Pagini de Cultura

Iată femeia pe care o iubesc, la Teatrul Naţional Timişoara

Publicat de Ana Brunner 7 Iunie 2011

Gong de premieră la Teatrul Naţional din

Timişoara. Joi, 9 iunie, de la ora 19, în Sala Mare a instituţiei teatrale, timişorenii sunt

aşteptaţi cu cea mai nouă dintre producţiile TNTm: Iată femeia pe care o iubesc de Camil

Petrescu, în regia Mihaelei Lichiardopol. Următoarea reprezentaţie a speczacolului este

programată pentru a doua zi, de la aceeaşi oră.

Acest text – montat destul de rar din pricina dificultăţii sale – explorează o poveste de

dragoste din perspectiva unei personalităţi de tip border-line, o iubire a cărei intensitate

traduce emoţii uriaşe şi dezvăluie o fină reţea psihologică care, în pur stil camilpetrescian,

farmecă şi învăluie cititorul/spectator, ne dezvăluie Codruţa Popov, secretarul literar al

Teatrului Naţional.

Distribuţia spectacolului îi reuneşte pe actorii Silviu Văcărescu, Claudia Ieremia, Călin

Stanciu jr., Sabina Bijan, Cătălin Ursu, Bogdan Spiridon, Ana-Maria Munteanu, Irene

Flamann Catalina, Paula Maria Frunzetti, Claudiu Dogaru, Adrian Jivan, Cristian Szekeres,

Iuliana Crăescu, Luminiţa Tulgara, Roberta Popa-Ionescu, Mălina Manovici, Ionut

Pîrvulescu, Cristian Brătoiu, Dianna Praskot, Raul Bastean şi Allan Vartolomei. Din aceeaşi

echipă de proiect mai fac parte şi Lucian Lichiardopol (decoruri), Geta Medinski (costume),

Constantin Gâdea (mişcarea scenică), Florian Putere (light design), Adrian Mardan şi Gabriel

Almasi (muzica).

Biletele s-au pus în vânzare la agenţiile Teatrului Naţional: Mărăşeşti (str. Mărăşeşti nr. 2),

respectiv Sala 2 (Parcul Civic), deschise după următorul orar: marţi – duminică, între orele

11.00 – 19.00. Rezervări la tel. 0256.201.117.

http://www.paginidecultura.ro/2011/06/07/iata-femeia-pe-care-o-iubesc-la-teatrul-national-

timisoara/

Iată femeia pe care o iubesc! E actriţă la Teatrul Naţional

din Timişoara

Scris de Nicoleta Bodiu / nicoleta.bodiu @ oradetimis.ro la 7 Iun. ora 11:31 Comentarii

Gong de premieră la Teatrul Naţional din Timişoara, care îşi aşteaptă publicul cu cea mai

nouă dintre producţiile sale: Iată femeia pe care o iubesc de Camil Petrescu, în regia Mihaelei

Lichiardopol. Spectacolul va vedea pentru prima dată luminile rampei joi, 9 iunie, de la ora

19, în Sala Mare a Teatrului Naţional, următoarea reprezentaţie fiind programată pentru a

doua zi, de la aceeaşi oră.

Acest text – montat destul de rar din pricina dificultăţii sale – explorează o poveste de

dragoste din perspectiva unei personalităţi de tip border-line, o iubire a cărei intensitate

traduce emoţii uriaşe şi dezvăluie o fină reţea psihologică care, în pur stil camilpetrescian,

farmecă şi învăluie cititorul/spectator, precizează secretarul literar al TNTm, Codruţa Popov.

Povestea celor două surori gemene – Bella, o cântăreaţă de varieteu, o femeie interesată şi

rece, şi Ana, o strălucită medicinistă, o fată modestă şi serioasă – şi a tânărului care ajunge la

un sanatoriu de boli nervoase după ce încearcă să se sinucidă pentru că a fost refuzat de

iubirea vieţii lui, va fi pusă în scenă de actorii Silviu Văcărescu, Claudia Ieremia, Călin

Stanciu jr., Sabina Bijan, Cătălin Ursu, Bogdan Spiridon, Ana-Maria Munteanu, Irene

Flamann Catalina, Paula Maria Frunzetti, Claudiu Dogaru, Adrian Jivan, Cristian Szekeres,

Iuliana Crăescu, Luminiţa Tulgara, Roberta Popa-Ionescu, Mălina Manovici, Ionut

Pîrvulescu, Cristian Brătoiu, Dianna Praskot, Raul Bastean şi Allan Vartolomei.

