptai i mpotriva vrjmailor sufletului tu;Bucur-te, c dei vroiai s mori tu n locul prietenilor ti, Dumnezeu te-a pzit ca pe un preaiubit al Su;Bucur-te, c i nou ne ari, prin tria cea minunat a sufletului tu, calea spre desvrire;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Condacul al 5-lea:Cu rvn aprins ai lepdat lumea, Printe, i te-ai nchinat lui Hristos n ntregime, alturndu-te obtii monahilor, care pururea se lupt pentru a-i birui firea. i n scurt vreme te-ai fcut nger n trup, ntru toate mbrcndu-te n Cel Cruia i noi i cntm cu umilin: Aliluia!Icosul al 5-lea:Te-ai retras n pustia cea minunat a Sinaiului pentru a-I sluji Stpnului Hristos, Cuvioase, i biruind poftele lumii, ai ajuns brbat desvrit, strlucind n toat virtutea i arznd de dragoste adevrat pentru Dumnezeu, Care prin tine a pogort asupra noastr mila Sa cea bogat. Pentru aceasta i noi, cu slabe puteri, i mulumim zicnd:Bucur-te, brbat ngeresc, c toate poftele lumii le-ai socotit deertciune;Bucur-te, c vreme de trei ani te-ai nevoit n pustia cea aspr a Sinaiului;Bucur-te, c netiut de nimeni ai trit ntr-o peter ascuns, ndurnd aria i gerul;Bucur-te, c acolo ai luptat pn la snge mpotriva a toat patima;Bucur-te, c prin smerenia ta cea adnc, ai biruit desvrit pe dracii cei vicleni;Bucur-te, c te-ai curat de toat stricciunea pcatului, ajungnd lumin a lui Hristos;Bucur-te, c ai nceput a te ruga cu lacrimi fierbini pentru ntreaga lume;Bucur-te, c vznd jertfa ta cea peste putere, Dumnezeu te-a umplut de daruri mai presus de fire;Bucur-te, c n petera ta cea strmt te-ai nvrednicit de nenumrate descoperiri ale harului dumnezeiesc;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Condacul al 6-lea:Dup ce n Sinai te-ai luptat n bun chip, Printe, ai fost chemat de Maica Domnului n Grdina ei cea pmnteasc, n Sfntul Munte Athos, cel ce este floarea i lumina Ortodoxiei. i nainte-vznd tu c acela va fi locul desvririi tale, i-ai mulumit Preasfintei mprtese pentru acopermntul ei cel minunat, cu care pururea pzete ntreaga lume de rutatea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cntat, cu bucurie, dulcea cntare: Aliluia!Icosul al 6-lea:Ajungnd n Sfntul Munte i fiind purtat n multe locuri de harul lui Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara sfineniei, Cuvioase, culegnd de peste tot, ca o albin neleapt, nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi ai ajuns fiu al Printelui Tihon, stare purttor-de-Duh i plin de toat virtutea, pe care l-ai urmat n deplin ascultare. Pentru aceasta i cntm i noi, cu glasuri neputincioase, aa:Bucur-te, c Dumnezeu i-a rnduit preaslvirea n Muntele cel binecuvntat al Athosului;Bucur-te, c pentru aceasta El te-a dat n grija Preacuratei Maicii Sale, care te-a ocrotit ca pe un fiu al ei;Bucur-te, c umbrit de Duhul Sfnt ai colindat ntregul Munte, cutnd Prini cu via sfnt;Bucur-te, c te-ai minunat de rugciunile nencetate ale lor, prin care Dumnezeu trimite mila Sa asupra lumii;Bucur-te, c te-ai nevoit s le scrii i viaa, spre slava lui Dumnezeu i folosul oamenilor;Bucur-te, c apoi ai ajuns ucenic al Cuviosului Printe Tihon, cel desvrit n sfinenie;Bucur-te, c pe acesta l-ai slujit cu dragoste nermurit, n toate ncredinndu-te povuirii lui celei nelepte;Bucur-te, c pentru ascultarea ta cea pn la capt, Dumnezeu i-a druit i ie harul ce se slluia n Printele tu;Bucur-te, c dup moartea sa, Cuviosul Tihon i-a descoperit c se va ruga mereu pentru tine;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!

Condacul al 7-lea:ntru deplin dragoste desvrindu-te, te-ai fcut unealt a lui Dumnezeu, Carele a nceput a lucra prin tine cu putere mult. C te-a fcut un mngietor al tuturor celor necjii i un povuitor al celor ntunecai de pcate. i mulumim lui Dumnezeu, Printe, pentru c te-a druit nou pe tine spre mntuirea noastr, cntndu-I cu toii: Aliluia!Icosul al 7-lea:Aa s lumineze lumina voastr naintea oamenilor, nct ei s vad faptele voastre cele bune i s-L slveasc pe Tatl vostru cel din ceruri, a zis Mntuitorul lumii cu glas nemincinos. C i ntru tine, Printe, cuvntul Lui s-a mplinit cu ntreag putere. Iar pentru aceasta te ludm i noi, zicnd:Bucur-te, cel ce ai nvat lumea prin cri luminate de Duhul Sfnt;Bucur-te, cel ce prin cuvinte cu mult folos sufletesc ai risipit netiina vremurilor noastre;Bucur-te, trmbi a Duhului, care ai vestit tuturor bucuria pocinei;Bucur-te, proorocule minunat, care ne-ai artat c trim vremurile sfritului;Bucur-te, tmduitorule milostiv al bolilor celor cu neputin de vindecat;Bucur-te, ngrijitorule preaales al celor cu sufletul apsat de necazuri;Bucur-te, untdelemn dumnezeiesc, care ai curat toate rnile noastre;Bucur-te, pace de sus, care ai mpcat nenumrate familii destrmate;Bucur-te, povuitorule iscusit, c ai ndeprtat de la oameni toate cursele diavolului;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Condacul al 8-lea:Vznd lupta cea nfricotoare pe care o duce vrjmaul mntuirii mpotriva familiei celei binecuvntate de Dumnezeu, te-ai ncins cu arma cuvntului, nvndu-i pe soi c pentru a putea ctiga linitea caselor lor, trebuie s aib rbdare i ndelung-rbdare, i jertfire de sine cu dragoste. l slvim pe Dumnezeu nencetat, Cuvioase, pentru c te-a trimis s ne ari calea cea dreapt, cntnd: Aliluia!Icosul al 8-lea:Dai-mi mame cretine i v voi da sfini care s schimbe lumea, a spus dumnezeiescul Gur de Aur. Iar tu, ptruns fiind de acest adevr, te-ai