Arta egipteanăArta egipteană, aşa cum o caracterizează Élie Faure, se remarcă prin demnitate,distincţie, impersonalitate şi simplitate. Pentru că ea este dictată de ideologia religioasă şide cea mona rh i că , s e bazează pe r e spec t a r ea t r ad i ţ i e i ş i s e impune p r i n so l emn i t a t e a stilului.Aproape întreaga artă egipteană este determinată de ideea continuării existenţei şidupă moarte. Moartea este concepută nu deprimant sau macabru, ci ca este o continuarefirească a vieţii. Acesta este motivul pentru care monumentele funerare egiptene sugereazăşi glorifică eternitatea.Arhitectura.Arhitectura egipteană a fost strâns legată de construcţia oraşelor, dereligie şi de cultul morţilor. Edificiile se remarcă prin proporţiile lor gigantice.Cea mai veche formă de arhitectură funerară estemastaba – o construcţie masivăde p i a t r ă s au de că r ămidă de fo rmă t r apezo ida l ă r i d i ca t ă dea sup ra unu i mormân t . Omastabacuprindea camera mortuară, camera cu statuia defunctului şi o capelă mobilată cuo masă pentru ofrande, iar alături era o stelă pictată sau gravată, în spatele căreia se afla uncoridor zidit ce conţinea statuile defunctului.Un t i p ma i evo lua t de monumen t fune ra r e s t e p i r amida î n t r ep t e . Cea ma i importantă piramidă din această categorie este cea de laSakkarah(Saqqara) a faraonului Djesei( Zoser ) din timpul mileniului al III-lea, din dinastia memfită, construită de vizirul şiarhitectul Imhotep. „Ea reproduce imaginea unei scări imense evocând punctul primordialde unde s-a ridicat soarele în prima dimineaţă”.1Cele mai importante şi mai cunoscute monumente arhitectonice sunt piramideled e l aGiseh, î n ap rop i e r e deCairo, c a r e s e numeau :Orizontul lui Kheops,Mare este Khefren

şi Divin este Mikerinos. Ele au fost construite în timpul dinastiei a IV-a, între 2720şi 2760 î.H.Marea Piramidă a lui Kheopsocupă o suprafaţă de mai bine de 5 ha, are înălţimeade 146,6m cântăreşte 6.400.000t şi este construită din 2.300.000 de blocuri de calcar  gălbui, dispuse în 220 de rânduri şi acoperite cu lespezi de calcar alb. Singura intrare în  piramidă se afla pe latura nordică la o înălţime de 16,5 m. În interiorul ei a fost construit unvast sistem de coridoare, galerii, canale de ventilaţie. În centrul piramidei este amplasatăcamera funerară a faraonului, lungă de 10,5 m, lată de 5 m şi înaltă de aproape 6

m.Ansamblu l   a rh i t e c tu r a l   a l   p i r amide i   l u i  Kheops  ma i   cup r indea  două  t emp le funerare, trei piramide mai mici, morminte ale unor regine, cinci bărci mari de lemn şifaimosul Sfinx. Această imensă sculptură în formă de animal himeric – leu cu cap de omreprezintă, probabil, imaginea regelui adorând răsăritul soarelui.Cele trei piramide egiptene sunt impresionante opere de ştiinţă şi de tehnică.Alte monumente funerare, mormintelehipogee(săpate în pereţii de stâncă) segăsesc mai ales văile laterale ale Nilului şi sunt cunoscute sub numele de Valea regilor, laest de Teba şi Valea reginelor.Î n   c eea   ce  p r i ve ş t e   t emp le l e   eg ip t ene ,   a ce s t ea   au   fo s t   î nch ina t e  z e i l o r   d in  panteonul egiptean, dar şi faraonilor care se confundau cu zeii. Odată cu afirmarea cultuluisoarelui s-au construit „templele solare”. Acestea erau alcătuite dintr-un zid de incintădreptunghiular, în interiorul căruia se afla un obelisc, un sanctuar cu statuia zeului şi unaltar.Cele mai frumoase temple au fost construite în perioada Regatului Nou. Dinacea s t ă   pe r i oadă  p rov in   f a imoase l e   t emp le  de   l a Luxor ş i d e l a Karnak , a ş e z a t e î n vecinătatea Nilului şi vestite, îndeosebi, prin sălile lor hypostile(acoperite şi susţinute decoloane). Numeroasele coloane din temple (de exemplu, templul lui Amon – Rade l a Karnak avea 234 de coloane), simbolizau „dumbrava sacră” prin care trece sufletul dupămoar t e . O co loană s e compune d in bază , f u su l ( a semenea unu i t r unch i de copac ) ş i capitelul (partea de sus), deasupra căruia stă bârna (arhitrava). Capitelurile imitau lotusul,(lotiforme) palmierul sau papirusul. Coloanele celor mai mari temple erau inscripţionate cuh i e rog l i f e . Tavane l e e r au p i c t a t e cu s t e l e de au r ş i f e l u r i t e pă să r i , i a r pa rdosea l a e r adeco ra t ă cu p l an t e a cva t i c e ş i cu pe ş t i . Î n f a ţ a t emp le lo r s e a f l au s t a t u i co lo sa l e a l e faraonilor.Modul în care sunt dispuse templele egiptene ne oferă o „imagine exactă desprecrearea lumii într-o ordine perfectă”2. I nc in t a , un z id d in c ă r ămidă nea r să , evocă p r i n ondulaţiile sale, starea lichidă a lumii dinaintea creaţiei. Nivelul mai ridicat al templului,construit din piatră, reprezintă lumea solidă, apărută brusc din ape. Pilonii simbolizează pe Isisş i pe Neftis, „cele două zeiţe care ridică pe cer discul solar.”3Cele două obeliscurireprezintă coarnele de pe capul zeiţelor, cu care susţin soarele.Un e l emen t a rh i t e c tu r a l , o r i g ina l eg ip t ean , e r a obe l i s cu l . Aces t a e r a un b loc  p r i sma t i c , sub ţ i r e ş i î na l t , d e p i a t r ă du ră , t e rmina t , î n vâ r f , cu o p i r amidă . Pe e l e r au sculptate imagini simbolice şi texte hieroglifice în care se preamăreau faptele regilor.Sculptura.

