ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI

CATALOGUL DOCUMENTELOR ŢĂRII ROMÂNEŞTI

DIN ARHIVELE NAŢIONALE

VOL. IX

1657 – 1659

Întocmit de:

MIRELA COMĂNESCU

LAURA NICULESCU

ILEANA DINCĂ

Bucureşti

2012

Coperta I:

1658 (7166), iulie 3. Hrisovul lui Mihail Radu Vv., prin care întăreşte

popii Gheorghe, clisiar de la Biserica domnească din Bucureşti, un loc de

veci din dealul Bucureştilor Mitropolia Ţării Româneşti, CCLXV/3

REDACTOR: ELENA MUŞAT

CULEGERE TEXT: MARIANA NECIU

MONICA NEGRU

LAURA NICULESCU

TEHNOREDACTARE: FLORICA BUCUR

ISBN 978-973-8308-47-3

3

CUVÂNT INTRODUCTIV

Volumul al IX-lea al Catalogului documentelor Ţării Româneşti

cuprinde regestele a 847 de documente din perioada 1657 – 1659, aflate în

depozitele Arhivelor Naţionale, rezultate în urma contopirii unui număr

mult mai mare de forme sub care acestea s-au păstrat: originale, copii,

traduceri, regeste, rezumate, menţiuni.

Din totalul documentelor, 583 sunt originale, 4 sunt microfilme

de pe originale, o fotografie de pe original, restul fiind copii, fotocopii şi

traduceri. Cât priveşte originalele, 560 sunt în limba română, 18 în

slavonă, 3 în maghiară, unul în latină şi unul în greacă. Volumul reuneşte

4 originale duble, un document fals, două îndoielnice şi o copie figurată.

După materialul pe care au fost scrise, din cele 583 documente

originale, 24 sunt scrise pe pergament, dintre care unul este un zapis din

25 f.l. 1657 (7165), celelalte fiind emise de cancelariile domnilor.

Semnalăm continuarea procesului de consolidare a scrisului

românesc şi răspândirea acestuia, fapt demonstrat de numărul mare de

documente interne scrise în limba română, redactate atât în cancelariile

domneşti, cât şi de către persoane particulare.

Documentul original scris în limba greacă, pe pergament, din

1657 ianuarie f.z., are ca emitent pe Macarie patriarhul Ierusalimului şi al

Antiohiei. Acesta aminteşte de grija pe care a avut-o Matei Basarab,

înainte de trecerea la „fericita odihnă”, de a înfrumuseţa şi împodobi

mănăstirea Câmpulung, dăruindu-i averi, ca „să nu treacă a doua în rândul

mănăstirilor faimoasei Valahii”.

Cele 18 documente în slavonă provin din cancelariile

domnitorilor Constantin Şerban şi Mihnea al III-lea, fiind acte originale

prin care se întăresc unor boieri sau unor mănăstiri (Căldăruşani, Cozia,

Câmpulung ş.a.) sate şi rumâni.

Documentele scrise în limba maghiară sunt două scrisori ale

domnului Constantin Şerban din 7 februarie 1657 şi din 29 mai 1657,

adresate judelui Braşovului în vederea procurării de medicamente şi

trăsuri, şi o scrisoare a lui Constantin logofăt din 18 august 1658, către

acelaşi destinatar, pentru a obţine sprijin în recuperarea unui supus ajuns

prizonier la hanul tătarilor. Toate trei sunt originale.

Actul în limba latină, o fotografie de pe un original emis la Târgu

Mureş, în 4 octombrie 1659, de mitropolitul Ţării Româneşti, Ignatie,

4

Radu mare logofăt şi Gabriel Tamaş, vicar apostolic al Moldovei şi Ţării

Româneşti, ne dă ştiri despre relaţiile Ţării Româneşti cu Transilvania.

Documentele cuprinse în volum au fost depistate în fondurile şi

colecţiile arhivistice ale Arhivelor Naţionale – Biroul Arhive Medievale,

Fonduri Personale şi Colecţii şi ale Serviciilor Judeţene din Bistriţa

Năsăud, Braşov, Dolj, Gorj, Prahova, Vâlcea. Metoda de lucru este aceeaşi

ca la volumele anterioare, atât în ceea ce priveşte redarea conţinutului

documentelor în fişe, cât şi în modul de întocmire a lucrării.

Anii 1657-1659 corespund sfârşitului de domnie a lui Constantin

Şerban, domniei lui Mihnea al III-lea Radu şi începutului de domnie a lui

Gheorghe Ghica.

În perioada în care Constantin Şerban, fiul domnitorului Radu

Şerban, a condus ţara, a avut loc răscoala oştenilor de profesie, dorobanţi

şi seimeni1, din 1655, mişcare ce a provocat ample frământări: jafuri,

omoruri, pribegia boierilor în ţările vecine, devastarea lăcaşurilor de cult.

Aceasta a reprezentat cel mai important eveniment intern din timpul

domniei amintitului voievod şi a avut ecou în epocă, fiind amintită şi în

documentul din 15 mai 1657, prin care Constantin Şerban îi întăreşte

Stanei, jupâneasa răposatului Dumitru clucer, satele Vlădiceni, Buneşti şi

Mălureni, ale căror cărţi şi zapise dispăruseră în timpul amintitei răscoale.

La venirea pe tron a lui Mihnea Radu, situaţia în ţară era încă sub

influenţa evenimentelor mai sus menţionate. A fost nevoie de multă

tenacitate şi abilitate din partea domnului pentru a-i stăpâni pe marii boieri

şi pentru a-i atrage pe dorobanţi şi seimeni de partea sa.