ostenit cu timp i fr timp, prin rugciuni i ndemnuri, s le ari soilor celor credincioi c pacea familiei este road a Duhului Sfnt, i c trebuie s lupte pentru ea cu strduin i nelepciune. Pentru c te-ai nevoit ca s aduci vindecare familiilor noastre celor att de crunt lovite de ispite, i mulumim cu toii, zicnd:Bucur-te, mijlocitorule naintea lui Dumnezeu pentru bunanelegere a celor cstorii;Bucur-te, c pe soii cei binecredincioi i-ai povuit s triasc n nfrnare i sfinenie;Bucur-te, c pe acetia i-ai nvat s-i poarte neputinele unul altuia, cu dragoste i cu mrime de suflet;Bucur-te, c prinilor le-ai artat c prin rugciune harul lui Dumnezeu se pogoar asupra ntregii familii, aducnd bucurie i pace;Bucur-te, c ai luptat mpotriva tuturor pcatelor, vznd c prin ele vine destrmarea csniciei;Bucur-te, c te-ai fcut mustrtor aprig al nspimnttoarei ucideri de prunci;Bucur-te, c mamelor celor credincioase le-ai spus c prin pilda vieii lor i pot face copiii sfini;Bucur-te, c tinerilor le-ai artat c prin ascultare ctig mil de la Dumnezeu i via linitit;Bucur-te, c pe acetia i-ai ndemnat s dobndeasc binecuvntarea prinilor, prin care vine i binecuvntarea Duhului Sfnt;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Condacul al 9-lea:Pe cel ce n chip minunat a tmduit bolile noastre cele trupeti i sufleteti, prin rugciunile lui cele fcute din adncul inimii, pe Paisie, mijlocitorul nostru, s-l ludm noi toi cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, cel slvit n Sfnta Treime, s-I cntm cu mulumire, zicnd: Aliluia!Icosul al 9-lea:Vindector a toat boala te-ai fcut, Printe, prin darul de care te-a nvrednicit Dumnezeu. C arznd de dragoste i de mil pentru oamenii ce se chinuiau n dureri, te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbvirea lor, nvndu-i s mulumeasc lui Dumnezeu pentru toate. Te fericim ntr-un glas, noi credincioii, zicnd:Bucur-te, arm preatare mpotriva bolii celei nfricotoare a cancerului;Bucur-te, neobositule ngrijitor al celor ce se chinuiesc n dureri cumplite;Bucur-te, izvor de vindecare n care se rcoresc toi cei rnii sufletete;Bucur-te, izgonitorule de demoni, c ai zdrobit cu smerenia ta toat viclenia i asuprirea diavolului;Bucur-te, preamilostive printe, c n-ai ndurat s-i vezi pe oameni sfrindu-se sub greutatea chinurilor trupeti i sufleteti;Bucur-te, c pentru aceasta toate scrbele i bolile noastre le-ai luat asupra ta;Bucur-te, c te-ai rugat cu mrime de suflet ca Dumnezeu s-i trimit ie neputinele noastre;Bucur-te, c ne-ai nvat c toate necazurile vin prin deprtarea de Dumnezeu i de poruncile Sale;Bucur-te, cel ce ne-ai artat c negrit este rsplata celor ce-i duc boala cu rbdare, aducnd slav lui Dumnezeu;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Condacul al 10-lea:Domnul i Mntuitorul lumii a fgduit mare rsplat celor ce se vor osteni n bun chip spre desvrirea altora. Iar tu, Cuvioase, dei clugr simplu i nenvat n cele lumeti, ai fost nelepit de nsui Duhul Domnului ca s povuieti mii de oameni pe calea mntuirii. Iar pentru acetia te rogi pn acum lui Dumnezeu, Cruia i noi i cntm cu bucurie: Aliluia!Icosul al 10-lea:Pentru ntreaga ta virtute, Dumnezeu te-a mpodobit cu daruri mai presus de fire, pe care tu le-ai folosit spre slava Lui i spre folosul oamenilor. C te-ai fcut printele a mulimi nenumrate de credincioi, care luptai fiind de ispitele cele cumplite ale vremurilor noastre, cutau la tine ca la un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te rugm s ne primeti i pe noi n rndul fiilor ti duhovniceti, i s ne ngdui s-i cntm, cu mulumire, aa:Bucur-te, c i-ai nvat pe oameni s lupte cu gndurile cele rele sdite n minte de vrjmaul mntuirii noastre;Bucur-te, c strlucind de darul deosebirii duhurilor, fiilor ti le artai ndat dac gndurile lor sunt de la Dumnezeu sau de la diavol;Bucur-te, c prin harul lui Dumnezeu cunoteai adncul inimilor oamenilor;Bucur-te, c avnd deplin nelepciune, ai zdrnicit toate cursele cele meteugite ale celui viclean;Bucur-te, c pe muli i-ai ntors la pocin adevrat prin dragostea ta cea nefarnic;Bucur-te, c te-ai fcut mustrare neleapt a celor ndrtnici i mndri;Bucur-te, c ai fost mngiere blnd a celor dezndjduii i covrii de ispite;Bucur-te, c ai plns nencetat pentru toi cei ce vedeau n tine nemincinoas ndejde de mntuire;Bucur-te, c la Judecat o s-I spui lui Dumnezeu, cu dulce bucurie: Iat, eu i fii pe care i-ai dat mie!;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Condacul al 11-lea:Ajungnd clugr desvrit, Printe, i plin fiind de harul lui Dumnezeu, te-ai fcut ndejde tare pentru sufletele nemngiate ale celor ce vroiau s se nchine lui Hristos n ntregime. Iar pentru darurile tale, toi vedeau n tine un ndrumtor luminat de Duhul Sfnt. Pentru aceasta l ludm pe Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de pstori cu via sfnt, zicnd: Aliluia!Icosul al 11-lea:Ai ntemeiat la Suroti o mnstire de maici, unde fiicele tale cele mai sporite puteau s se druiasc Mirelui Hristos cu dragoste deplin. Iar mai apoi le-ai povuit spre desvrire, ca un printe mult iubitor i ndelung rbdtor, prin sfaturile tale cele preaminunate, care ne sunt i nou ndrumare nemincinoas. Te binecuvntm cu toii pentru aceasta, zicnd:Bucur-te, c ai ctitorit Mnstirea Sfntului Ioan Teologul de la Suroti;Bucur-te, c aceasta s-a fcut liman de mntuire pentru sufletele cele nsetate de Hristos;Bucur-te, c te-ai strduit cu timp i fr timp a