AtașamentulConf. Univ. dr. Dana Gavreliuc

Atașamentul - Definire

ataşamentul este o clasă de comportamente sociale cu o

funcţie specifică proprie, care este în mod esenţial aceea de a

putea menţine proximitatea cu o altă fiinţă a propriei specii

considerate mai puternice şi în măsură să protejeze. (John

Bowlby)

Nevoia de ataşament –

necesitate de bază a fiinţei umane,

este înnăscută

are drept scop supravieţuirea.

Formarea matricei primare de ataşament depinde de

interacţiunea genotipului cu factorii de mediu:

stimuli,

persoana de referinţă,

nişa de protecţie,

securitatea resimțită de copil.

Ataşamentul -- o fază obligatorie a procesului de învăţare, (a

dobândirii caracterului, a doua dimensiune majoră a

personalităţii achiziţionată prin învăţare).

Ataşamentul -- o fază obligatorie a procesului de învăţare, (a

dobândirii caracterului, a doua dimensiune majoră a

personalităţii achiziţionată prin învăţare).

Formarea schemelor comportamentale (prin experiențe

succesive și repetarea acestora).

Participare activă adult-copil în structurarea atașamentului.

Tipuri de atașament la copil

Mary Ainsworth

cel de-al doilea pionier al teoriei ataşamentului,

experimentul “Strange Situation”,

modele internalizate de reprezentare a atașamentului (formate

deja la 12-18 luni)

VIDEO: https://www.youtube.com/watch?v=jk98S9T7AOY

Tipuri de atașament la copil

Copilul atașat sigur:

este supărat când mama pleacă lăsându-l în acel loc străin,

la întoarcerea mamei caută compania ei,

acceptă confortul/apropierea care i se oferă.

Tipuri de atașament la copil

Copilul cu ataşament nesigur

1. anxios-evitant:

nesigur în explorare,

se desprinde greu de mama,

rezervat şi timid,

la plecarea mamei se calmează greu,

după reîntâlnire, deşi se lasă luat în braţe, păstrează o mică bariera (fie o

mână, un cot) între corpul mamei şi al său.

Tipuri de atașament la copil

2. anxios-rezistent:

Pare hiperkinetic,

nu explorează mediul sau o face inconstant,

la plecarea

mamei este inconsolabil,

la întoarcerea ei nu se lasă luat în braţe, ci se zbate, se

loveşte

Tipuri de atașament la copil

3. ambivalent:

copilul este anxios după despărţirea de mama;

este afectat în timpul separării;

ambivalent, caută şi evită simultan contactul cu mama.

Tipuri de atașament la copil

Copilul cu ataşament dezorganizat:

explorează mediul haotic, fără scop.

la plecarea mamei, se lasă consolat de persoane străine,

nu pare să diferenţieze persoanele familiare de cele străine sau

pare indiferent faţă de tot sau toate,

nu s-a putut ataşa de nici un adult semnificativ, (fie prin absenţa

fizică a acestuia, fie că nu era disponibil -boală, alcoolism,

depresie)

Tipuri de atașament la adolescent/adult

Nancy Kaplan şi Mary Main,

“Interviul de Ataşament al Adultului” (The Adult Attachment

Interview, AAI)

Tipuri de atașament la adolescent/adult

Adultul ataşat autonom

în copilărie a fost ataşat sigur,

a dobândit un grad de independenţă, autonomizare,

poate descrie coerent experienţele proprii de ataşament, chiardacă sunt dureroase.

Este capabil de realizarea cu uşurinţă a proceselor de adaptare

In relaţia cu copilul prezintă

încredere în sine ce-i permite creativitate, flexibilitate în aceastărelaţie.

Tipuri de atașament la adolescent/adult

Adultul cu ataşament dezinteresat (indiferent)

în copilărie corespunde unui ataşament ambivalent (evitant),

presupune experienţe însoțite de teamă.

idealizează relaţia cu părinţii, este incoerent şi inconsistent în

relatarea amintirilor despre copilărie,

tinde să idealizeze copilăria.

Tipuri de atașament la adolescent/adult

Adultul cu ataşament preocupat

în copilărie corespunde unui ataşament anxios rezistent,

amintiri dureroase în care relatează drama inconstanţei,

incoerenţa experienţelor micii copilării;

interacţionează imprevizibil la stări de frustrare, cu agresivitate,

mânie,

nu are structurat un sistem de ataşament anume în care să

poată avea totală încredere, fiind suspicios, e gelos pe orice alt

tip real sau imaginar de relaţie al persoanei iubite.

Tipuri de atașament la adolescent/adult

Adultul cu ataşament dezorganizat (cu doliu şi traume nerezolvate):

corespunde în copilarie ataşamentului dezorganizat;

este impredictibil şi dezorganizat în relaţii;

dezadaptat, potenţial adictiv la alcool şi drog, aflându-se aproape în

imposibilitatea de a-şi asuma rolul de partener de cuplu sau parental;

în cazul neintervenţiei determină un ataşament dezorganizat şi la copil;

Tipuri de atașament la adolescent/adult

Persoanele cu relaţii de ataşament sigure:

vor profita la maximum de oportunităţile din viaţă,

vor fi apreciate de colegi,

vor avea capacităţi de lider şi abilităţi sociale şi

vor avea stima de sine mai ridicată.

Mecanisme de coping

Termenul de “coping”

sinonim cu mecanism de adaptare,

mecanism de gestiune a stresului

reprezintă toate modalităţile de a face faţă stresului

utilizate de către fiinţa umană.

Mecanisme de coping

Mecanismele de coping se grupează în:

comportamentale,

cognitive (confruntare – evitare)

neurobiologice.

Mecanisme de coping

Coping-ul comportamental grupează toate

comportamentele care au funcţia de a preveni sau reduce

reacţia de stres.

Mecanisme de coping

Coping-ul cognitiv vizează

medierea informaţională,

modalităţile de prelucrare a informaţiei.

Are loc medierea cognitivă printr-un șir de evaluări şi reevaluări

ce vizează:

natura stresorului,

reacţiile subiectului la situaţia stresantă.

Reziliența

procesul care permite indivizilor, familiilor și grupurilor umane

să depașească situațiile dificile, trauma, să continue să

traiasca la fel ca înainte, putând chiar să dea dovadă de o

mai bună funcționare psihică decât înainte, grație a ceea ce

poartă numele de dezvoltare sau creștere post

traumatică (Ionescu, 2013).

Reziliența

1.facilitarea relaţiilor suportive adult-copil/adolescent,

2. creşterea sentimentului de auto-eficacitate şi control auto-

perceput,

3.oferirea de oportunităţi pentru întărirea aptitudinilor

adaptative de auto-reglare,

4. mobilizarea resurselor de speranţă, credință şi tradiţii

culturale specifice.