Mihnea al III-lea este primul domn care, după o jumătate de veac,

a redeşteptat amintirea tradiţiei împărăteşti bizantine prin introducerea

unor obiceiuri noi în desfăşurarea ceremoniilor religioase, adoptând tipicul

oficial bizantin2. Facem referire la încoronarea sa de către Patriarhul

Macarie al Antiohiei, cu fast bizantin, după toate formele împărăteşti, cu

ocazia târnosirii Bisericii Mitropolitane din București3, în ziua de Rusalii a

anului 1658 – „aceste ceremonii fiind fără precedent şi nimeni după el

1 Nicolae Stoicescu, Constantin Şerban, Editura Militară, Bucureşti, 1990, p. 36.

2 Andrei Pippidi, Tradiţia politică bizantină în ţările române, sec. XVI-XVIII, Editura

Academiei, Bucureşti, 1983, p. 59. 3 Emilia Cioran, Paul de Alep, Călătoriile patriarhului Macarie al Antiohiei în Ţările

Române 1653-1658 (în traducerea şi interpretarea Emilie Cioran), Bucureşti, 1900, p.

244: „prin cunoştinţele şi dibăcia sa părea că ar fi supravegheat târnosirea a o mie de

biserici”.

5

neîndrăznind să le repete”4. După mărturiile din epocă, a dovedit o

cunoaștere temeinică a canoanelor bisericii ortodoxe și a obiceiurilor țării,

stârnind multă surprindere participanţilor la eveniment. Cu această ocazie,

domnul muntean s-a rebotezat, luând numele de Mihail, după înaintaşul

său, Mihai Viteazul, dând un semnal de preluare a programului acestuia5.

Fluctuația titulaturii domnitorului avea să stârnească multe

discuţii în rândul istoricilor. Pe lângă faptul că domnitorul îşi schimbă

prenumele, din Mihnea în Mihail, atributele care îl însoţesc, din modeste

cum se prezintă în documentele de început, când se pretindea a fi un supus

docil al Porţii, devin ulterior din ce în ce mai dezvoltate, reflectând

planurile şi aspiraţiile acestuia. Forma cea mai amplă a titulaturii o

regăsim în documentul slavon din 3 iunie 1658, adresat Episcopiei

Râmnicului „Io Mihail Radu ighemon, conducător şi arhiduce al părţilor

transalpine”6. Odată prinzând contur planurile sale de mărire şi având

efemere promisiuni de susţinere din partea occidentală, îşi arată

adevăratele intenţii şi prin titulatură, pentru ca apoi, spre sfârşitul domniei,

când avea să conştientizeze fragilitatea poziţiilor sale, renunţă la titlurile

ce se refereau la stăpânirile ardelene, precum şi la bizantinul „ighemon”.

Pe plan diplomatic, prin titulatura sa, Mihnea va fi printre ultimii

domni care va folosi termeni ce aminteau de tradiţia stăpânirilor

munteneşti în Ardeal, din vremea lui Mircea cel Bătrân (Amlaşul şi

Făgăraşul): ”Io, Mihail Radu voievod și ighemon Țării Românești,

principe şi arhiduce al părţilor Valahiei Transalpine”, cum apare în

documentul emis la 5 iulie 1658, folosind și acvila bicefală pe care o va

introduce în armele sale, în sigilii și în steag7. Actele de cancelarie ale

acestui domnitor, chiar dacă nu sunt bogat ornamentate, sunt de o calitate

deosebită, aşa cum au remarcat Nicolae Iorga şi Alexandru Ciorănescu:

„scrisorile şi actele lui româneşti, slavoneşti sau latineşti sunt printre cele

mai frumoase ale acestui veac”8.

4 Nicolae Iorga, Două contribuţii la istoria bisericească a românilor, în „Analele

Academiei Române - memoriile secţiunii istorice”, seria II, tom XXXVIII, Bucureşti,

1916, p. 7. 5 Andrei Pippidi, op. cit., p. 211.

6 Arhivele Naţionale ale României, Biroul Arhive Medievale, Fonduri Personale şi

Colecţii, Ep. Râmnic, LXXXVII/4. 7 Alexandru Ciorănescu, Domnia lui Mihnea al III-lea Radu (Mihail Radu) 1658-1659, în

„Buletinul Comisiei Istorice a României”, XIV/1935, Bucureşti, 1936, p. 61. 8 Ibidem, p. 60.

6

Un element distinctiv al documentelor lui Mihnea, observat de

cercetători încă de la finele secolului al XIX-lea, a fost cel al semnăturii

autografe, considerată printre cele mai reușite ale timpului său: ”iscălitura

prinţului nostru este în caractere foarte mari şi atât de frumoasă, încât a

atras particulara atenţie a domnului director al arhivelor veneţiene, care, în

urma cererii domnului Esarcu, a pus-o sub vitrină, lângă iscăliturile altor

suverani şi regi ai Europei”9. La rândul său, Alexandru Ciorănescu aprecia

că ”cine priveşte iscălitura sa superbă, împletită cu desăvârşit meşteşug,

recunoaşte cu uşurinţă într-însa mâna unui priceput caligraf”10

.

Această semnătură, cu praf şi lichid de aur, apare frecvent în

cursul anului 1658, începând cu actul din 26 martie (primul act emis de

cancelaria domnitorului), documentele din lunile mai-iulie fiind aproape în

totalitate ornate cu ea, pentru ca în anul 1659 să se remarce o frecvenţă

mai redusă a prezenţei acesteia.

Volumul cuprinde şi documente din prima lună de domnie a lui

Gheorghe Ghica, care a ocupat tronul Ţării Româneşti la 20 noiembrie 1659.

Singurul act cuprins în lucrare de la acest domnitor, emis la 28 decembrie

1659, este o copie a unei cărţi domneşti de întărire a stăpânirii nepoţilor lui

Cernica vornic asupra satului Aluniş, din judeţul Sac, cu rumâni.

Documentele cuprinse în prezenta lucrare evidenţiază situaţia

internă a Ţării Româneşti la mijlocul secolului al XVII-lea, la câţiva ani după

încheierea lungii şi fructuoasei domnii a lui Matei Basarab. Ele reprezintă o

sursă pentru studierea istoriei social-economice, oglindind circulaţia

proprietăţii, preţul de cumpărare, procedura juridică şi relaţiile sociale.