le face pe maici mirese desvrite ale Domnului nostru;Bucur-te, c le-ai nvat clugria cea adevrat, care nseamn lepdare de lume i de poftele ei;Bucur-te, c nencetat te-ai strduit s le aprinzi rvna spre nevoina cea binecuvntat;Bucur-te, c le-ai cluzit spre mrturisirea ct mai deas a pcatelor, prin carea se stric ntru totul lucrrile diavolului;Bucur-te, c povuirile tale au czut pe pmnt roditor i au rcorit lumea ntreag;Bucur-te, c ai luptat cu putere mpotriva duhului lumesc care vatm cumplit viaa de mnstire;Bucur-te, c prin vitejia i dragostea ta te-ai fcut tuturor clugrilor pild de biruin duhovniceasc;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Condacul al 12-lea:Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revrsat peste tine, Cuvioase, i mari i milele Lui, c pentru multa ta jertf, Cel Atotbun te-a nvrednicit de descoperiri minunate i de bucurii mai presus de fire. Ne bucurm i noi vznd rsplata pe care Dumnezeu o d sfinilor Si, i rugndu-L s ne fac i pe noi prtai ei, i cntm: Aliluia!Icosul al 12-lea:Ai gustat, Printe, nc de aici din bucuriile raiului, cele gtite de Mult-milostivul Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. C dei au fost mari luptele pe care vrjmaul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult mai mari au fost mngierile prin care Dumnezeu te-a ntrit n virtute. Pentru aceasta, ntru smerit laud, i cntm:Bucur-te, lumin preadulce prin care Hristos strlucete lumii ntregi;Bucur-te, flacr minunat, care ne aprinzi i pe noi de dragostea lui Dumnezeu;Bucur-te, c te-ai fcut sla deplin al harului celui dumnezeiesc;Bucur-te, c acesta a nscut n tine toate roadele sfineniei;Bucur-te, c Dumnezeu te-a copleit cu darurile Sale cele mai presus de fire;Bucur-te, c ai gustat din lumina cea necreat i pururea fiitoare;Bucur-te, c ai trit cu Sfinii ca i cu nite prieteni apropiai;Bucur-te, c Maica Preabun a Domnului nostru i s-a artat pentru a te ntri n necazuri;Bucur-te, minune negrit, c te-ai nvrednicit a vorbi cu nsui Hristos, Stpnul i Dumnezeul nostru;Bucur-te, Cuvioase Printe Paisie, lumintorule al vremurilor de pe urm!Condacul al 13-lea:Muli sfini ar fi dorit s triasc n vremea noastr, ca s se nevoiasc, grit-ai, Printe, luminat fiind de Duhul Sfnt. C ne-ai vestit nou, celor ntunecai, c vremurile sunt spre plinire i c cei ce acum se lupt cu vitejie ca s-i ctige mntuirea, au plat de mucenic. Pentru aceasta, i mulumim lui Dumnezeu, Cel ce cu mil i-a cercetat poporul, trimind pe Sfntul Su spre luminarea noastr, i i cntm Preabunului Stpn, n glas de bucurie, cntarea: Aliluia!AcestCondacse zice de trei ori.i iariIcosul 1: Dumnezeu a rnduit iCondacul 1: S-l ludmApoi aceastRugciune ctre Cuviosul Printele nostru Paisie AghioritulIubite Printe Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfineniei i ai ajuns desvrit n virtute, i pentru aceasta ai ctigat ndrzneal deplin ctre Milostivul Dumnezeu, roag-L pe Acela Cruia I-ai slujit nencetat n via, s nu ne piard pentru pcatele noastre cele multe, ci s ne ntoarc la pocina cea binecuvntat.Tu, care ct ai fost pe pmnt ai tmduit cu atta dragoste neputinele noastre nenumrate, boli trupeti i sufleteti, cu mult mai mult poi acum s ne ajui i s ne izbveti de toate greutile. Deci miluiete-ne, Printe, pentru dragostea ta cea nemsurat, pentru buntatea ta cea dumnezeiasc, i nu ne lsa pe noi, cei plini de attea pcate.Tu, care nu ai obosit a ne povui spre mntuire i a ne purta neputinele ct vreme ai fost aici cu noi, nelepete-ne i acum ca s putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le ese nencetat n jurul nostru, i cu care vrea s ne piard sufletele pentru venicie. Lumineaz-ne ca s putem cunoate voia lui Dumnezeu pentru noi, i roag-te Stpnului ca s ne dea putere s o mplinim cu mulumire.Tu, care ne-ai fost o pild nesmintit de vitejie i de jertfire de sine, ntrete-ne i pe noi ca s putem s-i urmm n virtute, pentru a ctiga cununa cea nepieritoare, de care i tu te-ai nvrednicit cu prisosin.Aa, Printe, nu ne lepda pe noi, cei ce nencetat l mniem pe ndelung-rbdtorul nostru Dumnezeu, ci stai cu ndrzneal naintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu s ne dea, pentru tine, scumpa mntuire. i astfel, mulumindu-i din adncul inimii pentru toate cte le-ai fcut pentru noi, i nc le mai faci, s-I mulumim i Dumnezeului nostru preabun, cel nchinat n Sfnta Treime, Tatl, Fiul i Duhul Sfnt, acum i pururea i n vecii vecilor. Amin.Sursa:Biserica Mihai ViteazulFoto: Icoan a Cuviosului Paisie Aghioritul, Iconar Eleni Dadi (detaliu)Postat inAcatiste ale Cuvioilor athonii,Chilia Panaguda,Paisie Aghioritul,Rugciuni10 comentariiEtichete:acatist,Chilia Panaguda,Paisie Aghioritul,Rugciuni,Sfntul Munte Athos,SurotiHarismele Cuviosului PaisieAghioritulAPR 22Posted byLaureniu Dumitru

