ATENTIA Omul traieste si si desfasoara activitatea ntr-un mediu natural si social hipe rcomplex, deosebit de bogat n informatii care, prin intermediul anaizatorilor, se transmit creierului uman si se cifreaza la circa 100000 biti/sec. Din aceasta avalansa de informatii se prelucreaza la nivelul codurilor psihice, n mod cons tient, doar 25-100 biti/sec. Este important ca din mediul nconjurator sa recept am cu claritate si sa prelucram informatiile care sunt indispensabile pentru ada ptarea la cerintele concrete ale unei anumite situatii. Aceasta presupune o star e de constienta, valorificata sub unghi conativ si cognitiv prin intermediul pro cesului psihofiziologic numit atentie. Atentia este procesul psihofiziologic care consta n orientarea si concentrarea selectiva a activitatii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, n vederea obti nerii unei perceptii optime, rezolvari adecvate ale sarcinilor, a situatiilor-pr oblema si adaptarii comportamentului sensorio-motor, cognitiv si afectiv la mobi litatea conditiilor externe si la dinamica motivelor si scopurilor persoanei. At entia apare ca o conditie primara, de fond, pentru desfasurarea proceselor de cu noastere, a celor de autoanaliza si autoevaluare, prucum si a comportamentelor m otorii. Atentia nu dispune de un continut reflectoriu propriu, de un continut informatio nal specific, ci ea asigura declansarea, mentinerea si optimizarea proceselor ps ihice cognitive. Declansarea atentiei este concomitenta cu declansarea de catre un obiect-stimul a perceptiei, sau prin reglare voluntara a reprezentari, memora rii, reactualizarii, gndirii, imaginatiei, praxiilor etc. Deci, se poate spune ca atentia este un nod-releu al vietii si al activitatii psihice. Atentia se manifesta n plan subiectiv ca o stare de ncordare, rezultata din co ncentrarea activitatilor psihice asupra unui obict, fenomen, process sau evenime nt, asupra unor idei, actiuni, stari psihice etc. n plan comportamental (sensor ial, motor, intelectual) atentia se obiectiveaza prin selectivitate, orientare s i activare. Subiectul atent raspunde selectiv la diferiti stimuli, sesizeaza, de tecteaza si filtreaza informatii, concentrndu-se asupra celor relevante si negl ijndu-le pe altele nesemnificative pentru o anumita situatie. "Criteriul interi or" al selectiei informatiilor depinde n esenta de motivatie (trebuinte, motive , interese), de emotiile si sentimentele cognitive. Controlurile cognitive se interreleaza cu functionalitatea atentiei, permitnd d eclansarea, organizarea si reglarea unor procese si activitati psihice. n opini a lui P. I. Galperin, atentia este o functie a controlului psihic. Activitatea d e control nu are, desigur, un produs special. Odata declansata, atentia permite reflectarea unor elemente din mediu care intra n cmpul perceptiv al subiectulu i, precum si desfasurarea activitatii cognitive prin punerea n functiune si, to todata, prin controlul realizat asupra proceselor cognitive si conative. Atentia - arata R. Floru - este un process psihofiziologic cu valente cognitive si conative n evolutia caruia se pot desprinde aspectele generale si particular e ale trecerii de la orienterea neselectiva la atitudinea pregatitoare si la ate ntia efectoare focalizata, selectiva, determinata de semnificatia obiectului pen tru o anumita persoana. Legatura dintre reactia de orientare, atitudinea pregati toare si atentia efectoare rezida n primul rnd n aspectele lor procesuale - n trecerea unei faze n cealalta, n existenta unei succesiuni, a unei regularit ati, chiar daca n cadrul acestei succesiuni fiecare poate sa se manifeste relat iv independent si, deci, poate fi studiata ca atare prin metode ale psihofiziolo giei. Ceea ce unifica diferitele faze ale atentiei este un mecanism neurofiziolo gic comun, respectiv, activarea corticala datorata sistemului reticulat, cu aspe ctele fazice si a celei tonice, urmata de filtrajul sensorial. Ponderea activita tii difuze fazice si a celei tonice este diferita n cadrul evolutiei de la reac tia de orientare la atitudinea pregatitoare, precum si n cadrul atentiei efecto are, selective. n functie de prezenta sau absenta intentiei de a fi atent, a scopului si a efor