Referitor la ultimul aspect, clasele sociale şi relaţiile dintre ele, abundă

informaţiile privind vânzările în rumânie, procesele lungi pentru răscumpărări

din rumânie, confiscarea averilor supuşilor răi şi vicleni şi acordarea averilor

către cei credincioşi, nou-ridicaţi în treptele boieriei. Astfel, documentul din

5 iulie 1658 ne înfăţişează o judecată între rumânii din satele Caraula,

Cucuiaţii şi Întorsura lui Baboi, din judeţul Mehedinţi, cu Hârsova spătăreasa,

soţia lui Mihai Coţofeanul spătar, şi cu ginerele acesteia, Udrişte al doilea

vistier, începută în timpul lui Alexandru voievod şi reluată în vremea

domnilor Matei Basarab, Constantin Şerban şi Mihnea al III-lea. Acesta din

urmă, împreună cu mitropolitul Ştefan şi cu toţi dregătorii, au hotărât că

9 Constantin Esarcu, Documente istorice descoperite în arhivele Italiei, în „Ateneul

Român”, Bucureşti, 1878, p. 23. 10

Alexandru Ciorănescu, op. cit., p. 43-44.

7

rumânii au venit cu minciună şi fără dreptate, mergând cu daruri şi cu mită la

turci şi la boieri, ca să-i scape din rumânie.

Nu puţine sunt şi ştirile privind fiscalitatea, organizarea juridică şi

cea militară. În ceea ce priveşte activitatea juridică, documentul amintit

mai sus, cel din 5 iulie 1658, ne arată pedepsele ce se aplicau: rumânii,

rămaşi de lege şi de judecată, au fost închişi în temniţă, domnul poruncind

să li se taie urechile şi să fie purtaţi prin târg. Boierii s-au rugat să fie

iertaţi rumânii de tăiatul urechilor, iar domnul le-a dat „zagârtan” la mâna

boierului său, Udrişte vistier.

Cât priveşte situaţia lăcaşurilor de cult, mănăstirile se bucură de

aceeaşi atenţie deosebită şi din partea domnilor care i-au urmat lui Matei

Basarab. Documentul din 11 decembrie 1657 atestă că domnitorul

Constantin Şerban întăreşte mănăstirii Căldăruşani mila dată acesteia de

Matei Basarab, anume 300 bucăţi de sare de la ocna Ghitioara, adăugând

de la el obroc anual pe aceste bucăţi de sare. De asemenea, Constantin

Şerban, la 21 iulie 1657, îl trimite pe Macarie, patriarhul de la Sfântul

Munte, aflat în Ţara Românească, să umble pe la mănăstiri, întărindu-le

daniile domnitorilor anteriori. La 28 mai 1658 şi 3 iunie 1658, acelaşi

patriarh dă carte de blestem boierilor şi megiaşilor adeveritori, luaţi pe

răvaşele domnului Mihail Radu, ca să cerceteze „pe drept, fără făţărie”, în

pricinile pe care le are mănăstirea Tismana pentru moşii şi ţigani.

Menţionăm că în aceste două documente patriarhul Macarie se semnează

în limba arabă.

Constantin Şerban emite un hrisov la 14 mai 1657, prin care

întăreşte actul de mare semnificaţie politică şi patriotică dat de Matei

Basarab, de scoatere a unora din mănăstirile ţării de sub închinarea la

Muntele Athos, dorindu-se înlăturarea amestecului străinilor în treburile

pământenilor şi închiderea unei căi de scurgere a bogăţiilor ţării în afară,

actul având astfel şi o semnificaţie economică. Totodată, se punea ordine

şi în relaţiile dintre mănăstirile din ţară şi cele de la Locurile Sfinte.

Această dorinţă s-a manifestat încă din vremea lui Leon Tomşa şi a avut

ca rezultat luarea domniei de aga Matei din Brâncoveni (Matei Basarab).

Acest din urmă fapt este amintit în document, relatându-se că domnul

Matei Basarab a fost adus din ţări străine, unde era gonit de străini,

pribeag, împreună cu alţi boieri ai ţării, şi a fost ales la domnia ţării, în

scaunul strămoşilor lui, „a fi biruitoru ţării şi ţiitoru de steagul

împărătescu”.

8

Se regăsesc şi informaţii despre raporturile lui Mihail Radul cu

unii dintre dregători. În timpul scurtei sale domnii au avut loc şi episoade

sângeroase, ce au vizat chiar şi pe marii boieri de sfat, pedepsindu-i pe cei

potrivnici politicii sale. Astfel, documentul din 9 decembrie 1658

înfăţişează conflictul cu Preda vornic (Brâncoveanul), Pârvul vistier

(Vlădescu) şi Istrate postelnic (Leurdeanu). Aflându-se la Teleajen, în

slujba împăratului, în Ţara Ungurească, cu hanul şi cu toată ţărănimea, cu

cazacii, cu paşa de la Silistra, cu turcii, cu Ghica Vodă, cu moldovenii,

aceşti boieri s-au sculat asupra domnului şi a ţării, „cu rea ficlenie”. Pentru

aceasta, i-a ajuns legea şi judecata să piară, „după lucrurile şi vina lor”,

luându-şi plata ca nişte oameni răi şi călcători de jurământ, moşiile lor

rămânând pe seamă domnească. Actul din 11 august 1659 face şi el

referire la acest episod. Se relatează că, după luarea sceptrului ţării, cu

întărirea împăratului, boierii care i-au fost potrivnici şi-au pierdut viaţa şi

moşiile. Astfel, Preda Brâncoveanu vornic, unul dintre boierii potrivnici, a

pribegit în Ţara Ungurească. Apoi, s-a rugat de domn să-l ierte şi să-l lase

să se întoarcă în ţară. Domnul i-a iertat viaţa şi i-a înapoiat moşiile,

punându-l mare ban în divan şi dându-i şi o parte din armată. Primind

poruncă împărătescă să se ridice cu toate armatele şi să meargă în Ţara

Ungurească, împotriva duşmanilor împăratului, Preda mare ban a făcut

„mare înşelăciune Împărăţiei, domnului şi Ţării”, fugind cu armata şi

risipindu-se în toate părţile, fapt pentru care domnul l-a judecat, pe

dreptate şi pe pravilă, cu toţi arhiereii şi cu tot divanul, condamnându-l la

moarte şi luându-i satele pe seamă domnească. În schimb, boierii

credincioşi domnului sunt răsplătiţi: la 13 aprilie 1659, domnul dăruieşte

fiilor lui Oancea logofăt satul Epureşti din judeţul Râmnicu Sărat şi Brăila,

„pentru dreaptă şi credincioasă slujbă”.

