Aripi

Anul omagial al Şcolii Gimnaziale “Mihai Eminescu”Anul omagial al Şcolii Gimnaziale “Mihai Eminescu”1966-20161966-2016

50 50 de ani de excelenţă!de ani de excelenţă!

ARIPIRevistă literar- artistică și de cultură a Școlii Gimnaziale “Mihai Eminescu”, PiteștiFondată în anul 1969, Serie nouă, 79-80/2016

Redactor – șefProf. Manuela DOVLEAC

Redactori – șefi onorifici

Redactori îndrumătoriProf. Adriana CATRINAProf. Eugenia HAGIMĂProf. Miana Florentina POPAProf. Floarea MARTINESCU

Secretar de redacțieProf. înv. primar Vicenția PETRACHE

Colectivul de redacțieMembri: Delia ACHIM, Iulia AMARIE, Erika AMZĂR, Cristian ANGHELACHE, Larisa AVRAM,Andrei BEȘLIU, Raisa BRATU, Alexandra BUZULICĂ, Theodora BUZULICĂ, Ioana CALOTĂ,Anca CIOCOIU, Mădălin CIUFLEA, Roxana CIUNGU, Alexandru COSTEA, Alexia DINU, Ana-Maria DOGEANU, Ada DUMINICĂ, Amalia FLOREA, Alexandru FOTA, Mihai GHILENCEA, Mi-hnea GRĂSUNE, Irina GRIGORE, Cătălina HAGIMĂ, Victor IACOB, Alexandru ICONĂREASA,Alexandra ILIE, Andrei ILIE, Lucian ILIESCU, Andrei IONESCU, Denisa IONESCU, AndreiIOSIF, Alexandra MANDU, Ruxandra MĂRTOIU, Alexandra MOGODICI, Ioana RĂBAN MO-TOUNU, Daniel NEDELEA, Maria NEGESCU, Raluca NEGREA, Ana NICOLAESCU, AndraNIȚULESCU, Ioana PÂRVU, Lidia PETRIA, Vladimir PÎRVU, Anamaria POPA, Daria POPA,Maria POPA, Matei POPA, Alin POPESCU, Darie POSTELNICU, Mara PREDESCU, TaniaRADU, Ștefan STOICA, Ștefania ȘERBĂNESCU, Ștefania POPA, Carla ȘTIRBU, MihaiTEODORESCU, Daria TOMA, Anca TOMESCU, Ana TUDOR, Dragoș ULEANU, Maria VÂR-BAN, Raluca VÎLCEANU, Ana-Maria ZAHARIA, Robert ZAMFIR

ColaboratoriProf. Renata ALEXE, Prof. Corina DUMITRESCU, Col.(r) Ing. Alexandru MARIN

CoordonareProf. Dr. Marian HAIDUCU, director Prof. Lavinia ORĂȘANU, director adjunct

Vignete și deseneCercul de Arte Plastice al Școlii Gimnaziale “Mihai Eminescu”, Pitești, Prof. Sidonia GHERGHINOIU

DTPPr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

TiparEditura Trialog Pitești

Aripi și suplimentul său Arcade sunt editate trimestrial de Școala Gimnazială ”Mihai Emi-nescu” - Pitești și se adresează în special elevilor, profesorilor și tuturor celor interesați de lite-ratură și artăSite-ul Școlii Gimnaziale ”Mihai Eminescu”, Pitești (inclusiv al revistei si suplimentului editate):www.mihaieminescupitesti.roFacebook: Școala Gimnazială “Mihai Eminescu” – Pitești

REDACȚIAStr. Tineretului, nr.4, Pitești, Argeș, RomâniaTel/fax: 0248 252771, e-mail: aripi11@yahoo.com, sc_emin11@yahoo.com.

Prof. Petru STOICESCU Prof. Ionel ŢUŢĂ

Am acceptat cu bucurie şi în egală mă-sură cu emoţie să scriu câteva rânduri într-unmoment atât de important pentru Şcoala Gim-nazială Mihai Eminescu, Piteşti. Şi tot amalga-mul de gânduri şi emoţii care mi-au străbătutfiinţa când mi-aţi solicitat acest ,,mesaj’’ sedatorează faptului că începutul formării meleca om este AICI, la şcoala care azi celebrează50 de ani de existenţă. Da, am fost şi eu elevulcare a păşit sfios spre tainele cunoaşteriistrăbătând porţile acestei instituţii, lucru pecare îl afirm cu mândrie şi nostalgie. Poate căformarea mea profesională în domeniul infor-maticii ar trebui să ,,cenzureze ‘’ exteri-orizarea acestor trăiri, dar cred căsensibilitatea face parte din personalitateaunui om puternic. Şi am învăţat să fiu un omcomplex urmând modelele dascălilor mei dela Şcoala Mihai Eminescu. Am optat ulteriorpentru meseria de dascăl, deoarece ea înno-bilează fiinţa umană şi presupune dăruire sufletească, capacitate de a descifra adân-cul fiinţei şi de a-ţi păstra sufletul tânăr. Invăţăm în permanenţă de la copiiîncercând să-i descoperim şi cred că acesta este secretul unei activităţi didactice desucces.

Mă bucur că aţi ales să marcaţi acest moment sub semnul excelenţei deoareceacesta este cuvântul care caracterizează activitatea şcolii dumneavoastră în toţi aceştiani. Voi rămâne în permanenţă cu gândul la acest loc al începutului formării mele şivoi sprijini cu toată convingerea activitatea din învăţământul argeşean. Mulţumescpentru ocazia de a-mi exprima aceste gânduri, pentru ocazia de a retrăi momente plă-cute ale copilăriei mele!

La mulţi ani de excelenţă Şcolii Gimnaziale ,,Mihai Eminescu’’ - Piteşti!

Prof. Marian Laurenţiu ZIDARU, Viceprimar Primăria Municipiului Piteşti

Fost elev al Şcolii Gimnaziale “Mihai Eminescu” - Piteşti

Un loc de sufletUn loc de suflet

Invitați de seamă 3

,,Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevulsă înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai multdecât ştie însuşi profesorul’’ transmitea pos-terităţii poetul naţional al cărui nume îl poartăşcoala dumneavoastră cu mândrie şiresponsabilitate.

La ceasul aniversar al acestei şcoli nu bune, cifoarte bune, gândurile noastre se îndreaptă de-opotrivă către elevi, dascăli şi părinţi, uniţi într-unact educaţional şi ocomuniune didacticăde calitate, menținutăla standarde înalte detoți factorii implicați.

Elevii, în ale cărorsuflete dascălulsădeşte seminţe pen-tru lumina viitorului!

Copiii, ai căror paşisunt călăuziţi de oa-meni mânaţi de vo-caţie care îiinstruiesc, îi mo-tivează, îi învaţă să înveţe şi să reuşească în viaţă!

Dascălul, acel ,,Domn Trandafir’’ care îşicunoaşte misiunea nobilă de a construi temeliaformării copiilor în viaţă! Dascălul, care areconştiinţa misiunii sale întru frumoasa slujire a în-văţământului!

Părinţii, beneficiarii secundari ai educaţiei, careau deschis copiilor tărâmul unui destin ce trebuieîmplinit de către cei care vor continua să deschidă,la rândul lor, spre cunoaştere, ochii acelor copii!

Astăzi este ziua voastră! Ne bucurăm să vă fim alături în acest moment demândrie, de profundă trăire şi împlinire! Idealuleducaţional al şcolii româneşti are în vedere dez-voltarea liberă şi armonioasă a individualităţii

umane, în formarea personalităţii autonome şi înasumarea unui sistem de valori necesare pentruîmplinirea şi dezvoltarea personală. InspectoratulŞcolar Judeţean Argeş este o institutie în slujbacomunităţii, care acţionează pentru realizareaobiectivelor educaţionale naţionale şi care sprijinăşi promovează performanţa şi calitatea în şcolileargeşene. Vă felicităm aşadar că aţi ridicat la rangde tradiţie arta educaţiei!

Azi, mai mult decâtoricând, să fie un prilej debucurie pentru toţi cei cesădiţi sămânţa cunoaşteriiîn suflete, alături de ceicărora le sunteţi modele şipe care îi formaţi cudăruire şi pasiune!

Vă dorim să vă continu-aţi drumul succesului,presărat întotdeauna cumuncă încununată de per-formanţă! Vă urăm sănă-tate şi putere în

perpetuarea lucrurilor pe care le faceţi cu devota-ment şi ardere sufletească!

La mulţi ani tuturor generaţiilor de profesori şide elevi deveniţi profesori care au în inimă cuvin-tele Sfântului Ioan Gură de Aur :,,Nu există artămai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul sausculptorul fac figuri fără viaţă, dar educatorulcreează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şioamenii, se bucură şi Dumnezeu".

Inspector Şcolar General,Prof. Dumitru TUDOSOIU

Mesajul domnului Inspector ŞcolarGeneral, prof. Dumitru Tudosoiu, laceas aniversar al Şcolii Gimnaziale

,,Mihai Eminescu’’ Piteşti

Mesajul domnului Inspector ŞcolarGeneral, prof. Dumitru Tudosoiu, laceas aniversar al Şcolii Gimnaziale

,,Mihai Eminescu’’ Piteşti

Invitați de seamă4

Invitați de seamă 5

Ne-am obișnuit cu etichetărisablonarde ale “Sfântului preacurat al ghier-sului românesc“ și, în fiecare an, în preajmarenașterii Sale, le re-producem până ladisoluția lor în limba delemn. Tocmai pentru El,Poetul care a distilatlimba română pânăcând i-a înălțat simpli-tatea la rangul destrălucire continuă, an-corând-o în rădăcinilesale latine din care îșicapătă vigoarea fondul principal lexical.Tocmai lui ne adresăm cu apelative seci șidemonetizate! De aceea, astăzi, la Zi deSărbătoare, aș dori să-I spunem cele maicurate cuvinte românești, pe care El le-arostuit dându-le sens.

Româna nueste o limbă care să ficirculat deasupragranițelor, cu un gândascuns de a contopipopoare întru comuni-carea fără frontiere,într-un excces de au-toritate! Româna estematca în care au sporit, prin Eminescu șiprin toți descendenții din geniul Său, no-blețea și valoarea fără timp și fără spațiu.De aceea, îmi permit să lansez ideea căEminescu a pus semnul egalității între limbaîn care simțim și limba prin care necunoaște lumea, consolidând dimensiuneaspirituală a existenței noastre, ca popor.Eminescu a înălțat limba română cătrespațiul sacru, ceresc, al Luceafărului, atransformat-o în muzică, ale cărei mlădieriadie pretutindeni, în universul cultural mun-dan și a preschimbat în metaforă ontologicăcuvinte din fondul latin, ca reper al univer-

salității noastre. Eminescu nu și-a construit destinul,

ci s-a contopit cu un destin național, scris înlimba pe care puțini o cunosc, dar mulți o

au drept sălaș alsimțirii adânci,omenești, universale,indiferent de țara încare s-au născut.Limba română estesunetul existenței unuipopor întrupat dinveșnicia limbii latinelegănate de zorile cul-turii universale articu-

late și care, oricât s-ar strădui unii să oignore, își afirmă, cu demnitate, supremațiași în lumea contemporană.

Să ne adresăm astăzi lui Eminescu,apelând la virtuțile sacre ale limbii noastre

înrădăcinate în fondullatin și atunci, numeleLui va avea expresiapământească a veșni-ciei. Eminescu estelimba română însăși!

Pentru o școalăcare îi poartă numele,Eminescu este un rangnobiliar care trebuie

purtat cu onoare, demnitate și mândrie. Da-toria unei astfel de școli este să se scuturede orice derapaje lingvistice depreciative șisă se poziționeze, cu pietate, în fața altaru-lui care poartă în sine icoana Poetului.La mulți ani, Limbii Române!La Mulți ani, Culturii Române!La mulți ani viețuitorilor întru Eminescu!Dar și mai simplu:

La mulți ani, Eminescu!

Conf. univ. dr. Mina-Maria RUSUInspector General MENCS

Despre Eminescu, mereu

Stă în firea oamenilor să-și sărbătoreascăziua nașterii și principalele evenimente depe drumul vieții lor. Se află în naturacolectivităților umane îndemnul dea nu lăsa să cadă în uitare cele maiimportante întâmplări care le-au în-ceput sau le-au marcat existența.

Și iată, că ne aflăm astăzi în fațaunui moment deosebit: aniversareaa 50 de ani de existenţă a uneia din-tre cele mai importante unități de în-vățământ din județul Argeș: ȘcoalaGimnazială ”Mihai Eminescu”.

Răspund invitației revistei dum-neavoastră, nu numai din datoriapostului de inspector școlar, ci, mai ales, cubucuria profesorului care se simte fericit cufiecare împlinire ce are loc în lumea în-vățământului.

Timpul trece, zilele se duc, oamenii cu

ele. Ceea ce râmâne în lumea noastră, lumea

învățământului, este școala, sunt elevii șiprofesorii, cunoașterea, educația, munca șidăruirea pe care acestea le cer. Căci a fiprofesor înseamnă a fi modelator de sufleteși de destine. Vocația profesorilor care autrecut pe aici a avut un rol hotărâtor întransformarea numelui școlii în renume. Înfiecare județ există o școală ce poartă nu-

mele poetului național, asumându-și astfelgreaua misiune de a se ridica la înãlțimea

acestui nume, de a gãsi mereu modalitățide a-și autodepăși performanțele. Școaladumneavoastrã a reușit din plin acest lucru,mărturie stând rezultatele deosebite pecare le obțineți an de an atât la examenele

naționale, cât și la olimpiadele și con-cursurile școlare, dar și generațiile pecare le-aţi modelat de-a lungul vre-murilor.

La acest ceas aniversar, gânduri derecunoștință pentru profesorii și eleviice au trudit la catedră și pe băncileacestei școli. Celor de astăzi, profesoriși elevi, le doresc, urmând tradiția, săadauge performanțelor anterioare,altele pe măsură!

La mulți ani!

Prof. drd. Cristina CERGANInspector școlar de specialitate -

Limba şi literatura română

La ceas aniversar…

Invitați de seamă6

Editorial 7

În Itinerariu spiritual,dar și în alte articole, MirceaEliade – profet al neamuluiromânesc (Dan Zamfirescu),vorbește de existența uneitinere generații , căreia ise adresa cu precădere.Ce-ți mai face generația,domnule Eliade...?, îl în-trebau prietenii – între-bare irezistibilă la careizbucnea întotdeauna înrâs. Dar în adâncul sufle-tului știa că nu se înșeală.

Mircea Eliade eraobsedat de teama căgenerația lui, singuragenerație liberă disponi-bilă din istoria neamuluiromânesc de până la aceavreme, nu va avea timpsă-și îndeplinească misi-unea, că ne vom trezi într-ozi mobilizați, așa cum aufost părinții, moșii și stră-moșii noștri, și atunci vafi prea târziu ca să putem crealiber, când nu vom putea facedecât ceea ce au fost ursiți săfacă înaintașii noștri: să lupte,să fie jertfiți, să amuțească([2]).

În eseul Anno domini([4]), profetul dă următorul sfatunui exponent, provincialul, algenerației sale: să-și închipuie,anul care începea, ca fiind ul-timul lui an, și să se străduiascăsă facă în cele 12 luni care vorurma, tot ce își propusese săfacă în viață. Temerea sa era cătimpul ne e potrivnic, în sensulcă pentru ce avem de făcut, dis-punem de prea puțin timp.Mircea Eliade s-a simțit respon-sabil pentru o întreagă generație

tânără. Și-a închipuit-o chematăpentru lucruri mari, cu primadatorie de a lărgi considerabilorizontul cultural românesc,

deschizătoare de ferestre cătreuniversuri spirituale neaccesatepână la acea vreme.

Ceva mai târziu, în1965, în exil, în [1], afirmă cănu se înșelase. Generația luiavusese vreo 10, 12 ani delibertate creatoare. În 1938 s-ainstaurat dictatura regală, apoia venit războiul și în 1945 ocu-pația sovietică – și totul aamuțit.

În termenii săi, nepunem întrebarea care suntliniile de orientare ale actualeitinere generații? Continuitate,viață, contradicții, mobilitateextremă... – consecințe ale in-tersecției a două crize majoreale istoriei contemporane: ateis-

mul regimului totalitar comu-nist și haosul implementăriiprincipiilor democrației postco-muniste. Acestea pe fondul ter-giversării reformei în sistemuleducațional laic și neputințeisistemului educațional religiosde a se impune.

Critica diletantismului,([3]), făcută de Mircea Eliadeîn 1927, este mai actuală caoricând. Prăpastia dintre senti-mentul puținel al simpatieidiletantului și patima ce-ațâțăinteligența, s-a adâncit. Dile-tantul (...) se apropie de reali-tate cu un ochi închis al ironiei,cu zâmbete. Nu înțelegeprețuirea pe care suntem datorisă o arătăm funcțiunilor noas-tre de cunoaștere și obiectelorcunoscute (...). Diletantul nueste niciodată serios. Socoteșteseriozitatea dovada neghiobiei,sau a ignoranței, sau a pedan-tismului (...). Un anume tip de

seriozitate trădează toate acestepăcate, în contextul în carecreația de opere sau de valoriimplică seriozitate sobră. Nupoți crea un lucru în care crezidoar pe jumătate. Diletantulconfundă însă, ca de obicei celedouă seriozități. De aici pru-dența diletantului.Nu se anga-jează în afirmații sau în negații.Alcătuiește marea clasă a dile-tantului sceptic, suficient, su-perficial.

- continuare în pag. 8 -

Prof. Dr. Marian HAIDUCUDirector al Școlii Gimnaziale

“Mihai Eminescu”- Pitești

Generația tânără“(…) pentru o parte din generația tânără ortodoxia ar putea constitui o concepție totalăa lumii și a existenței, și (...) fenomenul acesta, dacă se va realiza, va fi un fenomen nouîn istoria culturii românești moderne.” ([1])

Mircea Eliade

Inteligențe care nu pot pătrundepână la scheletul tainelor, ci semulțumesc să le descrie așa cumle pipăie la suprafață. Și cu toateacestea, în sfera diletantismului îșigăsește loc și curajul (...), cegenerează un alt tip de diletanți,cei constructivi. Curajul pe careceilalți deiletanți – de salon, de re-vistă, de catedră- îl risipeau înparadoxuri, în fraze de spirit, înenigme minore – aceștia îldovedesc în construcții. Trăsăturareprezentativă este necesitatea sin-tezei univer-sale, arotunjirii, asistematicii,a legiferării.

Desprecriza pro-fundă a sis-t e m u l u ieducaționallaic și reli-gios, cares a c r i f i c ăt â n ă r agenerație, nuvoi face co-mentarii. Arp re supunereflecții im-p r u d e n t e([3]). Avorbi de ști-ință sau desavanți (...), în câteva rânduri, nupoate fi decât dovada neseriozitățiiși a ignoranței. Subiectul este grav,iar tratarea trebuie săvârșită cu totfastul și clarobscurul unei oficieri.Absența citatelor și autorilor –într-un asemenea subiect –descalifică.

Generația tânără actualăva depăși orice nivel anterior lacapitolul experiențe ([3]). Conști-ința vibrează, se convulsionează,arsă, mângâiată, îmblânzită, încor-dată, umectată – în experiențe. Ex-periențele provoacă atitudini, iaratitudinile – poziții spitituale. Darpoziția poate fi exagerată, ca in-tensitate sau ca durată și atunci

rezervele sunt epuizate. De aici,dezechilibrul mental sau moral,vicierea viziunii, tulburarea ar-moniei personalității.

Cultura ([3]), nu este decîtvalorificarea experiețelorsufletești și organizarea lor inde-pendentă de celelalte valori (eco-nomice, politice etc.). Afirmația cănu am avut o cultură unificată prindidactică, prin școli (făcută deMircea Eliade în 1927), este multmai încărcată de gravitate în zilelenoastre.

Dincolo de insuficiențaliteraturii, ([3]), ca un aspect alculturii, o afirmare a unei pozițiispirituale, mesajul lui Eliade seextinde azi în sensul cel mai banalposibil, imposibil de intuit la aceavreme: substituirea dramatică acititului, de către noile tehnologii.

La final, simt nevoia săspun că, în Itinerariu spiritual, lacare am făcut trimitere pe parcur-sul acestui demers jurnalistic, sevorbește despre pulsul generațieinoastre - ortodoxia, creștinismulautentic; despre faptul că sfântacredință și sfintele rânduieli aleBisericii, sunt singura țintă; nicimai mult, nici mai puțin despre

faptul că pe orice drum ar apuca,o conștiință contemporană ajungela creștinismul ortodox, afirmațieamendată de unii critici ai vremii(Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu,Paul Sterian).

Şi pentru că rândurile acesteavizează mai ales un impact asuprageneraţiei în formare, pe care se vaîntemeia societatea viitoare, tre-buie să subliniez valoarea culturii,a conştiinţei de sine şi a conştiinţeinaţionale în construcţia unei soci-etăţi sănătoase şi durabile. Toate

acestea se construiescîn timp, un timp careeste al vostru în to-talitate şi de aceea nuavem voie să uitămsfatul lui OctavianPaller avem timppentru toate... ([5]), şisă învăţăm că doar noisuntem responsabilipentru ceea ce de-venim.

Bibliografie:[1] Mircea Eliade,Itinerariu spiritual:“Tânăra generație”,Cuvântul în exil, nr.40-41, septembrie-oc-tombrie, 1965, p.1-4.[2] Mircea Eliade, Înloc de cuvînt înainteal autorului, Profetism

Românesc, 1, Editura RozaVânturilor, București, 1990[3] Mircea Eliade, Itinerariu spiri-tual, Profetism Românesc, 1,Editura Roza Vânturilor,București, 1990[4] Mircea Eliade, Destinul cul-turii romanești, Profetism Româ-nesc, 1, Editura Roza Vânturilor,București, 1990[5] Octavian Paler, Poeme,Editura Semne-Artemis, 2008

Prof. Dr. Marian HAIDUCUDirector al Școlii Gimnaziale

“Mihai Eminescu”- Pitești

Generația tânărăEditorial8

- urmare din pag. 7 -

În primul rând mulţumim pentru amabilitatea dea răspunde întrebărilor noastre care vor satisfaceo parte din curiozităţile cititorilor revistei ,,Aripi’’. Domnule Dragan Pavlovic, ce ați dori să ne spunețiînainte de toate? Consideraţi că interviul ar trebuisă aibă un nume, o temă?

Dragan: Sunt onorat să fiu in-tervievat în revista școlii voas-tre cu ocazia sărbătoririi unuimare eveniment. În numele tu-turor elevilor și profesorilorșcolii noastre, vreau să vă fe-licit pentru aniversarea celor50 de ani de muncă susținută.Suntem foarte fericiți să văavem ca prieteni, așadar, sănumim interviul nostru Con-versație între prieteni.

Paginile noastre se adreseazăîn primul rând elevilor.V-aş ruga să schiţaţi un scurtportret al elevului Dragan.

Dragan: Zilele de școalăau fost cea mai frumoasă șiliniștită perioadă a vieții mele.Ca elev îmi amintesc că eramfoarte conștiincios și respon-sabil , un elev excelent. Cărțileși benzile desenate despre cowboy erau cei mai buniprieteni ai mei. Materiile mele preferate erau matem-atica și tehnologia. Am visat să ajung inginer , dar înfinal am ales să devin profesor. Chiar și astăzi aceastădecizie mă face să fiu fericit. Mi-am întâlnit primadragoste în școală. Hobby-urile mele sunt fotbalul șifilatelia.

Știm că soarta unei naţiuni/societăţi se modeleazăprin cultură. Care este rolul educaţiei în societateaactuală europeană?

Dragan: Cultura este îngerul păzitor al unei nații. Unstat care investește în cultură nu trebuie să-și facăgriji pentru viitor. Educația este baza dezvoltării uneinațiuni și învățarea pe întreg parcursul vieții este cheiadezvoltării continue. Dacă nu avem o națiune educată,nu vom progresa.

Suntem datori să amintim tinerilor că teritoriul uneinaţii este pământul sfânt al patriei, mormântul stră-moşilor, leagănul copiilor. Cum îl convingem pe ele-vul de azi să fie patriotul de mâine?

Dragan: Dacă omul se respectă pe el, îi va respecta șipe ceilalți. Obligația fiecărei nații este să aibă grijă detradiție și de identitatea națională. Dacă îți cunoștipropriile valori , vei învăța și despre alte culturi și veirespecta multiculturalitatea și toleranța. Dacă nerecunoaștem propria moștenire culturală, ca o parte amoștenirii europene, vom crea un elev responsabil

care va dori să se dezvolte dinpunct de vedere intelectual și careva avea grijă de toate valorilenaționale. Am văzut un exemplufoarte bun în școala voastră înRomânia; în acest fel îi învățațipe elevi să-și iubească țara încăde mici și sunteți pe drumul celbun pentru a atinge acest ideal. Pentru că vorbim despre patri-otism, în fiecare an delegaţiilenoastre au asistat la comemorareaunui moment cu profundă încăr-cătură emoţională, la Şumarice.

V-am ruga, pentru cititoriinoştri, să faceţi o prezentaresumară a simbolisticii acestuieveniment.

Dragan : Luna octombrie înKragujevac reprezintă tragiculeveniment din al II lea RăzboiMondial, când, la 21 octombrie,

germanii au împușcat 2.400 cetățeni ai orașului.Printre victimele terorii fasciste au fost și 300 de eleviși 15 copii cu vârste cuprinse între 8 și 15 ani.Masacrul a avut loc în Sumarice ca o răzbunare pentruuciderea și rănirea soldaților germani , în urma lupteicu partizanii de lângă Kragujevac. Victimele tragicu-lui eveniment au fost ridicate într-un raid fără ca ei săse opună , întrucât soldații germani le-au spus că suntluați pentru a li se schimba documentele. Astăzi, loculunde aceștia au fost omorâți, este Parcul Memorial 21octombrie. Acesta conține 10 monumente care suntridicate pe mormintele victimelor și Muzeul 21 oc-tombrie ridicat în memoria acestui tragic eveniment.Locul cel mai important îl constitutie Monumentul V(clasa a V-a) , fiind un simbol al clasei de elevi uciși.Ziua de 21 octombrie este o zi națională și în fiecarean este o comemorare și un program cultural pentru ane aminti și a nu uita niciodată.

- continuare în pag. 10 -

Conversaţie între prieteniInterviu cu domnul Dragan Pavlovic,

directorul Şcolii Milutin I Draginja, Kragujevac-Serbia

Invitatul revistei 9

- urmare din pag. 9 -

Parteneriatul dintre şcolile noastre are o tradiţieîndelungată (10 ediții). În tot acest timp elevii şi pro-fesorii care v-au vizitat au putut cunoaşte şcoaladumneavoastră şi mai ales evoluţia, succeseleobţinute de-a lungul timpului.

Am dori să faceţi o prezentare a tot ce este sem-nificativ, în ultima perioadă, pentru activitateaşcolii Milutin I Draginja Todorovic pentru ca astfelsă vă cunoascăşi ceilalţi colegişi elevi ainoştri.

Dragan: Sun-tem foarte mân-dri dec o l a b o r a r e anoastră de 10ani, avândfoarte multesuccese și rezul-tate deosebite.Am derulat oserie de proiectede succes, amobținut finanțăripe care le-amfolosit în scopuldezvoltării edu-cației la nivelulșcolii. Amrealizat câtevap r o i e c t enaționale foarte importante. În 2015 am câștigat celmai important premiu – Sf. Sava. În acest an am de-venit una dintre cele trei școli din Serbia care pro-movează educația antreprenorială.

Dumneavoastră sunteţi managerul acestei insti-tuţii de mulți ani. Care este secretul unui manage-ment de durată?

Dragan: Pentru fiecare succes e nevoie de muncă,cunoaștere, oameni și viziune. Am avut o motivațieputernică de a face schimbări în școală, am organizatprofesorii și i-am motivat să muncească, pentru aavea cea mai bună școală. În acest an ne-am atinsobiectivul și am devenit una din primele 10 școli dinSerbia.

Trecut, prezent şi viitor… Cum aţi putea descrie aceste trei coordonate tem-porale din perspectiva omului Dragan Pavlovic?

Dragan: Vreau să îi mulțumesc trecutului pentrucă m-am născut. Îmi petrec prezentul în cel mai efi-cient mod și investesc în fiecare zi în viitorul meu,pentru că vreau ca elevii să-și depășească profesorii.Am încredere în tânăra generație, pentru că ei suntviitorul .

Aţi putea defini în 3 cuvinte parteneriatul dintreşcolile noastre?

Dragan: Iubire,prietenie, armonie.

Pe 15 ianuarie2016, ŞcoalaGimnazială MihaiEminescu Piteștimarchează undublu eveniment:aniversarea zileide naștere amarelui nostrupoet naţionalMihai Eminescu,patronul spiritualal instituţieinoastre de în-vățământ, (de-venită ZiuaȘcolii), precum şiîmplinirea a 50 deani de activitate.

Vă transmitemtuturor prietenilor

dragi de la Kragujevac cele mai bune gânduri dinpartea redactorilor şi colaboratorilor revistei Aripi,a colectivului de cadre didactice, a conducerii şcoliişi , nu în ultimul rând, al elevilor. Mulţumim pen-tru amabilitate şi asteptăm să ne fiţi alături, oaspeţidragi, pe 15 ianuarie 2016!

În curând veți primi şi o invitație oficială în acestsens.

Prof. Manuela DOVLEAC Prof. Bianca AMARIE

Şcoala Gimnazială “Mihai Eminescu”- Piteşti

Conversaţie între prietenie Invitatul revistei10

Orașul vesel

În contextul actual al secolu-lui XXI, școala trebuie sărăspundă noilor cerințe aleeducației de tip european, săîși diversifice metodele delucru, să își formezedascălii în spiritul acestorcerințe, să lărgeascăorizontul elevilor săi.

Mereu deschiși către nou,cu simțul responsabilitățiicunoscut, cadrele didacticeale școlii noastre s-au im-plicat în realizarea deProiecte Comenius. Come-nius este prima compo-nentă a Programului deÎnvățare pe Tot ParcursulVieții, prin care Comisia Euro-peană sprijină financiar insti-tuțiile de învățământpreuniversitar în realizarea departeneriate școlare și înparticiparea la formare acadrelor didactice, care duc lacreșterea calității și la con-solidarea dimensiuniieuropene în educație. Progra-mul Sectorial Comeniusurmărește dezvoltareacunoașterii diversității cultur-ale și lingvistice europene înrândul profesorilor și elevilor,precum și sprijinirea elevilorpentru a dobândi compe-tențele și abilitățile necesaredezvoltării personale pentru in-tegrare profesională și cetățe-nie activă.

Prin proiectele de parteneriateuropean şcolile româneşti aufost veritabili ambasadori aiRomâniei în Europa, con-tribuind, an de an, la pro-movarea unei imagini pozitivea României şi a valorilor şcoliiromâneşti. Aceste parteneriateau vizat, în principal, formareaşi dezvoltarea de competenţe-cheie, au favorizat creareaunor reţele de parteneri, aupromovat valorile naţionale şieuropene, antrenând copii,tineri, profesori, părinţi în acest

exerciţiu al existenţei împre-ună, într-o Europă unită.

Primul pas în aventura noas-tră europeană a constat în re-alizarea unei vizite

Pregătitoare în vederearealizării unui proiect de dez-voltare Comenius 1.3. Vizitapregătitoare a avut loc în Gre-cia, la Liceul Asclepios dinLygurio în perioada 20 -27 oc-

tombrie 2004, școala noastrăfiind reprezentată de prof.Gabriela Pendiuc, director,prof. Orășanu Lavinia, con-silier educativ, prof. înv.primarPetrache Vicenția, prof. limbaengleză, Dumitrescu Corina.

Ulterior, echipa de proiectformată din oameni cu pre-ocupări comune, cu dorința dea face lucruri frumoase, intere-sante, noi, de a oferi o dimen-siune europeană prestigiuluișcolii a realizat ProiectulLingvistic Comenius 1.2 cu ti-tlul ”Curiozități despre per-sonalități istorice” înparteneriat cu Colegiul Vacy

Mihaly din Budapesta,Ungaria. Un număr de 30 deelevi români din școala noas-tră, însoțiți de profesoriiGabriela Pendiuc, director,

Orășanu Lavinia și AmarieBianca, responsabili deproiect, Dumitrescu Corina,Ionel Țuță, au lucrat împre-ună cu partenerii maghiaritimp de două săptămâni laBudapesta în ianuarie 2006și două săptămâni la Piteștiîn mai-iunie 2006 și au creato broșură trilingvă (română,engleză, maghiară) desprepersonalități istorice comune

celor două țări, un mini - ghidde conversație în aceleași treilimbi, un site al proiectului, caproduse finale ale proiectului.

Pentru a pune în valoareaceste realizări, MinisterulEducaţiei şi Cercetării a lansatşcolilor invitaţia de a participala o competiţie naţională a pro-duselor realizate în cadrulproiectelor de cooperare euro-peană, competiție numită Con-cursul național de produsefinale ale proiectelor de co-operare europeană, “Made forEurope”. Între 5-6 mai 2007s-a desfășurat faza naţională,la Brăila, la care am avutonoarea să ne prezentăm și săcâștigăm Premiul al III-lea cubroșura trilingvă. Echipaproiectului a fost reprezentatăla faza naţională de MateiCristina – elevă în clasa a VIII-a B şi profesor LaviniaOrăşanu – responsabil deproiect.

- continuare în pag.12 -

Prof. Corina DUMITRESCU Prof. Bianca AMARIE Prof. Lavinia ORĂŞANU

O ȘCOALĂ CU VALOARE EUROPEANĂ ADAUGATĂ PRIN PROIECTELE COMENIUS

Din viața școlii 11

Anii au trecut, dar dorința dea depăși granițele sistemuluinostru de învățământ și de aface schimbde experiențăcu alte școli,de a învăța lu-cruri noi, alteculturi și obi-ceiuri ale altorțări din Eu-ropa, de a nepe r fec ț i onacontinuu nune-a părăsit.

Astfel,echipa deproiect, coor-donată deprof. OrășanuLavinia și prof.Dum i t r escuCorina, s-a axat pe realizareaunui Proiect Școlar MultilateralComenius, care a și câștigat fi-nanțare pentru derularea sa înanii școlari 2011-2013. Proiec-tul ”Umorul în literatura euro-peană” a avut ca parteneri școlidin Logrosan-S p a n i a ,Perama- Grecia,Bilecik- Turcia,Kolcse- Ungariași Pitești- Româ-nia și a constatîn lectura deplăcere ap o v e s t i r i l o rumoristice aleunor autori eu-ropeni celebri,dar și înînțelegerea obi-ceiurilor șit r a d i ț i i l o rdiferitelor țări eu-ropene.

Cărțile alese de către echipade proiect au intenționat sătrezească interesul și admirațiaelevilor față de literatura euro-peană, precum și să pro-moveze imaginația șicreativitatea acestora. Coor-donați de către profesori, elevii

din cele 5 țări implicate înproiect s-au bucurat citindopere literare umoristice,

creând propriile lor lucrăriliterare: poezii, eseuri,povestiri, lucrând în echipăpentru a face postere, puzzle-uri, diferite obiecte hand-made,punând în scenă piese adap-tate după cărțile citite, cântând

și dansând, pictând, folosindnoi tehnologii ca instrument delucru și instruire personală.

S-au realizat produse finaleminunate, dintre care amintim:o broșură în 6 limbi străine, unmini-dicționar de termeniliterari și expresii de bază, un

site al proiectului, o carte decolorat în limba engleză. Fărăîndoială, atât elevii, părinții lor,

cât și profesorii și-audezvoltat spiritul de lucruîn echipă, dovedind atitu-dini de toleranță, soli-daritate și coexistență.

În cadrul programuluiComenius 2.2.C. AgențiaNațională Socrates aoferit finanțarea burselorde formare continuă înMarea Britanie și Franțapentru mai mulți profesoridin școala noastră. Ast-fel, au putut beneficia destagii de două sau treisăptamâni cu un impactdeosebit asupra compe-tențelor lingvistice șimetodologice și mai ales

asupra dezvoltării capacitățiiempatice următoarele cadre di-dactice: Amarie Bianca laMayflower College din Ply-mouth în iulie 2005, Du-mitrescu Corina la RichardLanguage College din

Bournemouth în iulie2005, Postelnicu Natașala Mayflower College dinPlymouth, Marea Bri-tanie în iunie 2007,Chioveanu Ștefania șiGarcia Manuela la Be-sancon, Franța în au-gust 2012. Interacțiuneacu profesorii de acolo,dar și cu ceilalți colegidin alte țări europene,ne-au făcut să înțelegemcă, deși aparținem unorspații și culturi diferite,suntem toți la fel la niveluman, umanitatea șiempatia fiind cele maiimportante calități ale

unui profesor.

Prof. Corina DUMITRESCU Prof. Bianca AMARIE Prof. Lavinia ORĂŞANU

Şcoala Gimnazială “Mihai Eminescu” - Piteşti

O ȘCOALĂ CU VALOARE EUROPEANĂ ADAUGATĂ PRIN PROIECTELE COMENIUS

e Din viața școlii 12

Nu e uşor să rostogoleşti ecourile timpului, să te în-torci la începuturi şi să încerci o imortalizare a lor,dar o fac dintr-un sentiment de pietate faţă de aceiape care i-am întâlnit aici şi acum nu-i regăsesc decâtîn memoria afectivă, aşteptând liniştiţi, asistând laevenimentul pe care îl vom trăi în vechea noastră in-stituţie, „Școala Nr. 11 Mihai Eminescu”, Piteşti, carepoartă pe fruntea ei gloria celor cincizeci de ani.

Am venit în această clădire înaintea şcolii generalecare se va înfiinţa în 1966, pentru că aici a funcţionatLiceul „Alexan-dru Odobescu”,a cărui elevăeram.

Priveam dinclasă–actualabibliotecă – lamicii şcolaricare intrau încurte voioşi,z â m b i t o r i ,siguri. O şcoalămicuţă care adevenit extremde repedevestită, având,cum se spuneaîn oraş, cea maibună încadrare.

Nu ştiam peatunci că aici mi se va împlini destinul profesional.Am venit mai târziu cu elan în „Școala Nr. 11 MihaiEminescu”, spre a respecta, poate, o promisiune.Elevă fiind, am fost întrebată de profesoara de limbăși literatură română, Florica Constantinescu, dirigintamea, ce voi deveni. „Profesoară de limbă și literaturăromână; voi veni aici”, am răspuns. Din toate şcolileţarii!!!

Mi-am dat seama, cu timpul, că a fost voinţa luiDumnezeu și împlinirea unui vis!

Am întâlnit o cancelarie sobră cu dascăli de dis-tincţie aristocratică, dar în acelaşi timp foarte apropi-aţi elevilor.

Începuturile şcolii au intrat în legendă – directoriprofesorii Marin Păunescu şi Marieta Ştefănescu, oa-meni cu suflet mare care au pus prima piatră, urmaţiîn decursul anilor de alţii. Toţi au dorit să introducăun suflu nou, să lase ceva în urmă. Şi au reuşit.

O galerie din care se desprind pe rând profesoriidirectori Stancu Saltiţa, Costiana Pârvu, Iosub Silvia,Sebastian Florescu, prezenţe energice și tonice, op-timiste, subtilul, inteligentul Ionel Ţuţă, delicata șiferma Cornelia Bâlnicu, distinsa, frumoasa AdelaStan.

Îi urmăresc pe treptele timpului, demni si gravi,

hotărâţi precum Nicolae Vameşu, Nicolae Costea,Marin Bondoc, generoşi, înzestraţi cu spirit manage-rial precum profesoara Gabriela Pendiuc, sufletiştiiCorina Arghira, Lavinia Orăşanu, Marian Haiducu.

Dascălii - învaţătorii și profesorii - îşi au locul înacest măreţ tablou format din trecut şi prezent. În-vaţătorii în faţa cărora am spus mereu „Jos pălaria!”,au fost şi sunt oameni deosebiţi care formează primiipersonalitatea elevului. Toţi unul si unul: MariaSimion, Aritia Nuţă, Ioana Pupezescu, Elena Dan,Florica Condoruş, Lucica Croitoru, Elena Marin,

Maria Desculţu,C o n s t a n t i n aMustăţea, FlorentinaTavşance, VictoriţaMatei, Rădiţa Miu,Claudia Tomescu,Ligia Cristescu,Elena Necşoi, Feli-cia Costache, CorinaBarbu, Maria Do-briţa, Floarea Stă-nescu, MagdaIordache, IleanaCumpenaşu, Vi-cenţia Petrache,Elena Proistosescu,Tanţa Simandi, So-rina Grosu, ClarisaDimulescu, DuţaT r a n d a f i r e s c u ,

Maria si Ruxandra Stoica, Ion Nen, sunt numaicâteva din cadrele didactice ale şcolii cu care am co-laborat.Sunt convinsă cã cei prezenţi acum în şcoală sunt laînãlţimea înaintaşilor. O dovedesc frumoasele rezul-tate obținute. Sunt oameni veșnic preocupați, pa-sionați de profesia lor.

Privirea mi se oprește în fața catedrei de limbă șiliteratură română cu autoritara profesoară MariaPopescu, ferma și conștiincioasa Elena Nițulescu-Popescu, demna, sensibila Maria Mihăiță, înțelepteleMaria Marinescu, Cornelia Manea și Maria Mande,vesela Mariana Boșneag și gânditorul Mihai Șerban.

Acestora li s-au adăugat forțe noi, aducătoare desperanțe. Este o catedră grea atât prin munca șirăspunderea cerută, cât și prin implicarea morală.Profesorul de limba română formează mintea și su-fletul.

- continuare în pag. 14 -

Prof. Renata ALEXE

Retrospectivă. Din viața școliiRetrospectivă. Din viața școliiDin viața școlii 13

Aș zice că partea legată de suflet este delicată, darnu imposibilă.

Matematica înecată în calcule și procente, reprezen-tată de marii dascăli: Bîlnicu Cornelia, ArcadieJoumin, Sofia Vrabie, Ion Velescu, Marin Bondoceste urmată acum de prezentul ce se situează laînălțime.

În valsul evocării nu pot să nu întind o mână șisă-i aduc în acorduri pe cei de la chimie și fizică, re-g r e t a t aElena Dia-conescu șiî n ț e l e g ă -t o a r e aAdina Du-mitru saupe cei de laengleză șif r a n c e z ăcare traducjocuri de cuvinte: Maria Georgescu, Diana Crăciun,Natașa Postelnicu, Maria Nedelcu (Milena), ElenaRădulescu, Simina Mihai.Palierul se completează cu imaginea profesorilor de

muzică, Dara Viciu și Luminița Marin, a căror vocevibrează și acum în săli, acompaniate de pasionatulprofesor Nedea Emanoil și de profesorul MihaiGheorghe.

Într-o școală învățătura se adresează deopotrivăminții și sufletului. Alături de toți colegii, profesoriide religie Aurelia Isãroiu, Floarea Martinescu,Marinela Badea, pshihologul Mihaela Mihăilă,Roxana Constantin au transmis lucruri subtile și in-teresante. De undeva zâmbesc profesorii EcaterinaRãdulescu, Dumitru Costin, Ion Ioniță și profesorulFlămânzeanu, amintind că orice învățătură trebuie săfie însoțită de o muncă desfășurată într-un atelier.

Interesante au fost ieșirile în natură ale biologilorEugenia Bălăceanu, Adela Stan, Filofteia Dița, Dom-nica Stanciu, Petrică Niculina, Veronica Ioanicescu,ale profesorilor de educație fizică Nicolae și Geor-geta Costea, Mihai Georgescu, Paul Smadea, Mag-dalena Mihail, Cristi Paraschiv și Cristi Neacșu. Suntdestule de spus în cincizeci de ani.

Am omis poate multe, pe mulți nu-i cunosc nici eu,anii au trecut într-un timp scrut, dar toți au pus opiatră la temelia acestui edificiu de cultură, lucrând

cu suflete, cu materie sensibilă – elevii.Gingași fermecători, inteligenți, optimiști, jucăuși,

elevii formează partea cea mai frumoasă a școlii. Eimerită atenția și frământarea noastră. Elevii devincentrul preocupărilor unui dascăl.

Nu pot să trec peste ani, fără să amintesc de revistaAripi.

A curs multă cerneală, au trecut multe nopți pânăcând s-a zămislit această revistă. A fost un efort

comun depus deelevi și de cadre di-dactice.

Publicația s-a vruta fi cartea de vizită așcolii și ani la rând afost considerată ceamai bună revistă șco-lară din țară. Înpaginile ei nu a curscerneală, ci suflet.

Cine a înțeles aceasta înseamnă că este un omprofund.

Redactorii ei de la începuturi, prof. PetruStoicescu, Maria și Mihai Georgescu, Maria Simion,Elena Marin, Ionel Țuță, Diana Camber, RenataAlexe şi cei actuali( membrii catedrei de limbaromânã) au încercat să o mențină la înălțimea zboru-lui, au încurajat talente, au sperat și speră în valoareaei.

„Școala Nr. 11 Mihai Eminescu” este o inimă carebate puternic, amintind că fără muncă și suflet nu sepot crea valori.

Alături de toți au venit bibliotecarele, regretataAlexandra Martinescu și actuala Liliana Dumitru –alfa și omega – Gabriela Țuță, Liliana Pleșa, labo-ranta Mihaela Smadea, dar şi secretarele Adina Ior-dache, Adriana Țuță, ultimele plecate din instituție.

Am accentuat trecutul și am lăsat prezentul să vor-bească, dar în fața generațiilor de dascăli și elevi,foste și actuale, mă înclin cu zâmbet și admirație, măînclin pentru ceea ce a fost, este și va rămâne spiritîn această instituție.Vivat, crescat, floreat!

Prof. Renata ALEXE

Retrospectivă. Din viața școliiRetrospectivă. Din viața școliie Din viața școlii 14

Parcă a fost ieri...terminasem facultatea, aripi îmicreșteau din suflet, eu, tânãra absolventã a Conser-vatorului Ciprian Porumbescu din Bucureşti, îmi îm-părțeam activitatea între două școli, 8 și 11 - Pitești.

După 90, m-am mutat cu întreaga-mi catedră lașcoala pe care astăzi o sărbătorim: un colectiv exce-lent, învățători și profesori de excepție, elevi mereuînsetați de carte!

Copiii mei au învățat aici, astăzi și nepoții pășescpe urmele părinților! Sper să fiu mândră bunică derezultatele lor!

Privesc cu drag în urmă, vorbesc în graiul copiilor,săltând pe note muzicale- atâtea spectacole, atâtaefort creator, muncă și imaginație, implicare și pa-siune; eu și colega mea, Renata Alexe, de la catedrade Limba română, transpunând artistic, cu drag șineobosire, sentimente și trăiri inspirate de: ZiuaUnirii`, `Ziua femeii`, Sărbătoarea Națíonală, Ziuacopilului, Ziua Şcolii...

Școala se poate mândri cu excelentele rezultateobținute de elevii pe care i-am pregătit înprezentarea unor spectacole și concerte în diverseconcursuri! Mărturie sunt diplomele câștigate! Cinenu a auzit si nu le-a vãzut evoluând pe scenã pe so-prana Andra Bivol Costea şi pianista Raluca Ioan?

Absolvente ale şcolii noastre, vedete în spectacolepe care le-am organizat an de an. Au urmat cursurilefacultãţii de muzicã Bucureşti, iar astăzi sunt: AndraBivol – mezzosopranã de succes pe scenele ţării, pro-fesor la Liceul de Artã Pitesti, dirijor al corului ArsNova; iar Raluca Ioan compozitoare şi apreciatã pro-fesoarã de pian la liceul George Enescu din Bu-cureşti.

Şi alţi foşti elevi ai şcolii noastre sunt instrumen-tişti de bazã ai orchestrei filarmonice din Pitești.Școala Nr. 11 „Mihai Eminescu” a fost citată de

atâtea ori! Mi-e dor de fiecare clipă frumoasă, pe caream împărtășit-o cu elevii școlii, păstrez în sufletcandoarea vocilor lor, implicarea totală, farmeculdăruirii.

Trăiesc prezentul cu bucuria și înțelepciunea ce de-rivă dintr-o activitate dăruită școlii, pe care am iubit-o ca pe a doua mea casă. Și dacă ar fi s-o iau de lacapăt, aș face aceeași meserie și mi-aș dori aceiașicolegi bine pregătiți, generoși, cu dragoste pentrușcoală, pentru copii!

Am încredere în ziua de mâine, chiar dacă, întreculori, își face loc, adesea, cenușiul.Prin dăruire și prin perseverență, el poate devenicurat, așa cum sunt sufletele copiilor!

Noi, dascălii, profesorii de ieri și de astăzi, avemmisiunea de a duce mai departe speranța și optimis-mul meseriei noastre.

Aș încheia cu Jurământul educatorilor:Îmi voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi dem-

nitate. Voi vedea în elevii mei nu atât şcolari, câtcopii şi nu voi uita niciodată că, pentru partea careîmi revine, sunt răspunzător pentru destinul lor.

Voi menţine prin toate mijloacele de care dispunonoarea profesiei didactice.

Colegii mei vor fi prietenii mei.În colaborare cu ei, mă voi strădui să ameliorez în

mod constant mijloacele pe care şcoala le pune înmişcare ca să asigure recunoaşterea efectivă a drep-tului la educaţie şi la justiţia socială în educaţie.

Fac aceste promisiuni în mod solemn, liber, peonoare. (propus de pedagogul elveţian Robert Dot-trens)La mulți ani tuturor celor care iubesc spiritul școliiși cred în frumusețea educației!!

Luminița MARINprofesor de muzică

Vorbim de ARIPI! Le vedem! Le citim! Cuvintelesunt nenumărate. Le alegem cu grijă pe cele maipotrivite, care să exprime aprecierea și admirația,pentru tânărul colectiv redacțional susținut de con-ducerea Școlii „Mihai Eminescu” -prof. dr. MarianHaiducu și dir. adj. Lavinia Orășanu.„Părinți”, care după ce le-au „născut”, le-au săltat

din „cuib”, să le învețe tainele zborului.Le vedem zburând... Uneori zborul se mai clatină șica el să fie echilibrat, lin, trebuie depuse alte efor-turi de intensă gândire, uneori purtând haina insom-niei. Le citim. Paginile frumoase și cu sensilustrate, tematica cu rubrici interesante și educa-

tive, dau impresia unei păsări mari, măiastră, pecerul idealului de care este animată. Să spulbereurâtul vieții, să-l facă suveran pe Bine, cu ajutorulcolaboratorilor. Copii sensibili și talentați carepeste timp vor intra pe ușa afirmării scriitoriceștidepline. Precum adulții – colaboratori ai revisteinumăr de număr și cu toată dăruirea. În acest con-text, aniversarea (aniversările) nu sunt altceva decâtun popas de bucurie. O retrospectivă a tot ce s-a în-făptuit nobil și durabil și a tot ce urmează a seîmpini!

Zina PETRESCU scriitoare

Să vorbeşti cu sufletul muzicii!

La altă aniversare

La aniversare 15

“Puterea exemplului nu este doaro formă de educație, ci este SIN-GURA.”(Albert Einstein)Şcoala Gimnazială „Mihai Emi-nescu” din Piteşti este una din şco-lile de prestigiu ale judeţului Argeş,cu o istorie bogată şi încărcată deevenimente. Înfiinţată la 1 septem-brie 1966 în localul Şcolii Medii Nr.3 şi funcţionând paralel cu LiceulOdobescu până în 1969, şcoala seextinde, impunându-se prin rezul-tate, prin corpul profesoral de ex-cepţie şi primind în 1998 numelepoetului naţional. De-a lungul tim-pului, numeroşi elevi au obţinutrezultate deosebite la olimpiadelenaţionale. Astfel,foştii noştri olimpiciCiprian Manolescu,Gabriel Diaconu(matematică-prof.Marin Bondoc),Liviu Suciu(matematică-prof.Cornelia Bâlnicu),Ileana Grigore(limba şi literaturaromână-prof. Renata Alexe), EugenVlaicu, CristianProistosescu, Con-stantin Proistosescu(fizică-prof. SilviaIosub), Crai Alexan-dra (limba şi literatura română-prof.Cornelia Manea) sunt în prezent ab-solvenţi ai unor prestigioase univer-sităţi de peste hotare. În ultimii ani,rezultatele obţinute nu sunt mai pre-jos, astfel încât ne mândrim că elevidin şcoala noastră au reprezentatjudeţul la fazele naţionale aleOlimpiadelor Şcolare de limba şiliteratura română (2012-TănaseAndra, prof. Miana Popa),matematică (2012-Pârlog Vlad,2015-Iancu George-prof. MarianHaiducu), fizică (2012-IordacheCristiana, Ghiţă Alexandru, 2014-Iancu George, Zamfir Robert, 2015-Zamfir Robert-prof. LaviniaOrăşanu) şi biologie (2014-Atanasescu Andreea-prof. DomnicaStanciu).

Fiind conştiente că formarea uneipersonalităţi nu înseamnă doar

dobândirea de informaţii, cadreledidactice ale Şcolii Gimnaziale„Mihai Eminescu” încurajează im-plicarea unui număr cât mai marede elevi în activităţi educative ex-traşcolare. De aceea, în şcoala noas-tră funcţionează cercuri cu oactivitate bogată: Cercul de folclor„Tradiţii” (profesori coordonatori:Carmen Ionescu şi Corina Barbu),„ECOS”-Cercul micilor ecologişti(coordonator: prof. Elena Prois-tosescu)), Cercul de educaţie pentrumediul înconjurător „Prietenii na-turii” (coordonator: prof. ClaudiaTomescu), dar şi Ansamblul coral(coordonator: prof. EnamoilNedea), ce ne bucură la fiecare săr-

bătoare cu acorduri minunate şi ne-a adus numeroase premii laconcursurile de specialitate. Rezul-tatele obţinute de sportivii noştri laOlimpiada Naţională a SportuluiŞcolar sunt meritorii: echipele defotbal ciclul primar (prof. CristianNeacşu), de baschet fete (prof. Cris-tian Paraschiv) şi de baschet băieţi(prof. Paul Smadea) sunt premiateîn fiecare an.

Şcoala noastră a devenit la 22Aprilie 2005 Eco-Şcoala „MihaiEminescu” – Piteşti pentru rezul-tatele dobândite în educaţia pentrumediul înconjurător prin derulareaProgramului Internaţional Eco-Şcoala, desfăşurat sub coordonareaCentrului Carpato-Danubian deGeoecologie (CCDG), primind to-todată şi Premiul Simbol StegulVerde. În cadrul acestui program

şcoala noastră a organizat în 2008,2009 şi 2010, Simpozionul Inter-naţional „Împreună pentru viitorulTerrei” (profesori coordonatori: So-rina Grosu, Lavinia Orăşanu, Co-rina Dumitrescu) la care auparticipat în fiecare an peste 300 decadre didactice din ţară şi de pestehotare, dar şi numeroşi elevi prinlucrări plastice, postere şi fotografiiînscrise la secţiunea concurs „Mesajdespre Terra!”.

Preocupate de perfecţionare şideschise spre nou, cadrele didacticeale Şcolii Gimnaziale „Mihai Emi-nescu” – Piteşti au înţeles necesi-tatea cooperării între şcoli din ţarăşi de peste hotare, în vederea inte-

grării învăţământuluiromânesc în coordonateeuropene. Încă din anul2001, şcoala noastră esteimplicată în parteneriatecu şcoli din Serbia, Sue-dia, Olanda, Grecia. Dinfericire, munca susţinutăa fost apreciată şi la nivelnaţional, şcoala noastrăprimind prin AgenţiaN a ţ i o n a l ă(A.N.P.C.D.E.F.P) apro-bare şi sprijin financiarde la Comisia Europeanăpentru derularea maimultor proiecte: Vizitapregătitoare în Grecia

(octombrie 2004, profesori impli-caţi: Gabriela Pendiuc, Corina Du-mitrescu, Lavinia Orăşanu, VicenţiaPetrache), Proiectul LingvisticComenius „Curiozităţi desprepersonalităţi istorice” în parteneriatcu Colegiul "Vaci Mihaly" Bu-dapesta (anul şcolar 2005-2006,profesori coordonatori: BiancaAmarie, Lavinia Orăşanu) şiProiectul multilateral Comenius“Humour in European Literature”(anii şcolari 2011-2012, 2012-2013,profesori coordonatori: Corina Du-mitrescu, Lavinia Orăşanu) în co-laborare cu şcoli din Spania, Grecia,Turcia şi Ungaria (detalii despreacest proiect şi rezultatele sale fi-nale pot fi accesate pe pagina EST:

http://www.europeansharedtrea-sure.eu/detail.php?id_project_base=2011-1-ES1-COM06-36284).

O şcoală care La aniversare16

Isabella ANGHELClasa a VI-a E

Vizitând şcolile din ţărilepartenere, elevii şi cadrele didac-

tice au putut cunoaşte alte sistemede învăţământ, organizarea ac-tivităţilor şcolare şi extraşcolare,au cunoscut activitatea desfăşu-rată în cadrul comunităţilor locale,au vizitat obiective turisticereprezentative pentru fiecare ţară,au comunicat în limba engleză, auînvăţat cuvinte şi expresii de bazăîn limbile ţărilor partenere şi aulegat prietenii care nu s-au sfârşitodată cu încheierea proiectelor.

Cuvintele exprimate departeneri, atât în timpul întâl-nirilor, cât şi ulterior, au răsplătitefortul în organizarea cât mai efi-cientă a activităţilor efectuate deechipa şcolii noastre în cadrulproiectului. Au fost apreciate ati-tudinea deschisă, respectul şi pri-etenia cu care au fost primiţi şitrataţi pe tot parcursul reuniunilor,atât de către cadrele didactice dinşcoală, cât şi de elevi, părinţi,reprezentanţi ai comunităţii lo-cale. “Ospitalitatea românilor nueste doar o legendă!“ au spuspartenerii noştri.

Fiecare dintre aceste proiecteau contribuit la recunoaşterea in-

stituţiei noastre la nivelnaţional şi chiar european.

Toate cadrele didactice şitoţi elevii implicaţi în aces-tea au trăit experienţe deneuitat, care au creat senti-mentul că suntem membriicu drepturi egale ai unei co-munităţi europene şi putemlucra ca o mare echipă.Bogata activitate educativădin cadrul şcolii noastre nuse poate descrie doar încâteva rânduri, dar cred căam dovedit până acum căŞcoala Gimnazială „MihaiEminescu” are ca prioritate,pe lângă transmiterea de in-formaţii, formarea de atitu-dini şi comportamente caresă genereze un nou „model”de cetăţean informat şi activ,creând competenţe cevizează dorinţa, ştiinţa şiputerea de a face lumea mai

bună! Aş dori să existe mai multeşcoli ca a noastră, în care elevii săfie încurajaţi să îşi lărgească ori-zontul cunoaşterii, atât din punctde vedere academic, cât şi dinpunct de vedere cultural şi social.

Consider că o şcoală este im-portantă datorită oamenilor ei, iarinstituţia noastră a fost binecuvân-tată de-al u n g u lanilor cu p e r s o n a -l i t ă ţ iputernice,care i-aumarcat is-toria şi auadus-o înt o p u lş c o l i l o rargeşene.

Sunt con-vinsă că şiîn prezent,e d u c a ţ i atrebuie săse realizeze prin exemplu per-

sonal, prin seriozitate şi bun-simţasumat în această lume ce tindesă-şi piardă echilibrul, unde parecă respectul şi buna-creştere aurămas doar cuvinte într-undicţionar prăfuit.

Într-un moment în care totulpare să „meargă şi aşa”, cred căorice lucru trebuie făcut cu simţde răspundere, să încerci să acorzifiecărui eveniment, fiecăreisarcini de lucru atenţia cuvenită.

De aceea, când întâlneşti oa-meni care nu precupeţesc niciunefort pentru binele comunităţiişcolare din care fac parte, carepun suflet în tot ceea ce între-prind, consumând energie, timp şiresurse personale, trebuie să în-veţi să apreciezi munca lor şi să fiimândru că faci parte dintr-un ast-fel de colectiv! După 15 ani de ac-tivitate în Şcoala Gimnazială„Mihai Eminescu” - Piteşti,mulţumesc din suflet atâtcolegilor alături de care am lucrat,cât şi elevilor la a căror formaream contribuit într-o mică măsurăşi de ale căror realizări mă bucurde fiecare dată!

Prof. Lavinia-Elena ORĂȘANUdirector adjunct

al Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu”Piteşti

La aniversare 17

formează OAMENI!

Ştefania LEFTERClasa a VIII-a D

Raluca MONDOCClasa a VI-a E

Colaborarea cu Şcoala "Mihai Eminescu" dinPiteşti a fost, pentru mine, nu numai o simplăexercitare a profesiei, ci o adevarată provocare de aţine pasul cu cei mai buni : dascăli şi elevi. Aflatădeloc întâmplător sub patronajul spiritual al celui maimare poet român, această şcoală continuă să producăperformanţă, să uimească mediul şcolar din judeţ curezultate deosebite şi cu o implicare de succes în maitoate concursurile şcolare si extraşcolare la niveljudeţean, regional, naţional şi european. Şcoala"Mihai Eminescu" i-a încurajat nu numai pe propriielevi să participe la competiţii naţionale, ci şi pemulţi elevi români care studiază în şcoli din Italia şiSpania,dezvoltând diverse parteneriate la nivel euro-pean cu unităţi şcolare din aceste state, cu o nu-meroasă prezenţă românească. Elevii acestei şcoli au

oferit premii constând în cărti în limba românăcâştigătorilor la anumite concursuri de creaţie(literară si plastică) din Italia si din Spania; i-au în-curajat pe colegii lor români să promoveze culturaromânească peste graniţele României, în contextulunei Europe multiculturale si plurilingvistice. Acesteactivităţi desfăşurate în colaborare au căpătat trans-parenţă şi vizibilitate în revista şcolii, prin strădaniadascălilor care au promovat intercultura si perfor-manţa .

Acum, la ceas aniversar, urez cele mai bune gân-duri elevilor şi dascălilor acestei instituţii, fiind con-vinsă că activitatea instructiv- educativă va atinge noiperformanţe demne de un asemenea nume!

Prof. Dr. Delia DUMITRICĂ

Norocos poporul român, să fie el singurul întretoate naţiile lumii născut în ,,Grădina Maicii Dom-nului"! Şi el şi-a onorat perpetuu geneza, mai cuseamă prin minţile strălucite din aproape toatedomeniile spirutualităţii româneşti.Dar cel care a atins Inaltul a fost el, cel răsărit dintre

oamenii simpli ai pământului natal - Eminescu. Celcare, copil fiind, şi-a încărcat sufletul cu înfrigurarede toate tainele naturii.

,,Băiet fiind, păduri cutreieram, Şi mă culcam ades lângă izvor..."

Din frageda vârstă s-a confruntat cu greutăţile.Miraculos cum din ele să apară versurile...

,,Când luminatŞi luminândS-au arătatDin când în cândAl lunii disc

Ce trece lin,Pe orice piscPunând senin..."

,,Al lunii disc"-el, Eminescu, cel care a fost neîn-doielnic un rătăcitor disciplinat prin aproape toate

Viaţa şi opera lui Eminescu sunt cuprinse înnenumărate tomuri. Ce însemnătate ar mai avea fi-ravele mele gânduri? Nu pot decât să subscriuspuselor lui Arghezi, cum că despre Eminescu tre-buie vorbit pe şoptite, pentru a nu-i călca ,,niciumbra, nici florile de tei". Pentru că el

,,Cel mai chemat s-aline, dintre toţiŞi cel mai teafărŞi-a înmuiat condeiul De-a dreptul în Luceafăr...”

Prof. Georgeta ILIESCU

A fost odată o revistă. Și niște Oameni care aucrezut în renașterea ei. Au visat într-o viață lungă a ”Aripilor ” pentru careși-au lăsat o părticică din inima și sufletul lor. I-amcunoscut la începutul activității mele. Probabil toțiau auzit de numele lor: Petru Stoicescu, Elena Marin,Ionel Țuță, Renata Alexe, Cătălin Petrescu. Ei au fostnucleul și lor li s-au adăugat de-a lungul timpului șialți colaboratori.

Pentru o vreme am visat împreună cu ei. Am par-ticipat la ședințe de redacție, am comentat variantelebune de tipar, am cules multe din articolele tipăriteîn revistă sau în suplimentul Arcade. Desenele șivignetele erau triate apoi cu grijă și împreună cu tex-tul bine corectat mergeau la tehnoredactare. Cuemoție așteptam de fiecare dată ca revista să vină de

la tipografie. Și nici nu se termina bine editarea unuinumăr că aveam deja o parte din materialele pentrunumărul următor. Multe din rubricile ce apar și acumîn revistă au fost create atunci. Copiii aduceau cubucurie poezii, proză, desene, curiozități.

A fost un moment frumos din cariera mea didac-tică. Le mulțumesc acestor Oameni pentru că m-auluat cu ei în acest vis minunat.

Iar celor care coordonează acum revista “Aripi” leurez mult succes. Cu ei “Aripile” nu-și vor întrerupezborul.

La Mulți Ani, Școala Mihai Eminescu!

Diana COMAN(CAMBER)

Mulţi ani să ne călăuzeşti!

Gânduri despre Eminescu...

A fost odată...

e La aniversare 18

S-au împlinit 47 de ani de când – plin de emoţii,ca orice şcolar mic – păşeam pentru prima dată înŞcoala “Mihai Eminescu”, pe atunci Şcoala Nr. 11Piteşti. Anii de şcoală, ani de emoţii, de extemporaleşi teze, de mici eşecuri sau triumfuri au trecut mar-caţi de figurile luminoase ale celor ce mi-au fostdascăli, oameni cu studii serioase dăruiţi pentru aduce misiunea grea care este educaţia. Pentru treiprofesii trebuie oameni aleşi: preoţia, medicina şi în-văţământul. Ele înseamnă jertfă, slujire şi dragoste cese regenereazămereu. Misiuneadascălului este greaşi de cele mai multeori neînţeleasă şineapreciată de soci-etate la adevărata eivaloare, astfel încâtconfirmă versurileunui poet basarabeancare referindu-se ladascăli scria:” De-ar fi rămas şi ei

plugari,Ca fraţii lor, legaţi de fire,Poate aveau azi nervi mai tariŞi-o mai înaltă preţuire”Iată că s-au împlinit 25 de ani de când slujesc

această şcoală în calitate de profesor şi înţeleg că pen-tru a se forma copilul are nevoie de afecţiune şimodele şi că până când va ajunge să discearnă valo-rile este important ca modelul să nu-l dezamăgească.Într-o lume invadată de tehnică şi calculatoare în careomul tinde să se robotizeze este încă nevoie de unDomnul Trandafir.

De cele mai multe ori copiii sunt ameţiţi de strălu-cirea unei lumi murdare ajungând să considere eroipe cei care – evitând abil munca cinstită şi serioasă –se bucură de câştiguri imediate în timp ce profesoruljustificat în truda sa de propriul avânt şi de dragosteapentru copil şi profesie, nu este considerat model.

Uitat de mulţi părinţi în faţa calculatorului sau tele-vizorului de unde să-şi culeagă inspiraţia înterorizarea profesorului copilul este victima sigură afugii de răspundere cu generozitate împărţită întremulţi părinţi, unii profesori şi societatea care ar trebuisă-l ajute să devină un om matur, înţelept, credinciosşi responsabil. Îndurerat şi trist, lipsit de certitudineaunui viitor aşa cum l-a sperat, judecat adesea dupăaparenţe, muncind să-şi întreţină nişte părinţi al-coolici care l-au aruncat în lume într-o clipă deplăcere, tânărul eşuează în paradisul artificial aldrogului, alcoolului sau sexului, ori sfârşeşte pe cal-darâmul rece al oraşelor populate cu prea multetrupuri şi prea puţine suflete. Paiul din ochiulaproapelui umbreşte prea des bârna din ochiul nostru,bucuria de-o clipă ne face să ne credem veşnici şi sătrecem nepăsători pe lângă cel ce are nevoie de ajutorşi totuşi nu-l cere. Şi ciobul de iad din noi întunecăpartea de Rai, astfel că uneori nici profesorii nu înţe-

leg ţipătul nestrigat al tânărului. Pe de altă parte şiprofesorul, atacat din toate părţile, se apără ştiind căşi-a lăsat visele şi tinereţea pe un prag pe care se calcăprea apăsat şi tocmai de aceea acuzatorul ar trebuimai întâi să privească în oglindă şi poate astfel mânapregătită să arunce piatra va cădea inertă pe lângăcorp.

Familia ar trebui să înţeleagă că terorizarea profe-sorului pentru a proteja în mod absolut pe copil vaajunge cu vremea un periculos bumerang; profesorul

ar trebui să înţeleagă şi el mai binesufletul copilului şi să ştie că nu seprea poate profesorat fără maimultă duhovnicie şi societatea artrebui să audă cuvintele Mântu-itorului cu ambele urechi:

”Căci fără Mine nu puteţiface nimic” (Ioan, 15,5)Cum bine spunea poetul:

”Pe copil să-l ţii în frâne De vrei, om, la toţi să placăNu-l lăsa orice să-ngâne,Nu-l lăsa orice să facă;Nu-l lăsa oriunde-i placeÎntr-acolo să se ducăDin acelaşi lemn poţi faceŞi icoană şi măciucă.”

Visul oricărui profesor ar trebui să fie acela de a faceicoane din elevii săi, pentru că altfel ceea ce a pus labază se poate întoarce împotiva sa.Privind retrospectiv lucrurile înţeleg că prima bază aformării mele a fost educaţia din familie pe care,oricât ne-am moderniza, am crede că progresăm, n-oputem eluda şi nici arunca pe spatele şcolii. Şcoala avenit apoi cu profesorii săi minunaţi pe care mă temsă-i numesc pentru a nu omite pe vreunul, dar toţi aufost o parte din educaţia mea.

Acum Şcoala ”Mihai Eminescu” este în continuădezvoltare, în timpuri noi cu programe noi, cutehnologii noi. Dar oamenii trebuie să fie oameni şinu roboţi pentru că – oricât de mult ne-ar încânta cal-culatoarele – educaţia este mai mult decât utilizareacorectă a lor.

Pentru mine Şcoala ”Mihai Eminescu” este maimult decât o şcoală de prim rang, este locul de undeam pornit în lume, locul în care am cunoscut profe-sori de mare valoare care mi-au şlefuit devenirea,care mi-au fost dascăli, apoi colegi şi minunaţi pri-eteni (este cazul minunatului dascăl şi artist, prietennedespărţit al meu şi al soţiei mele, Petru Stoicescu,un om cu un suflet uriaş), locul unde alături decolegii mei dragi încerc să fiu la înălţimea foştilorprofesori pentru că societatea ar trebui să ştie şi săînţeleagă adevăratul statut moral al dascălului definitastfel:” Altarul să fie şi zidul să ţie

Cer inima şi viaţa zidite-n temelie”

Prof. Cătălin PETRESCU

Şcoala ca speranţăLa aniversare 19

Alexia Teodora BADEAClasa a V-a B

50 de ani de excelenţă....da, este adevărat! ŞcoalaGimnazială „Mihai Eminescu” a fost, este şi sunt con-vinsă ca va fi o şcoală de elită deoarece este locul încare toţi: părinţi, cadre didac-tice şi în primul rând elevi, sesimt ca într-o a doua casă.

Acest lucru spune multepentru că şcoala aşa cum esteea, este menită să formezecaractere, să îi pregăteascăpe elevi pentru viaţă, totuldesfăşurându-se ca într-oechipă.

Ştiu, nu este uşor ,dar niciimposibil atunci când toţi pun umăr lângă umăr pentruformarea acestor copii, contribuind la dezvoltarea lorfrumoasă şi armonioasă; satisfacţiile nu întârzie săapară. Rezultatele elevilor acestei şcoli sunt dintre celemai alese deoarece aici se munceşte, chiar se munceşteşi se oferă învăţământ de calitate de către cadre didac-tice de elită. Nu, nu sunt doar cuvinte mari, ci puruladevăr, ceea ce eu, prof. Zanfir Ramona am trăit înaceastă şcoală de care, cu mult drag şi nostalgie îmiamintesc. Sunt tare mândră că timp de 2 ani am făcut

parte din suita de profesori ai acestei şcoli. Îndrăznescsă spun că, în această perioadă am participat la scriereaacestei poveşti frumoase pe care şcoala o scrie an de

an, generaţie cu generaţie, în carepersonajele principale- elevii, sebucură de o atmosferă caldă şiprimitoare. Mai mult decât atât,educaţia pe care ei o dobândescîn mediul şcolar a reprezentat în-totdeauna o bază foarte bună pecare s-a clădit mai apoi experienţade viaţă.

Important este că, dincolo derezultatele deosebite pe care ele-

vii acestei şcoli le obţin, ei învaţă despre atitudine,valori şi principii corecte de viaţă. În acest scop eleviişi profesorii sunt constant antrenaţi în activităţi efec-tive, iar motivaţia lor stă în reuşita acestora care îi în-tăreşte şi le alimentează resursele. Felicitări întregii echipe a Şcolii Gimnaziale “Mihai

Eminescu” Piteşti!

Prof. Ramona Mihaela ZANFIRŞcoala Gimnazială ”Mihai Eminescu”, Bradu

Pentru a vorbi de Școala Gimnazială ”Mihai Em-inescu”, poate ar trebui să încep să vorbesc despreEminescu. Dar ce poate vorbi un biet muritor dascăldespre Eminescu? Lui Eminescu putem doar să neînchinăm. Așadar, voi alege, cu smerenie, să vorbescdespre lucruri lumești, prin urmare voi face o intro-ducere în timp.

Era în anul 1976. Stagiul detrei ani de profesor de limbă șiliteratură română l-am efectuatîntr-o comună prăfuită vara șigeroasă iarna din județul Vaslui.Spiritul eminescian era aproape,se simțea în comuna aceea uitatăde lume, în limba română căreiamarele poet i-a dat accente delimbă sacră. Ca și Eminescu,locul stagiului meu l-am păstratîn minte ca pe un model para-disiac, cu valori magice, ca unmic Eden, așa cum IpoteștiiBotoșanilor reprezenta pentrupoetul național.

După această perioadă amrevenit în orașul în care mi-amfăcut studiile- Pitești. Am profesat în Școala Gim-nazială „ Mihai Eminescu”, școală cu renume în mu-nicipiu încă de pe vremea aceea. La început decarieră, am pășit pragul școlii cu emoția elevului laînceput de an școlar. Am fost primită însă cu căldurăde un colectiv prietenos, dascăli cu prestanță și demare valoare profesională. Valori morale ca: sin-ceritatea, respectul, curajul, modestia, toleranța, al-

truismul, precum și principii ca: cinstea, demnitatea,înțelegerea, răbdarea, evoluția, loialitatea caracteri-zau dascălii din acea vreme.

Mărturie stau rezultatele deosebite ale elevilorșcolii la concursuri și olimpiade naționale și inter-naționale. Valorile și principiile au deservit de-a lun-

gul anilor celor două scopurifundamentale ale școlii: instrucția șieducația.

Așadar, după 33 de ani de profesie,păstrez cu drag în memorie numelecolegilor mei: Marieta Ștefănescu,Ionel Țuță, Nicolae Costea, Adela Stan,Costiana Pârvu, Alexe Renata, Cor-nelia Bâlnicu, Elena Nițulescu, etc,dascăli cu mare dragoste pentru profe-sie și pentru elevi.

Sunt mândră că am fost profesor înaceastă școală. Îmi doresc ca valorile șiprincipiile morale să fie duse mai de-parte de dascălii acestei școli, dar și deelevii ei. Faptul că nepoatele mele,Teodora și Alexandra, au ales săurmeze cursurile acestei școli îmi con-firmă perpetuarea valorilor în cadrul

școlii. În prag de mare sărbătoare – Semicentenarul Școlii

Gimnaziale” Mihai Eminescu”- urez:„ La mulți ani, Școala „ Mihai Eminescu”!”“ La mulți ani, stimați colegi!”“La mulți ani, dragi elevi!”

Prof. Maria MANDE

50 de ani de excelenţă

Gânduri la ceas de sărbătoare

La aniversare20

Ana-Maria TUDORClasa a VI-a E

Longevitatea revistei cu nume atât de metaforic pentruaspirația spre înalt e o fericită confirmare a maturitățiisale girate de exigența timpului.

Nu numai că a supraviețuit, dar a strălucit în peisajulcultural atât de divers, prin dinamismul său, capacitateade a-și contextualiza mesajul în funcție de standardelecontemporane, prin puterea de dăruire a truditorilor săi,prin originalitate, devenind o emblemă a școlii patronatespiritual de Mihai Eminescu.

La ceas aniversar al acestei srălucite instituții, dorimechipei redacționale și tuturor cadrelor didactice sănătate,energie, succese, iar revistei lungă viață publicistică!

Regretații dascăli Elena Marin, Petru Stoicescu, IonȚuță, rămân incontestabilii ctitori ai unei publicații alcărei renume a traversat toate probele inițiatice.Colonelul Marin Alexandru și profesoara Renata Alexe

(critic literar și valoroasămembră a Fundației literare,,Liviu Rebreanu”), alăturide alți intelectuali de marcăai Școlii Gimnaziale,,Mihai Eminescu”, au câr-muit echipa redacțională șiau făcut din revista ,,Aripi”și suplimentul său literar,,Arcade” un spațiu privile-giat de întâlnire a culturii șicreativității celor mari șicelor mici, promovând celemai nuanțate și sensibilemoduri de expresie literară.

Et in Arcadia ego...Înpaginile ,,Arcadelor” ampublicat atât eu, cât și tatălmeu (poet, profesor de

română), în paginile ,,Aripilor”, copiii și elevii mei auschițat primii ,,Pași pe nisip”...

Prof. Allora ALBULESCUPreședinta Fundației literare ,,Liviu Rebreanu”

Cu toate că suntem în plină iarnă, sufletul meu esteplin de emoție și căldură când mă gândesc la anii pe-trecuți împreună cu dragii mei colegi.

Acum, în prag de zi aniversară, abia aștept să mă reîn-tâlnesc atât cu foștii mei colegi pensionari, cât și cucolegii actuali.

Tot la această școală s-au format pentru viață și fiiimei, Petrică Florin și Petrică Dragoș, care au devenitapreciați atât de cei din jur, cât și în societate (unul emedic, altul profesor).

La mulți ani „Școala noastră dragă” îți spun sutelede profesori și miile de elevi care au primit lumină dintruda și dragostea minunaților dascăli.

La mulți ani!

Prof. Niculina PETRICĂ

In urmă cupeste 37 de animergeam grabită,ţinându-mi copiiide mână spreŞcoala Nr.11Piteşti, dinc a r t i e r u lCraiovei.După ceîi introduceam încurtea şcolii, mi seprelingeau lacrimipe obraz. Aş fidorit să predau şieu în acea şcoală,eram o tânără pro-fesoară.

Dar… anii autrecut, eu mi-amdesfăşurat activitatea în alte instituţii ale în-văţământului argeşean şi, spre amurgul carierei,am ajuns la Scoala Gimnazială –Mihai Emi-nescu – Piteşti. Nici nu ştiu când şi cum au trecutcei 9 ani cât am lucrat aici.Parcă mă văd şi acumplutind pe coridoarele şcolii alături de dascăliminunaţi. Pe unii îi cunoşteam din tinereţe, alţiierau foarte tineri şi doritori de a şti totul în alemeseriei noastre. Până intram în sălile de curs,noi, colegele de limba şi literatura română, totdezbăteam şi dezlegam din misterele teorieiliterare şi interpretam metafore simbol, pentru atransmite ce e mai bun elevilor noştri.

Era o armonie deplină în catedra de limba şiliteratura română, lecţii metodice susţinute întrenoi la cel mai înalt nivel, discuţii aprinse. În-văţam unele de la altele, chiar dacă unele dintrenoi eram la apusul carierei.

Consider că mi-am lăsat o amprentă vizibilăîn această şcoală. In puţinii ani am contribuit şieu la construirea edificiului măreţ al limbii şiliteraturii române din care s-au hrănit minunaţiielevi ce au avut rezultate deosebite atât la con-cursuri şcolare, la olimpiade, cât şi la examenelede capacitate.

Unii dintre ei reprezintă România în lumenu numai în ţară şi sunt convinsă că nu vor uitaşcoala, care le-a pus temelia educaţiei pentrutoată viaţa.

Acum, în ceas de aniversare, vă urez dum-neavoastră ,stimaţi dascăli, vouă dragi elevi aişcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu’’ , multăsănătate, putere de muncă, fiţi mereu în fruntecu ceea ce faceţi pentru a păstra vie flacăracunoaşterii şi a nu uita că anii trec, dar şcoala varămâne.

Iubiţi elevi, respectaţi-i pe dascălii voştri,prin ei veţi ajunge ceea ce veţi dori!

Prof. Cornelia MANEA

Et in Arcadia ego!

Izvor de lumină

Au trecut anii…La aniversare 21

Ioana PAVELClasa a VII-a C

Anda TUDORClasa a VI-a B

Motto: ”Cel ce deschide o şcoală, închide o temniţă”(Victor Hugo)

Iată, au trecut 50 de ani de când primul clopoţel asunat între zidurile şcolii noastre.Începutul a fostmodest,căci la 1 septembrie1966 şcoala şi-a deschisporţile doar cu 4 săli declasă, însă din 1969 se ex-tinde rapid în localul formatdin parter şi douăniveluri.Tot atunci apare re-vista” Aripi”,care primeştede-a lungul anilor nu-meroase aprecieri şi premiipentru varietatea şi com-plexitatea materialelor pub-licate. Şi dacă a fost caşcoala să poarte un nume, eapoartă numele geniuluiromânesc-Mihai Eminescu.În timp, şcoala a adunat în jurul ei o sală de sport, unclub sportiv-“Aripi”, profesori, elevi, educatori, în-văţători şi părinţi.Şcoala noastră este un organism viu ce trăieşte dinrealizările celor ce o compun.Sunt 50 de ani de îm-pliniri,de continuă creştere a valorii actului educativşi formativ al zecilor de generaţii de elevi, căci aici

s-au format valori ale societăţii.Cu multă trudă, cu migală şi prin eforturile multor

generaţii de dascăli şi de elevi,şcoala a devenit ce esteastăzi: un templu al cunoaşterii ce împărtăşeşte lumină(învăţătura) şi căldură (suflet).Am păstrat în seiful devalori al şcolii specialişti,dar mai ales personalităţi ar-monioase.

Competenţa şi eficienţa tu-turor echipelor managerialeşi a întregului corp profesoralsunt reflectate în zilnicul ex-amen dat în faţa lor, în faţaelevilor.Şi pentru ca vorbele mele să

nu vi se pară exagerate, văinvit să priviţi vitrina demedalii, diplome şi trofeecucerite în timp de absolvenţiiacestui lăcaş de cultură…sausă ascultaţi cu emoţiepoveştile şoptite de pereţii îm-

povăraţi de-a lungul vremii de atâtea şi atâtea diplome.Aceste recunoaşteri ne fac să rostim cu mândrie şi cuîncredere:”La mulţi ani ,şcoală dragă! La mulţiani,dragi colegi! La mulţi ani, dragi elevi!”

Prof. Miana POPA

Există o şcoală în Piteşti care, atunci când trecpe lângă ea, mă face să încetinesc paşii, să oprivesc cu atenţie,după care, ca la un semnal, înmintea mea se contopesc tot felul de amintirivechi. Nostalgie? Melancolie? Respect? Mân-drie? Bucurie?...Probabil că toate la un loc, pen-tru că mintea este atât de darnică cu sentimenteleumane.

Este vorba de Şcoala Gimnazială „Mihai Emi-nescu”, şcoala în care am învăţat şi care m-a for-mat ca om. Aici, am avut profesori deosebiţi,”adevăraţi stâlpi ai societăţii”(după cum îmiplace mie mereu să spun), profesori pe care toatăviaţa am să-i păstrez în gândurile mele. Deşivorbesc despre o clădire,pentru mine şcoala afost şi va rămâne unul dintre „prietenii”copilăriei mele.

Poate că sunt de modă veche, poate din cauzăcă sunt şi eu profesor,dar,cred în continuare căşcoala rămâne indispensabilă dezvoltării umane.

Cred în şcoală şi în special în Şcoala Gim-nazială „Mihai Eminescu”.

Prof. Dragoş PETRICĂ

La mulţi ani, şcoală dragă!

Gânduri la o aniversare

e La aniversare22

Bianca OPRINAClasa a VII-a C

A scrie despre”Şcoala Nr.11 Mihai Eminescu”,Piteşti înseamnă omagiu adus trecutului şi prezen-tului; înseamnă retrăire a clipelor frumoase şi gravepetrecute alături de elevi,colegi şi părinţi.Important este că în fiecare moment am încercat să

mă adaptez,pătrând echilibrul între nou şi vechi ,căam reuşit să pun în consonanţă bătăile inimii cu rit-mul şcolii-imensa inimă a generaţiilor întâlnite.

Aici,într-adevăr, m-am considerat împlinită,aici

căutam permanent soluţii,cream lecţia,trăire spiritu-ală în relaţia profesor-elev.Către acest sanctuar aleducaţiei mi-am îndreptat gândul cu pasiune şisperanţă,încercând un Tot armonios.

A doua oară în viaţa,aş face acelaşi lucru,n-aş re-nunţa,aş merge până în pânzele albe pentru a sensi-biliza elevii cu frumuseţea limbii şi literaturiiromâne.

Prof. Renata ALEXE

La aniversară…

La ceas aniversarLa ceas aniversar, mă întorc cu emoţie în timp,

acum 50 de ani. Am pornit la drum alături de un colectiv de cadre

didactice de un înalt profesionalism şi am reusit, prinmultă muncă şi dăruire, să facem din Şcoala Nr. 11o şcoală de referinţă, una dintre cele mai prestigioaseale municipiului Piteşti.

Ca profesor de limba şi literatura română, de-alungul timpului petrecut în această şcoală, de la înfi-inţarea ei şi până când m-am pensionat , am îndrumatcu dragoste, implicare şi perseverenţă multe generaţiide elevi. Am reuşit, alături de colegii mei, oamenidedicaţi profesiei lor, să nu fim doar o sursă de

cunoştinţe pentru elevi, ci să le modelăm cu măiestriepersonalitatea, să le fim o călăuză adevarată pe dru-mul fiecăruia către propria performanţă. Rezultateledeosebite ale elevilor noştri şi devenirea lor ulte-rioară au fost pe măsura muncii depuse, au afirmatşcoala noastră în rândul celorlalte şi au confirmatvaloarea ei.

Reîntorcându-mă în prezent, la această sărbă-toare emoţionantă, îmi doresc ca tradiţia acestei şcolisă fie dusă mai departe cu dragoste, entuziasm şidăruire, iar succesele şi performanţa să o încununezemereu.

Prof. Maria POPESCU

La mulţi ani, şcoala mea dragă!

La aniversare 23

Şcoala mea a împlinit 50 de ani! Când scriu acesterânduri nu-mi vine să cred cum au trecut anii! Cevârstă demnă de respect; câte destine care şi-au în-ceput zborul aici.

Mă mândresc cu faptul că am fost elev aici. Mămândresc şi-i mulţumesc doamnei învăţătoare ElenaNecşoi, care a pus tot sufletul, toată priceperea, totsimţul pedagogic pentru a ne face să ne apropiemde carte, să ne fie drag să venim la şcoală şi să nebucurăm de fiecare întâlnire cu DOAMNA. Atât demult îi datorăm eu şi colegii mei , atât de mult opreţuim că a ştiut să clădească oameni încât prichin-deii de odinioară acum la rândul lor având copii şicariere onorabile în societate, nu am uitat-o şine-am întâlnit, simţind-o ca pe o mamă care-şi adunăcopiii plecaţi în lume. Datorez în egală măsură ace-laşi respect statornic tuturor profesorilor noştri, cua căror zestre de demnitate şi pregătire am plecatmai departe, spre alte şcoli. Şcoala Nr. 11 a fost şi a

rămas un nume în învăţământul argeşean, nu numaiprin rezultatele şcolare , ci şi prin sport. Aici, graţieunor cadre didactice dedicate, s-au format ,,Şcoalade gimnastică de la 11’’-campioană naţională şi,,Şcoala de fotbal de la 11’’-Aripile, ale căror perfor-manţe naţionale au prefigurat centrele, şcolile şiacademiile de fotbal. Mi-e teamă să dau nume; dacăaş omite din greşeală pe cineva, după atâţia ani, aşprovoca, probabil, o profundă dezamăgire. Dar petoţi profesorii mei mi-i amintesc într-o frumoasăcompetiţie profesională, cu dragoste faţă de elevi şicu respect faţă de această prea frumoasă şi prea plinăde responsabilităţi meserie.

În încheiere, un gând pios pentru toţi cei care numai sunt printre noi şi multă sănătate pentru cei caresunt astăzi Şcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu’’,Piteşti!

Prof. Sorin ULMEANUFost elev al Şcolii Gimnaziale “Mihai Eminescu” -

Piteşti

Era o zi caldă, de toamnă, când mă îndreptam cu paşimărunţi şi cu emoţie puternică în suflet spre şcoalacare urma să îmi fie prietenă pentru toată viaţa. Un su-flet mic şi timid aştepta cu un buchet de flori in mână.

Cele mai calde amintiri sunt din prima zi de şcoalăcând orice copil rămâne impresionat de zidurile mari,de tablourile si pozele din clasă, de orele de sport saude caligrafie, de chipul doamnei învăţătoare dragi, opersoană blândă, voioasă, cu vorba dulce şi care ne-adevenit prietenă din prima clipă. Sunt multe amintirifrumoase care mi-au rămas în suflet, dar cea mai depreţ rămâne dragostea de carte insuflată de cadrele di-dactice din şcoală. Dorinţa de a învăţa, de a devenicineva în viaţă, de a nu-mi fi ruşine de mine au fostprimele sfaturi ale acestor oameni minunaţi, adevăraţidascăli şi mentorii acestui suflet de copil.

Mă bucur că am învăţat în această şcoală şi că acum,la ceas aniversar, am ocazia să imi aştern gândurile înrevista în care, cu mulţi ani în urmă, scria eleva MogaLiana Georgiana.

Vă mulţumesc domnilor profesori, chiar dacă poatenu mai sunteţi printre noi şi faptul că acum sunt şi eudascăl este dovada vie că menirea dumneavoastră afost îndeplinită.

Îmi exprim încă o dată bucuria de a fi fost elev alacestei şcoli, rezultat al unui colectiv de cadre didac-tice profesioniste şi mă mândresc că pot duce mai de-parte gândurile şi ideile unor oameni care au schimbatvieţi.

Prof. Liana Georgiana OPREA

Amintiri din suflet de copil

Am acceptat cu mare bucurie solicitarea de a scriecâteva rânduri cu ocazia acestui moment aniversardeoarece am considerat că este o foarte bună oportuni-tate de a-mi manifesta respectul şi recunoştinţa faţă detoţi aceia care mi-au fost dascăli.

Dacă vorbesc despre Şcoala Gimnazială „MihaiEminescu” cu siguranţă că voi simţi emoţii precum:nostalgia regresivă pentru copilărie, deoarece pe axatimpului mă regăsesc în calitate de fost elev al şcolii, to-todată o admiraţie pentru numele sonor în peisajulliteraturii române al marelui poet, prozator şi jurnalist,Mihai Eminescu.

Anii de gimnaziu sunt o parte extrem de importantăa copilăriei mele. În această şcoală am învăţat cam totce ştiu. Şi prin asta nu mă refer doar la materiile predate,ci la experienţa de viaţă în special. În şcoală am învăţatcum e să te simţi lăudat, cum e să ai prieteni, cum e săreuşeşti, cum e să o dai în bară, cum să te bucuri împre-ună cu altcineva...

Emoţia mă încearcă, chiar şi acum, când după ani şiani m-am reîntors la şcoală, dar cu un alt statut, acelade profesor de sprijin pentru elevii acestei şcoli.

Încă de la intrarea în instituţie este arătată preţuireacadrelor didactice şi a elevilor faţă de marele poet, fiindmarcată de busturi şi tablouri, realizate în comemorareageniului eminescian.

Considerăm ca fiind necesar să insuflăm generaţieiactuale de învăţăcei gustul pentru trecut şi pasiunea pen-tru istoria naţională, atât de frumos conturată în operelesale de protectorul spiritual al instituţiei noastre şcolare.

În contextul actual, se constată o atracţie deosebităa tinerilor spre internet, smartphone-uri, conturi virtualede socializare, tablete şi ebook readers. Cercetătorii re-comandă informarea corectă a elevilor asupra efectelornegative ale acestei lumi virtuale, riscante, care negoleşte sufleteşte, ne sărăceşte din punct de vedere in-terrelaţional. Putem stopa, cumva aceste consecinţe ne-favorabile dezvoltării umane prin a sugera elevilorexperimentarea studiului individual, sau în echipă, a îm-

părtăşirii sentimentului plăcut pe care îl are răsfoireaunei cărţi, amplificat de siguranţa că informaţia este decalitate.

Pentru o dezvoltare psihologică armonioasă, copiiiau nevoie de interacţiune reală, funcţională şi de atenţiacelor din jur, pentru că aşa învaţă să se exprime, să-şicunoască adevărata valoare, să-şi depăşească bariereleîn comunicare, limitele, să înţeleagă emoţiile din privir-ile interlocutorului pe care cuvintele tastate pe tastaturăsau telefon, oricât de frumoase ar fi, nu le vor putea redaniciodată.

Atragem atenţia asupra „întoarcerii spre natur㔺i asupra beneficiilor timpului petrecut în aer liber.Printre marile teme ale literaturii eminesciene se re-marcă elogiul iubirii şi al naturii. Cadrele didactice aleşcolii noastre promovează atracţia spre natură prin deru-larea Programului educaţional “Eco-Şcoala”, astfel căelevii au dovedit că respectă şi îngrijesc natura. Spe-cialişti din diverse domenii consideră că naturastimulează relaxarea mentală, iar activităţile în naturăcresc încrederea în sine, autonomia şi abilitatea de alupta împotriva stresului.

Sperând că Dumnezeu a pus în inima şi în minteamea acel cuvânt de folos ce aşterne în suflete pace şi bu-curie şi că aceste rânduri scrise cu suflet vor reuşi săcuprindă măcar o parte din ceea ce a însemnat pentrumine perioada petrecută în această unitate de în-văţământ, închei mulţumind tuturor profesorilor caremi-au împărtăşit din cunoaşterea lor şi care astăzi îmisunt colegi, primindu-mă cu drag în mijlocul lor şi dom-nului pentru oportunitatea de a vă adresa aceste gândurişi sper că aceste cuvinte pline de respect, recunoştinţăşi dragoste vă vor mângâia sufletul.

Prof. itinerant şi de sprijin Cătălina RADUŞcoala Specială pentru Copiii cu deficienţe

asociate „Sf. Stelian”, Costeşti

Cuvinte pentru suflet...

e La aniversare24

Deşi suntem în majoritate oameni ai timpului,nu ne poate fi peste măsură să scormonim trecu-tul nu prea îndepărtat, cu doar 50 de ani în urmă.

Atunci s-a pus la cale fiinţarea unui lăcaș pen-tru “minte şi literatură”.

Zilele, dar mai ales anii ce s-au scurs de atunci,au trecut în sprijunul afirmaţiei de mai sus.

Lăcaşul despre care este vorba este actualaŞcoala Gimnazială ”Mihai Eminescu”.

S-au pus atunci bazele unei instituţii în folosulcopiilor, al omenilor de mai târziu, care şi-aufăurit destine lor, dar şi atâtor generaţii până înzilele noastre.

Au dat din preaplinul lor dascali cu simţitătrăire, lucrând asupra minţii celor mai mici saumai mari spre a-i pregăti pentru viitor.

Gândul lor a fost că au o singură menire ce de-păşeşte propria voinţă: să creeze lumea demâine.

S-a insistat aidoma naturii care îşi poate repetaspeciile până la perfecţiune.

Harul dascălului care prinde viaţă în cuvinte,în sfaturi blânde şi înțelept rostite se pogoarăasupra creştetelor învăluite în aura copilăriei.Spre ele se îndreaptă apoi dragostea ucenicilor laslove şi a celor încărunţiţi mai apoi în lumea tul-burată a gândurilor.

Amintirea lui vie însoţeşte drumurile nesfârşitede mai apoi ale fiecăruia.

Fiinţa lui străbate de departe prin neguri, zu-grăvit în slove frumoase, şi umbra lui, careprinde viaţă în foile îngălbenite, răzbate din col-bul vremii până la noi.

Deşi mereu altul în timpuri, el rămâne veşnicneschimbător.

Învăţând pe alţii, el dăruieşte şi croieşte cărăriluminoase în întuneric. Darul lui este să-i înveţepe alţii şi nimic nu-l abate din apostolatul său.

Dascălul, orice chip ar avea, este muceniculcare se luptă din răsputeri prin vremuri să risi-pească bezna dintre oameni.

El coboară din spiţa celor trimişi în lume sărăspândească prin har adevărul, iar menirea luieste inaltă ca şi rangul pe care îl poartă.

Încins în veşmintele învăţăturii, el străbate cutoiagul timpului împlinindu-şi astfel destinul.

Să nu uitam: la temelia creşterii şi înălţării nea-murilor stă învăţătorul. Iar în limba română, luiIisus i se spunea ``ÎNVĂŢĂTOR``.

Col. (r) ing. Alexandru MARIN

50 de ani de lumină

Aniversarea a 50 de ani de existenţă a acesteişcoli unice evidenţiază recunoaşterea cu bucurie amuncii celor care au luptat pentru luminarea mul-tor generaţii.

Afirm cu mândrie faptul că am fost eleva ŞcoliiGimnaziale ,,Mihai Eminescu”, având alături uncolectiv deosebit. Cadrele didactice au contribuitîn mod excepţional la dezvoltarea mea educativă,moral-civică şi culturală.

Momentul în care trecutul s-a întălnit cu prezen-tul a fost cel în care am păşit din nou pe holurileşcolii, pregătită să formez, la rândul meu,elevi.

Prima excursie, prima serbare, prima şedinţă cupărinţii, le-am trăit cu emoţie în această şcoală,

atât ca elev, cât şi ca profesor. Îmi exprim bucuriaşi mândria de a fi învăţat şi de a mă fi format înaceastă şcoală.

Acest eveniment aniversar este un bun prilejpentru a mulţumi acestei şcoli fiindcă mi-a deschisporţile cu dragoste. Mi-a vegheat copilăria şimi-a călăuzit primii paşi în cariera didactică.

Şcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” scrie cuhar pedagogic şi devotament istoria unor generaţiişi dă aripi elevilor spre cunoaştere şi cultură.

Laura Georgiana PREPELIȚĂ

La ceas aniversar

La aniversare 25

În urmă cu 50 de ani cartierul Craiovei eraun cartier nou, încă în construcţie, iar ŞcoalaGenerală Nr. 11, nou construită, îşi împărţea ac-tuala clădire, pentru un timp scurt, 1966-1969,cu Liceul Al. Odobescu, o aripă şi o aripă.

Cartierul era locuit de foarte multe familiitinere.

În şcoală, totul, clasele, laboratoarele,cabinetele, elevii şi pro-fesorii îşi începeau ac-tivitatea în mirosul încăproaspăt de clădirenouă.

Aşa am găsitŞcoala Nr.11 în anul1968, toamna, când,noi, eu şi viitoarea measoţie, proaspeţi absol-venţi de facultate,păşeam pe coridoareleacestei şcoli.

Poate că un joc al întâmplării, al şansei,sau al sistemului de formare a viitorilor dascăli,a făcut ca în scurt timp corpul de profesori cepredau în acea perioadă de început, să îmbineexperienţa, ţinuta şi competenţa profesională aunora, cu entuziasmul, pasiunea, puterea şiplăcerea de a munci a unui grup de 5-6 profe-sori tineri, nou veniţi.

Acest mixaj, a făcut ca întregul corp profe-soral să constituie pentru elevii şcolii, mediulcare să le stimuleze şi să le pună în valoare cali-ităţile, competenţele, pasiunile şi întreaga lorenergie, specifică vârstei.

Foarte repede, între elevi, profesori şipărinţi s-a realizat o reală legătură, cu un puter-nic suport afectiv, orientată spre realizarea uneipregătiri şcolare foarte bune şi a diversificării ac-tivităţilor instructiv-educative în care să fie prinşicât mai mulţi elevi ai şcolii.

S-a creat o puternică emulaţie pentru per-formanţele şcolare la nivelul fiecărei clase şiîntre classe. În fiecare clasă cel puţin 10-12elevi, dacă nu mai mulţi, erau prinşi într-o com-

petiţie foarte frumoasă, colegială, prietenească,de a obţine rezultate şcolare cât mai bune lafiecare materie.

Această emulaţie credem că a reprezentat“punctul de plecare” al unor performanţe şcolaredeosebite realizate în următorii 10-15 ani de ele-vii şi profesorii Şcolii Nr.11, într-o activitate com-plexă, manifestată în diversele activităţi şcolare:

olimpiadele pe materii, ac-tivităţile pioniereşti specificeperioadei, cercurile depoezie şi pictură, ansam-blurile corale, competiţiilesportive între clase, locale şinaţionale, conceperea şieditarea revistei “ ARIPI ”,excursii şi expediţii şcolaremontane, serbările şcolarepe clasă şi pe şcoală, emisi-unile radiofonice ale şcolii,

concepute şi difuzate de elevi.A fost o perioadă de o efervescenţă şco-

lară, profesională, creativă şi pasională de-osebită, în care eram cu toţii implicaţi la cel maiînalt nivel, profesori, elevi, părinţi.

În felul acesta Şcoala 11, de la an la an, areuşit performanţe deosebite în toate aceste ac-tivităţi, ajungând să domine toate şcolilegenerale din oraş, prin rezultatele obţinute laconcursurile şi competiţiile locale, judeţene şinaţionale. Câştigători a numeroase olimpiadepe materii, locale şi naţionale, formaţiile coraleşi revista “ ARIPI “ evidenţiate la nivel naţional,campioni naţionali în competiţiile sportive şco-lare, menţiuni la nivel naţional pentru expediţiileşcolare montane, expoziţii de pictură şi ansam-bluri artistice premiate.

- continuare în pag. 27 -

Familia profesorilor Maria-Elena şi Mihai GEORGESCU

Cluj-Napoca, decembrie 2015

Am fost şi profesorii şi părinţii, dar... şi prietenii elevilor noştri

e La aniversare26

Din rândurile acelor elevi s-au ridicat, ulte-rior, nenumăraţi absolvenţi de facultate; profe-sori, ingineri, doctori, jurişti, sportivi deperformanţă, campioni naţionali, directori deşcoli, de spitale, de bănci, miniştri, cercetători.

Şi acum după scurgera atâţiori ani, 40-50, pentru noi, acea perioadă, când Şcoala 11,aflată la începuturile ei s-a ridicat de la an laan, mai sus, mai sus, aidoma unuiLUCEAFĂR, rămâne una dintre cele mai fru-moase perioade din viaţa noastră profe-sională, puternic ancorată afectiv în sufletele

şi existenţa noastră.Cu prilejul semicentenarului Şcolii

Generale Nr.11 “Mihai Eminescu”, ne face omare plăcere să transmitem mult succes încontinuare, tuturor elevilor şi profesorilor aces-tei minunate şcoli.

Familia profesorilor Maria-Elena şi Mihai GEORGESCU

Cluj-Napoca, decembrie 2015

Am fost şi profesorii şi părinţii, dar... şi prietenii elevilor noştri

Era prin anii ’80. Modelul Dobrin generase însânul comunităţii piteştene, dar nu numai, odragoste nemaintâlnită pentru sportul rege.Pătruns şi eu de această pasiune pentru fotbal,am venit împreună cu tatăl meu la o preselecţiela Clubul Sportiv Şcolar “Aripi”, Piteşti. Aflasemmulte lucruri frumoase despre şcoala în cadrulcăreia activa acest Club Sportiv. Şi aceasta pen-tru că în ochii puştimii din spatele blocului, carese străduia din răsputeri să-şi etaleze calităţilefizice, bătând de dimineaţa până seara o băşicăde opşpe sau treişcinci, blazonul Şcoala Nr. 11era o adevărată coroană, pe care numai ceifoarte buni la carte şi foarte talentaţi în alesportului o purtau.

Ţin minte şi acum că emoţia care m-a cuprinsla vederea Şcolii Nr. 11, m-a făcut să uit că suntîncălţat cu pantofii de stradă şi să pătrund astfelpe terenul pe care se desfăşura preselecţia.După două pase şi un gol, am fost scos afarăde pe teren, spre uimirea mea! Nu înţelesesemdacă am fost sau nu selecţionat. M-am dumiritnumai după ce mi s-a spus că trebuie să măprezint a doua zi la domnul profesor GabrielTrandafirescu.

Trec peste evocarea primelor antrenamenteşi mă opresc asupra importanţei pe care dom’

Profesor, ca un adept al grecilor antici, o acordaîmbinării între sport şi învăţătură, o adevăratăkalokagathia de tip Aripi-Şcoala Nr. 11. Tremu-rau şorturile pe noi atunci când domnia sa necerea carnetele de note sau ne întreba desprepremiile pe care le obţineam la învăţătură. Şipentru ca să ne poată ţine mult mai atent sublupă, ne sugerase nouă, celor de la alte şcoli,să ne transferăm la Şcoala Nr. 11.

Pentru mine, însă, intrarea în comunitateaelevilor Şcolii Nr. 11 s-a transformat într-o fatamorgana, pentru că tovarăşul director de laşcoala la care învăţam, nu a vrut să îmi sem-neze transferul. A fost mâna providenţei, a fosto atitudine subiectivă, numai Bunul Dumnezeuştie!

Cert este că acum, după câteva decenii, iată-mă aşternând pe hârtie evenimente din trecut,care vin să evoce valoarea unei şcoli-simbol dinmunicipiul Piteşti, şcoală după care sufletul unuipuştan din „epoca de aur” a tânjit destul de mulţiani!

La mulţi şi spornici ani!