Avei mai jos un text cutremurtor, mai ales pentru cei necredincioi care nu cunosc puterea lui Dumnezeu i cum binevoiete Acesta ntru Sfinii Si. Sunt enumerate darurile (harismele) dincolo de fire ale Cuviosului Paisie Aghioritul (1924-1994). Mulimea mrturiilor fac imposibil contestarea acestor fapte, mai ales c vorbim de un nevoitor contemporan care acum 20 de ani era nc n via. (LD)1. Harisma tamaduirilorCuviosul Paisie Aghioritul i-a vindecat pe multi oameni care sufereau de boli incurabile: cancer, leucemie, paralizie, orbire, boli de inima, a dezlegat sterpiciunea multor femei, etc. Parintele Paisie ii vindeca uneori doar prin cuvintele: Nu ai nimic, esti bine., alteori ii insemna pe bolnavi cu Sfintele Moaste si ii ungea cu untdelemn de la candela Maicii Domnului in Semnul Sfintei Cruci, alteori se ruga indelung.2. Harisma scoaterii si a biruirii diavolilorCuviosul Paisie Aghioritul a vindecat multi demonizati, scotand diavolii din ei, si s-a luptat adesea in coliba sa cu diavolii in persoana, biruindu-i cu desavarsire.3. Harisma inainte-vederii (a proorociei)Cuviosul Paisie Aghioritul a spus multor oameni lucruri care li se vor intampla in viitor si a profetit evolutii viitoare in istoria Greciei.4. Harisma stravederii (era vazator cu duhul)Cuviosul Paisie Aghioritul uneori, cu Harul lui Dumnezeu, cunostea cine erau oamenii care veneau la el sa-l viziteze, cum ii cheama pe fiecare, dispozitia lor, starea lor duhovniceasca, locul de obarsie, trecutul lor, ce gandeau, ce servici aveau, ce probleme ii preocupau, inainte ca acestia sa ii spuna vreo ceva; de asemenea, smeritul monah Paisie Aghioritul cunostea inima fiecarui om mult mai adanc si mult mai curat decat cunostea omul despre sine insusi. Cuviosul Paisie Aghioritul avea propriul sau televizor duhovnicesc si vedea chiar si o persoana care era departe de el: ce face, ce gandeste si cum se simte. Cunostea de asemenea ce scrie intr-o scrisoare pe care i-o trimiteau si dadea raspunsul fara sa o citeasca, precum cunostea si ce contine un pachet fara sa-l deschida.5. Harisma discernamantuluiCuviosul Paisie Aghioritul cunostea in fiecare situatie care era voia lui Dumnezeu, precum si daca trebuia sa o arate sau nu; cunostea care era solutia cea mai buna si mai corecta in fiecare situatie, chiar si pentru subiecte stiintifice, cu toate ca nu terminase decat primele patru clase primare.6. Harisma mangaieriiAsa cum soarele alunga ceata si incalzeste, tot astfel si Cuviosul Paisie, prin harisma mangaierii, alunga mahnirea si mangaia pe orice suflet chinuit care se apropia de el. Multi veneau la Parintele Paisie mahniti si plecau usurati sufleteste. Chiar si numai daca il vedea cineva, primea putere si bucurie. Cuviosul Paisie Aghioritul lua toata durerea si mahnirea oamenilor si punea in loc bucurie si mangaiere. Mergeau la smeritul Parinte Paisie multi monahi chinuiti de ganduri si ispite, dar dupa o scurta discutie cu el se simteau usurati, parca le-ar fi crescut aripi, si plecau zburand. Schimbarea tuturor celor care mergeau la Parintele Paisie Aghioritul era atat de vadita, incat toti observau lucrul acesta si ii intrebau: Nu cumva ai mers la Parintele Paisie?7. Harisma deosebirii duhurilorCuviosul Paisie Aghioritul cunostea cu exactitate daca un gand sau o intamplare duhovniceasca era de la Dumnezeu sau de la cel viclean (adica de la necuratul, diavolul), care cauta sa insele si sa indemne la rau.8. Harisma cuvantului si a teologiei cea mai inalta dintre toate harismele Duhului SfantCuvantul Cuviosului Paisie Aghioritul era simplu, ca cel al pescarilor-Apostoli, practic, viu, expresiv, atragator, bland, dulce si cadea ca o roua peste sufletele insetate. Vorbea adeseori in pilde, dadea exemple din natura si viata. Exprimarea sa era limpede, poetica si plina de apoftegme. Putea vorbi liber toata ziua fara sa se pregateasca, dar cu toate acestea ascultatorii nu-si puteau dezlipi privirile de la el. Cuvantul sau mergea direct la sufletele oamenilor. Sunt uimitoare cunostintele sale din toate domeniile, intelepciunea sa si memoria sa nemaiintalnita. Povatuia duhovniceste monahi si manastiri, rezolva problemele mirenilor casatoriti si necasatoriti, se intretinea cu oameni de stiinta, care se minunau de cunostintele si agerimea sa. Smeritul Parinte Paisie Aghioritul cobora sau urca la nivelul cultural si la starea duhovniceasca a oamenilor, tinand cont de caracterul, meseria, obarsia si preocuparile lor. Din multele experiente duhovnicesti pe care le-a avut cu Sfintii, cu Ingerii, cu Maica Domnului, dar si cu vederi ale Luminii necreate, devenise un adevarat teolog si cunostea in profunzime tainele lui Dumnezeu. Solutiona in cateva minute neclaritatile teologice adunate in ani de zile ale profesorilor universitari de la Facultatea de Teologie.9. Harisma depasirii legilor firiiInaintea Parintelui Paisie Aghioritul uneori stihiile naturii se plecau, dar si el insusi actiona, depasind si anuland legile naturale.Uneori, Cuviosul Paisie Aghioritul nu era udat de ploaie desi in jurul sau ploua, pe el nu il atingea nicio picatura! Cand Cuviosul Paisie Aghioritul vroia, se facea nevazut: desi se aflau oameni in jurul sau, nu il vedeau! De multe ori, Parintele Paisie Aghioritul, in vremea rugaciunii, se ridica in vazduh si cu trupul; chiar si atunci cand lucra sau mergea, a fost vazut ca nu calca pe pamant (era ridicat de la pamant cam la vreo treizeci de centimetri).Oriunde mergea, Cuviosul Paisie Aghioritul raspandea peste tot har dumnezeiesc, prin care ii ajuta pe oameni sa depaseasca legile firii in diferite situatii; printr-o simpla binecuvantare, ii umplea pe oameni de har si ii facea sa simta prezenta lui Dumnezeu. Mai mult decat atat, chiar prin simpla sa prezenta, smeritul monah Paisie Aghioritul ii adapa pe oameni cu bucurie, pace si siguranta dumnezeiasca.Desi era un om firav (datorita vietii sale ascetice), Parintele Paisie Aghioritul, dupa ce isi facea Semnul Sfintei Cruci si se ruga putin, ridica doar cu mainile sale chiar si stancile peste masura de grele, stanci care nu au putut fi ridicate de mai multi oameni !Parintele Paisie Aghioritul nu era prins in fotografii sau pe casete audio; datorita smereniei sale, Cuviosul Paisie evita sa fie fotografiat, filmat sau inregistrat; ceda doar in fata oamenilor sensibili si smeriti, ca sa nu fie raniti de refuzul sau din dragoste isi jertfea chiar si smerenia. Multi oameni l-au fotografiat in ascuns, dar fotografiile ieseau complet negre, ca si cum obiectivul ar fi fost acoperit cu capacul de protectie, alteori se ardea filmul sau se bloca aparatul, sau fotografia iesea foarte clar, dar Cuviosul Paisie Aghioritul nu aparea in poza. Atunci cand unii il inregistrau pe Parintele Paisie in ascuns, uneori caseta nu mergea deloc, sau se derula complet si nu inregistra nimic, sau se inregistrau toate celelalte sunete (discutii ale altor persoane care erau de fata, ciripitul pasarilor, alte zgomote), dar vocea Parintelui Paisie lipsea; alteori, casetofoanele inregistrau numai inainte si dupa discutia cu Parintele Paisie. In toate situatiile in care oamenii incercau sa-l inregistreze pe ascuns, desi ii rugase la inceput sa inchida aparatele, Cuviosul Paisie Aghioritul stia ca este inregistrat, si uneori le spunea: Chiar daca nu le veti inchide, nu vor inregistra, lucru care se si intampla.10. Harisma anularii distantelorCuviosul Paisie Aghioritul, uneori, se deplasa cu trupul sau material intr-o fractiune de secunda din Sfantul Munte Athos la Tesalonic, sau in Epir sau in Macedonia. De nenumarate ori, Parintele Paisie Aghioritul a salvat de la moarte diferite persoane care se aflau la mii de kilometri distanta fata de el. Desi nu pleca de la Coliba sa din Sfantul Munte Athos, Cuviosul Paisie Aghioritul se deplasa adeseori foarte departe, pentru a ajuta pe cineva care se primejduia sau pentru un alt oarecare motiv. In timp ce se ruga in chilia sa, de multe ori Duhul Sfant il ducea pe Parintele Paisie in spitale, in casele oamenilor indurerati, la oamenii care erau gata sa se sinucida. Uneori Cuviosul Paisie Aghioritul se arata si oamenii il vedeau si il auzeau (in vis sau aievea). Alteori, urmarea fara sa fie vazut ce se intampla unei oarecare persoane, unei familii sau intr-o manastire.Sursa: Viata Cuviosului Paisie Aghioritul, scrisa de Ieromonahul Isaac, traducere de Pr. Stefan Nutescu, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2005 viahttp://cuviosul-paisie-aghioritul.blogspot.ro/Foto:Icoan a Cuviosului Paisie Aghioritul, Iconar Eleni Dadi (sus),Chilia Panaguda (ce aparine de Mn. Cutlumu), locul unde a vieuit o bun vreme Cuviosul Paisie Aghioritul (jos)Laureniu Dumitru

Postat inChilia Panaguda,Paisie Aghioritul,Texte duhovniceti18 comentariiEtichete:Chilia Panaguda,darurile Duhului,harisme,minuni,Paisie Aghioritul,Sfntul Munte AthosViaa i minunile Sfntului Arsenie Capadocianul (10 nov.) istorisite de Printele PaisieAghioritulAPR 18Posted byLaureniu Dumitru

Unul dintre sfintii secolului 20 este Sfantul Arsenie Capadocianul, originar din Farasa Capadociei. Din varsta frageda s-a inrolat in ceata monahilor din Sfanta Manastire a Cinstitului Inaintemergator din Cesareia (Zinzi-Dere) si a primit acolo harul preotiei. Apoi cu inima smerita, ascultand de glasul Bisericii ce l-a chemat, si-a jertfit viata sa de liniste si a venit la Farasa, unde, pentru o perioada de mai bine de 50 de ani a sfintit, a invatat si a intarit in credinta si evlavia strabuna pe poporul ortodox din acea provincie indepartata. Care popor, pe cand avea mai bine de 80 de ani, l-a urmat si in plecarea din patria sa. A adormit in Domnul in Kerkira in anul 1924, noiembrie 10.(Din hotararea Patriarhala si Sinodala a Patriarhiei Ecumenice de oranduire in ceata Sfintilor a Ieromonahului Arsenie Capadocianul)Avand in vedere ostenelile cele mai presus de fire ale Cuviosului Parinte si toata dragostea sa, ce a avut-o pentru lume, pe care a ajutat-o omeneste si dumnezeieste (prin minuni), am considerat, ca datorie obligatorie, sa scriu unele din minunile lui cunoscute spre slava lui Dumnezeu si din evlavie fata de Sfantul Parinte, ca sa micsorez putin nerecunostinta mea.(Parintele Paisie Aghioritul, care a fost botezat de catre Sfantul Arsenie Capadocianul dupa numele sau)

Sus pe o stanca, inlauntru intr-o pestera, era o bisericuta a Maicii Domnului. Farasiotii(locuitori din Farasa Capadociei)au facut in afara stancii o terasa de scanduri pentru mai multa largime. Ca sa ajunga pana acolo trebuiau sa urce 40 de trepte sapate in stanca si altele 120 ce erau facute din scanduri. La aceasta bisericuta a mers sa slujeasca oarecand ca de obicei Parintele Arsenie cu Prodromu(cantaretul si paraclisierul care a slujit parintelui). Cand s-a terminat Sfanta Liturghie, Parintele a iesit putin pe terasa. Calcand pe o scandura, aceasta s-a desprins din cuie si Parintele a cazut in prapastie. Un taran, ce l-a vazut din cealalta parte ca a cazut si-a lasat boii in jug si a alergat sa adune precum crezuse trupul zdrobit al Parintelui. Prodromul n-a priceput nimic pentru ca era in Biserica si facea curatenie. Cand a ajuns, in prapastie, a vazut trupul Parintelui Arsenie intreg, dar nemiscat. A intins mana sa-l miste,dar Parintele i-a spus: Nu ma atinge! N-am nimic!. Parintele a ramas nemiscat nu pentru ca s-a lovit, ci datorita unei marii