În sistemul de relaţii ale lui Mihail Radu, ca şi în timpul

înaintaşilor săi, alianţa cu Transilvania a constituit unul dintre pilonii de

bază ai politicii sale externe. Este binecunoscută dorinţa domnitorului

român de a-şi elibera ţara de sub suzeranitatea otomană, iar în principele

ardelean Gheorghe Rákóczi vedea pe cel care avea forţa de a se opune

Porţii Otomane.

Astfel, la 4 octombrie 1659, la Târgu Mureş, Ignatie, mitropolitul

Ţării Româneşti, Radu mare logofăt şi Gabriel Tamaş, vicar apostolic al

Moldovei şi Ţării Româneşti, împuterniciţi de domnul Mihail Radu,

încheie un tratat de prietenie şi bună înţelegere cu principele Gheorghe

Rákóczi al Transilvaniei din regatul Ungariei şi comite al secuilor. În

9

document se face referire şi la tradiţia bunelor relaţii dintre cele două ţări,

precizând că înţelegerea s-a perfectat, dorind să se urmeze exemplele

demne de laudă ale înaintaşilor, amintindu-se şi actul din timpul lui

Constantin Şerban. De asemenea, se precizează şi condiţiile tratatului:

pace, alianţă şi prietenie veşnică, ajutor militar reciproc, domnul Ţării

Româneşti să nu încheie vreun pact, tratat sau convenţie fără ştirea şi

acordul principelui, să nu uneltească unul împotriva celuilalt. În final, se

precizează că fiecare articol al acestui tratat este cunoscut de domnitor, iar

mai sus numiţii, împuterniciţi ai acestuia, se obligă în numele domnului,

întărind actul cu sigiliul lor.

Documentele cuprinse în volum aduc noi informaţii despre

relaţiile Ţării Româneşti cu Transilvania, în special cu cetatea Braşovului.

Cu braşovenii, atât domnii, cât şi dregătorii ţării, au o amplă

corespondenţă, care demonstrează interese economice, schimb de

informaţii şi necesitatea rezolvării unor situaţii ce se iveau în mod curent.

Din documentele emise la 7 februarie 1657 şi 29 mai 1657,

deducem relaţiile lui Constantin Şerban cu amintita cetate. Sunt două

scrisori adresate judelui Braşovului, cu scopul de a aduce din Ardeal

trăsuri şi medicamente. Actele din 14 aprilie 1658 şi 1 octombrie 1658

reflectă relaţiile particularilor cu oficialităţi din Braşov. Primul este o

scrisoare a lui Vasilie căpitan din Rucăr adresată lui Mihail Goltşmit mare

judeţ al cetăţii, pe care-l numeşte „dulce priiaten” şi căruia îi urează pace

şi sănătate şi tot binele lui şi casei lui, în continuare intervenind în

favoarea unui negustor, venit cu marfă la Braşov şi închis la ocnă. Astfel,

îl roagă să dea carte la Bran, să-l slobozească ca să-şi poată căuta marfa,

aceasta fiind perisabilă. Al doilea document este o scrisoare a lui

Constantin Gălăţeanul şi al lui Statie mare cupar către acelaşi jude al

Braşovului, precum şi către întregul Sfat al cetăţii, amintind de scrisoarea

primită de la aceştia, „foarte cu dragoste”. În continuare îi înştiinţează că a

venit o solie de la han, în drum spre Crâm (Crimeea), care i-a anunţat că

hanul şi cazacii vor trece prin Ţara Românească şi nu mai este mult până

vor ajunge la hotare, iar în legătură cu marfa şi vitele luate de la oamenii

judelui, le aduce la cunoştinţă că au fost luate de „oameni nebuni şi fără dă

minte”. Ei le vor păzi până la sosirea domnului, care nu se va bucura de

paguba pricinuită oamenilor judelui Braşovului.

Demn de semnalat este şi conceptul din 13 iunie 1659, o poruncă

a domnitorului Mihail Radu către slujitori şi ţărani, pentru a-i lăsa pe

„turcu” Emerzea bei şi pe însoţitorii acestuia, Mustafa, cu doi robi, Husein

10

şi Arap, cu un cazac şi 5 cai, să treacă cu bună pace la Silistra. Emerzea

bei este solul domnului, trimis la paşa din Silistra, paşă cu care domnul a

mers, în 1658, în Ardeal, din porunca sultanului. Nu se ştie ce misiune

avea Emerzea, dar fiind cu puţin timp înainte de măcelul boierilor

potrivnici voievodului, se poate presupune că acesta pregătea terenul

pentru ceea ce urma să se întâmple. De asemenea, acest document poate fi

interpretat ca fiind primul paşaport de care avem cunoştinţă, emis pe

teritoriul Ţării Româneşti, întrucât în el erau trecute semnalmentele

persoanelor, cu scopul recunoaşterii lor când treceau dintr-o ţară în alta.

Astfel, despre Emerzea bei se precizează că este om oacheş, cu un zăbun

morojeţ, iar Mustafa este cu barbă neagră; robii nu aveau barbă, iar cazacii

aveau barbă roşie.