Pr. dr. Napoleon Nicolae DABU

A fost un vis de puştan…La aniversare 27

M-am bucurat foarte mult când doamna VicențiaPetrache, cea care mi-a fost învățătoare în perioada1992-1996, m-a rugat să scriu un text pentrunumărul din revista "Aripi" care celebrează 50 deani de existență a Școlii Gimnaziale Nr.11 „MihaiEminescu” din Pitești. În „Aripi” – sau „revistașcolii”, cum îi spuneam noi atunci – am scris primelemele articole „de presă”, în aprilie 1999. Pun cuvin-tele între ghilimele deoarece era un fel de presă in-cipientă: o relatare despre expozițiile „MuzeulJudețean Argeș” și câteva mini-interviuri în care îiîntrebam pe elevi ce părere au despre înlocuireanotelor cu calificative la claseleI-IV și despre împărțirea anuluișcolar în semestre (articolul senumea „Cu reportofonul printreelevii claselor a VII-a”). Peatunci eram în clasa a VII-a:știam că vreau să devin jur-nalist, iar anii pe care îi petre-cusem deja în școală măajutaseră să înțeleg mai bine ceîmi plăcea cu adevărat și ce îmidoream să fac în viitor.

În clasa I, sub îndrumareadoamnei Petrache, am începutsă fac liniuțe, bastonașe, iarapoi am trecut la litere (câtm-am chinuit să îl fac pe „ș”!),până când caietul s-a umplut derânduri de litere și de imaginicolorate decupate din reviste șilipite pe caiet (un trandafir mareși roșu pentru litera „t” și tot așa ...).

La un moment dat, a apărut și materia „Com-punere”, la care trebuia să descriem și să povestim.Pe scurt, să compunem texte. Generația mea a apu-cat notele de la 1 la 10 la clasele I-IV și îmi amintesccă una dintre primele note de 9, în afară de cele dela caligrafie, a fost la „Compunere”. La începutm-a ajutat tatăl meu să dau piept cu noua disciplină,așa că am scris împreună o compunere despre dru-mul pe care familia mea îl făcea în fiecare an laBrașov, traversând munții în mica noastră Dacie. Lasugestia lui, am scris despre „frunzele ruginii” detoamnă și despre „șoseaua șerpuită” care urca pestecreste. Era prima mea compunere și eram entuzias-mată de expresiile frumoase născocite de tatăl meu.Doar că la școală, cu exigența sa caracteristică,doamna învățătoare n-a fost la fel de entuziasmată.Adevărul este că textul era prea sec: nu transmiteavreo emoție, nu era trăit și n-avea fir narativ (chiarși acum mai râdem în familie de compunerea „in-ginerească” făcută în colaborare cu tata). Dupăprima compunere au mai urmat vreo două la fel deneinspirate, însă curând am început să le scriu sin-gură: îmi imaginam tot felul de întâmplări cu copiide vârsta mea, cu aventuri și tot soiul de jocuri. Încăîmi amintesc de una dintre povești: se petrecea lapescuit, iar personajul principal era un copil neast-âmpărat care fura tot peștele prins de prietenul săuși-l punea în găletușa lui. Noile compuneri aveau

viață deoarece erau ieșite din mintea mea. Iar dinacel moment i-au plăcut și doamnei învățătoare.

Însă cel mai mare bine pe care ni l-a făcut doamnaPetrache a fost că ne-a provocat să citim. Datoritădumneaei am început să citesc mult – basme, pove-stiri, schițe, romane, proză sau poezie, autori străinisau români. Iar în fiecare vacanță de vară ne puneasă facem următorul exercițiu: să citim, iar apoi săfacem rezumatul scrierilor în cuvintele noastre. Așacă în fiecare vară citeam, iar apoi povesteamîntr-un caiet ce s-a întâmplat și ce am înțeles eudintr-o poveste sau dintr-un roman. A fost un exer-

cițiu extraordinar de util. La fel de dragimi-au fost concursurile de citit, depovestit sau de cultură literară (le nu-meam mici olimpiade) pe care doamnaînvățătoare le organiza în clasă. Par-ticipam individual sau ne împărțeam peechipe, dar emoțiile erau mari de fiecaredată. Ediția din “Enigma Otiliei” pecare am primit-o drept premiu la sfârși-tul unui astfel de concurs se află încă peraftul bibliotecii mele.

Îmi amintesc și de primele ore de en-gleză și de cuvântul „blackboard”(“tablă”), care atunci mi se părea celmai greu cuvânt din lume. Apoi, în clasaa V-a, l-am întâlnit pe regretatul IonelȚuță, profesorul meu de geografie care,în ciuda exigenței sale binecunoscuteprintre elevi, era un profesor excelent,care ne înfierbânta imaginația cudescrieri ale unor locuri îndepărtate și

exotice și care știa cum să ne facă să gândim și săne punem întrebări.

Când mă uit în urmă îmi vin în minte, limpezi, cași cum ar fi fost ieri, multe alte întâmplări, locuri șioameni: văd școala în formă de „U”, cișmeaua dincurte, ferestrele înalte ale clasei, terenurile de fotbalși cele de baschet sau mingea de oină pe caredoamna Costea ne învăța cum să o aruncăm la orelede sport.

De când am terminat anii de studiu am scris pentru„Evenimentul Zilei”, pentru Yahoo News România,pentru site-ul de știri Great News sau pentru revis-tele „National Geographic România” și „NaţionalGeographic Traveler”. Oriunde am să mai scriu înviitor, nu am să uit niciodată cât de importanți aufost pentru formarea mea cei 8 ani petrecuți înȘcoala Nr.11: în acea perioadă mi-a încolțit în minteideea de a fi jurnalist, profesie pe care și acum o con-sider una dintre cele mai frumoase, în ciuda difi-cultăților și a provocărilor cu care se confruntă presadin România.

Sunt sigură că, așa cum m-au îndrumat și pe mine,dascălii de la școala copilăriei mele vor ajuta multealte generații de elevi să își găsească profesiile careîi împlinesc.

Andreea DOGAR

După 15 aniTrecut-au anii...28

Cosmina VLĂŞCEANUClasa a VI-a B

Ei bine...eu nu sunt nici bătrână, nici slabă (psihic,în sensul folosit de citat), dar tot îmi place să mă dauîn caruselul amintirilor, mai ales dat fiind faptul căcele mai multe și mai frumoase amintiri sunt cele alecopilăriei și ale adolescenței. Și cum aș putea să măgândesc la aceste două etape fără a-mi aduce înminte și în suflet Școala Nr. 11 „Mihai Eminescu”Pitești?! Școala în care am petrecut opt ani, școalacare m-a inițiat întainele învățăturii,care m-a dezvoltatca om și care mi-adeschis nu numaiun drum, ci osumedenie de căi,mai mult sau maipuțin încrucișate,școala care, la vre-mea aceea,reprezenta „un aldoilea acoperiș”.

Dacă ar fi să măgândesc în sensludic, Școala Nr. 11„Mihai Eminescu”a însemnat pentrumine prietenii(unele chiar rămase până în prezent, care s-au dez-voltat și au înflorit frumos),baschet (oooh, vremuriledemult apuse când dădeam tot ce puteam în timpulmeciurilor, indiferent de câte faulturi primeam, defebra musculară de la antrenamente sau de starea despirit), Harry Potter,„lapte-gros” când profa defizică ieșea din clasă, ȚOMAPAN, oracole, ghețuș,poze, desene, dar și vaccinurile acelea de îți paralizapiciorul a doua zi. A! Și să nu uităm de excursii, detabere, de activități care te dezvoltau ca om (deși,poate la vârsta aceea nu îmi dădeam seama, daracum, le mulțumesc părinților și profesorilor pentruastfel de idei), care te ajutau să acumulezi noicunoștințe, să legi relații, să cunoști locuri și lucruribenefice, interesante.

Pe de altă parte, din prespectivă personală și pro-fesională, acești opt ani au constituit baza fundamen-tală a cunoștințelor mele actuale de limba română,matematică, istorie, geografie, religie, limbi străine,muzică, arte și, în același timp, o continuare a codu-lui bunelor maniere deprins din sânul familiei. Înprezent, mă surprind chiar uneori când, în funcție de

context, îmi „bubuie” în minte câte o informație pecare, în subconșient, o păstrasem vie atâția ani.

Acești opt ani au reprezentat sursa spiritului meude competiție (pe lângă acest tip de comportamentmoștenit ereditar) demonstrat în concursuri șiolimpiade, îndemnată fiind, de la început, dedoamna învățătoare și, ulterior, de dragii noștri pro-fesori, să mă leg de orice șansă care mi-ar pune învaloare calitățile și aptitudinile. Ei au fost centrul

dorinței mele dea crea, textual,vizual sauscripto-vizual,fizic sau doarideatic, ajutatăfiind să înțeleg(așa cum amspus cândva înfilele revisteiAripi, într-untextuleț înghesuitîn colțul dinstânga) că o viațăfără creație imo-bilizează ființa,t r a n s f o r m â n dtotul în alb-negru, fără fru-

musețea nuanței, fără puterea de exprimare a voinței,a sufletului.

Știu că școala generală (gândită ca treaptă a dez-voltării noastre teoretice și psihologice) reprezintăpentru orice copil temelia tuturor realizărilor (alăturide fondul familial) ulterioare, dar...în ceea ceprivește școala noastră, sunt sigură că este greu deegalat la capitoul investițiilor teoretice și practice îneducația elevilor care i-au ocupat băncile de-a lungultimpului. Și scriu aceste rânduri atât din perspectivatrecutului, precum și a prezentului. Din primul punctde vedere, îmi amintesc acum cu drag că pe vremeaaceea, eram singura școală ecologică din Pitești, cuo revistă premiată la nivel național, cu fresce origi-nale ce trimiteau către numele pe care îl poartă și di-verse teme din literatura și arta românească.

- continuare în pag. 30 -

Adelina-Mihaela LUNGANUFost elev al școlii, actual masterand al Facultății de

Litere, Universitatea București

Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuriŞi niciodată n-or să vie iară…Mihai Eminescu – Trecut-au anii

“Oricât de bătrân și slab aș fi, tot m-aș da în caruselul amintirlor”. – Ionuț Caragea.

TRECUT-AU ANIITRECUT-AU ANII

Trecut-au anii... 29

Ştefania FRÂNCUClasa a VII-a E

De asemenea, rezultatele pe care elevii noștri leobțineau la olimpiade, la concursuri sau la competițiilocale sau naționale, meritele acordare profesorilorla nivel județean, proiectele în care erau angrenațielevii și profesorii, activitățile pe care le dezvoltam,spuneau iarăși multe despre cine suntem, pe ce locne situăm și unde vrem să rămânem. Pe de altă parte,și acest aspect este mult mai grăitor, mă uit înprezent la unde au ajuns în viață foștii elevi ai școlii,la renumele pe care aceasta l-a păstrat, la tipurile deacțiuni pe care le desfășoară și la modalitatea ac-tuală în care încearcă și reușește să formeze niștecopii de nota 10, atât ca elevi, cât și ca oameni.

Și, ca să fiu în spirit cu marelepoet al cărui nume îl poartă,această școală mi-a demonstratcă merge pe principiul conformcăruia „Oamenii nu se de-osebesc atât prin ceea ce zic,cât prin ceea ce fac” (MihaiEminescu).

Mi-a trebuit destul de mult săscriu aceste rânduri. Nu pentrucă nu-mi place să scriu sau nuaș putea să scriu ceva întins cadimensiuni, ci pentru că, per-sonal, consider că este foartegreu să înghesui într-un rezu-mat un cufăr imens de amintiri.A trebuit nu numai să mă bazezpe ceea ce am păstrat în minteși în suflet până în prezent, ci șisă răsfoiesc din nou paginile re-vistei Aripi (acum observ într-adevăr cât de valoroși suntoamenii care își dădeau frâuliber imaginației și scriau în ea,și îi felicit pentru asta), să iau lamână diplomele acumulate la concursurile organi-zate de ziua școlii sau în diverse alte contexte, in-terne sau externe, sau premiile de la olimpiade șicompetiții la care sunt mândră că am participat. Șipozele, sumedenia de poze oficiale sau neoficiale,suvenirurile cumpărate în diverse excursii sautabere, echipamentul de baschet, reviste, cărți, ora-cole. Mi-au trebuit ore în șir să studiez aceste lucruri(iar aici „lucru” nu este în niciun caz folosit cu sen-sul lui propriu, de obiect), alături de zecile de foi cupropriile creații literare sau artistice. Abia acum re-alizez cât de importanți au fost acești ani, cât de multa însemnat fiecare oportunitate pentru mine, cât deutil poate fi un context care, poate pe atunci, treceaneobservat, neînsemnat.

Școala Nr. 11 „Mihai Eminescu” este pentru mineo mare contribuție la ceea ce sunt acum, la cum gân-desc, la traseul pe care mi l-am ales în viață, la ceeace voi deveni mai departe. În acest sens, lemulțumesc doamnei mele învățătoare, Vicenția Pe-trache (un om deosebit, cald, care m-a încurajat în

muuuuuulte, chiar de la început), doamnei diriginte,Corina Dumitrescu (o persoană cu inițiativă, activă,care nu a lăsat niciodată un sfat să treacă pe lângănoi), mult regretatului Ionel Țuță (pentru stilul unicpe care îl avea la ore și pentru învățăturile pe termenlung și scurt, practice și teoretice, pe care ni le-a dat),domnișoarei profesoare Renata Alexe (căreia îi da-torez toate cunoștințele mele la limba și literaturaromână și o bună parte din alegerea drumului meuprofesional), domnului profesor Paul Smadea(baschetul a rămas sportul meu preferat, chiar șiacum, chiar și după toate antrenamentele noastredure, dar plăcute, datorită dumneavoastră)și tuturor

profesorilor care au con-tribuit, în felul lor și la timpullor, la dezvoltarea mea edu-cațională și personală. Lemulțumesc tuturor colegilor șiprietenilor care au reprezentatpentru mine o amintire, olecție sau un model demn deurmat și le doresc mult succesîn tot ceea ce își propun! Măbucur că am avut șansa săînvăț la o astfel de școală, săcunosc astfel de oameni (și ceoameni!), sunt mândră că amfost la I C, II C, III C și așamai departe până la VIII C(mai rar o clasă și o generațieașa deosebită ca a noastră,sunt sigură de asta) și, îmiface o deosebită plăcere că șieu, la rândul meu, am reușit sălas ceva în urmă, să fiuamintită într-un context saualtul, să creez ceva ce sărămână chiar dacă eu nu mai

sunt acum în rândurile acelor bănci.Dragi învățători și profesori, vă mulțumesc pentru

contribuția pe care o aveți în viața noastră și vădoresc multă sănătate și putere de muncă pentru acontinua această minunată activitate de inițiere șiformare într-ale învățăturii și într-ale vieții. Dragifoști, actuali și viitori elevi, bucurați-vă de acești ani(fie în amintire, fie în prezent sau viitor), legați-văde orice oportunitate și fiți deschiși la orice se des-fășoară în jurul vostru. Lăsați ceva în urmă (pozitiv,bineînțeles). Să fim cu toții mândri de această școalăși să îi ducem mai departe renumele!

La Mulți Ani, Școala Nr. 11 „Mihai Eminescu”Pitești. Felicitări pentru toți acești 50 de ani de ac-tivitate!

Cu bucurie și cu nostalgie,

Adelina-Mihaela LUNGANUFost elev al școlii, actual masterand al Facultății de

Litere, Universitatea București

TRECUT-AU ANIITRECUT-AU ANII

Trecut-au anii...30

Ovidiu LASCUClasa a VI-a B

Cu mare emoție îmi încerc condeiul ruginit pentrua ura “La mulți ani” lăcașului copilăriei mele. Suntmai bine de opt ani de la terminarea școlii generaleși totuși amintirea clasei a VII-a E, plină de flori șide icoane, răbufnește vie ca un izvor de munteprintre stânci.

Poate decorul de-atunci s-a schimbatîn pas cu vremea,însă sunt convinsă căesența caldă a doam-nei învățătoare Ior-dache învăluie la felde frumos locul.

Cei opt ani petre-cuți între zidurileŞcolii Nr. 11 reprez-intă pentru minetranziția de la copilărie la adolescență, o punte pesteun râu de cunoștințe la capătul căreia am descoperitun orizont deschis. Călăuze peste râu au fost dascăliidragi; doamna dirigintă Manea Cornelia mi-a insu-flat dragostea pentru literatură ce avea să îmi aducăatâta bucurie în anii de liceu, doamna Deaconescuși domnul Haiducu mi-au dezlegat enigmelematematicii, doamna Orășanu mi-a făcut cunoștințăcu legile fizicii, și nu m-am oprit nici până azi să re-zolv probleme. Dorul de ducă și dragostea pentrunatură le-am moștenit de la domnul Florescu și dela doamna Bălilescu. Desigur, lista e nedrept descurtă și multe alte nume își au locul acolo...

Firesc, unele nume îți sunt străine, Cititorule. Însăașa îmi amintesc eu Şcoala 11; fiecare materie ab-stractă are asociată un Om, care, pe lângă Carte,ne-a învățat Viață. Îi doresc ca și în următorii 50 deani numeroși alți dascăli să plămădească multe alte

suflete și minți frumoase. Îimai doresc să nu coboareștafeta performanței, să nuînceteze să își încurajeze în-vățăceii să pășească dincolo dezona de confort a programeișcolare.

Iartă-mi, Cititorule, incursi-unea nostalgică în trecut. Dar,pentru mine, Școala GeneralăNr. 11 “Mihai Eminescu” esteun ecou al copilăriei, o galerie

a primilor dascăli și loc de pornire al prieteniilortrainice. Numele deschide ca o parolă ușa cătrelocșorul dinăuntrul meu în care am ascuns copilulde atunci.

Aș vrea să imi închei scurta scrisoare cu unmodest “Mulțumesc”. Vă mulțumesc, dragi dascăli,pentru dedicarea din acei ani și vă mulțumesc căîncă mă păstrați în amintirea dumneavoastră.

Cu drag,

Alexandra CRAIFostă elevă a Școlii Gimnaziale “Mihai Eminescu”

Felicit această instituție pentru vârsta frumoasă pecare o împlinește, felicit modul în care „aripile” salecresc și bat fără oprire și, mai ales, felicit dascăliicare au însuflețit-o de-a lungul timpului.

Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Pitești esteo școală în care actul de învățare și expresia uneieducații bune sunt încurajate neîngrădit. Elevii suntstimulați să facă perfomanță, să ajungă pe podiu-muri, să depășească ușor și cu succes examene șiprobe de viață cotidiană.

Însă ceea ce deosebește această școală de altele,indiferent de tipul acestora, a fost resimțit pe propriamea piele. În adevăratul sens al cuvântului, am fosteducată de către dascălii mei. Școala mi-a oferit înplus opt ani „de acasă”, lecție după lecție învățândsă am atitudinea potrivită, gândurile înalte și iniția-tivele în favoarea mea și a societății în care măregăsesc. Mi s-a demonstrat că implicarea, opiniadeschisă și respectul față de valori și mediu sunt, defapt,

bunul-simț și reprezintă un prim pas către evoluțiaindividuală și colectivă.

Datorez o mare parte din „bagajul” de experiențepe care îl port pe umeri timpului petrecut ca elevă așcolii. Simt că acest „bagaj” îmi echilibrează mersulși îmi îndreaptă traiectoria, făcând-o într-adevăr rec-tilinie şi uniformă. Nu este aceasta prima condiţiepentru a urca?

Urez sănătate, răbdare și dăruire pentru progrescadrelor didactice, conducerii, elevilor. Să creştețicu fiecare generație și cu fiecare gând bun pe carefoştii elevi, privind în urma lor, vi-l poartă în semnde mulţumire! La mulţi ani!

Andra Ioana TĂNASEColegiul Național „Ion C. Brătianu”

Clasa a XI-a

Dragă Cititorule,

Gând la ceas aniversar

Trecut-au anii... 31

Ştefania FRÂNCUClasa a VII-a C

Când mi s-a cerut să scriu acest text am simţitcum mă năvăleşte brusc o multitudine de senti-mente: nostalgie, entuziasm, emoţie şi, nu în ul-timul rând, teamă. Teama că nu mă voi ridica laaşteptările voastre, ale cititorilor, ale elevilor şiale profesorilor de la şcoalamea. Apoi m-am destins şi amrealizat că cea mai bună abor-dare este autenticitatea. Eibine, iată-mă acum scriindpentru revista Aripi, dupăaproape 9 ani. Timpul a zburatpe lângă mine fără să realizezşi asta probabil pentru că amrămas înconjurată de o mareparte din oamenii care mi-aufost alături în acea perioadă acopilăriei mele. Prietenii meisunt cei din şcoală generală(contrar părerii generale căprieteniile din liceu sunt peviaţă), drumul pe care mi l-amales şi pe care l-aş alege dinnou fără nicio ezitare este totcel spre care m-a ghidat şcoalagenerală, iar ambiţiile şi ide-alurile mele au rămas aceleaşipe care mi le-am formatatunci.

Acum sunt studentă în anulV la Medicină. Cum am ajunsaici? Cum mi-am dat seamacă vreau să fac asta? Simplu!Am avut o profesoară de bi-ologie excepţională, caremi-a arătat o mică frântură dince înseamnă medicina,alegându-mă să fac parte dinechipa şcolii la concursul“Sanitarii pricepuţi” timp dedoi ani la rând. Doamna pro-fesoară Stanciu Domnica estecea căreia îi rămân recunoscă-toare pentru încrederea pecare a avut-o în mine şi pentrususţinerea permanentă.

Am avut mulţi profesori extraordinari carem-au influenţat în formarea mea ca om. Domnulprofesor Ionel Ţuţă este prima persoană la caremă gândesc atunci când vine vorba de şcoalamea. Din punctul meu de vedere, dânsul a fostşi va rămâne un om cu adevărat special, undascăl în adevăratul sens al cuvântului, un om

corect şi de la care am învăţat mult mai multdecât zonele climatice sau unde se află Româniape hartã. La Şcoală Gimnazialã “Mihai Emi-nescu” am fost încurajată de profesorii mei. Deexemplu, doamna profesoară de limba română

Dovleac ( Ionescu)Manuela îmi apreciamereu “operele de artă”deşi abia în liceu am re-alizat că scrisul de textebeletristice nu era chiarpunctul meu forţe.

Fizica, matematica şibiologia au fostpreferatele mele, dar mi-a plăcut şi mai mult săcitesc şi sunt convinsă cătot dânsa a avut o marecontribuţie la această pa-siune, aşa că la liceu amales să merg la filologie. Acum că aproape“m-am făcut mare”vreau să le mulţumesctuturor acestor oameniminunaţi fără de care nuaş fi ajuns aici. Lemulţumesc profesorilormei pentru că au crezutîn mine şi îi mulţumescîn mod deosebit doam-nei învăţătoare SimandiConstanţa care mi-a fosto a doua mamã timp de4 ani. La câteva ziledupă ce am intrat lafacultate, m-am întâlnitcu dânsa. M-a privit cumândrie când i-am spusce urmează să fac, iaracea privire mi-a datîncredere în mine atuncişi încă îmi dă şi astăzi.

Vă mulţumesc!

Ioana PĂLTINEANUFostă elevă a Școlii Gimnaziale

”Mihai Eminescu” - Piteștistudentă UMF

Trecut-au anii...

Eşti Şcoală, începutul vieţii meleŞi te consider o a doua mamă,Eu, fără tine nu gândeam la steleŞi poate am ajuns un om de seamă.

Eu nu te pot privi ca pe-o clădire,Că am o şansă-ştiu ce e în ea :Profesori, educaţie, iubireŞi Eminescu peste noi, o stea.

Cincizeci de ani este aniversareaŞi ieri şi azi şi mâine tot şcolari,Cu Şcoala noastră avem atestarea,La locul nostru că am ajuns mari.

Vă mulţumim că sunteţi peste aniO Şcoală şi profesori , ca părinţi,O Şcoală şi profesorii titani,Oricine-ai fi, cu ei te reprezinţi.

La mulţi ani, Şcoala noastră şi avieţii !Aniversarea ta-i nemuritoare,Eşti raza soarelui şi-a dimineţii,De tine ce mă leagă e-o onoare.

Constantin MÎNDRUŢĂfost elev al Şcolii Generale nr.11

“Mihai Eminescu”Piteşti, absolventpromoţia 1972

Şi eu am fost aici…Trecut-au anii...32

Mulţi spun că anii de liceu sunt cea mai frumoasăperioadă din viaţa unui om. Şi nu pot să îi contrazic,numai că, în cazul meu, lucrurile au stat puţin...diferit. Deşi am petrecut patru ani minunaţi, plini deprovocări, la Colegiul Naţional Ion C. Brătianu, nu afost zi în care să nu-mi fie dor de şcoala mea dragă.Şi încă îmi este dor.

Îmi amintesc şi acum de festivităţile de începutşi de sfârşit de an şcolar, când eram „încolonaţi“ lacareu şi chiţăiam de bucurie că ne revedem sau căurmează vacanţa(după caz), de imnulnostru simpatic(„Desenăm lumi depoveşti, navigăm peInternet“ – da, încămai ştiu frânturi dinel), de programulEco-şcoala, depregătirile pentruziua lui Mihai Emi-nescu, de poeziile pecare le recitam la „ra-dioul“ şcolii, depauzele gălăgioase,de uniformele încarouri şi câte şi mai câte trăsnăi!

Şcoala Generală Mihai Eminescu este locul undemi-am cunoscut cei mai buni prieteni, oameni care şiastăzi îmi sunt alături zi de zi. Este minunat să vădcă, deşi aproape totul s-a schimbat acum, noi amrămas la fel, aceiaşi copii visători, care odinioarăzburdau fericiţi prin curtea şcolii. Da, pentru mine,şcoala generală a fost mai mult decât un loc în caremergeam câteva ore pe zi pentru a studia diferite ma-terii. Nu o să uit niciodată orele de geografie cu dom-nul Ionel Ţuţă, care va rămâne întotdeauna profesorulmeu preferat, un om cu totul şi cu totul special. Re-gretul meu este că nu i-am spus niciodată cât de multl-am respectat şi l-am apreciat, că nu i-am povestit căla bacalaureat am învăţat tot după notiţele dânsuluişi că am dat examenul la admitere la Facultatea deGeografie, chiar dacă ştiam că nu voi rămâne săstudiez acolo, tocmai pentru că m-a făcut să iubesc

această disciplină, de care sunt pasionată şi astăzi. Nui-am spus toate aceste lucruri la timp, iar acum, dinpăcate, este prea târziu. Nu o să uit nici orele deromână alături de doamna profesoară ManuelaIonescu, care mă încuraja de fiecare dată când par-ticipam cu o poveste la concursul Tinere condeie:sunt convinsă că se amuza copios pe seamapoveştilor mele puerile de la vremea respectivă, daravea încredere în mine şi asta era mai important decâtorice altceva. Pe atunci nu ştiam exact ce vreau să

devin când o să fiu mare, daraveam o singură certitudine: cătrebuie să scriu. Şi am început săfac asta în Aripi. Când venea re-vista, era un fel de sărbătoarepentru mine. În momentul în careîmi vedeam numele scris acolo,într-un colţişor, ştiam că am făcutceva bine. Etapa Aripi s-aîncheiat acum mai bine de opt anipentru mine. Dar încă tropăimărunţel de bucurie în adânculinimii atunci când îmi văd nu-mele scris în dreptul articolelormele de acum. Iar aceste emoţiifrumoase nu cred că se vor

schimba vreodată. Ştiu că a trecut mult timp de când am absolvit şi

nu vreau să spun ceva care ar părea preţios sau ex-agerat, însă cei opt ani de şcoală au fost, de departe,cea mai frumoasă aventură a copilăriei mele, o pe-rioadă lipsită de griji în adevăratul sens al cuvântului,de care m-am bucurat în fiecare secundă. Privindînapoi, cu bune, cu rele, cu momente vesele sau triste,şcoala a fost locul în care am început să devin... eu.

Şi îmi voi aminti cu drag de ea mereu! La mulţiani, şcoala mea frumoasă!

Bianca STERIEFeatures editor ,, Glamour’’

Fostă elevă a Școlii Gimnaziale ”Mihai Eminescu”Pitești

Promoția 2006

Se restrigă catalogul Se restrigă catalogul la Şcoala Gimnazială “Mihai Eminescu”la Şcoala Gimnazială “Mihai Eminescu”

Şcoala Generală Nr. 11 “Mihai Eminescu” a fost şi va rămâne mereu o parte semnificativă a vieţii mele. Pasiunea şi calitatea dascălilor acestei şcoli sunt motivele pentru care m-am decis ca, la rândul meu, să

devin profesor, vis care m-a îndrumat unde sunt astăzi. Aş dori să mulţumesc tuturor membrilor cance-lariei pentru excelenţa de care au dat şi vor da în continuare dovadă, iar elevilor le pot transmite cu toatăîncrederea că au făcut alegerea bună în a învăţa la această instituţie."

Este greu de spus în cuvinte cât de mult apreciez toţi oamenii (dascăli şi elevi) pe care i-am întâlnitacolo, dar sper ca rândurile de mai sus să transmită mesajul.

Nicolae Bogdan GRIGORE, The University of Manchester, UKFost elev al Școlii Gimnaziale ”Mihai Eminescu” - Pitești

O școală ce formează dascăliO școală ce formează dascăli

Trecut-au anii... 33

Cristina MARINESCUClasa a VIII-a C

Noi știm că cele mai grandioase păsări sunt păuniiși , ca orice altă ființă, au un lider-Prințesa păunilor,Perla. Aceasta era foarte frumoasă și avea puterimagice. Ea dispuneade un inel din care îiizvora puterea și de ocoroană magică cuajutorul căreia era re-cunoscută de supușiisăi loiali. Dar pentrucă prinţesa era foartefrumoasă şi iubită,avea şi duşmani-Pras,regina relelor. Ea ur-mãrea inelul şicoroana prințesei.

Într-o zi, Pras şi-a trimis cei doi slujitori deghizațisă o convingă pe prințesă să plece cu ei la cumpără-turi şi să își lase inelul și coroana acasă. Misiunereușită. Pras s-a furişat în castel și a furat inelul și

coroana. Prințesa păun şi-a pierdut titlul. Gardieniiau pornit pe urmele hoțului, dar nu au reuşit s-o iden-tifice pe Pras ca hoţ,deoarece,având coroana, o re-cunoşteau drept prinţesă. Ceea ce nu ştia Pras era că

inelul era creat de prietenie,iarea ducea lipsã de aceasta.

În apropierea Perlei,simţindputerea prieteniei,inelul a în-ceput s-o ardă pe falsaprinţesă,care l-a aruncat de pedeget.După ce şi-a recuperatinelul şi coroana, Perla nu agonit-o ,ci prin bunătatea ei şi-aapropiat-o și a transformat-o înprietena ei. Astfel, a redevenitprințesa- păun.

S-a întors la palat unde viațaei a revenit la normal. Amândouă au învățat că pri-etenia e cea mai importantă.

Teodora Maria POPAClasa a IV-a D

Sunt în clasa a opta și pot spune că am făcutcunoștință cu spiritul marelui poet Mihai Eminescuprin multele poeziicitite și studiate în aceștiani.

Acum, la îm-plinirea a o sută șaizeciși cinci de ani de lanașterea geniului emi-nescian, simt că Emi-nescu este nemuritor,fiindcă în scurta sa viațăs-a contopit cu tot ceeace înseamnă a fi român.Poetul a iubit codrul,luna, lacul, cânteculcornului, chemarea pă-durii, a știut să trans-mită fiorul dragostei depatrie, dacă ne gândimnumai la mulțimeacopiilor care au inter-pretat rolurile luiMircea și Baiazid din ,,Scrisoarea III”. Sunt mândrăsă învăț la școala ce-i poartă numele. Pe mine, caelev, mă motivează să învăț, căci elevii acestei școlitrebuie să aibă rezultate demne de marele poet.

Poezia lui Eminescu este ca un lac fermecat,căruia îi poți descoperi comorile, numai dacă îi scor-monești adâncurile. O sirenă te ademenește în adân-

curi și te cheamă veșnic în momentele talede meditație. Atunci și numai atunci simțică marele poet a înălțat tot ceea ceînseamnă simțire și iubire românească îninfinitul cosmosului.

Mulți urmași de-ai lui Eminescu auîncercat să-i atingă arta, perfecțiuneacreației, dar foarte puțini doar s-auapropiat. Pentru marele poet, creația nueste o simplă exteriorizare, ci un mod pro-fund de existență.

Eminescu este nemuritor, fiindcă aștiut să transforme în versuri esențele sen-timentelor vieții: dragostea față de natură,puritatea iubirii, eroismul și patriotismul,transpuse în opere cu atât de multă dibăcie,încât toate acestea dăinuiesc din generațieîn generație.

Pentru poporul nostru Mihai Emi-nescu rămâne un dar al divinității, o steacare ne va lumina veșnic cărările,

înălțându-ne în univesrul cuvăntului poetic.

Anamaria Marta POPAClasa a VIII-a C

Prinţesa-păun

Eminescu, poet nemuritor

e Caligrafii34

Andreea Cristina PANĂClasa a VII-a C

Beatrice MOROACĂClasa a V-a B

Era o zi frumoasă de toamnă, iar eu mă plimbamprin parc.

Deodată, cevam-a atras într-untufiș și m-amtrezit într-un locmirific, chiar mi-tologic. Un miccerb, de culoareportocalie, apăruși îmi zise:

- Bun venit,domnișoară! Cum te numești?

- Eu mă numesc Mara. Dar tu?- Eu sunt Crenguță, unul dintre ajutoarele Toam-

nei.- Cine este Toamna?

- Este zâna care împărățește acest ținut.Micul cerbîncepu să îmi arate minunatul tărâm, când, deodată,

toate frunzele făcură un vârtej și o fi-ință minunată apăru în fața ochilormei. Era chiar Zâna Toamna.- Bună, Mara! zise ea cu vocea bla-

jină.- Dar de unde îmi știi numele? am

întrebat eu nespus de mirată.- Mi-a spus Crenguță.- O, da... Se înțelege, am îngăimat

eu.Ne-am împrietenit imediat și am por-

nit împreună spre fabulosul său castel.

Mara PREDESCUClasa a III-a B

Într-o dimineață de octombrie, m-am întâlnit cuZâna Toamna. Era îmbrăcată într-o rochie minunată,țesută cu frunze detoate culorile.

- Bună dimineața,dragă Toamnă!

- Bună, Matei!- Ce ne-ai adus din

ținutul tău?- Mere, pere,

struguri, nuci, gutuiși multe, multelegume gustoase.

- Mulțumim foartemult pentru atâteadaruri! Ești foarte bună cu noi. Acum ce vei face? Lanoi va veni iarna.

- Voi merge pe alte meleaguri. Și acolo trebuie săfie iarnă.

- Îți doresc să ai un drum plin de bucurii și bogății!- Mulțumesc, Matei! Rămâi cu bine!- Abia aștept să ne revedem! La revedere, frumoasă

zână!Toamna a luat după

ea o mulțime defrunze și a plecat prinpădure să pregăteascăanimalele pentruiarnă.

A adunat parfumulflorilor și-l păstreazăcu grijă, pentru a i-ldărui Zânei Primă-vară.

Matei POPAClasa a III-a B

Călătorie în ținutul toamnei

De vorbă cu toamna

Caligrafii 35

Adrian Daniel TOROABĂClasa a VI-a A

Victor IACOBClasa a VI-a A

Un pictor talentat s-a gândit să deseneze toamnaîn culori deosebite. A pus pe vârful penelului culoriaparte: cărămiziu, galben, maro, portocaliu, albastruși toate nuanțele acestora.

A pictat copacii cu frunze arămii, sub care s-aașternut un covor multicolor de frunze. În văzduh,a pictat un stol de păsărele, care vâsleau ușor sprețările cu soare pline.

Pe o colină a desenat-o pe Zâna Toamna. Purta o

rochie minunată, pictată cu toate tonurile culorilor. Pe cap avea o coroană confecționată din toate

fructele și legumele toamnei.În mijlocul desenului a pictat o căsuță înconjurată

de flori și de toate animalele pădurii.Acum tabloul este realizat.

Matei POPAClasa a III-a B

Sunt un copil obișnuit și am învățat într-o școalăobișnuită. Nu, nu este obișnuită. Se numește “MihaiEminescu” și asta înseamnă mult.

Îmi plec fruntea în fața ta, mare poet, și vreau săiau o fărâmă din geniul tău pentru a scrie cuvintemăiastre.

Te-aș însoți până “la steaua care-a răsărit” și aș lu-mina “lacul codrilor albastru”, să poată pluti lebădacea albă, mută de uimire, în fața atâtor minuni.

“M-aș culca ades lângă izvor” și i-aș ascultașoaptele, depănând povestea codrului, “împărat

slăvit”. Și dacă aș ajunge la “pădurea de argint”,ți-aș face un altar, la care să se închine “mii de fluturimici albaștri” și cerul și “stelele umezi”.

Iar “teiul sfânt” și-ar scutura ramul “poleind al-tarul” cu florile lui, “ramuri- ramuri”.

Sunt un copil și mă plec în fața ta, Marele Poet.

Mihnea VOCHIN Liceul de arte”Dinu Lipatti”

Toamna

Fosta mea școală “Mihai Eminescu”

e Caligrafii36

Petalele mătăsoase ale florii argintii,Găzduiesc picăturile jucăuşe, ca niște copii.Soarele le-mpinge, iar ele cad ușor,Pe iarba de smarald, ca pe un covor.

A ieșit în nea, o firavã floare,Pe caiet ca un semn de întrebare.Soarele se lasă răsfățat de vântul lin, agale,Pe-ale sale albe-argintii petale.

Ghiocelul a răsărit pe pământul moale.A pășit ușor, cu firea-i cutezătoare.Frații lui timizi, micuți, dar drăgălași,S-au așezat în juru-i ca niște ostași.

Anca CIOCOIU Clasa a VIII-a D

Ghiocel

Motto:

Cu vești bune, cum dorim,

Sigur o să revenim.

La mulți ani, școală iubită!Nu demult ne-am despărțitCu lacrimi, zâmbete și flori,Cu speranțe, visătoriȘi de tot încrezători.

Acum, la ceas de sărbătoare,Noi îți facem o urare:Să crești, să înflorești,Mulți copii să sfătuiești,Cu dragoste să-i primeștiȘi mereu să-i ocrotești.

Teodora ARGHIRAClasa a X-a

Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu”Pitești

Învățătoarea mea iubită

Eminescu, Eminescu,Poetul de seamă,N-am cuvinte să explicOpera Ta rară.

Din ,,nemargini de gândire’’Opera ţi-ai plămăditCu dorinţã şi chemareLa tine noi am venit.

Ca un fir de iarbă verdeNu vei ofili.Pe tine, poetul de seamăMereu te vom sărbători.

Alexandra MOGODICIClasa a VI-a C

Prima zi de şcoală A fost una foarte faină.Am venit sprinteni, vioi,Şcoala ne-aştepta pe noi.

Copiii cei mai cuminţi,Ii ascultã pe părinţiCând ne spun să învăţămDoar aşa noi ne formăm.Profesorii ascultăm,Pe colegi îi respectăm.Noi suntem aici, în clasă, O familie numeroasă.

Alexandru ICONĂREASA Clasa a VI-a C

În fiecare dimineață,Un zâmbet plin de dulceață,Ne întâmpină mereuȘi la bine și la greu.

Are-o geantă fermecată,Și de vrei să știi îndată,Din ea, bulgări de ideiIes afară câte vrei.

Doamna noastră învăță-toare,Drăguță și răbdătoare,Știe tot ce ne dorimNoi din suflet o iubim.

Iulia Elena AMARIEClasa a II-a B

Să ne trăieşti, Eminescu! Prima zi de şcoală

Caligrafii 37

Școala mea

1850, 15 ianuarie, cea mai caldăși mai luminosasă zi din calen-darul poporului român. Atunci s-a născut MihaiEminescu, cel maimare poet al nos-tru, al tuturor.

Pentru sufletulromânului, MihaiEminescu a fostcel care ne-a datpatriotismul, ne-ainsuflat încredereași mândria de a firomâni, de a privicu fruntea sus, fărăfrică. În poeziilelui a cântat vitejia,dârzenia, curajulostașului romândin toate timpurile, ne-a adus îninimă dorința de a continuaaceastă moștenire, de a fi urmașidemni ai strămoșilor noștri.

Poetul ne-a sădit în suflete sen-

timentul neprețuit de iubire, ne-aajutat să vedem dincolo de sim-plele cuvinte, să simțim în fiecarefibră a sufletului profunzimea

sentimentelor ce unesc două per-soane pe vecie. Am apreciat, cuajutorul poeziilor lui, acestunivers sublim, această magiecare înconjoară două suflete în-

drăgostite.Eminescu ne-a ajutat să privim

și să înțelegem frumusețea soare-lui, gingășia pădurii, delicatețea

florii, eleganța anotimpurilorcoborâte pe frumoasele me-leaguri românești. Ne-a adusnatura în suflete, ne-a făcutmai buni, mai frumoși, maicalzi, ne-a ajutat să simțim șisă trăim frumos.

Ce-am fi fost noi, românii,dacă visele nu ar fi fost în-frumusețate de basmele șipoveștile pe care ni le-a in-spirat Eminescu în fru-moasele lui poezii?

Ce săraci am fi fost fără el!

Carla ȘTIRBU Clasa a VI-a A

Un nume în țara noastră a fostși este Mihai Eminescu, omulce a încălzit sufletele românilorprin sensibilitate, gingășie șifrumusețe.

El a cântat în opera lui izvorulunui popor încercat.

Când rostim ,,Mihai Emi-nescu”, spunem România, plinide mândrie, depășind granițeleuniversului. El a apărut la unadin marile răscruci ale istorieiși ale devenirii umane ca săilustreze virtuțile unui neam cuo poveste bogată în trăiri de ex-cepție și a reușit să reziste înfața tuturor vremurilor sub carene-a fost dat să trăim.

A cere semne și minuniînseamnă a-l avea pe Mihai

Eminescu și astfel poporul nos-tru este binecuvântat.

Mihai Eminescu este un poetmarcat de destin scriind bucu-

ria și durerea existenței și, deaceea, va rămâne în inimilenoastre.

Eminescu a dezvoltat încreațiile sale teme precumnatura și iubirea, folclorul, is-toria națională, dar și filozofia.

La 39 de ani, în 1889, treceîn neființă.

Astăzi este sărbătoare șispunem cu mândrie ,,La mulţiani!”. Noi suntem viitorul emi-nescian!

Alexandru FOTAClasa a V-a D

LUCEAFĂR PESTE TIMP

MIHAI EMINESCU

e Caligrafii38

Alexandru DAVIDClasa a VII-a C

Şcoala mea este Şcoala Gim-nazială „Mihai Emi-nescu” din Piteşti. Esteo clădire impunătoare,împrejmuită de arborimici şi mari, fiecareparcă spunându-şipovestea veche de cin-cizeci de ani. Cândauzi cuvântul „şcoală”te gândeşti la orele cenu mai trec, la ceasulce pare că s-a oprit înloc. Aici, lucrurile stau altfel. Înacest loc mirific, zeci de profesorişi învăţători te ajută să pătrunzi întainele scrisului şi cititului, ce îţipar la început un nou joc. Astfel,

timpul zboară ca gândul ce parcăprinde aripi. Aripile imaginaţiei.

În pauze curtea şcolii esteneîncăpătoare pentru sutele deelevi ce ies în aer liber.

Clasele noastre sunt curate, lu-minoase. Prin ele au trecut, în

cincizeci de ani de existenţă,generaţii de olimpici. Olimpici

care au adus mândrie pro-fesorilor şi întregii şcoli.Primele prietenii pe viaţăau început aici.Oameni de seamă, ce au

fost elevii acestei şcoli, îşiamintesc cu drag de în-ceputuri. Îşi amintesc deşcoală şi de profesorii lor.Şcoala mea este cel mai

frumos loc. Îmi voi amintimereu cu drag de aceste

clipe petrecute în ea.

Raluca NEGREAClasa a V-a D

Este cinsprezece ianuarie. Îm-plinim cincizeci de ani de la înfi-ințarea Şcolii „Mihai Eminescu”,şcoala care, în toţi aceştiani, a purtat pe aripile ei fal-nicul nume al Luceafărului,născut pentru literatură.

Tânăra generaţie aflatăastăzi sub influenţa opereieminesciene va deschidelarg porțile trecutului glo-rios, porți ce nu pot fi des-cuiate cu chei străine.

Astăzi, înconjuraţi dedascălii care gândesc şi simtromâneşte, noi ne vom exprimagândurile şi sentimentele pentrumarele nostru poet.

Poeziile sale motivate prin tris-teţe şi înfricoşare au ajutatomenirea să-şi deschidă mintea şisă atragă versurile scrise cu atâta

dăruire spre inima şi sufletul lor.Înţelepciunea a fost nedezlipită degândul poetului, ajutându-l să seînfrăţească cu natura şi să trăiască

odată cu ea.Romantismul, teiul din amurg,

poetul purtat de vânt, acesta esteaerul eminescian, nesimţitor şirece.

La dispariţia marelui „zeu” alpoeziei, chiar şi codrul a vărsat

lacrimi, râurile au plâns învolbu-rate şi florile parcă nu mai eraualintate cu vorbe dulci. Toatevieţuitoarele îi simţeau lipsa.

Această zi, ziua de naşterea poetului, care tinde sădevină sărbătoare apoeziei, ne va aduce tottimpul un punct de puteresufletească şi, mai ales, unnume foarte importantpentru ţară, dar şi pentruşcoala noastră dragă.

Fără nicio îndoială, celmai studiat autor român afost, este şi va rămâne

Mihai Eminescu!

Ada-Maria DUMINICĂClasa a V-a D

Şcoala mea

Zi sfântă

Caligrafii 39

Andrada DIŢĂClasa a V-a D

Cu rădăcinile trainic înfipte în pământ, teiul îșiînalță semeț brațele spre cerul înalt.

Îl bat ploile și ninsorile, el rămâne neclintit,paznicul de nădejde al iu-birii marelui poet. Som-noroasele păsărele îimângâie crengile și cuzgomot asurzitor își facsimțită prezența, cerbul cucoarnele sale loveștescoarța lui tare, iarprivighetoarea își avântătrilurile prin frunzișul des.

Se teme doar de secureaomului, care l-ar obliga săardă în scântei multe, sau,poate, l-ar face masă pen-tru o familie numeroasă.

Pe lemnul meșteșugit îndelung ar vibra cânteculviorii sau, tăiată în felii infinit de subțiri, ar devenio carte încărcată de înțelesuri.

Omule! Te voi face să vrei să mă cunoști și să mărespecți!

Voi fi un tei falnic, cu umbrădeasă și cântece sfinte de iubireprintre ramuri.

Teiul eminescian este copaculcare-aș vrea să fiu!

Mihnea VOCHINLiceul de arte

”Dinu Lipatti”

Au trecut anii lui ”Nu”Repetat, doar știi și tu!Era rău, era și joc,Dar cu supărare - foc.

Nu demult, mi-am zis în gând:Voi fi altfel în curând,Zi de zi voi învăța,Școala o voi respecta.

Ea învață și formează,Îndrumă și ambiționează,Atitudini cizeleazăȘi-n final apreciază.

Astăzi știu ce îmi dorescCel mai mult în viața mea.Visele să-mi împlinescStă doar în puterea mea.

Teodora ARGHIRAClasa a X-a A

Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” Pitești

Copacul care-aș vrea să fiu

Mărturisire

e Caligrafii40

Eminescu, Eminescu un nume frumosUn nume de fală,Un nume faimos!

A scris poezii, o miePentru toţi o bucurie.Luceafăr, scrisori, baladeToate sunt minunate!

Școala mea îi poartă numeleȘi s-o sărbătorim chiar trebuie,În curând școala împlineşte 50 de aniÎi urez un sincer: „La mulţi ani !”

Andra Mihaela NIȚULESCU Clasa a VI-a C

Eminescu

Ştefan STOICAClasa a V-a D

Lui EminescuO, mărite Eminescu,Tu, Luceafăr preamăreţAi lăsat patriei taleVersurile făr'de preţ!

Ţi-ai dat ultima suflare,Ai dat tot ce-aveai mai bunPentru patria-ţi cea mare!Tu, al nostru drag străbun...

Ai dat propria tinereţe, Dedicată ţării-a fost...Şi-a adus lumii tristeţeMoartea ta cea fără rost.

Tu te-ai stins din astă lume,Părăsit-ai aste timpuriPrecum soarele apuneIn nemărginite-amurguri...

Lucian ILIESCUClasa a VIII-a C

Viața meaAsta e viaţa meaNu ştiu ce e cu eaTe întoarce, te descoaseLa final toate sunt trasePe banda filmului meu

Am sentimente, diverse şi evidente Dragoste, ură, amuzamentToate sunt de efect.Şi trec dincolo de cuvinteCă viaţa se trăieşte,Se simte!

Şi îmi vine să alerg spre răsărit,Să fug pe câmpul înflorit,Să fug de viaţa ce m-a osândit,Să fug de tot ce am agonisit.

Viaţa e o poveste pe care o trăieştiDin ea nu poţi să ieşi,E şi bună şi reaTe întoarce cum vrea ea!

Andra Mihaela NIȚULESCU clasa a VI- a C

Caligrafii 41

Mulți poeți vor încerca Pe Eminescu a-l urma,Dar „Luceafărul” străluceșteAdevărat, pe româneşte,Şi toată lumea îl iubeşte.

Din versurile lui duioaseIes cântece melodioase.Codrul cu izvoarele,Câmpul şi mioarele,Oamenii cu dorurile.

De Eminescu ne-amintescPăsările când ciripesc,Râurile când clipocesc,Fetele pe poteci când doinesc,Soarele şi luna când strălucesc.

Cinstit, modest şi înţelept,Filozof, artist, poet,Întotdeauna va fi prezent.Cultura noastră se mândreşte,„Regele poeziei” îl numeşte!

Alexandra Maria MANDUCalsa a VII-a B

EminescuDin nou… EminescuLa steaua care-a răsaritE-o cale foarte lungăPentru poeți ce au doritCa el s-ajungă.

Pentru că nu-i uşor a scrie versuriChiar dacă simţi cã ai ce spuneDacă nu-ţi pui puțin în stihuriCeva din tine, sufletul.

Iar eu mai am un singur dor,Din nou ca să se nascăDin lac, din codru, din izvor,Din luna cea cereascăUn alt LUCEAFAR!

Andrei ILIE Clasa a VIII-a A

Cum a început totul?Îl consideram un simplu scriitor... în acea vreme

în care universul lecturii de-abia începuse să mi sedezvăluie. Cu timpul însă, în mintea mea, poetuls-a proiectat încet asemenea unei întruchipări a ab-solutului .

Prin ce impresionează opera sa? Prin profunzimeaviziunii lirice, perfecţiunea stilistică, prin sinteza ab-stractelor semnificaţii ale vieţii, concentrându-seîntr-o personalitate genială, sensibilă și filozofică.

Eminescu se remarcă prin puterea de a metamor-foza totul, prin inteligenţă, dar în acelaşi timp,emoţie..., prin forţa de a schimba viziuni, prinproiectarea propriului fior asupra naturii și asupranoastră. Universul său poetic a fost inundat cu tim-pul de sentimente oscilând de la fericire, speranţă,regăsirea de sine la lupta interioară, suferinţă, sin-gurătate. Cântecul destinului, uneori suav și alteorizbuciumat, vibrează în fiecare sunet al operelor sale,

fiind adeseori consonant cu planul exterior.În opera sa, accentele sunt profunde, natura ne-

maifiind un simplu instrument de rezonanţă a senti-mentelor, ci reflexia exprimării acestora. Motive caluna, codrul, teiul, lacul sunt specifice creaţiei emi-nesciene, reprezentând surse de inspiraţie, dând frâuliber fluxului ideilor să plutească pe apele imagi-naţiei.

Niciodată lirica românească nu a cunoscut o maimare bogăţie de nuanţe, o mai delicată sondare aadâncurilor şi o mai deplină unicitate a tuturor biru-inţelor şi înfrângerilor vieţii. Nicicând nu am mai în-tâlnit o asemenea nevoie de a vindeca sufletul,universul, de a modela după propriul plac cursul în-tâmplărilor.

Raluca Maria VÎLCEANUClasa VIII-a C

În fața cetății ce aruncă iscoditoare raze de lu-mină pretutindeni prin lume, se strâng ființe stranii,îmbrăcate în armuri de cărbune, ce îneacă în fumsclipirea vie a cetății. Acele ființe, născute din lă-comie, sunt chiar norii ceformează un covor depetice de negură, ce secos parcă singure. Prinferestrele Pământului, nupot trece razele pure alecetății Soarelui.

Ei nu pot cuceri cetatea,nu o pot nici măcaratinge, dar pot distrugeorașul de la baza ei.

Pot stârni o ploaie delănci argintate asupra ei,arme ce sclipesc ironic înlumina felinareloraprinse de sătenii lipsițide lumina caldă din care s-au născut. Acele lănciajung și în lumea noastră, tot sclipind, însă datoritădrumului lung se transformă în picături de apă, cedespică cu puterea unui bici, cristalul ce acoperăliniștea mării.

În natură ,,oricine” își are pedeapsa lui și nici noriinu scapă nepedepsiți pentru ceea ce fac. Imaginați-văcă un crâmpei de lumină se rătăcește în corpul vostru,speriat aleargă pretutindeni, fără a ști pe unde merge.

Când găsește o cale de ieșire, lasă ființa ce i-a fostgazdă fără putere, aproape fără viață, lasă un dezastruîn urmă. Această durere este resimțită de nori defiecare dată când un fulger se naște, fulgerul le ia am-intirile, trăirile, dar și păcatele. Fulgerul e renașterea

lor.Am putea rămâne cu ochii pe spectacolul dramatic

al norilor, o eternitate, fără să știm că adevărata dramăse petrece pe mare. Natura este făcută să reziste, să

supraviețuiască. Omul, deși faceparte din natură, are impresia că opoate controla, că o poate schimba,însă natura îi schimbă în realitate alui soartă. Vaporul ce a trecut pe subinima vârtejului de nori, credea căpoate supraviețui naturii. Vântul,vocea de fier a furtunii, a adus va-porul în ghearele mării, între stânci.Acum suprafața apei e decorată deașchiile de lemn și de bucățile depânză ale navei. Unele corpuri ridi-cate doar de dorința mării lasuprafață, nu mai simt înțepăturarece a ploii, ea se resimte însă multmai puternic în inimile celor ce-i

așteaptă, rugându-se acasă. Spuma, parcă vie a apelor,e vocea unui preot ce cântă ultima rugăciune a mul-tora, iar valurile sunt un gropar mai special,ce-ncearcă să-i închidă în mări pe cei ghinioniști.

Întotdeauna vor exista supraviețuitori, căci și omule o parte din natură și el e făcut să lupte.

Ultimul omagiu este simfonia tunetelor, în care ful-gerele iau forma baghetei unui dirijor, care își con-duce fanfara cât mai departe de acest masacru. Înurma torentului înnegurat, soarele dezmiardă trium-fător marinarii răniți, ce au primit sărutul de aur al us-catului, în haosul valurilor.

Robert ZAMFIRClasa a VIII-a D

Chip poetic

,,Invadatori” la porți

e Caligrafii42

Alexia Teodora BADEAClasa a V-a B

În fiecare an, la 15ianuarie, înscriem în calendarulnostru cultural și sufletesc aniver-sarea înălțării pe cerul spiritualitățiiromânești a Luceafărului.

La Ipotești, în ianuarie, cu165 de ani în urmă, s-a urzit, pen-tru veșnicie, ființa poetuluinațional al românilor, Mihai Emi-nescu.

Poezia sa, zămislită dinsevele pure ale sufletului româ-nesc, țesută din firele de aur alegraiului străbun, străbătută devisuri și doruri adânc omenești,reprezintă una din cele mai viiexpresii ale setei de a pătrundeîn esența fenomenelor vieții, aleCosmosului, ale Istoriei.

Omagiindu-l, Arghezirostea cu evlavie acele memora-bile cuvinte de la tribunaAteneului Român: ,,A vorbi depoet este ca și cum ai strigaîntr-o peșteră vastă. Nu poateajunge vorba până la el fără să-i supere tăcerea.”

Și totuși cuvine-se avorbi mai mult, mereu mai multdespre Eminescu, ,,voevodul celmare al poeziei românești”, celmai mare poet român pentru căel ne-a învățat să fim mereueterni în vremelnicia noastră.

Fascinat de ,,povești șidoine”, de cultura și filozofiapoporului său, Eminescu s-a aple-cat cu venerație asupra unor basmepopulare și altor creații popularecare i-au servit ca principal izvorde inspirație pentru opera sa. Poe-tul însuși declara: ,,... farmeculpoeziei populare îl găsesc în faptulcă este expresia cea mai scurtă asimțământului”.

Copilărind printre răzeși,cei dintîi prieteni i-au fost fiii dețărani cu care a zburdat de-a lungulogoarelor și lângă iazurileIpoteștilor.

Farmecul naturii încon-jurătoare, miresmele câmpului șiale pădurii învecinate îl cucerescdin fragedă copilărie. Acesteimagini vor contura sub aspect psi-hologic pe titanul liric al arteinoastre poetice.

Ca student la Viena orga-nizează și conduce împrenuă cu I.Slavici marea întrunire a stu-denților de la Putna, (împreună cuI. Slavici), pentru a evoca figuradomnitorului Șefan cel Mare.

După studiile făcute laBerlin, Eminescu se va întoarce laIași unde ocupă diferite funcții: di-

rector al Bibliotecii Centrale Uni-versitare, profesor suplinitor,revizor școlar și redactor la ziarul,,Curierul de Iași”. Tot acum seleagă prietenia cu Ion Creangă.

La începulul lui noiembrie1877, Eminescu intră în redacțiaziarului ,,Timpul” chemat la Bu-curești de T. Maiorescu și I.Slavici. În ziaristica lui se oglindeaimaginea contemporaneitații, aparticipării lui combatante la dis-cutarea celor mai arzătoareprobleme ale zilei. În cele cinci,,Scrisori ” ia atitudine critică fațăde societatea timpului său, de-mascând falsul patriotism șidemagogia politică a contempo-ranilor.

Nostalgia după împre-jurimile domoale ale Ipoteștilor,după țărâna în care zăcea ceea ce aa avut mai scump pe lume (părințiilui), munca istovitoare de la ziarul

,,Timpul ” îi zdruncină sănătatea.Elegia ,,O, mamă...” aduce la lu-mină sfâșietoarea chemare pe carepoetul o adresează mamei, ca osupremă nevoie de alinare. De câteori nu-și va fi purtat pașii legănațide dor și îndurerare spre locul undese aflau mormitele simple ce auadunat pentru veșnică odihnă pe

Raluca și Gheorghe Emi-novici, părinții poetului!

Printre ultimele creații alepoetului se numără elegia”Mai am un singur dor ” pre-viziunea prăbușirii apropiate.Această poezie este însuși tes-tamentul poetului.

La începulul zilei de 15iunie 1889, când zoriirăsăreau la fereastra lui, Emi-nescu, rupt din chinul ultim-ilor 6 ani, închidea ochiipentru de-a pururi.

Eminescu este spiritulacestui pământ conturat într-un singur om. Când spunemEminescu, spunem ,,TOT”.

Poetul a devenit mitul nos-tru modern. Pe langă lucrărilede înaltă valoare, el ne-a datconștiința că, prin cultură,putem să ne avântăm spre celemai nobile culmi ale spiritu-

alității, alături de cele mai aleseneamuri ale lumii.

Au rămas memorabile cu-vintele lui George Călinescu:,,Ape vor seca în albie și pestelocul îngropării sale va răsări o pă-dure sau cetate și câte o stea vaveșteji pe cer în depărtări, pânăcând acest pământ să-și strângătoate sevele și să le ridice în țeavasubțire a altui crin de tăria par-fumurilor sale”.

Acest geniu tutelar al poezieiromânești care se confesa cu tris-tețe în metrul antic: ”Nu credeamsă-nvăț a muri vreodată”, a învățatsă devină nemuritor. El stăpâneștenecontenit ca o vrajă, sufletelenoastre!

Daniel NEDELEA Clasa a VIII-a C

Lui Eminescu...Caligrafii 43

Bianca-Maria IVANClasa a V-a D

O imagine a marelui poet român

Cucerit ai fost de tabloul naturii,Fascinat în tihnă de ale omului iubiri.Ai lăsat în urmă o comoară naționalăCu care toţi se vor mândri!Tu ai adus în inimile noastreUn strop de fericire,Ai cântat spre ceruri ale nopții stele,Despre păsări,despre mierle,Pãmântul l-ai lăsat urmaşilorSă-l cultive în cuvinte, domnind mirosul florilor.

Te-ai lăsat purtat de gânduriȘi te-ai făcut înțeles printre rânduri.Ai trăit viața și ai cântat-o printr-o simplă idee.

Erika AMZĂRClasa a VIII- a A

Eu și Eminescu

Eu sunt doar un copil, Iar în sufletul meu Ai prins rădăcini.

Liniștea gândului tău coboarăPe fereastra mea în fiecare searăTu ești Luceafăr ce strălucești.

Pe lângă plopii fără soț, Pașii tăi fac umbră,Iubirea ți-e scrisă-n stele.

Maria NEGESCUClasa a VII-a A

Prima dimineață

În satul de izvoare și păduri înconjurat,Acolo unde luna de cleştarÎn lacul fermecat se oglindește,Cândva, în luna lui GerarZăpezile-au pornit a se așterneȘi au împrăștiat peste tot loculPulberi de stele lucitoareCe s-au oprit din zborul milenar prinUniversȘi au lasat să se-nfiripe dintre ele“Luceafărul”Apoi, în dimineața albă de Ianuar’O boare rece a șoptit triumfãtor:“Astãzi s-a zãmislit POETUL!”

Andrei ILIEClasa a VIII-a A

e Caligrafii44

Mihai EminescuCa român, eu sunt mândruC-am avut în ţara româneascăUn poet ca Eminescu,Ce-l serbăm în școala noastră.

Un poet cu nume mare,Ce rămâne un simbol,De când soarele răsare,Pân-atunci când el apune.

Marie Alexandra ILIEClasa a V-a D

Literatura noastră a avut de-a lungul timpului parte de poeți adevărați și deosebit de talentați, care ne-au lăsatopere minunate. Eu sunt, poate, prea mică pentru a vă spune despre “Luceafărul” poeziei românești, o stea care nuse va stinge niciodată. Mama m-a legănat pe versurile sale transmițându-mi dragostea pentru minunatele versuri

eminesciene. Orice suflet românesc este atras de poeziilelui Eminescu.

Nu este deloc ușor să găsești cele mai potrivite cuvintecare să exprime starea sufletească, să reușești să-țiașterni gândurile pe hârtie într-o rimă perfectă, să daiversurilor un ton duios și melancolic și să transmiți citi-torului cu exactitate starea trăirilor.

Eminescu ne reprezintă în tot ceea ce este mai purromânesc; geniul și talentul său sunt de neegalat. Lirica sa, de o tulburătoare muzicalitate și armonie, îm-

pletește în spirit folcloric, chemarea iubirii și a naturiiîn poezii ca „Sara pe deal”, “Călin (file din poveste)”,„Pe lângă plopii fără soț”.

Îi citim poeziile și admirăm tot ce are mai frumos țaranoastră, auzind glasul izvoarelor și al turmelor, foșnetul frunzelor „De avem sau nu dreptate/ Eminescu să ne judece”.

Numeroase lucruri ne fac să suferim în viaţă. Și spun cu ușurare că eu una n-am avut de-a face cu preamulte dintre ele. Dar am suferit, la rândul meu, ca orice persoană. Nu genul de suferință falsă pe care o afișeazăcopiii de vreo 11-12 ani. Am plâns, m-am temut, am stat trează nopți întregi. Pentru că, a doua oară, pierdusemce speram să păstrez pe vecie.

Îmi luase timp să-mi revin după prima dată, iar când micul meu univers nou-creat amenința să se dărâme,știam ce va urma. Și de câte ori nu m-am trezit, îndimineți ploioase, cu ochii mai umezi decât asfaltul deafară, dar bucuroasă că teama si coșmarul erau încă osimplă parte a universului imaginar al subconștientului.

Iar totul era încă acolo, eu eram încă acolo, iar castelulmeu de sticlă, așa fragil şi delicat, clădit pe patru ramuride salcie deasupra abisului de ură şi durere, încă nucăzuse. Castelul era încă susținut de sentimenteleputernice, camerele erau încă luminate de strălucireacelor două ființe pe care le prețuiesc nepus.

Ah, voi, neprețuite capodopere ale universului… Nicinu vă puteți închipui cât de importante sunteți! Voi, voiși nimic altceva, voi sunteți ceea ce mă ajută să rezist.

Unde aş fi acum dacă n-ai fi tu, fărâma de viaţă cuochi de safir şi zâmbet ce încălzește și cele mai reci inimi? Cum aş trece peste încercări fără ajutorul tău,parte fragilă a universului, ce-n spatele unei măști de copil cu părul ondulat şi mătăsos ascunzi înțelepciunearară a lumii?

Dar așa a fost mereu pentru mine. Realitatea şi-a cerut drepturile asupra persoanei mele, iar mica crăpăturădin castelul de sticlă s-a mărit. Era tot o zi ploioasă când noaptea s-a așternut din nou asupra universuluimeu. Soarele n-a revenit şi, nu peste mult timp, erau cioburi peste tot. Unde stătuse castelul rămăsese doaro grămadă de materie, iar în mijlocul ei, cu răni adânci şi pete roșii pe haine, stătea copila cu părul brunet şiochii plânși.

Cu ce greșise? Ce făcuse? De ce plecaseră singurele surse de lumină din negura sufletului ei? De ce îi în-torceau spatele? De ce mi-au întors spatele? Cu ce am greșit? Ce am făcut să vă îndepărtez? Vă rog, vă implor, întoarceți-vă…! Nu mă lăsați singură în castelul meu dărâmat …!

Ana Maria VÂRBANClasa a VIII- a C

Luceafărul românesc

Maria NEGESCUClasa a VII-a A

Castelul dărâmat

Caligrafii 45

Copilăria - mugure de floare

Ca un clar de lună plină,Ca un zâmbet cu lumină,Copilăria o găsești,În suflet, basme și povești.

Să-ți fie frică... e-n zadar,Doar copilăria e un mare dar.Să știi ce-nseamnă a iubi, a visa,Doar două cuvinte: trăiește clipa!

Copilărie, mugure de floare,De ce ai un sfârșit tu, oare?De ce sfârșești vise și amintiriȘi stingi lumina vie din a ochilor sclipiri?

Tu, copilărie, te-arăți și dispari,În ale noastre gânduri, aici reapari.Zână a inocenței, de ce pleci acum,Când mai am atâtea lucruri să îți spun?

Anca CIOCOIUClasa a VIII a-D

LuceafărulnerecitatCând eram puṭin mai mic,Am citit un pic, un pic,Şi-am terminat pe-ndeleteLuceafărul, măi bãiete!

Ṣi l-am tot citit, citit,Ca să pot să îl recit.Poezia fiind lungă,Mintea n-a putut s-o ajungă.

Deci în timp ce recitam,Imediat eu mă-ncurcam,Ṣi-o chemam pe mama-ndată,Să îmi spună strofa toată.

Atunci mama m-a rugat,Să-nvăț “Lacul” imediat.Poezia e mai micăṢi o-nvaţă chiar ṣi-un ṭâcă.

Luceafărul să-l las pe altădat’,Când am sã fiu mai copt la cap,Ṣi-atunci am să înțeleg uṣorDe ce-i luceafărul nemuritor.

Mihail Alexandru GHILENCEAClasa a VI-a B

e Caligrafii46

ȘcoalaUn loc e minunat pe lume, Locul unde ai învățat să scrii, Să socotești, să ai prieteni.Profesorii te-nvață acolo, Multe lucruri valoroase, Care-n viață-s necesare.Ați ghicit voi, oare, Care-i locul minunat?Este școala cea de aur, Profesoară pentru toți, Care carte vor să știe.

Mădălin CIUFLEAClasa a IV-a A

O poezieAzi am scris o poezie.Nu are versuri o mie,Dar transmite bucurie,Gânduri calde,voioşie.

Prima oară o citeşti,Îndată te-nveseleştiŞi în minte o să-ţi rămână,Să-ţi aducă voie bună.

Când bunica a citit-o,În minte şi-a-ntipărit-oŞi când la ea se gândeşte,De mine îşi aminteşte.

Ana TUDORClasa a VI-a E

Şcoala meaAcum cincizeci de ani ai apărut,Tu, dragă şcoală, de neîntrecut!Suflete minunate ai clădit!Mulţi copii au reuşit,Diplome şi medalii au primit.Lumea-ntreagă se uimeşte De această şcoală de poveste.

Luceafărul ne-a îndrumat,Tainele cărţii ni le-a arătat!Cu drag noi învăţăm,Lucruri frumoase descoperim Şi pe părinţi îi mulţumim.

Ne pregătim de sărbatoare!Veniţi toţi, cu mic, cu mare!Şcola să o aplaudăm,Şi pe Eminescu să-l aclamăm!

Ştefan STOICAClasa a V-a D

Undeva prin țară, Într-un vechi oraș, Este-o școală mare, Cu copii fruntași.

Școala aceasta poartă, Un nume frumos, Mihai Eminescu,Un poet faimos.

Ai plecat devreme, Asta ne-ntristează, Și-ai lăsat în urmăO operă trează.

Vacanța de varăIute a trecut, Elevii cu toțiiȘcoal-au început.

Clopoțelul sună, Jocul să-l lăsăm, Așezați în rânduri, În clase intrăm.

Școala e frumoasă, Cu pereți pictați, Veselă și caldă, Cu dascăli învățați.

Ușa se deschide, Dascălii apar, Suflet și iubireNe aduc în dar.

Aceștia ne-ajutăCarte să-nvățăm, Țării noastre mândreViitor să-i dăm.

Dragă școală, te iubim!Și la ceas aniversar, Cu drag te sărbătorim,Să ajungi la centenar.

Ana- Maria DOGEANUClasa a V-a D

Școala noastră

Caligrafii 47

Pe paleta iernii e-o singură culoare,Alb, albul din mărgăritare.Fulgii cad aidoma celor din povesteȘi-și croiesc podoaba pe-a munților creste.

Boarea rece, lină, scutură copacii,Gerul și cu vântul țipă ca buimacii.Câmpia e-mbrăcată în hârtie albă,Zăpada de pe jos are o nuanță dalbă.

Haina iernii grele este veșnic rece,Nimeni peste ea nu mai poate trece.Copacii par de vată, parcă nu mai sunt copaci,Natura-i minunată, nu ai ce sã faci.

Anca CIOCOIUClasa a VIII-a D

Paleta iernii

Ziua lui Eminescu

Eşti poetul ţării noastre,Ai scris şi câteva basmeÎn proză, asta e clar.Cât te cinstim, nu ai habar.

Se-mplinesc cincizeci de aniDe când şcoala noastră poartă,Nume eminescianŞi statuia ta la poartă.

O petrecere vom da,Vom cheama pe toată lumea.Vrem să te sărbătorim.Eminescu, te iubim!

Alexia Maria DINU Clasa a VII-a B

I se spune „cea mai impor-tantă voce din literaturaromână”, „creatorul unui lim-baj artistic nou” sau „prietenulcodrului”. Indiferent de cum ozici, toate acestea se referăla Mihai Eminescu, care estecunoscut de toți românii drept„cel mai mare poet român”.