Concepţia regizorală a Mihaelei Lichiardopol este întregită de decorurile semnate de Lucian

Lichiardopol şi costumele create de Geta Medinski. Mişcarea scenică aparţine lui Constantin

Gâdea, pe muzica lui Adrian Mardan şi Gabriel Almasi, iar light design-ul poatră semnătura

lui Florian Putere.

http://www.oradetimis.ro/iata-femeia-pe-care-o-iubesc-e-actrita-la-teatrul-national-din-

timisoara/cultural/2011/06/07/

Piesa de Camil Petrescu, pe scena TNT

Posted on 09 iunie 2011 by Georgeta P.

Teatrul Naţional Timişoara se pregăteste intens pentru un nou spectacol. Joi, de la ora 19, în

Sala Mare a Teatrului Naţional va avea loc premiera cu „Iată femeia pe care o iubesc”, de

Camil Petrescu.

Acest text, montat destul de rar din pricina dificultăţii sale, explorează o poveste de dragoste

din perspectiva unei personalităţi de tip border-line, o iubire a cărei intensitate traduce emoţii

uriaşe si dezvăluie o fină reţea psihologică care, în pur stil camilpetrescian, farmecă şi

învăluie cititorul/spectator, explică secreatrul literar al TNT, Codruţa Popov. Distribuţia

spectacolului îi reuneşte pe Silviu Văcărescu, Claudia Ieremia, Călin Stanciu jr., Sabina Bijan,

Cătălin Ursu, Bogdan Spiridon, Ana-Maria Munteanu, Irene Flamann Catalina, Paula Maria

Frunzetti, Claudiu Dogaru, Adrian Jivan, Cristian Szekeres, Iuliana Crăescu, Luminiţa

Tulgara, Roberta Popa-Ionescu, Mălina Manovici, Ionut Pîrvulescu, Cristian Brătoiu, Dianna

Praskot, Raul Bastean şi Allan Vartolomei. Decoruri sunt realizate de Lucian Lichiardopol, iar

costumele poartă semnătura Getei Medinski. Muzica e compusă de Adrian Mardan şi Gabriel

Almasi, de mişcare s-a ocupat Constantin Gâdea, iar de light design, Florian Putere. Regia

artistică îi aparţine Mihaelei Lichiardopol.

http://www.debanat.ro/2011/06/piesa-de-camil-petrescu-pe-scena-tnt/

„Iată femeia pe care o iubesc”, la Teatrul Naţional Timişoara Marţi, 07 Iunie 2011 18:45

Scris de Florin Puscas

Pregătirile pentru un nou spectacol sunt în plină desfăşurare la Teatrul Naţional Timişoara.

Spectacolul „Iată femeia pe care o iubesc”, de Camil Petrescu, va fi prezentat în premieră, joi,

9 iunie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Teatrului Naţional. Textul scriitorului român – montat

destul de rar din pricina dificultăţii sale – „explorează o poveste de dragoste, din perspectiva

unei personalităţi de tip border-line, o iubire a cărei intensitate traduce emoţii uriaşe şi

dezvăluie o reţea psihologică fină care, în pur stil camilpetrescian, farmecă şi învăluie

cititorul/spectator”, spune Codruţa Popov, secretar literar al Teatrul Naţional Timişoara. În

distribuţia spectacolului se regăsesc actorii Silviu Văcărescu, Claudia Ieremia, Călin Stanciu

jr., Sabina Bijan, Cătălin Ursu, Bogdan Spiridon, Ana-Maria Munteanu, Irene Flamann

Cătălina, Paula Maria Frunzetti, Claudiu Dogaru, Adrian Jivan, Cristian Szekeres, Iuliana

Crăescu, Luminiţa Tulgara, Roberta Popa-Ionescu, Mălina Manovici, Ionut Pîrvulescu,

Cristian Brătoiu, Dianna Praskot, Raul Bastean şi Allan Vartolomei. Decorurile sunt realizate

de Lucian Lichiardopol, costumele de Geta Medinski, muzica le aparţine lui Adrian Mardan şi

Gabriel Almasi, iar regia artistică este semnată de Mihaela Lichiardopol.

http://www.ziuadevest.ro/cultura/20568-iat-femeia-pe-care-o-iubesc-la-teatrul-naional-

timioara.html

„Iată Femeia pe care o Iubesc” de Camil Petrescu 7 Iunie, 2011

„Iată Femeia pe care o Iubesc”de Camil Petrescu

Teatrul Naţional Timişoara se pregăteste intens pentru un nou spectacol.

Joi, 9 iunie, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrului Naţional va avea loc premiera spectacolului

IATĂ FEMEIA PE CARE O IUBESC de Camil Petrescu.

Acest text – montat destul de rar din pricina dificultăţii sale – explorează o poveste de

dragoste din perspectiva unei personalităţi de tip border-line, o iubire a cărei intensitate

traduce emoţii uriaşe si dezvăluie o fină reţea psihologică care, în pur stil camilpetrescian,

farmecă şi învăluie cititorul/spectator.

Distribuţia spectacolului îi reuneşte pe Silviu Văcărescu, Claudia Ieremia, Călin Stanciu jr.,

Sabina Bijan, Cătălin Ursu, Bogdan Spiridon, Ana-Maria Munteanu, Irene Flamann Catalina,

Paula Maria Frunzetti, Claudiu Dogaru, Adrian Jivan, Cristian Szekeres, Iuliana Crăescu,

Luminiţa Tulgara, Roberta Popa-Ionescu, Mălina Manovici, Ionut Pîrvulescu, Cristian

Brătoiu, Dianna Praskot, Raul Bastean şi Allan Vartolomei. Decoruri Lucian Lichiardopol.

Costume Geta Medinski. Muzica Adrian Mardan, Gabriel Almasi. Mişcare Constantin Gâdea.

Light design Florian Putere. Regia artistică Mihaela Lichiardopol.

http://www.artactmagazine.ro/iata-femeia-pe-care-o-iubesc-de-camil-petrescu.html

Nr. 12/2011 Ion Jurca Rovina

Iată, după câteva decenii, şi la Timişoara …

Când ne mândrim cu personalităţi ale literaturii române care au funcţionat în scurte perioade la Timişoara, îi numim pe Camil Petrescu şi pe George Călinescu. Pentru Camil Petrescu, şederea în Timişoara are mai multe conotaţii, inclusiv sentimentale. Nu doar profesor a fost, ci şi gazetar, redactor şef la Banatul (Lugoj), a înfiinţat revista Limba română şi ziarul Ţara, pe care le-a condus. În paginile lor şi-a publicat şi cronicile – cu întâmplările teatrale, turneele bucureştenilor, inaugurarea teatrului de operetă din Timişoara – militând cu fervoare pentru formarea conştiinţei publicului pentru arta scenei. Prima reprezentare a lui Camil Petrescu pe scena teatrului timişorean o găsim în 1966, cu piesa Mitică Popescu, în regia Mariettei Sadova (42 de reprezentaţii). Au urmat spectacolele cu Suflete tari, în montarea lui Ioan Taub, 1973 (21 de reprezentaţii) şi Jocul ielelor, în regia lui Ioan Ieremia, 1977 (43 de reprezentaţii). Şi, după aceste doar trei montări, şi o absenţă de peste trei decenii, iată că în 2011 dramaturgul e readus pe scena Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara. Regizoarea Mihaela Lichiardopol a optat pentru o piesă mai puţin aflată în vizorul teatrelor, Iată femeia pe care o iubesc, scrisă în 1943, pe care, alături de surata ei, Prof. dr. Omu vindecă de dragoste, Călinescu o „acuza” de platitudine, referindu-se în special la scriere. Interesant este însă că, de această dată, Camil Petrescu mizează pe schimbarea registrului dintre dramatic spre comic. Dramaturgul se află în propriul experiment teatral, precum personajul său Omu, care apelează la un experiment psihiatric întru vindecarea pacientului, un îndrăgostit care tocmai îşi ratase suicidul. Arhitectul Mihai Stănescu e un alt Andrei Pietraru, introdus într-un joc al confuziei şi al ieşirii din ea. Din acest motiv, prin convenţia de rigoare, el este salvat de la sinucidere şi adus la spitalul lui Omu. Doctorii nu reuşesc să-l scoată din tăcerea lui abisală, dar descoperă că una dintre colege, doctoriţa Ana Zadu, este soră geamănă cu cântăreaţa de varieteu Bella Zadu, pentru care, din dragoste refuzată, tânărul arhitect a recurs la ultimul gest. Doctorii sunt încântaţi de ideea lor, confuzia nu o face vraja vreunui Oberon, ci o folosesc psihiatrii ca metodă medicală de administrare a şocului întru readucerea la lumină a unui „nebun” amorezat. Autorul mizează pe efect comic şi încă pe ceva, nedespărţit de creaţia lui, pe jocul ideii de absolut, din care vor lua lecţie chiar experimentaliştii. Ce vrea autorul, doar să râdă, la suprafaţă sau să-i coboare mai în adânc, în propria conştiinţă, pe cei care glumesc cu „nebunii” prinşi în jocul ielelor, aici, cu dragostea? Ca şi în celelalte piese ale sale, dramaturgul nu poate fi detaşat de textul său, trebuie scris cu literă mare, Autorul, adică, personajul din umbră. Spectacolul Mihaelei Lichiardopol concentrează „turnirul” psihiatric în jurul experimentului, care devine în scenă o provocare. E o nebunie ceea ce îşi propun dr. Omu şi echipa sa, înconjuraţi de pacienţi care trăiesc alte nebunii în imaginar. Aceştia, captaţi în reprize alternative de mişcări dansante sau în dialoguri cu haz, creează, ca într-un spectacol secund, imaginea de atmosferă, prin care spectatorul este prins subtil, fără a fi înfricoşat. Efectul este datorat coregrafiei semnată de Mălina Andrei, ca şi imaginii picturale a costumaţiei realizate de Geta Medinski. În

decorul cu deschideri ambientale al sanatoriului, conceput de Lucian Lichiardopol, personajele normale îşi pot urma cercetarea. Aceasta este condusă de dr. Omu, prezentat de Silviu Văcărescu cu carisma unui medic sobru, entuziasmat de „găselniţa” sugerată de către inspiratul coleg Valeriu Băllan, eficient definit de Bogdan Spiridon. Alin Stanciu jr. îl mimează cu efect, în prima parte, pe arhitectul Mihai Stănescu. Apetenţa lui pentru mima tânărului pierdut, extras aerian din realitate, nu este susţinută de o expresivitate pe măsură a cuvântului atunci când este readus la viaţă de către doctoriţa Ana care i se prezintă drept Bella. Actorul nu îşi regăseşte personajul. Apoi, nici şocul aflării adevărului despre Ana nu mi se pare redat suficient de relevant. Claudia Ieremia, în schimb, îşi urmăreşte inteligent parcursul cu doctoriţa inteligentă, sensibilă, Ana, care, prinsă în experiment, se îndrăgosteşte de arhitect. Interpreta luptă cumva singură să facă credibilă trecerea de la o soră geamănă la cealaltă, adică, la provocatoarea Bella, pe care, în ciuda întâmplărilor, tânărul arhitect, surprinzător pentru experimentalişti, o preferă. În acest moment al opţiunii, alt şoc, de data aceasta preluat de mentalul doctoriţei îndrăgostite Ana. Şi ea optează: nu pentru sinucidere, ci pentru viaţă, drept care alege să îşi adauge şi personalitatea gemenei, finalizând: „Eu sunt Ana-bella”. Jocul dublei reprezentări al Claudiei Ieremia configurează subtil şi demersul ideatic. Odată cu reuşita lui în prima fază, experimentul a scos la iveală şi imprevizibilul: acest joc al ielelor din subconştient. Sau din vraja Autorului. În jurul acestui fir dramatic, spectacolul se configurează, în sincretismul lui, prin alte scene deconectante prin umorul lor. Sabina Bijan se detaşează remarcabil cu dedublarea pacientei Esmeralda în regina Ecaterina, punctând îndeosebi în conversaţiile acesteia cu administratorul Alex Gurău – înzestrat şi el cu un amuzament copios de către Cătălin Ursu. Din nou, actriţa Irene Flamann Catalina este unică în felul ei, de această dată spre hazul sălii, în Bunica. Roluri episodice reuşite fac Paula Maria Frunzetti (Dora), Ana Maria Munteanu (Maria) sau Claudiu Dogaru (Berbeceanu). Iar „trupa” pacienţilor, cum am sesizat, purtată şi de muzica semnată de Adrian Mardan şi Gabriel Almasi, este de-a dreptul artistică. În fine, bine legată şi structurată, însă cu scăderi de expresivitate în exprimări actoriceşti, montarea Mihaelei Lichiardopol, fiind şi recuperatorie, este o reuşită binevenită pentru Teatrul Naţional timişorean care, acum, reamintindu-l şi pe Caragiale, are în repertoriu doi stâlpi ai dramaturgiei româneşti.