Istoria arhivelor beneficiază, la rândul ei, de informaţii privind

vitregiile prin care a trecut tezaurul arhivistic naţional: cărţi şi zapise

„pierite”, furate. Documentul din 30 mai 1657, o carte de judecată a şase

boieri, vorbeşte de furt de zapise şi cărţi de moşie, iar cel din 15 mai 1657,

de cărţi şi zapise pierite în timpul răscoalei seimenilor.

Memoria documentelor înregistrează şi evenimente anterioare sau

contemporane cu ele, care au provocat spaimă şi necazuri oamenilor: actul

din 8 februarie 1657 se referă la o vânzare de moşie la „vreme de

foamete”, iar cel din 27 septembrie 1657 aminteşte de o epidemie de

ciumă din timpul lui Mihai Viteazul.

Numeroase sunt şi ştirile despre diverşi copişti şi traducători de

documente, între care se remarcă, prin numărul mare documente pe care

le-a tradus, din limba slavonă, Dionisie Eclesiarhul, cronicarul care a trăit

la cumpăna secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Activitatea cancelariei domneşti a lui Mihnea al III-lea nu a avut

de suferit în scurta, dar plina de evenimente domnie (acţiuni militare de

amploare, deplasări prin ţară şi în afara ei, în campaniile din Transilvania),

continuând elaborarea a numeroase tipuri de acte. Este adevărat că

persoanele care redactau, verificau şi autentificau documentele se

schimbau foarte des, situaţie posibil datorată unui număr mare de

cunoscători ai artei scrisului la curtea eruditului domnitor. În acest sens,

evidenţiem activitatea celor doi mari logofeţi ai cancelariei domneşti

(Constantin Cantacuzino, Radu Popescu Stăicuţ), a logofeţilor al doilea

(Udrişte Năsturel, Mareş Băjescu) şi al treilea (Preda, Goran).

Rudă cu Matei Basarab, cumnat doamnei Elina, Radu Popescu va

fi sub protecţia domnilor Țării Românești, printre care și Mihnea, reuşind

11

să ocupe dregătorii aproape patru decenii, din 1632 până în 167111

,

acumulând o bogată experienţă de cancelarie, fiind logofăt între 1632-

1644 şi 1657-1658. Tot unul dintre apropiaţii lui Matei Basarab a fost și

cel de-al doilea mare logofăt, Constantin Cantacuzino; în timpul domniei

acestuia, a fost mare postelnic în perioada 1632-1654, fiind singurul care a

ocupat aceeaşi dregătorie o vreme atât de îndelungată12

.

În cazul celui de-al doilea logofăt, regăsim două nume, dintre

care unul foarte cunoscut, cel al lui Udrişte Năsturel, aflat la apusul

carierei sale, ce apare în 22 de documente. S-a vehiculat ideea că, odată cu

dispariţia lui, au dispărut şi documentele slavoneşti din cancelaria

muntenească; acestea au continuat să fie emise, însă într-un număr mai

mic, cauza fiind consolidarea scrisului în limba română. Cel de-al doilea

logofăt prezent în documentele din al doilea an de domnie al lui Mihnea al

III-lea este Mareş Băjescu, aflat la începutul activităţii, care apare în 9

documente,

Semnalăm că cei care corectau (procitenno, uci) documentele de

cancelarie puteau fi deopotrivă cel de-al doilea şi al treilea logofăt, cât şi

alţi dregători din sfatul domnesc (postelnicul, clucerul, marele ban),

practică folosită din cauza deselor schimbări din cadrul personalului

cancelariei. Informaţii despre aceştia găsim pe verso-ul primei pagini a

documentului (în cazul celor difolio), mai rar în josul paginii

documentului sau pe verso-ul paginii folio (în general sunt însemnări mai

târzii, referitoare la transcrierea în condici). Această practică avea să

stârnească interesul lui Emil Vârtosu, contrariat de prezenţa lui

„proctennomnoiu vtoroe logothetom, manu propria… pe dosul textului

însuşi”13

.

Subliniem că în perioada de dinaintea domniei lui Mihnea această

practică nu era întâlnită în Ţara Românească, nefiind semnalată nici la

documentele cancelariei lui Matei Basarab, apărând însă constant în

Moldova. Această influenţă moldovenească, corelată cu cea a prezenţei

celor doi vornici, cel al Ţării de Sus şi cel al Ţării de Jos, şi cu cea a lui

„gospodin” în locul muntenescului „gospodar”, par să confirme teoria

11

Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova,

sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, p. 229-230. 12

Ibidem, p. 135-136. 13

Emil Vârtosu, Sigilii domneşti rare din veacul al XVII-lea, în „Analele Academiei

Române-memoriile secţiunii istorice”, seria III, tom XXV, 1942, p. 6.

12

unor cercetători, care considerau că Mihnea a copilărit şi la Târgovişte şi

la Iaşi, urmându-şi tatăl domnitor în ambele capitale14

.

Volumul oferă un bogat material de studiu pentru specialiştii din

domeniul ştiinţelor auxiliare ale istoriei: diplomatică, sigilografie,

miniaturistică, filigranologie, cronologie, genealogie, constituind un util

instrument de lucru şi pentru studiile din domeniul onomasticii şi

toponimiei. De asemenea, menţionăm documentele din 11 decembrie

1657, 5 iulie 1658 şi 11 august 1659, pentru ornamentaţia deosebită:

invocaţia simbolică, intitulaţia, monograma în chinovar, lichid de aur şi

cerneală verde, semnătura domnului, în frontispiciu stema Ţării

Româneşti.

În încheierea prezentării noastre, nu putem să nu menţionăm

ajutorul dat la întocmirea prezentului volum de Silvia Vătafu-Găitan şi

Dragoş Şesan, în alcătuirea regestelor documentelor, precum şi cel al

Loredanei Dascăl, Laurenţiu Szemkovics şi Claudiu Turcitu, care au

întocmit regeste pentru documentele scrise în limbile greacă, maghiară şi

turco-osmană. Mulţumim în mod deosebit Silviei Vătafu-Găitan şi lui

Marcel-Dumitru Ciucă pentru precizările de specialitate acordate.

