Atenţia1

Atenţia este orientarea, selectivitatea şi concentrarea conştiinţei noastre asupra unor stimuli aflaţi în afara noastră sau în interiorul nostru.

- selectivitatea se produce diferit în funcţie de punctele de reper, este strâns legată de starea de veghe a persoanei (persoana nu poate fi atentă în timpul somnului);

- atenţia nu face parte din categoria proceselor de cunoaştere, deoarece nu are un conţinut informaţional - reflectoriu propriu, nici din categoria activităţilor psihice; ea are calitate de condiţie facilitatoare pentru procesele şi activităţile psihice;

- atenţia este strâns legată de motivaţie, mai ales de interese – dacă persoana este preocupată şi atrasă de anumite categorii de stimuli, orice semn al prezenţei acestora îi va capta imediat atenţia.

Principalele caracteristici ale atenţiei sunt:- a fi atent înseamnă a fi orientat către ceva anume- a fi atent înseamnă a fi atras de ceva anume- a fi atent înseamnă a ignora cât mai mult din tot ceea ce există şi se întâmplă în jurul a ceva

anume de care ne ocupăm- a fi atent înseamnă a fi concentrat asupra a ceva anume.

Formele atenţiei

A) În funcţie de prezenţa/absenţa efortului depus şi a gradului de conştientizare:1. Atenţia involuntară – atenţia este captată deşi nu ne propunem acest lucru.2. Atenţia voluntară – se implică în majoritatea activităţilor şi acţiunilor noastre, presupune

depunerea unui efort pentru a atinge un anumit obiectiv, pentru a finaliza o anumită sarcină.3. Atenţia postvoluntară - multe activităţi conduc la formarea unor deprinderi şi la

dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de acestea în sensul că ele devin preferate, deci reluarea lor nu va mai necesita efortul voluntar – deci atenţia postvoluntară se bazează pe deprinderea de a fi atent.

B) În funcţie de direcţia principală de orientare a atenţiei:1. Atenţia internă - presupune orientarea către diferite aspecte ale psihologiei proprii:

gânduri, imagini, sentimente; ea intervine în cadrul comunicării cu sine (introspecţie, reflecţie interioară).

2. Atenţia externă - este orientată către lumea exterioară (obiecte, fenomene, persoane); ea intervine în toate tipurile de activitate umană: muncă, joc, învăţare, creaţie.

3. Atenţia expectativă – de aşteptare, atunci când suntem în aşteptarea iniţierii sau finalizării unor acţiuni.

Tulburările de atenţie2

Atenţia este procesul psihic prin care activitatea unei persoane este orientată, spontan sau voluntar, asupra unui obiect sau fenomen din lumea exterioară sau asupra propriilor idei, reprezentări sau activităţi. Din aceste considerente, atenţia are un rol deosebit de important în procesul de orientare şi adaptare în realitate, ca o participare activă a individului la mediul său de viaţă.

Atenţia poate fi voluntară, involuntară (spontană) şi postvoluntară. Pentru ca ea să se poată produce, este necesar ca persoana să vină în contact cu anumiţi stimuli din exteriorul sau din interiorul său, care să-i trezească interesul. Din aceste motive, calitatea atenţiei unei persoane este dată de următorii factori: intensitatea stimulului, caracterul de noutate al acestuia, interesul pe care stimulul îl trezeşte pentru individ, o anumită stare afectivă pe care o declanşează, starea fiziologică a persoanei din acel moment.

Ca proces psihic, atenţia are următoarele calităţi :a) concentrarea, constând în delimitarea unei sfere precise de obiecte asupra cărora este

orientată atenţia;

1 De pe net.2 Constantin Enăchescu, Tratat de psihopatologie, Editura Polirom, 2007, p. 186.

b) volumul sau capacitatea de cuprindere simultană a unui număr mai mic sau mai mare de obiecte;

c) intensitatea, respectiv gradul de concentrare asupra unor anumite obiecte şi delimitarea acestora de restul celorlalte; .

d) distribuţia sau capacitatea atenţiei de a cuprinde simultan două sau mai multe obiecte sau acţiuni diferite;

e) stabilitatea sau posibilitatea de a menţine mai mult timp atenţia asupra aceleiaşi activităţi, chiar dacă obiectele sau acţiunile acestora se modifică;

f) deplasarea, însuşirea atenţiei de a trece de la un tip de activitate la altul; g) distragerea, care constă în scăderea atenţiei, care poate merge până la totala ei dispariţie.Din punct de vedere psihopatologic, tulburările de atenţie pot fi globale, privind atât atenţia

voluntară, cât şi pe cea involuntară; de asemenea, ele pot fi diferenţiate, privind una dintre multiplele calităţi ale procesului de atenţie.

În psihopatologie, atenţia poate fi exagerată sau diminuată, mergând până la completa ei suprimare (aprosexie). O scădere globală a atenţiei apare în confuzia mintală în legătură cu tulburările stării de conştiinţă.

***Atenţia se mai cheamă şi conştiinţa elementară sau orientare şi se probează şi se măsoară

prin celelalte funcţii de cunoaştere. Metodele sunt următoarele – se cere bolnavului să execute câteva operaţiuni neautomate, să numere de la 20 înapoi din 3 în 3, să spună zilele săptămânii în ordine inversă. Deci memoria automată înseamnă să evoci fără greutate fiindcă zeci de ani ai repetat aceasta, dar pentru prima data ţi se pune problema absurdă de a o face invers de cum făceai, atunci trebuie să foloseşti pentru prima dată o atenţie de concentrare. O altă probă este de a sublinia într-un text o anumită literă, într-un interval de timp dat (Bourdon)3.

Patologia atenţiei4

Tulburările de atenţie se numesc disprosexii, ele interesând atât atenţia voluntară, cât şi pe cea involuntară.

Interesează concentrarea, calitatea selecţiei sau acuitatea şi persistenţa atenţiei. Tulburarea atenţiei poate fi cantitativă sau calitativă.

a) cantitative: hipoprosexia şi hiperprosexia

Hipoprosexia:Fiziologic: în condiţii de oboseală, surmenaj, situaţii anxiogenePatologic: tulburare anxioasă, depresie, în schizofrenie (atenţia voluntară este mult diminuată,

dar atenţia spontană persistă pentru instinctele elementare, după cum susţine Chaslin), în accesul maniacal.

HiperprosexiaFiziologic: în situaţii de creştere a interesului sau de risc vital, în stările de excitaţie şi în

intoxicaţiile uşoare cu alcool şi consumul de psihostimulente (cafea, amfetamine, piracetam).Patologic: tulburarea obsesivă fobică, cenestopatii, în delirurile hipocondriace, stări

maniacale şi oligofrenie

b) calitative: paraprosexii

Atenţia de concentrare (voluntară):- creşte: în delir paranoic şi nevroza obsesivo – fobică.- scade: schizofrenie şi neurastenie.Atenţia spontană:- creşte: în oligofrenii, manie.

Aprosexia – semnifică abolirea atenţiei şi se întâlneşte în stări confuzionale, sindromul catatonic, demenţe şi oligofrenii, prin scăderea globală a performanţelor intelectuale.3 Aurel Romilă, Psihiatrie, ed. a II-a, Bucureşti. 2004, p. 173.4 Florin Tudose, Psihopatologie şi orientări terapeutice în psihiatrie, ed. a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007, p. 52-53.