Asistenţa Psihologică a Persoanelor Vârstnice

8/19/2019 Asistenţa Psihologică a Persoanelor Vârstnice

1/9

ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE

Idealizată şi respectată sau considerată o perioadă fragilă a vie ii (Şchiopu şiț

Verza, 1997, p.33!, v"rsta a treia a fost studiată pluridisciplinar, e#ist"nd contri$u%ii

i&portante de natură psihologică, ce au fost corelate cu cercetarea inevita$ilului regres

fiziologic. '&$ătr"nirea este un proces care are loc şi la nivel

psihologic, fiind o &odificare calitativă a structurilor personalită%ii u&ane, ca

ur&are a deteriorării func%iilor cere$rale, ce stau la $aza vie%ii psihice (al, )1,

p.*+!. ceastă transfor&are are loc su$ influen%a factorilor de natură internă,

intrinseci, precu& şi a celor e#terni, reprezenta%i de &ediul sociocultural şi de

eveni&entele de via%ă ale individului.

$ordarea stării psihice a v"rstnicilor este un de&ers co&ple#, care face

parte din procesul de asisten ă a acestora. Interven ia porne te -n pri&ul r"nd deț ț ș

la o$servarea provocărilor specifice etapei de via ă, cărora persoanele v"rstniceț

tre$uie să le facă fa ă. e &ăsura trecerii spre $ătr"ne e, indivizii se -ndreaptăț ț

de la dependen ă / c" tigată -n pri&a 0u&ătate a vie ii / spre interdependen ă iț ș ț ț ș

chiar dependen ă. e ase&enea, o parte dintre v"rstnici se confruntă cu apari iaț ț

unor tul$urări psihologice specifice, care necesită investiga ii i evaluare.ț ș

sihologii, dar i alte persoane i&plicate -n do&eniul social i al sănătă iiș ș ț

&entale, tre$uie să cunoască transfor&ările pe care v"rstnicii le trăiesc i o$stacoleleș

principale pe care le au de -nfruntat. 2peciali tii -n asisten a psihologică auș ț

rolul de a spri0ini persoanele de v"rsta a treia -n trăirea acestei etape de via ă cuț

de&nitate i de a opti&iza starea lor psihică (rose, )3, p. )4!.ș

sisten a psihologică a persoanelor de v"rsta a treia - i găse te rădăcinileț ș ș

-ntr/un cadru teoretic a&plu, care - i propune -n elegerea $ătr"ne ii din perspectivaș ț ț

&odificărilor ce survin la nivel psihic odată cu -naintarea -n v"rstă.rincipalele teorii e#plicative sunt prezentate -n sec iunea ).1. a acestui capitol,ț

pentru creionarea li&itelor -n care v"rsta a treia tre$uie a$ordată.

Interven ia psihologică propriu/zisă, structurată pe &odelele teoretice peț

care le vo& trece -n revistă, va fi descrisă din pris&a ele&entelor sale principale,

pornind de la evaluarea psihologică (prezentată -n sec iunea ).).! i continu"nd cu posi$ileț ș

te&e de consiliere (dezvoltate -n su$capitolul ).3.!. cestea pot fi

ilustrate printr/o serie de instru&ente specifice de lucru, care vor fi prezentate-n sec iunea ).5. a capitolului i vor cuprinde6ț ș


2/9

contractul de consiliere, ca anga0a&ent -ntre psiholog i client (ane#a 19!8ș

raportul de evaluare psihologică,care con ine datele principale sintetizate -n ur&aț

finalizării evaluării psihologice (ane#a )!8

raportul de -ntrevedere pentru consiliere psihologică, care este o

prezentare a con inutului edin ei de consiliere (ane#a )1!8ț ș ț

fi a individuală de consiliere a clientului, cu infor&a ii privind o$iectivele i &odul deș ț ș

desfă urare a edin elor (ane#a ))!.ș ș ț

ornind de la un cadru teoretic $ine definit , asisten a psihologică a v"rstnicilor tre$uieț

să se concretizeze -ntr/o interven ie psihologică ce va lărgi li&iteleț

consilierii clasice. e&ersul de asisten ă va &uta practica psihologică i -n afaraț ș

ca$inetului de consiliere, astfel -nc"t psihologul să fie i&plicat -n toate do&eniile

vie ii v"rstnicului, pe care le va integra -n procesul de consiliere (I$ide&!.ț

II.1. TEORII PSIHOLOGICE

II.1.1. rovocările v"rstei a treia

V"rsta a treia acoperă o perioadă de lungă durată din via%a u&ană, ceea ce

presupune pro$le&atici psihologice distincte pentru fiecare etapă a sa. i&itele

care deli&itează aceste stadii, precu& i care separă v"rsta adultă de $ătr"ne eș ț

variază cultural i nu pot fi trasate clar (Şchiopu şi Verza, 1997, p.3++!. Vo&ș

a&inti cele trei etape acceptate -n &od clasic6 cea a trecerii spre $ătr"ne%e (de la

*5 de ani la 75 de ani!, cea a $ătr"ne%ii &edii (de la 75 de ani la 45 de ani! şi cea a

&arii $ătr"ne%i / după 45 de ani.

:eoriile psihologice despre $ătr"ne e contestă generalizarea creată de utilizareaț

-ndelungată a unor stereotipuri. ;odelele psihologice sugerează că, pe

&ăsură ce -naintă& -n v"rstă, deveni& din ce -n ce &ai diferen%ia%i ca personalitate, deoarece

e#perien%ele noastre de via%ă se cu&ulează -n &oduri specifice,

particulare (ntonuci et al., ), p.4!. unerea -n discu%ie a v"rstei a treia din punct de vedere psihologic tre$uie deci să %ină cont de diversitatea e#perien%elor

de via%ă ale indivizilor.

'n spri0inul acestei perspective vine i teoria lui


3/9

ai istoriei personale, const"nd -n influen%e nenor&ative, care %in de auto$iografie şi

sunt de natură particulară, individuală. a v"rsta a treia se constată o influen%ă puternică a

factorilor categoriei de

v"rstă şi a celor nenor&ativi, -&$ătr"nirea devenind astfel un =proces de individualizare>

(?ontaine, )1, p.97!.

sisten%a psihologică a persoanelor de v"rsta a treia este, aşadar, $azată pe

-n%elegerea individualită%ii acestora, a provocărilor specifice fiecărei etape de

v"rstă, a conte#tului social -n care persoanele trăiesc, precu& şi a &odului -n

care persoana se adaptează transfor&ărilor inerente -naintării -n v"rstă.

u toate că pro$le&ele acestei etape sunt variate şi diferă situa%ional, e#istă

o serie de eveni&ente şi conte#te co&une v"rstnicilor, care presupun &odalită%i

specifice de adaptare psihologică.

a. a nivel $iologic v"rsta a treia presupune o degradare treptată, -n diferite

propor%ii, a func%iilor organis&ului şi o serie de tul$urări &edicale variate, deseori cronice şi

posi$il i&o$ilizante. 'n ti&p şi -n diferite grade, persoana v"rstnică

tre$uie să se adapteze la pierderea progresivă a puterii fizice şi la ina$ilitatea

de a realiza sarcini pe care -nainte le putea finaliza cu uşurin%ă. eclinul $iologic poate duce

la dependen%a de al%ii şi poate deter&ina g"nduri ce vizează

neputin a, tea&a, an#ietatea, nea0utorarea, dar şi preocupări e#cesive fa%ă deț

propria sănătate.

$. a nivel ocupa%ional v"rsta a treia se suprapune deseori pensionării, cu

toate că ulti&ele decenii au i&pus o tendin%ă de creştere a v"rstei la care survine

&o&entul retragerii din activitatea profesională. 'ncheierea preocupărilor legate

de &uncă şi profesie poate fi resi&%ită ca inaccepta$ilă de persoanele active,

care nu găsesc un su$stitut care să le ocupe ti&pul. ceste persoane pot trăi

i&presia acută a inutilită%ii fa&iliale, civice sau sociale. acă nu este gestionatăcorect, trecerea poate fi asociată apari%iei depresiei, cu &anifestări clinice

specifice. @ela%iile de cuplu $une, creşterea nepo%ilor sau preocuparea pentru

anu&ite ho$$A/uri pot facilita tranzi%ia v"rstnicului spre perioada de pensie şi

pot constitui chiar o for&ă de -nlocuire a vie%ii profesionale

c. a nivel fa&ilial v"rsta a treia, cel pu%in -n pri&a ei parte, poate constitui un conte#t

favora$il pentru redescoperirea rela iilor fa&iliale6 rela ia cuț ț

partenerul de via ă, cu proprii copii deveni%i adul%i şi cu nepo%ii, atunci c"ndțde educa%ia acestora se ocupă şi $unicii. e ase&enea, rela%ia de cuplu poate


4/9

presupune şi parcurgerea fazelor doliului, precu& şi adaptarea la via%a de unul

singur, atunci c"nd intervine decesul unuia dintre parteneri.

d. a nivelul rela%iilor socialese poate constata a&$ivalen%a persoanelor

v"rstnice. e de o parte, acestea au dorin%a de a petrece ti&p cu persoanele se&nificative din

via%a lor, de a &en%ine contactele sociale do$"ndite de/a lungul

vie%ii i de a fi activi, iar pe de alta, de a nu &ai fi anga0a%i social (al, )1, p. *5!.ș

e. a nivel spiritual persoanele v"rstnice au interese ce %in de finalul inevita$il al vie%ii

i de aceea se pot intensifica preocupările religioase. :ea&a de &oarte, nesiguran%a cu privireș

la viitor, an#ietatea cauzată de o posi$ilă scădere

a puterii fizice şi &entale pot deter&ina o apropiere a persoanelor v"rstnice de

practici religioase, -n care v"rstnicii găsesc resursele necesare pentru a parcurge

această etapă a vie ii.ț

II.1.2. Teorii psihologice despre vârsta a treia

Batura &odificărilor care survin la v"rsta a treia, dar şi posi$ile &odalită%i

de gestionare a acestora au fost e#plicate psihologic prin c"teva direc%ii teoretice

&a0ore6

a. perspectiva life span/ului,de inspira%ie psihanalitică, propusă de arl

Cung -n anul 1933 i co&pletată cu noi fa ete prin &odelul conceput aura arstensen -nș ț

1993, al selectivită%ii socioe&o ionale8ț

$. a$ordarea psihosocială,prin cercetările desfă urate de Dric DricEson -nș

194), prin studiile lui Cane oevinger -n 197*, ale lui aniel evinson -n anul

1974, precu& i prin cercetările lui


5/9

la nivel de personalitate au loc după perioada copilăriei şi adolescen%ei, nu -n

aceste etape.

Cung devine astfel interesat de $ătr"ne e, care presupune oportunită i specifice -n ceeaț ț

ce prive te dezvoltarea. 'ncep"nd cu perioada vie ii de adult i continu"nd la v"rsta a treia seș ț ș

poate constata o inversiune de tendin e, care vor duceț

la echili$rul individului. ceastă schi&$are se va produce pe cele două di&ensiuni definitorii

u&ane6 e#traversiune / introversiune şi fe&initate/&asculinitate.

acă perioada tinere ii este caracterizată de dorin a afir&ării de sine i o puternicăț ț ș

&anifestare a e#traversiunii, v"rsta a treia reprezintă o perioadă -n care

creşte orientarea introvertă a persoanei, analiza propriei vie%i, a senti&entelor,

precu& şi &editarea la finalul vie%ii.

'n acelaşi ti&p, Cung consideră că -n a doua parte a vie%ii se eli$erează tendin%ele

&asculine sau fe&inine pe care persoana le/a refulat -n pri&a 0u&ătate

a vie ii sale, ca ur&are a presiunilor unor stereotipuri. ercetări e&pirice a&ple au sugerat căț

pe &ăsură ce -naintă& -n v"rstă se esto&pează diferen%ele dintre

se#e. cest feno&en, nu&it androginie, apare &ai ales la nivel de reprezentări

(?ontaine, )1, p.43!.

$. erspectiva psihosocială

rincipala contri$u%ie psihosocialăcu privire la dezvoltarea u&ană este

cea descrisă de Dric DricEson, care - i propune să e#plice transfor&ările gradualeș

care au loc la nivel psihologic -n fiecare etapă de v"rstă, ca rezultat al interac%iunilor sociale

(?ontaine, )1, p.43!.

'n concep ia lui DricEson, e#istă opt stadii ale dezvoltării u&ane. ?iecare dintre eleț

este caracterizat de o criză identitară, guvernată de factori psihosociali

i este deter&inată de solicitările graduale, din ce -n ce &ai co&ple#e, pe careș

individul le are -n &ediul social. rizele identitare, -n func ie de capacitatea persoanei de a seț

adapta la noile provocări, se pot finaliza cu un rezultat opti& sau

cu unul nedorit, av"nd un caracter $ipolar. stfel, &odul -n care este parcursă

tranzi ia poate lăsa provocări nerezolvate cărora persoana va tre$ui să le facăț

fa ă i -n stadiile ulterioare sau poate oferi individului o achizi ie cu privire laț ș ț

propria persoană (Iaco$, )5, p.1!.

chizi iile, din perspectiva lui DricEson, vizează ur&ătoarele aspecte6 -nț

etapa infantilă -ncrederea -n ceilal%i, -n copilăria ti&purie autono&ia, -n etapa preşcolară ini%iativa şi -n cea şcolară hărnicia, -n perioada adolescen%ei sensul


6/9

identită%ii personale, -n tinere%e cea a inti&ită%ii cu partenerul, iar la v"rsta adultă

generativitatea, care %ine de profesie şi de i&plicarea -n creşterea copiilor (ntonuci et al.,

), p.41!.

Integritatea personală este &iza, sau rezultatul opti& al crizei identitare -n

ulti&ul din cele opt stadii, al &aturită%ii şi $ătr"ne%ii. ceasta se o$ ine pe $azaț

achizi%iilor anterior do$"ndite şi prin reflectarea la trecut. stfel, $ilan%ul vie%ii

poate indica pentru persoana v"rstnică atingerea o$iectivelor propuse, ceea ce

deter&ină o stare pe care DricEson o nu&eşte =-n%elepciune>, care este rară şi

reprezintă de fapt o $ătr"ne%e reuşită (?ontaine, )1, p.44!.

Hpusul integrită ii personale este disperarea (Ver$raaE, ), p.1!. ceastaț

este deter&inată de toate transfor&ările pe care le parcurge individul i careș

au ca efect pierderea autono&iei şi inevita$ila &oarte. H$stacolele psihosociale

apar atunci c"nd v"rstnicul nu se adaptează la schi&$ările de &ediu pe care le

traversează şi nici la schi&$ările propriei persoane (al, )1, p.*5!. eznă/de0dea sau

disperarea survin prin pris&a apropierii finalului vie%ii, atunci c"nd

persoana si&te, privind retrospectiv, că ceea ce a realizat nu o reprezintă, că are

regrete şi că nu se poate accepta pe sine.

Cane oevinger aprofundează contri$u ia adusă de DricEson, consider"ndț

personalitatea un integrator al vie%ii psihice, cu rolul de a structura rela ia dintreț

individ i constr"ngerile sociale. stfel, e#istă un &od specific de raportare a individului laș

nor&ele sociale -n fiecare stadiu parcurs de/a lungul vie ii, -n func iede &odul -n care acestaț ț

organizează interac iunea cu nor&ele i valorile sociale.ț ș

arcurgerea celor opt stadii deli&itate de oevinger este cu caracter op ional,ț

-ntruc"t indivizii pot ră&"ne la un nivel inter&ediar (?ontaine, )1, p.44!.

lti&ele ase stadii propuse de această a$ordare sunt dedicate v"rstei adulteș

i $ătr"ne ii. 'n cadrul lor, nor&ele sociale sunt a$ordate din ur&ătoarele perspective6ș ț

nivelul confor&ist,-n care persoana se supune -n totalitate regulilor

sociale deoarece are o puternică dorin ă de a fi acceptată de societate8ț

nivelul con tiincios/confor&ist, pe parcursul căruia individul distingeș

-ntre nor&ele sociale i propriile dorin e, continu"nd totu i să se adapteze nor&elor8ș ț ș

nivelul con tiincios, -n care persoana -n elege i&portan a g"ndirii critice i aș ț ț ș

standardelor personale8

nivelul individual, caracterizat de afir&area individualită ii 8ț nivelul autono&, care presupune -n elegerea co&ple#ită ii realită ii -nț ț ț


7/9

care individul trăie te i dezvoltarea respectului fa ă de opiniile celorlal i8ș ș ț ț

nivelul integrat, corespunzător etapei $ătr"ne%ii din stadialitatea lui

DricEson, care propune ca &iză rezolvarea tuturor conflictelor interioare ale

individului prin acceptarea de către v"rstnic a parcursului de p"nă

atunci al vie ii sale (I$ide&,p.49!.ț

H altă a$ordare psihosocială este i cea a lui . cesta reprezintă

ti&pul nor&ativ, i&pus de conte#tul social, pentru toate etapele specifice ale

vie%ii6 &ersul la grădini%ă, la şcoală, căsătoria, o$%inerea unui loc de &uncă, pensionarea etc.

Dsen%ial, din punct de vedere psihologic, este cu& se situează persoana -n raport cu acest ti&p

i&pus de societate. stfel, ceasul individual poate fi potrivit, -nainte sau -n ur&ă, -n func%ie de

&odul -n care persoana evaluează su$iectiv &o&entul de via%ă pe care -l parcurge (ntonuci

et al., ), p.41!.

2pre e#e&plu, un adult a0uns la v"rsta pensionării poate considera că a venit &o&entul

potrivit, firesc să devină $unic. Dl - i $azează considera ia pe ele&ente din conte#tul social -nș ț

care trăieşte, spre e#e&plu to i colegii săi, care au ie it la pensie odată cu el, au nepo i. ;aiț ș ț

&ult, pot e#ista chiar i ele&ente transgenera ionale care să confir&e nor&alitatea a teptărilor ș ț ș

sale6 părin ii săi, la v"rsta lui, erau de0a $unici. acă totu i nepo ii -nt"rzie să apară, dinț ș ț

diferite &otive ce in de conte#tul specific al fa&iliei, adultul poate trăi g"nduri deț

inadecvare.

n ceas social perceput de persoană ca -nainte sau -n ur&ă poate conduce

la apari%ia an#ietă%ii, a stresului şi a frustrării. tunci c"nd eveni&entele survin

-n &o&entul aşteptat de individ, adaptarea lui la acestea va fi una opti&ă. (Beugarten, 199*,

p.9!. a v"rsta a treia, acceptarea noului rol social al individului se va face fără

apari%ia unor conflicte psihologice dacă ele&entele co&ponente ale acestei etape sunt privitede persoană ca venind -n &od firesc -n cursul vie%ii.

H contri$u ie i&portantă, la confluen a ideilor lui DricEson i Beugarten,ț ț ș

este cea propusă de aniel evinson. ceasta vizează -n%elegerea dezvoltării

individului prin pris&a conceptului de structură de via%ă, care se construieşte

şi se dăr"&ă -ntr/o rit&icitate ciclică, dată de etapele de v"rstă -n care se află

persoana (ntonuci et al., ), p.41!.

