ASIA

1. POZIŢIA GEOGRAFICĂ

- Asia este situată în estul Europei şi se întinde până la Oc. Pacific, cuprinzând şi insulele din estul şi sud-estul său;

- Suprafaţa Asiei este de 44 milioane kmp, fiind cel mai întins dintre continente (1/3 din totalul uscatului Terrei)

Limite:- Limita faţă de Europa este convenţională, fiind dată de următorul aliniament: Munţii Ural-fluviul

Ural-Marea Caspică-Munţii Caucaz-Marea Neagră-Marea Mediterană. Ultimele 2 mări sunt unite prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, între care se află o mică întindere marină, Marea Marmara.

- Limita faţă de Africa începe de la Canalul Suez (161 km, tăiat în 1858-1869 peste istmul Suez), trece prin Marea Roşie, strâmtoarea Bab-el-Mandeb şi Golful Aden.

- În sud , se află Oceanul Indian cu următoarele golfuri: Persic, Oman şi Bengal, până la Peninsula Malacca şi insulele Sumatera şi Java.

- În est şi sud-est , Asia include şi grupuri mari de insule despărţite de continent prin următoarele mări: Bering, Ohotsk, Japoniei, Galbenă, Chinei Orientale (Marea Chinei de Est), Chinei Meridionale (Marea Chinei de Sud).

- În nord-est , Asia este despărţită de America de Nord prin numai 92 km (Strâmtoarea Bering).

- În nord , ţărmurile sunt scăldate de apele Oceanului Arctic, în care Asia pătrunde prin arhipelagul Severnaia Zemlea.

2. RELIEFULAsia are toate treptele majore de relief, pe care se suprapun toate tipurile de relief create de agenţii externi

(tipuri genetice de relief). Asia are cea mai ridicată altitudine medie, 960 m, fiind urmată de Africa care are numai 700 m.2.1 ŢărmurileLitoralul Asiei are o lungime de 70 000 km. La contactul dintre uscat şi mare se formează un relief de tip

litoral. În faţa ţărmului estic sunt mări largi, deschise către ocean şi şiruri de insule.Începând dinspre nord, se remarcă următoarele peninsule: Kamceatka, Coreea, Indochina şi Malacca,

ultima ajungând până aproape de Ecuator.Insulele din estul Adiei încep prin şirul Aleutine (ce face legătura cu America), după care urmează spre

sud: I-le Kurile, Arhipelagul Japonez, Taiwan, Hainan, Arhipelagul Filipine şi I-le Sonde (Borneo, Sumatera).

Strâmtori mai importante sunt: Bering, Formosa (Taiwan) şi Malacca (face trecerea spre Oceanul Indian).

La vest de Malacca, litoralul Oceanului Indian are două peninsule: India şi Peninsula Arabia, despărţite de Golful Bengal şi Marea Arabiei, prelungită spre nord cu golfurile Oman şi Persic. Din Golful Aden se trece prin strâmtoarea Bab-el-Mandeb în Marea Roşie.

Ţărmul mediteranean cuprinde Peninsula Anatoliei, la care se adaugă litoralul mărilor Egee, Marmara şi Marea Neagră.

1

Ţărmul nordic (arctic) este foarte crestat ca urmare a acţiunii climatului glaciar din trecut şi a celui subarctic din prezent. Gura fluviilor care se varsă aici sunt îngheţate în cea mai mare parte a anului, ca şi apele de la suprafaţa Oceanului Arctic.

Tipurile de ţărmuri asiatice sunt ţărmurile cu fiorduri (golfuri marine săpate de gheţari ca cele din Insulele Novosibirk şi Peninsula Ciukotsk) cu estuare (Obi, Enisei), ţărmurile vulcanice (câmpia litorală din SE şi SV-ul Indiei), ţărm jos, mlăştinos în zone cu flux şi reflux, ţărmuri coraligene (golfurile Oman, Persic), ţărmuri cu delte.

Platforma continentală (0-200 m sub apă) este mai extinsă în nord şi pe latura pacifică, adică acolo unde se înşiră mări mărginaşe.

2.2 Unităţi tectonicePrimele nuclee continentale, care sunt părţile cele mai vechi ale Asiei, sunt denumite scuturi. În nord şi est aceste scuturi („Scutul Siberian” şi „Scutul Sinic” – China) au făcut parte dintr-un întins

continent al emisferei nordice, denumit Laurasia (cu sisteme montane asemănătoare Europei). În sud şi sud-vest, alte 2 scuturi (India şi Arabia) au făcut parte din continentul emisferei sudice, denumit Gondwana. Asia se compune din fragmente ale unor foste continente (nordic şi sudic), sudate prin apariţia sistemului montan alpino-himalayan. În timpul ultimei glaciaţiuni (perioadă de răcire a climei), munţii înalţi ai Asiei şi regiunile nordice au fost acoperite cu gheţari.

2.3 Relieful majorPe continentul asiatic se întâlnesc toate unităţile majore de relief: munţi, dealuri şi podişuri, câmpii.

Acestea au anumite caracteristici, determinate de structura geologică pe care s-au dezvoltat şi de anumiţi factori care au influenţat evoluţia lor în timp.

Treptele de relief ale Asiei sunt dispuse în fâşii orientate de la vest spre est şi au vârste diferite, fapt ce arată modul cum a crescut, în timp foarte îndelungat, suprafaţa continentului.

A. Sistemele de munţi şi podişuri înalte Sunt de două tipuri: lanţuri muntoase tinere, de tip alpin (de aceeaşi vârstă cu Carpaţii) şi masive

muntoase care au o vârstă mult mai veche. Munţii de tip alpin se desfăşoară de la vest spre est, de la Marea Neagră până la Peninsula

Indochina şi Insulele Sonde, fiind o continuare a lanţului alpino-carpatic; este lanţul himalayan, compus din lanţuri secundare de munţi.

Un al doilea lanţ muntos se găseşte în lungul ţărmului Pacificului,cu desfăşurare de la nord la sud. Acestea se compune din arcuri muntoase, care se dezvoltă atât pe continent, cât mai ales pe insulele din est.

Între munţii alpini au fost incluse şi blocuri mai vechi, cristaline, care formează podişuri interioare. În jumătatea vestică a Asiei se află următoarele lanţuri muntoase şi podişuri: Munţii Pontici,

M. Taurus, Podişul Anatoliei, M. Caucaz, Podişul Armeniei (cu vf. Ararat 5165m), M. Elburz, M. Zagros, Podişul Iran, M. Hinducuş.

Urmează partea cea mai masivă a Terrei, Asia Centrală Înaltă - complexul muntos Pamir – Tibet – Himalaya, cu lanţuri muntoase marginale înalte şi podişuri interioare înalte(Tibet,5000 m).

Marele sistem muntos asiatic atinge înălţimile maxime în partea sa centrală, care poartă numele de Himalaya-Karakorum. Acest lanţ muntos reprezintă cel mai înalt sector montan de pe glob, incluzând şi cele mai mari altitudini ale planetei: vf. Chomolungma (Everest) 8849 m şi vf. Chogori (K2) 8610 m.

2

La est de Tibet apar multe ramificaţii muntoase mai joase, care se dirijează spre SE, în Peninsula Indochina, ajungând şi în Insulele Sonde, unde se întâlnesc cu ramura muntoasă pacifică.

Lanţul pacific este reprezentat pe continent mai ales prin Munţii Sihote-Alin şi Kolîma. Lor li se adaugă munţii de pe arcurile insulare.

Munţii mai vechi, de tip masive izolate, au suprafeţe şi altitudini reduse, fiind reprezentaţi de M. Ural, continuaţi spre NE cu Taimîr. La NE de Pamir se află munţii Tianşan, Altai şi Saian.

B. Câmpiile şi podişurile joaseCâmpiile şi podişurile joase sunt dispuse în principal la nord şi sud de aliniamentul himalayan. Ele se

suprapun pe terenuri vechi, dar există şi câmpii noi, formate prin aluvionarea unor locuri joase de către fluvii. Aceste câmpii de acumulare se găsesc în partea de sud şi sud-est a continentului (C. Mesopotamiei, C. Indo-Gangetică, Marea Câmpie Chineză, C. Mekong).

Câmpiile şi podişurile nordice se referă la: Câmpia Siberie de Vest (la est de M. Ural, cu suprafaţa 1/3 din Europa), Podişul Siberiei Centrale (între fluviile Enisei şi Lena), Câmpia Turanului (la est de marea Caspică).

Podişurile şi câmpiile sudice şi sud-estice : Podişul Arabiei, în estul căruia se află câmpia de acumulare a Mesopotamiei (aluvionată de Tigru şi Eufrat), care se continuă spre sud cu o câmpie litorală. În peninsula India se găsesc Podişul Deccan şi Câmpia Indo-Gangetică (situată în nordul podişului şi aluvionată de fluviile cu acelaşi nume). Câmpiile de pe coasta pacifică sunt Marea Câmpie Chineză (lângă Marea Galbenă) şi Câmpia Mekongului.

C. Relief deşertic, glaciar şi vulcanic

Deşerturi Deşerturile sunt de două feluri:

Deşerturi reci şi înalteAcestea sunt deşerturi de podiş, cu grohotişuri, creste stâncoase, suprafeţe pietroase, cu depresiuni

închise şi lacuri sărate (ca în Tbet, o parte din Gobi şi Pamir). În Gobi există şi deşerturi cu loess (o rocă prăfoasă, gălbuie) sau nisipoase (cu dune).

Deşerturi joase, sudice, tropicale (deşertul Arabiei şi Thar) sau temperate (Turan, Tarim sau Takla-Makan). Ultimele sunt situate în centrul continentului, la adăpostul lanţurilor muntoase.

Gheţarii Gheţarii de tip montan se găsesc în munţii înalţi (Karakorum, Himalaya, Hinducuş, Tianşan,

Altai, Caucaz).În timpul glaciaţiunii (răcire a climei) care s-a încheiat acum 10 000 de ani, gheţarii din munţi erau cu mult mai extinşi, formându-se şi calote groase de gheaşă ce au acoperit podişurile înalte (Tibet, Pamir) sau NE-ul Asiei – Peninsula Taimîr.

Gheţarii de calotă – mici gheţari de calotă persistă şi acum pe insulele Severnaia Zemlea. Vulcanii

În Asia apar numeroşi vulcani, mai ales pe latura pacifică a continentului (acest sector face parte din aşa-numitul „cerc de foc al Pacificului”.

Numai în Indonezia sunt peste 100 vulcani activi, între care vestitul Krakatau care a cauzat moarte a peste 36000 de persoane la erupţia din 1883.

3

Alţi vulcani cu erupţii catastrofale: Bandai-san (Japonia-insula Honshu), Tambora (Indonezia). Vulcani apar şi în arealul lanţului alpin ca de ex. În Caucaz, Podişul Armeniei cât şi în Peninsula Arabia. Cutremure puternice însoţesc activitatea vulcanică.

D. Alte tipuri de reliefÎn Asia se află cel mai adânc canion din lume, canionul Namjargbarwa din Himalaya, situat la

graniţa dintre India şi China. El are o adâncime de 6 000 m (vestitul canion Colorado, SUA, are 1 800 m adâncime).

Relieful pe loess are o mare dezvoltare pe întinse suprafeţe din Asia, în special în China, unde grosimea loessului este maximă (500 m).

CLIMA- Din cauza marii extensiuni în latitudine, clima Asiei este foarte variată, incluzând toate tipurile

climatice;- Înălţimile mari impun etajarea climei, dar şi diversificarea ei locală;

- Lanţurile de munţi bareazămasele de aer din SE, calde şi umede, determinând secete prelungi pt teritoriile situate în spatele lor. Ca urmare, părţile central-vestice ale Asiei,a lături de unele fâşii tropicale, sunt aride, cu deşerturi şi semideşerturi;

- Dinspre nord, masele de aer polar se revarsă cu uşurinţă peste câmpiile şi podişurile siberiene, ducând la dezvoltarea climatului temperat rece.

- În sud şi sud est se face simţită prezenţa musonilorTipuri de climate

oClima ecuatorială

- În sudul Pen Malacca, parte din Filipine şi în unele insule indoneziene (Asia de SE);

- Temperaturi ridicate tot timpul anului 20 - 25˚C şi precipitaţii bogate, peste 2000 mm/an

- Vânturi: calme ecuatorialeoClima tropicală

Climatul musonică- În Pen. India şi Indochina

- 2 anotimpuri: unul ploios (datorită musonilor de vară care aduc precipitaţii bogate dinspre Oc. Pacific şi Indian) şi unul secetos (datorită vânturilor uscate dinspre continent);- Aici se află polul ploilor, la Cherrapunji (statul Assam din NE Indiei) cu o medie de 11 m apă/an (23 m în 1861).- Vara se formează pe suprafeţele oceanice cicloni tropicali numiţi taifune

- Vânturi: musonii Climatul tropical uscat(deşertic)

- În sud-vestul Asiei (regiunea Golfului Persic: Arabia, vestul Pachistanului şi al Afganistanului);

- Musonii de vară, ploioşi, bat spre NE şi nu afectează părţile continentale situate la vest de India;

- Temperaturi ridicate (peste 20-30˚C), cu diferenţe mari de la zi la noapte şi precipitaţii puţine (sub 100 mm/an)- Vânturi: alizee

oClima subtropicală

4

Climatul subtropical cu vară ploioasă- În China şi sudul Japoniei, unde musonii de vară aduc ploi dinspre Oc. Pacific

- Vânturi:musonii Climatul mediteraneean

- Pe ţărmul Mării Mediterane, sudul Mării Negre, sudul M. Caspice,a vasnsând pe văi adăpostite pe sub Munţii Zagros până spre Golful Persic;

- Veri calde (20-25˚C) şi secetoase, ierni blânde şi ploioase(200-500 mm/an)

- Vânturi de vestoClima temperată

Climatul temperat cu ierni aspre, de nuanţă umedă - De la Ural la Pacific, cuprinzând o parte din nordul Chinei, Japonia;

- Cu cât se înaintează spre est, cu atât iarna este mai aspră;

- Spre limita nordică – polul frigului – Oimiakon, cu -71˚C.

- Precipitaţii 500-2000mm/an

- Vânturi de est Climatul temperat continental cu ierni aspre, dar secetos (de stepă)

- În sudul celui anterior (Asia Centrală, Tibet, parte din Gobi)

- Precipitaţii 200-500mm/an

- Vânturi polare, vânturi de vest Climatul temperat continental arid (de deşert)

- Ocupă centrul continentului, la est de M. Caspică, la nord de barajul muntos al Himalaiei

- Precipitaţii sub 200 mm

- Vânturi localeoClima subpolară

- Ocupă fâşia din nordul taigalei, până în apropierea Cercului Polar de Nord

- ierni foarte lungi şi friguroase

- apare un alt pol al frigului: Verhoiansk -60˚C

- precipitaţii sub 250 mm

- vânturi polareoClima polară

- În insulele arctice şi pe ţărmul Oc. Arctic

- Precipitaţii 100-200 mm/an

- Vânturi polareClimatul montan- se caracterizează prin etajarea climatică pe verticală

- se formează brize de munte şi foehn

HIDROGRAFIA

Apele curgătoare- Hidrografia este în strâsă dependenţă cu suprafaţa, relieful şi clima Asiei

5

- Aprox. 22% din teritoriul continentului este lipsit de ape curgătoare (regiuni areice) - deşerturile Arabiei, Gobi, iar 34% prezintă scurgere endoreică (spre depresiuni sau bazine interne care nu comunică cu oceanul)

- Cel mai mare areal endoreic este cel din Asia Centrală (de la Marea Caspică până la Munţii Tian Shan)

- Există şi fluvii care debuşează în lacuri (ex. Amu-Daria, în lacul Aral), fie se pierd în nisipuri (Tarim) sau mlaştini

- În funcţie de aliniamentele reliefului, s-au organizat 4 mari sisteme hidrografice:

Fluviile siberiene - Curg către nord şi se varsă în Oc. Arctic: Obi (cu Irtâş), Enisei (cu Angara), Lena.

- Toate au bazine hidrografice de peste 2 mil km² şi lungimi ce ating maxim la Obi, 5300 km.

- Produc mari revărsări de primăvară, când dezgheţul are loc dinspre izvor spre vărsare unde solul îngheţat nu permite infiltrări

Fluviile care curg spre ţărmurile de SE - Huang He (Fluviul Galben, Yangntze (Chang Jiang sau Fluviul Albastru), Mekong

- Majoritatea au izvoarele în Tibet

- Yangtze este cel mai lung din Asia, 5530 km, cu un bazin de peste 1,7 mil km² şi un debit de 22 000 m³/sec

Huang He transportă anual peste 900 mil m³ de aluviuni, dominant din loess Fluviile care curg spre Oceanul Indian

- Gangele (cu Brahmaputra), Indus, Salween, Irravaddy

- Gangele aduce în Golful Bengal 40 000 m³ de apă şi aluviuni pe secundă, formând o mare deltă, dens populată şi intens cultivată

Fluviile care se varsă în Golful Persic - Tigrul şi Eufratul, reunite în Shatt al Arab

- ambele izvorăsc din Podişul Armeniei şi drenează Câmpia Mesopotamiei din IrakPrincipalele fluvii asiatice ca lungime:

- Changjiang 6340 km

- Obi 5410 km

- Huahg He 4845 km

- Amur 4665 km

- Lena 4400 km

- Enisei 4129 km

- Mekong 4023 km

- Indus 3180 km

- Brahmaputra 2760 km

- Gange 2597 kmPrincipalele fluvii asiatice ca debit mediu:

- Gange 39 000 m³/sec

- Changjiang 34 000 m³/sec

- Brahmaputra 26 000 m³/sec

- Mekong 13 000 m³/sec

- Obi 11 000 m³/sec6

Lacurile- Asia are cel mai întins lac, Marea Caspică; este considerată lac, deoarece nu comunică cu Oceanul Planetar

şi reprezintă fragmentele unei mări mai întinse (ce cuprindea Marea Caspică, Lacul Aral, Lacul Balhaş)- Cel mai sărat lac, Marea Moartă (325 g săruri dizolvate într-un litru de apă), lac tectonic, format în

depresiuni create în urma prăbuşirii scoarţei terestre; aceasta este situată la 396 m sub nivelul mării- Cel mai adânc lac, Lacul Baikal (lac tectonic), 1620 m, cu cel mai mare volum de apă dulce 23 000m³

- Alte lacuri tectonice: Van şi Urmia, în sudul M. Caucaz, lapeste 1200 m înălţime

- Lacuri sărate: în nordul Chinei, partea centrală a Turciei

- Lacuri vulcanice: în Indonezia

- Lacuri hidroenergetice: pe fluviile Irtâş, Enisei, Angara, Ind, Huang-He

- în Câmpia Siberiei de Vest, Câmpia Mesopotamiei, Delta Gangelui, insulele Sumatra şi Kalimantan există întinse suprafeţe acoperite cu mlaştini

- suprafeţe acoperite cu gheţari: Severnaia Zemleia, Mţii Karakorum, Himalaya, Pamir, Tibet.

1. VEGETAŢIA, FAUNA, SOLURILEDatorită întinderii mari, a largii extensiuni în latitudine şi sub influenţa climei, a reliefului şi a solurilor,

vegetaţia şi fauna Asiei cunosc o mare diversitate. Dispunerea şi componenaţa acestora au fost influenţate, pe lângă factorii fizico-geografici şi unele evenimente geografice (ultima glaciaţiune), şi de activitatea umană.

În linii mari, zonele de vegetaţie şi faună urmăresc zonele climatice. Tundra - Se întâlneşte în nordul continentului, dincolo de cercul polar de nord, în condiţiile climatului subarctic

- Vegetaţia discontinuă şi săracă, formată îndeosebi din muşchi, licheni, ierburi şi arbuşti pitici: salcie polară, mesteacăn pitic.

- Fauna: renul, ursul alb, vulpea polară, lupul de tundră, iepurele alb, hermelina.

- Soluri: soluri de tundră subţiri, sărace în substanţe nutritive, având conţinut mare de rocă; vara, în urma topirii gheţii, ele devin mlăştinoase.

Taigaua - Se întâlneşte în sudul tundrei, în condiţiile unui climat temperat de nuanţă umedă, cu ierni lungi şi aspre.

- Taigaua = cea mai întinsă pădure de conifere a lumii

- Vegetaţia: molid, brad, pin, larice şi turbării întinse

- Fauna: mamifere cu blană preţioasă (zibelina, hermelina,samur, vulpe, râs), elan, ren, urs brun.

- Solurile: de tip podzol, sărace în himus, nefertile Pădurile de foioase - La sud de taiga se întinde o fâşie de păduri de foioase, care se lăţeşte în apropiere de ţărmul Oc. Pacific.

- Vegetaţia: stejar, fag est-asiatic

- Fauna: tigru de Amur, urs, leopard

- Solurile: soluri brune Stepa şi silvostepa - Se întâlneşte începând din NE-ul Mării Caspice şi până în dreptul Mării Japoniei

- Vegetaţia: graminee, arbuşti

- Fauna: antilopa saiga, asin sălbatic, reptile, rozătoare, cal sălbatic

7

- Solurile: soluri bălane (cernoziomuri), bogate în humus, fertile Pădurile subtropicale

Est-Asiatice: - Vegetaţia: palmier, laur, arborele de camfor, magnolii

- Fauna: maimuţe, rinoceri

- Solurile: podzoluri roşii, terra rossa Mediteraneene:

- Vegetaţia: stejar de plută, măslin, leandru, cedru, măslin, maquis, pin de Alep

- Fauna: reptile, broasca ţestoasă, vipera cu corn

- Solurile: terra rossa Vegetaţia de deşert - Urmăreşte două fâşii situate la nord şi la sud de munţii Himalaza Deşerturi temperate, în nord (la est de Marea Caspică, până în sudul Munţilor Altai)- Vegetaţia: saxaul, pelin, rogoz

- Fauna: reptile, păsări, rozătoare, cămila cu 2 cocoaşe

- Solurile: nisipuri, soluri scheletice Deşerturi tropicale- Vegetaţia: ierburi rare, oaze (cu palmieri), arbuşti

- Fauna: antilope, reptile, insecte, păsări, dromaderul

- Solurile: nisipuri, soluri scheletice Deşerturi reci- Vegetaţia: ierburi

- Fauna: iac, asin

- Solurile: roci şi soluri neformate Deşerturi alpine- Vegetaţia: ierburi montane, arbuşti pitici

- Fauna: capră neagră, cerb

- Solurile: soluri brune alpine Pădurile musonice - Vegetaţia: teck, palmier, santal, bambus

- Fauna: elefant indian, rinocer, maimuţe, marele panda (în pădurlile de bambus)

- Solurile: soluri brune-roşii, laterite Savana - Vegetaţia: accacia, ierburi înalte

- Fauna: elefant indian, tigru

- Solurile: soluri galbene de savană, laterite Pădurile ecuatoriale - Vegetaţia: abanos, mahon, liane, arborele de cauciuc, orhidee, palmier

- Fauna: tapir, maimuţe (urangutan, gibon), rinocer, jaguar, reptile, păsări

- Solurile: soluri roşii, laterite Pădurile de mangrove

8

- Vegetaţia: arbori adaptaţi oscilaţiilor apei

- Fauna: reptile, păsări

- Solurile: soluri de mlaştină

AFRICA

1. POZIŢIA GEOGRAFICĂ- Se află în sudul Europei şi vestul Orientului Mijlociu, de care a fost separată prin tăierea Canalului de

Suez în 1869 (în vestul Peninsulei Sinai);- Africa este situată aproape simetric faţă de Ecuator, fiind singurul continent care se întinde în toate cele

patru emisfere;- Ca mărime, ocupă locul al treilea între continentele globului, cu o întindere totală de peste 30 mil km²

(30 291 000 km² ) şi o poziţie centrală în cadrul acestora.

Ţărmurile – puţin crestate, măsurând numai cca 28 000 km.- Spre Atlantic, este rectiliniu, cu plaje, iar în faţa sa valurile au acumulat o bară continuă cu nisip.- În Golful Guineea, cordoanele de nisip barează în spatele lor lagune.- Ţărmul estic este predominant coraligen.

Limite:Faţă de Europa- Limita urmăreşte Strâmtoarea Gibraltar (13 km) şi ţărmul sudic al M. Mediterane, cu 2 golfuri

importante: Sirta Mică şi Sirta Mare;Faţă de Asia- Limita începe de la Canalul Suez, trece prin Marea Roşie, str. Bab-el-Mandeb şi Golful Aden;În est- Oc. Indian – cu ţărm regulat, lipsit de golfuri; - Peninsula Somaliei, pătrunde adânc în ocean, limitând spre sud Golful Aden;- Insula Madagascar (locul 4 pe glob ca mărime, 580 000 km²), separată de continent de str. Mozambic;În vest- Oc. Atlantic- Cel mai mare golf african – Golful Guineea, separat de delta fluviului Niger în Golful Benin (vest) şi

Golful Biafra (est);- Aproape de ţărmul african – insulele Canare (Spania) şi ale Capului Verde.

Punctele extreme:- În N: Capul Ras-el-Abiad (Capul Alb) 37˚21’latN

- În S: Capul Acelor = Agulhas 34˚51’latS

- În E: Capul Guardafui (C. Hafun) = 51˚23’longE

- În V: Capul Verde = Cabo Verde 17˚33’longV

2. RELIEFUL

9

În cea mai mare parte, acest continent este constituit dintr-un soclu vechi, format acum 500 milioane de ani, accidentat îndeosebi în partea de est, unde se află Marele Graben Est-African. Acest soclu reprezintă una dintre componentele principale ale vechiului şi vastului continent sudic Gondwana.

Ca urmare a îndelungatului proces de eroziune, forma de relief caracteristică Africii este podişul neted, acoperit de roci sedimentare (gresii).

În decursul timpului geologic, acest podiş a suferit unele coborâri sau înălţări.În cazul coborârilor au luat naştere mari cuvete (depresiuni), cum sunt Niger, Nil, Congo şi Ciad. În cazul înălţărilor s-au produs fracturi ale scoarţei, apărând un imens şanţ tectonic (Marele Graben Est-

African). Sistemul grabenelor est-africane se desfăşoară din Marea Roşie până la gura fluviului Zambezi, în lungul său instalându-se o succesiune de lacuri: Turkana, Victoria (cel mai mare lac african, 68 100 km²), Tanganyka 1435 m adâncime. în care s-a instalat un lanţ de lacuri (Albert, Malawi, Tanganyka).

Structura faliată a favorizat manifestarea vulcanismului, aici existând şi cei mai înalţi munţi din Africa: Kenya (5194 m), Kilimandjaro (5895 m).

Există şi vulcani activi: Meru (nordul Tanzaniei), peste 8 în sistemul Virunga din Republica Congo (ex. Nyiragongo).

Majoritatea vulcanilor aparţine celui mai lung sistem de grabene de pe toate continentele.Munţi de încreţire: în zona Magrebului - Munţii Atlas, Munţii Antiatlas, din nord-vest (de tip alpin,o

continuare a sistemului alpino-carpato-himalayan), Munţii Capului, Munţii Scorpiei, în sud.Podişuri: - În est - Podişul Înalt al Etiopiei

- În sud - Pod. Shaba, Pod. Angolei, Pod. Veld

- în centru: Pod Kordofan şi alte podişuri joase, ce coboară în trepte către golful Guineii (Pod. Bauchi)Câmpiile africane:- sunt restrânse şi de tip litoral: Câmpia Senegalului, Câmpia Guineii (pe ţărmul atlantic);

- Câmpia Somaliei şi Câmpia Mozambicului (pe ţărmul Oc. Indian)În Africa există două dintre cele mai mari deşerturi din lume: Sahara şi Kalahari. Un alt deşert: Deşertul

Namib, pe ţărmul Oc. Atlantic.Sahara- Cel mai mare deşert de pe glob (8 mil km²)

- Este format în cea mai mare parte dintr-un platou jos, având 3 tipuri de peisaje:

- Erguri = deşert cu dune mişcătoare pe fundul unor regiuni mai coborâte;

- Reguri = porţiuni mai coborâte ale reliefului, acoperite cu pietrişuri şi nisipuri grosiere;

- Hamade = platouri stâncoase, acoperite cu pietre colţuroase (deşert pietros)

- Este presărat cu rare depresiuni, în care ies la iveală apele subterane. Acestea condiţionează prezenţa oazelor cum sunt Faiyum, Kattara, Fezzan.

Kalahari- Platou mai înalt (900-1200 m altitudine), acoperit în mare parte cu dune de nisip şi aproape lipsit de

vegetaţie.

3. CLIMA

10

- Africa este cel mai cald continent, dispus simetric pe Ecuator şi între cele două tropice. Simetria faţă de Ecuator determină repetarea zonalităţii climatice în cele două emisfere (cu o desfăşurare inversă a sezoanelor). Datorită masivităţii, Africa se caracterizează prin continentalism climatic.

- Alţi factori care influenţează clima: repartizarea presiunii atmosferice de care depinde mişcarea aerului, caracterul curenţilor oceanici de lângă ţărmuri (curentul rece al Benguelei, care explică existenşa deşertului Namib), altitudinea (explică apariţia gheţarilor şi zăpezilor pe munţii înalţi din regiunea ecuatorială).

- Aproape jumătate din suprafaţa Africii are o climă aridă, cu mai puţin de 200 mm/m² precipitaţii anuale (Sahara, Kalahari, Namib).

- Regiunile tropicale sunt uscate pe tot parcursul anului, din cauza mişcărilor descendente ale aerului. În schimb, zona ecuatorială este marcată de o ridicare a maselor de aer; acest fapt determină ploi zilnice şi o mare umiditate a aerului.

- Datorită încălzirii puternice, aerul de la Ecuator se ridică, formând un „brâu” de presiuni joase. Această zonă, numită a calmelor ecuatoriale, atrage continuu mase de aer tropical, formându-se vânturi regulate (alizee). Ele au direcţia NE-SV, în emisfera nordică, şi SE-NV în emisfera sudică.

- Alizeele se deplasează sezonier, spre nord şi spre sud, urmând deplasarea centrilor de presiune mică şi mare. În vara emisferei nordice, razele Soarelui cad perpendicular pe Tropicul Racului (la solstiţiul din 21 iunie), iar presiunile joase ecuatoriale migrează spre nord. Cad astfel precipitaţii abundente în regiunile subecuatoriale nordice, în timp ce în cele ale emisferei sudice este anotimpul de iarnă, uscat, cauzat de prelungirea aici a alizeelor.

- Se pot deosebi astfel două grupe de climate zonale: calde şi umede şi cele calde şi uscate, la care adaugă climatul etajat pe altitudineClimate calde şi umede

o Climatul ecuatorial- De o parte şi de alta a Ecuatorului,până la 5˚ latitudine nordică şi sudică, cuprinzând bazinul fluviului Zair

şi coasta Golfului Guineii.- Temperaturi medii anuale ridicate (25-26˚C) şi precpitaţii abundente (1500 - 4000 mm/an).

o Climatul subecuatorial (şi cel de nuanţă musonică)

- Apare în ambele emisfere între 5-18˚latitudine.

- Temperatura se menţine ridicată tot timpul anului (20˚C), însă precipitaţiile creează două anotimpuri, unul secetos şi unul ploios.

- Vara, încălzirea puternică a uscatului atrage masele de aer umed dinspre ocean (prelungirea alizeului de SE), iarna dominând alizeul de NE, uscat. Sezonul arid creşte ca durată de la 2 luni la peste 11 luni la contactul cu deşertul.Climate calde şi umedeo Climatul tropical uscat, de deşert şi semideşert

- Ocupă zona tropicelor, între 18-25˚latitudine nordică şi sudică

- În partea nordică, unde uscatul are dezvoltare maximă, se găseşte cel mai întins deşert al lumii, Sahara, cu peste 8,8 milioane km².

- În Sahara (Libia), s-a înregistrat şi cea mai ridicată temperatură din lume, 58˚C la umbră (la 13 septembrie 1922).

- Caracteristica acestui climat este dată de diferenţele termice mari între zi şi noapte, dar mai ales de absenţa îndelungată şi neregularitatea ploilor.o Climatul tropical oceanic

11

- În Africa insulară – Insula Madagascar, alte insuleo Climatul subtropical (mediteraneean)

- Extremităţile continentului (Africa de nord maghrebiană şi regiunea Capului) stau sub influenţa maselor de aer temperat

- Veri aride şi ierni ploioase, bat vânurile de vestClimat etajat pe altitudine

- Regiunile muntoase ale Africii au o climă etajată pe altitudine, care începe cu clima din zona respectivă şi, pe culmile cele mai înalte, ajunge până la un climat rece (Podişul Înalt al Etiopiei, munţii Kenza şi Kilimanjaro)

4. HIDROGRAFIAApele curgătoare

Africa este un continent al contrastelor, având atât mari sisteme fluviale – inclusiv cel mai mare curs de apă de pe Glob, Nilul – cât şi regiuni areice (deşerturi şi semideşerturi) şi endoreice (Ciad, grabenul est-african, parţial Kalahari).

Regimul hidrologic al cursurilor de apă este strâns legat de regimul precipitaţiilor. Aşa se explică faptul că Nilul este depăşit ca debit de Congo şi de alte cursuri de apă.

Din cauză cascadelor (Victoria, pe Zambezi) şi a repezişurilor (cele de pe cursul inferior al fluviului Congo, cele şase cataracte pe Nil), aproape toate fluviile africane sunt parţial navigabile.

Au potenţial hidroenergetic ridicat (mai mult de 1/5 din totalul mondial).În funcţie de relief, s-au organizat trei mari sisteme hidrografice teritoriale:

o Spre Marea Mediterană

Nilul- Cel mai lung fluviu al lumii, 6671 km, cu un bazin de 2,9 mil km² (2 870 000 km²) şi un debit de 2000

m³/sec;- Izvorăşte din apropierea Ecuatorului, izvorul său este considerat râul Kagera, care se varsă în lacul

Victoria;- Este orientat S-N, traversând 3 zone climatice (ecuatorială, subecuatorială, tropicală); acest fapt

determină ca la Assuan (Egipt), iarna, debitu fluviului să scadă la 500 m³/sec, pentru ca vara (serzonul subtropical umed), debitul să atingă 7000 m³/sec.

- Principalii afluenţi sunt: Nilul Albastru şi Atbara, diin Podişul Etiopiei;

- Se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă triunghiulară;

- Este singurul curs ce traversează deşertul Sahara (2500 km), unde nu primeşte nici un afluent.o Spre Oceanul Atlantic

Congo (Zair)- Ocupă primul loc pe continent prin suprafaţa bazinului (3,7 mil km²) şi un debit mediu de 50 000

m³/sec;- Lungimea 4700 km

- Este un fluviu tipic ecuatorial, cu regim constant şi numeroase cascade (cascadele lui Stanley şi Livingstone);

- Se varsă în Oc. Atlantic printr-un estuar lung de 17 km. Niger

- Lungime 4184 km, suprafaţa bazinului 2 mil km²

12

- Se varsă în Oc. Atlantic printr-o deltă Senegal Orange

o Spre Oceanul Indian

Zambezi- Cu un regim tipic subecuatorial, este cel mai important fluviu din sudul Africii (2600 km lungime şi un

bazin de 1,3 mil km²);- Se varsă în Oceanul Indian printr-o deltă;

- După confluenţa cu Cuando, formează cascada Victoria. Limpopo

LacurileLacuri naturaleSunt mai frecvente în Africa de Est, fiind de regulă tectonice şi cu apă dulce, formate în şanţurile tectonice:

- Lacul Turkana

- Lacul Victoria, cel mai întins, având supafaţa 68 100 km², situat pe Ecuator; adâncimea 79 m.

- Lacul Tanganyika, 1435 m adâncime, ocupând locul 2 pe Glob, după Baikal;suprafaţa 31 900 km²,

- Lacul Malawi, 700 m adâncime, suprafaţa 30 900 km².În Africa de Nord sunt frecvente şoturile, lacuri sărate, puţin adânci. Tot aici se află lacul Ciad, cu o suprafaţă

variabilă (12 000 – 26 000 km²) şi o adâncime cuprinsă între 4-11 m.În subsolul Saharei există mari acumulări de ape subterane.Lacuri artificiale

- Lacuri hidroenergetice, pe fluviile Nil (lacul Nasser), Volta (Akosombo), Zambezi.

- Canalul artificial Suez, care leagă Marea Mediterană de Marea Roşie.

5. VEGETAŢIA, FAUNA, SOLURILEÎn funcţie de zonele de climă, vegetaţia Africii prezintă mari contraste.Pe de o parte, întinse regiuni din Africa sunt acoperite cu păduri înalte şi dese (păduri ecuatoriale), pe de altă parte, uriaşe suprafeţe sunt aproape total lipsite de vegetaţie, formând cele mai mari deşerturi de pe glob. Pădurea ecuatorială

- Se dezvoltă pe ţărmul Golfului Guineii şi în bazinul fluviului Zair.

- Ocupă 1/10 din suprafaţa Africii, fiind formate din arbori veşnic verzi

- Precipitaţiile bogate şi temperaturile ridicate fac ca arborii să crească tot anul, determinând cea mai mare bogăţie de specii de pe Glob

- Vegetaţia: cuprinde arbori cu înălţimi mici, până la arbori foarte înalţi (uneori peste 60 m), astfel încât pădurea se prezintă etajată: arborele de cauciuc, cocotir, bananier, palmierul de ulei, abanosul, santalul, acajuul

- Fauna: lepardul, antilopa de pădure, maimuţe, puma, papagal, crocodili, hipopotami

- Soluri: groase de zeci de metri, culoare roşie datorită prezenţei fierului – soluri lateritice, sărace în humus, cu toată cantitatea de substanţe organice, din cauza procesului rapid de descompunere

Savana - Ocupă 40% din Africa

- În Africa de Sus este numită veld

13

- Vara ierburile se usucă şi se aprind de la soare

- În lungul apelor apar pădurile galerii

- Vegetaţia: ierburi înalte 1-5 m,presărate cu arbori: accacia, baobabul

- Fauna: erbivore: antilope, zebre, girafe, gazele, rinoceri, elefanţi, bivoli sălbatici, carnivore: lei, leoparzi, hiene, şacali; în ape: hipopotami; păsări: struţul african

- Soluri: lateritice, mai puţin profunde; coborârea apei la adâncimi mari în sol, în anotimpul secetos, face ca la suprafaţă să se acumuleze elemente de fier şi aluminiu, mai puţin solubile, care formează o crustă solidă

Stepa tropicală - O largă zonă de vegetaţie, care face trecerea de la veg de savană la veg de semideşert şi deşert

- Zona de stepă din partea de sud a Saharei se numeşte sahel Deşerturile tropicale (Sahara, Namib)

- Corespund zonei de climă uscată

- Vegetaţia: foarte rară (ierburi scunde şi arbuşti), în oaze apar palmieri (curmali)

- Fauna: şopârle, şerpi, scorpioni, dromaderul

- Soluri: discontinue, cu mult pietriş şi foarte subţiri Vegetaţia mediteraneană

- Ocupă suprafeţe extrem de reduse în extremităţile nordică şi sudică ale continentului

- Vegetaţia: maquis, păduri de stejar şi cedri (în Africa de Nord), ierburi şi tufişuri cu frunze dure în regiunea Cap

- Fauna: mult transformată de om, predomină rozătoare

- Soluri: roşii mediteraneene (terra rossa)

14