Aripi - scoala11.ro · ARIPI Revistă literar artistică Hi de cultură a Gcolii Gimnaziale...

Aripi

Anul omagial al Şcolii Gimnaziale “Mihai Eminescu”Anul omagial al Şcolii Gimnaziale “Mihai Eminescu”1966-20161966-2016

50 50 de ani de excelenţă!de ani de excelenţă!

ARIPIRevistă literar artistică și de cultură a Școlii Gimnaziale “Mihai Eminescu” Pitești

Fondată în anul 1969, Serie nouă, 81-82/2016

Redactor – șefProf. Manuela DOVLEAC

Redactori – șefi onorifici

Redactori îndrumători

Prof. Adriana CORNEAProf. Eugenia HAGIMĂ

Prof. Miana Florentina POPAProf. Floarea MARTINESCU

Secretar de redacțieProf. înv. primar Vicenția PETRACHE

Colectivul de redacțieMembri: Delia ACHIM,Larisa AVRAM, Alexia BADEA, Andrei BEŞLIU-GHERGHESCU,

Alexandra BUZULICĂ, Mihai CENUŞĂ, Andra CUMPENAŞU, Maria FORTINI, Andreea FLO-RESCU, Alexandra GROSU, Erica GUIŢĂ-ALEXANDRU, Iustin ILIESCU, Teodora MATEI,Alexandra MOGODICI, Andra NIŢULESCU, Lidia PETRIA, Andrei RĂDUNEAŢĂ, Anda ROBEA,Daria TOMA, Ana-Maria TUDOR, Dragoş ULEANU, Karina VOCHIN, Robert ZAMFIR

Colaboratori: Prof. Renata ALEXE, Col. (r) Alexandru MARIN

CoordonareProf. Dr. Marian HAIDUCU, director

Prof. Lavinia ORĂȘANU, director adjunct

Vignete și deseneCercul de Arte Plastice al Școlii Gimnaziale “Mihai Eminescu” Pitești, Prof. Sidonia GHERGHINOIU

DTPPr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

TiparEditura Trialog Pitești

Aripi și suplimentul său Arcade sunt editate trimestrial de Școala Gimnazială”Mihai Eminescu” Pitești și se adresează în special elevilor, profesorilor și tuturor celor interesați

de literatură și de artăSite-ul Școlii Gimnaziale ”Mihai Eminescu” Pitești (inclusiv al revistei și suplimentului editate):

www.mihaieminescupitesti.roFacebook: Școala Gimnazială “Mihai Eminescu” – Pitești

REDACȚIAStr. Tineretului, nr.4, Pitești, Argeș, România

Tel/fax: 0248 252771, e-mail: [email protected], [email protected].

Prof. Petru STOICESCU Prof. Ionel ȚUȚĂ

Șocul matematiciiȘocul matematiciiEditorial 3

Aceste rânduri sunt dedicateacademicianului profesor doctorSolomon Marcus, omul care la91 de ani emitea coerent, încomisii ministeriale și live înmass-media idei despre nevoiade reformă a sistemului actual deeducație din România.

Am avut șansasă-l cunosc în maimulte ipostaze pep r o f e s o r u lSolomon Mar-cus… Din păcate,timpul a făcut sănu-l prind profe-sor în Facultateade Matematică aUniversității dinBucurești, în holulcăreia, cand scriuaceste rânduri,arde o candelă cuflacără a cărei lu-mină este reflec-tată în tabloul cu chipul său,acoperit într-un colţ de o pan-glică neagră…

I-am savurat discursurile cudiverse ocazii: congrese, con-ferințe și simpozioane științificeși didactice, tabere dematematică (Poiana Pinului-Buzău, Poiana Zânelor-Bistrița,Straja-Hunedoara, Voineasa-Vâl-cea), seminarii și expuneri științi-fice la Institutul de MatematicăSimion Stoilow al AcademieiRomâne…; i-am admirat stilulde comunicare în conversațiileprivate…; l-am invidiat pentrurăbdarea demonstrată când dis-cuta cu elevii de gimnaziu și filo-

zofa cu cei de liceu ore ȋn șir întaberele de matematică…; i-amvăzut locuința modestă plină decărţi așezate peste tot încât nuputeai face un pas fără să calci peele…

L-am avut ca invitat acum doiani la susținerea tezei mele de

doctorat în Amfiteatrul MironNicolescu de la parterul Institu-tului de Matematică SimonStoilow al Academiei Române; aîntârziat; am tot sperat să-mipună o ȋntrebare…; n-am avut eunorocul acesta…; avea totuși 89de ani!

I-am citit multe din cărțilesale…, i-am urmărit interviuriledin mass-media din ultimii ani…Dispariția sa de pe scena viețiiîntr-un moment în care era unactor activ care deschisese șigenerase în spațiul public dis-cuția despre reforma autentică asistemului de învățământ dinRomânia, m-a făcut să vă supun

atenției câteva idei ale domnieisale.

În 1987 publică „Șoculmatematicii” la Editura Albatrosdin București, în care adună oseamă de considerații privind în-vățarea matematicii, interdisci-plinaritatea matematicii, funcțiaei socială, semnificațiile ei cul-turale și filozofice – o cartescrisă la maturitate, pe care o re-comand cu căldură iubitorilor dematematică și nu numai.

Chiar în primele pagini re-latează despre discuția cu o stu-dentă care intrase în facultate cumedie mică și se prezenta slab laexamene. Întrebând-o cum vedeviitorul ei a primit următorulrăspuns neaşteptat : «Nu cred căprofesoara mea de matematicădin şcoală era mai bine pregătitădecât sunt eu acum. Aşa cum eaa făcut faţă şi s-a descurcat înprofesie, mă voi descurca şi eu».

Mărturisește că l-a surprinsideea de raportare la un astfel demodel. În ipoteza că studenta afost «victima» unor profesori dematematică slabi (şi, poate, şi dealte discipline), nu ar fi acest faptun motiv temeinic de a nu repetaaceastă situaţie, de a nu deveniun profesor mediocru, care mu-tilează intelectul a sute şi sute deelevi? Meseria de profesor este,poate mai mult decât altele, oproblemă de conştiinţă.

-contiuare în pag. 4-

Editorial4

Singurul control continuuexercitat asupra activităţii unuiprofesor este propriul său autocon-trol. În faţă unei clase de ado-lescenţi care nu au încă nicicunoştinţele, nici discernământulnecesare pentru o preluare criticăa ceea ce emană de la catedră, pro-fesorul îşi exercită influenţa salentă, dar sigură şi de durată, cuefecte de multe ori ireversibile.

El poate stimula intelectulelevilor săi, dar în acelaşi timp îlpoate adormi sau mutila. Singurulmartor al acestui proces este pro-pria sa conştiinţă. Dacă profesorulnu-şi iubeşte meseria şi nu are ominimă compe-tenţă profe-s i o n a l ă ,victimele sale,chiar dacă nuconştientizeazăpentru momentdaunele care li seprovoacă, vorrealiza aceastamai târziu, iarp r o f e s o r u lrespectiv varămâne înamintirea lorîntr-o posturăcare nu este deinvidiat.

Este oarefiresc şi cinstitpentru un tânărsă se angajeze pentru o viaţăîntr-o asemenea cursănebunească? Este oare o strategieadecvată încercarea de a păcălisocietatea, simulând o activitatepentru care, de fapt, nu ai nicipregătirea profesională necesară,nici o cât de vagă motivaţie psiho-logică? Dincolo de culpabilitateamorală a unui comportament deacest fel, nu este greu să

demonstrăm că sunt din ce în cemai puţine şanse ca o atare strate-gie să mai fie valabilă în deceniileîn care tinerii de azi îşi vorexercita profesia.

Aici Solomon Marcus continuacu următorul comentariu, făcut,atenție, în 1987: ritmul de înnoirea programelor şi planurilor de în-văţământ, a manualelor şcolare, vafi din ce în ce mai rapid, pentru ase putea face faţă exigenţelor uneilumi în care nevoile cresc expo-nenţial, iar satisfacţia lor creştedeocamdată mai lent (atunci cândnu stă pe loc). Nivelul general alelevilor va creşte şi el, chiar dacă

unele fenomene dau o impresieopusă. Cei care se vor strecuraîntr-o anumită profesie într-unmod neonorabil se vor găsi din ceîn ce mai izolaţi şi arătaţi cu dege-tul. Interesele pe termen lung aleoricărui tânăr recomandă o strate-gie onestă şi rezonabilă, adecvatăposibilităţilor şi perspectivelorreale.

În ce constă această strate-

gie onestă? Ea este foarte simplă. Îi cere tânărului să examineze

cu luciditate şi răspundere posi-bilităţile şi afinităţile sale reale, iarîn raport cu ele să manifeste am-biţia de a se realiza plenar şi grijade a-şi făuri planuri pe măsură.Aceasta înseamnă, în primul rând,să nu cauţi să devii student cuorice preţ, oricum şi oriunde;există atâtea profesii frumoase şide mare utilitate socială care nucer o pregătire în cadrulînvăţământului superior. În aldoilea rând, dacă totuşi ţi s-acristalizat preferinţa pentru o anu-mită profesie, să nu accepţi com-

promisuri legate de avantaje demoment, dar care se răzbunăapoi de-a lungul întregii vieţi.A ignora aceste lucruriînseamnă a crea un focar detensiune şi stres care se sol-dează cu pagube enorme atâtpentru individ cât şi pentru so-cietate.

Prin urmare, așa vedeaSolomon Marcus realitateaacum 30 de ani, în plină pe-rioada comunistă! Vorbea deînnoirea rapidă a programelorși planurilor de învățământ…Un om care a luptat zeci de anipentru o idee, a murit cu ea pebuze… România anilor 2016:a murit omul, a murit șiideea…

Iertați-ne, domnule profesor,de acolo de unde ne priviți, pentruincompetență!!!

Bibliografie:Solomon Marcus, Șocul Matem-

aticii, Editura Albatros, București,1987

Prof.dr. Marian HAIDUCUDirector Şcoala Gimnazială

,,Mihai Eminescu’’ Pitești

Performanța anului 5

Ȋn acest an şcolar pe care pe bună drep-tate ȋl putem numi anul excelenţeipentru Şcoala Gimnazială „MihaiEminescu” datorită aniversării semi-centenarului existenţei noastre cainstituţie de ȋnvăţământ reprezenta-tivă pentru actul educaţionalargeşean, nici nu ne gândeam că armai lipsi ceva. Dar iată că, printr-oconjunctură favorabilă, stelele per-formanţei s-au aliniat din nou dea-supra noastră, amintindu-ne căsuntem parcă predestinaţi succesu-lui obţinut la cel mai ȋnalt nivel. Defapt această „predestinare” nu estedecât rezultatul unei munci in-tense,plină de responsabilitate şidăruire sufletească.

Poate nu ȋntâmplător echipa defotbal a Școlii Gimnaziale „MihaiEminescu” Pitești a câștigat locul Ila Etapa Națională a OlimpiadeiGimnaziilor pe tărâm moldav, la Vaslui, în pe-rioada 12-15 mai 2016, devenind campioanănațională la fotbal băieți gimnaziu. Numele pa-tronului nostru spiritual a fost din nou ridicat larang de cinste exact pe aceste meleaguri, dedata aceasta prin performanţa sportivă care de

acum ȋnainte va rămâne mulţi ani pe buzele tu-turor ca o poezie a victoriei şi a ȋnvingătorilor.

Amintirile din copilărie mi s-au transpus în

prezent, iar noi avem din nou șansa de a ne bu-

cura de un lucru extraordinar: reconfirmareavalorii unei școli de fotbal argeșene. Mai precis,Școala Gimnazială Mihai Eminescu Pitești con-firmă astăzi la un capitol la care puțini se maiașteptau să confirme. Obișnuită în ultimavreme cu excelență și performanță în domeniile

științelor exacte și disciplinelorumaniste, în acest an reprezentativpentru existența sa, unitatea noas-tră de învățământ primește unul din-tre cele mai frumoase cadouri dinultima perioadă: titlul de campioanăla Olimpiada Gimnaziilor la Fotbal.

Într-o organizare de excepție aMinisterului Educației Naționale șiCercetării Științifice, FederațieiRomâne de Fotbal, ComitetuluiOlimpic Sportiv Român, PrimărieiMunicipiului Vaslui, DirecțieiJudețene de Fotbal Vaslui, echipaŞcolii Gimnaziale Mihai EminescuPitești a învins în finală, cu 2-1,echipa Liceului Teoretic DecebalConstanța.

-continuare în pag. 6-

Performanța anului la Școala Gimnazială Mihai Eminescu Pitești

Performanța anului6

-urmare din pag. 5-

Echipa care a atins aceasta superbă per-formanță, după 22 de ani de la ultimul suc-

ces similar, a fost coordonată de profesorulNeacșu Cristian și are următoarea compo-nență:1. Bucur Mihnea Emil (legitimat FC Pitești2008, antrenori Cocoș Vali Stelică și SavuMarius)2. Bulea Andreas Cristian, nelegitimat lavreun club sportiv3. Crivac Alexandru Mihail (legitimat ACSFCDănuț Coman, antrenor Stan Mircea)4. Niță Eduard Irinel (legitimat FC Pitești2008, antrenori Cocoș Vali Stelică și SavuMarius)5. Popescu Răzvan Valentin, nelegitimat lavreun club sportiv6. Radu Sebastian Adrian, nelegitimat lavreun club sportiv7. Sanda Eduard Ștefan (legitimat FC Pitești2008, antrenori Cocoș Vali Stelică și SavuMarius)8. Savu Marius David (legitimat ACSFCDănuț Coman, antrenor Stan Mircea)9. Stanca Alexandru Antonio, nelegitimat lavreun club sportiv10. Tudorache Andrei Cătălin, nelegitimat lavreun club sportiv

Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”Piteşti duce astfel mai departe imaginea șiprestigiul Clubului Sportiv Școlar „Aripi”Piteşti, care a format și lansat, în timp, nume

mari ale fotbalului românesc.Ziua finalei, va rămâne de acum ȋncolo o

amintire de vis pentru copiii Școlii Gim-naziale „Mihai Eminescu” Pitești. Meciulcare a desemnat campioana a produs

emoții și a fost demn de fotbalulmare… Dincolo de bucuria victo-riei vine şi răsplata materială carecertifică recunoaşterea valoriiacestor copii.

În calitate de câștigătoare aturneului, prin echipa sareprezentativă, Școala Gim-nazială „Mihai Eminescu” Piteștiva primi din partea FederațieiRomâne de Fotbal, prin progra-mul național „Împreună suntemfotbal”, un teren de fotbal învaloare de 15.000 de euro.

Un premiu special a primit ele-vul nostru Bucur Mihnea, care vamerge la Campionatul Mondialdin Franța, unde va asista lameciul România –Elveția, pe sta-

dionul Parc de Princes, din Paris.Pentru această frumoasă performanță,

conducerea Școlii Gimnaziale Mihai Emi-nescu Pitești, întreg corpul profesoral, Aso-ciația Părinților Elevilor Școlii GimnazialeMihai Eminescu Pitești (APESMEP) - care asuportat financiar deplasarea și cazareaechipei la faza anterioară a competiției, laCălărași, VĂ MULȚUMEȘTE!

Director, prof. dr. Marian HAIDUCUAntrenor, prof. Cristian NEACȘU

Din cuvântul invitaţilor aflaţi în Sala Eminescu...Ceea ce s-a desfăşurat a stat sub semnul unei încăr-

cături emoţionale revărsate pe parcursul unor inter-venţii şi interviuri.

Domnul primar Tudor Pendiuc a salutat asistenţa,i-a felicitat pe elevi şi pe dascăli pentru rezultatelebune obţinute în activitate şi în realizarea eveni-mentelor.

Este bucuros să vadă în Municipiul Piteşti o şcoalăde talia Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu”. Celedouă ficele ale Domniei Sale au fost elevele şcolii, deaceea cunoaşte pasiunea cadrelor, învăţătorilor şi pro-fesorilor, dragostea pentru elevi. A fost mereu prezentîn miezul evenimentelor legate de Ziua şcolii, de in-augurarea unor săli şi unor cabinete , de activitatearedacţiei şi revistei „Aripi”

Cunoaşte forţa colectivului de cadre, are încredereîn elevi şi le urează tuturor sănătate şi mult succes!

Domnul viceprimar Marian-Laurenţiu Zidaru a sub-liniat importanţa zilei de 15 ianuarie, Ziua Culturii,ziua marelui poet naţional Mihai Eminescu şi Ziuaşcolii. Este bucuros că trăieşte aceste eveniment, maiales că a fost elevul şcolii şi a întâlnit aici un corp di-dactic de excepţie. Cunoaşte realizările acesteiinstituţii şi le urează tuturor, elevi, profesori, părinţi,mult-mult succes!

Domnul inspector şcolar general, profesor DumitruTudosoiu menţionează că trăieşte momente emoţio-nante aici, în mijlocul elevilor, acelor suflete sensibile,curate deschise spre viitor, atât de receptive la nou, înmijlocul dascălilor, al oamenilor de valoare care auconşiinţă şi amintesc de Domnu’ Trandafir, prin pasi-une şi bunătate, în mijlocul părinţilor care îşi educăfrumos copiii.

Este bucuros să-i cunoască pe toţi şi le doreştesucces în activitate!

Mesajul domnului Dragan Pavlovic, directorulŞcolii Milutin 1 Draginja Kragujewac-Serbia, estedeschis şi luminos.

Domnia Sa priveşte cu prietenie elevii, cadrele şipărinţii, s-a aflat de multe ori în mijlocul acestora şii-a admirat, cunoscându-le realizările. Prietenia s-aconsolidat în ani şi în schimburi de experienţă.

De aceea este fericit să fie aici, la ceas aniversar, şile urează tuturor ani frumoşi cu sănătate şi realizări!

Domnul profesor Gheorghe Soare, profesor de limbaşi literatura română, fost inspector şcolar a mărturisitcă sunt vechi amintirile care l-au legat de aceastăşcoală. Şi-a făcut practica pedagogică în această in-stituţie, ca student, mai târziu soţia sa, profesor Euge-nia Soare, a funcţionat aici la catedra de limbă şiliteratură română. Ca inspector şcolar a participat şila alte Zile ale şcolii, la fel de reuşite, a fost în mijloculcadrelor didactice prin inspecţii de specialitate, de

foarte multe ori a văzut aici lecţii frumoase şi copiifoarte buni.

Are încredere în bunul mers al şcolii şi le doreştetuturor sănătate şi succes!

Doamna profesor Gabriela Pendiuc, fost director alşcolii, director actual al Şcolii Populare de Artă, aprivit cu emoţie asistenţa şi a mărturisit că mirajul mo-mentului a făcut-o să se întoarcă în timp, să-i revadăpe toţi, pe cei plecaţi dintre noi, pe cei actuali.

Retrăieşte activităţile organizate, clipele petrecutelângă elevi, cadre şi părinţi. Se bucură de succesulşcolii şi este mândră că a trăit în mijlocul unor oameniminunaţi.

Profesorul Dan Gâda a felicitat pe toată lumeaexplicând, în calitate de fost coleg şi părinte, căîntregul colectiv a fost un colectiv serios. Soţia şi fiicasa Cătălina au trăit actul educaţional deosebit înaceastă şcoală, ca profesor şi respectiv elevă. Este unlucru ce nu se poate uita.

Prosesoara Manea Cornelia şi-a stăpânit cu greuemoţia, mărturisind că este fericită să fie alături de ceiprezenţi.

În şcoala aceasta relaţia profesor-elev s-a consoli-dat. Întâlnindu-şi eleva, Alexandra Crai, a resimţitclipele de odinioară.

Este mândră de elevii pe care i-a format şi de colegiialături de care a lucrat.

Domnul Toma Marian, fost elev al şcolii, tatăl ele-vului Adrian Toma din clasa a VIII a C, subliniază căse bucură deoarece fiul său are ocazia să fie îndrumatde un corp profesoral de elită, aşa cum a întâlnit şidumnealui.

Domnul Cătălin Tudose, fost elev al şcolii, olimpicnaţional la limba şi literatura română, mulţumeştecadrelor didactice pentru înalta ţinută profesională şile doreşte sănătate şi succes! Şcoala Gimnazială„Mihai Eminescu” a fost şi rămâne „şcoala vieţii”.

Au vorbit, în continuare, profesor Cătălin Petrescu,subliniind valoarea actului educaţional şi sarcinafiecărui cadru de a cultiva dragostea de ţară, de istorie,dragostea pentru înaltele valori ale neamului, profesorRenata Alexe, care a prezentat revista „Aripi” , carteade vizită a şcolii, act de cultură în concepţia redacto-rilor foşti şi actuali.

Profesor dr. Marian Haiducu, directorul şcolii a ară-tat că ceea ce a fost şi este în această instituţie esterezultatul relaţiei cadru didactic-elev-părinte. Acesttriunghi a încercat şi încearcă să ridice educaţia lavalori durabile.

Prof. Renata ALEXE30 martie 2016

Din viaţa şcolii(fragmente DE SUFLET din cuvântul invitaţilor la aniversarea noastră)

La aniveresare 7

La aniversare8

Dragi colegi şi părinţi, dragi elevi,

Trăiesc intens acest moment al sărbătoririi celorcincizeci de ani de existenţa care marchează efigiaŞcolii Gimnazială „Mihai Eminescu” din Piteşti. Vămărturisesc faptul că am trăit cu emoţie fiecare etapădin existenţa şcolii, deoarece am trecut prin eveni-mente ȋn calitate de părinte, profesor şi director al in-stituţiei.

Această şcoală este locul ȋn care au ȋnvăţat copiiimei, este spaţiul de lumină care mi s-a deschis atuncicând am venit ȋn calitate de profesor, apoi director alşcolii. Am privit cu ȋncredere elevii, cadrele didac-tice, părinţii, personalul administrativ, şi am ȋncercatsă menţin o relaţie frumoasă cu toţi. Am ȋnţeles şi amiubit copiii, am văzut ȋn ei viitorul societăţii.

Tot ceea ce am făcut ȋn calitate de director, a pornitde la continuarea activităţii colegilor directori di-naintea mea. Modernizarea şcolii cu aparatura de ul-timă generaţie, reorganizarea cabinetelor despecialitate (religie, informatică, limbi străine, etc.),realizarea unor puncte de documentare şi informare,reamenajarea sălii de sport, zugrăvirea interioară şi

exterioară a clădirii au facut ca instituţia să se ridicela standarde europene. În acelaşi timp am iniţiat re-laţii de prietenie şi proiecte europene cu instituţiisimilare din Serbia, Olanda, Franţa, Ungaria, Grecia,Turcia, Italia.

Toate acestea au dus la ridicarea nivelului educaţieişi culturii, bunei pregătiri a profesorilor şi elevilor ȋnprocesul instructiv-educativ. Fără cultură şi educaţienu am putea exista, fără aceşti factori s-ar anihila per-sonalitatea şi existenţa noastră.

Mă bucur că energia, spiritul şi gândul meu au fostbenefice pregătirii tinerei generaţii, iar la ceas aniver-sar doresc elevilor, cadrelor didactice , personaluluiadministrativ şi părinţilor sănătate, succes ȋn activi-tate, elan pe drumul care se deschide ȋnaintea lor.

Mulţi ani frumoşi acestei instituţii de renume, carea dat viaţă ideilor zămislite de elevi şi de cadrele di-dactice!

Prof. Gabriela PENDIUCFost Director al Școlii Gimnaziale

„Mihai Eminescu” Pitești

Stimați elevi, părinți, învățători și profesori,

Sunt martorul unui moment deosebit al viețiidumneavoastră al cărei flux se conjugă extraordi-nar cu acela al școlii.

Nu este prima dată când particip la activitățileorganizate de colectivul de cadre didactice dinȘcoala Gimnazială Mihai Eminescu Pitești.

Am apreciat și apreciez activitatea instructiv-educativă a acestei instituții și am căutat să spri-jin, atunci când a fost posibil, proiecteledumneavoastră. Sunteți un tot armonios, uncolectiv permanent viguros și, ceea ce vă carac-terizează, este pasiunea în muncă.

Acesteia i s-au adăugat competența și conștiința. Este nobil ceea ce faceți cu atâta convingere, cu

atâta elan. Elevii acestei școli s-au remarcat încompetiții naționale și internaționale.

Desigur, un rol aici l-au avut cadrele și părinții,dar în primul rând l-au avut elevii.

Cunosc ce înseamnă dorința de a împlini unproiect care să fie benefic tuturor.

Cunosc frământarea, speranța, efortul, pasiuneadepuse, de aceea vă înțeleg, pentru că și eu, în ac-

tivitatea mea dedicată societății, trec prin astfelde momente.

Viața curge, noi ne petrecem cu zilele și secun-dele ei, îmbătrânim, dar trebuie să lăsăm în urmanoastră ceva frumos. Un oraș nu are voie să îm-bătrânească, el trebuie să rămână tânăr, să meargăîmpreună cu timpul.

În acest sens municipalitatea încearcă să-i deao deschidere spre nou, spre Europa, spre viitor,iar elevii reprezintă viitorul nostru. Primăria asusținut activitatea lor, i-a încurajat și pentru toți,copii, maturi, tineri, bătrâni, încearcă să realizezeceva frumos, să lumineze și să înnoiască atmos-fera.

Vă doresc sănătate, împliniri și succes în ac-tivitatea dumneavoastră!

Tudor PendiucPrimarul Municipiului Pitești

Viața curge, noi ne petrecem cu zilele și secundele ei...

Fără cultură şi educaţie nu am putea exista...

La aniversare 9

În ianuarie a.c. a avut loc sărbătorirea a 50 de anide la înființarea Școlii Gimnaziale "Mihai Eminescu"Pitești. Cu acest prilej a fost prezentat numărul oma-gial al revistei "Aripi", revistă fondată în anul 1969,cunoscută nu numai la nivel județean, ci și în întreagaţară. Este de remarcat conținutul bogat și variat alrevistei prinsemnăturile și măr-turisirile pline de re-cunoştință alefoștilor și actualilorelevi, ale unor per-sonalități din viațapublică, prinînsemnarea unorrezultate obținutede-a lungul anilor înprocesul instruc-tiv-educativ.

Totuși, dinconținutul omagialal revistei lipsește contribuția Clubului Sportiv Șco-lar la bunul renume al Școlii Generale Nr. 11, maiales prin rezultatele deosebite sportive întegistratepână în anul 1995 când a fost transferat la L.P.S.Pitești. Reamintim că începând cu septembrie 1979pe lângă Școala Generală Nr. 11 Pitești a luat ființăClubul Sportiv Școlar "Aripi" , nume dat după revista"Aripi". Clubul a avuttrei secții: fotbal, gimnas-tică și atletism. Membriifondatori ai clubului aufost Marieta Ștefănescu,directoarea școlii șiNicolae Vameșu, profe-sor coordonator al celortrei secții.

De aceea, considerămnecesară prezentareaunor acțiuni, activități șia unor rezultate deosebiteobținute de către ClubulSportiv Școlar cât a funcționat pe lângă ȘcoalaGenerală Nr. 11 Pitești și care în revista omagială nusunt evidențiate.

Astfel, din inițiativa și prin perseverența Clubuluis-a reușit să se dea în folosință terenul de fotbalgazonat de dimensiuni olimpice, terenul de zgură cunocturnă, două platforme bitunizate, terenul debaschet și handbal cu instalație de nocturnă. Clubula găzduit mai multe turnee internaționale de fotbal,

precum întâlnirea echipelor naționale de junioriRomânia - URSS în 1986. A primit în vizită delegațiidin mai multe ţări ale Europei: Bulgaria, Cehia, Polo-nia, China, URSS.

Credem că este binevenită și chiar necesarăprezentarea cadrelor didactice care s-au dedicat ac-tivității Clubului și au contribuit din plin la obținerea

bunelor rezultate sportive,care au ridicat prestigiulșcolii. Așadar, NicolaeVameșu, profesor fondatoral Clubului, cu aportmajor în realizarea bazeisportive, teren gazonat,teren de zgură, vestiare lastadion și cu locul III laCampionatul Național deCopii - Buhuși 1990, culocul I și al II-lea laturneul internaționalLinoges 1993-1994 și culocul I la Vallenciennes

1994-1995. Mihai Georgescu , profesor fondator, locul I la

"Cupa Speranțelor" -1974, 1979, 1984, la Campi-onatul Național al Școlilor Generale - 1976, la Cam-pionatul Național al Centrelor Olimpice - 1988 și laCupa "Nicolai Kotkov" Sofia - 1985, 1989.

Profesor Gabriel Trandafirescu - locul I la Campi-onatul Național Juniori1992, locul II la Campi-onatul Național JunioriII - 1990, 1991 și laCampionatul Naționalal Centrelor Olimpice -1990. Rezultate inter-naționale: locul I Cupa"Gothica"-1992 și CupaVallenciennes-1993,1995 și locul III Cupa"Sohia"- 2000.

Pofesor LaurențiuIordache – locul I

„Cupa Speranțelor” Cluj – 1995, „Cupa Speranțelor”Bistrița – 1999, „Cupa EON GAZ” Tg. Mureș -2008, „Cupa Sh. Ola” Satu-Mare – 2009, „CupaPrimera” Sibiu – 2009, locul II „Cupa Speranțelor”Focșani – 2000, „Cupa Sh. Ola” Târgoviște –


În loc de erată

Alexandra DIȚĂClasa a V-a B

Bianca CROITORUClasa a V-a B

La aniversare10

2007-2008. Rezultate internaționale: locul I „CupaFragaria” Presov- Slovenia – 2008, „Cupa Fragaria”Presov- Slovenia – 2009 și locul IV Barcelona 2001.

Profesor Nicolae Radu – director educativ L.P.S.2003-2006, locul I „Olimpiada școlară” București –1995, locul II„Cupa Danone”București –1997, locul III„CampionatulNațional JunioriII” Cluj 2005.

ProfesorDumitru Ciolan– locul I Memo-rialul „N. Do-brin” – 2008,locul II „Cupa„Sh. Ola” Con-stanța 1998,Campionatul Național al C.S. Școlare: 1984 Ineu,1985 Nucet, locul III Memorialul „N. Dobrin”. A ac-tivat ca arbitru divizia B în Campionatul Național deseniori 1981 – 1992.

Profesor Nicolae Constantin, profesor coordonatorL.P.S., inspector școlar de specialitate la I.S.J. Argeș,locul I „Cupa Speranțelor” – 1997, sportivi pro-movați: lotul național de juniori: 2, echipe di-vizionare A +B = 3.

Profesor Sergiu Moisescu, fost jucător în diviziaA, 153 jocuri, fost jucător al echipei de tineret aRomâniei, 6 jocuri, locul I „Cupa Speranțelor”Câmpia-Turzii – 1992, sportivi promovați: lotulnațional juniori – 6, lotul național de tineret – 1,echipe divizionare A +B – 8.

Profesor Andrei Remus Ciolan – locul I Turneusală Curtea de Argeș 2007, locul II Turneu Inter-național Arad 2007 , Cupa „Gh. Hagi”, CampionatulNațional Județean 2007 – 2008, Cupa „Al.Mustățea”, locul III Memorialul „Nicolae Dobrin”2008.

Profesor Florin Bogdan Vișan – locul I Cupa„Real” – Năvodari 2007, Cupa „Fragaria” Slovacia2006, Turneu Internațional Arad 2007, locul II Cupa„Fragaria” Slovenia 2007, Cupa „Limoges” Franța2007, locul III Olimpiada Națională a Sportului Șco-lar – Nucet 2008, sportivi promovați – echipe di-vizionare B – 2.

De asemenea, sunt demne de remarcat deosebitelerezultate obținute de către CSS de-a lungul a 30 de

ani de neȋntreruptă activitate. Astfel, ȋn anii 1979 și1980 echipa de gimnastică este Campioană Naționalăla Deva și Piatra Neamț, iar în 1981 Daniel Iorgaobține medalia de aur atletism 90 m garduri și echipade gimnastică este vicecampioană la București. În

1982 echipa de gimnastică obține loculI la Campionatul Național de Gimnas-tică la Câmpia Turzii, iar în 1983 s-adat în folosință terenul gazonat de fot-bal, s-a participat la CampionatulNațional de Juniori I și s-a obținut loculII la Bacău. În anul 1984 s-a dat înfolosință cel de-al doilea teren dezgură (80/40 m), prevăzut cu instalațiide nocturnă, iar echipa de copii a CSS„Aripi” a câștigat „Cupa Speranțelor”– primul titlu național de copii. Anul1985 aduce participarea Echipei de Ju-niori I, născuți în 1967 la turneul finalal Campionatului Național și tot în

acest an Echipa de fotbal a C.S.S a câștigat turneulinternațional din Bulgaria – Sofia – Tofeul „N.Kotkov”. Anul 1986 este anul în care stadionul„Aripi” a găzduit primul meci internațional de junioriRomânia – URSS, iar ștafeta de 4x100 m fete laatletism a cucerit titlul de Campioană la juniori II. Întrei ani la rând: 1986-1987-1988 echipele de fotbaljuniori s-au clasificat la Turneele finale. În 1991,Nicolae Erica cucerește locul I 4x100m și locul II –100 m la atletism, iar în anii 1990-1993 CSS „Aripi”a fost nominalizat între primele 10 cluburi sportiveșcolare de performanță din țară la fotbal. În sfârșit,în 1994 Vasile Ionela a ocupat locul I – triplusalt șilocul II – lungime la Campionatul Balcanic de Ju-niori.

Datorită acestor bune rezultate FRF a înființatCentrul de Pregătire Olimpică unde s-au afirmat fot-baliști ca: Jan Barbu, Ion Ceaușu, Gabi Amărăzeanu,Daniel Zamfir, Marius Prisăceanu, Lucian Mari-nescu, Lucian Popescu, Valentin Năstase etc. fotbal-iști care au jucat în lotul de tineret și EchipaNațională a României.

Se remarcă în activitatea clubului sportivii JeanVlădoiu, Gâlcă Costel, Dănuț Coman, sportivimedaliați de Președintele României.

Clubul Sportiv Aripi

La aniversare 11

Așa aș spune acum, când se împlinesc 50 de anide la înființarea Școlii Nr. 11 „Mihai Eminescu”.

De ce? Pentru că aparțin încă din primii ani deviață acestui spațiu, numit „cartierul Craiovei” dinorașul Pitești, pentru că am făcut primii pașipreșcolari la Căminul Nr.5 și pentru că am urmat

cei 8 ani de școală generală în această unitate, unde,peste ani, m-am întors ca profesoară de limba en-gleză. Am împlinit chiar 20 de ani de profesorat înșcoala care m-a primit cu brațele deschise de odoamnă directoare mereu zâmbitoare, Marieta Ște-fănescu, de către o doamnă învățătoare de o înaltăținută profesională, Ioana Pupezescu, și o doamnădirigintă, apropiată și severă, Maria Popescu, repereimportante în propria-mi formare didactică. Căci,de când mă știu, am dorit să urmez această carieră,o dorință devenită vocație și prin contribuția doam-nei profesoare de limba engleză Simina Mihai, cari-eră pentru care mă străduiesc zi de zi, încercând sătransmit elevilor mei interesul pentru învățătura decalitate, ambiția pentru propria depășire, re-spectarea valorilor umane și, mai ales, mândria dea deveni OM.

Au fost ani frumoși, în care am lucrat alăturide foștii mei profesori în aceeași cancelarie, lucrezîmpreună cu foști elevi și cel mai important lucrueste că am găsit aici colegi minunați și am dobândit

prieteni de suflet. Activitatea a fost aici mereu in-tensă, atât la clasă, cât și în activitățile extrașcolare,din dorința de a păstra prestigiul câștigat de-a lun-gul timpului și de a spori valoarea muncii noastre,școala înscriindu-se în circuitul unităților de în-vățământ reprezentative la nivel național și

internațional prin con-cursuri și olimpiade,prin parteneriate șiproiecte Comenius,prin Simpozionul In-ternațional „Împreunăpentru viitorulTerrei!”, enumerânddoar câteva dintre pre-ocupările colectivuluide cadre didactice ini-moase de aici. Lucrulîn echipă m-a bucuratîntotdeauna și m-a aju-tat să apreciez valoareaunei prietenii adevărateși necondiționate ală-turi de colegele meleLavinia, Bianca, Vi-cenția, Mihaela,Miana, Sorina.

Un pas importantîn evoluția cariereimele l-a reprezentatpromovarea în funcția

de director adjunct al școlii pe o perioadă de cinciani și jumătate, timp în care am învățat multe de laun om de valoare, directorul Ionel Țuță, alături decare am avut onoarea să lucrez. În toată această pe-rioadă am simțit sprijinul real și aprecierea sincerăa tuturor colegilor mei, din toate departamentele,lucru care m-a ajutat în rezolvarea diverselor situațiispecifice școlii și pentru care le mulțumesc.

În bună tradiție românească, mi-am îndrumatfiica să învețe în aceeași școală în care am învățatși eu, bucurându-se de calitatea profesională șiumană a dascălilor, de atmosfera de seriozitate șiîncurajare, ca și de înțelegere și îndrumare, lucruride care am beneficiat și eu.

La acest ceas de mare sărbătoare, mă simt mân-dră că fac parte din colectivul acestei școli și suntîncrezătoare că împreună, prin munca noastră, vomobține rezultate mereu mai bune în formarea vi-itoarelor generații. La mulți ani!

Prof. Corina DUMITRESCU

Noi creștem odată cu școala!

Ziarul OBIECTIV - Vocea Brailei

http://www.obiectivbr.ro/castigatorii-concursului-de-creatie-literara-«mihai-eminescu»

Câştigătorii Concursului de creaţie literară Mihai Eminescu

La competiţia organizată de şcoala brăileană cepoartă numele marelui poet au participat 128 deelevi, la secţiunile poezie - proză şi 164 de elevila secţiunea reviste şcolare unde au fost acordate24 de premii şi 12 menţiuni. Şcoala Gimnazială„Mihai Eminescu” Brăila, în parteneriat cu In-spectoratul Şcolar Judeţean, a organizat, şi în acestan, Concursul de creaţie literară şi reviste şcolare,ce poartă numele marelui poet, aflându-se la ceade a XIX - a ediţie.Au fost acordate premii astfel:Secţiunea REVISTE ŞCOLARE:

Premiul l - Revista „ARIPI”, Şcoala „MihaiEminescu” Piteşti;

Premiul ll - „Constelaţia 23”, Şcoala „MihaiEminescu” Brăila;

Premiul lll - „Cum ne-am pătat timpul... liber laliteră!”, Şcoala „Grigore Hagiu” -Tg Bujor -Galaţişi „Şcoala, a doua casă", revistă editată de ŞcoalaŞugag-Alba.

Tudorița TARNIȚĂ***************************************

Ecouri ale activităţii Şcolii Gimnaziale ,,MihaiEminescu’’ şi ale misiunii ȋn slujba descopeririitinerelor talente literare ale revistei Aripi suntprezente atât ȋn presa locală, cât şi ȋn aprecierilepersonalităţilor care ne-au onorat cu participareala aniversarea zilei şcolii:,,Astăzi am decis să sărbătoresc ziua lui Eminescualtfel. Sunt la Piteşti la aniversarea a 50 de ani deexistenţă a Şcolii Gimnaziale Mihai Eminescu.Priviţi şi voi ce frumoşi şi talentaţi sunt copiii!Poate reuşim să ȋl căutăm pe viitorul Eminescu!Poate e momentul să fim mai atenţi la talentelecopiilor!’’

Gabriel Liviu Ispassecretar de stat MENCŞ15 Ianuarie, 2016 la Teatrul „Alexandru Davila” Pitești

Ecouri12

Caligrafii 13

Linişte. Ploaia cădea încet, iar susurul apelor de-venea din ce în ce mai puternic. M-am dus în pădure,unde toate animalele se gândeau ce vor face când vaveni iarna cea friguroasă. Ele se sfătuiau una pe altaîn legătura cu acest lucru.

Am pornit la drum spre inima pădurii. Acolo eraploaie torenţială. Cu greu am reuşit să desluşesc înmintea mea cuvintele vesele ale picăturilor şi, odatăcu ele, şi muzica lor.

- Nu suntem irosite degeaba,au zis ele în cor,dacătot ne sacrificăm să pătrundem în pământ şi să cădemdin Ochii lui Dumnezeu. Ştim măcar că facem cevafolositor. Nu vrem să speriem animalele şi nici să îiînfricoşăm pe oameni.

Cântecul picăturilor de argint era mirific. Am maimers puţin şi am ajuns aproape de sfârşitul pădurii.

Acolo era mai bine. Nu mai ploua şi pe de altăparte, soarele ne dezmierda cu plăcuta lui căldura.Am rămas pe gânduri. Cum să fie aşa o minune chiarla sfârşitul lui noiembrie?

A apărut ca prin minune şi regina Toamna.Ea a cer-tat ploaia care tocmai încetase şi i-a poruncit săacopere întregul Regat.Am intervenit şi eu:

- Zâna Melopeelor, mă numesc Ana, şi aş vrea săte rog să nu mai trimiţi ploaia şi vântul să ne inundeşi să ne împiedice să culegem roadele ce cu dărnicieni le-ai dăruit. Îţi fac o propunere: mai lasă căldura osăptămână şi îţi vom face o mare surpriză!

Zâna mi-a ascultat ruga şi toţi oamenii, dar şi ani-malele şi-au adunat în panere rodul bogat: gutuiamărui, cu puf galben ca de pui, mere şi pere, aluneşi ghinde.

Gospodarii au cinstit-o pe Zâna Toamna, orga-nizând un festival- Festivalul Toamnei şi au condusanotimpul în lungul său drum către un alt an, sus-pinând după bunătatea şi rodnicia sa.

Andra CUMPENAŞUClasa a IV-a C

Este iarnă. Fiica cu cojoc gros şi rochie din fulgi acăzut mohorâtă peste meleagurile noastre. Decembrie sescurge, se scurge şi stop… Zilele trec , din ce în ce maigreu şi mă apasă tare faptul că nu mai ninge. Suntem înpreajma sărbătorilor şi singurul cadou pe care îl vreau dela Moş Crăciun, este o cutie plină cu zăpadă albă şi sclip-itoare.

Cu toate acestea, să nu uităm de brăduţul ţeapăndin mijlocul camerei în jurul căruia se adună toată familiaîn seara de Crăciun. În fiecare an, este împodobit cu ceamai mare grijă de copii, părinţi, bunicuţe şi bunici.

Stau ore şi privesc continuu dansul luminiţelor celuminează cetina omuleţului verde. Anul acesta, a îmbră-cat o haină cu coloritul unui curcubeu după o ploaietorenţială de vară. În vârf, o mică steluţă aurie ţine loculunei pălarii.

În mintea mea, există o mie de întrebări pentrufiecare lucru de pe pământ, dar cele care îmi stârnesc cu-riozitatea sunt: ce semnifică bradul, de ce, dintre toţi co-pacii, el a fost ales Pomul Crăciunului? De ce nu putea fiales un stejar sau un plop?

Îmi doresc să aflu care este povestea brăduţului.Am cercetat în toate enciclopediile mele şi am aflat că elsimbolizează, prin forma sa triunghiulară, Sf ânta Treime,iar ornamentele cu care este împodobit, semnifică bogăţiaşi cunoaşterea, asemeni pomului sacru din grădina Ede-nului, în care se găseau merele, fructele cunoaşterii. Ştiucă, atunci când fugea de oastea lui Irod, Fecioara Maria arugat un stejar să o adăpostească, dar acestuia i- a fostfoarte frică. Apoi i-a cerut unui plop, dar şi el era în-spăimântat. Norocul ei a fost că un brăduţ a invitat-o la el

să o adăpostească. De atunci, împodobim bradul ca unsemn de recunoştinţă fiindcă l-a salvat pe Iisus.

Culoarea lui verde rămâne aceeaşi de-a lungulanului. Ea simbolizează speranţa veşnică a omenirii. Esteculoarea tinereţii, a speranţei neînvinse, a belşugului na-turii. Toate acele bradului se ridică spre cer, reprezentândgândurile omului care se întorc spre ȋnalturi şi, de undealtundeva îi poate veni ajutorul?

Beteala roşie semnifică darul lui Dumnezeu pentrunoi. Clopoţeii atârnaţi înseamnă călăuzire şi regăsire.Lumânărelele, înlocuite acum de beculeţe multicolore,arată recunoştinţa omului pentru Steaua din vechime.

Chiar şi bastonaşul-acadea are o explicaţie-mânaîntinsă spre fraţii noştri de Crăciun. Darul, frumos împa-chetat, de sub brăduţ este interpretat ca darul bunăvoinţei,iar cum panglica îl leagă, tot aşa trebuie să fie şi oamenii,uniţi.

Cununiţa de brad, atârnată de uşă, simbolizeazăcaracterul etern al dragostei. Este un cerc nesfârşit al căruiînceput şi sfârşit nu-l cunoaştem.

M-aş bucura, dacă fiecare dintre noi am cunoaşteaceste lucruri minunate, iar atunci când împodobimbradul, am acorda importanţă tuturor obiectelor, pentru cănu sunt întâmplătoare.

Daria TOMAClasa a IV-a C

Sfârşit de toamnă

Bradul- pomul Crăciunului

Caligrafii14

Primăvara

Cu soare cald şi ghiocei,Pomii şi-au pus muguri-cercei.Fluturi gingaşi plutesc în zbor…Cred că vor să atingă un nor.

Un piţigoi gălăgiosMă priveşte cam sfios.Iar rândunica cea frumoasăÎşi face cuibul lângă-o casă.

Iepuraşul drăgălaş,Cu ochişorii lui poznaşi,Aleargă vesel pe câmpie,Recitând o poezie.

Cred că-i poezia mea!Iepuraşul, jucăuş,Ţine în lăbuţe o laleaPentru poeta .... Karina!

Karina VOCHINClasa a IV-a A

Paștele…

Milioane de îngeri mici Din cer coboară blând,Vestind bucuriePe acest sărac pământ.

Au flori de măr în mână,Și pe cap au mândră cunună Și au venit pentru noi Să ne vestească sărbătoarea Paștelui.

Că atunci ,demult,Când Iisus era pe acest pământ,Iisus din Nazaret, vindecătorEra speranța tuturor.

Că pe vremea minunilor,Pe vremea stăpânilor,Pe vremea lui Ponțiu PilatS-a răstignit și s-a îngropat.Atunci cerul s-a întunecatMai marii au tremurat,Și lumea s-a închinat.

Și a înviat a treia zi ,Cum scria ȋn ScripturiȘi s-a înălțat apoi la ceruri,Iar astăzi noi îl iubim Și îl preafericim.

Andra NIŢULESCU Clasa a VI-a C

Ghiocelul

Un ghiocel mititel,A ieşit la soare el.Să danseze în lumină,Pentru lumea ce-o să vină.

Soarele-l mângâie ușor,Pe al său frumos căpşor.Vântul să-l atingă ușor,Pe frumosul său trupșor.

Așa este ghiocelul,Cel micuț şi firăvuț.Este răsfățat el oare,De îi place atât în soare?

Mihai CENUŞĂ Clasa a V-a D

Cartea

O carte frumoasă,Stă aici pe masă.Nu zice nimic,Dar mă învaţă, zic.

Multe informații are,Dar tu le citeşti oare?Dacă nu, ar trebui,Că te învață să știi!

Mihai CENUŞĂ Clasa a V-a D

Caligrafii 15

Templul culturii, în care am avut pentru primadată contact cu educația este Școala Gimnazială “MihaiEminescu”. La poarta școlii ne aștepta în fiecare zi chipulîmpietrit de timp al lui MihaiEminescu. De câte ori treceam pelângă acea statuie îmi părea că însușimarele poet național a scris cu razede lumină, printre frunzele copacilorun mesaj pentru noi.

Acest vis trecea repede, căcielevii intrau prin cealaltă parte așcolii. Curtea era plină de luminăchiar și în cele mai înnorate ziledeoarece zâmbetele de pe chipulelevilor aveau puterea de a transmitelumina din inimile lor. Culoareleșcolii au în amintirea lor pașii grăbițiai tuturor elevilor ce au ales caleaacestui lăcaș sfânt al cunoașterii.Colegii mei dragi vor rămâne mereu în amintirea mea caniște călători zglobii ce caută peronul de la care porneștetrenul spre viitor. Uneori se mai pierd, alteori se mai în-curcă unii pe alții, dar mereu vor avea puterea de a mă

trezi din orice somn al tristeții sau al melancoliei, oricâtde puternic ar fi acesta. Trebuie să recunosc că și eumi-am pierdut drumul în această agitație de câteva ori, daratunci, exact la momentul potrivit, a apărut un profesor

sau a venit un coleg și mi-a arătat zâmbitor di-recția. Profesorii școlii sunt oamenii care ne-aufost alături în patru ani minunați din viețile noas-tre. Acești eroi ai educației și-au sacrificat o partedin viața lor pentru a ne ajuta pe noi să ne pregă-tim pentru viitor și au știut când să ne dea palmace ne trezește la realitate în momentul în care noine-am pierdut în propria lume. Pentru mine,școala nu înseamnă o sală de curs cu bănci și ocatedră, pentru mine școala înseamnă oameni șifiecare om pe care l-am întâlnit în această școalăa fost special.Acesta este ultimul an pe care îl petrec în aceastăgară spre viitor. Nu știu sigur unde o să mă duc,nu știu pe cine o să întâlnesc pe drum, dar știu căo să păstrez această școală în inima mea oriunde

m-aș duce.

Robert ZAMFIRClasa a VIII-a D

Ninge, ninge!...A venit iarna!.... Se aud glasurilecristaline ale copiilor la sosirea primilor fulgi de nea. Opătură albă și pufoasă se așterne ca prin minune pestepământul negru ca tuciul de cărbune.

Crăiasa Zăpezii se grăbește cu caleașca parcă bătutăde nestemate și trasă de reni să aducă bucurii pe pământoamenilor.

Eva,o fetiță ca oricare alt copil, pare să nu se bucurede venirea iernii. Este un copil al străzii, care nu cunoaștebucuriile vieții mai ales că a fost părăsită de familie chiarîntr-o noapte de Crăciun. Obosită, înfometată ,dar cu ochiistrălucitori ca două diamante, pășește timid pe stratul grosde zăpadă, în ciuda încălțărilor care nu se potriveau.

Uitându-se spre cerul alb, parcă pictat cu nori diferițica formă, observă cum un fulg de zăpadă îi cade în mânaamorțită și, de teama de a nu-l pierde , îl întreabă:

- Cum te cheamă și de unde vii?- Mă numesc Fulgușor și am venit cu cei trei frați

ai mei! răspunse fulgul de nea, spre surprinderea fetei.- Ce bine că tu ai frați, eu sunt singură pe lume!

răspunse Eva îngrijorată.Văzând cum Fulgușor începe să se topească, Eva

disperată să nu-l piardă îl imploră:-Fulgușor, nu pleca, acum tu ești singurul meu pri-

eten! Văd că te topești, ce pot face pentru tine?- Eva, încearcă să mă duci într-un loc răcoros!

Deodată, din înaltul cerului, coboară într-o fru-moasă rochie albă, cu ghirlande, Crăiasa Zăpezii, cu obaghetă magică.

-Se apropie Crăciunul , Eva, ce dorință vrei să-ți în-deplinesc?

Uitând parcă pentru o clipă de faptul că era singură,Eva spuse hotărâtă:

-Vreau ca prietenul meu, Fulgușor, să nu mă

părăsească……!-Nu, Eva, vorbeam despre tine, ce-ți dorești pentru

tine? (…)Un moment de tăcere a intervenit între cele două.

Crăiasa Zăpezii se hotărî:-Pe Fulgușor am să-l transform într-o lacrimă iar

pentru tine…-Cum într-o lacrimă? Și ce voi face cu el?-El va face parte din tine, din privirea ta și de acum

îți promit că nu vei mai vărsa nicio lacrimă, de teama dea nu- l pierde, vei fi tot timpul fericită!

Evei nu-i venea să creadă ce aude, însă când se uităîn spate, auzi un glas mlădios, parcă familiar, care o striga:

-Eva, Eva, sunt mama ta! Copilul meu drag, de cândte caut!

-Nu vă cunosc, răspunse Eva, eu sunt orfană! Poatemă confundați cu altcineva.

-Nu, Eva, ești fata pe care o credeam pierdută. Aiochii mei, părul negru ca abanosul, trupul zvelt ca al uneibalerine…ești fata mea!

Ușor confuză, dar în același timp bucuroasă deaceastă întâlnire, Eva a vrut să îi mulţumească Crăiesei,dar ce să vezi, un băiat și o fată se apropiară de ea:

-Eva, suntem frații tăi, Maria și David…ne pare binesă te cunoaștem!...

Fetița care nu a știut până în acel moment ce este feri-cirea, a devenit din ce în ce mai încrezătoare, iar magiaCrăciunului îi va aminti de Fulgușor și de minunile dinviața ei.

Maria FORTINIClasa a IV-a C

La porţile cunoaşterii

Eva și magia Crăciunului

Ioana RABAN-MOTOUNUClasa a V-a D

Caligrafii16

Într-o noapte de toamnă, se ținea o conferințăîn orașul prichindeilor. Habarnam se plictisea,deoarece la conferință se discuta despre un subiectneagreat de el, „Politica”. Deodată, observă lafereastră o steluță argintie care îi zâmbea. Habarnamse sperie de ea şi țipă:- Știetot, vino puțin, esteun extraterestru minusculpe acest geam!- Încetează cu prostiile,Habarnam!- Dar nu sunt prostii,vino, și convinge-te sin-gur!- Neavând ce să facă,Știetot veni la Habarnam.- Acesta nu este unextraterestru.- Atunci, e un vampir. - Termină cu prostiile serăsti Știetot. Nu esteniciun extraterestru șiniciun vampir.- Atunci, ce este?- Nu sunt sigur, dar îți garantez, că nu este un mon-stru sau ceva înfricoșător.- De unde știi?- Uite, îți zâmbește, este un fluture înghețat. După terminarea conferinței, prichindeii, pe înserat,se întoarseră acasă.În timp ce mergea spre casa sa , Habarnam a observatcă plăcuța de la capătul străzii, pe care locuia nu maiindica Strada Viorelelor, ci strada Crivățului. Casele de pe stradă păreau scufundate în împărățiaZăpezii. Când a ajuns acasă,Habarnam și-a luat pernași pilota și s-a ascuns de teamă, sub pat. Din când în

când, șuierul vântului pătrundea pe la tocurileferestrelor și prichindelul se speria. Habarnam avisat-o pe zâna Iarna că a sosit în orașul său și l-aținut trei luni sub a sa putere. Speriat, Habarnam s-atrezit.

Știetot preocupat de fenomentul care sepetrecea afară căuta prin cărțile sale deștiință explicații. El descoperi că înîmpărăția Cerului temperatura a scăzutși păcăturile de ploaie s-au transformatîn acești fulgi, care zboară hazliu pe lafereastra sa. Acești fulgi gingași aflăȘtietot, că se numesc fulgi de nea.Dimineață, prichindeii au constatat căfulgii de nea se așezaseră peste tot șiformaseră un covor alb.Toți copiii voiau să se joace cu fulgiide nea, dar nu s-au jucat decât puțin,mâinile le înghețaseră și au intrat încasă.Știetot chemă pe toți prichindeii și lepovesti ce citise despre fulgii de nea.El le dădu următoarele sarcini: să

aducă la croitor toate păturile pentru a le confecționahaine groase și mănuși, zidarii să facă câte o sobă înfiecare casă și ceilalți să adune surcele pentru a seîncălzi.Știetot i-a învățat pe copii cum să facă săniuțe. Eis-au dat cu săniuțele pe derdeluș toată ziua.Derdelușul era plin de veselie.Prichindeii au fost încântați de iarna cea neașteptată. Acum, după plecarea iernii, cabinetul doctoruluiPilulă este plin de pacienți răciți.

Delia ACHIMClasa a IV- a C

Toţi ştim despre un anotimp, dar numai unuladuce bucurie, iar acesta se numeşte vara.Vara estemomentul când regele îşi pune ochelarii şi îşi trimiteenergia pentru ca noi să avem căldură. Noaptea, căl-dura mai trece, dar răcoarea naturii abia îşi facesimţită prezenţa. Luna şi prietenii ei, stelele, vin pecerul albăstrui închis şi se aprind ca şi sfântul soare.Pădurea răcoroasă, seara, face comandă pentru mar-

ile costelaţii. Vântul nu se schimbă. Seara mareastrăluceşte ca cerul plin de stele.Oamenii iau un locşi se uită la ce au adus anotimpul vara şi mamanatură.

Nopţile de vară sunt minunate prin răcoarea lor şiliniştea pe care o aduc.

Andrei RĂDUNEAȚĂ Clasa a VI-a C

IARNA, ÎN ORAŞUL PRICHINDEILOR

O noapte de vară

Caligrafii 17

Primăvara

Primăvară, vino-ndată.Vreme bună te aşteaptăSă ne faci zile plăcute.Niciun om să nu le uite!

Primăvara e frumoasăO să poţi ieşi din casăFără nicio haină groasăChiar de e vreme ploioasă.

Primăvara s-a trezit Pomul a şi înfloritVremea e pe încălzite,Florile sunt înflorite.

Alexandra Mogodici Clasa a VI-a C

Primăvara mea frumoasă

Anotimpul înflorit,anotimpul a sosit Cu flori multe în copaci, flori ce mie ȋmi sunt dragiPloile n-au încetat şi în casă m-au blocatEu de scris m-am apucat.

În caietul meu „pitit” gânduri am înşirutit.Primăvara mă inspiră şi mă face mai seninăFlorile se risipesc,corcoduşe se ivesc Copiii se întâlnesc,sub copaci se-ngrămădesc.

Primăvara mea crăiasă, primăvara mea ploioasă!Te aştept cu drag în casă să-mi aduci vreme frumoasăVreme bună de ieşit,chiar şi de grădinăritPrimăvara mea frumoasă , îţi urez ,,bine-ai venit!”

Alexandra Mogodici Clasa a VI-a CAnotimpurile

Primăvara lucitoare,A adus multă culoare.Fluturi zboară, zboară...Iar razele soarelui coboară.

În vara călduroasă,A înflorit margareta grandioasă,În iarba înverzită,Se află floarea-soarelui aurită.

Toamna colorată,Este mereu bogată.Pe cerul gri,Soarele nu se va ivi.

Iarna friguroasă,Este şi foarte graţioasă.Bradul vigurosVorbeşte cu omătul pufos.

Andreea FLORESCU Clasa a IV-a A

Doamna învăţătoareDoamna învăţătoare,E frumoasă ca o floare,Dumneaei ne-nvaţă multe,Şi definiţiile ascunse.

Doamna este blândăŞi ne învaţă exerciţiileCu paranteză rotundă,Într-o secundă.

Este iubitoare,Exact ca un soare.Şi când mare o să crescCu drag am să mi-o amintesc.

Andreea FLORESCU Clasa a IV-a A

Caligrafii18

Intotdeauna m-am gândit care anotimp îmiplace mai mult, până ce mi-am dat seama că fiecareare frumusețea lui.

Primăvara, ghioceii își scot clopoțeii de subzăpadă, căldura soarelui dezmiardă mugurașii,clopoțeii și zambilele sunt îmbătate de parfumuri,toporașii se închină gingașelor lăcrămioare, gândă-ceii vin în pla-toșe zmăltuite,mieii se joacăpe câmpulverde. Însfârșit, zilele sefac mai lungi,mai blânde.Câtă fru-musețe, câtăsimfonie, câtăveselie pestetot !

Al doileaanotimp, celmai călduros, unde soarele-și face de cap, este Vara,zâna cea bălaie. Vara, spicele de grâu și secară suntacoperite cu aur greu, dând să se frângă de la adiereavântului, cântecul păsărilor se împletește cu cel alcopiilor. În nuferi, ca-n niște potire plutitoare, curgraze de aur, pădurea toată este pictată în verde. Pășu-nile si munții sunt acoperiți cu verdeață, iar lângătrunchiul copacilor poposesc ciupercuțe ca niște că-suțe cu acoperișurile colorate în care se adăpostescspiridușii.

Frumoasele seri de vară ne mângâie cu șoaptelepădurilor și ale apelor, parcă totul zâmbește soareluigata să apună.

Toamna este anotimpul în care natura amorțeșteîncetișor. Lacrimile lui septembrie stropesc pămân-tul, privighetoarea a plecat, nu i se mai aude trilul.Păsările călătoare parcă vâslesc în înălțimi, iar frun-zele au început să ruginească. Gâze plăpânde

amorțite de frigul timpuriu, cautăadăpost sub stratul proaspăt defrunze uscate. Recoltele seculeg, oamenii își fac provizii, feri-ciți că au avut noroc de grâne.Plopii încep sa șuiere, parcăanunțându-ne că se apropie iarna.

Iarna, natura se cufundăîntr-un somn lung și liniștea începesa cuprindă întinderile si pădurea.Norii cenușii si-au găsit locul pecer , steluțe argintii încep să cadă,totul seamănă cu o frișcă foartebine bătută din bucătăria mamei.Râul s-a acoperit cu o pojghiță

subțire și a încremenit , crenguțele copacilor par aavea mănuși de omăt.

Fiecare anotimp este un început. De fiecare datămă bucur. Aș dori ca timpul să rămână în loc, încopilăria mea, să mă urc la un capăt al curcubeuluiprimăvara și să cobor iarna.

Erica GUIȚĂ-ALEXADRU Clasa a V-a B

Într-o seară senină de iarnă după cină, la culcare,mă bag în pat, sting lampa şi încerc să adorm. Suntfoarte obosită. Gândurile mă cuprind. Aprind lumina,iau cartea cu poveşti şi încep să citesc. Nici nu maimi-aduc aminte când m-a furat somnul.

Dintr-o dată, m-am trezit într-o pădure mare – pă-durea Zânei-Bune din povestea pe care o citeam. Totulera alb în jurul meu ca o beteală ce se aşternuse pecrengi. Vieţuitoarele pădurii păreau vrăjite defarmecul naturii de gheaţă. În vizuina ei, vulpea păreaneclintită. Lupul parcă nu mai avea glas să vorbeascăcu luna, o căprioară scormonea zăpada, iar ursul dor-mita în bârlog.

Dintr-o dată, a apărut şi Zâna cea Bună, îmbracatăcu o rochie albă de mătase ţesută cu fire de aur şiargint. Pe cap purta o coroană de diamant, iar în mânăţinea o baghetă fermecată.S-a apropiat de mine şi mi-a zis:- Zmeul cel Rău mi-a furat inelul magic. Te rog,ajută-mă să-l recuperez! Te voi răsplăti. Zâna, de o

frumuseţe răpitoare, avea lacrimi în ochi.- Am să te ajut, Zână Bună, am răspuns fără să staupe gânduri.

Împreună cu zâna am mers în caleaşca ei fermecată,până la peştera zmeului, care dormea profund. Copiiiacestuia se jucau cu o minge. Am intrat în vorbă cuei, le-am dat dulciuri şi i-am întrebat unde ţine tatăllor inelul. La vederea bunătăţilor oferite mi-au indicatdeîndată ascunzătoarea. Cu inima cât un purice defrică am luat inelul şi am plecat în mare grabă. Inimaȋmi bătea atât de tare că aveam senzaţia că stă să sarăafară din piept. La vederea inelului Zânei cele Bune ise lumină chipul de fericire.- Îţi mulţumesc, draga mea prietenă! Aş vrea să-ţi în-deplinesc cea mai arzătoare dorinţă. Când o să ainevoie de mine să mă chemi şi eu voi veni cât ai clipi!

Visul îmi fu întrerupt de glasul mamei. Aş vrea săvisez mereu atât de frumos.

Alexandra GROSUClasa a V-a B

Patru surori minunate

Un vis frumos de iarnă

Andrada DIȚĂClasa a V-a B

Caligrafii 19

Mi-am amintit brusc de ea... poate-i unvis, poate-i doar vreo plăsmuire puerilă a minții mele

sau poate, e dorul nespus de acele clipe, dor pe caremă străduiesc cu greu să-l ascund. Întrevăd printreclădiri conturul neregulat ce se unește cu cerul.Urmez același drum pe care l-am urmat zi de zi timpde mulți ani, iar acum îmi pare un labirint inter-minabil. Mă ghidez după contur care încet- încetdevine o clădire. E frig... frig și întuneric, dar con-tinui să merg până ce mă trezesc în fața porții. Cuaceeași reticență pe care o simțisem cândva, intru.

Sunt acum prezent în vidul de beton al curțiișcolii. Ceea ce cândvapărea un univers viucolorat al fericirii cucopiii pictând lumeaîn culorile zâmbetelorîn permanență pechipuri este acum unspațiu gol și rece, de-limitat doar de imagi-nația mea. Parcăexistența acelor copiia fost redusă la stadiulabstract de concept.Înot prin marea aceeade beton tare, până ce,într-un final, ajung laintrarea în ceea cepare un univers nou cecândva l-am cunoscutși eu.

Sunt pus în fața unor culoare infinite spre unnecunoscut sumbru. Pașii mei răsună de zeci, poatechiar sute de ori, parcă cu fiecare mișcare a mea acelspațiu uriaș se cutremură. Mă opresc câteva secunde,o dată la câteva minute pentru a trage o privire rapidăîntr-o axă temporară nouă înghesuită într-o clasă.Văd podelele parchetate îmbodobite armonios c-unstrat subțirel de praf, văd tablele ce poartă în ele re-flexiile unor suflete pierdute, văd scaunele ca niștecuști... văd toate acestea și amintiri dintr-o altă viață

mă năpădesc. Mă întreb dacă sunt ale mele sau poateale altui nefericit care la un moment dat s-a rătăcit șiel prin negura timpului și a sfârșit aici.

Urc scările cu teamă. Clădirea se zguduie lafiecare pas al meu, parcă urc scările către rai. Privescpreț de o clipă în urmă și rămân înmărmurit văzândcă scările urcate până atunci au dispărut. Unde? Nuștiu... pur și simplu nu mai sunt acolo. Fie că vreau,fie că nu, trebuie să urc încă o dată. Dintr-un motivla fel de bun ca oricare altul, mi-e mult mai greu săînfăptuiesc această misiune.

Ajung la etajul unu, respirația mea neregulatăfiind singurul sunet care se aude. Văd aceeași ușămasivă, din lemn deschis la culoare, cu același modelplictisitor, cu aceeași clanță lucioasă. Pun mâna peea și o retrag ca ars. Mi-e frică. Pentru prima dată decând umblu fără vreo direcție în acest vis, simt cămi-e frică. Să intru? Să nu? Toate aceste întrebări îmisfredelesc creierul și-mi îneacă inima într-o teamăcutremurătoare. De ce mă simt așa? Am intrat aici demii de ori, de ce acum? E nevoie de un efortsupraomenesc doar să mă apropii, dar când apăs peclanță rămân surprins cât de ușor poate să fie.

Înmărmuresc în prag. În locul dezordinii or-donate, în locul mulțimii de scaune ce-și așteaptăabandonate următoarele victime o văd pe ea. Era sin-gură la geam... singură ca-n ziua în care am cunos-cut-o. Se întoarce către mine. E exact cum mi-o

aminteam. Are acelașipăr șaten deschis șilung ce în razele soare-lui pare să lase în urmăo cărare de scântei. Areaceiași ochi căprui încare simt că mă înec.Are același zâmbet deperle de un alb imacu-lat. Aceeași siluetăscundă, aceeași umerimici ușor încovoiațispre interior. E aceeași!Chiar e aceeași pe careo știam! Îmi zâmbește,iar eu încerc să-irăspund cu un zâmbetfals și neîndemânatic.

- Da, exact ca tinearată și școala mea... N-ai idee cât de dor mi-a fost!

Afară se înseninează brusc, aud clopoțelul iardintr-o dată culoarele sunt pline de elevi ce se îm-bulzesc pe ușă. Ea îmi spune pe același ton calm șidulce pe care l-a avut mereu:

- Hai în bancă, avem mate...

Dragoş ULEANUClasa a VIII-a D

Închisoare a tinereții mele

Andreea Bianca POPAClasa a V-a D

Ștefan STOICAClasa a III-a B

Caligrafii20

MamaMama o făptură frumoasă,Alături de care te simți acasăMama, cea care te-a născut,Lângă ea nu te- ai temut.

Oh, ce inimă simplă și frumoasă!Ce chip de crin înalță!Ea parfumul florilor poartăDeschizându-şi a sufletului poartă.

Acel înger păzitorCe veghează asupra tuturor.Cu ea să nu-ți fie rușine Și-ar da viața pentru tine.

Mama, zâna zânelor,Dă viață lungă viselor,Dă speranță sufletelorȘi viață lungă deșertelor.

Are un ideal în viață Să te crească,să te protejeze și să te îngri-jească,Tu să o iubești mereu,E un dar de la Dumnezeu.

Andra NIŢULESCU Clasa a VI-a C

Melancolia copilăriei

Stau, și privesc îngândurată, Pe geamul înghețat și fumuriu, O lacrimă-mi mai curge câteodată...Și sufletul îmi e pustiu.

Până și norii plâng acum cu mine, Iar solul e batista lor,Dar cea mai aprigă furtună Se dă-ntre mine și-al meu dor.

Amintiri răscolitoare Îi dau târcoale inimii speriate, Iar soarele nu mai apare, Copilăria fuge, gonește departe...

Dar trebuie să fie o scăpare Din acest ocean de-amărăciune, O rază de speranță poate-apare Să vindece tot ca prin minune.

Ana-Maria TUDORClasa a VI –a E

The Unknown

I know where I will go, yet not where I will be,Have witnessed much but have yet to see;Fire is my blood, and my heart is steady,Steel is my bone, and my soul is ready.

My swords will cut, but never rust,Life was false, so in death I trust.I could not run, I could not fleeI can only hope… that she waits for me.

By Andrei-Alexandru BEŞLIU-GHERGHESCUClasa a VIII-a D Teodor IONESCU

Clasa a VII-a D

Caligrafii 21

Colidând potecile din pădurea de peste râul rece şilimpede precum cristalul , m-am hotărât să mă întorc,dar un gând ascuns nu-mi da pace şi mă tot îndemnasă mai stau, aşa că am rămas. Nu eram singură, eramcu căţeluşul meu,Puffy. Puffy eracel mai bun pri-eten al meu. Lui îispuneam toateproblemele mele,el nu mă certaniciodată. Întot-deauna mă ȋnsoţeaşi mă asculta fărăsă mă întrerupă.

Era prietenul meu devotat.Mergeam de ceva vreme şi cu cât înaintam mai

mult,cu atât mi se părea că poteca cea îngustă şi plinăde noroi se lungeşte. Dintr-o dată, m-am uitat în josşi atunci, ca într-un vis nedesluşit, îmi dau seama căpoteca era de argint şi în faţa mea apăru o Zână, cuun păr lung care părea de argint, îmbracată într-omantie lungă strălucitoare, plină de fulgişori strălu-citori.Aceasta mi-a spus că mă va lăsa să merg acasă

dacă îi voi aduce fulgul vorbitor. În plimbarea meaneobişnuită, mergând mai departe am dat pestepoteca de aur, unde apăru o zână mai frumoasă decâtprima, care avea părul din aur.O chema Aura, fiindcăavea o coroană pe cap din aur şi era îmbracată într-orochie atât de strălucitoare de îţi lua ochii. Era de ofrumuseţe rar întâlnită. Parcă eram într-o lume a bas-melor din care nu mă puteam desprinde. Aceasta îmispuse că imi va da fulgul vorbitor dacă îi aduc flu-turele fermecat. Dar unde puteam găsi un fluture înmijlocul iernii, cu atât mai mult unul fermecat ?!?

Dintr-o dată, apăru o ursitoare care îmi dărui flu-turele fermecat. Eu i l-am dat Aurei, aceasta dându-mi în schimb fulgul vorbitor. Primind fulgul Zânam-a lasat liberă să plec acasă într-o caleaşcă bătutăcu pietre scumpe trasă de cai ȋnaripaţi şi condusă deun vizitiu îmbrăcat ȋntr-un costum de un alb imacu-lat.

În acel moment, alarma la ceas a sunat, iar eu, încăsub magia dulce a visului, m-am trezit speriată, darîn acelaşi timp fericită cu gândul la zânele frumoasepe care le întâlnisem.

Alexandra GROSUClasa a V-a B

Pădurea este un loc minunat. În ea oameniise pot relaxa sau o pot explora, făcând drumeţii.

La intrare, te aşteaptă poteca ce te conducepână la capătul celălalt al pădurii. Pe margine, se aflăcâteva floriceleprintre stejariibătrâni. În timp ce te în-drepţi spre inimaei, pădurea începesă devină din ce înce mai întunecată.De-o parte şi dealta a potecii seaflă arborii înalţice se văd de lakilometri distanţă.

P r i n t r e„giganţi” se aflămici floricelepitite prin firicelele de iarbă. Ciripitul păsărilor oferăun concert magic. Drumul devine din ce în ce mai în-tunecat, iar gâzele încep să îşi facă de cap. Fluturaşiizboară şi albinele muncesc, culegând nectar. Cu câtpătrunzi mai adânc în pădure arborii sunt din ce înce mai înalţi.

Se mai aude câte un bâzâit de insectă, ceeace te face să crezi că te apropii de locul unde ele suntstăpâne.

Din inima pădurii, tot traseul parcurs, pare cafiind dispărut printre copaci. Doarpietrele care îl mărginesc reuşescsă-l deseneze. În partea cealaltă apădurii, o căprioară veselă fuge pelângă un râu. O veveriţă cu coadastufoasă, sare din creangă încreangă. Dacă până acum a fostparadisul insectelor, florilor şi alpăsărilor, acum urmează paradisulanimalelor care este format dindiferite specii periculoase sau maipuţin periculoase.

Eu cred că pădurea este un locde care, după ce-l vizitezi, imediatte îndrăgosteşti iremediabil de el.

Alexia Teodora BADEAClasa a V-a B

O pădure fermecată

Pădurea

Maria COMANClasa a V-a B

Caligrafii22

A sosit primăvara, anotimpul plin de viaţă,veselie şi frumuseţe. Pomii reîntineriţi îmbracăveşmintele de smarald, care se asortează cu iarba

fragedă de pe câmpiile întinse. Roua care s-a depuspe verdeaţa naturii se aseamănă cu o lacrimă, cu operlă. Păsările par ca nişte vâslaşi pe marea ceruluialbastru. Râurile dezgheţate, în care se oglindeştemândrul soare, strălucesc ca diamantele.

Mara observă ceva ciudat: pomul uscat dinfaţa casei sale, devine iar ce-a fost odinioară: tânăr,falnic, plin de muguraşi. Şi cine credeţi că era în

spatele lui? Chiar Zâna Primăvara; mai încântătoareca oricând. Avea părul ca abanosul, pielea albă cazăpada, ochii albaştri ca două safire sclipitoare şirochia lungă, din mătase. Cu mult curaj, fetiţa o în-

trebă:– Este adevărat că voi, zânele, pictaţi aripile flu-turilor?– Da! Dar e nevoie de multă răbdare. Doar aşa,vor arăta minunat!– Şi cine vă ajută? Aceste insecte suntnenumărate!– O ... micile mele prietene ... păsările.– Cum?– Îşi iau în cioc o pensulă mică, iar dacă suntprea neîndemânatice, pictează cu ciocul. Deaceea ştiu procedeul cu viermişorul.– Ce interesant pare!După un timp, Mara s-a trezit în camera sa.

Ce păcat că totul a fost doar un vis!

Teodora MATEI Clasa a IV-a A

Orice copil şi-a dorit să aibă grijă de un ani-mal. Eu am avut norocul de a avea un animal decompanieîncă demică. Acestanu este doarun animal,ci chiar pri-etenul meu.

Cândaveam nouăani, i-amspus buniciimele cât demult îmidoresc unanimal. Cuocazia zileimele de naştere, bunica mi-a dăruit o pisică.

Era cel mai frumos animăluţ pe care îlvăzusem vreodată, astfel încât de îndată am botezatpisica, punându-i sugestivul nume Bella. Aceastaera mică şi graţioasă. Avea doi ochi mari, blânzi şiluminoşi, de culoare măslinie, iar blana albă, cupete maronii şi negre îi dădea o graţie apartefăcând-o să fie într-adevăr specială.

Bella m-a învăţat ce înseamnă responsabili-tatea. Am avut grijă ca ea să fie curată şi îngrijită şisă nu ducă lipsă de nimic încă din ziua în care am

primit-o.Chiar dacă aveam multe

teme şi lucruri noi de învăţat, nu amuitat-o pe prietena mea. Imediat ceveneam de la şcoală, mă duceam laBella şi o alintam. Ştiam că oricineare nevoie de o mângâiere.

Bella nu este un simplu ani-mal. Ea este cea mai bună prietenă amea şi o iubesc mult. Îmi esteaproape sufleteşte, precum un om,ştiu că mă înţelege atunci când sunttristă şi se bucură atunci când suntfericită. Un animal îţi poate fi celmai bun prieten, iar atunci când teuiţi în ochii săi îţi dai seama că, une-

ori, cuvintele sunt de prisos pentru a-i spune cuivacât de mult îl iubeşti.

Anda ROBEAClasa a V-a D

Zâna Primăvara

Animalul meu de companie

Andreea Bianca POPAClasa a V-a D

Alexia Teodora BADEAClasa a V-a B

Caligrafii 23

Prin deasa şi cenuşia ceaţă, ultimele raze de soare,încăpăţânându-se să mai mângâie măcar o datăpământul aspru biciuit de zgomotosul vânt, încă sezăresc printainice ascun-zişuri. Iarna îip o r u n c e ş t eToamnei, soramai mică sis l u j i t o a r e aIernii, să-şiîncalece calulde brumă şi săpornească ladrum cătretoate meleagurile, ca să mai dea încă o dată de vestecă în curând va veni Iarna cu viscole şi geruri în-grozitoare. Toamna spuse că va face întocmai, dar înloc să încalece bătrânul său cal, plină de invidie, furăIernii maiestuoasa sa sanie de gheaţă. Aceasta eratrasă de cei doi cai albi, Ger şi Ingheţ.

Şi aşa porni Toamna la drum...Neascultătoare, eaîncepu să împrăştie vânturi friguroase, dezbrăcă toţi

copacii complet şi, în final, aruncă asupra satelor unviscol cumplit, de a îngheţat apa găinilor şi s-au for-mat ţurţuri imenşi care atârnau de streşini, gata-gatasă străpungă nemilos bătrânul pământ.

Când Iarna află de la sentinelele sale ce făcuToamna, trimise degrabă paznicii de zăpadă să oprindă şi să o aducă la castelul său. După judecată,Toamna fu exilată în muntele Gheţar, până se va re-vanşa faţă de tatăl său, Anul; acesta i-a dat puterimiraculoase, dar ea le-a folosit în feluri îngrozitoare.

- Eu doar am vrut să nu mai fiu tratată ca o sluji-toare! se răsti ea.

-Tatăl nostru m-a ales pe mine si pe surata noastră,Vara, să fim stăpâne asupra lumii. Tu, împreună cuPrimăvara, sunteţi ajutoarele noastre. Noi vă preţuimşi vă iubim şi nu am putea să ne descurcăm fără aju-torul vostru- spuse Iarna.Toamna tăcu, fiindcă ȋşi înţelesese greşeala şi îşi ac-

ceptă pedeapsa.

Iustin ILIESCUClasa a IV-a C

Într-o toamnă ruginie, în Pădurea Fermecată, sepetreceau lucruri stranii.

Din ceața deasă, a apărut o fetița cu părul bălai, îm-brăcată într-o rochiță de mătase, brodată cu un modelde frunze uscate si ȋncrețite. Purta o coroană de aurfin, cu o frunză în vârf.

Era Toamna. Pășind ca o prinţesă, cu buzele ei decatifea a sărutat natura, care dintr-o dată s-a ofilit.

Liliacul de emoție a înflorit a doua oară. Copaciiîși apleacă crengile bătrâne spre pământ, lăsând săcadă haina scumpă de aur a frunzelor.

Pe cer, norii par ca o rouă de argint în valuri, iarlacul se lasă purtat de vânt , formând și el alte valuride argint.

Toamna, întârziată fără vreme, alungă căldura careîmbrățișa cu mâinile ei fiebinți natura în timpul verii.

Și pleacă toamna mai departe, plimbându-se pringrădini, lăsând în urma ei un covor de frunze moarteși frigul năpraznic.

Lidia PETRIAClasa a IV-a C

O iarnă grea

Toamna…

Ioana ȘTEFANClasa a VII-a D

Andreea OPRIANClasa a V-a B

Caligrafii24

Gerul râdea la lemnele ce ardeau în sobă.Caseleerau acunse după plapuma de argint. Fumuri tainicese urcau în văzduh ca niște fantome ale iernii.

Fluturii gingași și albi își luau zborul dinînălțimile înghețate. Cădeau ca niște lacrimi ale ce-rului. De pe armăsarul său pufos, norul Neînfricat,viscolul privea uimit de puterile sale de gheață.Acesta îi ajuta pe fulgii învățăcei să zboare.

Copiii ieșeau afară, în haine groase. Râdeau șichicoteau. Gerul le așternea bujori în obraji și prafde gheață pe năsucurile firave. Părinții erau și maibucuroși când își vedeau fetițele făurind cu mânuțelereci, oameni de ză-padă. Băieții aveaugrijă ca fetele să nucadă în zăpada dincristale neprețuite.

Priveam pefereastră și, brusc,un fior de gheață atrecut prin mine. Unfior care parcă îm-pletea râsetele copi-ilor cu o tristețecruntă. Gândul mi-azburat pe aripilealbe ale unui îngerașal iernii la un orfeli-nat. Deși inima loreste umbrită de odurere care nu poatefi ștearsă, toți copiiide acolo se bucuraude fulgii de zăpadă ,ca orice copil. Chipul meu parcă s-a întunecat la acelgând. Știam că orice dar le-aș aduce, nu ar putea alinanici măcar o parte din acea durere...lipsa familiei. Totfelul de idei se amestecau în mintea mea. Aș fi vrutsă-i pot ajuta cu ceva care să-i facă să uite de tot.

Brusc, gândul mă teleportează într-un un loc

ciudat. Un glas firav plângea . Era un copil orfan carestătea la ușa unei case.

-Ce s-a întâmplat? De ce plângi chiar în preajmasărbătorilor?

- Mă gândeam la părinții mei. Aș vrea să măbucur de aceste clipe împreună cu ei. O ideenăstrușnică mi s-a strecurat tainic în minte.

-Vino cu mine! Te voi duce într-un loc frumos.L-am luat de mână. Tremura, nu știu dacă din

cauza frigului năprasnic sau de o teamă bizară. Amajuns la o casă împodobită cu multe decorațiuni. Darlumina casei dăruită de glasul cristalin al unui copilrâzând, lipsea. Acolo, locuia o familie al cărei copilmurise într-un accident. M-am gândit că dacă le-așaduce un copil, toți ar putea să se bucure împreunăde sărbătorile de iarnă.

Când băiatul a ajuns la acei creştini, ochii i-ausclipit de bucuria de a avea o familie.

-Îți vei petrece sărbătorile de iarnă alături deei. Sunt doi oameni minunați, care duc lipsa unuicopil. Fără tine, Crăciunul nu va fi complet pentru ei.

-Voi avea parte de o familie! Îți mulțumescfoarte mult!

S-a aruncat în brațele celor doi și i-a îmbrățișatcu căldură sufletească. O bobiță de cristal, ca unmărgăritar, s-a prelins ușor pe obrajii mei rumenițide frig. Mi-am dat seama că pentru ei asta însemnaadevărata fericire. Nimic altceva decât dragosteaneprețuită a unei familii.

Brusc, o lumină argintie mi-a împânzitprivirea și m-amtrezit în camera mea.

- Oare a fostun vis?

Nu mi-aş fidorit să fie vis , aș fivrut ca cineva săaibă pate de aceastăbucurie.

Mi-am adusaminte cuvintelemamei:”Dar din darse face rai.” De-abiaîn acel moment amînțeles că dăruind cudragoste, primeștidragoste. Mi-ampromis că în fiecarezi să încerc să aducCrăciunul în sufletulunui om sau copilaflat la nevoie.

Alexandra BUZULICĂClasa a IV- a C

Vis de iarnă

Alexia ZAMFIRClasa a VI-a B

Ionuț Adrian NIȚUClasa a VII-a C

,,Vreme trece, vreme vine”

Personajele: Poetul Mihai Eminescu – îmbrăcat ca în secolul al XIX-leaCodrul – în verde, cu frunzişul rarIubita – îmbrăcată modern, cu blugii rupţi, pantofi cu toc şi căşti audio în urechiLacul – îmbrăcat în albastru cu pete roşii

Decor de margine de pădure, cu lac şi vegetaţie săracă, alături un drumeag.

Eminescu (intră agale şi întinde mâinile ca după somn): Oooo, lung somn am dormit! Oare cummai arată ţara mea în prezent? Dulce Românie!...Tare aş vrea să-mi mai revăd plaiurile natale. Să-mi aducaminte de copilărie, de tinereţe,…

Fiind băiet, păduri cutreieramŞi mă culcam ades lângă izvor.Nu văd izvorul. A secat?De-atâta vreme am plecat?

(Se îndreaptă către codru)Eminescu: Codrule! (se ia cu mâinile de cap): Codruţule!

Ce mai faci, drăguţule!Că de când nu ne-am văzutMultă vreme a trecut.

Codrul (trist cu umerii plecaţi): Ia, eu fac ce fac demultCă-ntre timp am şi ,,chelit”Mi-au tăiat copaci, puieţiSunt golaş pentru drumeţi.

Eminescu: Vai de pădurile noastre! Le găsesc rase de pe faţa pământului.Poate măcar apele să fi rămas aceleaşi.

(recită visător) Lacul codrilor albastruNuferi galbeni îl încarcă

(se opreşte din drum şi priveşte lacul uimit)Lacul e acum cam…roşuŞi ceanurile-l încarcă.

(se uită în jurul lacului) Nu mai văd nici stuf,…nici nuferi,…Nu mai este nicio barcă.Peşti, broscuţe şi-alte celeCred că au murit şi ele. (dă din mâini descurajat)

Lacul (oftând trist): M-au înconjurat cu sondeAu forat după metale,Apa mea cea cristalinăAzi e plină de otravă.Râurile se revarsăInundaţii şi torenteSpulberă tot înainte.Munca omului, de-o viaţăPrinsă e de-un fir de aţă.

Eminescu (oftează şi el): Triste vremuri, iar naturaO găsesc complet schimbată.Ia să-mi caut eu iubitaCea gingaşă, de-altădată.

PREMII CONCURS JUDEŢEAN MIHAI EMINESCU

Premii Eminescu 25

(Visător, recită) Atât de fragedă te-asemeniCu floarea albă de cireş,…

Iubita (se apropie călcând sunător pe tocuri)Eminescu (încă recită) Abia atingi covorul moale …(se opreşte brusc auzind mersul zgomotos al iubitei,apoi o priveşte foarte uimit) …???Iubita (cu ton grav): Drăguţe vorbe spui tu, baby!

Dar floarea este…prea fragilă!Cum să rezist în lumea asta?Eu nu sunt aşa emotivă!Îi pun pe toţi la punct c-o vorbă,Cu aroganţa sunt la modă.Prefer fotomodel să fiuSă câştig mult sau, şi mai bine,Decât poet aşa ca tineVreau un bancher sau un magnatŞi am viitor asigurat.

Eminescu (mimând că-i oferă inima lui şi luna de pe cer): …??Iubita (cu ton ironic): Nu vreau Luceafăr sclipitor

Ci mai degrabă un motor.Natura ta nu mă inspirăPrefer o somptuoasă vilă.Deci scrie despre lună, soareDacă le vezi,…că e poluare!(izbucneşte în râs, îşi pune căştile în urechi şi pleacă la

fel de zgomotos).Eminescu: Aşa au ajuns sentimentele în ziua de azi?

Ar fi bună o plimbare pe vechiul meu drum de lângă plopii fără soţ:Pe lângă plopii fără soţAdesea am trecutMă cunoşteau vecinii toţi …

(surprins) Dar drumu-i de nerecunoscut!Ar fi acelaşi! Dar schimbare:Acum e plin numai de gropi.El este de pe vremea meaNu-l grijeşte nimenea?

(trist): Ce a fost frumos în ţara asta ori a fost distrus, ori a rămas în paragină, iar locurile noi parcă mi-ar fistrăine.Eminescu (îngândurat): Nici natura nici iubita

Nu mai sunt ca altădată,Însă văd că societateaA rămas încrâncenată.Guvernanţii de acumNu-s nici ei cu mult mai breji.Tot corupţi, tot cu avereCalcă tot pentru putere.Unde eşti tu, Ţepeş Doamne!?Ca punând mâna pe ei…

(Mirat) Cum? Au imunitate? Am încălcat drepturile omului?

Nu spera când vezi mişeiiLa izbândă făcând punte, Te-or întrece nătărăii,De ai fi cu stea în frunte…

Hm! Prezentul e cam trist. Sper că se vor lumina românii şi vor învăţa din greşelile trecutului.Vreme trece, vreme vine,…Ce-a fost rău? Şi ce e bine?

(Eminescu trist şi visător se retrage)Cristian GEORGESCU Premiul I, Clasa a VIII-a

Scenetă, Liceul Tehnologic VedeaProf. Aurora Brebuleţ

Premii Eminescu26

Visând alături deMihai EminescuM-am alăturat visului nestingheritDe a mă plimba în codru ca un om fericit.Copacii şoptesc despre iubirile uitateDe ani și ani luate, în taină, furate.Printre ramuri văd un om gânditorLa natură uitându-se dezmierdător,Cu paşi mărunți mă apropii şi tacNetulburând armonia de lângă lac.Mă invită să văd,Însă până acum n-am putut să simt sau să aud.Am putut vedea păsările, dar nu le-am ascultat,Din cauza grijilor poate am uitat.Am putut vedea brazi înalți, dar nu le-am simțitMirosul fermecător de zi cu zi...Spune-mi tu, cel ce citeştiCând ai lăsat ultima dată ceva în urmăFară măcar să încerci?

Erika AMZĂRPremiul I

Şc. Gimnazială,,Mihai Eminescu’’ Piteşti, Clasa a VIII-a

Prof. Hagimă Gabriela

Către naturăCodrii suspină, frunzele cad, Izvorul geme și el, ca un prieten drag,Şi totu-i trist, noaptea îmi pareCă vremea trece cu nepăsare.

Dinspre câmpii și dealuri răsareO lumină, o speranță de culoareNatura prinde viață, se trezeşteToamna vine, ne cucereşte.

Stropul de apă cade din cer pe iarba verde,În drumul spre pământ grația şi-o pierde...Răcoarea dimineții e copleşitoareCopacii tac, zgomotul e făcut doar de gân-durile ce mi le aud.E linişte și pace. E iubire, tăcere, Eminescu...


Şcoala Gimnazială„Mihai Eminescu’’ Piteşti,

Clasa a VIII-aProf. Hagimă Gabriela

O imagine a mareluipoet românCucerit ai fost de tabloul naturii,Fascinat în tihnă de ale omului iubiri.Ai lăsat în urmă o comoară naționalăCu care toți ne vom mândri!Tu ai adus în inimile noastreUn strop de fericire,Ai cântat spre ceruri despre ale nopții stele,Despre păsări, despre mierlePâmântul l-ai lăsat vrăjmaşilorSă-l cultive în cuvinte, Peste el să domnească mirosul florilor.

Spre a visa, te-ai lăsat purtat de gânduriȘi te-ai făcut înțeles printre rânduri.Ai trăit viața și ai redat-o ca pe-o creație Consacrată de o simplă ideație:Natura este iubirea ce o căutămZi de zi, noi de iubire uităm.Timpul nicicum nu vrea să mai asculte,Pe Eminescu sau iubirile pierdute.


Şc. Gimnazială,,Mihai Eminescu’’ Piteşti, Clasa a VIII-a


Printre vise caut

Vino mai aproape, în linişte m-aş pierde Uitată de propriile-mi gânduri şi sentimenteŞi vreau să mă simt iubită, dar pe cine aş putea credeCă-mi va oferi dragoste şi vorbe inocente?Mă las călăuzită de glasul codrului...În plină noapte îmi arunc tainele visuluiLe-nec în izvorul ce vag îmi şopteşte,Amintirea înfloreşte, mă vrăjeşte.De locul unde astă-toamnă frunzele-și promiteautăcereaSpunând jurăminteEu căutându-te... găsindu-te nicăierea.

Cad jos, îngândurată, singură, cu ce am greşit?Și dacă rău am făcut, de fel n-am voit.

Însă iubirea e mare, te ridică până-n vârf de munte şi te lasăDe aceea am ales a mă-ndrăgosti de locul ce în adânculinimii mă apasă:De tine, codrule, tu-mi dai putereÎn tine pot avea încredere.


Şc. Gimnazială ,,Mihai Eminescu’’ Piteşti, Clasa a VIII-a


Premii Eminescu 27

Să înțeleg iubirea...Să-nțeleg iubirea-mi pare atât de îmbucurătorCăci citind poezii îmi pare un sentiment izbitorCe te loveşte şi nu iartăCe te înjoseşte şi te saltăCe te întoarce de unde ai plecatCe te duce unde poate nici n-ai sperat.Înțelegând o absurdă melancoliePrintre rânduri, îmi pare să fieRătăcitor să te îndrăgosteştiÎntrebându-te cine eşti și de ce trăieşti.Adânc pătrund în visul poetului,Cel ce vedea luna şi stelele cerului,Îngânat de un singur dor:Am să plâng de amor,Să mă-nec în lacrimi şi să morMă-ndrăgostesc în altă viață a naturiiDe luna ce-mi răsare și mă alină,De lebede ce-mi cântă în surdină.Și ce dacă viața-i trecătoare?


Şc. Gimnazială,,M. Eminescu” Piteşti, Clasa a VIII-a


Noapte de iarnă

E noapte. E frig. Vuiește și vântulȘi gerul năpraznic înghite pământul.Pietrele crapă și tot e-nghețatIar stele sclipesc pe cerul curat.

În casă e cald, e cald și plăcut,Focul mocnește și totu-i tăcut,Bunica gândește și tricotează.Copiii dorm, dorm și visează.

Visează la fulgi, fulgi și zăpadăCăci chiar își doresc din cer ca să cadăSolii zăpezii, mici, albi și pufoșiFluturi de gheață dansând grațios.

Ar fi un miracol de iarnă târzie,Ar aduce țipete de bucurieAcum ei doar speră, nu speră-n zadarNu știi ce-ți aduce Moșu’ în dar.

Elena PÎRLICIPremiul II

Școala Gimnazială ,,Adrian Păunescu’’ Pitești, Clasa a V-a

Prof. Rizea Denisa

RândunicaO, pasăre călătoare!Cât ești de încântătoare!Plutești lin cu-al tău destin,Ești frumoasă ca un crin.

Cuibul îl faci cu răbdare,Din pământ, paie și soare.Puii tu îi îngrijești,Se vede că îi iubești.

Ochii-s două giuvaiere,Și meriți apreciere.Harnică și grijulie,Glasul tău e armonie.

Pieptul roșu înainteCa să ne aduci aminteSă ne comportăm mai bine,Să fim generoși ca tine!


Școala Gimnazială ,,Adrian Păunescu” Pitești, Clasa a V-a

Prof. Rizea Denisa

Vânt de iarnăE cald, vreme plăcutăȘi pe-ntinderea tăcută Soarele lin strălucea Și-un vânticel adia.

Dar deodată, brusc răsare,Un colos de nor în zareCenușiu și fioros...S-a dus soarele frumos!

Din iarbă, un brotăcel Pișpiriu și vai de elStrigă, strigă foarte tare,,Eu îl vreau pe blândul soare!”

Însă norul îi răspunde Cu-ale sale groase unde:,,Gata cu noiembrie,Este trei decembrie!”



Prof. Rizea Denisa

Premii Eminescu28

Cerul era în totalitate luminat de măiastra sferă delumină a nopţii, care domneşte peste stelele ce senasc pe bolta senină. Norii curg ca o perdea ce per-mite astrelor să-şi joace rolurile pe magnifica scenăa cerului albastru. Vântul adie uşor, îndemnându-teparcă la visare.

Într-un colţ liniştit, întinsă pe iarba umedă şiproaspătă, ob-serv jocul gin-gaş al stelelorde argint pecerul melan-colic. Noapteaînvăluise în-treaga naturăîn întuneric,iar eu, privindoceanul înste-lat ce îmiş o p t e apoveşti, măsimţeam oparte din ea. Cuprinsă în tainele fermecate ale ce-lestei luni, gândurile mă copleşeau, iar magia nopţiiliniştite îmi mângâia sufletul cu poveşti uimitoare.

Deodată, un sunet melodios se revărsă în totalitateapădurii. Un vals înălţător, cântat parcă de viorimagice, mă îndeamnă să îl urmez prin verdele infinital codrului. Cu paşi repezi, mă îndrept către cânteculce vrăjise întreaga natură. Ajunsă în inima păduriiprivesc fermecată imaginile nemărginite şispectaculoase ce se aşterneau chiar în faţa ochilormei: Zânele Anotimpuri dansau graţios pe ritmul lental unui vals duios, împreună cu vieţuitoarele de pre-tutindeni.

Zâna Primăvară, Zâna Vară, Zâna Toamnă şi ZânaIarnă valsau elegant împreună cu ghioceii, cireşele,frunzele multicolore şi fluturii argintii de zăpadă.Greierii se strângeau, pentru a putea da tonul muzicii,tuturor dansurilor acestor înnăscute balerine noc-turne. Stelele priveau şi ele cu mirare măreţul spec-tacol al nopţii. Forfota ce se aşternea peste întreaganatură voia să dea de ştire tuturor că petrecerea abiaîncepuse.

Luna cea mândră dădea tonul fiecărui pas, arătândtuturor de ce e bine să ne preţuim viaţa. Deodată, în-cepu să le povestească de ce ea şi Soarele nu se

întânleau niciodată. Nu erau certaţi şi nici supăraţiunul pe celălalt, însă pactul lor cu Dumnezeu a fostacela de a nu se revedea, pe vecie, chiar dacă ei seiubesc. Precum apa şi focul, ziua şi noaptea, aşa şiLuna şi Soarele vor trăi despărţiţi pentru totdeauna.Mulţi nu au înţeles de ce erau separaţi de un jurământatât de crud, iar mulţimile de ochi ce ascultau cuatenţie, izbucniră în lacrimi.

Văzând acestea,Luna se înduioşă şiîşi dori să îi facă petoţi fericiţi. Aşa că lepromise tuturor că înaceastă dimineaţă eaşi Soarele vor dansaîmpreună pe albastrulboltei senine. Auzindacestea, toatevieţuitoarele, împre-ună cu ZâneleAnotimpuri, începurăsă se bucure, dansândpânâ în zorii zilei.

Abia atunci, se opriră cu toţii privind nerăbdătorispectacolul oferit de Lună şi Soare. Razele sale reîn-vie cerul de o culoare smaraldie, ca un policandru.Culorile lui se preling printre nori reflectându-se înapa râului cristalin formând un curcubeu. Pretutin-deni liniştea domnea, iar în bătaia vântului, Luna şiSoarele dansau împreună oferindu-le spectatorilor untablou de o frumuseţe nemărginită. Aceasta nu durăînsă decât câteva momente pentru că razele Soareluierau prea puternice, iar Luna fu nevoită să se retragăîn Regatul Norilor.

Toţi cei din pădure priviră fericiţi spectacolul, as-cultând şi vizionând povestea dintre Lună şi Soareîntre care a fost, este şi va fi o dragoste ascunsă.

Coman Ruxandra COMAN- prozăLocul I

Şcoala „Oprea Iorgulescu” Câmpulung, Clasa a VII-aProf. Horobeanu Gabriela

Magia unei nopţi de vară

Premii Eminescu 29

Crăciunul este şi va fi o sărbătoare magică. Este„sărbătoarea tuturor posibil-ităţilor”, sărbătoarea multaşteptată de copii care îlaşteaptă pe Moş Crăciun cu su-fletul la gură, sărbătoarea încare ne facem o mulţime devise, toţi ne simţim copii şi nedorim minuni.

Crăciunul înseamnă bucurie;bucuria de a petrece timp cucei dragi, bucuria de a te aflaîn preajma persoanelor alăturide care poţi fi tu, bucuria de pefeţele copiilor cărora totul li separe magic.

Atmosfera prezentă în preajma acestei sărbătorieste inconfundabilă. Bradul împodobit, familia unită,colindătorii: aceste lucruri definesc Crăciunul.

Fiecare simte ceva aparte, iar rutina prezentă înrestul anului nu mai există. Crăciunul este ,,mareaoprire’’ din goana acestei vieţi.

Copiii nu îşi pot lua gândul de la Moş Crăciun şiscriu scrisori care parcă nu se mai termină, pe cândcei mari îşi doresc să retrăiască spiritul Crăciunului

din copilărie: la gura sobei, alături de cei dragi, bu-curându-se de cozonacii abia scoşi din cuptor.

Această perioadă te în-deamnă să fii un om maibun, să îi ajuţi pe cei dinjurul tău. De Crăciun ar tre-bui să simţim cu toţii aceabucurie specifică acesteisărbători.

Veche de două milenii,sărbătoarea este unică înfiecare an.

Crăciunul ne dă o stareaparte şi ne îndeamnă să fimmai buni, mai bucuroşi, maiatenţi cu ceilalţi.

Crăciunul va rămâne veşnic o sărbătoare specialăcare încălzeşte inimile tuturor.

Raluca TEODORESCUPremiul III

Şcoala Carol I - Curtea de ArgeşProf. Oprescu Monica

Lectura este un element primordial în viaţa oricuipentru că te formează aşa cum nimeni altceva nu oface.

Iubirea pentru lectură trebuie insuflată de micicopiilor deoarece, neîndru-maţi la momentul potrivit, einu vor reuşi să vină singuripe acest drum. Copilul îşi vacunoaşte pasiunea pentrualtceva, însă fără lecturăprobabil că va alege un drumgreşit.

Lectura este mai impor-tantă decât credem. Ealărgeşte orizonturile, facebine sufletului şi psihicului,educă, evidenţiază omul, teface să cunoşti viaţa,formează.

Pe lângă asta, avem aşa multe opţiuni: poţi alegedintre literatura română şi cea universală. Poţi pornide la Mihai Eminescu şi Karl May până la IonCreangă şi Shakespeare, Topîrceanu, John Green sauAlecsandri. Acestea sunt doar câteva dintre opţiuni.

Lectura înaripează. Aşa cum îngerii au nevoie dearipi pentru a zbura, fiecare persoană are nevoie de

o carte citită pentru a se înălţa şi a reuşi.Cartea este primul izvor de cunoaştere, o

reprezentare a unei lumi nu tocmai ideale, dar maibune. Adevărata lectură este atunci când închizi

cartea şi rămâi faţă în faţă cutine însuţi.

Având o categorie aşa devastă nu avem o scuză pen-tru a nu citi. Citind legi pri-etenii. Cunoşti oameni cuaceleaşi gusturi. Când vezi opersoană citind o carte peplacul tău e ca şi cum aceacarte îţi recomandă persoanarespectivă.

O carte citită înseamnă unpas către un viitor mai bun.

O carte citită înseamnă căeşti tot mai aproape de ceea ce îţi doreşti.

Raluca TEODORESCUPremiul al III-lea

Şcoala Carol I Curtea de Argeş, Clasa a VIII-leaProf. Oprescu Monica

Crăciunul -sărbătoare în casă şi în suflet

Lectura îţi dă aripi

Premii Eminescu30

Sunt de părere că noi, oamenii, nu putem trăi fărămuzică. În ultima vreme, muzica a ajuns să fie con-siderată comercială datorită unor melodii care suntîntra-devăr de prost gust, însă, dacă am şti să alegemmuzică de calitate, totul ar fi altfel.

Fiecare optează pentru un gen de muzică şi, dinfericire, avem opţiuni la dispoziţie. Unii aleg pop saurock, alţii house, trap, jazz sau clasică. Partea proastăeste că societatea a ajuns să te judece după genulmuzical pe care îl preferi, dar până la urmă fiecareascultă ce îi place.

Ar trebui să învăţăm să nu mai judecăm, ci săscoatem la iveală adevăratele valori ale muzicii, săle promovăm şi să facem distincţia între muzica fă-cută superficial şi cea care reprezintă o adevăratăoperă de artă.

Muzica este un element important din viaţa

fiecăruia. Ascultăm muzică când suntem trişti saufericiţi, ascultăm muzică pentru a ne relaxa sau doardin plăcere.

Muzica e artă pură, iar viaţa ar fi monotonă fărăaceasta.

La sfârşit, totul se rezumă la ,,Gusturile nu se dis-cută’’. Fiecare om are dreptul să asculte ce îi place,dar cu menţiunea de a nu uita de apogeul muzicii cla-sice care a ajuns să definească foarte bine ceea ce nereprezintă, căci, dacă am uita acest lucru, ar fi o ade-vărată insultă la această formă de artă.

Raluca TEODORESCUPremiul al III-lea

Şcoala Carol I Curtea de Argeş, Clasa a VIII-leaProf. Oprescu Monica

Ne-am cunoscut în vremea în care amâdoi pășeamcurioși în lumea cea mare. Eu, coborât de pe tărâmulfermecat al brațelor mamei, descopeream lumea oa-menilor, iar el, lumea lui pisicească. Era un ghemde blăniță tărcată, lăbuțe cafenii, mustăți zbârlite șiochi de smarald,niciodată timid,veșnic pus pe joacă,torcând sârguinciosgheme pentru cio-rapii împletiți destrăbunica. Și nuștiu cum, în ciudadragostei mele păti-mașe din care mereuieșea ciufulit, amdevenit prieteni. Ceiai casei i-au spusPri, mai târziumama spunându-mică numele îi venea de la Prier, luna în care s-a năs-cut. Timpul a trecut, iar noi am devenit nedespărțiți.Mergeam în grădină și în urmă pășea mai mereu, unmotan mândru. Spun mai mereu, pentru că primăvaradevenea bolnav. Bolnav de dragoste pentru mâțe, untrubadur răgușit în urma serenadelor pe care le făceaprin curțile vecinilor. Atunci, mama, supărată îl certapentru mândrețe de blană făcută ferfeniță și urmauavertizările:

-Radu, să nu stai aproape de el! Să nu-l iei în brațe,poate este bolnav! Și urma un lung șir de „să nu...sănu”. Dar când mama pleca, brațele mele nu-i erau su-ficiente. Tandre fuioare albastre îmi înfășurau gâtul.Și începeam să povestim:

- Pe unde ai fost măi, Pri?- Sfârrr! venea răspunsul.- Ție îți place să fii mereu certat?-Sfârrr! și mustățile se zburleau, iar gheruțele

ieșeau amenințătoare din teaca lor.- Promiți să nu mai faci?

- Sfârrr! iarochii lui măpriveau galeș.

Anii au trecut,iar noi am rămasneschimbați unulîn ochii celuilalt.Până într-o zi când,îndrăgostit fiind,nu a mai venit.

L-am căutat, laînceput plin desperanță, apoi culacrimi pe obraji șiîn glas, l-am strigat

zile, săptămâni și luni. Mi-au răspuns, Zefir fluierândzburdalnic printre crengile zarzărilor, ploaia veselăde vară, frunzele toamnei și fulgii de omăt. Pri nu seva întoarce, numai că, în nopțile împovărate de stele,mi se pare că zăresc printre ele, gheme albastre defum, toarse de cel mai tandru motan.

Radu STĂNOIMenţiune

Clasa a VI-aŞcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Pitești

Prof. Popa Miana

Muzica e artă

Pri

Premii Eminescu 31

“Copiii sunt mâinile cu ajutorul cărora atingemcerurile”.

Henry Ward Beecher

Dizabilitate. Este un cuvânt care ne sperie, ne lasăindiferenți sau uneori, ne face curioși. Dar cândauzim despre ei, despre copiii cu dizabilități? Ne con-tinuăm jocul fericiți și nepasători, citim cărți fru-moase sau ne oprim privirea asupra lor? Iar dacă da,care sunt senti-mentele carene încearcă,milă sau com-pasiune? Darmila noastrăce-i dăruieștelui, copiluluicare ne ur-mărește trist,care vrea pri-etenia noastră,care ar vrea săd e z l e g eprobleme lamatematică cași noi, să simtăe m o ț i aprimelor litereașternute de elpe hârtie, vân-tul alergându-iprin plete întimp ce el aralerga? Nimic.Atunci, sălăsăm loc com-pasiunii și rațiunii. Și nu în ultimul rând inocențeicopilăriei.

V-ați gândit vreodată că el, copilul cu dizabilități,suferă în primul rând dinc cauza izolării, datorită fap-tului că societatea nu-i permite să se exprime, sătrăiască alături de ceilalți copii, ca parte integrantă acomunității? V-ați gândit ce simte când esteetichetat? Putem încerca să-i cunoaștem. Și putemîncerca să le devenim prieteni. Nu toți se confruntăcu aceeași problemă. Pe cei care au probleme denatură fizică, putem să-i ajutăm să-și schimbe ohaină, să-se spele, pentru că ei nu se bucură deautonomie în satisfacerea unor cerințe elementarecum ar fi: îmbrăcatul, așezatul hainelor în cuier,igiena sau păstrarea ordinii la colțul cu jucării.Jucării! Ce cuvânt magic pentru noi, copiii! V-ați

gândit că și ei se joacă? De ce nu ne-am juca împre-ună?! Lego poate fi construit împreună, inclusivavioanele se pot înălța la nori, în timp ce semanevrează comanda așezați. Dar cărțile? Răs-foindu-le, am călătorit înfrigurați, am purtat bătăliieroice și l-am însoțit pe Harry Potter în aventurilesale. De ce nu le-am împărtăși și lor? Și ei ne potîmpărtăși nouă poveștile citite. Să-i ascultăm! Uneoriscaunul în care își petrec cea mai mare parte a zileise poate răsturna. Să-l ridicăm! Plimbări lungi se pot

face și prietenii sincere sepot lega, în timp ce noiimpingem scaunul lui.

Unii dintre ei benefici-ază de educație în insti-tuții specializate, sunt ceicare vor rămâne copiipentru tot restul vieții. Îșivor păstra inocența pentrucă nu vor fi atinși de mân-drie, orgoliu, ambiție. Nuvor reuși să rezolveecuații complicate și nicinu vor declina verbe, darsigur vor simți călduracând un copil va veni și-iva întinde mâna,spunându-i “hai să fimprieteni!”, și-i va vorbidespre el, îi va citi poveștisau îl va lua uneori laplimbare.

De ce i-am abandona?În goana noastră grăbită,în recreație, în parc, înjoaca noastră, să respirămpuțin. Să privim în jurul

nostru și să-i vedem. Să ne gândim că nu sunt finalulunui drum, ci o provocare. Apoi, să descoperim îm-preună prietenia.

Iar în final am să vă întreb - Cine nu ar vrea să fieprieten cu Stephen Hawking, unul dintre cei mai mariastrofizicieni ai lumii? Știți că diagnosticul lui l-arplasa într-o anumită categorie de persoane? Dar cinear avea curajul să-l eticheteze, pe cel care a studiatla Oxford și Cambridge și care este pus alături deIsaac Newton sau Albert Einstein?

Radu STĂNOIMenţiune

Şcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Pitești, Clasa a VI-aProf. Popa Miana

Copiii cu dizabilități

Premii Eminescu32

De multe ori mi-am dorit să mă trezescdimineața pe fundalul cântecului dulce al fulgilorde nea, dirijați de doamna Iarnă, cea bătrână, îm-brăcată într-omantie albă șio rochie decristal, pe capcu un voalrece, brodat,din negură degheață. Săaud dulceleacord al vân-tului, carepoartă fluturiicei albi petărâmuri devis.

D e a -supra dealului, liniștea să fie curmată de chicotelede bucurie ale copiilor, ce nu se mai satură dejoacă. Să apară de nicăieri oameni noi, și mai grașiși mai slabi,cu oale și mături care nu scot niciunsunet, ci doar ascultă tonul magiei care îmbracă

văzduhul. Să nu-mi fie dor de acordul viorii sau aloricărui alt instrument.

Peste sate, să se lase ceața și din nori săiasă fum. În case să miroase a mere coapte și a co-zonaci abia scoși din cuptor, făcuți așa cum numaibunicile noastre știu.

Brazii să primescă podoabe, iar noaptea,când se lasă întunericul, ei să lumineze ca niștecandele ale sufletului. Tradițiile și obiceiurile sădăinuie ca-n fiecare an. Să sărborim cum se cuvineNașterea Mântuirorului Iisus Hristos, cântândcolinde. Astfel mi-aș dori să decurgă fiecare zi dinfiecare an, să fie mereu Crăciun și aceleași senti-mente să le trăim de fiecare dată, la intensitate,maximă.

Alexia CIUCANMențiune

Liceul Tehnologic Vedea, Clasa a VIII-leaProf. Diaconu Maria

Viața nu te întreabă nicodată dacă ești pregătit saunu pentru o nenorocire. Nu-ți dă niciun preaviz șiniciun avertis-ment înaintesă te surprindăcu un necaz,care să-ţiprăbușeascăîntreg univer-sul. Nu te în-treabă dacă eprea devermesau preatârziu, nicidacă e corectsau nu.

Nu te întreabă cât de mult iubești pe cineva saucât de mult depinzi sufletește de anumiți oameni,atunci când îi va răpi de lângă tine, obligându-te săînduri chinul și amărăciunea singurătății.

Nu te întreabă dacă ești copil sau încă prea tânărca să-ți pierzi părinții.

Nu, viața nu te întreabă nicodată dacă ești sau nudestul de puternic, pentru a trece printr-o decepție.

Nu te întreabă cât ai râs, înainte să te facă să

plângi, nici cât te-ai bucurat, înainte să te facă săsuferi.

Nu te întreabă dacă meriți sau nu să fii rănit,batjocorit, umilit, trădat, părăsit, judecat.

Nu te întreabă dacă vei putea trăi în alt locsau dacă ești pregătit să renunți la visele taleși la drumul ales, atunci când ți se schimbăbrusc direcția de mers și te smulge din loculîn care sufletul tău se simte bine.

Nu te întreabă dacă ai apucat să trăiești saudacă ți-ai împlinit măcar o parte din vise,înainte să te lovească nemilos cu o boală,care îți va arăta cu pași uneori lenți și ne-miloși sfârșitul.

Nu, viața nu te întreabă niciodată nimic...,nu ține cont cine ești și ce ai făcut, bun saurău. Viața, drumurile, loviturile și oamenii te

pot îndepărta sau te pot apropia de tine, totul ținedoar ce alegi sau cine te ghidează în viață.

Bianca NIȚĂPremiul al II-lea

Liceul Tehnologic Vedea, Clasa a VI-leaProf.Diaconu Maria

Visul alb de catifea

Viața nu te întreabă...

Premii Eminescu 33

Pentru mine, o carte este o ființă vie, un pri-eten de nădejde, în brațele căruia pot găsi mereualinarea, fericirea și optimismul de care am marenevoie.

Citind, descopăr lucruri noi despre care nuștiam sau nici nu gândeam că există. Totodată, citindîmi îmbogățesc vocabularul și imaginația, două lu-cruri necesare unui copil cu vârstă fragedă.

Cea mai frumoasă lume pe care o poți ex-plora este literatura: aici pășești cu tălpile sufletului,te descoperi, afli lucruri noi, intri în pielea fiecăruipersonaj, uiți că ești efermer și deschizi poarta infini-tului: îți descoperi sufletul.

Exista o vreme, când nu îmi plăcea să citesc,mă gândeam că, dacă paginile respective nu cuprindși ilustrații, mă voi plictisi citind. Dar, totul s-aschimbat, când am întâlnit-o pe doamna mea di-rigintă și am mers împreună cu dânsa la bibliotecă.Ea m-a învățat că toate cărțile, indiferent de vârstăsau copertă, transmit o lecție valoroasă. Cartea este„oglinda spirituală a omenirii”, fiecare carte ascundeun mister, despre viața celui care a scris-o, care a pusîn ea sentimentele, gândurile, munca și iubirea sa.Cărțile trebuie tratate cu respect, ele reprezentând în-suși sufletul autorului lor”..., mi-a spus doamnadirigintă , într-o zi.

De atunci, am tratat cărțile cu mai multă

seriozitate și nu le-am mai aruncat neglijent princasă.

Când aripile literaturii te îmbrățișează, lec-tura devine ca un drog: nu te mai poți dezlipi deacestă activitate relaxantă și minunată.

Prin darul cititului, am realizat că potdeschide nenumărate porți în viață, intri în alte lumi.De-a lungul frumoșilor ani petrecuți cu cărțile înpoală, am descoperit că viața poate fi mult maidiferită decât o credeam eu. Ce-i drept, de multe ori,mă supăram pe autorul respectiv și încercam să-ispun că vreau să facă în așa fel încât să se terminealtfel povestea sau romanul , să nu mai fie dramă.

Dar până la urmă..., o poveste, adică o operăliterară este produsul imaginației unui scriitor carepornește de la o realitate și o trasformă potrivitpropriei viziuni.

Mi-aș dori ca tatuajul literaturii să-mi rămânăimprimat în suflet pentru totdeauna și să devin uncititor de cursă lungă.

Bianca NIŢĂPremiul al II-lea

Liceul Tehnologic Vedea, Clasa a VI-aProf. Diaconu Maria

Copilăria este cea mai frumosă etapă a vieții,în care micuții, colorează viața părinților.

Îmi aduc aminte că, atunci când eram de-oşchioapă șimergeam vara labunica, alergam,mă zbenguiam cutoate fetele și cu toțibăieții de prinpărțile locului. Șidacă nu chiuiam șine jucam pe acolo,de ziceai că poatebăuserăm! Dar nuera așa: era doar eu-foria copilăriei.

Iar seara,întindeam hora în jurul unui foc de tabără, apoispuneam povești și snoave, legende, balade...detoate.

Dar, ca să spun drept, atunci când ne apucamde cântat, nu ne mai oprea nimeni și se auzea deparcă ar fi luat pădurea ființă.

Vara ca vara ..., dar iarna era și mai frumos.

Ne grupam în mai multe echipe și făceam între-ceri, cine făcea cel mai mare om de zăpadă, cinespărgea cei mai mulți țurțuri, cine câștiga bătaia cubulgări de zăpadă și era cel mai iute la săniuș. Venea

binemeritatul premiu: un coș plin cu nuciși cozonaci proaspeți, scoși din cuptor.

Și toamna ... , toamna era un pic maitrist, deoarece începea școala pentru ceimari, dar tot rămâneam îndeajuns de mulțica să mergem la cules ciuperci, măceșe,ghindă și jir. Iar primăvara, făceammărțișoare din flori de pruni, crenguțe us-cate și hârtie colorată.

Copilăria este o perioadă minunată,paradisul vieții pe pământ, care trebuietrăită la timp, deoarece nu ne mai întâlnimcu ea a doua oară.

Bianca NIŢĂPremiul al II-lea

Liceul Tehnologic Vedea, Clasa a VI-aProf. Diaconu Maria

Cartea ȋn viața mea

Copilăria

Premii Eminescu34

Iarna este ca o crăiasă care poartă o rochie cusutăcu ace de gheață împodobită cu steluțe argintii. Cândea sosește, frigul și gerul devin cei mai de seamă pri-eteni.

Iarna ninge cu ochi mari. Norii încep să se cearnăîn steluțe argintii, iar zăpada se așterne ca o mantiealbă și strălucitoare.Acum au început săroiască albinele imacu-late. Ninge ca-npovești, cu fulgi marica de vată. Copaciisunt ca niște fantasme.

Crengile au mânușide puf, albe ca spumalaptelui. Munții sunt caniște uriași adormițisub covorul moale șipufos, strălucind ca undiamant. Bulgărele defoc nu mai este darnicși nu mai are putere. Flori de gheață se pictează pegeamuri. Ochiul apei din poveste se aseamănă cu uniaz de oglindă.

Pe Bărăgane vânturile țipă. Un câmp de cristal sevede în depărtare. Casele arată acum ca niște brioșecu frișcă. Răsună zurgălăii argintii. Oamenii se retragîn case pentru a asculta acest șăgalnic, așteptat

colind. Pe sub streșinile caselor atîrnă țurțuri degheață de parcă ar vrea să ne cânte o melodie a aeru-lui rece de afară.

Natura întreagă își face somnul de iarnă, dar înliniștea ei se aude și gălăgie cu strigăte de bucurie șizarvă. Adevărata fericire este a copiilor. Ei se bucură

foarte mult, văzând cum flu-turii lucitori gătesc pământul.

Cei mai mulți petrec peafară jucându-se cu omătulproaspăt așternut. Îmbrăcațibine, unii dintre ei se bat cubulgări de zăpadă sau faccetate din ea. O parte dincopii se duce la săniuș. Unșirag de săniuțe parcă aran-jate exact pentru aceastăocazie, frumos aliniate și în-grijite...

Acest anotimp este de vis. Dacă aș putea să descriu

acest anotimp pe scurt l-aș numi „inimă de gheață”.

Mădălina VLĂSCEANUPremiul I

Școala Gimnazială Nr.1 Mioveni, Clasa a VI-aProf. Nicula Alina

Îmi amintesc de clipele în care priveam cumsoarele diurn și palid se lepăda de după orizont,lăsând în urmă mii de raze viu colorate, cum arătamarea la apus.Atunci, în ea sevede reflecțiaglobului de aurcare, pare că numai vrea să plece.

Valurile lovescușor stâncile ador-mite. Scoicile,parcă pictate deun artist curenume, se lasărăsfățate demângâierea apei.

Foșnetul tresti-ilor te aducea într-o aură îmbietoare. După aceea, își face apariția luna,care veghează cu lumina sa plăpândă, ca o regină,spunând: Noapte bună!

Printre toate acestea se află și comorile ei din faună,

păsările. Cu aripile delicate și desprinse parcădintr-un vis, ele se ivesc pe cerul roșiatic, precum ovăpaie care se răsfrânge în apa limpede a mării.

Altele, rapide și grațioase, zburdă pe cer, descriindcurbe dintre cele mai fanteziste,plonjând în mare și înălțându-seapoi spre cer.

Astfel, îți dai seama că mareaeste ceva ce trebuie să prețuimși că trebuie să-i păstrămbogățiile.


Școala Gimnazială Nr.1Mioveni, Clasa a VI-a

Prof. Nicula Alina

Inimă de gheaţă

Marea la apus

Bianca Maria IVANClasa a V-a B

Premii Eminescu 35

Sentiment nobil sau ceva asenănător cu aerul nece-sar vieții este prietenia? Se caută răspunsul de multtimp. E adevărat , nu o vedem, însă o simțim. Oaredin cauza faptului că nu reușim să înțelegem priete-nia ne comportăm preferențial cu unii semeni sau lu-cruri? Este o definițieatribuită lui Aristotelcă prietenii sunt douătrupuri și un singursuflet. Dacă stămpuțin și medităm îidăm dreptate, deregulă cei ce împartaceleași idealuri,plăceri, preocupări seconsideră prieteni.

Însă prieteni suntcei ce se iubesc.Putem împărți aceleași preocupări și alte activități,dar dacă nu există iubirea nu se poate numi priete-nie.

În trecut, prietenia era nobilă, astăzi, din păcate, seobservă un declin mai ales din cauza agitației createpentru nimic. Omul este prins de tot felul de avatareale prieteniei prin rețelele de socializare caredesprind persoanele unele de altele chiar dacăaparent creează sentimentul de apropiere. Este unsentiment fals ce lovește direct în frumusețea senti-

mentului și a trăirii prieteniei. Nu se poate vorbi de-spre o prietenie atunci când nu este prezentăapropierea și cea mai importantă iubirea.

Și Platon a pus accentul pe iubire în Lysis. Acestsentiment suprem, iubirea, leagă persoanele în ceeace se numește prietenie. Existând iubire, prieteniaeste necondiționată de nimic altceva. Nu mai con-tează clasa socială, educație, perfecțiune sau imper-

fecțiune fizică.Întotdeauna față de

prieten manifestămgrijă. Ne îngrijim debunăstarea sa pe toateplanurile. O prietenieclădită pe interese nudăinuie, se clatină dinînceput, însă reușimsă o menținem artifi-cial pentru a ne satis-face interesul. Esteexact ca sămânța din

pilda evanghelică căzută pe piatră și care nu prinderădăcini și se usucă.

Prietenia dintre semeni sau putem vorbi și de o pri-etenie între animale și oameni, trebuie să se bazezepe rădăcini solide pentru a nu fi doborâtă.

Revenind la ideea că iubirea este esența prietenieiîncă o dată afirm că una fără cealaltă nu se poate.

Oare suntem datori a răspunde cu dragoste tuturorsau doar atunci când simțim că ni se răspunde cudragoste? O întrebare interesantă. Socrate precizeazăcă „cel ce iubește trebuie să fie prietenul celui iubit”.

Binele este izvorul prieteniei.Toate conlucrează la deslușirea unor mistere. Devine apropiatul nostru deoarece ne asemănăm

sau poate din pricina asemănării?


Școala Gimnazială Nr.1 Mioveni, Clasa a VI-aProf. Nicula Alina

Prietenia – un sentiment greu de definit

Premii Eminescu36

Premii Eminescu 37

AdeleLa numai un anişor,Stă-n picioare binişor,Ţopăie şi mult danseazăPe mine mă fascinează.

Când lăpticul vrea să-l bea,Plânge cât de tare vreaŞi nu se mai linişteşte,Până dublu nu primeşte.

Mi-e dor de ea când e departeŞi mi-o doresc mereu aproape,O iubesc şi o ador la fel,Pe verişoara mea, Adèle!

Iulia AMARIEPremiul IIIClasa a II-a

Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” ,Piteşti

Prof. Barbu Corina

Poetului nepereche

Am citi mereu cu bucurieVersurile tale iar şi iarăŞi-aşa am înţeles cu adevăratCe-nseamnă dor de ţară!

M-ai învăţat să preţuiescCodrul, şi omul, şi mareaŞi am crescut, visând frumos,Mi-ai luminat cărarea!

Când rătăcesc printre copaciTu eşti mereu alături de mine,Mă plec cu sfială în faţa ta,Numai cu tine mi-e bine!

Maria Daria MIREAPremiul I

Clasa a II-aŞcoala Gimnazială

„Ion Minulescu” PiteştiProf. Dinescu Rodica

Luceafărului

Îmi sună dulce-n urecheCuvinte din versuri senine,Luceafăr drag, fără pereche,Te rog, stai alături de mine!

Mai spune poveşti minunateCu codri şi cu gingaşe feteCe-aleargă grăbit pe-nserate,Cu luna bătându-le-n plete.

Şi lacul te cheamă, şi teiul,Iar marea te strigă şi ea,Poete, ascute-ţi condeiulŞi-alină-mă, scriind ceva!

Maria Daria MIREAPremiul I

Clasa a II-aŞcoala Gimnazială „Ion Minulescu” Piteşti

Prof. Dinescu Rodica

Dimineața a venit,Și eu repede-am ieșitCu săniuța mea dragăSă mă bucur de zăpadă.

Mâinile mi-au înghețat,Însă eu nu am cedat,Și m-am trântit fără sfadăSă fac îngeri de zăpadă.

Mama cu drag mă privea,Și duios mă dojenea,Văzând că nu contenescDin joacă să mă opresc.

Imediat ce s-a-nseratTata-n casă m-a chemat,Atunci eu l-am invitat,Să privească ce-am creat.

Un omuleț de zăpadăCe părea pus pe gâlceavăCă nasul i l-am turtit,Și ochii i-am înnegrit.

Îngerașii pe zăpadă S-au uitat acum să vadă,Dacă spre ei mai privescCredeau că nu-i maizăresc.

Fericită, le-am zâmbit,Tuturor că m-au primit,Să mă joc cu ei pe stradăSă fac îngeri pe zăpadă.

Iulia Andreea MOISESCUPremiul II

Clasa a VII-a Școala Gimnazială Nr. 1

Valea-Mare PravățProf. Moisescu Mihaela

Îngeri de zăpadă

Premii Eminescu38

Un colibri

Ciocul lung ca și un pai,Coadă mititică ai. Ochii, două mărgelușe, Tremurând din piciorușe, Dai din aripi cu putere, Corpul, energie cere, Te ridici pân’ la o floare,Ca să fii folositoare.

E doar un colibri mic,N-are, aparent, nimicNimic mare, nici vânjosPare că nu-i de folos.Însă e foarte utilă!Mica făptură fragilăTot zboară din floare-n floareFăcând o polenizare!

Elena PÎRLICIPremiul al II-lea


Prof. Rizea Denisa

Cioara

Stă pe sârmă și privește Cioara neagră și geloasăȘi începe și vorbește:(Este clar invidioasă).

Balerină grațioasă, Barză, parcă ești un vis!Porumbiță, ești frumoasă...Un diamant din paradis!

Măceleandru-i minunatCu pieptul ca de rubin!Măi sticlete, am visat La penajul tău divin!

Cocostârci și rândunelePițigoi și cintezoiVrăbiuțe, turtureleDe ce nu-s și eu ca voi?

Elena PÎRLICIPremiul al II-lea

Școala Gimnazială ,,Adrian Păunescu’’ Pitești, Clasa a V-a

Prof. Rizea Denisa

Învăţătoarea mea, iubităÎn fiecare dimineaţă,Un zâmbet plin de dulceaţă,Ne întâmpină mereu,Şi la bine şi la greu.

Are-o geantă fermecată,Şi de vrei să ştii îndată,Din ea bulgări de idei,Ies afară câte vrei.

Doamna noastră învăţătoare,Drăguţă şi răbdătoare,Ştie tot ce ne dorimNoi din suflet o iubim.

Iulia AMARIEPremiul al III-lea

Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Piteşti, Clasa a II-a

Prof. Barbu Corina

Mama

Mamă, eşti minunea meaCe-mi luminezi ca o stea,Inima şi sufletul deschise,Numai tu îmi aprinzi vise.

Când la tine mă gândesc,Orice lucru îl iubesc,Tu mă-nveţi ce e iubirea,Dragostea şi fericirea.

Când mi-e teamă, eşti mereuAproape de sufletul meuŞi te simt, şi te ador,Mamă, cel mai mare dor!

Iulia AMARIEPremiul al III-lea

Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Piteşti, Clasa a II-a

Prof. Barbu Corina

Nostalgie

Privesc seninul cerului,Și-ncerc să descopărCe se ascunde,Dincolo de linia orizontului.

Amintirile mă-nvăluieȘi retrăiesc nostalgic,Minunatele clipePetrecute undeva... cândva...

Mă arunc...Într-o mare de vise,Și-ncerc să păstrezPuritatea și profunzimea senti-mentelor.

Iulia Andreea MOISESCUPremiul al II-lea

Școala GimnazialăNr. 1 Valea-Mare Pravăț, Clasa a VII-a

Prof. Moisescu Mihaela

Zâna IarnaAm găsit în casa meaBradul verde și o stea,Ce-anunța venirea ta,O, zînă albă, zîna mea!

Cu globulețe și betealăMi-am ornat întreaga sală,Bradul verde la fereastrăÎmpodobea casa noastră.

Imediat ce a sositZâna, eu i-am dăruitO crenguță de alun,Să ne-aducă-un an mai bun.

Am reușit să-i vorbescZânei să-i mărturisescCe-mi doresc eu să găsescSub brăduțul meu regesc.

Zâna cu drag m-a privit,Și din ochi ea a clipit,Iar Moșul când a venitDorința mi-a împlinit.


Școala Gimnazială Nr. 1 Valea-Mare Pravăț, Clasa a VII-a


Parfum de mai

La fereastr-a răsărit Un trandafir înfloritGalben e și parfumatTe îmbată deodat’.

Toată ziua el zâmbeșteCând mă vede îmi vorbeșteȘi mă-ndeamnă să-l privesc,Fiindcă știe că-l iubesc.

De când mă știu Trandafirul e tot viuRăsare din an în anȘi râde la al meu geam.

A înfruntat viscol și ploi Însă n-a dat înapoiA așteptat ca eu să cresc Și să pot să îl privesc.

Când sunt tristă îmi șoptește,Că-mi va spune o povesteDespre-a mea copilărieScăldată de veselie.




Vântul nopții

Stau și ascult,Cum frunzele copacilorÎmi șoptesc tainicDorința lor

E seară...Și totul în jurÎmi pare că...Se destramă.

Iarba murmură tremurător,Chemând cu glasul stinsPe aripi de visA nopții zână.




Premii Eminescu 39

Un suspin adânc şi tremurător se aude la margineazării. Îl ascult mai atent. Venea din codru, însoțit deo pală aripă de vânt.Am intrat în pădure. Două sălcii bătrâne stau șitrândăvesc, mângâiate de razele soarelui, ca să lealine bătrânețea.

Pășesc pe pământul roditor, țesut cu mușchi moaleca mătasea și ajung, de data aceasta, la un stejar tânărși plin de viață, ca sufletul unui prunc din leagăn. Oșoaptă timidă se aude venind de nicăieri.- Copilă, copilă, sunt în spatele tău! rosti un glas

suav și delicat.Mă întorc și nu-mi vine să cred ce-mi văd ochii! O

privighetoare cu penele de argint și briliante, țesutecu fire de blândețe stătea privindu-mă.

Dar deodată, acea delicată privighetoare se trans-formă într-o tânără înaltă și zveltă, cu ochii visători,albaștri ca cerul senin, părul moale, de catifea, șibuzele roșii ca floarea de mac.

Mă apropii cu grijă de ea, pentru a nu o deranja, şio privesc minute în şir. Mă încearcă un sentimentcare mă copleşeşte.