Ca ş i a rh i t e c tu r a , s cu lp tu r a vech iu lu i Eg ip t nu s - a nă scu t d in t r -o intenţie de ordin estetic, ci era menită să perpetueze înfăţişarea celor decedaţi. Statuile  păstrate în morminte erau concepute ca imaginea „dublului” celui decedat. În caz că s-ar fi pierdut mumia, sufletul aflat la reîntrupare şi-ar fi putut regăsi astfel vechea înfăţişare. Deaceea sculptorul era numit „cel care menţine în viaţă”. El trebuia să redea cât mai fidel posibil figura celui decedat. Statuile, din lemn sau din piatră de calcar, erau policromate.Ochii acestora erau realizaţi în felul următor: globul ocular era încrustat în lemnul sau piatra statuii şi avea conjunctiva lucrată din piatră albă, pupila din metal, iar corneea dincuarţ transparent.S t a tu i l e z e i l o r ş i a l e r eg i l o r d in t emp le e r au ob i ec t e de cu l t . Rep rezen t a r ea faraonului trebuia să creeze impresia că este o divinitate. El era redat aşezat pe tron sau în picioare, având o atitudine de calm şi de siguranţă.Printre capodoperele sculpturii Regatului Vechi amintim:

Sfinxul dinGiseh,statuia lui Khefren(Muzeul din Cairo),Scribul de la Louvre, care reprezenta un înaltdemni t a r d in t impu l d ina s t i e i a V-a . D in t impu l r ega tu lu i Med iu : S t a tu i l e f a r aon i l o r  Mentuhotep I şiSesostris I , iar din epoca Regatului Nou – busturile reginei Nefertiti, alefaraonilor  Amenhotep II ,Tutankamon, Ramses II şi, în fine, Amenofis III , precum şi patrustatui gigantice (20 m) reprezentându-l pe Ramses II .Î n a f a r ă de s t a t u i , eg ip t en i i au î n t r ebu in ţ a t mu l tbasoreliefurile. Î n ba so re l i e f   (relief jos), ca şi în pictură, sunt redate păsări, plante, animale, scene de pescuit şi devânătoare, de muncă, de război şi navigaţie, muzicanţi, dansatoare.Pictura.Picturile din mormintele egiptene au funcţia de a satisface necesităţiledefunctului în viaţa de apoi. În ele, decedatul este reprezentat totdeauna pasiv, într-oatitudine senină şi demnă. Zidurile sunt pictate în zone clare, riguros divizate, limitate l a t e r a l ş i î n f ă ţ i ş ează v i a ţ a pămân teană a de func tu lu i , f une ra l i i l e s a l e , da r ş i v i a ţ a de dincolo. Siluete umane sunt aşezate pe liniile clare, care despart

registele.  Figurile suntredate din profil, cu ochiul văzut frontal (din faţă), umerii văzuţi din faţă, 

stomacul din treisferturi, picioarele văzute lateral. Trupurile femeilor sunt excesiv de 

subţiri şi au un farmecaparte.Egiptenii foloseau culori vii, vesele şi delicate: 

tonuri de ocru-roşu, galben şi brun, alb de var, negru de fum, verde obţinut din 

cupru şi albastru din cobalt