Acesta a avut un mare im-pact asupra noastră, atât cascriitor, cât şi ca om. În celemai cunoscute creaţii ale saleapare vorbind cu codrul,destăinuindu-se lui, fapt ce adevenit un simbol al opereieminesciene. Codrul parecă-l liniştea pe scriitor,dându-i inspiraţie, parcăsimţindu-se liber în preajmasa.

Dar, să revenim la omulEminescu. Omul care a fostși este. Un om simplu, cares-a lăsat descoperit doar de

cei apropiaţi lui. Pe lângăimaginaţia care îl ajuta lacrearea operelor literare,acesta avea și o voce uimi-toare. Se spune că era tul-

burător de frumos șipetrecăreţ nevoie mare, darşi un fumător înrăit.

Un subiect foarte contro-versat despre scriitor estechiar moartea sa. O primă

teorie asupra stingerii luiEminescu este îmbolnăvireade sifilis, un lucru care nu îţistârnește prea multe curi-ozităţi. Însă, un alt concepteste uciderea sa. Unii susţinfaptul că poetul a fost intoxi-cat cu mercur de bunul săuprieten, Titu Maiorescu, încomplot cu doctorul Şuţu. Dinpăcate, au trecut 126 de anide la moartea marelui poet,aşa că adevărul nu mai poatefi desluşit…

Mihai Eminsescu s-a năs-cut un om simplu, dar, princreaţia sa, a reuşit ca numelelui să răsune și peste 126 deani după moartea sa şi, cusiguranţă, îl vor mai auzimulte generaţii de acumînainte.

Ruxandra CIUNGUClasa a VII-a D

Anii au nins peste tinereţeabunicului. L-au lăsat sihastru,în vechea bojdeucă de la mar-ginea codrului. Nu mai are penimeni. Nu mai aude pe nimenispunându-i: „Vecine, vorbeştemai încet!” sau „Bărbate, m-amîntors de la clacă!”

Doar tânărul zarzăr dinmijlocul curţii îi mai este alături.În fiecare zi îl ascultă cum sespovedeşte la dânsul,mâncându-şi bucăţica de pâineşi potolindu-şi setea cu unpahar de lapte.

Când primăvara şi-a arătatprivirea-i blajină şi zarzărul s-aîmbrăcat cu soare peste ra-murile albe de drăgălaşele flori,inima moşului se întuneca dince în ce mai mult.

Zarzărul îl privea şi îi sorbeatristeţea din ochi.

-Tăticule, tăticule! spuneaacesta.

Moşul, văzând că cineva încă

mai ţine la el, a întinerit su-fleteşte, intrând din nou în călă-toria vieţii. Apoi, încărcat deputeri, îi răspunde:

- Ce e, dragul tatei?

- Uite ce haină fină am îmbră-cat peste noapte!

Şi răsfirându-şi crenguţelede teamă să nu o piardă,povesteşte încântat:

- Nu am mai trăit niciodată oasemenea minune! Sunt unzarzăr special! De-atât detânăr m-am îmbrăcat cu „Valulde floare al Primăverii” !

Chiar dacă toţi zarzării îm-bracă aceeaşi haină, al bunicu-lui este mai special! A trăitminunea vieţii sale, în timp cetatăl lui se afla în suferinţă, ast-fel făcând să îi readucă luminaîn inimã şi să îi întinereascăsufletul, vindecându-l complet!

Daria POPAClasa a IV-a C

Eminescu, omul

Zarzărul

e Caligrafii48

Maria Alexandra ILIEClasa a V-a D

Școala „Mihai Eminescu” va sărbătoricincizeci de ani de existenţă sub semnul poetuluinepereche, patronul spiritual al şcolii. Mihai Eminescu este un Luceafăr ce străluceștepe cerul creaţiei.

Despre Eminescu se spune mereu că este poetnaţional, iar asta se datorează temelor abordate:istoria românilor, folclorul românesc deosebit debogat, dar şi poet universal prin perfecţiuneaatinsă de creaţiile sale şi prin temele universaleabordate, cum sunt iubirea, natura.

Eminescu a iubit enorm natura şi nu de puţineori a descris-o prin versurile sale pline de magie.Era foarte sensibil la tot ce-l înconjura şi nuputea trece prin codrii seculari ai copilăriei fărăsă dedice acestora câteva rânduri. Era fermecatde susurul izvorului pe care ştia atât de binesă-l asculte.

Versurile au fost pentru Eminescu un mod dea-și exprima iubirea nemărginită, acesta iubindşi suferind la fel de mult din iubire.

Eminescu a lăsat numeroase volume, dar șifoarte multe manuscrise cu minunate creaţii. Lu-crările sale sunt mereu reeditate şi asta pentru căfiecare doreşte să aibă în propria bibliotecămăcar o parte din creaţia marelui om de geniucare a strălucit în toate genurile literare.

Eu l-aş putea asemăna pe marele poet cu un teipentru că, precum acesta, ne-a îmbătat cumireasma versurilor sale magice.

Putem spune că, odată cu Eminescu, pe cerulcreaţiei străluceşte cea mai mare şi nemuritoarestea.

Anca TOMESCU Clasa a VI-a A

În urmă cu jumãtate de veac, cu mari emoţii păşeau în universul cunoaşteriiprimii elevi ai Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu” din Piteşti.

An de an se simte aceeaşi emoţie când şcoala reînvie, însufleţită deglasurile cristaline ale copiilor dornici să-şi cunoască dascălii şi să descifrezetainele scrisului şi cititului.

Şcola noastră poartă numele marelui poet naţional Mihai Eminescu. De-alungul timpului, minţile şi personalităţile generaţiilor de şcolari au fostdefinite şi îndrumate de dascăli destoinici şi devotaţi profesiei lor.

Spiritul lui Eminescu a îndrumat deopotrivã elevii şi profesorii către per-formanţă, către atingerea celor mai înalte culmi ale ştiinţei şi educaţiei. Nupuţini sunt oameni de seamă, medici, profesori, ingineri, magistraţi, care şi-au inceput drumul educaţiei şi cunoaşterii în această şcoală, vegheaţi despiritul Luceafărului poeziei româneşti. Aceştia au dus mai departe renumeleşcolii, având totodată obligaţia şi cinstea care a oferit identitate şcolii.

La ceas aniversar, gândurile tuturor se îndreaptă către ce a fost, ce este şice va fi peste timp Şcoala „Mihai Eminescu”: un cuget liber, un model cul-tural şi un simbol al cunoaşterii.

Roxana Simina ŢÂNȚUClasa a V-a D

Școala Gimnazială Nr. 11, care avea să se numească„Mihai Eminescu”, și-a dobândit o poziție respectată înrândul școlilor argeșene.

Onorându-și selecția înelita școlilor, a continuat săaibă mereu preocupări ceau favorizat competiția.

Indiferent de epoci,această școală minunată,prin slujitorii săi, și-aurmat crezul, acela de aasigura elevilor o pregătiresolidă.

Această școală și-a pusamprenta asupra per-sonalității miilor de absol-venți prin meritul deosebital învățătorilor și profesorilor care s-au străduit sămodeleze caractere.

Oriunde vom fi, ne vom aminti mereu de școala pe caream urmat-o și de chipul dascălilor noștri. Ne-au fost ală-turi zi de zi și ne-au îndrumat să descifrăm tainele scrisu-lui și cititului. Dânșii ne-au învățat cum să ne comportămcu colegii, cu prietenii și familia. Ne spuneau mereu săne iubim și să ne respectăm.

Pentru mine, școala în care învăț reprezintă calea cătreo profesie, o cale a satisfacției personale.

Sunt mândru că pot să-i urez școlii mele „La mulțiani!” pentru o jumătate de veac de existență, de proiecte,de realizări și dăruire puse în slujba tinerei generații.

Mihnea Ștefan GRĂSUNEClasa a VI-a A

Mihai Eminescu La mulți ani, iubită școală!

Școala mea

Caligrafii 49

Mihai EminescuFiind tânăr băiet, Eu poezii scriam, De dragoste şi dor, Noaptea le compuneam.

Şi când luceafărul pe cerStătea şi mă privea, Îndată inspiraţia-mi venea Şi mâna pe foaie-mi fugea.

Cu gândul la iubita mea, Izvoru-n ureche-mi susura, Codrul frunza-şi legăna,Natura mă fascina.

În poezii natura o cântam, Astrul nopţii îl descriam, Iubita mi-o veneram Şi dragostea mi-o strigam.

Ana Maria ZAHARIA Clasa a V-a D

Școala Numărul 11Ṣcoala 11 e cea mai bună,Cea mai frumoasă şi pură,Azi am luat o notă bună,La istorie şi română.

La desen e distractiv,Să fii foarte creativ,Viaṭa e mult mai frumoasă,Cu colegii tăi de clasă.

Când afară este rece,Te încălzeşti cu nota zece,Zecele care se trece,Fericirea îţi sporeşte.

Amalia Elena FLOREAClasa a VII-a B

Mihai EminescuLuceafărul nostru,Mihai Eminescu,Poetul inimilor,Farmecul gândurilor!

Inspiraṭia lui,Iubita lui,Aşa compuneaMihai Eminescu.

Îmi doresc şi eu să fiuCa Mihai Eminescu,Poet renumit,Prozator iubit.

Ioana RĂBAN-MOTOUNU Clasa a V-a D

e Caligrafii50

Pasiunea mea

Poezia înseamnă speranță,Poezia înseamnă cutezanță.Poezia este visul meu,Poezia e o taină mereu.Poezia oricând mă alină,Poezia este o lumină.Poezia e un dar,Poezia e un har.Poezia e o zare,Poezia e-o sperare.Poezia e o zestre,Poezia e poveste.Poezia e-a mea pasiuneȘi n-aș da-o pentru nimic în lume.

Anca CIOCOIUClasa a VIII-a D

Școala mea Ṣcoala mea ce dragă este,E frumoasă ca o floare,Ca şi soarele pe cer,Ca şi luna între stele.

Clopoṭelul sună,Pe toți ne adună,Joaca o lăsăm,În școală intrăm.

Noi intrăm în clasă,Doamna dirigintă cu drag ne aşteaptăȘi cu nostalgie, noi toți povestimBucuria vacanței ce ne-o amintim.

Alin POPESCUClasa a V-a D

Lui EminescuSpre marele poet, mereu îmi zboarăgândul,Contemplu un Luceafăr ani, zile de-arândul,Citesc cu drag măiastra-i poezieŞi codrii de aramă sufletu-mi mângâie.

Lacul, nuferii, floarea albastră,Toate-n versuri le-a cântatŞi pe Mircea, domnul nostru,La sultan nu l-a-nchinat.

Ne e dor de EminescuŞi-i facem sfântul jurământ:Să-ndeplinim dorinţa-i scumpăŞi să iubim acest pâmânt.

Victor IACOBClasa a VI-a A

O, tu...O, tu, rapsod îndrăgostit,O, tu, poet vestit,Cum nu vii tu înapoiSă ne scapi de inculturaCe s-a abătut la noi?

Şi venind tu pe o rază,Scapă-ne, te rog, de eiCă în ei nu avem bază,Că sunt laşi şi sunt mişei.

Tu, prieten al lui Creangă,Ce l-ai îndemnat să scrie,Adu-l şi pe el cu tineŞi păstraţi magia vie!

Eminescu, vino tu,Scapă-ne acum de toţi!Doar tu ne poţi salva neamulDe-aceşti criminali şi hoţi...

Mihai TEODORESCUClasa a VIII-a C

O zi cât o poezieDoamne, ninge eminescian!Din cuvinte şi din amintire,Ninge cum n-a nins de-un an,Peste viaţa noastră cu iubire.

Din cuvinte şi din amintire, Eminescu se-ntrupează iar.O, năravul nostru din nefire, Il aruncă unii ca pe un zar!

Eminescu se-ntrupează iar,Ninge cum n-a nins de un an.Îngerii dau stelele cu var.Ninge, Doamne, eminescian!

Ning cuvinte, vai, şi ning tăceriDin posteritate până ieri!

Raisa Andreea BRATUClasa a V-a D

Caligrafii 51

De-a lungul timpului, Şcoala„Mihai Eminescu” şi-a lărgitporţile cunoaşterii, urându-le „Bunvenit!” micilor şcolari şideschizând noi orizonturi cătreînvăţătură.

Denumirea unităţii de învăţământa fost aleasă în cinstea marelui poetromân Mihai Eminescu, pe careîncercăm, an de an, să-l preţuim or-ganizând competiţii şi dedicându-icântece care ne pun în valoaretalentul şi imaginaţia. Geniul şisclipirea scriitorului sunt regăsite înfiecare generaţie de elevi, făcându-ne mândri de asemenea exempledemne de urmat.

Sentimente de prietenie, voioşieşi relaxare plutesc pe holurile îm-podobite, cu multă atenţie, de dom-nii profesori. De la „opere de artă”realizate cu meşteşug de copii,până la fotografii care prezintă nu-meroasele activităţi în care ne im-plicăm. De asemenea, cei mai bunielevi ai noştri sunt răsplătiţi, iardiplomele lor se află la loc de cin-ste, expuse pe holurile şcolii, pen-tru ca noi, toţi, să simţim fiorulcompetiţiei şi gustul victoriei.Printre alte tezaure pe care ledeţinem, se numără şi proiecteleECO, însoţite de un motto sugestiv,cu care participăm la diferite com-

petiţii, iar ţara noastră şi portulnaţional sunt reprezentate cu mân-drie, alături de obiecte şi uneltetradiţionale amplasate în diverse

locuri.Orele de curs sunt desfăşurate

într-o atmosferă plăcută, oferită dedascălii noştri care ne dezvăluie,puţin câte puţin, tainele cunoaşterii.

Aşadar, această şcoală nu estedoar un simplu obiect neînsufleţit,nu este doar o bucată uriaşă debeton. Ea este plină de viaţă,adunând zilnic, suflete fericite şiinocente, pregătite să-şi croiască undrum în viitor.

De aceea, ziua şcolii este un prilejde mare sărbătoare pentru noi toţi.

Acum, la ceas aniversar, dorescsă urez un sincer „La mulţi ani!”acestui templu zidit cuînţelepciune, cunoştinţe şi perse-verenţă care, în urmă cu şase ani,mi-a permis să-i trec pragul cusmerenie.

Totodată, vreau să-mi exprim re-gretele deoarece, în curând, voi finevoită să părăsesc acest lăcaş decultură, nesecat izvor decunoaştere, la fel cum un pui devrabie trebuie să-şi ia zborul dincuibul părintesc, ca de pe o rampăde lansare către viaţă şi orizonturisenine, pline de ne cunoscut.

Pentru mine, şcoala reprezinălaboratorul în care se purificătalentele, se distilează creaţiile şi secristalizează generaţiile următoarede oameni de ştiinţă ori, pur şi sim-plu, oameni care să-şi câştige cudemnitate, pâinea cea de toatezilele.

Şcoala noastră se aseamănă cu unatelier în care dascălii modeleazăcaractere şi personalităţi, precumun meşter cu mâini dibace dă viaţălutului banal, transformându-lîntr-o operă nemuritoare!

Denisa-Ioana IONESCUClasa a VII-a B

Un cuvânt simplu, dar cu nes-fârşite înţelesuri, stă pe buzele tu-turor: „şcoala”. Acum, în prag deaniversare, acesta trezeşte bucurieşi emoţie în sufletele elevilor.

La început, şcoala mi se înfăţişadrept o clădire mare, misterioasă,cu coridoare nesfârşite, cu multeîncăperi şi-mi umplea sufletul deteama necunoscutului.

Apoi, am văzut-o ca pe o cetate.Împreună cu colegii mei atacam şicuceream fiecare materie nouă,pentru ca, în final, să ne apropiemde ţintă: cucerirea „cetăţii şti-inţei”... Am fost îndrumaţi, pas cupas, de doamna învăţătoare ce, cusuflet cald, ne-a povăţuit şi ne-adezvăluit tainele învăţăturii.

Drumul acesta greu şi întor-

tocheat ne este acum călăuzit cu

pricepere şi răbdare de minunaţiiprofesori, aceşti „părinţi” cu sute

de „copii”, ce, cu multă stăruinţă,ne ajută să descoperim în noiputeri necunoscute.

Pe parcursul drumului vom trăişi sentimente de înfrângere, dar şide împlinire, ce ne vor motiva sănu ne oprim. După ce vom acumula destule

cunoştinţe, vom ajunge la momen-tul despărţirii de iubita noastrăşcoală şi la trecerea către o nouăetapă a dezvoltării noastre.

Vom merge mai departe în călă-toria cunoaşterii, dar şcoala,această cetate cucerită, ne varămâne vie în amintire întreagaviaţă.

Cosmin-Andrei IOSIFClasa a V-a D

O jumătate de secol de excelenţă

Buchet de gânduri pentru şcoala mea

e Caligrafii52

Daria STATEClasa a VII-a B

Primul pas spre lumea literaturii îl reprezintădescifrarea unui cod, numit și „taina cititului”.Această „taină a cititului”este, de fapt, minunataputere de a cunoaște șiînțelege grăitoarele semnelăsate de cerneală pe-o hâr-tie. Acest pas l-am făcut răs-foind cu multă pasiunepoeziile lui Mihai Eminescu.Astfel, mi s-a deschis o lumenebănuită, în care „luna,regina nopții” mă fermeca,iar „mândra glăsuire a pă-durii de argint” îmi aprindeaimaginația.

Universul creației emi-nesciene mă face să trăiescviața mult mai intens, săînțeleg lumea pe care autorul

a creat-o. Poezia sa este ceva minunat, este o adierede vânt ce te poartă pe aripile sale, departe de lumea

în care trăiești, te duce în lumea transpusăde scriitor, în care poți simți şi poți sorbifiecare nuanță a cuvântului.

Prin lumea lui Eminescu trăim mai multîn două lumi, în cea imaginară și în ceareală; putem fura lumea-n care trăim,putem deveni nemuritori în gândurile șiîn inimile muritorilor, putem să călcămpe urmele lui, deci putem ajunge săscriem și noi pentru alții, cum a scris și elpentru noi.

Dacă nu mă credeți, citiți, aruncați ochiipe fiecare literă și-l veți simți pe Emi-nescu mai aproape de sufletul vostru!

Cătălina HAGIMĂClasa a VII-a B

Ce etapă frumoasă a vieții unui om… Aici toateamintirile cele mai frumoase se păstrează, iar cândseara, adultul nu poate ațipi, ca atunci când era uncopilandru în floarea vârstei, se gândeşte la cât debine era să stai pe fânul proaspăt cosit sub boltacusută cu fire de aur. Iar atunci omul poate adormi,gândindu-se ce s-ar face el fără amintirile lui.

Iar amintirile, ca o podoabă scumpă, cu valoaresentimentală, sunt transmise din generație îngenerație. Ele sunt povestite şi iubite. Cine nu se gân-deşte la zilele calde de primăvară, când se adunau

copiii şi cumpărau sau confecționau mărţisoare pen-tru Ziua Mamei sau atunci când primeau de Crăciuncadouri frumos împachetate în hârtie colorată? Ceom nu-și amintește când se adunau toţi şi se scăldauîn lacul din poiană? Dar atunci când au scris primulcuvânt “mama” sau atunci când au citit primul rând?

Ce bucurie! Copilăria este ceva ce nu poţi da laschimb, ea este unică! Cu adevărat unică!

Ioana CALOTĂClasa a V-a A

După toţi aceşti ani în care ne-a fost alături, am în-ceput să ne întrebăm de cecartea ne este mereuaproape la nevoie.

Cartea a fost, de pe vre-muri, cel mai cunoscut şiutil obiect cultural. Ea ţineascunse între filele ei infor-maţii ce aşteaptă să fiedezvăluite cititorilor şi îşideschide sufletul ei în faţanoastră. Ne ajută să urcămtreaptă cu treaptă pe scaraînţelepciunii şi ne îndrumăspre o cale corectă şisigură.

Deşi, poate nu realizăm, ea este un prieten tăcut,ce stă în umbră şi ne inspiră chiar şiprin simpla ei prezenţă. Ea este ceacare ne ajută fără să ne ceară nimicîn schimb.

Chiar dacă unii nu iubesc cărţile,realizează că, de fapt, tot ce ştiu şitoate cuvintele pe care le folosesczi de zi, le-au aflat din cărţi.Aşadar, un om fără cărţi în viaţa luinu va evolua niciodată şi nu îşi vaputea însuşi un prieten adevărat.

Ruxandra Nicoleta MĂRTOIUClasa a VI-a D

Pentru Eminescu

Copilăria

Începutul cunoaşterii

Caligrafii 53

Denisa Ioana IONESCUClasa a VII-a B

Alexandru NEDELEAClasa a V-a B

Este o zi liniştită de toamnă. Împreună cu pri-etenele mele voi merge la bibliotecă. O clădiremare, maronie, cu ferestre mici, mereu lumi-nate. Aşa se vededin exterior. Dar cumarată interiorul ? Raf-turi gigantice, sute,mii de cărţi prăfuite şio linişte apăsătoare.

O doamnă tânarăne-a condus spresala de lectură.Fiecare şi-a ales ocarte şi a început săcitească. Eram ne-hotărâtă, oare ce aşputea alege? Uitându-mă am descoperit o carteveche . Avea copertele rupte , paginile îndoite,scrise și colorate. Cine a făcut o astfel de faptă?Cum cine? Copiii!

Aţi văzut cum arată un spital cu toate paturileocupate? Şi biblioteca noastră are pacienţii săi,

dar în loc de oameni cu mâini şi picioare rupte,îşi aşteaptă răndul la ‚‚reparat’’ cărţi de poveşti,dicţionare, manuale...

Doamna bibliotecară şi mulţialţi oameni şi-au dedicat viaţasalvării ‚‚micilor pacienţi’’.

Am hotărât să aleg aceastăcarte scrisă de Jack Londonpentru lectură şi re-condiţionare.

Cărţile sunt prietenele tu-turor, atât ale copiilor, cât şi aleadulţilor. Sunt cărăuşii civiliza-ţiei; în lipsa lor istoria e mută,literatura nu are glas; iar gândi-rea e suspendată.

Cartea face pe om! ( Vasile Alecsandri)

Ștefania ȘERBĂNESCUClasa a V-a B

Îmi vine în minte de fiecare dată cu dragprima zi din viaţa mea de elev, când, cu inimaplină de emoţie şi cu ochii înlăcrimaţi, am păşitpe poarta şcolii. Privireablândă a domnului în-văţător mi-a înlăturatorice urmă de teamă.

Domnul era înalt, slabşi avea o atitudinetinerească. Ochii săicăprui şi pătrunzătoripăreau ca două dia-mante pline de mistere,iar părul cenuşiu neamintea de trecereaanilor şi, odată cu ei, deacumularea unei expe-rienţe în cariera sa dedascăl. Lumina de pechip nu-i dispărea niciatunci când ne mai mustra.

Domnul învăţător iubea foarte mult copiii.Făcea din fiecare lecţie o adevărată sărbă-toare şi ne explica cu blândeţe şi răbdare.Când îl mai supăra câte unul dintre noi, nu

ridica tonul, ci doar se încrunta puţin. Nedădeam seama atunci că e supărat. Îmi amintesc cu drag excursia din clasa a IV-

a. Domnul învăţător nune-a prezentat dinaintetoate obiectivele pe careurma să le vedem,gândind să ne facă o sur-priză. Când am ajuns laGrădina Zoologică dinTârgovişte am izbucnitîntr-un chiot de bucurie.

Domnul învăţător râdeade bucuria noastră.

De când l-am cunoscutpe domnul învăţătormi-am dorit să devindascăl. Aş vrea să fiublând, afectuos, exigentatunci când este nevoie şi

cu multă ştiinţă de carte ca dumnealui.

Victor-Gabriel IACOBClasa a VI-a A

Cartea, o prietenă bună

Domnul învăţător

e Caligrafii54

Cosmin IOSIFClasa a V-a D

Drumul vieţiiAcest drum al vieţii se păreaCă-i greu şi neîncetat, Nu-i înţelegeam culoarea,Dar iată: şcoala nu s-a terminat...

Viaţa-ţi aduce câte o surprizăŞi bune şi rele, toate-s ale mele.Mă bucur şi trec peste ele.

Momente bune si momente proaste,Trebuie să le accepţi şi să le trăieşti,Să fii tare şi să nu te pierzi!

Trebuie să înţelegi că nu vei putea reparaCe ai făcut anterior în viaţa ta...Să ştii să câştigi, dar şi să pierzi.Să fii mândru de cine eşti. Asta trebuie să includă povestea vieţii tale,Să faci imposibilul, fii tare!

Larisa AVRAMClasa a VI-a E

Valoare peste timp...Am excelat atâţia aniŞi nu ne vom opri.Căci şcoala noastră va-mpliniJumatʼ de secol fericit.

Ne bucurãm, sărbătorimŞi munca noastră o cinstimCa şcoala noastră-n continuareSă-şi pãstreze-a sa valoare.

Copiii vor pregătiMomente speciale, mii.Cu toţii vom cânta şi vom dansaVom recita, comemora.

Ioana Alexia PÎRVU Clasa a V-a B

Caligrafii 55

Toamna- Ai sosit din depărtare,Toamnă, cu a ta suflareAlungând încetişor,Frunze ruginite,în zbor.

În livezi şi prin grădini,Arome parcă din basmeÎi bântuie pe ţărani,Toamnă, ca nişte fantasme.

Eu privesc la răsăritMult iubitul, roşu soare,Pentru că norul cel mare,Să-l umbrească e grăbit.

Ana TUDORClasa a VI-a E

Stau întins pe iarbă șiprivesc în depărtarea cristalină aunui cer senin de primăvară.Nimic nu tulbură întinderea acesteimări ce străbate orizonturile lumiimele. Ocazional, mai zăresc câte opetală rozalie a unei flori de cireșcum se scufundă ușor în aceste apecalde. Simt mirosul florilor pe carele culeg pentru ea: sunt multe!Încerc și eu, pe cât posibil, să numă înec în oceanul multicolor alacestei pajiști, am promis că o voiaștepta aici. O floare dintr-un colț,încă una din altul și astfel, ampregătit pentru ea un eden coloratgata să-și deschidă porțile, lu-mindu-i chipul, numai ei. Acum,că toate-s pregătite trebuie doar caea să vină. Aștept.

Se face din ce în ce maicald, iar petalele de cireş prindformă rotundă și sunt pictateîntr-o culoare sângerie. Au devenitfructe dulci. Mă apropii ușor săculeg câteva, știu sigur că-i placcireșele, ba chiar le adoră. Fac unefort supraomenesc să nu mă pierdprintre ramurile împodobite cubucăți de granat atent șlefuit. O bi-juterie dintr-un colț, încă una din

altul și astfel, i-am făurit un colierprețios în care să i se reflecte fru-musețea. Acum trebuie doar săvină... mai trebuie să aștept puțin,sunt sigur că va veni și vom priviamândoi către pustiul de safir alacestui cer de vară.

Îmi ia ceva timp sărealizez că lama unui vânt tăios aînceput să-mi muște carnea. Seface frig, din ce în ce mai frig. Ul-timele fructe de pe crengi dispar,iar frunzele prind felurite culori.Încep să adun frunze de pe jos, îm-bătat în aburii de alcool aistrugurilor ce sunt culeși din vie.O frunză dintr-un colț, încă una dinaltul și astfel i-am croit o rochieminunată asortată cu o pereche decercei din struguri roșii. O aștept,nu mai durează mult și o să vină,parcă deja pot să-i zăresc siluetasubțirică apropiindu-se de minegata să mă îmbrățișeze, să-șiapropie sufletul cald de bucatamea de gheață. Oceanul bolteicerești, până atunci limpede, se în-volburează brusc de nori grei deplumb și, dintr-o dată, începe săscapere scântei de apă pestepământ.

Aceste scântei curânddevin sulițe de foc argintiu ce secoboară peste pământ. Le simtatingerea fierbinte ce-mi îngheațăpielea prin cămașă. Mă uit cumcireșul arde cu o flacără de omăt,iar eu privesc pierdut către orizont.Încep să compar sulițele de focpână ce, într-un final găsesc douăla fel, apoi încă două, și încă douăși astfel îi dăruiesc o clemă argin-tată cu care să-și prindă părul. O săvină, sunt sigur c-o să vină...

Aștept, aștept, o aștept...dar ea nu vine, iar cerul meu încet,încet dispare şi simultan cu el în-tregul meu univers, amândouã sescufundă-n vid. În zadar o așteptsă se ivească din flăcările albe, s-aterminat... ea n-o să mai vină,privesc către cerul de piatră și măîntreb dacă și ea îl vede, dacă încătrăim sub același cer... probabil cănu. Mã simt un Eminescu ceaşteaptã în zadar înecat în laculamintirilor.

Dragoş ULEANUClasa a VIII-a D

Îmi amintesc acea zi încare am făcut prima datăcunoștință cu Mihai Eminescu.Era ziua în care mama mi-a șoptitdulce la ureche: ,,Trezește-te sămergem la școală!”. Eram foarteentuziasmată. Când am pășitprima dată în curtea școlii amauzit un glas care spunea: ,,Bineați venit la Școala Nr. 11 “MihaiEminescu!”. A urmat discursul di-rectorului care a fost omagiat detoate persoanele.

Când am aflat că noi,boboceii eram primii care tre-buiau să își facă apariția, tremu-ram de emoții din cap până înpicioare. Toți purtam minunatauniformă în carouri albastre șicămăși albe. Toată lumea ne-alăudat îmbrăcămintea. Bunica îmitot spunea că semăn cu un gingaș

ghiocel.Am văzut o statuie mare

în fața intrării profesorilor. Mă în-trebam cine este acea persoană șice acțiuni marcante a avut el peparcursul vieții. Părinții, râzând,mi-au explicat tot. Acum totul eralimpede. Aveam să aflu că amsă-l studiez intens. Şi chiar așa afost.

Nu am citit de la bun în-ceput poeziile lui, dar nu a fostnevoie de poezii ca să mă îndră-gostesc de el, spiritul școlii melea fost de ajuns. Și da, spun școalaMEA pentru că este o parte dinmine, pentru că este pur și simpluperfectă. Cu timpul, însă, am în-ceput să citesc poeziile sale. Amînceput să îmi imaginez că sunt șieu în codru, lângă izvor, sub teiulînflorit care miroase atât de fru-

mos... Am citit mai multe și maimulte și m-au inspirat atât de tareîncât m-au făcut să visez și să simtși eu aceleași emoții pe care, de-duceam eu, că poetul le-a simțit.Mă simțeam vie, într-un cuvânt,căci poeziile sale m-au făcut săprivesc răul ca pe ceva firesc, plă-cut, bun.

Acum... de fiecare datăcând le citesc simt că sunt o partedin universul eminescian și îmiplace foarte mult. Și acum re-alizez că, ... fără emoțiile trans-mise de Școala Gimnazială,,Mihai Eminescu”, acest poet arfi fost pentru mine ... doar unnume pe o hârtie ... Mulțumesc,draga mea școală!

Anamaria-Marta POPAClasa a VIII-a C

Sub același cer

Eminescu în inimile noastre

e Caligrafii56

Pentru a defini școala, voi folosi unsimbol al școlii noastre, aripile: tu îțiîntinzi aripile, școala îți pregăteșterampa și îți explică ce și cum trebuiesă faci, după care îți iei zborul. Astfelfuncționează școala pentru toți eleviiei. Pentru mine, școala a fost și încăeste locul în care am învățat tot ceeace știu în acest moment, instituțiacare mi-a deschis porțile spre fiecarecuriozitate pe care am avut-o, mi-asupravegheat și ghidat pașii spre ceeace sunt acum și m-a ajutat să leg o re-lație foarte strânsă cu treizeci și unude copii și șaisprezece profesori caremi-au oferit o hartă spre viitor.

Prima zi de școală. Nu cunoști penimeni - sau poate doar o persoană,un coleg de la grădiniță - și nu ainicio idee despre cum ai putea începeo conversație. Te duci spre primabancă goalã pe care o vezi, ținându-țiunul dintre părinți de mână, în timpce celălalt face poze. Nu știi dacă săzâmbești sau nu. Nu înțelegi de cetoate rudele tale sunt atât de entuzi-asmate că începi școala. Mereuspuneau lucruri de genul : „Mai aidoar anul acesta și începi școala. Săvezi atunci cum o să fie. Nu o să temai poți trezi la ce oră dorești și nicinu vei putea să mergi când vrei tu, cala grădiniță.”. „Bună! Eu suntAndrei.” îi spui băiatului care tocmais-a așezat pe locul liber din banca ta.E de treabă. Cu siguranță veți fi pri-eteni. Bun, acum ai un prieten, decicunoști o persoană. Și mai departe?Cum vei reuși să le reții tuturor nu-mele? Sau să nu îi încurci? Ah, cegreu este...Și spectacolul abia a în-ceput.

A trecut un an. Ești în clasa a doua.Mândru, nu? Parcă doi sună mai binedecât unu. Parcă un an în plus te facepuțin mai mare, mai important- celpuțin mai important decât cei dinclasa întâi. Cum, un coleg nou? Lu-crurile parcă încep să se complice. Cebine că nu ești tu elevul nou! Să seuite toți la tine, să stai în fața clasei întimp ce ești prezentat celor douăzeciși cinci de perechi de ochi largdeschiși, să te duci într-o bancă lângăun copil pe care nu îl cunoști deloc...Anul acesta va fi destul de interesant,mai ales acum că știi să scrii. Anultrecut ți-a luat ceva până ai reușit însfârșit să scrii literele legate. Și pedeasupra, doamna învățătoare le-aspus părinților că scriu urât, așa cătoată vacanța de vară te-au pus să facicaligrafie. Dar lasă că le arăți tu aniiviitori.

Sfârșitul clasei a patra. Mai știicând te plângeai că rudele tale îțispuneau că la școală va fi mult maigreu ca la grădiniță? Ei bine, acumtoată lumea, dar absolut toată lumea,spune tot felul de lucruri despre gim-naziu. „Nu vei mai putea să scrii așaîncet, profesorii nu te așteaptă!” , „Vatrebui să înveți foarte mult pentru că

toți profesorii vor vrea să știi la ma-teria lor!” sau „Va trebui să te orga-nizezi singur, pentru că învețidupă-amiaza, nu va mai avea cine săîți verifice temele și nici să te asculte,așa că gândește-te de acum ce veiface!” și tot felul de astfel de citaterepetate de toată lumea, citate ceîncep să te sperie și să te streseze.Atât de greu va fi? Atât de multe lu-cruri de făcut, fără niciun fel de aju-tor? Și profesorii te vor mânca de viu,nu? Oare seara la ei acasă se trans-formă în balauri cu șapte capete și îimănâncă pe copiii care i-au supărat?

Cu siguranță! Altfel, de ce ar fi vorbittoată lumea așa despre ei?

Intri în clasă și îți revezi colegii. Îiîmbrățișezi - de fapt, îmbrățișezi doarbăieții, pentru că nu vrei să dainaștere unor comentarii și chicoteli-sau dai mâna cu ei. V-ați întâlnit și învacanță, dar tot îți lipseau. Un bărbatde înălțime medie, simpatic și zâm-bitor stă în fața clasei. Pare la fel deemoționat ca și voi. Părinții voștristau în jurul clasei, zâmbindu-vă cald.Dar oricât de cald ar fi zâmbetul lor,te stânjenește prezența lor acolo.

Ți-ai dori să fii doar cu colegii tăi șicu domnul diriginte. Nu știi preamulte despre el - nu știi nimic, decâtfaptul că este și profesorul dematematică și câteva zvonuri auzitede la foștii lui elevi - dar simți că estede treabă și că este aici să te ajute șisă-ți îndrume pașii prin gimnaziu.După ce își termină lungul și destulde interesantul discurs despre ceipatru ani ce vor urma, domnul di-riginte o aduce în clasă pe doamnaprofesoară de limba română, doamnaMiana. Este drãguță, tunsă scurt și nezâmbește la fel de cald ca și părinții,doar că prezența ei este parcă multmai puțin stânjenitoare. Presimți și tu,la fel ca toți ceilalți, că profesorii nusunt balauri - sau majoritatea pro-fesorilor, pentru că nimeni nu dețineadevărul absolut, nu?