Cu o mare blândețe sufletească, mă mângâie pecreștet și îmi spuse:- Vreau să-ți arăt splendoarea codrului!

Ca și vrăjită, am luat-o de mână pe frumoasa tânărădin fața mea și, ca într-un dans mirific, pornirăm îninima acestuia.

- Pădurea este ca și omul, m-am trezit deodatăsorbind cuvintele tinerei de lângă mine! Dacă pe-treci mai mult timp cu el, îi poți auzi murmurul, îipoți înțelege foșnetul, îi poți asculta istoria.

Plimbându-ne, prin fața noastră trec cârduri-câr-duri de cerbi cu ochii uriași și blânzi. Regele Cerb seoprește și mă salută:

- Ziua bună, domniță! îmi spune acesta, plecându-și

ușor capul.- Bună să-ți fie și ţie, Măria Ta, îi răspund.Și pleacă mai departe ....Peste câteva clipe apăru un iepuraș alb ca neaua.

- Te-ai rătăcit, micuțule, l-am întrebat? Speriat, nu-mi răspunse.

- De ce te temi de mine? Nu-ți fac niciun rău! îi maispun eu.

Și se piti după un copac. Însă, imediat apăru dinnou, ținând în labuță câte o floare pentru fiecare din-tre noi.

Sfios, ne întinde lăbuța cu florile, și întoarcecăpșorul.- Sunt pentru noi, întrebă frumoasa tânără?Iepurașul dădu din cap, aprobând.

- Oooo, îți mulțumim, am spus noi în cor! Și iepurașul dispăru în inima codrului.Lângă noi, un izvor plânge în vale șoptind tainic. Pentru un moment s-a făcut o liniște deplină. Nu

se mai aude decât susurul melodios al acestuia. - Vezi, copilă, mă trezi din visarea mea, glasul fru-moasei tinere, codrul, o fantezie ca din basme, estetărâmul viselor! Și pe dată își luă din nou infățișareadelicată de privighetoare și se înălță spre albastrulcerului.

O aprob şi mă gândesc: nu degeaba, mareleEMINESCU iubea acest loc, un loc mirific care îl in-spira să creeze versuri minunate cu care noi, românii,ne mândrim!

Daria-Maria POPAPREMIUL I

Şcoala Gimnazială,,Mihai Eminescu” Pitești, Clasa a IV-a

Prof. Petrache Vicenţia

Iubesc poezia....Citind mă simt mai aproape denatură, de fiinţele codrului şi de sentimentele pureale oamenilor care le-au scris.

Mergând pe malurile lacului care străbat imaşul dinsatul părintesc al mamei îmi revin în mintedescrierile în versuri ale marelui poet Mihai Emi-nescu.De cele mai multe ori natura a fost singurulsău confident.

Pădurea din spatele meu umbreşte lacul, asemenealunii pline în opera eminesciană. Stau culcat şi-miimaginez cum dintre copacii deşi apar răzeşii luiMircea călare pe caii asemenea unor icari,ducându-ispre victoria împotriva lui Baiazid.

Pe covorul de frunze moarte marile genii îşi scriucapodoperele lăsându-şi amprenta pe inima poetului

din care răsar şiruri de mărgăritare. Nu pot să nu îmi imaginez şi veşnicii ȋndrăgostiţi,

chiar dincolo de univers,ţinându-se de mână şi ex-primându-şi sentimentele în faţa martorilor cosmici.Iscălesc aceste rânduri cu numele meu primit în dar

de la poetul nepereche.

Elena BĂNUȚĂPREMIUL al II lea

Şcoala Gimnazială ,,Mircea cel Bătrân”, Clasa IProf. Achim Cristina

Codrul, o fantezie ca din basme

Scrisoare către mine însumi

Premii Eminescu40

Sunt un copil. Un copil care speră la o lume maibună pentru el, pentru fraţii lui, pentru părinţii şibunicii lui, pentru prieteni, pentru.....

În orice direcţie privesc,toată această lume mi separe atât de frământată,de agitată, de dezorientată, desupărată. Mă uit peste umărul stâng şi văd o goanăteribilă. Goana de a face lucruri trecătoare, goana dea strânge bogăţii, goana care ne face să uităm ce estecu adevărat important şi frumos în viaţă. Privesc şinu zăresc niciun zâmbet. Oamenii au uitat să zâm-bească.

Mă uit peste umărul drept.Văd oameni descurajaţişi neputincioşi......un copil rămâne flămând, iartălpile lui sunt bătătorite pentru că pantofiorii s-aurupt.O mamă ajunge la limita disperării că nu arede-ale gurii la masa de prânz, un tată este doborât demunca istovitoare.Un bunic e neajutorat, iar sănă-tatea lui e în pericol. Privesc şi nu văd decât tristeţe.Oamenii nu mai pot să zâmbească.

Şi totuşi, se spune că ,,speranţa moare ultima’’.Aşadar, încerc să mă uit într-o direcţie plină de opti-mism, unde găsesc o lume mai frumoasă, o lume încare tristeţea, sărăcia,violenţa şi războaiele nu maiexistă. Este o lume cu oameni fericiţi, care se iubescunii pe alţii, care se ajută şi se respectă.

Iar în această lume EU am un rol important...Mergla şcoală cu temele scrise şi lecţiile învăţate şi fac unprofesor fericit şi mândru că s-a făcut înţeles princeea ce a predat.Mă întorc acasă cu calificative foartebune şi fac un părinte fericit că are un copil isteţ. Înautobuz ofer locul meu arătând unui bătrân că pot fişi tineri educaţi şi cu o inimă mare. Ofer câte o floaremamei mele arătându-i cât de importantă este sufle-tului meu. Din pacheţelul meu zilnic, o părticică odau unui câine care tremură în stradă uitându-sedezamăgit după stăpânul care l-a abandonat.Pentrucă din puţinul meu pot da şi altora, ofer copiilor or-fani jucării şi hăinuţe.

Într-o singură zi pot face atâtea suflete să zâm-bească! Reuşesc să clădesc o lume frumoasă cu oa-meni fericiţi, oameni care au motive să zâmbească.Haideţi să gândim pozitiv şi să fim cât mai mulţi într-o lume care poate cu adevărat să devină mai bună!

Sebastian SIMINEAPremiul al III-lea

Şcoala Gimnazilă ,,Al.Davilla” Pitești, Clasa a IV-aProf. Vlăsceanu Monica

Şi iată că bogata şi ploioasa toamnă îmbătatăde vinul şi de parfumul fructelor îşi trăieşte ultimeleclipe de existenţă. În locul ei, graţioasa şi măreaţaiarnă îşic e r n efulgii dezăpadă cese de-z l ă n ţ u i eî n t r - u ndans fugarşi plin der i t m .C o v o r u lgalben set r a n s -formă pel o cîntr-unul de cleştar.

Tot spaţiul încărcat de povara mantiei de zăpadă,pare înmărmurit sub densitatea cristalelor de gheaţăce dantelează în mii de sclipiri rochia de mireasă aiernii.

Munţii, cu tâmplele lor sure, sub cetinile brazilorîşi arată vârfurile lor semeţe şi de neclintit scrutândcerul azuriu în strălucirea palidă a razelor de soare.

Copacii dezfrunziţi se încarcă cu un strat alb deo puritate absolută ,aşteptând în hibernare primăvara

ce va urma, când totul va reînvia şi ciclul vieţii va fireluat.

Răzleţ, păsărelele decorează cerul de smaraldîn zborul lor amorţit de frigul de afară.

Fericirea copiilor emanată în chiotede bucurie pe derdeluşuri şi pe patinoare,dă viaţă acestui anotimp. Jocul cu bul-gări de zăpadă animă copiii şi nu numai.

Oamenii de zăpada răsar rând perând cu ochii negri ca de onix şi cu nă-sucurile în vânt, salutându-ne cu braţelelor din mături. Surâsurile lor imor-talizate, se oglindesc în perdeaua desteluţe argintii, asigurandu-ne că „suntla datorie”. Oamenii privesc la ei am-intindu-şi de cât de frumos este să fiicopil.

Deşi îngheţat, acest anotimp arefarmecul său aparte!

Alexandru COSTEAMențiune

Şcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Pitești,Clasa a IV-a


Totul...pentru o lume mai bună

A sosit iarna

Premii Eminescu 41

Roata anotimpurilor a constituit la marele poeto temă preferată.Veşmintele noi ale fiecărui anotimpau fostp i c t a t ecu omăiestrieunică înliteraturaromână.

C a d r u ln a t u r a lterestrucompusdin apă,codru, teis a ufloare albastră se întrepătrunde cu elementele cos-mice: soare, lună, stele sau luceferi creând o atmos-feră feerică, de basm, unde viaţa are alt sens.Trăirilesufleteşti ale poetului sunt în deplină armonie cunatura care este rece,tristă atunci când poetul se refu-giază în codru pentru a-şi plânge dragostea neîm-părtăşită.

Eminescu nu face un elogiu naturii precum

Alecsandri în pasteluri, ci natura eminesciană estepusă pe acelaşi plan cu dragostea. Pe măsură ce fioriidragostei se întrezăresc, graniţele spaţiului terestru

sunt depăşite şi cosmosul este martorul idilelorterestre.

În evocarea dragostei natura este plină deculoare: floarea este albastră,nuferii sunt gal-beni, iar trandafirii sunt roşii. Imaginile vizualetrezesc simţul olfactiv dând o doză de misterdragostei.

Spre deosebire de flora bogată coloristic,fauna este săracă, singurele animale prezentefiind calul, cerbul, ciuta, câteva păsări şi flu-turi.

În poezia eminesciană natura este cea careascunde în desişurile sale îndrăgostiţii sau careajută la câştigarea războaielor, ocrotind poporulromân.

Daria ACHIMMențiune

Şcoala Gimnazială ,,Mircea cel Batrân” Pitești,Clasa a IV a

Prof. Achim Cristina

Eminescu - poet nepereche

Suflet românesc,Spirit strămoşesc,Geniu creatorIubit de popor!

Lacul, teiul şi salcâmulToate-s vii ca şi românul;Ai cântat , ai suferit,Nemurire-ai dobândit.

Poezii, naraţiune,Realităţi şi ficţiune,Basme şi scrieri alese,Din nemărginiri culese.

Toate tu ni le-ai lăsat,Pe veci ne-ai cutremurat;Sânge de român curat,Poet al nostru adevărat.

Anastasia CÂRCIUPremiul al II-lea

Şcoala Gimnazială ,,George Topârceanu” MioveniClasa a IV-a

Prof. Ciobanu Aurelia

Început de toamnă

Chiar acolo-n depărtare ,Vine iute şi călare,Pe-un vânt rece ce aduceÎntristare şi must dulce.

Pleacă-n zare mai departeVara noastră cea călduţăÎntristată de plecare,Oamenii merg în căsuţă.

Ziua scade, noaptea creşte,Frunza-n codru veştejeşteŞi copiii merg în casăProvizii îşi pun pe masă.

Şi-o acceptă mai departeParfumată de-o gutuieGalbenă şi amăruie.

Alexandru COSTEAMenţiune

Şcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” PiteștiClasa a IV-a


Natura eminesciană - zână ocrotitoare

Premii Eminescu42

În livadăLa bunicul în livadã,S-a pornit o mare sfadãÎntre douã albinuţeMici cât nişte așchiuţe.

Se certau cine să iaNectar dulce, praf de nea.Care are mult polenŞi-i foarte bunicel.

Ìn timp ce se certau,Un bondar aerianA venit şi a luatTot nectarul minunat.




Păsările călătoare

Din oraşul pustiit,Păsările au fugit.Au fugit de frig şi-ngheţLa căldură şi dezmăţ.

Într-un lung drum ce le-aşteaptă,Peste marea oglindită,Vine timpul să înceapăNoua lor, altă etapă.

Unele cad în pustiu,Altele merg mai departe.Lasă-n spate cenuşiuSunt din ce în ce mai aproape.




Mamei

Cum am deschis ochii în univers,Ca o rază de soare m-ai întâmpinatŞi mi-a fost greu de înţelesCă lumina şi căldura tu mi le-ai dat.

Când am crescut mai mare, Mi-ai deschis aripile uşor, M-ai înălţat spre soare Şi m-ai învăţat să zbor.

Mamă, curcubeu al copilăriei mele,Mi-ai presărat culoare pe a vieţii cărareCa să nu simt în clipele grele Că-n lume mai e şi durere.

Aş vrea cumva să-ţi mulţumesc, Să te alint, să te iubesc, Să fiu eu mamă-n locul tău,Să simţi o zi ce simt şi eu!

Icoană sfântă a sufletului meu,În minte şi în inimă vei fi mereu!Acolo este, mamă, locul tău,Să mă fereşti oricând de tot ce-i rău!

Ioana NEGUŞPremiul I

Şcoala Gimnazială,,Oprea Iorgulescu” Câmpulung

Clasa a VI-aProf. Horobeanu Gabriela

TimpulIeri aș fi vrut să-ți povestescCeva ce de demult m-apasă!Dar tu, străine, nu ai vrutSă pleci urechea ta de gheață.

Clipă de clipă se scurge-n neantȘi am o grijă ce mă-ncearcăCă viața-i scurtă și greu de urmatȘi merg în tăcere spre casă.

Secunde, minute și ore întregiTu, timpule mi le-ai furatȘi eu tot mă duc şi tu tot rămâiAsemeni unui pilon nemișcat.

Acum resemnat mă uit spre trecutȘi văd cum viața mă strigă.Să știi străine, că nu-i un secretCă timpul nu cruță pe nimeni.

Marius BANUPremiul al III-lea

Şcoala Gimnazială „Oprea Iorgulescu”, CâmpulungClasa a VI-a

Prof. Banu Gabriela

Premii Eminescu 43

Toamna

O frunză bătută de vântDansează căzând pe pământ.E udă şi tristă sărmana, Ea ştie că a venit toamna.

Copacii s-apleacă cu jale şi dor,Trosnind de al spaimei fiorŞi-şi plâng ne-ncetat frumosul veşmântCare acum e covor foşnitor pe pământ.

O veveriţă duce grăbită aluneLa scorbura ei din pădure,Şi duce încât să-i ajungăO iarnă geroasă şi lungă.

Iar ploaia ce cade din norii fugariÎi pune pe fugă pe micii hoinari,Ce-n stoluri degrabă se-adunăŞi-n zare se pierd împreună.


Şcoala Gimnazială,,Oprea Iorgulescu” Câmpulung

Clasa a VI –aProf. Horobeanu Gabriela

Prima zi de şcoală

E toamnă, toamnă iar!Începe un nou an şcolar.Vacanţa mare s-a sfârşit,Când a plecat, nici n-am simţit.

Peste covorul foşnitor, Astăzi păşim uşor, uşor,Tot cu emoţii şi sfială,Căci este prima zi de şcoală.

Cum păsările se înalţă-n zborBătând uşor din aripile lor,La fel ne avântăm şi noi spre culmi înalte,Călăuziţi de dragoste de carte.


Şcoala Gimnazială ,,Oprea Iorgulescu” Câmpulung


Vestitori ai primăverii

Primăvara, pentru-o clipă, s-a oprit din zbor pe-o floareSă se umple de mireasmă, de culoare şi candoare.Înflorită e livada şi tot câmpul e pictatDe oceanul de lumină cu smaralde-amestecat.

Pe un fir de iarbă crudă se avânt-un gândăcel, O albină hărnicuţă cerceteaz-un ghiocel,Deschizându-i clopoţelul- ca o cupă de paharŞi culege grăuncioare de polen şi de nectar.

Mieluşeii-s pe câmpie bulgăraşi de bucurie,Iar la cuib zboară zglobie, după iarna cea pustie,Rândunica mult iubită, ce vesteşte-n al ei cântPrimăvara, aşteptată de noi toţi pe-acest pământ!




Despre mine

Cânda am luat creionu-n mânăAm știut că nu-i o joacăPrimul semn trasat pe-o coalăMi-a deschis o lume-ntreagă.

Când o carte am deschisAm știut că nu-i un visUn cuvânt citit o datăMi-a deschis o lume-ntreagă.

Când am scris acel prim rândM-a întâmpinat zâmbindAstăzi scriu cuvinte multeToate încep să mă ajute.

Marius BANUPremiul III

Şcoala Gimnazială „Oprea Iorgulescu” Câmpulung

Clasa a VI –a Prof. Banu Gabriela

Premii Eminescu44

Scumpă mamă

Nu mai plânge, scumpă mamă !Nici nu știu cum să-ți grăiesc,Când te văd mereu în lacrimi,Lacrimi ce nu contenesc…

Lacrimi ce adesea pentru mine ai vărsatCând în dese rânduri eu te-am supărat.Lacrimi fericite eu rar ți-am adusȘi acelea toate s-au transformat în plâns.

Iartă-mi vorba cea răstită,Iartă-mi timpul cel uitatCând în loc să-ți mulțumescM-am făcut că am uitat.

Scumpă mamă, dragă mamă,Niciodată n-am știutSă îți mulțumesc cum merițiȘi eu știu că te-a durut.

Marius BANUPremiul al III lea



CopilăriaCopilăria e un misterPe ea o caută azi poeții,Dar pentru mine-i un reper,Ajuns acum în pragu’ vieții.Ea-i glasul cald al mamei meleZâmbet duios ce mă primeșteDoi ochi atenți ce mă vegheazăȘi-un chip blajin ce mă-nconjoarăRâs cristalin odinioară,Zile de școală cu mari emoții,Final de an cu satisfacții.Familia toată la masă,Un sentiment de siguranță,Lacrimi amare uneoriVărsate-n pumni de frățiori.Clipe frumoase și fericite,Dorințe mici, îndeplinite.Pare puțin privind în urmăDar asta un copil adunăȘi pragul casei când pășeșteCopilăria-l urmărește.

Misterul copilăriei

Ce-i copiăria oare?Este cântec sau floare?Un leagăn sfânt unde-am crescut,Un joc fără de început?Sau e surâsul inocentIvit pe orice continent?

Copilăria-nseamnă curcubeuÎn care te-ai scăldat şi tu... şi eu,Iar lumea ei este un vers nescris,E o frântură vagă dintr-un vis,Cu Feţi-Frumoşi şi zmei de neînvins.E o scânteie din purul univers Prin care toţi cândva am mers Şi am cules trecând în zborNoianul amintirilor.

O să ne-ntoarcem iar cu dragPrintre al anilor şirag, Privind cu-apăsătoare nostalgiePrintr-un album găsit în vreo cutiePăstrate cu grijă de bunica mea,Care-a plecat… ca şi copilăria.Şi de atunci le-aştept mereu,Dar s-au întors... numai în visul meu.

Copilăria-i o poveste-adevărată, Prin infinit pierdută, însă neuitată.Păstrez preasfânta mea copilărieÎn minte, inimă şi poezie!







Premii Eminescu 45

Un vis de iarnă

Prin noiane troienite,Peste dealuri rătăciteDintr-a timpului clepsidrăSe apropie în tainăCu un chip senin și blând,Parc-alunecând în gând.

Al copilului drag vis.

Prin oceane de ninsoare,Printre fulgi ușori de neaSub negura ce se-ntindeMurmură un tainic cântCu un glas cald și duiosMângâind un creștet sfânt.


Prin al nopții întunericPeste-un pod lucios de gheațăPrin gerul ce îl înțeapăUită orișice greșealăCu ochii dagi și părinteșteȘi veghind în orice timp.


Nu contează câți ani areNu contează că-i adultSau e chiar la vârsta-n careMoșul vine dintr-o zare.Ăsta-i anotimpu-n careFiecare are undeva părinți.

Ce îndeplinesc un vis.


Şcoala Gimnazială „Oprea Iorgulescu”, Câmpulung

Clasa a VI-aProf. Banu Gabriela

Noapte tristăNoapte tristă, ce-mi ascunzi?În ale tale steleŞi cum oare tu pătrunziÎn gândurile mele.

Nu pot vedea nimicDoar negru-n faţa meaDoar lumina-mi lumineazăCalea ce-o voi urma.

Lună tristă, de ce alungi?Soarele plin de iubire,De ce nopţile sunt lungi?Pline de nefericire.

Şi-o linişte te cuprinde,Nici un zgomot, toate tacDoar un râu te mai aprindeDar, în rest toate zac

Şi pe cer e o steluţăCe un semn vrea a-mi trimiteCă aşa eşti tu ,,drăguţă”,Fiind al zilei, drag părinte.

Emilia POSEAMenţiune

Şcoala Gimnazială „Carol I” Curtea de Argeş

Clasa a VIII-aProf. Oprescu Monica

Premii Eminescu46

Ţara mea

Mă pun pe gânduri câteodatăDe ce-i ţara supărată?Ce-au cu ea oamenii răi?De ce-i fac vânătăi?

Ea nu vede, nu audeNici măcar ea nu vorbeşteTot ce ştiu e că ea simteCum durerea o loveşte.

Cum aruncă-n ea cu pietre,Fără să gândeascăIar cuvintele cele spuseNu fac decât să rănească.

Bogăţia nu-i lipseşte,Multe daruri ea le areŞi cu ele se hrăneşteCa să crească cât mai mare.

Dar ei nu se mulţumescCu ale ţării bunuriTot ce oamenii îşi dorescE să tragă-n ea cu tunuri.




O, tu dulce…

O, tu dulce copilărie,De ce pleci aşa devreme?Mai stai puţin în a mea casăCă nu ai de ce te teme.

O, tu, dulce copilărie,Îmi amintesc cu dragCând pentru prima datăAm pus picioru-n prag.

O, tu dulce copilărie,Mai ai puţin răbdareCă am să plec cu siguranţăPrin această lume mare!

O, tu dulce copilărie,Dacă pleci, să iei aminteCă de la tine am învăţatPrimele mele cuvinte.

O, tu dulce viaţă,Ne-am cunoscutUnde mă vei duceAm să te ascult!




Săracii bogaţi

Eu îi văd cu daruri scumpeCe se-numără-n bani,Dar nu văd pe unu a rupeO pâine pentru sărmani.

Trec pe lângă un săracNu-l ajută, nu îl plac,Nu sunt ei de nasu’ lorNu merită ajutor.

Pentru ce să ajuteDacă nu primescNimic mai multCa un simplu ,,mulţumesc”.

Dar sărmanii au cevaAu iubire, au ce daNu o vezi, dar iei aminteIubirea nu se vede, doar se simte!

În timp ce bogaţii Nu au aşa cevaŞi nici nu pot măcar A o cumpăra.




Ultima speranţă

Mi-e sufletul gol de bucurieŞi simt cum ura şi triteţea mă-nconjoarăÎmi lasă inima pustieŞi viaţa tristă, amară.

Mă simt de parcă am secatNici nu plâng, lacrimi nu amPoate m-aş fi înecat,Dacă-ntruna eu plângeam.

Şi nu mai am cuvinteCăci ura mi le-a luatMi se-ncurcă-n minteCuvinte ce-au secat.

Am mâinile legateŞi nu pot a săpaSimt cum mi se zbateÎn adâncuri inima.

Există întotdeauna o ultimă speranţă,Ce-ar trebui s-o purtăm în suflet mereuFără de care nu ar mai exista viaţăFiindca iubirea nu ne lasă la greu.




Premii Eminescu 47

De-aș fi...

De-aș fi cerul înnorat , Pe tine te-aș fi protejat De-aș fi o rază de soare , Te-aș încălzi în lumea mare.

De-aș fi un pom umbros, Drumul ți l-aș face mai frumos , Și în drum să obosești , Lângă mine să te odihnești .

De-aș fi vânt, furtuna mare , Lângă mine, gasești o apărare,O apărare necesară Pentru lumea asta rară.

Acum spre încheiere , Două versuri de plăcere, Să știi că eu sunt totul:Cerul, apa și norocul ....

Andreea GIUGEAPremiul al III-lea

Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” PiteştiClasa a VI-a

Prof. Cornea Adriana

Dimineața

Dimineața, început de zi frumoasă,Soarele mă hrănește cu o rază călduroasă.Privirea încet o ridic spre fereastrăAscultând cum ciripește o pasăre măiastră.

Savurând cafeaua pe băncuță afară,Simt mireasma florilor de vară,Fluturași zglobii în jurul meu,Zburând ușor, asemeni unui zmeu.

Iarba verde cu roua neatinsăÎți dă senzația de o lume necuprinsă.Și totul din jur e atât de pur,Privesc neîncetat și nu mă satur.

Și timpul trece, se scurge ușor,Viața e asemeni unui porumbel călător,Natura frumoasă cu tot ce ne înconjoară Te face să te renaști pentru a doua oară.

O ramură din lăstarul inimii amețitoareCe se învârte ușor după soare, Caută caldura cea mare ,A vieții mele de nemuritoare.

Ușor căldura soarelui mă încălzește,Umbra pomului mă răcoreșteȘi toată frumusețea mă îndeamnă să descriuÎn versuri tot ce văd și tot ce știu.




Gânduri tulburătoare

Vreau să-ți spun că-mi place de tine Și vreau să știi ce însemni pentru mine. Eu fără tine nu pot trăi, Căci simt nevoiea de a te iubi.

Eu fără tine sunt singur și trist, Sunt ca focul, ce-a ars și deja s-a stins.Când știu că te afli la distanță, Devin trist și am lacrimi pe față.

Vreau să știi că e prima data Când simt că dragostea e adevărată Și când mă gîndesc la tine simt ceva ce nu pot reda, Simt dragostea din aer și cred că aș putea zbură.

Mereu am sperat să te întîlnesc Să îți spun tot ce simt și că te iubesc, Vreu să te strâng la piept și să te simți iubită,Căci viață e frumoasă și mereți să fii fericită.

Și chiar de-o să-ți fie greu și n-o să te simți bine,Să știi că cineva mereu se gândește la tine Și chiar de-o să-ți curgă lacrimi pe față, Eu am să-ți zic „Zîmbește !”, că viață e frumoasă.




Premii Eminescu48

De ce?Precum o ceaţă deasă-n zori de iarnă,Copilăria noastră astăzi se destramă.Şi tristă, mă întreb îngânduratăDe ce tot ce-i frumos dispare dintr-o dată?

De ce nu mai putem rămâne peste aniFrumoşi şi veseli, copiii năzdrăvaniFără de griji şi răutăţi mărunteCare îi fac pe-adulţi să se încrunte?

Mi-aduc aminte de câtă bucurieGăseam pe-afară în orice jucărieDe la un vesel cântec de CrăciunŞi până la banalul balon de săpun.

Şi la bunici, în toată vara însorităNe alergam pe strada prăfuită,Ori după fluturi în lanuri auriteŞi nu simţeam că ziua-i pe sfârşite.

Dacă să creşti înseamnă-acum să pierddin bucurie, parcă-ncep să cred C-o să mă străduiesc o veşnicieSă nu o las să plece pe-a mea copilărie.

