Atmosfera este învelişul gazos al Pământului. Dintre gazele care o alcătuiesc, cel mai abundent este azotul, în proporţie de 78,09%, fiind urmat de oxygen cu 20, 95%, argon 0,92%, dioxid de carbon 0,03%.

Azotul

Este cel mai abundent gaz din atmosferă fiind totodată un gaz inert.

Oxigenul

Prin combinatia oxigenului cu alte substante - elibereaza energie în hrana si astfel ea poate fi folosita pentru sistemul viu. Fara oxigen - suportul vietii, procesele metabolice ale celor mai multe vietuitore n-ar functiona si organismele vii ar înceta sa mai existe.

Oamenii si animalele inhaleaza  oxigenul si elimina dioxid de carbon; în plus, oamenii ard cantitati uriase de combustibil fosil în case, automobile, masini grele sau fabrici, îndepartand oxigenul din atmosfera si crescand cantitatea de dioxid de carbon

Dioxidul de carbon

Dioxidul de carbon, desi este prezent în atmosfera în cantitati mici, în comparatie cu azotul si oxigenul, este un constituent foarte important; Intrucât dioxidul de carbon este un eficient absorbant de energie radianta emisa de pamânt, este de mare interes pentru oamenii de stiinta, deoarece el influenteza bilantul energetic al atmosferei.Dioxidul de carbon rezultă din respiraţia vieţuitoarelor, din emanaţiile vulcanice, din descompunerea unor substanţe organice şi din arderi.

Omul genereaza în mod curent mari cantitati de dioxid de carbon putand influenta variabilitatea climatica

Consumul de combustibil pe ariile populate sau industriale constituie o considerabila sursa de dioxid de carbon.

Dintre gazele rare, în atmosferă se găsesc argonul, neonul, xenonul ş.a.Unele dintre aceste gaze sunt folosite la umplerea tuburilor de iluminat

În compoziţia atmosferei intră, de asemenea, o cantitate variabila de vapori de apa, care constituie umiditatea aerului. Vaporii de apa sunt concentrati în primii 5 km de la sol dar se întâlnesc pâna la 10 km înaltime

Accidental, în atmosferă se mai află praf, polen, microorganisme şi diverşi poluanţi.

Structura atmosfereiIn atmosferă există mai mult straturi care au caracteristici diferite. Troposfera - limite: 12 km(16-18 km la Ecuator,6 km la poli)

- concentrează 90 % din masa atmosferei-aici se găsesc aproape toţi vaporii de apă.Aici, ei se condesează, formând ceaţa, norii şi

producând precipitaţiile atmosferice.- temperatura scade odată cu înălţimea(6,4 ° C la 1 km)- temperatura la limita superioară: - 60 ° C

Tropopauza-strat intermediar între troposferă şi stratosferă Stratosfera:

- limite:12-50 km- este cea mai rarefiată- temperatura aerului creşte de la - 60° C la - 4°C- prezintă un strat de ozon între 20-40 km, strat protector pentru vieţuitoare, împotriva razelor

ultraviolete. Stratopauza Mezosfera: etimologie

- limite: până la 80 km- temperatura aerului scade la – 83 ° CTroposfera + stratosfera + mezosfera = homosfera

Mezopauza Ionosfera(termosfera): etimologie

- limite: 80-1 000 km- temperatura creşte la 1 100-1 600 °C- are mai multe straturi ce absorb radiaţiile solare şi reflectă undele radio de pe Pământ- aici se formează aurorele polare

La peste 1000 de km altitudine se află exosfera care se rarefiază cel mai mult, făcând trecerea la spatiul cosmic.

3000-4000 de km şi 15000-20000 km sunt două centuri de radiaţii nocive, centurile Van Allen.