Clasa a opta. Ești deja în ultimul ande gimnaziu. Când a trecut totul atâtde repede? Clasa a cincea-expoziți-unea, clasa a șasea-intriga, clasa așaptea-categoric desfășurarea acțiu-

nii, anul în care tot răul se dezlănțuieasupra elevilor și acum clasa a opta-punctul culminant, cu adevărat culmi-nant, urmat de deznodământ, înmijlocul verii, după examen. În toțiacești ani ai reușit să treci prin toateîntâmplările posibile și imposibile.Mai știi atunci când ai aruncat cu ba-nana spre un coleg și ținta ta incredi-bilă a ajuns undeva pe tavan (chiar îndouă locuri, dacă îți amintești bine)sau atunci când băieții jucau baschetcu cornuri în fiecare pauză? Sauatunci când au aruncat cu laptele pegeam și au nimerit o bătrână de pe

stradă? Sau toate întâmplările dintabere și din excursii? Îți aminteștitoate aceste trăsnăi, nu? Poate că nuerai implicat în toate „acțiunile”grupului vesel al clasei, dar într-oclasă sunteți toți pentru unul și unulpentru toți, așa că profesorii și restullumii vă vor pune pe toți în aceeașioală, cum se spune. Toate acesteav-au ajutat să fiți din ce în ce maiuniți și să vă îmbunătățiți relațiileintercolegiale.

Acum, să rememorăm momentelede bază din timpul școlii. În afară deteste, ascultări, teme, teze, pedepse,certuri, năzbâtii, note (mai mari,mai mici), prietenii și dușmănii, știiprea bine că școala are două scopuri:

primul este să le dea copiilorcunoştinţele generale de care,bineînţeles, vor avea nevoie să seservească: aceasta este instrucţia.Celălalt este să pregătească copilul deazi pentru omul de mâine, şi aceastaeste educaţia. Astfel, dacă încerci săgândești obiectiv, chiar și micile pros-tioare făcute în școala generală aurolul lor, foarte important de altfel, dea te ajuta să îți formezi o imaginedespre viitor -fiecare întâmplare,oricât de măruntă ar părea, are un co-respondent în viața pe care o va trăifiecare actual elev al gimnaziului.

Așadar, îmi închei scurtul rezumatal vieții din școala generală cu uncitat al geniului poeziei românești,Mihai Eminescu, reprezentant alșcolii noastre, care împlinește 50 deani în ianuarie, ”Caracterul însă alunei școli bune e ca elevul să învețeîn ea mai mult decât i se predă, maimult decât știe însuși profesorul.”

Cred că aceste cuvintecaracterizează perfect draga noastrășcoală, care, cu siguranță, m-a învățatmai mult decât lecțiile propriu-zise,m-a învățat cum să îmi deschidaripile și să zbor spre viitor, cu capulsus și cu brațele deschise.

Theodora BUZULICĂClasa a VIII-a C

Școala-introducere spre viitorCaligrafii 57

Și mă pierd adesea în acest peisaj fantas-tic și mă întreb de ce nu l-am descoperit mai de-vreme. Mai devreme cu un an, mai devreme cu oviață, mai devreme cu o eră. De ce nu m-am pututpierde în el mai mult, de ce? Câmpiile saleminunate, pline totdeauna cu flori multicolore înperfectă armonie cu verdele ierbii, în perfectă ar-monie cu cerul ce se oglindește în lacrimilelimpezi ale munților. În perfectă armonie cu însășiviața.

Văd pe deal un copac roditor. Mere decristal atârnându-i de ramuri mai să le rupă, elelucind în baia de raze calde ale acestui soare glo-rios. Mă întreb, oare cum ar fi ca și soarele meusă strălucească asemenea acestuia? Văd umbrauriașului de piatră ce veghează asupra mărului.Dacă însuși muntele, cu pletele sale verziatingând înaltul cer, s-a decis să străjuiască acestloc înseamnă că cineva ca mine nu-i bine venit înel. Îl văd, și el pe mine, mă taie cu privirea lui as-cuțită, averitâzându-mă ca pe un invadator să plecdin acest altar sacru al naturii. Eu, care sunt doaro umbră a trecutului, n-am ce să caut în lumea eiplină de culori. Și totuși, inima mea mi-a devenitlanțul ce mă ține captiv aici. Nu pot, sau maibine... nu vreau să plec, indiferent cine mi seopune. Vreau să simt pentru eternitate căldurasoarelui, vreau să gust măcar o dată din merelede cristal. Vreau să mă întind pe iarbă și săprivesc cerul transparent până ce albastrul său vafi înghițit de vidul de obsidian al nopții, iar apoi, sănumărăm stelele împreună. Oare voi ajunge vre-odată să mă mai bucur de briza răcoroasă a aces-tui vânt ce pare să bată numai aici? Vântul careîmi liniștește sângele ce-mi clocotește în vene?

Vântul, ce-mi înțeapă ușor fața acoperită de pla-puma caldă a sferei de foc și, mai apoi, a sfereisidefii ce strălucește noaptea? Această priveliște,aceste dealuri, acel munte, acel măr reprezintă ul-timul meu sanctuar, ultimul loc în care mă pot adă-posti...

Și mă pierd adesea în acest peisaj fantas-tic și mă întreb de ce ea pleacă. Și mă uit în ochiiei sperând să mai zăresc poiana plină de pace,încă o dată și ea se îneacă într-o mare de oameni.Și îi strig numele încă o dată, iar ea nici măcar nuse întoarce și vreau să merg după ea, dar pi-cioarele nu mă ascultă. Fac un pas și parcă amfăcut sute, la al doilea mă prăbușesc cu răsuflareatăiată. Tot ce mai pot acum să fac e s-o privesccum pleacă. O ultimă rază de soare străbate pâclafumurie a cerului și preț de o secundă văd o strălu-cire pe obrazul ei... o lacrimă. Plânge? Nu știu...probabil... vreau să strig, dar mi-am pierdut vocea.„Ce mai aștepți? Du-te după ea! O s-o lași săplece? Așa vrei să se termine povestea?” . Vreausă mă ridic, dar simt cum oasele mâinilor cedeazăși mă prăbușesc din nou. Nu simt nicio durere, darparcă o simt pe a ei. O urmăresc până ce ultimulfir de păr dispare. Nu mai pot să-mi deosebesclacrimile de picăturile de ploaie. Ea acum a plecat,iar eu stau singur în ploaie și privesc în gol,agățându-mă de ultimele amintiri cu ea... de ul-timele clipe în care pot spune c-am fost pierdut înpeisajul fantastic din sufletul ei curat...

”Îmi pare rău”!

Dragoş ULEANU Clasa a VIII-a D

Soarele începe să îşi reia locul pe cerul albastruca o minge de foc, revărsându-şi razele sale de lu-mină şi căldură asupra pământului pentru a-l trezila viaţă.

Astfel, în locul norilor cenuşii şi al zilelor mo-horâte, au apărut cerul albastru şi limpede, precumşi zilele lungi şi blânde.

Prinţesa Primăvara trimite din culcuşul ei de razevestitorii cei îmbujoraţi să aducă lumii frumuseţeaei fără asemănare.

Astfel, ghiocelul, cavalerul primăverii, care astrăpuns pojghiţa subţire de gheaţă, trâmbiţeazădin goarna lui, vestindu-ne că primavară îşi întindemantia peste ţară.

Zambila, Vioreaua, Frezia, toate fetele Primăveriiîşi scot capetele privind la uriaşul glob de lumină.Apoi, îşi scutură frunzuliţele de boabe argintii deapă şi, auzind goarna ghiocelului, se gătesc cu celemai minunate giuvaeruri.

Nici codrii, care toată iarna au fost lipsiţi de cân-tec, nu se lasă mai prejos. În adierea vânturilor line

se vor desface numeroasele frunzuliţe pentru a-şiprimi cu drag păsările călătoare ce vin tocmai dinsudul înflorit.

Cea dintâi rândunicã venită de departe taie al-bastrul cerului ca o săgeată şi se opreşte lastreaşina unei case, reconstruindu-şi cu măreţiecuibul.

Încet, încet, în stoluri numeroase, după ce austrăbătut mări şi ţări, apar şi celelalte păsări, iarfoşnetul de mătase al aripilor obosite sărutăpământul reavăn de catifea.

Toate vietăţile s-au adunat să asculte în a nopţiiliniştire o divină melodie a cântăreţei revenitã în pri-mavară.

Primăvara, fata cu cosiţe aurii, aduce flori încâmpie, vânturi line, calde ploi, veselie şi speranţeoamenilor.

Darie POSTELNICUClasa a IV-a C

Ultimele petale de trandafir

Oaspeţii primăverii

e Caligrafii58

Într-o toamnă ruginie, în Pădurea Fermecată,se petreceau lucruri stranii.

Din ceața deasă, a apărut o fetiță cu părul bălai,îmbrăcată într-o rochiță de mătase, brodată cuun model de frunze uscate si încrețite. Purta ocoroană de aur fin, cu o frunză în vârf.

Era Toamna. Pășind ca o marchiză, cu buzeleei de catifea a sărutat natura, care dintr-o datăs-a ofilit. Liliacul de emoție a înflorit a doua oară.Copacii își apleacă crengile bătrâne spre pământ,lăsând să cadă haina scumpă de aur a frunzelor.

Pe cer, norii par ca o rouă de argint în valuri,iar lacul se lasă purtat de vânt , formând și el altevaluri de argint.

Toamna întârziatã fără vreme, alungă călduracare îmbrãțișa cu mâinile ei fiebinți natura în tim-pul verii.

Și pleacă toamna mai departe, plimbându-seprin grădini, lăsând în urma ei un covor de frunzemoarte și frigul năprasnic.

Lidia PETRIAClasa a IV-a C

Unul dintre tablourile celebre lǎsate moştenireartei romȃneşti de cǎtre Ştefan Luchian seintituleazǎ “Un zugrav”.

“Un zugrav” este unul dintre cele mai emoţio-nante portrete din pictura romȃneascǎ.

Pictorul îşi redǎ chipul obosit, dar plin de bunǎ-tate şi blȃndeţe.

Pe un fundal cafeniu-cenuşiu apar în contrastchipul, mȃna şi penelul pictorului redate în culoriluminoase alb, alb-gǎlbui.

Faţa pictorului pare inundatǎ de luminǎ. Şi totuşie palidǎ, uşor tristǎ din cauza suferinţei create deparalizie.

Obrazul e prelung, fruntea uşor încruntatǎ,buzele stinse, ochii mari şi blȃnzi, bǎrbia cugropiţǎ.

Mȃna dreaptǎ osoasǎ, obositǎ de muncǎ, darmai ales de boalǎ, strȃnge între degetele-i lungi şisubţiri penelul “ca pe o comoarǎ”.

Cu eforturi supraomeneşti, cu pensula legatǎ dedegetele paralizate, pictorul a continuat sǎ lucrezecu o pasiune eroicǎ. Acest sentiment rǎzbate dinportretul lui Ştefan Luchian: dorinţa de a învingecu o pasiune eroicǎ.

Crezul sǎu artistic era: “Noi, pictorii, privim cuochii, dar pictǎm cu sufletul.”

Privind tabloul, putem spune cǎ pictorul şi-arespectat crezul artistic,tocmai pentru faptul cǎemanǎ sentimentul de reuşitǎ, de victorie a arteisale în ciuda bolii şi a suferinţei.

Irina GRIGORE Clasa a IV-a C

Octombrie …

Un zugrav

Caligrafii 59

Ştefania LEFTERClasa a VIII-a D

Amalia FLOREAClasa a VII-a B

Şcoala,un univers minunat Ce e şcoala?M-a întrebatUn copil foarte-ncântat.Ei bine...eu îi răspund,Ascultă ce am în gând:

Şcoala pentru mine e,O cu totul altă lumeUnde lucruri învăţămŞi răspunsuri căutăm.

Magia învăţăturiiNe cuprinde-ncetişor,Pe aripile ghidăriiÎmpreună noi zburăm.

Şi avem drept călăuzeNişte oameni minunaţi,Care vor să ne îndrumeÎn universul ce azi...

Mulţi nu vor să-l viziteze,Dar bucuroşi ar aflaCă aici găsesc ascunseTaine,una câte una.

Ana TUDOR, Clasa a VI-a E

Este o călduţă zi de toamnă. De la biroul meu, privesc pegeam grădina. Nu pot să nu ob-serv,că vremea florilor efemere atrecut şi că Doamna Toamnă şi-aintrat în drepturi.

Ies pe balcon şi, trăgând aer,simt că miroase a mere, a gutui, astruguri. Miroase a toamnă.Pomiidin livadă îmbrăţişează parcăpământul sub povara roadelor.Frunzele palide ale piersicului delângă gard cad şi mor întinzândcovor galben lângă trunchiul celdrept.

Privesc împrejurimile şi vădcum octombrie a lăsat pe dealuriaprinsele torţe arămii. Dealurilepar pictate în mii de culori, iar

soarele cel obosit după lunga varã fierbinte nu-şi mai trimiterazele cu putere pe pământ. Cu melancolie văd cum pomii îşidezbracă straiele de frunze şi învelesc cu ele pământul.

Ştiu că ploi reci şi mărunte vor cuprinde natura şi norii deplumb vor umple cerul, dar nu pot să nu admir pe cea mai dar-nică fiică a anului sosită cu pelerina ei în culoare aurită.

E cea mai frumoasă fiică a bătrânului an!

Vladimir PÎRVUClasa a IV-a C

Octombrie ...

e Caligrafii60

EminescuEminescu, poet iubit,In toată lumea vestit,A scris mii de poeziiPentru o mulţime de copii.Despre codru şi izvor,Despre dragoste şi dor.Rămâi pentru totdeaunaPrintre stelele cerului,Printre razele soarelui,Peste tot să străluceştiLuceafăr al poeziei româneşti!

Cristian-George ANGHELACHE Clasa a V-a B

Andrada DIŢĂClasa a V-a D

Privirea îmi alunecă pe roșulsângeriu al „Anemonelor” luiLuchian. Simt pasiunea șidorința de viață a pictorului șiparcă văd mâna tremurândă pepensula ce însu-flețește petalele.

În camera mea, stauîncremenite florile pu-rității într-un tablou. Este uimitorcum niște anemone au alinat oparte din suferința artistului.

Fiecare dintre ele se îm-pletește cu însemnătatea şi cu-loarea ei. Cele roșiisimbolizează viața, iar cele vio-let suferința pe care a avut-opictorul Ștefan Luchian în timpulîn care a creat tabloul cu„Anemone”. Perla neagră dinmijlocul florilor, ce semnificărăul, parcă este oprită de

petalele roșii și albe să iasă lasuprafață. Observ trei urme albecare sunt trei anemone căzute.Cafeniul și cenușiul răzbat dintablou, formându-i fondul.

Grațios pic-tată, vaza delut evidențiazăd r a g o s t e a

artistului față de locurile natale.De fiecare dată când privesc

acest tablou, răzbate, dincolode pânză, un sentiment desuferință care se luptă cudragostea pentru viață.

Alexandra BUZULICĂClasa a IV-a C

Mă întreb, ce este o floare? Ofărâmă de soare sau un petecdin aripa unui fluture? Sau opicătură din marea iubire cestăpâneşte viaţa?

Florile sunt zâmbetul pămân-tului, sunt gândul de dragoste alnaturii.Dacă primeşti în mâna ta untrandafir, o lalea sau onu-mă-uita în care a coborâtseninul cerului de vară, veiumple vaza sufletului tău cu par-fum şi culoare.

Florile prind fiecare câte o cu-loare după rostul lor şi spunrespect, iubire şi frumuseţe.

Priveşte, spre a te convinge,„florile” lui Luchian şi-mi vei dadreptate!

Vei descoperi în tabloul„Anemone” senzaţia puternicăde biruinţă a vieţii asupra morţii.

Din coloritul cafeniu şi cenuşiual fundalului răzbate sentimentulde tristeţe şi suferinţă ce l-acuprins pe pictor în ultimii ani deviaţă din cauza paraliziei.

Într-o vază de lut pictată sim-plu, cu linii frânte , curbe şidrepte în nuanţe de griuri stau

cu graţie florile purităţii,anemonele roşii, albe şi violet.În culorile roşu şi violet, pictorulîmbină sentimentele dedragoste de viaţă cu cele desuferinţă şi tristeţe. Negrul dinmijlocul florilor este invadat dintoate părţile de lumina petalelorpurpurii simbolizând cădragostea de viaţă a pictoruluiînvinge tristeţea şi suferinţa

provocate de boală.Priveşte în continuare şi te vei

îndrăgosti de surorile albe, maileneşe, ce se întind pe masăşoptindu-ţi că iubirea de viaţă şilumina învinge!

Câtă artă în îmbinarea culo-rilor!

„Florile” marelui pictor rămânla loc de cinste în tezaurul pic-turii româneşti. Ele aduc în su-fletele noastre respect, amintireşi preţuire faţă de pictorul plin deoriginalitate.

Irina GRIGOREClasa a IV-a C

Este seară. Natura ofteazăîntristată, părăsită de cânteculpăsărilor. Vântul biciuie nemiloscopacii dezbrăcaţi de veşmântularămiu. Ropotul monoton alploii ne în-deamnă spreşcoală. Încase, ploaiaprelinge geamurile cu degeţeleei lungi.

În grădina bunicii, soarelepicta întreaga natură: pomii numai aveau veşmântul verde, ciarămiu şi auriu ca merelecoapte, florile se uscaseră, mai

erau doar dalii şi crizanteme.Merii au fost atât de încărcaţi deZâna toamnă, încât merelepline încovoiau crengile ca cer-ceii cu grele nestemate.

Sub paşii copiilor auzeai foşne-tul uscat al covorului încărcat cufrunze arămii.

Deodată, se aude un zgomotgălăgios. Erau păsările călă-toare care îşi luau la revederede la pământurile pe unde au

poposit în ultimele şase luni.În livadă mirosul strugurilor, al

perelor, al gutuilor şi al prunelorera peste tot. Bunicul adunăprunele căzute pentru sirop şiţuică.

În acest timp bunica, înbucătărie, ne făcea plăcintă cumere.

Toamna este cel mai darnicanotimp.

Delia-Ştefania ACHIMClasa a IV-a C

Anemone

Anemone

Dărnicia toamnei

Caligrafii 61

Zilele frumoase de vară au plecat. Toamna asosit. Zilele scad mereu, iar nopţile cresc ca durată.Noaptea, cade bruma groasă peste întinsul câmpiilor.Pe cerul plumburiu soarele apare tot mai rar. Luncatristă şi-a pierdut culoareaverde şi se îmbracă înhaine ruginii. Frunzele co-pacilor, speriate de iarnace va veni, îngălbenesc şicad câte una pe pământ.Copacii golaşi, rămaşifără frunze, privescneputincioşi cum vântulse-nteţeşte, dar toamnaeste încă la început.Regina lasă o ceaţă deasăprin păduri. Toamna estemai bogată decât un rege.

Ea împrăştie arome dulci si amărui pretutin-deni. Bogăţiile toameni umplu cămara bunicii.Toamna este o antecameră a iernii. Ea este o paletăde culori, florile mor şi apar parfumurile stinse.Pământul a devenit îmbelşugat, iar focul arde puter-nic şi tăcut în vetre. Culegătorii, harnici ca nişte al-bine, sunt veseli de sărbătoarea recoltei bogate.Tristeţea naturii se regăseşte şi în inimile oamenilor.Lanul de porumb este des şi înalt ca o pădure.

Strugurii dulci aşteaptă să fie culeşi de mâinile har-nice ale gospodarilor. Carele scârţâie sub greutatearoadelor culese. Foşnetul gălăgios al frunzelor seaude de afară. Crengile copacilor gem sub povara

ploii de toamnă. Cu degetelelungi ploaia se prelinge pegeamuri. Ropotul monoton alploii ne îndeamnă spresingurătate.Animalele îşi strâng proviziipentru iarna cea crudă. Seaude oftatul naturii triste,părăsită de cântecul păsărilor.Dimineaţa, frunzele se varsăpe poteca dinspre şcoală.

Copiii, trişti se uită pe fer-eastră văzând din ce în ce mairar câte un om.

Soarele, fiind acoperit de norii cenuşii nu ne maipoate mângâia pe creştetul capului.

Toamna este cel mai bogat anotimp!

Alexandru COSTEAClasa a II-a C

Vara a plecat acasă pentru o binemeritată vacanţă.Unii oameni văd în anotimpul ce va urma, toamna,cea mai mohorâtă parte a anului.

Eu pot să văd însă, adevărata frumuseţe a toamnei.Soarele a pictat cu ultimele sale raze frunzele co-

pacilor înainte să fie cucerit de norii plumburii. Miide stoluri de păsări se duc în ţările calde pentru a-şiaduce pe lume urmaşii. Se coc fructele pentru a neîmbia cu aroma şi mireasma lor. Moş Martin s-a dusla culcare până când primăvara îl va trezi. Ploaiaatinge cu degetele sale lungi sticla ferestrelor.

În livezi, crengile copacilor, încovoiate de povara

dulce a fructelor, îmbrăţişează pământul.Din pod-gorii se aud râsetele oamenilor în timp ce culeg boa-bele parfumate ale recoltei bogate.

Hambarele sunt pline cu provizii pentru iarnă.Gâzele pădurii se pregătesc de somn în scoarţele co-pacilor.

Toamna este anotimpul meu preferat pentru culorileei, parfum şi miresme.

Vladimir PÂRVUClasa a IV-a C

Toamna, regina anotimpurilor

În sfârşit, a venit toamna

e Caligrafii62

Încet, încet, natura se îm-bracă în veșminte tomnatice.

Mireasma dulce a floriloraproape s-a stins. Noriiplumburii își împrăștie plumbulpeste soarele palid. Copacii seleagănă de durerea adusă devântul aspru. Merele parfumatese furișează după frunzeleruginii. Picăturile sclipitoare deploaie se preling pe fereastră

ca niște unde de mătase.Gâzele plăpânde, amorțite de

frig, se adăpostesc sub pla-puma foșnitoare. Toamnatrimite animalele în vizuini pen-tru a-și continua parada. Oa-menii își strâng recoltele de pecâmp în hambare. Pădurea,îmbrăcată într-o platoșă dearamă, oftează de singurătate.Păsările călătoare par niște

săgeți pictate de un artistnevăzut pe pânza-i măslinie.

Mă gândeam cu melancoliecât de mult trebuie să maiaștept până la venireaprimăverii?

Alexandra BUZULICĂClasa a IV-a C

Ruginiu

Octombrie – cea de-a douazâniță a toamnei, la fel de gin-gașă mereu, ca o doamnăaurie, transfigurează natura,răspândindu-și paleta bogatăde culori peste pământ.

Are părul ca de mătase șichipul ei este precum o rază desoare. Ochii îi sunt de aramă,iar buzele sângerii.

Înaltã și zveltă, se aseamănăcu o marchiză grațioasă.Poartă o rochie de frunzemoarte și o mantie plumburie

de nori pufoși. De asemenea,este încălțată cu niște condurifragili ca niște picăturiscânteietoare de ploaie.

Pe oriunde trece, parcărisipește din ce în ce mai multefrunze ruginii. Atunci când vor-bește sau cântă melopee,aduce vântul aspru. Câteo-dată, îl mai lasă puțin pe soaresă se bucure de lumina palidăpe care o mai are, ascun-zându-se în păduri întunecate.Apoi, împodobește pomii cu

fructe dulci și aromate și umpleviile cu ciorchini bogați. Cubagheta sa magică, aducebruma cristalină care fură fru-musețea florilor.

Cu toate acestea, îmi placesă văd această lună nu ca„Octombrie cea mohorâtă”, cica „Zâna multicoloră”.

Alexandra BUZULICĂClasa a IV-a C

Bătrânul an are patru fiice:Iarna albă, Primăvara par-fumată, Vara călduroasă şiToamna multicoloră.

Toamna este fermecătoareprin ninsoarea ei de frunze gal-ben-ruginii, verzi-aurii şi roşiati-ce care se aştern pe pământulreavăn la fel unui covor colorat.

Peste cer se aşterne un şalmare de nori cenuşii careplutesc deasupra caselor, iardin ei cad şuvoaie de ploaiecare ne creează o stare demelancolie.

Pe dealuri, pe câmpii, în pă-dure şi în livezi totul capãtă onuanţă ruginie. În codru nu semai aud trilurile fermecătoareale păsărilor, ci numai murmu-rul izvorului.

Regina Toamna este zglobieşi aurie asemeni unui chihlim-bar, harnică şi darnică, precum

furnica şi albina, căci ea neumple hambarele în fiecare ancu bunătăţile ei.

Peste tot răsună gălăgia oa-menilor veniţi să strângăroadele. În vii totul a rămaspustiu după ce oamenii austrâns recolta, struguraş custruguraş, bobiţă cu bobiţă.Vinul spumos şi dulce fierbe,iar fructele strigă că vor să fieculese deoarece sunt zemoaseşi dulci de-ţi "lasă gura apă".

Odată cu toamna soseşte şinoul an şcolar. Pe străzile şialeile oraşului se aud strigătede bucurie ale copiilor.

Toamna este o zână bună abelşugului, bucuriei şi fericirii.

Daria TOMA Clasa a IV-a C

Octombrie a lăsat pe dealuri...

Toamna, anotimp de poveste

Caligrafii 63

Este o dimineaţă mohorâtă de toamnă. Cerul eacoperit cu nori suri. Cu ultima lui suflare, soarelepalid scrie pe cerul întunecat: “Bun venit, măritătoamnă!” Lăsând acest mesaj, se pierde printre noriîn orizontul îndepărtat.

Afară e un frig de crapă pietrele. Seceta a fost de-tronată de vântul nemilos ce biciuie copacii. Noriicern prin sita lor de plumb o ploaie deasă. Pe gea-muri, degetele ei lungi si subţiri se preling, iar ropo-tul monoton al său ne îndeamnă spre somn, ca un

cântec liniştitor de leagăn. Frunzele ruginite cad dinpomii goi, foşnind uscat. În livezi, aromele dulci şistinse te îmbie. Pomii, cocoşaţi, sunt încărcaţi deroade. Unele sunt dulci ca mierea, altele, însă, acreca oţetul.

Încet-încet, amurgul rece se lasă peste sat. A maitrecut încă o zi din nostalgica toamnă!

Daria POPAClasa a IV-a C

Melancolia toamnei

e Didactica64

Într-o perioadă de mari frămân-tări sociale de intensificare a con-tradicțiilor care vesteau revoluțiadin 1848, literatura dezvăluia petoate căile ridicolul instituţiilorcare se cereau schimbate. Estemomentul în care GrigoreAlexandrescu își întăreștelegăturile cu cercurile progre-siste, fapt care dă operei salevigoare și speranță în viitor. Esentimentul declarat în „Anul1840”, piatră de hotar acreației sale poetice.

Grigore Alexandrescudeschide ediția din 1863 cuaceastă creație, după „Memo-rial” (Memorial…). Este unadin chemările pline de no-blețe, spre lupta pentru liber-tate întâlnită în literaturanoastră, o creație ce se im-pune prin valoare, princaracterul reprezentativ.

Anului văzut „măreț, refor-mator” , Alexandrescu îi cerelucruri, desigur, vizibile,radi-cale: „Începi, prefă, răstoarnă șiîmbunătățește/ Adu fără zăbavă oturmă și-un păstor”.

Partea a doua a poeziei descrieatmosfera ce vestea Revoluția din1848. Instituțiile sunt perimate,anul așteptat este „măreț, refor-mator”: „A lumii temelie semișcă, se clătește/ Vechile insti-tuții se șterg, s-au ruginit/ Un duhfierbe în lume, și omul se gân-dește/ Aleargă către tine, căci vre-mea a sosit”.

Schimbarea revoluționară esteimpusă de starea țării: legile nusunt respectate, politica „stă înfanfaronadă/ Și știința vieții înegoism cumplit…/ Și numaidespotismul e bineîntâlnit…”.Ultimele strofe reiau ideeainițială, fericirea personală estelegată de fericirea tuturora: “Eunu îți cer în parte nimica pentrumine/ Soarta cu a mulțimii așvrea să o unesc”.

Transpare vizibil idea de liber-tate: „Să respire un aer mai slo-bod, mai curat…”.

Admirația pentru gloriosul tre-cut devine altă mare temă acreației sale. Un rol important l-a

avut călătoria cu Ghica, în anul1842, la mănăstirele din Olteniacare i-au oferit ocazia de a re-deștepta imagini trecute, evocateulterior în emoționante poezii.

Cu adâncă venerație se apropiede mormintele ceferiștilor de laDrăgășani: „Unde atâți războiniciai Greciei slăvite/ Strigarealibertății întâi ai înălțat…”(„Mormintele”- La Drăgășani).

Aduce un elogiu „scumpuluiazil de libertate”, contruit demunți, în trecut, în luptele patrio-tice împotriva lui Carol Robert(„Răsăritul lunii – La Tismana”).

Precum Vasile Alecsandri în„Eroii de la Plevna”, GrigoreAlexandrescu nu se poate opri sănu precizeze că urmașii vechilorluptători trăiesc în cele mai grelecondiții: „Cu sudori adăp pămân-tul, câștig hrană în dureri,/ Suntplugari…”.

Zidurile vechi, ruinele de la

Târgoviște vorbesc despre faptevitejești din trecut.

La Mănăstirea Dealului, unturn, „trist martor l-al nostruvechi apus” pe care îl îndrăgeadin copilărie, cetatea îl adâncește

într-o stare de meditație,culminând cu învâțătura pecare o pot avea contemporaniidin contemplarea gloriei tre-cute: „A vitejilor umbră de amști să o cinstim/ Am afla de ladânșii ce jertfe trebuiesc/ Princâtă energie nații se mântui-esc”.

Printre poeziile pe tema pa-triotică deosebită rămâne„Umbra lui Mircea - laCozia”, apărută în momente încare experiența poeziei noastree slabă. Incipitul contureazăun cadru natural de rarăsolemnitate, dată și de cadențaversurilor. Undele înspumateale Oltului lovesc zidul în ritmgrav, generație după generație,sub umbrele prelungi și

tremurătoare ale turnurilor înalte:„Ale turnurilor umbre peste undestau culcate/ Către țărmul dim-potrivă se întind ,se prelungesc/Ș-ale valurilor mândre generațiispumegate/ Zidul vechi al mănă-stirii în cadență îl izbesc”. Aparelemente de construcție roman-tică: din văi și din peșteri, noaptease lasă încet și în imaginația poe-tului: „De pe muche, de pestâncă, chipuri negre se cobor…”, „un mormânt se dezvelește”,„o fantomă-ncoronată” apare înomagiul întregii naturi: „Răulînapoi se trage, munții vârful îșiclătesc...”.

- continuare în pag. 65 -

Renata ALEXE1 noiembrie 2015

Poezia patriotică în opera lui Grigore Alexandrescu

Didactica 65

Opera literară este o creație artistică,având valoare estetică ce deține ununivers imaginar, propriu și coerent,transfigurând realitatea propriei viziunia autorului și valorificând la cel maiînalt nivel limbajul estetic.

În opinia mea, poezia ”Frumoasă-i”,de Mihai Eminescu este o operă literarăinspirată din realitatea ce ne înconjoară,pe care o transcede și metamorfozeazăîntr-o lume intrinsecă autorului, universparalel al lumii noastre care dă fiori es-tetici.

În primul rând, poezia este o operălirică, un pastel, fiind o risipire a subiec-tivității și-a exprimării directe, a in-stanței interioare, textualizată prin mărci

afective: ”Răsfrânge-se cerul senin”,”Se oglindă în umedul val”. Încă din primele versuri ale poeziei ne

dăm seama că eul liric descrie natura,reliefându-se caracterul meditativ și ex-presivitatea versurilor: ”Înalț-a ei fruntespre cer”, ”Cu soarele nori sfâșiind”.

În al doilea rând, tema poeziei estenatura susținută de câmpul lexicalterestru: ”stânca”, ”dumbrava”, recon-struită de poet prin sensurile conotative:”O stâncă stârpită de ger”, ”Dumbravacea verde pe mal”.

Pe de altă parte, expresivitatea este oînsușire a operei literare și se evidenți-ază prin bogăția registrului imagistic șistilistic prezent în text ce sporește cre-

ativitatea și originalitatea ființei poeticeprin personificarea ”O stâncă stârpită deger” și inversiunea ”umedul val”. Deasemenea, muzicalitatea interioară aversurilor contribuie și ea la expresivi-tatea poeziei, rima fiind împerecheată,ritmul iambic și măsura de opt silabe.

Modul de expunere al acestei opereeste descrierea de tip tablou.

În concluzie, poezia ”Frumoasă-i” esteo operă lirică autentică, atât prin mesajulprofund, cât și prin muzicalitatea ver-surilor ce compun subtila partitură auniversului poetic.

Andrei IONESCUClasa VIII-a D

Regăsită în aproape toate operele sale,dragostea lui Eminescu față de naturăeste una aparte, genul lor fiind cel alsubiectivității și al emoției, tainica artăce îi deschide cititorului posibilitatearegăsirii de sine prin reflecție, contem-plație și trăiri.

Titlul este un element compoziționalesențial în opera noastră deoarece fo-calizează discursul liric spre cititor șiconcentrează viziunea poetului aspratemei.

Titlul este unul analitic, fiind formatdin mai multe cuvinte – „La mijloc decodru” – ce creionează spațiul descrisde autor, denotativ, folosindu-se sensulpropriu al cuvintelor ce intră în com-poziția titlului, nu cel fictiv, și interior,el reluându-se în poezie în totalitate înprimul vers al poeziei – „La mijloc decodru des”.

Din punctul meu de vedere, codrulsemnifică spațiul exterior, poeziamenținând sentimentul proponderent de

libertate, puritate.În concluzie, titlul operei, anticipând

tema și mesajul textului, îl ajută pe citi-tor să descopere valențele expresive aletextului, el reprezentând puntea de legă-tură dintre cititor și universul opereiliterare și fiind totodată și cheia spreînțelegerea textului.

Tania RADUClasa a VII-a D

de Mihai Eminescu(demonstrație apartenență la genul liric)

Frumoasă-i

La mijloc de codru de Mihai Eminescu(comentariu literar)

- urmare din pag. 64 -

Impresia de măreție e intensificatăprin imaginile de luptă biruitoare,asociate cu ivirea umbrei trezite laun semn: „Oștiri, taberi fără numărîmprejuru-i înviez/ Glasul eise-ntinde, crește, repetat din stâncă-nstâncă.”.

Numele slăvitului domnitor estepurtat din val în val, până în apeleînspumate ale Dunării, confirmândprin aceasta comuniunea cu natura,istoria si poporul: „Sărutare umbrăveche/ Primește-nchinăciune/ De lafiii României ce tu o ai cinstit…”.

Faptele de glorie ale trecutuluisunt asemuite unei armuri pe carecontemporanii n-ar ști să opoarte:„Greutatea ei ne-apasă, treceslaba-ne măsură/ Ne-ndoim dac-așa

oameni întru adevăr au stat”.Grigore Alexandrescu privește tre-

cutul ca un om al timpului său și nucaută în acesta ceea ce îl desparte,caută ceea ce îl unește cu vremea sa.

Evocă mândru clipele glorioasedin istoria poporuui său și se în-toarce la ele pentru a stimulaprezentul. În confruntarea dintre tre-cut și prezent admirația nu-lîmpiedică să afirme credința înexistența progresului. Aceasta este,de fapt, idea de căpetenie a poeziei.

Morala, știința, arta, legile vorajuta la mersul înainte al omului, alsocietății, al păcii: „Căci războiul ebici groaznic care moartea îliubește/ Și-ai lui sângerați dafininațiile îl plătesc…”.

Astfel, poetul unei generații carese pregătea să răstoarne vechile stăriîși exprimă iar încrederea în pro-

gres. Opera se încheie cu acel măreț

cadru natural în care „întunericuldomnește…totul e groază și tăcere”,în timp ce vechile turnuri se ridicăpeste undele cadențate ale Oltului,într-un omagiu adus voievoduluiromân.

Poezia patriotică este numai otemă a operei lui Grigore Alexan-drescu, poetul care a fost reclamat lacaimacam pentru fabulele salerăzvrătitoare, care credea profund înprogres și scria „Cometei avansatepentru 13 iunie: „ Căci noi avem delucru în Țara Româneasca/ Legivechi și ruginite avem să le-nnoim…”.

Renata ALEXE1 noiembrie 2015

Poezia patriotică în opera lui Grigore Alexandrescu

Stimate cititor,

Dacă integritatea are sau nu arenevoie de reguli vom hotărî împreună.

Să aflăm mai întâi ce este integritateaîn general şi integritatea morală, înspecial.

Integritatea este însuşirea de a fi in-tegru, de a te menţine intact. „Integru”provine de la adjectivul latin „integer”care înseamnă „complet” şi în acestcontext se referă la totalitatea cal-ităţilor unui individ, care pentru a fi in-tegru trebuie să fie – cinstit

onestincoruptibildesăvârşitneîmpărţit

În dicţionarul meu interior am aflatcă integritatea este o floare de colţ – ofloare rară. Nu am auzit vorbindu-seprea des despre oameni integri înlumea în care mă învârt. Dar amnumai 14 ani.

Dacă integritatea este starea de a fiîntreg, atunci fiecare parte a existenţeitrebuie să fie în armonie cu toate cele-lalte părţi, pentru a avea calitateasupremă: integritatea morală. Ea nuexistă fără– coloană vertebrală, amprentă ge-netică, cei şapte ani de acasă ca fun-daţie obligatorie pe care se poateconstrui caracterul integru al unei per-soane.

Îmi amintesc că odată bunicul i-a

spus tatălui meu: „Trăieşte în aşa fel,încât atunci când copilul tău se gân-deşte la corectitudine şi integritate,să-şi amitească de tine”.

Aceasta este sinteza celor şapte anide acasă şi a moştenirii trăsăturilor decaracter.- Dumneavoastră, doamnă, sunteţi un

om integru atunci când: Faceţi ceea ce aţi zis că faceţi.Ziceţi ceea ce gândiţi.Gândiţi din ceea ce sunteţi... şi atunciveţi fi fericită, transparentă, pură, cupace sufletească.Înainte de a fi în faţa dumneavoastră

am recurs la o metodă simplă: m-amuitat la mine de afară-înăuntru. M-amrealiniat faţă de linia centrală a fiinţeimele şi faţă de firul roşu al misiuniipersonale de azi, din faţa dumneavoas-tră.

Am privit în această oglindă şim-am întrebat: Sunt integru cu cei din jur?Sunt integru faţă de mine?

Am aflat, astfel, că adevărata integri-tate nu este de vânzare. Dacă nu poţiavea încredere totală în cineva, nu poţiavea încredere parţială. Pentru că ominciună mică este totuşi o minciună.Furtul este furt fie că este vorba de unleu, sau de un milion.

Integritatea se obţine punândcaracterul deasupra câştigului mate-rial, oamenii deasupra lucrurilor.

Caracterul integru al unui om se

creează în momentele mărunte alevieţii. El nu se creează în perioadegrele, de criză. Atunci iese la iveală.Integritatea nu se bazează pe scrisori

de recomandare.Integritatea personală este cel mai

bun prieten pe care îl ai:- ea nu te va trăda;- nu te va pune în situaţii compromiţă-toare;- va menţine adevăratele priorităţi;- îţi va arăta drumul corect, te va aşezape drumul care urcă...Dacă integritatea are sau nu are nevoiede reguli, norme, principii, regula-mente, sfaturi, veţi hotărî fiecare as-cultând această istorioară:Pentru a putea lăsa moştenirea sa celuimai cinstit dintre cei trei fii, un bătrândă fiecăruia câte două seminţe pen-tru a le pune fiecare în câte un ghiveci.După încolţire feciorii au fost chemaţide tatăl lor. Cei mari aveau nişte plantefrumoase şi verzi. Cel mic ţinea înbraţe ghiveciul gol. Tatăl îi anunţă că moştenitorul averiiva fi fiul cel mic pentru că seminţeledate nu puteau încolţi deoarece au fostfierte.Aşadar, omul când pierde integritateanu mai are ce să mai piardă.

Andrei BEȘLIU Clasa a VIII-a D

Gândurile mele despre integritatea moralăe Didactica66

Creația este aventură, este ocăutare ce implică efort și incertitudini,solicitând totodată și invenție,descoperire și originalitate, genul liricfiind genul subiectivității și al emoției,tainica artă ce îi deschide cititoruluiposibilitatea regăsirii de sine prin re-flecție, contemplație și trăiri.

Titlul este pragul paratextual alpoeziei, el exprimând un spațiu superiorce se îmbină cu nesiguranța poetului, unspațiu oarecare spiritual dintre viață șitrecerea înapoi, în natură: moarte. Untitlu analitic, format din două cuvinte,reușește să ne transpună într-un spațiutipic eminescian, plin de armonie.

Prima strofă ne învăluie într-onoapte mirifică, la poalele unui codru.Eul liric ne scoate în evidență, printr-ofigură de stil, cornul care sună neîncetat,acesta, de obicei, anunțând vânatul, cevatrist pentru animalele pădurii, dar înpoezia noastră anunță ceva rău pentruEminescu, adică trecerea timpului.

Cornul este precedat de un adverb,

de o însușire ce amplifică starea depoezie. „Melancolia”, căci despre eavorbim, îmbracă în culorile sale nu preavesele sunetul venit printre „ramuri dearin”.

În a doua strofă, eul liric ne în-fățișează partea interioară, sufletul, înprima strofă dominând mai mult parteaexterioară, tabloul naturii. Eminescusimte că totul se îndepărtează de el,lăsându-l cu sufletul „nemângâiet”.Repetiția și enumerația „Mai departe,mai departe,/ Mai încet, tot mai încet”amplifică acest sentiment de singurătate.Ultimul vers este unul dintre cele maiexpresive stihuri, punându-ne în dilemă.Nu se știe exact ce a vrut să transmităMihai Eminescu, așa că putem pre-supune că „îndulcind cu dor de moarte”poate sugera tristețea sfâșietoare și fărămargini provocată de moarte, de sfârși-tul inevitabil al vieții... Sau, de ce nu,poate fi considerată o metaforă caretransferă moartea în noi, în oameni,adică odată cu oprirea cornului se duce

și sufletul lui.A treia strofă este dominată de un

monolog profund trist în care autorulpoartă o discuție cu cornul. Sunetul lui„dulce” nu mai este un lucru real, con-cret... El devine, pe la finalul poeziei, unsemn filozofic sugerând astfel plecareapoetului de la formele vieții, care au dis-părut încet-încet, dar ca prin minune,idee redată de versurile „ Mai suna-vei,dulce corn,/ Pentru mine vreodată?”

Noțiunile de prozodie vin să am-plifice sensibilitatea și expresivitateaideilor din conținut, acestea fiind:așezarea versurilor în catrene, rimă îm-brățișată, ritm trohaic și măsura inegalăa versurilor de 8-7 silabe.

Poezia „Peste vârfuri” debuteazăcu un mediu exterior, trece la acel mediuinterior, ce conduce poezia spre finalmelancolic.

Tania RADUClasa a VII-a D

de Mihai Eminescu(interpretarea textului)Peste vârfuri...

Publicată în decembrie 1884, este o sinteză a artei liriceeminesciene, sobră, laconică, exprimând în versuri de o simpli-tate solemnă, clasică, un foc mistuitor, „Oda” este o culme alirismului marelui poet romantic.,,Oda” este o confesiune concentrată (numai în cinci strofe) a

unei existenţe umane excepţionale, din care acum în final, sedelimitează, dramatic suferinţa; este o experienţă de iniţiere însuferinţă şi moarte, deci, fundamentală pentru condiţia umană;de aceea poetul nu vrea s-o exprime în versuri obişnuite, con-venţionale, ci în versuri cu intonaţii oraculare asemănătoaremarii poezii antice greceşti.

,,Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”, exprimă încă dinprimul vers uimirea în faţa propriei capacităţi de a asimilasuferinţa ucigătoare. Se invocă imaginea poetului tânăr, nepăsă-tor în faţa suferinţelor vieţii, înfruntându-le cu temeritateatinereţii.,,Pururi tânăr, înfăşurat în mantia-mi,/ Ochii mei nălţam visătorila steaua/ Singurătăţii.” Aşadar, poetul tânăr îşi conştientizeazădestinul său excepţional, singular „steaua” sa nefiind asemeneastelelor „celorlalţi”, ci fiind ,,solitară”. Tânărul romantic nu-şiînchipuia că avea să ,,înveţe a muri” prin repetarea suferinţeicare, la început ,,a răsărit” spontan, pe neaşteptate, fiind per-cepută la modul romantic, ”dureros de dulce”; romanticii, ca şipoetul nostru, au un mod special de a cultiva ,,voluptatea“suferinţei. Eminescu personifică aici suferinţa, invocând-oretoric: ,,suferinţă, tu, dureros de dulce...”, întrucât ea este iden-tificată în persoana celui ce a generat-o, nenumită în poezie, darsugerată cu discreţie şi tragism. Ea poate fi o prezenţă femininăasemănătoare celei ce a generat drama ,,Luceafărului”. Poetulse complace în această suferinţă pe care o cultivă cu voluptate:,,Până-n fund băui voluptatea morţii/ Ne-ndurătoare”.

Suferinţa este aproape cristică şi implacabilă aemenea celeitrăite de Cel ce a suferit acelaşi supliciu nemilos când a acceptatpaharul suferinţei şi al morţii întins de Atotputernicul.

În strofa a treia se exprimă apogeul suferinţei prin două aluziimitologice, la moartea cumplită a lui Hercule şi Nessus. Expe-rienţa tragică nu este ,,narată” ci doar amintită ca simbol celor

ce ştiu mitologie: (Nessus este centaurul jumătate om, jumătatecal, ucis din gelozie de viteazul Hercule; Nessus, înainte de amuri, pentru a se răzbuna pe ucigaşul său, sfătuieşte peDeianeira, soţia lui Hercule să-i înmoaie cămaşa acestuia însângele lui Nessus care s-a dovedit otrăvitor- Hercule moare închip groaznic).

Suferinţa poetului capătă dimensiuni cosmice, mitice, stihiale:,,Focul meu a-l stinge nu pot cu toate / Apele mării“.

Explicaţia suferinţei vine, în mod ambigu, aluziv, enigmaticîn strofa următoare: ,,De-al meu propriu vis, mistuit, mă vaiet,/Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări …”

În concepţia lui Eminescu, focul trebuie să aibă un sol purifi-cator şi, din suferinţa imensă care-i aduce distrugerea su-fletească, el speră să renască purificat asemenea păsăriiPhoenix, care potrivit mitologiei, a renăscut, din propria cenuşă.

În ultima strofă se invocă liniştea prin dispariţia cauzeisuferinţei mistuitoare: ,,Piară-mi ochii tulburători din cale,/Vinoiar în sân, nepăsare tristă.”

,,Nepăsarea”, necesară refacerii identităţii - eulu liric-, e totuşi,,tristă”; dar este o condiţie imperativă a recâştigării demnităţiigeniului, în alcătuirea sa plenară, aşa cum fusese, indestruc-tibilă, în tinereţe. Este condiţia ,,morţii” demne, în linişte- ,,Casă pot muri liniştit, pe mine/ Mie redă-mă!”.

Privind problemele de limbaj şi stil, se poate aprecia că prin-cipalul element de măiestrie artistică este adecvarea stiluluisolemn, de o mare concizie. Stilul este creat prin valorificareaabilă a cuvântului, printr-o sintaxă şi morfologie de unlaconism shakesperian.

Perfectul simplu („băui”, ,,răsărişi”) sugerează desfăşurareaclocotitoare şi recentă a fenomenelor psihice; pronumele per-sonal ,, tu” este interferat subtil în metaforă ,,suferinţă , tu”.

Influenţa retorică, afirmaţia şi negaţia, sunt subtil utilizatepentru exprimarea intensităţii trăirii.

Prof. Eugenia Gabriela HAGIMĂŞcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu”

Mihai Eminescu este genul de creator care a fost atent șiexigent nu numai în ceea ce privește conținutul operelor sale,ci și în ceea ce privește forma. Așa se explică de ce a abordat șispecii literare cu forme fixe, cum sunt sonetul sau glossa.

Sonetele sale sunt numerotate, nu au titlu, titlul fiind reluareaprimului vers, deoarece fac parte dintre poeziile postume.

Tematica lor este variată, dezvăluind încă o dată apartenențala romantism.

Sonetul “Vorbește-ncet” a fost scris în 1876 și dezvoltă temaiubirii. Fiind o poezie de dragoste, este firesc să apară motivepoetice legate de ființa iubită. Frumusețea acesteia este relevatăprin elementele portretului fizic: ochii, glasul, chipul. Apare deasemenea motivul îngerului care sugerează ipostaza angelică aiubitei văzută de poet ca o icoană. Textul este compus din douăcatrene și două tertine, structură specifică sonetului italian. Totdupă canoanele italiene este construită și rima îmbrățișată. Mă-sura versului este de 11 silabe (endecasilabil).

Sonetul se organizează sub forma unei adresări directe cătrefemeia iubită, printr-un monolog adresat. Discursul poetic serealizează prin verbe la modul imperativ (vorbește, rămâi,privește) și prin construcții în cazul vocativ (bun înger sfinte,idol scump, dulcea mea lumină). Un efect stilistic deosebit areși dativul posesiv din structura sufletu-mi care potențează par-ticiparea afectivă a eului liric. Prezența eului liric poetic sepoate identifica și în mărcile sale lexico-gramaticale: adjectiveposesive de persoana I si a II-a singular (tău, ta, tăi, mea, meu)și pronumele personale la aceleași persoane (te, Tu, ție, -mă,tine). Acestea sugerează reciprocitatea sentimentelor de iubireale celor doi îndrăgostiți. Sonetul este o poezie cu formă fixăîn care există regula ca niciun cuvânt să nu se repete, cuexcepția prepozițiilor și a conjuncțiilor. Eminescu însă, încalcăaceastă regulă, voit sau nu. Cuvintele care se repetă, verbul la

imperativ “vorbește” și adverbul –ncet sunt cuvinte-cheie alepoemului, ele având rolul de a crea, încă de la început atmosferade vrajă, de reverie, specifică romantismului. Din punct devedere stilistic, metafora “izvor de mângâiere” și comparațiametaforică din strucura “ca ramura de miere” din strofa I se aso-ciază substantivelor “glasul” și “vorba” precum și verbului“vorbește”, constituind astfel catrenul rostirii, în timp ce strofaa II-a poate fi considerată catrenul privirii. În centrul acesteiase află ochii iubitei care capătă aspect de icoană. Ca urmare, încele două terţine din final rugămintea poetului se transformă înrugăciune, conferind iubirii un caracter sacru. Acesta estepotențat prin invocațiile ”Tu idol scump, dulcea mea lumină”și prin metafora ”Căci ție sufletu-mi numai se-nchină”. Astfel,cele două prezențe din sonet comunică dincolo de cuvinte.

În textul poetic se pot distinge atât imagini vizuale, cât șiimagini auditive care se îmbină pentru a realiza armonia po-emului. Speranța că iubirea poate fi ideală este resimțită închemările îndrăgostitului, în afirmațiile care demonstrează căun cuplu poate trăi într-un spațiu ireal și sacru.

Prin dragoste, timpul dobândește puteri aparte: privirea vor-bește, vorba mângâie, chipul strălucește, lumea întreagă setransfigurează.

Între bucurie și durere, lirica iubirii are la Eminescu multe în-fățisări [...] “Vorbește-ncet” se situează în zona cea mai seninăși totodată cea mai ferventă, în poezia unei patimi împlinite, darși în setea unei împliniri eterne, uimită de-o minune, alinată“de-o îndurare” spunea atât de frumos Petru Creția.

Ana-Maria Cristina NICOLAESCU Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”

Clasa a VIII-a D

ODĂ (în metru antic) de Mihai Eminescu

Vorbește-ncet de Mihai Eminescu(comentariu literar)

Didactica 67

AmintiriPentru mine Școala Gimnazială „Mihai Emi-

nescu” reprezintă locul în care am devenit cine sunteu astăzi, în care am descoperit lucrurile cele maiimportante despre mine, despre viață și desprelumea în care trăiesc. Anii de școală generală suntanii în care am acumulat cunoștințele de bază, pecare le voi reține toată viața – de la teorema luiThales până la structura aparatului respirator, de lacazurile substantivului până la reformele lui Cuza,de la legile lui Newton până la capitalele țărilor eu-ropene.

O bază solidă – care nu se poate obține decâtprintr-o educație bună în școala generală – este fun-damentală pentru a putea excela în domeniile în carete specializezi mai târziu în viață, și sunt recunoscă-tor că am putut să-mi construiesc o asemenea fun-dație educațională la Școala „Mihai Eminescu”. Dar anii petrecuți acolo sunt și anii care m-au for-

mat cel mai mult ca individ și ca membru al soci-

etății, în care am învățat cum funcționează lumeadin afara casei părintești și în care am învățat cumtrebuie să te porți in societate, cum să-ți faci prieteniși cum să navighezi situații sociale din cele maidiferite. Deși poate nu realizam la vremea respec-tivă, școala este un microcosmos care seamănă sur-prinzător de mult cu viața de adult – cu prieteni,vecini, colegi, superiori și mai ales cu oameni de lacare ai foarte multe de învățat. Deși viața m-a purtatși mă poartă pe diferite meleaguri, aplic în continuarelecțiile învățate în clasele I-VIII și întotdeauna îmivoi aduce aminte cu drag de timpul petrecut laȘcoala „Mihai Eminescu”.

Constantin PROISTOSESCUUniversitatea Statului California, Los Angeles,

SUA

e Olimpici de aur68

Aveam 12 ani și eram elev al Şcolii Nr. 11, cândprofesoara de fizică mi-a spus că am talent pentrumaterie și m-a întrebat daca nu vreau să particip laolimpiadă. Am acceptat, recunosc, mai mult cugândul că urma să fiu învoit de la câteva ore, decâtla problemele de fizică. Încet, încet însă, sub îndru-marea doamnei profesoare, și pe măsură ce m-amafundat mai mult în domeniu, în probleme și înconcursuri, am descoperit plăcerea de a lucra deunul singur. Dincolo de o simplă plăcere, am de-scoperit o chemare. Peste încă 12 ani, după ter-minarea facultății, aveam să decid că îmi voidedica cariera și viața cercetării științifice.

Astăzi mă pot număra printre puținii oameni carepot să spună că munca de zi cu zi nu este doar oslujbă, ci o pasiune. Mai mult decât atât, muncesccu speranța ca roadele acestei munci vor aduce unimpact pozitiv asupra lumii. Lucrez în fizica cli-matului, unde folosesc modele fizice și matematice,simulări computerizate și analize statistice de date.Datele la rândul lor sunt culese în expediții dinzone precum Oceanul Pacific sau Islanda. Scopulfinal este să înțelegem cum se va schimba climatulpământului ca răspuns la gazele de seră pe care leemitem în atmosferă în cantități din ce în ce maimari. Aceste emisii însă au efect întârziat, astfelînât consecințele acțiunilor noastre vor fi resimțitede copiii si nepoții noștri mult mai mult decât denoi. Riscăm să nu înțelegem cât de importante suntdeciziile luate astăzi decât atunci când va fi prea

târziu sa mai schimbăm ceva. Aici se poate trage o paralelă cu educația. Este im-posibil sâ supraestimăm impactul ei asupra asuprasocietății. În ciuda acestui fapt, este foarte greu derealizat importanța educației, decât dupa ce deja aiavut parte de ea. Poate nicăeri nu este mai greu deexplicat această importanță decât în fața unor copiicare ar prefera să facă orice altceva cu timpul șienergia lor. În același timp, nicicând nu este maiimportant pentru un copil să învețe să apreciezeeducația decât în școala generală. Eu am avut noroc. Această pasiune, pentru științăîn mod particular și pentru educație în mod general,nu a izvorât de una singură, ci a fost cultivată subîndrumarea unor oameni extraordinari. Toți aceștioameni, de la învățătoare, la diriginte, la profesorisau profesoare de fizica sau geografie, printr-unefort și o dedicare incredibilă, și în ciuda îndărăt-niciei de care poate da dovadă un copil între șapteși paisprezece ani, au reușit să întipărească în mineo pasiune de nestăvilit pentru cunoaștere. Pentruacest lucru, nici eu, nici toți ceilalți nenumărați ab-solvenți ai Școlii Numărul 11, Mihai Eminescu, nule vom putea vreodată mulțumi îndeajuns.

Cristian PROISTOSESCUAsistent universitar la Harvard University,

SUA

Dascălul de fizică

Multe amintiri mă leagă de Şcoala Nr.11 din Pitești,unde am petrecut opt ani. Voi încerca să selectez câtevaîn rândurile de mai jos.

Primii patru ani am avut-o ca în-vățătoare pe doamna Desculțu, opersoană deosebită, plină de dragostepentru noi, elevii. Desigur, era vre-mea comunismului, și mai puțin plă-cute sunt amintirile despremanifestațiile de 23 august, propa-ganda omniprezentă, ședințele de pi-onieri, etc. Atunci clasa noastră aapărut chiar la televizor, timp decâteva secunde, într-o rubrică de"cântece omagiale ale pionierilor."

A venit apoi Revoluția din 1989,când cu toții am avut ocazia sărupem prima pagină din manuale (cea cu portretul dicta-torului). Gimnaziul, sub semnul tranziției post-decem-briste, mi-a plăcut mai mult. Profesorii răsuflau ușurațică nu mai trebuie să facă propagandă. Materiile școlareerau interesante și (după cum îmi dau seama astăzi) la unnivel foarte avansat, în comparație cu ce îmi spun colegiimei americani că învățau în gimnaziu. Subiectele melefavorite erau geografia, fizica și, desigur, matematica.Atunci am început să particip la olimpiade. Nu voi uitaziua din clasa a șasea când, pe culoarul școlii, profesorulBondoc m-a anunțat cu bucurie că m-am calificat la fazanațională a olimpiadei de matematică.

Printre momentele mai amuzante din acel timp:Cutremurul din mai 1990 ne-a prins jucând fotbal în

curtea școlii; colegul care era la minge acăzut la pământ, dar nu și-a dat seama ce seîntâmplă și a început să strige că a fostfaultat!

Anul următor am organizat în clasă, înpauze, campionate de "fotbal pe hârtie,'' unjoc logic care nu știu dacă mai este practicatși acum. Ne-am construit o mascotă și chiaram decupat diplome din hârtie colorată.

La biologie trebuia să aducem ierbare lasfârșit de an, însa majoritatea erau obținutede la cunoștințele părinților, alți profesoride biologie, ca într-un "circuit al ierbarelorîn natură.''

Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la în-ființarea școlii, le urez profesorilor și elevilor să se înțe-leagă unii cu ceilalți și, în același timp, să menținăaceleași standarde educaționale de care am beneficiat șieu.

La Mulți Ani!

Ciprian MANOLESCUAbsolvent al Școlii Nr.11- Pitești – promoția 1993

Profesor universitar de matematică, Universitatea Statului California, Los Angeles, SUA

Aniversarea a 50 de ani de la înfiinţare se petrece lascurt timp după un alt eveniment semnificativ pentrumine în raport cu Şcoala Nr. 11 “Mihai Eminescu” dinPiteşti: întâlnirea pe care am avut-o cu foştii colegi învara anului 2014 – un eveniment unic până acum, dar îna cărui repetare sperăm într-un viitor apropiat.

Sunt binecunoscute valoarea şi seriozitatea corpuluiprofesoral, valoarea şi seriozitatea elevilor care au trecutpe aici. Ele sunt reflectate în rezultatele obţinute an dean la concursurile de admitere şi la olimpiadele naţionale.Au pornit de aici nume care s-au afirmat în mod deosebitpe plan profesional şi care s-au făcut cunoscute pe planinternaţional, confirmând situarea în elită a şcolii noas-tre.Însă Şcoala Nr. 11 mai înseamnă pentru mine încă multelucruri: · Treptele dinspre piaţă pe care le urcam sau le coboram,de multe ori alături de bunicul meu sau de colegii mei. · Terenul de fotbal din spatele atelierului, unde i-am văzutprima dată jucând, printre alţii, pe Vlădoiu sau pe Gâlcă. · Prelungirile şi penalty-urile partidei Sportul Studenţesc– Brondby, ascultată în grup, pe furiş, într-un colţ, la orade matematică, într-o după-amiază de noiembrie a anului1987. Era aproape de neimaginat atunci că cineva ar fiputut susţine, în plan intern, o altă echipă decât FC Argeş,dar absolut de neimaginat era să nu susţii o echipăromânească la participarea în Europa.· Sala de sport sau terenurile de ciment, unde urmăream

cu înfrigurare participarea la campionatul intern acolegilor mei, care apoi citeau cu aceeaşi înfrigurarecronicile de meci pe care îmi făcea plăcere să le scriu. · Seara dinaintea calificării la olimpiada naţională, cândmă simţeam atât de calm şi de pregătit încât singura lec-tură de care eram interesat a fost romanul “Asasinul stăla nr. 21”.· Porţiile nesfârşite de râs pe care le aveam în sala declasă – câţiva ani de zile după absolvire nu am mai reuşitsă râd cu lacrimi. · Minunata tabără de la Sinaia, din septembrie 1987, pecare am petrecut-o alături de colegii mei, şi traseul Cota2000 – Babele pe care l-am străbătut împreună.· Atracţia magnetică pe care o simt, la vizitele la Piteşti,de a trece prin faţa şcolii şi de a arunca măcar o privire.

La moment festiv, doresc şcolii noastre viaţă lungă, rezul-tate, şi să aibă ambiţia – profesori, elevi, părinţi – de a fimereu în elită, de a privi mereu sus, de a oferi Piteştiuluişi României ceea ce merită – un învăţamânt de înaltestandarde, demn de tradiţia deschisă acum jumătate deveac.

Cătălin TUDOSEAbsolvent al Şcolii Nr. 11 Piteşti, promoţia 1988

În prezent, Java expert şi Head of Java Training – Luxoft România

Un gând bun de peste ocean

În trecerea timpului…

Olimpici de aur 69

NOTA REDACŢIEI: În modestia care-i caracterizează, olimpicii de aur ai şcolii noastre au adresatdoar câteva gânduri pentru a marca momentul aniversar al zilei de 15 ianuarie, fãra a descrie per-formanţele lor şi ,mai ales, realizările peste timp. Acum sunt oameni maturi care, prin activitatealor actuală, probabil vor scrie istorie. De aceea redacţia ,,Aripilor’’ a ales să redea un pasaj dinJurnalul de Argeş care surprinde în mod obiectiv performanţele acestora (Jurnalul de Argeş, Iunie,2013):

Olimpici de aur70

Cristian Proistosescu. Un alt geniu al fizicii, cași Silviu Pufu, piteșteanul a câştigat argintul în 2004şi aurul în 2005 la olimpiada inter-naţională de fizică. A absolvit Uni-versitatea Princeton şi în aceastăvară își va lua doctoratul la Har-vard, cea mai puternică universi-tate din lume. Din 2009, Cristipredă și la Harvard ca asistent uni-versitar. Pe vremea când era stu-dent la Princeton, a reușit săcâștige Premiul pentru CercetareȘtiințifică Excepțională șiDesăvârșire Academică, premiu de-cernat atât de Facultatea de Fizică,precum și de cea de Geoștiințe.

Ciprian Manolescu: profesor laUCLA, în California

Ciprian Manolescu (Colegiul Naţional „I.C. Bră-tianu”). Singurul elev din lume care a câştigat de treiori consecutiv (1995, 1996, 1997), cu punctaj

maxim, medalia de aur la olimpiada internaţionalăde matematică. A obţinut de două ori şi medalia de

aur la Balcaniadă. Ciprian a absolvitcu Magna Cum Laudae celebra Uni-versitate Harvard, unde şi-a luat şidoctoratul, în 2004. Tot la Harvard acâştigat numeroase concursuri inter-naţionale. La ora actuală, el este pro-fesor universitar la celebra UCLA înLos Angeles. Am luat legătura și cuun fost student american al luiCiprian. Michael Noley spune: „Amurmat cursurile de matematică pre-date de el și mi-au plăcut atât demult încât le-aș mai face de o sută deori.

Ciprian este incredibil de in-teligent, iar cursurile sale sunt foarte

bine organizate. Este în același timp și un tip detreabă, cu un simț decent al umorului.”

Am crescut și m-am format într-un permanentspirit de competiție. La început a fost mediul fa-milial, urmat de școala gimnazială, liceu, facultateși serviciu. Școala Gimnazială “Mihai Eminescu”a reprezentat o etapă în formarea personalitățiimele. Într-un grup de colegi, la fel de motivați șiavând profesori de excepție (Bîlnicu Cornelia, StanAdela, Popescu Elena, Iosub Silvia) am fost orien-tat spre performanță. Turneele de tenis,olimpiadele naționale de fizică, matematică aureprezentat activități în care am cunoscut exce-lența. Am continuat studiile la Colegiul Brătianuși apoi la Facultatea de Automatică a UniversitățiiPolitehnica din București. Și aici, colegii mei erau

performanți (ultima medie de admitere a fost9,80). Studenția și practica în domeniul automaticiiși calculatoarelor au contribuit la specializarea meași la ocuparea prin concurs a unor posturi de succesdupă absolvire, în țară și în străinătate. Mă folosescde această ocazie, pentru a mulțumi celor caremi-au cultivat acest spirit.

Andrei IOSUBabsolvent al Școlii Nr. 11 Pitești, promoția 1994,

inginer programator- Oslo, Norvegia

Spiritul de competiție

Elevi cu care ne mândrim...

Cătălina HAGIMĂClasa a VII-a A

Ion Puiu Stoicescu, valoros redactor TV, membru al UniuniiScriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, s-a afir-mat din 1962 ca poet și a continuat ac-tivitatea literară ca prozator șidramaturg până în 2015, an în carefirul destinului său literar și al viețiis-a întrerupt.

Nu mă voi referi la scrierilesale în care marile teme viața,moartea, timpul, dragostea ocupă unloc important, dezvăluind un artist an-corat în realitate, în problematicavieții cotidiene, ci la omul sensibil,profund și sincer care a fost Ion PuiuStoicescu.

Frate al regretatului profesorPetru Stoicescu, poet și cititor al revis-tei ,,Aripi”. Ion Puiu Stoicescu ne-aînsoțit cu prezența în toate mo-mentele. A salutat apariția ,,Aripilor”, a încurajat mereu talentele, asuferit când redacția și-a pierdut oamenii unul câte unul, atinși de suflulmorții.

Îl văd în zarea timpului alături de fratele său, străbătând străzileorașului în momentele în care venea să-l viziteze. Înalți, frumoși, cufrunți argintii și inteligente, cu zâmbete, vis și voiciune, în același timp,în priviri!

Păreau doi zei care înfruntau fără teamă vremurile, pășind fermîn acorduri puternice. Dar timpul n-a mai avut răbdare, și-a luat al săutribut, indiferent de gânduri sau de sentimente. Întâi Petru, apoiinopinant, Puiu.

Ion Puiu Stoicescu emana liniște, încredere, optimism. Rafinatprin intelectualism, inteligent, distins, generos, devenea oricând oprezență agreabilă. Un om cu o cultură vastă, fiu de ziarist, scriitor cuhar, talentat realizator de emisiuni TV și mai presus de toate un omcald care își înțelegea semenii. Împreună cu soția sa, Claudia, formaimaginea unei familii armonioase, decente, permanent deschisă sprecomunicare. Fie că se găsea în mijlocul membrilor din U.Z.R sau dinUniunea Scriitorilor, fie că se retrăgea în atmosfera caldă, rurală de laMălureni, în livada cu meri – imperiu al creației – fie că era preocupatde probleme administrative, acest om se impunea prin personalitate.

Inspira încredere, intra în relație cu oricine de parcă și-ar ficunoscut interlocutorul de foarte multă vreme.

Om al condeiului se dedica scrisului cu răbdare și pasiune.Orice clipă irosită i se părea un eșec, fapt ce îl agita enorm.

Până-n ultimele clipe, gândul i-a fost la masa de scris: proiecte,proiecte și iar proiecte! Dacă destinul ar fi vrut, ar fi apărut probabil,alte scrieri, interesante prin tematică.

Dar n-a vrut și Puiul Stoicescu a plecat neașteptat de repede,atunci când i se pregătea externarea. A plecat în această aurie toamnăsadoveniană, frumos, liniștit într-un somn vegheat de îngeri, confir-mând că în lumea aceasta noi suntem trecători.

Rămâne ce lăsăm spiritual, iar el a lăsat. Pentru prezent, pentruviitor, pentru eternitate! Revista ,,Aripi” îi mulțumește pe această calecu florile recunoștinței pe proaspătul mormânt!

Prof. Renata ALEXE

Membru al Uniunii Scriito-rilor din România Membru al Uniunii Ziariştilor

Profesionişti din România

De acelaşi autor:În culegeri de versuri:

Dialoguri de pe Malul Marii,1962, Miniaturi dobrogene,1963;În volum:La marginea timpului, 2007.

Piese de teatru pentru copii şitineret: (jucate la teatrele dinArad, Constanţa, Brăila,Piteşti, Ploieşti, Botoşani,Bacău, Braşov, Iugoslavia,Polonia, Bulgaria, Ungaria,Cehia): Fata moşului, 1966;Circul Piraţilor, 1967; Pasulcel mare (volum), 1968;Peretele din faţă, 1968;Pasărea Măiastră, 1967, Come-die la Iunion, 1971; Baladăpentru Ana, 1978; Mâini şisfori, 1978; Suflet de păpuşar,1979; Oul discordiei, 1979(Marele Premiu la Festivalulteatrelor pentru copii şi tineret,Botoşani); Marioara şi Vasi-lache intră în Europa, 1992,Nu sunt Scufiţa Roşie, 1963;Aventurile lui Harap Alb, 1999(Premiul Ion Creangă la Festi-valul „Ion Creangă” Bacău,1999); Bimbi şi Zmeul, 2004.

Proza (în volume):Copiii şi literatura, 1965; TainaCrinilor de piatră (povestiri),1982 , Anotimpurile eternei iu-biri (nuvele), 1984; Cât costăun om (nuvele), 1988; Dimen-siunile infinitului (nuvele),1991; Clipa fără umbră(roman), 1997; Inchisoarea depe insula Artsinis (roman)1999; Vâslaş pe Rubicon(roman), 2005; Lebăda cuochii verzi, (roman) 2007; Ke-bada (roman) 2009; Craniul decristal (nuvela) 2015.

Ion Puiu StoicescuIn memoriam 71

Cuprins 72

3

7

9

11

15

28

34

64

68

Invitaţi de seamă

Editorial

Invitatul revistei

Din viaţa şcolii

La aniversare

Trecut-au anii...

Caligrafii

Didactica

Olimpici de aur

71 In memoriam

CUPRINS