Raluca MONDOCMenţiune

Clasa a VI-a Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Piteşti

Clasa a VI-aProf. Dovleac Manuela

În timp...Prin faţa ochilor îl văd În fiecare zi cum zboarăŞi nemilos din cale-afarăÎn urma sa lasă prăpăd.

Rostesc din ce în ce mai desCă mult prea repede el treceDar stau şi mă gândesc la receEu trec prin el şi fericită vreau să ies!

Prinşi în vicleana lui capcanăUităm adesea veseli să trăimRutina zilnică devine-un chinSlujind a sa mândră coroană.

De azi sunt hotărâtă să ignor nisipulCe fin se scurge, marcând orice secundăŞi vreau ca el la fel să îmi răspundă,Să nu-i mai văd vreodată chipul.

Dar ceasul sună: este Timpul!




Toamna timpurie

Azi, la răsărit de SoarePrintre frunze ruginiteA trecut uşor o boareSpre câmpii nemărginite.

Din stejar frunzele saleSă plutească-au începutŞi-n sfârşit s-au aşternut,Căzând pe covorul moale.

Tot ce-i verde acum plânge:- A sosit pentru-a distruge!Strigă toţi spre marea DoamnăAvând un parfum de toamnă.

E bine oare dacă plouăŞi dacă-i frig şi vântul bate?Şi stăm în casă până-n noapte,Şi dor de Soare ne e nouă?

De ce eşti atât de rece?Aduci vânt şi ploi în ţară...Te opreşti când poţi şi treceDe ce nu laşi încă o vară?




Premii Eminescu 49

Colectivul clasei:

-Amzăr Erika-Maria-Atanasiu Rareş -Barangă Marina-Aida-Bucur Eduard-Florin-Bucur Mihnea-Emil-Cârstea Florin-Cătălin-Căldărariu Grigore-Daniel-Ciobanu Ramona-Nicoleta-Cârstea Florin-Cătălin-Constantinescu Ana-Corbu Cosmin-Mihai-Dan Beatrice-Alexandra-Florea Adrian-Găvănescu Albert-Ilie Andrei-Cristian-Kiss Leonardo-Gabriel-Mirea Alexandru-Nicola Mihai-Liviu-Nița Antonio-Petru-Olărescu Alexandra-Radu Valentin-Eduard-Rizea Andrada-Maria-Sanda Eduard-Sandu Gabriela-Roxana-Sandu George-Cristian-Strejoiu Ruxandra-Gabriela-Tudurean George-Alexandru-Ungureanu Clarisa-Elena-Vasilică VladProfesori:-Geografie: Comănescu Amalia-Matematică: Chipuc Elena-Limba şi literatura română: Hagimă Euge-nia Gabriela-Istorie: Florea Olimpia-Fizică :Iosub Silvia-Chimie: Iosub Silvia-Educație fizică: Neacşu Cristian-Educație tehnologică: Sandu Simona-Biologie: Buga Amalia-Educație muzicală: Nedea Emanoil

-Educație plastică: Necula Mihai-Franceză: Deaconu Anca-Engleză: Bianca Amarie-Latină: Hagimă Eugenia Gabriela-Educație civică: Beu Anca-Romina

Diriginte:Neacşu CristianÎnvățător: Grosu Sorina

Clasa este locul ȋn care timp de opt anine-am instruit spre a cunoaște lumea dinjurul nostru, spre a aprofunda noţiunile pecare profesorii ni le-au predat cu mult de-votament şi spre a ne contura un viitor princunoştintele acumulate de-a lungul timpului.

Contribuţia profesorilor ȋn acestenenumărate zile este majoră şi le mulţumimpentru ceea ce au realizat, pentru muncadepusă ȋn scopul de a ne ȋndrepta spre ocale mai bună.

Clasa a fost şi locul ȋn care ne-am des-faşurat orele, unde ne-am creat amintiripreţioase şi unde am legat prietenii ce vorţine mult timp.

Vă mulţumim pentru aceşti ani frumosipetrecuţi ȋn Şcoala Gimnazială “MihaiEminescu”.

ELEVII CLASEI

Şcoala Gimnazială "Mihai Eminescu" Piteşti,Promoția 2016

Clasa a VIII-a A

Din viaţa şcolii50

Colectivul clasei:

BARBU G.H.E. ANDREEA ELENA BĂRĂSCU A. ANA-MARIA ELENACENUŞĂ V. ADRIANACHIRIŢESCU I. ELENA LUMINIŢADINUŞ A.D. LUCIAN IOANDUMBRAVĂ A. JENIFER-AMALIAGALEŞ I.C. TANIA MARIAGHEORGHE I.C. ŞTEFANIA MĂDĂLINAMARINESCU V. MĂDĂLINA ELENAMARTIN M.I. IONELA REBECAMOCANU C. EDUARDNEGOESCU I.L. ANTONIO-VASILENIŢĂ I.C. EDUARD-IRINELORJANU I.E. ŞTEFAN FILIPPOPESCU S. ALEXANDRAPOPESCU N. ALEXANDRA MARIARACOVIŢĂ I. GEORGE ANTONIORĂDUCUŢĂ G. IOANA RUXANDRAROŞIORU S. YARISROTARU A. ADRIANSANDU L.F. ŞTEFAN ADRIANSAVU M. DAVID MARIUSSTOENESCU C.D. IOANA-GABRIELASTOICA R.L. EDUARDŞUHANI D.O. ANDREIŞTEFĂNESCU I.M. LORENTZA ALEXANDRATACHE A. OCTAVIANTOMA A. ADRIANA ELENA

Învăţători: Ioneci AlisaDiţă LuizaNiţescu Alina

Profesori:Română- Cornea AdrianaLatină- Hagimă GabrielaEngleză- Petrescu CătălinFranceză- Deaconu AncaMatematică- Săveanu DanielaFizică- Orăşanu LaviniaChimie- Vasilescu DanielaBiologie- Stanciu DomnicaCivică- Beu AncaIstorie- Florea OlimpiaGeografie- Comănescu Amalia

Religie- Badea MarinelaDesen- Necula MihaiMuzică- Nedea EmanoilEducaţie Fizică- Smadea PaulEducaţie Tehnologică- Sandu SimonaInformatică- Păduroiu Carmen

Diriginte: Săveanu Daniela

Iată că anii au trecut şi ne vedem acum,în clasa a VIII-a, la un nou capăt de drum. Înaceşti opt ani am învăţat fiecare lucruri impor-tante, am legat prietenii strânse, am trecut prinprobleme, dar de fiecare dată ȋmpreună.Şcoala reprezintă locul în care ne-am dezvoltatintelectual, dar şi unde ne-am maturizat. Lemulţumim tuturor profesorilor că au fost întot-deauna înţelegători şi că au reuşit să devină maimult decât simpli indrumători, ei ne-au fost pri-eteni, ajutându-ne si susţinându-ne tot timpul.

Le suntem recunoscători tuturor celor carene-au învăţat, într-un fel sau altul, cum esteviaţa şi şi-au dat silinţa, care ȋn ciuda „mofturilor”noastre au continuat să ne fie aproape, ca niştepărinţi înţelegători. Sperăm ca pe viitor să văfacem mândri, pe toţi aceia care acum ne-aţisusţinut. Aţi fost precum nişte autori pasionaţice şi-au lăsat arta imprimată pe sufletele noas-tre, făcându-le unice, astfel vă vom păstra ȋninimi mereu!

JENIFER- AMALIA DUMBRAVĂ

CLASA a VIII –a B

Din viaţa şcolii 51

Colectivul clasei:

ALBU V. ANA MARIA ARIANABADEA C. ALEXIABECHERU I. OANA GEORGIANABUZULICA A. THEODORADEONISE D. COSTIN ALEXANDRUGHITA S.C. ANDREI IOANILIESCU P.I. LUCIAN TUDORILINCUT M. RAZVAN EUGENMANEA G. BIANCA IONELAMANOLE M. C. ALEXANDRU MIHAIMARINESCU G. ANASTASIAMIHAIL M. TUDOR IOANNEDELEA M.V. DANIEL FLORINNITA A. ANA DANIELAPASCU M. ANDRADA MARIAPETCULESCU S. ALEXIA ANDREEAPOPA G. A. ANAMARIA MARTAPOPA O. STEFANIARADU I. ANA MARIASTAN I. RALUCA MARIASTANCU C. MARASTANILA C.E. MIHAI TEODORSTOIAN L.C. ANDREEA MIRUNASTOICA M. FLAVIUSTEODORESCU B.I. MIHAI CRISTIANTOMA M. ADRIAN ANDREITUDOSE C. CONSTANTIN RADIANUSCATU V.E. MIHAI ANDREIVARBAN ANA MARIAVALCEANU M. RALUCA MARIAVOICU D. ANDREIZAMFIR P. ANDREI

ÎNVĂȚĂTOR: PETRACHE VICENȚIA

PROFESORI:

POPA MIANA – Limba română/ LatinăDUMITRESCU CORINA –Limba englezăCHIOVEANU ȘTEFANIA – Limba francezăHAIDUCU MARIAN-Matematică, DIRECTORIOSUB SILVIA – Fizică/ChimieSTANCIU DOMNICA - BiologieBEU ANCA – Cultură civicăFLOREA OLIMPIA - IstorieFLORESCU SEBASTIAN - GeografieISAROIU AURELIA - ReligieGHERGHINOIU SIDONIA – Ed. plasticăNEDEA EMANOIL – Ed.muzicalăMARGARITESCU NICOLETA -Ed. fizicăSANDU SIMONA – Ed. tehnologicăPADUROIU CARMEN - InformaticăGHEORGHE MOLEA – Opţional informatică

DIRIGINTE: CHIOVEANU ŞTEFANIA

În scurt timp, ȋntr-o zi de vară, catalogul va fi strigat, iarclopoțelul va suna blând pentru ultima oară. Drumul cătreșcoală ȋl vom parcurge doar ȋn plimbare, uneori, ca o reȋn-toarcere ȋn refugiul copilăriei.

Parcă ieri am pășit pentru prima dată pe poarta sa, stre-curându-ne temători printre uriașii din clasa a IV-a. Ușor,

ușor, am ȋnceput să ne familiarizăm cu locul ȋn care urmasă facem primii pași pe drumul dezvoltării de sine.

Pe parcursul celor 4 ani ne apropiasem, devenisem pri-eteni. Cu lacrimi ȋn ochi ne luasem ramas-bun de la aniicopilăriei și de la doamna ȋnvățătoare, ce făcuse posibilăȋnaintarea pe primele cărări ale cunoașterii. O nouă etapăa vieții noastre ȋncepea –gimnaziul. Şi de data aceastateama ne cuprinsese ușor, dar măcar eram împreună.

Gimnaziul a reprezentat perioada ce și-a lăsat cel maimult amprenta asupra firilor noastre. Am trecut de la sen-inătate, ludic, la adolescență, am râs, am plâns, am ex-perimentat emoții puternice, am pus bazele, ȋntre aceipatru pereți zugrăviți ȋn amintiri, unei a doua familii. Cuaceastă ocazie pot spune că am avut parte de cei maibuni părinți și de cei mai minunați treizeci și unu de frațiși surori. Am depășit toate momentele grele, ne-am certat,ne-am ȋmpăcat, dar nicicând nu ne-am simțit singuri.Îmi va fi greu să mă despart de cei fără de care nu aș fireușit vreodată să ajung acolo unde mă aflu astăzi, decolegi și de profesori, artizanii unor importante fragmenteculese de pe paginile vieții. Iar acesta mi se pare cel maipotrivit moment pentru a exprima toată recunoștința noas-tră. Știm că n-a fost ușor, știm că nu v-am ascultat întot-deauna, dar dumneavoastră ați înțeles că acesta a fostfelul nostru, al fiecăruia, de a vă arăta că avem nevoie dedascăli cu vocație, care să știe să ne ia pe fiecare exactașa cum suntem, să ne prețuiască, să ne ajute să necunoaștem, să ne descoperim, să prețuim prieteniile, săiubim cuvântul și cărțile și să ne formăm astfel niște car-actere puternice, capabile să înfrunte viața adevărată.

Dacă am reușit sau nu, nu vom putea ști decât pesteani, pentru că piatra de încercare a caracterului nostrueste timpul.

Pornim acum spre o noua aventură:liceul și chiar dacănu vom mai fi atât de apropiați ca până acum, sper că nuvom uita unii de alții, căci ascunse ȋn inimile noastre,amintirile construite ȋmpreună sunt de neprețuit.

Cred că este primul an ȋn care nu aștept cu atâta nerăb-dare ȋnceputul vacanței și nu atât din cauza examenului.

Mirajul liceului este mare, ȋntr-adevar, dar aș vrea săpot ȋngheța timpul, să-l forțez să se oprească ȋn loc și sămă bucur de ultimele momente ȋnainte de abandonareaacestei etape și de pornirea spre noi idealuri.

Vȋlceanu RalucaClasa a VIII-a C

Clasa a VIII-a C


Colectivul clasei:

1. Beșliu Gherghescu G.D. Andrei Alexandru2. Boboeanu E. Ana-Maria3. Ciocoiu C. Anca Elena4. Dobre G. Pavel Marian5. Dobrin M.N. Mihai Vasile6. Dumitru I. Oana Cristina7. Durucu M.G. Andreea Mădălina8. Durucu M.G. Cristina Adelina9. Georgescu I. Cristian Marian10. Ionescu C.S. Andrei Alexandru11. Lincă C.D. Luana Nicoleta12. Magereanu T.D. Elena Ecaterina13. Model M.R. Raul Emanuel14. Moise I. Ioana15. Motonea D. Andrei Daniel16. Nicolaescu E.F. Ana-Maria Cristina17. Nuțu M.C. Cosmin Constantin18. Popa E.A. George Anton19. Pricolici O.E. Teodor Octavian20. RadU V.Gh. Andrei Pavel21. Samarineanu I.G. Ștefan Cristian22. Sima M.C. Maria Ancuța23. Soare F. Ruxandra Gabriela24. Stancu F. Roberto Gabriel25. Taudor G. Sabina Maria26. Tobă D.C. Robert27. Uleanu Gh. Dragoș Florin28. Zamfir C.P. Robert George29. Zețu L.T. Ștefan Anton

Învățător:Carmen Ionescu

Profesori:

Limba engelză: Dumitrescu CorinaMatematică: Ilie MarianLimba și literatura romănă/Latină: Popa MianaLimba franceză: Garçia Manuela Georgeta,Deaconu AncaFizică: Orășanu LaviniaIstorie: Florea OlimpiaGeografie: Florescu SebastianChimie: Iosub SilviaTehnologie: Sandu SimonaBiologie: Stanciu DomnicaInformatică: Carmen PăduroiuCultură civică: Beu AncaEducație plastică: Gherghinoiu SidoniaEducație muzicală: Nedea Emanoil

Diriginte: Dumitrescu Corina

„În singurătatea în care ne simțim cel mai puținsinguri... căci într-un final lumea noastră arputea cunoaște pacea...”

„Au trecut deja opt ani. Opt ani în care ne-amdescoperit și am descoperit lumea, ne-am de-

schis mintea și imaginația, optani în care ne-am format.Amvenit aici ca o pânză albă,așteptând să o picteze oameniice trec prin viața noastră, șiuite-ne acum, artă abstractă.

Nimic din ce suntem noiacum nu ar fi avut sens fără ceiopt ani prin care am trecut cuajutorul colegilor și profesorilor,care vor ramâne mereu o partedin noi.”

Clasa a VIII-a D

Din viaţa şcolii 53

Colectivul clasei:

Beică Gheorghe OctavianBogaciu Ana MariaBratu VladDeaconu Ştefan BogdanDiaconescu Alexandru PetreDin Andrei IulianDin Adina ElenaDumitru Ana MariaEnăchescu Ana MariaGeană Nicolae CristianHoncea Ştefan IonuţIordache Elena AlexandraLincă Bianca MariaKitajima Cristian AdelinMoiş Robert GabrielMolea Antonia ElenaNecşescu Mihai AdrianPăun Eusebiu SilviuPârvu Călin GeorgePopa Mihai ValentinPostaru Ionela MirelaRoşioru Andreea CristinaRotaru Victor CostinStanca Alexandru AntonioŞoliu MarianToma Ane MarieTudorache Andrei Cătălin

Acum când o etapă a vieţii noastre se apropiede sfârşit şi o alta va începe, dorim să mulţu-mim tuturor celor care au participat la în-ceputul formării noastre ca oameni:

Învățători:

Stoica FlorentinaDiță Luiza

Profesori:

Dovleac Manuela – Limba românăDovleac Manuela – Limba latinăComan Valentina – Limba englezăDeaconu Anca – Limba francezăSăveanu Daniela – MatematicăOrăşanu Lavinia – FizicăVasilescu Daniela – ChimieBuga Amalia – BiologieBeu Anca – Cultură civicăBeu Anca – IstorieFlorescu Sebastian – GeografieBadea Marinela – ReligieNecula Mihai – Educaţie plasticăNedea Emanoil – Educaţie muzicalăSmadea Paul – Educaţie fizicăSandu Simona – Educaţie tehnologicăPăduroiu Carmen – Informatică

Diriginte: Sandu Simona

Curând viaţa va gasi pentru noi alte căi deurmat. Vrem să trăim cu lumina în sufleteaceste ultime clipe ale drumului străbătut ȋm-preuna.

Iordache ElenaAlexandra

“Nimeni nu-ţi poate lua ceea ceai trăit cu ADEVĂRAT” (G. G.Marquez)

Clasa a VIII-a E


Toate caracteristicile pașoptismului sunt ilus-trate mai pregnant în perioada 1840-1860. Înaceastă perioadă se desfășoară evenimente de-cisive pentru soarta poporului român(Revoluția de la 1848). Acum literatura îșisporește importanța în cadrul vieții naționale șise delimitează ca domeniu beletristicdetaşându-se de celelalte domenii ale culturii.

Scriitori importanți ca Mihail Kogălniceanu,Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Nicolae Băl-cescu, Dimitrie Bolintineanu, Gheorghe Barițiu,

sunt în primul rând luptători pentru emanci-parea naţională şi numai în al doilea rând mâ-nuitori ai condeiului. Dar aceștia posedă ocultură serioasă şi o cunoaştere judicioasă aexigenţelor literaturii beletristice, cum ar fiforma îngrijită într-o limbă literară, corectă şitotodată ei sunt orientaţi în principalele curenteale gândirii europene contemporane, dar în ace-laş timp sunt legaţi de mediul românesc, cutradiţiile lui spirituale.

De aceea, în ciuda unor contradicții politice,frumoșii pașoptiști au elaborat o platformă es-tetică unitară, cu principii ferme și luminoase.

Rolul esențial în făurirea acestei platformerevine celor trei mari reviste ale epocii: „Dacialitrerară”(1874), „Propășirea”(1874) și

„Româmia literară”(1855), dar și redactorilorlor.

Deși „ Dacia literară” a fost suspendată dupătrei numere, ,,Propășirea” după zece luni, iar,,România liberă” după un an, totuși, programulenunțat de aceste publicații a corespunsnevoilor momentului și aspirațiilor profunde aleromânilor.

În celebra ,,Introducțiune” cu care se deschide,,Dacia literară”, Kogălniceanu aduce un caldomagiu inițiatorilor presei românești, lui Heli-ade și Asachi și-și afirmă voința de a le continua

opera spre o treaptămai înaltă.

„Dacia literară”,după cum arată şi ti-tlul-simbolic îşi prop-une să înlătureprovincialismul, săfie numai o foaieromânească îndelet-nicind-se „cu pro-ducţiile româneşti, fiedin orice parte aDaciei, numai să fiebune”.

Ea trebuie să devinărepertoriu general al

literaturii româneşti, în care ca într-o oglindă sevor vedea scriitorii: moldoveni, munteni, arde-leni, bănăţeni, bucovineni, fiecare cu limba sa,cu ideile sale, cu chipul său .

Îşi fixa ca ţel exclusiv literatura, înlăturândinformaţia politică. Noutatea programuluiDaciei literare stă în promovarea hotărâtă şiconsecventă a direcţiei naţionale şi populare înliteratură. Ea afirmă că „originalitatea naţionalăeste însuşirea cea mai de preţ a unei literaturi”şi condamnă înmulţirea imitaţiilor şi a tra-ducerilor care ,,au făcut la noi o manie primej-dioasă şi pentru că omoară în noi duhulnaţional”.


Curentul național popular - Dacia Literară

Didactica 55

Didactica56

Kogălniceanu critică doar abuzurile, nu prin-cipiul- deşi nu este împotriva oricăror tra-duceri- era împotriva superficialităţii şi amaimuţărelii Apusului. El adresează scriito-rilor apelul de a se inspira din realitatea au-tohtonă: „Istoria noastră are destule fapteeroice, frumoasele noastre ţări sunt destl demari, obiceiurile noastre sunt destul depitoreşti şi poetice, pentru ca să putem găsi şila noi subjecturi de scris, fără să avem pentruaceastă trebuinţă să ne împrumutăm de la altenaţii.”„Dacia literară” aîncurajat valorifi-carea folclorului,ca izvor de inspi-raţie; în al doileanumăr al „Dacial i t e r a r ă ” ,Costache Ne-gruzzi scrie un ar-ticol despre„Cântece popularea Moldovei.”

Un alt punct important al Daciei literare eramilitarea pentru unificarea limbii române –comună „ca românii să aibă o limbă şi oliteratură pentru toţi”.

Un alt deziderat era acela al necesităţii unorcriterii obiective, nepărtinitoare: „vom criticacartea, iar nu persoana”.

„Dacia literară” stimulează pe lângă activi-tatea literară şi relaţiile dintre scriitorii dinMoldova, Ţara Românească, Transilvania şiacel climat de unire a sufletelor înaintea uniriipolitice. Cele mai valoroase condeie ale epociiau colaborat la „Dacia literară”, ,,Propăşirea”,,,România literară” semn că orientarea esteticăa fost asimilată lăuntric. În paginile acestor re-viste vor apărea cele mai reprezentative opereale paşoptismului: Grigore Alexandrescu„Anul 1840”, „Memorial de călătorie”. Costache Negruzzi „Alexandru Lăpuşneanu”,,,Cântece populare a Moldovei”, Nicolae Băl-cescu ,,Puterea armată şi arta militară laromâni”, ,,Doine”, ,,Istoria unui galben şi aunei parale”, Alecu Russo „Cântarea

României” . În spiritul „Daciei literare”, au activat şi alte

publicaţii ale vremii: „Arhiva românească”,„Magazin Istoric”, ,,Naţionalul”, „SteauaDunării”, „Foaie pentru minte, inimă şiliteratură” şi ,,Gazeta de Transilvania”.

Literatura a înregistrat în acest timp ocreştere rapidă şi multilaterală. S-au dezvoltattoate genurile de la nuvelă la roman, de lacritica literară la eseu, de la meditaţia filo-zofică la poemul epico-liric, de la farsă,

vodevil şi comedie demoravuri la dramă is-torică.

Limba literară, în ciudadisputelor dintre adepţiidiferitelor sisteme, a făcutun mare pas înainte, îndirecţia fixării normeisupradialectale şi aunificării ortografice.

Deşi lipsiţi de pregătirefilologică, prin simţ is-toric, bun gust şi contact

direct cu limba vorbită de popor, paşoptiştiigrupaţi în jurul lui Kogălniceanu, Alecsandri,au dat lovitura nimicitoare balcanismului fieşi ridiculizându-l în opere literare precum„Muza de la Burdujeni”, fie atacându-l frontalrespingând pe fabricanţii de sisteme carevoiau să scrie o limbă în eprubetă folosindtermeni veniţi în limbă din alte zone decât cealatină. Ei au modernizat limba prin eliminareabalastului de elemente lexicale greco-turceşti,prin generalizarea neologismului romanic şiabandonarea formelor dialectale. Au datprozei sistem simetric, flexibilitate, simpli-tate, echilibru, claritate, expresivitate stilis-tică. În 15 martie 1856 alfabetul latin eintrodus în şcolile din Ţara Românească, iarîn 1861 se generalizează.

Prof. Eugenia Gabriela HAGIMĂȘcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Pitești

Didactica 57

Basmul este considerat creaţia epică narativăpopulară în care întâmplările reale se împletesc cucele fantastice, fiind săvârşite atât de personaje reale,cât şi de cele cu puteri supranaturale, care reprezintăforţele binelui şi forţele răului, din a căror con-fruntare binele iese întotdeauna învingător.Referitor la semnificaţiile mitului, Vasile Lovinescu(1) face următoarea afirmaţie în „Interpretarea ezo-terică a unor basme şi balade populare româneşti”:

„Când esteprezent în lumeanoastră, deciimanent, mitul seînvăluie într-o in-finitate de coji(cojas) ocroti-toare a miezuluicentral. Fiecarecoajă exprimă

Adevărul adap-tat la un anumitnivel de realitateşi este un zidapărător pentruadevărurile maiadânci. Cel maiexterior dintre în-velişuri este sen-sul literal şi în elîşi rup dinţiiimensa majori-tate a cercetăto-rilor.” Criticii literari au fost de acord să urmăreascăîn afară de sensul literal, alte patru sensuri: sensulfilozofic-teologic, sensul politic şi social, sensulliterar şi sensul iniţiatic, metafizic în esenţa sa. Cuprivire la ultimul sens, René Guénon (2) considerăcă: „Tocmai din cauza acestui caracter, tocmai sensulprofund a scăpat celei mai mari părţi dintre comen-tatori; şi totuşi, dacă este ignorat sau necunoscut,celelalte sensuri nu pot fi prinse decât parţial, pentrucă el le este principiul în care se coordonează şi seunifică multiplicarea lor.”

Vasile Lovinescu se opreşte şi asupra operei literareIvan Turbincă, apreciind că este singura dintrepoveştile lui Ion Creangă ce conţine elemente decaracterologie etnică. Sensul etnic al basmului estedat de faptul că Ivan este un soldat rus slobozit. Deasemenea, sunt prezente mai multe elemente de vo-cabular rusesc: numele eroului Ivan Turbincă, co-manda Paşol na turbinca, cuvintele: tabacioc, vodchi,haraşo, ştoti, Vidma, gulai, numele dansurilor horod-inca şi cazacinca. Există ipoteza că basmul ar fi deprovenienţă rusească, dar se poate susţine că provinedintr-o variantă moldovenească mai veche. Cuvinteleruseşti puteau fi introduse pe teritoriul românesc în

a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sau în primajumătate a secolului al XIX-lea, când în Moldova austaţionat trupe ruseşti cu ocazia războaielor dintreruşi şi turci.

Eroul principal al basmului, Ivan, aparţine casteirăzboinicilor, a căror misiune esenţială era de a stala periferia unui centru spiritual, pentru a-l apăra decei nechemaţi şi de profanatori. În acelaşi timp,asigura şi legătura dintre centru şi cei chemaţi (dintre

Moarte şi Dumnezeu). Postul lui se afla laultima incintă a Raiului, la Poarta Strâmtă,loc de comunicare între lumea noastră şicealaltă. În mituri, aceste porţi sunt păzitede cei ce au realizat o iniţiere regală, iarcentrul real ocupat de contemplativii puri,desăvârşiţii unei iniţieri sacerdotale. Une-ori, cei care păzeau erau entităţi mitice:câini năzdrăvani, balauri, zgripţuroi sauîngeri cu săbii de foc.

