ASTMUL BRONSIC

Astmul este o afecţiune caracterizată prin crize de dispnee (jenă respiratorie)

paroxistică sifl antă, atestând o contracţie brutală a muşchilor care comandă deschiderea şi

închiderea bronhiilor, cărora li se asociază un edem şi o hipersecreţie a mucoaselor căilor

aeriene (faringe, laringe, trahee, fose nazale). Are o frecvenţă destul de mare, atingând între 2

şi 5% din populaţia totală, şi debutează în mod obişnuit la vârste cuprinse între 5 şi 15 ani.

În anul 1997, Institutul Naţional al Inimii, Plămânului şi al Sângelui (NHLBI) a inclus

următoarele noţiuni în definirea astmului bronşic:

• episoade recurente de simptome respiratorii;

• obstrucţia variabilă a căilor respiratorii, care este cel mai adesea reversibilă spontan

sau în urma administrării tratamentului;

• hiperreactivitatea căilor aeriene respiratorii;

• inflamaţia cronică a căilor respiratorii (în acest caz, având un rol important

mastocitele, eozinofi lele, limfocitele T, macrofagele, neutrofi lele şi celulele epiteliale).

In tarile occidentale, prevalenta astmului bronsic este cuprinsa intre 6-12% la copil si

6-8% la adult.Se inregistreaza variatii mari in functie de caracteristicile populatiei: sex, varsta,

etnie, nationalitate, nivel social, mediu de viata. La noi in tara, studii recente, putine la numar,

indica o prevalenta cuprinsa intre 5-7%. Ratele globale de astm bronșic au crescut

semnificativ între 1960 și 2008, boala fiind recunoscută ca problemă majoră de sănătate

publică începând din anii 1970. Ratele astmului s-au menținut la un nivel constant în țările

dezvoltate de la mijlocul anilor 1990, înregistrându-se o creștere recentă îndeosebi în țările în

curs de dezvoltare.

Astmul este o boala cu incidenta in crestere alarmanta in toata lumea, atat in tarile

dezvoltate, cat si in celelalte tari. Cauzele nu se cunosc in totalitate, dar una dintre ele ar fi

intensificarea practicii fumatului si a poluarii atmosferice .

În România nu există studii epidemiologice de anvergură. Din datele de care

dispunem, la copii, prevalenţa a crescut de la 5% la 7% în perioada 1994 - 2001. Unul din 20

de copii de vârstă şcolară poate suferi de astm. România ar fi ţara cu cea mai mică prevalenţă

a astmului infantil din Europa (4). Date recente arată că 1 din 3 copii prezintă manifestari

alergice, din care 30-50% vor dezvolta astm bronşic (5). La adult, dacă diagnosticul se pune

pe baza testelor de provocare bronşică, frecvenţa este de 7,48%, urcând până la 10,43% atunci

când se iau în consideraţie simptomele sugestive(6). În comparaţie cu rezultatele studiilor

similare din alte ţări, în România astmul apare ca fiind subdiagnosticat.

Mortalitatea avand drept cauza astmul este de asemenea in crestere. In SUA s-au

inregistrat un numar de 1,6 decese la 100.000 locuitori in 1986 (fata de 0,8 in 1977), iar in

Franta s-a raportat 4/100.000 in 1990. De cele mai multe ori, este dificil de stabilit cauza

decesului la un pacient astmatic, deoarece majoritatea deceselor survenite brusc sunt raportate

ca fiind de cauza cardiaca. Se considera ca majoritatea deceselor prin astm ar fi putut fi

prevenite, printr-un tratament de fond (antiinflamator) adecvat si o profilaxie corecta a

exacerbarilor. Aceasta inseamna ca un procent semnificativ al deceselor sunt esecuri

terapeutice - supraveghere medicala insuficienta si/sau complianta scazuta a pacientului.

De cele mai multe ori, decesul este precedat de o perioada de zile sau saptamani

de "instabilitate" a bolii, in conditiile unei supravegheri insuficiente de catre medic si a unei

compliante scazute a pacientului (automedicatie). Mai rare sunt cazurile in care atacul fatal s-

a instalat brusc si a fost, probabil, datorat unei bronhoconstrictii masive sau unui edem

bronsic intens. In general, decesele survin pe fondul unor erori terapeutice.

Astmul afectează în toată lumea aproximativ 300 de milioane de persoane. Prevalenţa

globală este de 1% - 18 %, cu creştere moderată a valorilor în anumite ţări. (2) Organizaţia

Mondială a Sănătăţii estimează că astmul este responsabil în fiecare an de 15 milioane de

DALYpierduţi (ani de viaţă ajustaţi în funcţie de dizabilitate) şi de 250.000 decese.

Mortalitatea nu pare să se coreleze bine cu prevalenţa.

Prevalenta astmului si mortalitatea

Astmul nu poate fi vindecat, dar poate fi controlat, prin diminuarea expunerii la

principalii factori de risc, respectiv: urbanizarea şi extinderea industrializării, expunerea la

alergeni domestici, anumite droguri (antiinflamatoarele nesteroidiene), greutatea mică la

naştere şi infectiile respiratorii repetate în copilărie, rinita alergică, fumatul în timpul sarcinii.