emotii ce o incercase, deoarece in timp ce cadea in prapastie, l-a luat in brate o Femeie, l-a coborat pana jos si l-a lasat acolo. S-a simtit in sine, in momentul acela, precum insusi spunea, ca si cum ar fi fost un prunc in bratele maicii sale. Dupa emotia aceea s-a ridicat si a urcat cele 160 de trepte, care aveau 50 de metri inaltime, mergand iarasi in bisericuta Maicii Domnului, unde i-a povestit lui Prodromul ce s-a intamplat. Acela fiind preocupat cu aranjarea bisericii nu observase nimic. Taranul a mers dupa aceea la Farasa si a vestit cele petrecute.Un turc din satul Telelides a spurcat aghiazma de la Sfantul Ioan Gura-de-Aur, iar Sfantul, ca sa-l invete minte, l-a pedepsit si i s-a intors capul inspre spate. L-au adus si pe la la Hagi efendi(Sfantul Arsenie era numit hagi efendi datorita faptului ca facuse pelerinaje in Tara Sfanta), ca sa-i citeasca si sa se faca bine. Parintele insa l-a tinut o saptamana, fara sa-i citeasca. Cantaretul sau, vazand ca tine un turc o saptamana, s-a mirat si a spus parintelui Arsenie: Sa am binecuvantarea ta, dar de ce-l tii pe turcul acesta o saptamana, in vreme ce altora, bolnavi mai grav decat el, numai ce le citeai si se faceau bine indata? Il tin sa faca canon, deoarece acesta are cap greu si netrebnic. Daca-l voi face bine, va merge iarasi sa-si bage capul lui chel in aghiazma.Cand s-a sfarsit saptamana i-a citit, i s-a intors capul la locul sau, si Parintele i-a facut observatie: Altadata, cand vei vedea lucrurile crestinilor, sa te inchini lor de departe si sa o iei la sanatoasa.Anestis Karausoglu isi aduce aminte ca un oarecare preot din Soti, ce avea sotia stearpa, a adus la Hagi efendi o haina a preotesei sa-i citeasca, ca sa dobandeasca copii. Parintele Arsenie, dupa ce i-a citit pe ea, a spus preotului: Preoteasa ta va naste o fata: sa o numesti Eva. Precum s-a si facut.Odata au adus de la Telelides la Hagi efendi, intr-o zi de miercuri, o musulmanca oarba pe numele Fatma, ca sa-i citesca si sa se faca bine. Fiindca era inchis, insotitorii oarbei au batut in usa chiliei lui destul timp, si nedeschizand au lasat-o afara si au mers la odihna. In ceasul acela o femeie din sat, careia i-a anchilozat mana, a mers la chilia lui hagi efendi si a luat pamant de sub pragul usii, cu care frecandu-si mana s-a facut bine. (Asa faceau toti farasioti in zilele acelea cand era inchis, si nu-l deranjau). Cand a vazut-o pe oarba, a intrebat-o de ce asteapta, iar aceea i-a spus pricina. Atunci sateanca i-a spus: Ce stai si pierzi timpul? Nu stii ca Hagi efendi nu deschide miercurea si vinerea? Ia pamant de la pragul usii lui si ungeti ochii si te vei face bine, asa cum toti facem in aceste zile cand ne imbolnavim.Sateanca a plecat in treaba ei. Musulmanca, desi la inceput s-a mirat de ceea ce auzise, dupa aceea insa a inceput sa caute pragul usii si, aflandu-l, a luat pamant, a inceput sa-si frece ochii cu el si indata a inceput sa bata ca o nebuna la usa parintelui Arsenie, care a deschis si, vazand ca este musulmanca, desi nu vorbea in ziua aceea, a facut pogoramant si a intrebat-o ce vrea. I-a spus motivul si Parintele a luat Evanghelia, i-a citit si indata i-a venit lumina ochilor ei. Atunci aceea, de mare bucurie, a cazut la picioarele lui si i s-a inchinat cu evlavie, dar parintele a certat-o si i-a spus: Daca vrei sa te inchini, inchina-te lui Hristos, care ti-a dat lumina, si nu mie.Dupa aceea femeia bucuroasa a plecat sa-i caute pe insotitorii ei, si au plecat apoi spre satul lor.Din Kelmiri au adus la Hagi efendi o femeie leproasa careia i-a citit si i-a curatat lepra. Si, dupa cum povestea Prodromu Kartisinoglu, fata ei era gingasa ca fata unui copil.Farasiotii din Drama care s-au stabilit la Tesalonic au povestit ca doi Sehi(intai statatori ai neamului musulman si vrajitori)din Hatzi-Pechtes l-au vizitat pe Parintele Arsenie. Parintele i-a primit si le-a facut cafea. Sehi au inceput insa sa-i puna intrebari neghioabe si ametitoare, ce aduceau numai durere de cap. Parintele, ca sa se debaraseze de ei, le-a spus: Nu va pot asculta, deoarece ma doare capul. Aceia insa n-au inteles si unul dintre ei au spus Parintelui: Parinte Efendi, iti vom face un talisman pe care, daca-l vei purta, in toata viata ta nu te va durea capul.Parintele le-a spus atunci cu asprime: Am mai multa putere decat a voastra si cu puterea lui Hristos pot sa fac sa nu va miscati deloc din locul in care stati.I-a lasat indata si a mers alaturi, in chilia sa. Cand si-au terminat cafeaua sehii au vrut sa plece, dar in nici un chip n-au putut sa se mute din locul unde stateau, deoarece se simteau legati cu o legatura nevazuta. Atunci au fost nevoiti sa il strige pe Parintele Arsenie, ca sa-i dezlege. Parintele a mers imediat, dar nu le-a vorbit nimic, ci numai le-a facut semn sa plece. Doar asa au putut sa se destepeneasca de la locurile lor. Sehii si-au inteles greseala lor si i-au cerut iertare Parintelui spunandu-i din mers: Parinte Efendi, iarta-ne! Puterea ta este mai mare, pentru ca o iei din marea ta credinta. Noi lucram cu satana.Alta data, povesteau aceiasi, la pomenirea Sfantului Ioan Gura-de-Aur, dupa Sfanta Liturghie credinciosii s-au asezat sa manance langa biserica. Acolo, la Sfantul ioan Gura-de-Aur era un izvor de aghiazma care iesea din belsug din gaura unei stanci si care cadea apoi in cascada de sus, in