tului voluntar, atentia poate fi voluntara, involuntara si postvoluntara. Atentia involuntara se caracterizeaza prin faptul ca orientarea si concentrarea se produc spontan, neintentionat si fara efort voluntar. Stimulii care declansea za o reactie de orientare si trezesc sau comuta n chip spontan atentia au fost numiti prosexigeni.Ocupndu-se cu teoria activarii, D. E. Berlyne arata ca unele caracteristici formale ale stimulilor duc la declansarea atentiei involuntare s i la o crestere a nivelului de vigilenta mai durabila dect alte trasaturi ale s timulilor. Declansarea atentiei se poate produce mai ales de stimuli eterogeni, asimetrici, de stimuli incongruenti sau de cei complecsi. Valentele de apel ale caracteristicilor de acest gen ale stimulilor au fost cercetate experimental, n registrndu-se durata fixarii si explorarii acestora. Durata activarii este mai mare pentru stimuli complecsi, care comporta mai multe elmente eterogene, si pen tru cei incongruenti, incoerenti. ntr-adevar, caracterul neobisnuit, noutatea, intensitatea relativ mare, contrastul n raport cu ambianta, modificarea sau int ermitenta stimulului declanseaza atentia involuntara. Dupa cum spune M. Rosca, n general atrag atentia toti stimulii care au o influenta pozitiva sau negativa asupra integritatii organismului, cei care au o legatura cu interesele si preocu parile permanente ale unei persoane, cu activitatea sa actuala sau de perspectiv a. Orice modificare noua sau neasteptata n ambianta imedita declanseaza reactia de orientare, care suspenda activitatea n curs de desfasurare si directioneaza ac tivitatea perceptiva catre un stimul nou, pentru detectarea, discriminarea si id entificarea acestuia.experienta dobndita n domeniul psihologiei reclamei doved este rolul valentelor de apel ale stimulilor proxigeni. Dar pentru o eficienta m ai mare este necesar sa se ia n considerare nu numai caracteristicile fizice al e stimulilor, apte sa declanseze si sa atraga atentia, ci si conotatia lor afect iva si motivationala semnificativa pentru individ. Atentia voluntara, considerata nivelul superior al acestui proces psihofiziologi c, se caracterizeaza prin faptul ca decizia, implicata n orientarea si concentr area atentiei focalizate, selective, este mai importanta dect orientarea sponta na. Caracterul selective al reflectarii, determinat de atentia focalizata este r ezultatul aparitiei n scoarta cerebrala a unei zone de excitabilitate optima, ntarita prin fenomenul de inductie pozitiva. Deplasarea pe scoarta cerebrala a f ocarului de excitabilitate optima se manifesta subiectiv prin modificarea orient arii activitatii de reflectare, prin deplasarea atentiei, respective prin schimb area obiectului atentiei focalizate. Orientarea selectiva a activitatii cognitive si psihomotorii se realizeaza pe ba za functiei reglatoare a limbajului, atentia focalizndu-se prin comanda sau aut ocomanda verbala si pe baza unui suport motivational adecvat. Cercetarile experi mentale bazate pe tehnica nregistrarii miscarilor oculare au demonstrat rolul s et-ului instructional n concentrarea si, de asemenea, n comutarea atentiei. n mecanismele atentiei se includ set-urile pregatitoare precum si set-urile antic ipatoare si operatorii care se constituie n structura functionala a proceselor perceptive, mnezice, de gndire si al actelor motorii, ale praxiilor, pe baza in teractiunii dintre continuturile experientei anterioare, starile de motivatie si expentantele subiectului, pe de o parte, si particularitatile situatiei obiecti ve sau a sarcinilor actuale, pe de alta parte. Atentia postvoluntara desemneaza, mai nti, acea forma a atentiei care este mij locita de structuri operationale care au fost cndva elaborate voluntar. Este fe nomenul ce intervine cnd efectuam diferite deprinderi senzoriomotorii sau intel ectuele. n aceste cazuri atentia se mai numeste si habituala. O alta semnificatie a atentiei postvoluntare se refera la situatia n care scopu l activitatii si activitatea, sustinute voluntar a nceput, se desfasoara apoi f ara nici un efort voluntar, subiectul fiind puternic angajat afectiv si motivati onal n efectuarea unor secvente ale activitatii. O astfel de atentie este denum ita atentie postvoluntara. Aceasta forma a atentiei devenita predominant involun tara, datorita sustinerii ei de emotii si interese cognitive, trebuie considerat a ca o forma aparte, si anume - atentia atitudinala. Aceasta ntruct ea presupu ne selectii-orientari-concentrari dupa vectorii atitudinali proprii unei persoan e, n privinta cunoasterii, valorilor stiintifice, valorilor estetice, activitat

ile profesionale etc., vectori sustinuti de o motivatie optima.Atentia voluntara ct si cea involuntara, respectiv cea postvoluntara nu sunt strict delimitate n cadrul desfasurarii activitatilor umane, ntruct exista perioade n care se m anifesta diverse grade de trecere de la o forma a atentiei la alta. Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate