aceeaşi vârstă „ţinuţi din scurt". Experţii sunt clin ce în ce mai îngrijoraţi în privinţa obezităţii şi a lipsei formei fizice în rândurile copiilor, fiind posibil ca ambele aspecte să fie puternic influenţate dacă se vizează creşterea unei generaţii de copii „legume de canapea". Unii experţi, asemenea profesorului Frank Furedi, autorul cărţii Părinţii paranoici, încep să considere că ne ţinem copiii în puf şi nu le permitem să exploreze, să înveţe, să-şi asume riscuri şi, da, să se şi lovească în cursul acestor procese. El consideră de asemenea că pericolele percepute în lumea exterioară sunt disproporţionate comparativ cu riscurile reale. Cu toţii ne amintim cazurile lui James Bulger, Sarah Payne, Holly Wells şi Jessica Chapman, însă în ciuda reportajelor de televiziune şi a titlurilor din ziare, cazurile de copii răpiţi şi ucişi de persoane necunoscute au rămas la un nivel constant, de aproximativ cinci sau şase pe an, pe parcursul ultimilor cincizeci de ani. Ce fel de mesaj le transmitem copiilor noştri, dacă îi creştem făcându-i să creadă că pedofilii şi criminalii pândesc după fiecare colţ de stradă? Cum pot să crească într-o atmosferă de încredere în sine dacă sunt făcuţi să creadă că lumea este un loc ameninţător şi înspăimântător? „A-i lăsa pe copii să se joace liberi este un lucru esenţial pentru dezvoltarea lor personală," spune profesorul Furedi. „Copiii se dezvoltă când au libertatea de a explora lumea îm- preună cu prietenii." La rândul său tată al unui băieţel, profesorul Furedi recunoaşte că este foarte greu să înoţi împotriva curentului