raul Zemanti. Uneori izvorul se tragea inapoi cu totul si se pierdea. In timp ce oamenii mancau, o femeie s-a ridicat si a mers sa ia putina apa. In clipa aceea apa se tragea inapi si femeia a alergat la Hagi efendi sa-i spuna aceasta. Hagi efendi a luat Evanghelia si a mers la gaura din stanca, a ingenunchiat si a citit putin, dupa care apa imediat a revenit.Aceasta s-a intamplat de multe ori. Apa se retragea si revenea din nou dupa o bucata de vreme. Atanasie Levidis spune ca acest fenomen de flux si reflux era firesc. Insa robul lui Dumnezeu Hagi efendi ruga pe Stapanul sau, Dumnezeu, si Acela i-o aducea cand voia, fara sa astepte.O chercheza(musulmana)a rugat pe Prodromul lui Kapalus sa-i aduca un talisman de la Hagi efendi, deoarece era stearpa, iar barbatul ei era gata sa o lase din pricina asta. Lui Prodromul i-a fost mila de ea, deoarece era orfana si singura, fara nici o rudenie, si lasandu-si treaba a venit in sat. Deoarece era tarziu cand a ajuns n-a indraznit sa mearga el insusi la Parintele, ci a spus oarecarui epitrop sa mearga el. Epitropul a mers si a luat un talisman, adica rugaciunea pe care i-ar fi citit-o in cazul ei, scrisa pe o hartie. Fiindca stia ca chercheza era bogata barbatul ei era mare crescator de animale a fost biruit de lacomie, luand rugaciunea Parintelui Arsenie, ce era impaturita, a infasurat-o cu o insemnare de a lui, unde scrise sa se trimita piei, branza, carne etc, chipurile cerute de Hagi efendi. Le-a dat dupa aceea lui Prodromu si acela, fara sa stie nimic, a doua zi a mers si le-a dat cherchezei cu ale carui terenuri se invecina. Aceea purta cu evlavie talismanul, iar insemnarea luind-o, i-a trimis epitropului cele ce-i scrisese, crezand ca acela le va duce Parintelui Arsenie. Anul urmator chercheza a dobandit un copil si a trimis in continuare multe lucruri epitropului, fara ca Parintele sa stie ceva.Dupa doi ani a aflat, l-a chemat pe acel epitrop si i-a facut observatii. Epitropul insa, in loc sa ceara iertare, din pacate nu recunostea. Atunci Parintele Arsenie i-a spus: E mai bine sa platesti in aceasta viata, decat sa te osandesti. De aceea, din clipa aceasta, sa se umple trupul tau de bube si sa te manance atata timp cat si mancat si tu branza si carnea cherchezei.Din clipa aceea trupul epitropului s-a umplut de bube si de o mancarime mare. Insa n-a putut suporta mancarimea, si mergand la Parintele Arsenie i-a cerut iertare. Acela l-a iertat, i-a citit si s-a vindecat.Canaghiotis al lui Entzarapidi, cand era de 20 de ani a innebunit din pricina unei fete de care s-a indragostit. Nebunia lui era foarte grava si nu-l puteau lega. In cele din urma fratele lui, impreuna cu altii, l-au legat in vreme ce dormea si l-au dus la Hagi efendi. Indata ce Parintele a deschis usa chiliei sale, ca sa vada cine bate si ce vrea, nebunul, cu toate ca era legat in lanturi, s-a napustit asupra Parintelui Arsenie ca sa-l loveasca cu mainile sale legate in lanturi. In clipa aceea Parintele a spus: Doamne Iisuse Hristoase! Si apoi: Inapoi, satano!Nebunul s-a strans indata ca un ghem. Apoi Parintelea luat Evanghelia, i-a citit si s-a facut bine pe loc. Apoi si-a intemeiat si familie.Osia Karamuratidu, cand era tanara casatorita, purta o broboada colorata de smirna. Parintele Arsenie in repetate randuri i-a facut observatii, ca sa o lepede si sa poarte una modesta, precum purtau toate femeile din Farasa, dar aceea nu l-a ascultat. Intr-o zi cand a vazut-o din nou i-a spus cu asprime: Nu voiesc boli frantuzesti in Farasa. Daca nu asculti, sa stii ca pruncii pe care ii vei naste, dupa ce se vor boteza iti vor pleca ingerasi si nu te vei bucura de nici unul.Din pacate, nici acum nu l-a ascultat, ci numai dupa ce i-au plecat doi ingerasi, a aruncat broboada cea pestrita si a mers la Parintele Arsenie cerandu-si iertare. Iar Parintele, dupa ce a iertat-o i-a spus:Du-te acum cu binecuvantarea Domnului si pe primul copil ce-l vei naste, care va fi baiat, il vom numi Arsenie, iar pe al doilea, care va fi fata, o vom numi Irina.Precum s-a si facut.(Acest copil numit Arsenie este chiar Cuviosul Paisie Aghioritul)Stela Koglanidu povesteste ca au adus in casa ei parinteasca un turc mut in varsta de 30 de ani, si tatal ei l-a luat si l-a dus la Parintele Arsenie, ca sa-i citeasca si sa se faca bine. In timp ce Hagi efendi ii citea Evanghelia, inainte de a termina, mutul a inceput sa vorbeasca. Apoi l-a adus iarasi la casa sa pe mutul care acum vorbea. A doua zi rudele lui l-au luat si au plecat.Sotiria Hristoforidu a povestit ca pe o turcoaica oarba, pe nume Meriama, au adus-o la Parintele Arsenie, care i-a citit si i-a revenit lumina ochilor ei.Odata au venit turcii sa-l prade pe Hagi efendi. Auzind ca merge multa lume la Parintele Arsenie, ei au crezut ca are multi bani. Parintele insa nici n-a pus vreodata mana pe bani. Talharii au mers intr-o miercuri, ca sa-l afle negresit in chilie, deoarece au aflat ca miercurea si vinerea sta inchis in chilia sa. Doi dintre ei au ramas afara, iar al treilea, dupa ce a intrat pe fereastra, a deschis usa chilieiParintelui si a pasit cu un picior inauntru. Acea privire a Parintelui Arsenie ai fi spus ca a fost curent electric, caci l-a intepenit asa cum se afla, inarmat cu cutite si pistoale, cu un picior inauntru si cu celalalt afara. Parintele, dupa ce i-a aruncat privirea aceea, si-a continuat pravila sa netulburat. Insa ceilalti doi hoti, ce erau afara, au inceput sa se nelinisteasca, deoarece cel dinauntru intarzia si se lumina de ziua; asa ca au intrat si ei inauntru. Cand l-au vazut pe prietenul lor nemiscat, cu un picior inauntrul chiliei si cu celalalt afara in holul ingust, i-a cuprins frica. Atunci au inceput sa-l roage pe Parintele Arsenie sa-l ierte si sa-l dezlege pe prietenul lor de acea lagatura nevazuta. Parintele, fara sa-si intrerupa pravila sa i-a facut semn sa plece si astfel a putut fi dezlegat si au plecat. Turcii au marturisit dupa aceea si celorlalti turci ce au patit si spuneau: Aman, aman! Sa nu mergeti sa-l furati pe Hagi efendi!Simeon Karausoglu a povestit ca Ioan Karausoglu a avut un ogor ce se afla dincolo de paraclisul inchinat Sfantului Gheorghe. Intr-o zi cand a mers la ogorul sau, a aflat un zid ce ingradea o bucata de pamant daramat si un trup omenesc dezgropat, care fusese ingropat in capul zidului. Trupul acesta omenesc era neputrezit si se vedea ca a fost ingropat de multi ani, deoarece imbracamintea sa era de epoca veche. Ioan a mers infricosat la Hagi efendi si i-a spus ce a vazut. Parintele a pornit imediat intr-acolo, fiind urmat si de alti farasioti. Indata ce s-a apropiat Parintele si a vazut trupul neputrezit, le-a spus celor de fata sa sape mormant, in vreme ce el citea rugaciuni de dezlegare deasupra trupului neputrezit. Cand au terminat mormantul, l-au ingropat din nou si au plecat. Pe drum, la intoarcere, Parintele Arsenie le-a spus: Nu va nelinistiti, dupa trei zile veti vedea ca va putrezi.Intr-adevar, cand au mers dupa trei zile, pamantul coborase mult si se vedea mormantul groapa, pentru ca a putrezit tot trupul si au ramas numai oasele.Moise Koglanidis a povestit ca un turc din satul Ahghiavudes a pradat Biserica si in afara de toate sfintele vase, a luat si imbracamintile de argint ale Evangheliilor, iar Evangheliile le-a aruncat pe jos. Toata Farasa s-a tulburat. Cand au vazut Evangheliile aruncate, imi spunea primarul, toti au incercat sa-l afle pe acest turc necurat. Parintele Arsenie insa nu s-a tulburat deloc, si le-a spus si celorlalti sa nu se nelinisteasca, deoarece talharul va veni singur tarandu-si picioarele. Dupa cateva zile il aduc pe talhar la Hagi efendi ca sa-i citeasca si sa-l vindece, deoarece, pe langa faptul ca s-a indracit a si paralizat de la mijloc in jos si picioarele si le tara. A inapoiat Sfintele Vase pe care le-a furat. Si de atunci nu mai putea fura, caci parintele Arsenie nu l-a vindecat pe loc, ci l-a lasat o bucata de timp asa cum era, ca sa ia pilda turcii si sa respecte Biserica noastra. Intr-adevar, s-au infricosat turcii din imprejurimi. Plecand in 1924, isi aduce aminte Vasile Karopulos ca, trecand prin Ahghiavudes, Parintele Arsenie i-a citit talharului si l-a vindecat de diavol si de paralizie.Prodromul Eznepidis a povestit ca odata au venit multi turci in sat si s-a intamplat ca el sa fie bolnav la pat zvarcolindu-se ca un peste de niste friguri puternice. Cand l-au instiintat nu stia ce sa faca, aflandu-se intr-o situatie dificila, ca primar, de care depindea soarta satului. Atunci a spus celor ce erau in jurul lui sa-l ia, asa cum era, si sa-l duca la Hagi efendi. Ceea ce a facut. Hagi efendi, cand l-a vazut in aceasta stare si afland ca au venit turci, n-a mai apucat sa-i citesca, ci, fara sa piarda deloc timp, a luat un candilocher(lumanare subtire pentru aprins candela), l-a binecuvantat, l-a impaturit in mana sa cea dreapta si i-a spus: Fugi, voinicule, cu binecuvandarea lui Hristos si alunga pe turci ca sa nu intre in satul nostru.Indata s-a facut bine cu binecuvantarea sa, a adunat voinicii satului si a alungat pe turci, fara ca sa li se pricinuiasca nici o rana.Farasa fiind o comuna ortodoxa in plin teritoriu stapanit de musulmani, se intampla adeseori ca sa fie atacata de catre cete de talhari turci, situatie care era tolerata de catre politia turca, fapt pentru care crestini din Farasa umblau inarmati pentru aparare, la lupte participand adeseori si copiii. Datorita faptului ca umblau mereu inarmati, uneori atunci cand erau petreceri si se consuma alcool ieseau altercatii. Pentru a preintampina aceste lucruri, parintele Arsenie boteza copiii cu nume care nu se sarbatoreau: Atena, Elefterios; datorita acestui fapt s-au redus petrecerile onomastice in Farasa, si s-a redus pericolul ca venind turcii sa gaseasca oamenii bauti, precum s-au redus si altercatiile dintre ei. Datorita faptului ca parintele Arsenie boteza dupa voia sa si nu dupa cea a parintilor sau a nasilor, a fost considerat de multi capricios si dificil.Acelasi(Prodromul Eznepidis)povestea iarasi ca, alta data au venit iarasi multi turci sa intre in Farasa. Barbatii lipseau din sat, unii fiind la ogoarele lor indepartate, altii erau in calatorie. Atunci a fost nevoit sa adune copii cei mici, numai ca sa arate ca sunt multi, dupa care i-a alungat pe copii poruncindu-le sa se ascunda. Cativa batrani care mai erau s-au imprastiat si ei, ramanand el singur, hotarat mai bine sa moara decat sa ii vada pe turci in sat. I s-au terminat cartusele si turcii l-au prins viu. Dupa ce l-au legat bine, l-au dus acasa la el si l-au urcat pe terasa, acolo unde i-au ridicat spanzuratoarea. Acolo l-au chinuit ca sa le dea tot ce are, dupa care voiau sa termine cu el. In clipa