În basmul său, Creangă surprinde mo-mentul critic al unei realizări iniţiatice.După ce a slujit în postul său de laperiferie, Ivan Turbincă trebuia să seiniţieze sacerdotal şi să treacă la centru.

De la poarta Cetăţii, el trebuia să ajungăla paraclisul din mijloc. Războinicul trecede la etapa activă, la faza contemplativăsacerdotală, o schimbare totală în fiinţaomului care este unul dintre marile mo-mente critice ale realizării iniţiatice.

Există posibilitatea ca anumite fiinţe,deşi au fost iniţiate sacerdotal şi s-au inte-

grat în centru, în Sfânta Sfintelor, nu au părăsit postulde păzitor de la periferie, din anumite motive. Laaceastă stare trebuia să ajungă şi soldatul rus, dar nua reuşit datorită ignoranţei ierarhiei reale a universu-lui.

De obicei, eroii basmelor care pornesc în călătoriainiţiatică sunt adolescenţi; în basmul de faţă, Ivaneste bătrân. El se află în momentul în care acţiuneaşi caritatea şi-au terminat misiunea şi trebuia să secufunde în Oceanul Informal. Făcându-şi datoria desoldat şi fiind bun la inimă, el este îndreptăţit sătreacă podul ce desparte lumea fenomenală de ceacauzală. Însă, aşa cum afirmă şi Vasile Lovinescu (3),Ivan comite un păcat grav prin omisiune: „nu în-treabă şi nu se întreabă cu ce pod are de-a face şi cinesunt cei doi paznici ai lui. Pentru realizarea spirituală,nu sunt suficiente bunătatea şi aptitudinile practice.De aceea, Dumnezeu îi conferă lui Ivan Turbincăfuncţia de paznic al Raiului pentru a-i demonstra cănu este demn de ea.”

- continuare în pag. 58 -

Interpretarea ezoterică a unor basme româneşti

Didactica58

Dumnezeu îi oferă lui Ivan posibilitatea de apăşi de la postul său de războinic la punctul cen-tral al Paradisului, schimbând o funcţierăzboinică cu una contemplativ-sacerdotală. Daracesta, primind turbinca, are intenţia s-ostăpânească pen-tru totdeauna,rămânând în zonaintermediară. Peel îl intereseazămai mult putereadecât principiulcare o creează. Deaceea, el se abatede la drumuldrept, care ducedirect al punctulcosmic de undepleacă puterileturbincii, rătăcindpe câmpii. Astfel,ajunge la curţileunui boier care îlgăzduieşte pestenoapte într-o casăbântuită de draci.Ivan Turbincăreuşeşte să speriedracii pe care îidetermină să părăsească acel loc şi, în schimb, săse ducă oriunde în lume.

Călătoria iniţiatică a lui Ivan nu respectă or-dinea clasică (Infern, Purgatoriu, Paradis); el în-cepe cu Purgatoriul (curtea boierească), apoiajunge la poarta Raiului, după care merge în Iad.

„Plecând de la curtea boierului, el nu estepregătit pentru a pătrunde în Rai: se încinge cusabia, pune turbinca în şold, îşi ie raniţa în spateşi puşca de-a umăr, şi pornind se tot duce înaintela Dumnezeu.” (4) Respins şi din Iad şi din Rai,eroul îşi însuşeşte funcţia de păzitor la uşa Raiu-lui. Dar, el nu poate fi decât un obstacol între oa-meni şi Centru.

O altă greşeală a lui Ivan Turbincă este aceeacă vede moartea nu ca pe o necesitate augustă,condiţionând trecerea într-o altă formă de viaţă,ci ca pe un duşman persoanl al lui, încercânds-o minimalizeze sau s-o înlăture. Astfel, prin

sechestrarea Morţii în turbincă, prin distrugereanaturii este distrus echilibrul Universului. O ul-timă poartă prin care Ivan nu reuşeşte să treacăeste sicriul, trecătoarea în cealaltă lume.

Vasile Lovinescu apreciază că „Ivan Turbincăeste eroul, careneţinând seama delegile cosmice şiacţionând anarhic,sfârşeşte prin a deveniun spirit rătăcitor petoată durata cicluluimare şi care dinaceastă cauză nu semai poate niciodatăîncadra în armoniacosmică.”

Ca operă literară,basmul propune unmodel de comporta-ment eroic, relatândîncercările la care estesupus eroul, lupta şivictoria lui asupraforţelor răului: zmei,balauri, diavoli, răs-plătirea binelui şipedepsirea răului, de-păşirea condiţiei de in-

ferioritate: lipsuri, sărăcie, ignorare şi accedereala o condiţie superioară.

Prof. Adriana CORNEAȘcoala Gimnazială Mihai Eminescu-Pitești

1. Vasile Lovinescu, Interpretarea ezoterică a

unor basme şi balade populare româneşti, Bu-cureşti: Editura Cartea Românească, 1993, p. 122. René Guénon, L’Esotérisme de Dante, Paris:Editura Ch. Bosse, 1925, p. 2-3, apud VasileLovinescu, op. cit., p. 133. Vasile Lovinescu, op. cit., p. 224. Ion Creangă, Poveşti, povestiri, aminitiri, (Cu-vânt înainte de Domnica Filimon), Bucureşti:Editura Ion Creangă, 1981, p. 1695. Vasile Lovinescu, op. cit., p. 45

Didactica 59

Termenul „competent” este definit ca: „bun, ca-pabil, valoros, experimentat” (1). Prin extensia aces-tui adjectiv s-a format sintagma „a fi competent” careexprimă „capacitatea cuiva de se pronunţa asupraunui lucru, pe temeiul unei cunoaşteri adânci aproblemei în discuţie; capacitatea unei autorităţi, a

unui funcţionar etc. de a exercita anumite atribuţiuni”(2).

Din punct de vedere didactic competenţele„reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şideprinderi dobândite prin învăţare; acestea permitidentificarea şi rezolvarea în contexte diverse a unorprobleme caracteristice într-un anumit domeniu” (3).

Noua programă şcolară pune elevul în centrulatenţiei, procesul instructiv-educativ, bazându-se pemetodele activ-participative care stimulează gândireacritică a elevilor, creativitatea şi originalitatea.

Alina Pamfil enumeră finalităţile componentelorverbale care cizelează elevilor competenţa de comu-nicare. Astfel prin dimensiunile (lingvistice, discur-sive şi textuale) se pune accent pe limbaj, princomponenta cognitivă apare o corelare între limbă şigândire, componenta literară le dezvoltă elevilorsimţul estetic, etic şi moral prin literatura de spe-cialitate studiată. Componenta enciclopedică puneaccentul pe perechea limbă-cunoaştere, deoarece prinstudiul diversificat al textelor redactate în diferitestiluri funcţionale se pune accent pe studierea şiasimilarea particularităţilor lingvistice, textuale şidiscursive. Prin componenta ideologică, elevii îşiformează diferite convingeri personale, idei, senti-mente, atitudini. Componenta socio-afectivă,cuprinde limba, cultura şi sentimentele. (4)

În legea învăţământului Art.2 (3) se pune accentulpe faptul că „idealul educaţional al şcolii româneşticonstă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasăa individualităţii umane.’’ (5)

Un efect modelator asupra formării unei per-sonalităţi active şi creatore, similare cu espectanţelelegii învăţământului îl are competenţa culturală, carear trebui să-şi pună amprenta mai mult în conţinu-turile Programei Şcolare. Chiar de la cuvântul „cul-tură”, care este desemnat astfel „cunoştinţe, morală,credinţe, creaţiile culturale ale unei societăţi” (6) neputem da seama de importanţa dezvoltării şi chiar aeducării acestei competenţe.Membrii asociaţiei ANPRO în Revista „Perspec-tive”, au pus accentul pe dezvoltarea perspectiveiculturale care ar trebui să domine la clasele liceale.S-ar putea genera o privire holistică asupra specifi-cului cultural al diferitor texte literare şi nonliterarecu numeroase deschideri către alte arte (film, teatru,muzică, arte plastice, arhitectură). S-a vorbit despreprincipiul predării integrate, al abordării inter şipluridisciplinare. Pentru domeniul limbii aspectulnormativ şi funcţional va fi dominant, dar cel mai im-portant aspect se referă la accentuarea formării com-petenţei culturale şi literare, pe formarea conştiinţeiculturale/identitare cultural awearness, prin studiul

comparativ al culturii şi literaturii române cu cele-lalte culturi şi literaturi europene. (7)Sintetizând cele spuse mai sus, în școală elevul tre-buie să aibă o deschidere mai mare spre formarea decompetenţe, de comunicare, literare sau culturale.Programa şcolară se bazează pe modelul comunicativ– funcţional şi se organizează pe trei dimensiuni: I. „Practica raţională şi funcţională a limbii prin careelevul trebuie:· să cunoască normele şi modelele de structurare aformelor de comunicare, orală şi scrisă, implicit săînţeleagă structura şi funcţionarea limbii literare, casistem unitar în permanentă devenire şi ca ansamblual elementelor de construcţie a comunicării;

- continuare în pag. 60 -

Competența de comunicare şi importanţa ei ȋnpredarea limbii şi literaturii române

Didactica60

· să-şi activeze cunoştinţele de limbă pentru a per-cepe şi a realiza fapte de comunicare, orală şiscrisă, adaptându-se dinamic şi eficient la strategi-ile şi regulile interacţiunii sociale;· să exprime în mod original, într-o formă accesi-bilă, clară şi armonioasă propriile idei, judecăţi şiopinii

II. Formarea unor reprezentări culturale, precum şia unui univers afectiv şi atitudinal coerent, princare elevul trebuie:· să înţeleagă semnificaţia limbii literare româneîn conturarea identităţii naţionale şi integrareaacesteia în contextul culturii universale;· să interiorizeze, prin contactul cu textele elabo-rate în diferite stiluri funcţionale, valorile culturale,naţionale şi universale, ca premisă a propriei dez-voltări intelectuale, afective şi morale;· să stăpânească principalele modalităţi deînţelegere şi interpretare a unor texte, redactate îndiverse situaţii de comunicare;III. Formarea unor deprinderi de muncă intelectu-ală prin care elevul e indicat:· să-şi însuşească strategiile, metodele şi tehnicilede studiu şi de activitate independentă, să-şi struc-tureze o conduită autonomă în selectarea, organi-zarea şi utilizarea informaţiei.”(8)

Studierea limbii şi literaturii române în şcoală areo serie de principii care particularizează şicondiţionează o serie de factori în asimilarea aces-tei discipline prin care se urmăreşte „limba înfuncţiune” şi nu „limba ca sistem abstract”. Tre-buie să se respecte viziunea comunicativ – prag-matică prin care se abordează limba ca sistemfuncţional şi aplicativ în formarea unei comunicăricoerente şi eficiente, prin prisma valorilor culturaleprin care ne identificăm ca popr. Prioritatea abso-lută trebuie acordată metodelor activ – participa-tive prin abordarea exerciţiilor de tip analitic şisintetic, evitarea formalismului, eliminarea carac-

terului descriptivist, prin care profesorul de limbaromână trebuie să adopte o viziune nouă asuprapredării acestei discipline, prin alegerea şi com-binarea elementelor constitutive ale sistemului lim-bii, respectând anumite reguli şi abordându-leîntr-o manieră personală. Trebuie să lăsăm elevulsă creeze, să se exprime liber, imprâmându-ipotențialul unui posibil artist, fără să omorâm înel duhul creator. Studierea limbii trebuie săpornească de la cercetarea textelor lingvistice caîmprejurări comunicative, în concordanţă cu stan-dardele de textualizare.(9) Creația literară trebuie să vină din suflet, fiind unprodus spiritual. Artisticul înseamnă desăvârșire,comuniune cu divinul, de aceea trebuie să punemaccent pe arte, și anume pe arta comunicării caparte integrantă a competenței culturale.

Bibliografie:· Coteanu, Ion, Seche, Luiza, Seche, Mircea,Dicţionarul explicativ al limbii române, EdituraUnivers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 203.· Ghid metodologic pentru aplicarea programelorde limba şi literatura română, Editura C.N.C., Bu-cureşti, 2002, p. 81· Pamfil, Alina, Op.cit., p. 55, 65.· Legea Educaţiei Naţionale, 2011.· Craia, Sultana, Dicţionar de comunicare, EdituraAGER, Bucureşti, 2001, p. 42.

Prof. Manuela Elena DOVLEACŞcoala Gimnazială „Mihai Eminescu”,Piteşti

Didactica 61

Partitivul, sub aspectul categoriilor seman-tice, puţin gramaticalizate în limba română, poateînsemna deopotrivă întregul din care se ia o parte saupartea luată dintr-un întreg.

Există trei tipuri de procedee de exprimare apartitivului: lexicale, lexico-gramaticale şi seman-tice.

Ca elemente lexicale, cele mai importantesunt prepoziţiile din, dintre şi de, cu o anumită dis-tribuţie a lor: „Prepoziţiile din şi dintre apar în vari-aţie liberă, mai mult în varianta populară, familiarăa limbii, pe când, în varianta foarte îngrijită, liber-tatea de utilizare, a uneia sau a celeilalte, în anumitecontexte, este limitată” .

Deosebit de importanţi sunt cuantificatoriipartitivi. Unii dintre aceştia determină cel mai adeseao anumită cantitate dintr-un întreg: unii, câţiva, ceva,mult, puţin, tot, nişte, niscaiva…

Cuantificatorii lexico-gramaticali se referămai ales la modul de exprimare a unităţilor şi aunităţilor etalon, de tipul un gram de, un litru de, unmetru cub de; unmetru de, un kilo-gram de; un hectarde; un centimetrude…

Destul defrecvenţi sunt şic u a n t i f i c a t o r i inedefiniţi, utilizaţimai ales în limbajulcolocvial, de tipul:un pic de, o fărâmăde, un strop de, unvârf de, o leacă de, oţâră de…

Sunt, deasemenea, multe sub-stantive colectivefolosite drept cuan-tificatori: un grup destudenţi, o mulţimede oameni, un colec-tiv de elevi, o gră-madă de surcele, un mănunchi de flori, o turmă deoi, o haită de lupi…

Referitor la construcţiile cu prepoziţie dupăun substantiv-etalon, în noile studii de gramatică, seconsideră că ele se grupează cu primul substantiv,care, în felul acesta, nu mai este centru, ci devinemodificator. Atunci când contextul o permite, pot ex-ista expresii de tipul: am cumpărat un kilogram, ammăsurat doi metri, a băut un litru. Acest lucruprobează că substantivul-etalon îşi păstrează calitateade centru, deoarece, în orice sintagmă, substituţia cuzero se întâmplă numai la modificatori, adică la de-

terminant.O atenţie deosebită trebuie acordată cuantifi-

catorilor prepoziţionali. Prepoziţiile din, dintre, dedobândesc multe sensuri în funcţie de context. Dinşi dintre exprimă o detaşare a părţii dintr-un întregdefinit sau nedefinit.

Prepoziţia din este selectată, de regulă, de unsubstantiv la singular sau plural şi non-numărabilmasiv sau abstract: A băut din vin; câteva oi dinturmă; într-una din serile trecute; Pe toţi i-a cuprinscâte puţin din nerăbdarea lui…Deşi aceste reguli nu sunt absolute, putându-se vorbimai degrabă de folosirea în variaţie liberă, totuşi sesemnalează şi existenţa unor verbe, numite frecven-tative (a mânca a bea, a lua, a alege…) care par săaibă preferinţă, nici de data aceasta absolută, pentruprepoziţia din: A mai mâncat din fructe; A băut dincafea; A luat din haine…

Foarte frecvent, în limba română, spre deose-bire de alte limbi, partitivul se exprimă fără pre-poziţie, cu aşa-zisul articol zero: Bem apă de la izvor;Mănâncă pâine de secară; Citeşte ziare în fiecare zi;

Cumpără fructe de la aprozar…În limba populară, cu nuanţă cantitativă mai

pronunţată se foloseşte cu valoare partitivă şi pre-popziţia la: A mâncat toată ziua la bomboane; Avăzut la lume!

Sub aspect sintactic, există un complementpartitiv, însă el este specific construcţiiulor compar-ative cu superlativul relativ (comparativ general-izat): Era cea mai înaltă dintre toate fetele; E celmai serios din clasă; Este, fără îndoială, cel maivaloros de aici; Ele au alergat cel mai repede dintrecopii; Lucrează cel mai bine dintre noi…

Partitivul se exprimă însă şi prin alte comple-mente (de regulă prin complementul direct),funcţionând numai restricţiile semantice: „Pre-poziţiile partitive de, din, dintre, ocurente în GN…impun ca nominalul complement corespunzător în-tregului să fie un plural sau să trimită la ideea deplural. Aceasta este o condiţie esenţială a mani-festării partitivului în GN, condiţie care se traduceprin faptul că mulţimea desemnată prin grupulnominal corespunzător întregului este mai maredecât cea indicată de grupul nominal corespunzător

părţii, ultima incluzându-se în prima”.

Bibliografie:Găitănaru, 2010 – Şt. Găitănaru, Gramatica limbiiromâne. Analize şi explicaţii, Piteşti Editura Tiparg;GALR, 2005 - Guţu Romalo, V.,(coordonator), Gra-matica limbii române

Prof. Miana POPAŞcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Pitești

Exprimarea partitivului în limba română

e In memoriam62

Cum se poate să trec cu vederea o vibrațieatât de fină a imaginii poetice, încărcată cu atâtadelicatețe.

Vremile salemi s-au părut întot-deauna un zefir scă-pat printre degetelecrengilor, ca săcoboare în iarbă și sămângâie creșteteleflorilor de câmp...Ion Puiu Stoicescu

Doamna ElenaMarin a fost un

model de credință, cultură, bunătate, cuviință, en-tuziasm.

După ce se vindeca de toate prin scris, de-venea ființa care s-a impus în conștiința publică prinvalorile de care am scris mai sus.

Jean DumitrașcuPentru mine nu rămâne decât amintirea

aceea, când o mare doamnă în voaluri violete răs-foia o carte violetă în versuri de petale în toate cu-lorile și miros de ambrozie și nectar, pentru că, pesteaceastă amintire nu s-a suprapus până azi nicio altaatât de emoționantă.

Marin IonițăS-a stins discret, așa cum a și trăit, încercând

să lupte cu suferința implacabilă, dar cu bucurie căși-a îndeplinit misiunea la care Creatorul a chemat-ope acest pământ. Avea demnitatea care a facut-o sărămână în conștiința noastră și dincolo de mormânt.

Protopop Iuliu ChirițăCâtă tărie de caracter trebuie să fi

avut un om sensibil, un umanist, un om de litere, unpoet cum a fost Elena Marin pentru a rezista drameipe care o trăia. O trăia cu ochii pe clepsidra din carenisipul vieții se scurgea implacabil.

Mihai GolescuA trecut dincolo de granițele tangibile...Fără ca prezența să i se micșoreze însă, aici,

printre cei care au rămas să o petreacă în urmă cuprivirea...

Denisa PopescuA lăsat în urmă chipul limpede al unei ființe

care a dăruit celor din jur ce a avut mai bun și maifrumos în sufletul său. Putem murmura în gând saucu voce tare, asemenea lui Sadoveanu despredascălul său, atunci când trecem prin cartierulRăzboieni din Pitești, pe lângă locuința sa ori pelângă Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, cuvin-tele: „În locul acela, odată, a trăit un OM”.

Vasile GhițescuSunt oameni capabili să comprime timpul

prin intensitatea cu care trăiesc și prin realizările pecare le lasă semenilor. Elena Marin face parte dinaceastă categorie.

Ce păcat că timpul nu a mai avut răbdare!Radu Stancu

Aleile școlii mai poartă urmele pașilor săi,zâmbetul încă îi mai luminează la fereastra sălii declasă, silueta-i diafană se întrezărește din bănci,mâna ei încă mai desenează pe tablă, mai așeazărime pe foaia de hârtie, mai mângâie creștetele aple-cate asupra literelor din abecedar...

Ca și cum nimeni n-ar fi știut că totușiclopoțelul a sunat... pentru ultima oară...

Allora Albulescu – ȘerbSunt păsări care, ostenite de zborul aprig, nu

caută să cadă a disperare pe pământ, ci se ridică, aminune, spre cer.

Ele nu țipă minunea, ca să nu le întristezepe suratele lor nevinovate pentru neputința de a trăiși înțelege spectaculosul.

Știu o pasăre care, obosită după un zboraprig, s-a înălțat la cer și acolo a rămas.

Maria Grecu

In memoriam – Elena Marin

Elenei Marin

după 15 ani

Ştiam că le merţi pe toate,Şi dreptul la DA şi la NU,Dar parcă uitasem că totuşiAi dreptul la moarte şi tu...

Ai stat toată viaţa de veghe,Pe muchia acestui cuţit,Cu grija copiilor clasei,Precum ȋţi fusese sortit...

Ce luptă ai dus toată viaţa,Ce tristă ȋn ultim popas,Ce singură-n cer te-ai ȋntorsCe singur pe-aici am rămas!

Şi poate cumva,ȋntr-o noapte,Zdrobit de părere de rău,Atunci voi afla că e viaţăPe steaua cu numele tău...

Alexandru Marin

In memoriam 63

Ca un vis, se strecoară o confuzie în amintirilemele sau o neputință de exprimare în vorbe a uneiimpresii bazate pe aer, roz, aur (pulbere) și așteptare... ca la un spectacol, într-un teatru mare și nu într-o clasă, cu zumzetul specific: șoapte, râsete scurtede copii emoționați, cu obrăjorii roz, cu bucle aurii,băieți cu papioane micuțe negre pe albul imaculatal cămășilor, cu aerul vibrând de evantaie – aripi deîngeri nevăzuți ... aer pur, roz și pulbere de aur.

Nici nu știu dacă gândurile nu mi-au zburataiurea din cauza frumosului în care picasem: credcă era o oră de educație plastică pe un subiect deprimăvară, pe muzică, în mod sigur de Vivaldi –Anotimpurile.

... Și a început primul copil să spună, sășoptească emoționat: „Tatăl nostru care ești înceruri...”.

Glasului cristalin i-a urmat altul și altul, fiecarerostire cu un timbru propriu, mai limpede sau maipripit, dar emoționant fiecare. În aer era muzică(sau se oprise?) elevii desenau sau așterneau formedin puncte colorate iar Doamna, ca un nor de pul-bere de aur dirija fără să dirijeze, domina fără sădomine, era lângă fiecare copil, era în mintea lor,era sprijin și muză...

Mara Diaconu, artist plasticNu știam că este bolnavă ... Era un peisaj mirific,

de un alb ireal, o scenă desprinsă parcă dinpoveștile lui Andersen. Ningea cu fulgi jucăuși.

Doamna era îmbrăcată în roșu. Am urcat bulevar-dul și s-a oprit să se odihnească. O priveam și îmipărea o petală de trandafir roșu pe albul imaculat.

Prof. Ionel Ţuţă

„In memoriam” - Elena MarinFoști elevi

Privea fiecare lucru cu speranță , niciodată nus-a dat bătută ȋn fața destinului. Nu a dat vina penimeni, pur și simplu spera ca ziua următoare să-imai dea Dumnezeu putere ca să mai ajute pealtcineva, fiindcă misiunea ei pe pământ a fost sătrăiască pentru alții.

Cosmina Liloiu

Glasul ei calm, demnitatea privirii, claritatea ex-plicațiilor și a gândirii sale, dulcea expresia a uneidureri înabușite, printr-o speranță fără de sfârşit,toate acestea și multe altele alcătuiesc amintireaprofundă și definitiv pozitivă a primei mele invață-toare.

Ramona Adelina Ion

Este atât de mult o parte din mine, încât nici nuștiu ce mă încearcă mai tare atunci când mă gândescla dumneaei: durerea că nu o mai întâlnesc pe stradăsau bucuria că o regăsesc întotdeauna în inima mea.

Mihaela Vânt

De la învățătoarea mea am ȋnvățat o lecție pe care

nu toată lumea o predă: să cauți puterea, să creștideparte de marii arbori pentru a nu fi sufocat și to-todată să te simți bine între ei pentru că numai îm-preună poți supraviețui furtunilor.

Alina Diaconu

Sunt convinsă că a rămas un înger, curat la chipși suflet, așa cum sunt toți îngerii. Și dacă a avutceva aparte față de alți îngeri de acolo, de sus, estecă, acest înger, Elena Marin, a fost coborâtă multtimp aici, pe pământ și a dus o viață alături de noi.

Laura Constantin

Uneori ne amintim că cineva ne-a făcut să fimceea ce suntem astăzi. Lipind destinului nostrustrălucirea frumuseții lor interioare. Ca pe oetichetă.

Catălin Iordache

Dacă acum știu ce înseamnă respectul de sine, el-eganța, valoarea și noblețea, e pentru că dumneaeile avea pe toate acestea și , mai ales, pentru că aștiut să ni le insufle și nouă, cu aceeași ușurință cucare ne-a învățat limba și literatura română.

Daniela Gheoroia

Dumnezeu a creeat o ființă perfectă, atât fizic câtși sufletește. Emana o frumusețe fară asemănare,plină de căldură. Pășind în prima zi de școală m-aîntâmpinat cu zâmbetul pe buze și m-a condus cătreviitor.

Dana Stoica

Rareori se întalnesc oameni buni, modești, perse-verenți, în lupta cu greutățile până la sacrificareapropriei sănătăți, oameni născuți pentru a fi dascăli.

Iulia Adelina Grigore

Amintirea ei, uneori neglijată și părăsită într-uncolț de viața noastră și de nenumăratele griji aparevie și caldă așa cum poate apărea numai aceea aunor chipuri dragi, apropiate, din familie. Ca să ocunoști cu adevărat trebuie să-i fi fost elev .

De fiecare dată când deschid o carte mă gândescla învățătoarea mea ca și de fiecare dată când intruîn biserică, când scriu ceva, când aud vorbindu-sedespre Ipotești sau Posada .

Andrei Oproiu

N-am să pot uita clipele în care noi eram triști șine spunea să ne gândim la un câmp cu flori, un in-finit câmp cu flori, unde poate este și dumneaeiastăzi și de unde sigur este mândră de noi.

Irina Tucu

3

5

7

12

13

25

50

55

Editorial

Performața anului

La aniversare

Ecouri

Caligrafii

Premii Eminescu

Din viața școlii

Didactica

62 In memoriam

CUPRINS

Aripi - scoala11.ro · ARIPI Revistă literar artistică Hi de cultură a Gcolii Gimnaziale...

Documents

Transcript of Aripi - scoala11.ro · ARIPI Revistă literar artistică Hi de cultură a Gcolii Gimnaziale...