De asemenea, mulţumim Serviciilor Judeţene ale Arhivelor

Naţionale pentru sprijinul oferit în depistarea unor documente din

colecţiile pe care le deţin, Silicăi Velica şi Teodorei Cârjan, care ne-au pus

la dispoziţie documentele din depozite, precum şi colegelor noastre de la

biblioteca documentară a instituţiei.

EDITORII

14

Marin Matei Popescu, Adrian N. Beldeanu, Mihnea al III-lea (1658-1659), Editura

Militară, Bucureşti, 1982, p. 19.

13

RÉSUMÉ

Le IXème

volume du Catalogue des documents de la Valachie inclut

les résumés d’un nombre de 847 actes concernant les années 1657-1659,

parmi lesquels 583 sont des originaux (561 en roumain, 18 en slavon, 3 en

hongrois et 1 en grec). En ce qui concerne le support des documents

utilisés, du nombre de 583 documents originaux, 24 sont écrits sur

parchemin, tandis que le reste sont écrits sur papier.

Les documents se retrouvent en Roumanie, dans les fonds et les

collections de la Direction des Archives Historiques Centrales et dans les

archives départementales de Bistriţa-Năsăud, Braşov, Dolj, Gorj, Prahova

et Vâlcea. Le recueil comprend aussi 4 documents microfilmés et une

photocopie identifiés dans les Archives étrangères.

La méthode de travail a été similaire à celle utilisée pour le volume

précédent.

Les documents inclus dans ce volume contiennent des

renseignements qui reflètent le développement de la Valachie au milieu du

XVIIème

siècle, la fin du règne de Constantin Şerban, le règne de Mihnea

le IIIème

Radu et le début du règne de Grigorie Ghica.

Les récits parlent de différentes catégories sociales, de leurs

relations et de diverses activités économiques: l’agriculture (l’occupation

principale des habitants du pays), la pomiculture, la viticulture, l’élevage

du bétail, l’apiculture, le commerce.

On retrouve aussi des informations sur le fonctionnement des

institutions féodales: l’activité juridique, l’organisation militaire, la

fiscalité. Il y a aussi beaucoup de documents qui relèvent la préoccupation

des voïvodes pour accorder de différents privilèges aux monastères.

Le recueil met en évidence beaucoup de documents qui soulignent

les liens économiques et diplomatiques de la Valachie avec la

Transylvanie (surtout avec le prince Gheorghe Rakóczi et la ville de

Braşov).

On doit signaler la continuation du procès de consolidation de

l’écriture roumaine en dépit du slavon et la diffusion de celle-ci. C’est une

réalité démontrée par le grand nombre des actes émis dans la Valachie,

14

écrits en roumain, rédigés également dans les chancelleries que par des

personnes privées.

L’ouvrage pourrait aussi susciter l’intérêt des spécialistes dans les

domaines des sciences auxiliaires de l’histoire grâce aux détails

sigillographiques, généalogiques, à ceux préoccupés par l’art de la

miniature et du filigrane, la diplomatique, l’onomastique, la toponymie

contenus par les documents.

LES ÉDITEURS

15

BIBLIOGRAFIE

Achiziţii Noi = Colecţia Achiziţii Noi. Indice cronologic nr. 25, vol. I (sf.

sec. XIII-1685), Bucureşti, Arhivele Naţionale ale României, 2002,

310 p.

Andreescu, M-rea Cornet = Andreescu, Şt., Trei veacuri de la întemeierea

mănăstirii Cornet şi a bisericii de la Băjeşti (1666-1966), în

„Mitropolia Olteniei”, an XVIII, 1966, nr. 7-8, p. 674-687.

Andronie, Soare, Izvoare doc. vâlcene, III = Andronie Dumitru, Soare Ion,

Izvoare documentare vâlcene. Catalogul documentelor de la

Arhivele Naţionale din Râmnicu Vâlcea (1605-1821), vol. III,

Bucureşti, 1996, 252 p.

Aricescu, Indice I, II = Aricescu, C., Indice de documentele aflate în

Arhiva Statului şi nepublicate încă, în „Revista istorică a Arhivelor

României”, Broşura I, Bucureşti, 1874, VII + 116 p.; Broşura II,

Bucureşti, 1876, II + 120 p. + 11 (tabel cronologic).

, Ep. Râmnicului = , Sfânta Episcopie a eparhiei Râmnicului – Noul

Severin în trecut şi acum, Bucureşti, 1906, CXXXIV + 694 p.

Bălăşel, Hrisoave domneşti = Bălăşel, T., Hrisoave domneşti şi alte feluri

de acte, în „Arhivele Olteniei”, XIX, 1940, p. 112-136.

Bâzgan, M., Indicatorul localităţilor = Bâzgan, Melentina, Indicatorul

localităţilor medievale din Ţara Românească până la 1831, Editura

Cartea Universitară, Bucureşti, 2004, 111 p. + 1 pl.

Bogdan, D., Daniile româneşti = Bogdan, Damian P., Despre daniile

româneşti la Athos, în „Arhiva românească”, VI, 1941, p. 263-309.

Bolliac, M-rile din Rom. = Bolliac, C., Monastirile din România

(Mănăstirile închinate), Bucureşti, 1862, 656 p.

Bulat, Trei scrisori de la Mihnea I = Bulat T.G., Trei scrisori de la

Mihnea-Vodă Radu (1658), în „Revista Istorică”, XII (1926), nr. 10-

12, p. 307-311.

16

Cat. doc. rom. Braşov = Catalogul documentelor româneşti din Arhivele

Statului de la Oraşul Stalin, vol. I (1521-1799), Bucureşti, 1955, 600 p.

Cat. Ţ. Rom. VII = Marcel-Dumitru Ciucă, Silvia Vătafu-Găitan,

Melentina Bâzgan, Catalogul documentelor Ţării Româneşti din

Arhivele Naţionale, vol. VII, 1650-1653, Bucureşti, Arhivele

Naţionale ale României, 1999, 548 p.