2tadiile de via ă alternează -ntre sta$ilitate i tranzi ie, -n special -n cazulț ș țadul ilor. 2arcini de dezvoltare specifice se asociază stresului, deter&in"ndț


8/9

tranzi ii la v"rste predicti$ile. ceste treceri -ntre stadiile vie%ii u&ane deter&ină dăr"&areaț

structurilor personale ale individului, do$"ndite -ntr/un stadiu

anterior şi refacerea lor -n func%ie de cerin%ele specifice ale etapei ur&ătoare

(I$ide&!.

a v"rsta a treia, structura de via%ă presupune vizualizarea retrospectivă

a succeselor şi eşecurilor, dar şi evaluarea lor prin pris&a valorilor personale.

ceastă structură are ca &iză sta$ilitatea psihologică a v"rstnicului, care se poate realiza prin

acceptarea de către acesta a actualului său stadiu de dezvoltare iș

prin utilizarea ar&onioasă a tuturor resurselor adunate de/a lungul anilor.

:eoria selectivită%ii socioe&o%ionale, propusă de aura arstensen, este una

din cele &ai recente a$ordări de tip life span.ontri$u ia &a0oră a acestei teoriiț

constă -n accentul pus pe &otiva ia u&ană, ca factor deter&inant al &odificărilorț

co&porta&entale la v"rsta a treia.

;otiva ia este str"ns legată de felul -n care indivizii percep ti&pul. tunciț

c"nd ti&pul este considerat neli&itat, cu& se -nt"&plă de o$icei -n tinere e, prioritară pentruț

persoană este cunoa terea, chiar dacă infor&a iile achizi ionateș ț ț

nu sunt relevante pe ter&en scurt. tunci c"nd ti&pul este considerat finit, ca

-n cazul v"rstei a treia sau atunci c"nd conte#tul creează perspectiva fragilită%ii

vie%ii, centrală este satisfac ia e&o ională şi nu co&ponenta infor&a%ionalăț ț

Infor&a iile pot fi o$ inute i prin inter&ediul contactelor sociale, dar, odată cuț ț ș

trecerea anilor, prin repetitivitate şi rutină, acestea vor oferi din ce -n ce

&ai pu ine oportunită i de dezvoltare pentru individ. Jin"nd cont de preferin%aț ț

pentru satisfac%ie e&o%ională, dar şi de faptul că la nivel infor&a%ional rela%iile

sociale vor avea un poten%ial restr"ns, persoana v"rstnică -şi va restr"nge cercul

rela%iilor (arstensen, 199), p. 33)!.

stfel, li&itarea interac%iunilor v"rstnicilor cu al%ii poate fi pusă pe sea&aalegerii deli$erate a acestora de a alege rela%iile sigure, se&nificative din via%a lor,

care &a#i&izează confortul e&o%ional şi &ini&izează riscurile -n detri&entul

dezvoltării unor rela%ii noi, datorită conştien%ei apropierii de finalul vie%ii (I$ide&!. c.

Perspectiva sociocognitivă

'&$in"nd influen%ele sociale cu tiparele cognitive, 2taceA Fhit$ourne consideră

construc%ia identitară a persoanei ca fiind definită prin e#isten%a a două

co&ponente6 scenariul şi povestea vie%ii. 2cenariul vie%ii face referire la &odul-n care un individ se raportează la viitorul său, la e#perien%ele pe care ur&ează


9/9

să le trăiască, iar povestea vie%ii vizează trecutul, ceea ce persoana de0a a trăit.

ceste co&ponente nu sunt -n &od necesar conştient definite de individul -n

cauză. Dle se creează la nivel cognitiv, deter&in"nd adaptarea persoanei la realită%ile sociale

pe care le trăieşte (?ontaine, )1, p. 91!.

ontri$u%ia &a0oră a acestei a$ordări este aducerea -n discu%ie a unor &ecanis&e

cognitive care func%ionează de/a lungul -ntregii vie%i a individului, fără a

fi constr"nse de stadii ale dezvoltării u&ane strict deli&itate.

II.1.3. Concluzii

u toate că reprezintă orientări diferite, teoriile psihologice asupra dezvoltă/rii u&ane

la v"rsta a treia converg -n descrierea acestei perioade a vie%ii.

Asistenţa Psihologică a Persoanelor Vârstnice

Documents

Transcript of Asistenţa Psihologică a Persoanelor Vârstnice