Cărăbiş, Doc. jud. Gorj = Cărăbiş, Vasile, Documente din judeţul Gorj –

sec. XVII, în „Mitropolia Olteniei”, an XXV, 1973, nr. 1-2, p. 164-

168.

Cărăbiş, Valea Jaleşului = Cărăbiş, Vasile, Documente de pe Valea

Jaleşului, Târgu-Jiu, 1982, 236 p.

Chiriţă, Boierii Brâncoveni = Chiriţă, Ilie, Boierii Brâncoveni (Adaosuri),

în „Arhivele Olteniei”, an XV, 1936, nr. 86-88, p. 353-358.

Ciorănescu, Doc. privitoare la Mihail Radu = Ciorănescu, Al., Documente

privitoare la domnia lui Mihail Radu (1658-1659) culese mai cu

seamă din Arhivele Veneţiei, extras din „Buletinul Comisiei

Istorice”, XIII (1934), Bucureşti, 1934, 137 p.

Ciorănescu, Domnia lui Mihnea III = Ciorănescu, Al., Domnia lui Mihnea

III (Mihail Radu) 1658-1659, Bucureşti, 1936, 181 p.

Codrescu, Uricarul = Codrescu, Theodor, Uricarul sau colecţiune de diferite

acte care pot servi la istoria românilor, XXV, Iaşi, 1895, 482 p.

Comănescu, Două acte slavo-române = Comănescu, M., Două din

ultimele acte slavo-române emise în cancelaria lui Constantin

Şerban, în „Hrisovul”, Serie nouă, XIV, 2008, p. 274-279.

Comori vâlcene = Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Comori

arhivistice vâlcene. Catalog de documente, 1467-1800, vol. II,

Bucureşti, 1985.

Creţeanu, Preda Brâncoveanu = Creţeanu, Radu, Preda Brâncoveanu,

ctitor al bisericii de zid a mănăstirii Dintr-un Lemn, în „Mitropolia

Olteniei”, an XVIII, 1966, nr. 7-8, p. 645-651.

Creţeanu, Schit. Topolniţa = Creţeanu, Radu, Documentele schitului

Topolniţa, în „Mitropolia Olteniei”, an XV, 1963, nr. 5-6, p. 449-

466.

Cronţ, Jurătorii = Cronţ, Gh., Instituţii medievale româneşti. Înfrăţirea de

moşie. Jurătorii, Bucureşti, 1969, 244 p.

17

Dihoru, Două doc. slavo-române = Dihoru, Mihaela, Două documente

slavo-române inedite emise din cancelaria voievodului Mihnea al

III-lea, în „Hrisovul”, Serie nouă, II, Bucureşti, 1996, p. 193-204.

Doc. jud. Teleorman = Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Documente

referitoare la istoria judeţului Teleorman 1441-1700. Catalog, vol.

I, Bucureşti, 1989, 407 p. + 11 pl.

Donat, Schit Zdralea = Donat, Ion, Despre schitul Zdralea sau Roaba – o

ctitorie necunoscută a Craioveştilor, în „Arhivele Olteniei”, an XIV,

1935, nr. 79-82, p. 344-359.

Dumitraşcu, Tamaş, Râmnicul medieval = Dumitraşcu, Gheorghe, Tamaş,

Corneliu, Râmnicul medieval. Studiu şi documente, Râmnicu-

Vâlcea, 1995, 183 p.

Fălcoianu, Arborele genealogic = Fălcoianu, Alexandru, Al., Arborele

genealogic al Familiei Bujoreanu (originară din Vâlcea) şi anexe de

arbori ai descendenţei din partea femeiască, cu note şi acte asupra

acestei familii, Bucureşti, Tipografia şi legătoria închisorii centrale

Văcăreşti, 1928, 56 p.+5 anexe.

Filitti, Arh. Cantacuzino = Filitti, I. C., Arhiva Gheorghe Grigore

Cantacuzino, Bucureşti, 1919, XXXVI + 351 p. + 10 pl.

Furtună, Ucenicii stareţului Paisie = Furtună, D., Ucenicii stareţului

Paisie în mănăstirile Cernica şi Căldăruşani, Bucureşti, ,

174 p.

Giurescu, Stud. de ist. socială = Giurescu, Constantin, Studii de istorie

socială. Vechimea rumâniei. Despre rumâni. Despre boieri, ed. a II-a,

Bucureşti, 1943, 349 p.

Golimas, O însemnare = Golimas, H. Aurel, O însemnare inedită despre

hainia lui Mihnea al III-lea (Mihail Radu), în „Revista Istorică

Română”, 1944, vol. XIV, fasc. IV, p. 509-511.

Grecianu, Genealogiile = Grecianu, Ştefan D., Genealogiile documentate

ale familiilor boiereşti, vol. I-II, Bucureşti, 1913, 1916, 424 p.+7

pl.+53 p. (indici) (I) şi 443 p.+7 pl. (II).

Hurmuzaki = Documente privitoare la istoria românilor, XIV, partea I

(Documentele greceşti privitoare la istoria românilor publicate după

originale, copiile Academiei Române şi tipărituri de N. Iorga),

Bucureşti, 1915, 766 p.

18

Ionaşcu, Doc. moşiilor Schitului = Ionaşcu, I., Documentele moşiilor

Schitului Şerbăneşti – Morunglavu (Vâlcea), în „Arhivele Olteniei”,

an XIX, nr. 107-117, ian.- dec. 1940, p. 152-174.

Ionaşcu, Doc. Oltenia = Ionaşcu, I., Documente privitoare la Oltenia şi

jud. Olt, în „Arhivele Olteniei”, an XIV, 1935, nr. 77-78, p. 107-

124.

Ionaşcu, M-rea Ciolanu = Ionaşcu, I., Ştiri nouă asupra mănăstirii

Ciolanu (Buzău), cu 42 documente; extras din revista „Îngerul”,

VIII, 1936, nr. 1-2, Buzău, 46 p.

Ionaşcu, Mitrop. Ignatie Sârbul = Ionaşcu, I., Data morţii mitropolitului

muntean Ignatie Sârbul, în „Revista istorică română”, vol. XIII,

fasc. II, 1943, p. 37-51.

Ionaşcu, Schitul Grăjdana = Ionaşcu, I., Un fost metoh al Pantelimonului:

Schitul Grăjdana (Buzău), cu documente şi regeste mai ales din

arhiva Eforiei Spitalelor Civile, Buzău, 1936, LIV + 146 p.

Ionescu, G.M., Ist. Cotrocenilor = Ionescu, G.M., Istoria Cotrocenilor,

Lupeştilor (Sf. Elefterie) şi Grozăveştilor. Studiu bazat pe

documente din Arhivele Statului, din secţiunea Manuscriselor de la

Academia Română, Bucureşti, 1902, XX + 560 + VIII p.

Ionescu, G.M., Ist. Mitrop. = Ionescu, G.M., Istoria Mitropoliei

Ungrovlahiei, 1359-1709, vol. I-II, Bucureşti, 1906, 240 p. (I) şi 376

p. (II).

Iordan, Ignatie mitrop. Ţ. Rom. = Iordan, Al., Ignatie mitropolitul Ţării

Româneşti, în „Cercetări istorice”. Revistă de istorie românească, an

XIII-XVI, 1940, nr. 1-2, Iaşi, p. 385-404.

Iorga, Doc. priv. la fam. Cantacuzino = Iorga, N., Documente privitoare la

familia Cantacuzino scoase în cea mai mare parte din arhiva dlui.

G. Gr. Cantacuzino, Bucureşti, 1902, 360 p.

Iorga, Mihnea-Vodă Radu = Iorga, N., Mihnea Vodă Radu (cel Rău) şi

uciderea boierilor munteni, în „Revista Istorică”, an V, nr. 8-10,

Bucureşti, aug.-oct. 1919, p. 162-170.

Iorga, Socot. Braşovului = Iorga, N., Socotelile Braşovului şi scrisori

romanesci către sfat în secolul al XVII-lea, în „Analele Academiei

Române”, seria II, tom XXI, 1898-1899, Memoriile secţiunii

istorice, p. 109-270.

19

Iorga, St. şi doc. = Iorga, N., Studii şi documente cu privire la Istoria

românilor, V, Cărţi domneşti, zapise şi răvaşe, p. I, Bucureşti, 1903,

722 p.

* * *, Ist. României, III = Istoria României, III, Editura Academiei,

Bucureşti, 1964, 1259 p.

Kretzulescu, Doamna Stanca = Kretzulescu, Em. E., Doamna Stanca

Kretzulescu – Basarab, Bucureşti, 1924, 14 p.

Lehr, Evoluţia demografică = Lehr, Lia, Factori determinanţi în evoluţia

demografică a Ţării Româneşti în secolul al XVII-lea, în „Studii şi

materiale de istorie medie”, VII, 1974, Bucureşti, p. 161-203.

Lehr, Mihnea al III-lea = Lehr, Lia, Mihnea al III-lea Radu, în „Studii.

Revista de istorie”, nr. 6, tom XXVI/1973, Bucureşti, p. 1161-1178.

Mano, Doc. priv. la fam. Mano = Mano, C. G., Documente din secolele al

XVI-lea-XIX-lea privitoare la familia Mano, Bucureşti, 1907, LXI

p+10 planşe, 665 p.

Marinescu, Doc. rom. = Marinescu, Florin, Ρουμανικα εγγραφα του Αγιου

Ορους Αρχειο ιερας μονης Αγιου Παυλου (Documente româneşti de

la Sfântul Munte, Vechea Biserică (Mănăstire) Sf. Pavel), Atena,

2002, 600 p. + 29 pl.

Mazilu, Udrişte Năsturel = Mazilu, Horia Dan, Udrişte Năsturel,

Bucureşti, 1974, 350 p.

Micle, Bistriţa Olteană = Micle, Veniamin arhim., Mănăstirea Bistriţa

Olteană, Eparhia Râmnicului, 1996, 351 p.

Năstase, Marinescu, Les actes roumains = Năstase D., Marinescu F., Les

actes roumains de Simonopetra (Mont Athos). Catalogue sommaire,

Athenes, 1987, 156 p.

Nandriş, Doc. Athos = Nandriş, Gr., Documente româneşti în limba slavă

din mănăstirile Muntelui Athos. 1372-1558, publicate după

fotografiile şi notele lui Gabriel Millet, Bucureşti, 1937, 312 p.

Năsturel, Genealogia Năsturelilor = Năsturel, general P. V., Genealogia

Năsturelilor, în „Revista pentru istorie, archeologie şi filologie”, vol.

XI, 1910, p. 37-71, 282-330; XII, 1911, p. 7-43; XIII, 1912, p. 46-90.

Odobescu, Antichităţile = Odobescu, A. I., Antichităţile judeţului

Romanaţi. Cuventare rostită în siedinţia din 20 septembrie 1877 a

Societăţii Academice Române şi acumu însocită cu note, anexe şi

desemnuri, Bucureşti, 1878, 184 p.

20

Olteanu, Meşteşugurile = Olteanu, Şt., Meşteşugurile din Bucureşti în

secolele XVI şi XVII, în „Studii. Revistă de istorie”, an XII, 1959, nr.

5, p. 71-112.

Pleşia, Schit Topolniţa = Pleşia, Dan, Tot cu privire la schitul Topolniţa,

în „Mitropolia Olteniei”, an XV, 1963, nr. 5-6, p. 347-361.

Potra, Contrib. ist. ţiganilor = Potra, G., Contribuţiuni la istoricul

ţiganilor din România, Bucureşti, 1939, 376 p. + 2 f. + 2 pl.

Potra, Doc. Bucureşti = Potra, G., Documente privitoare la istoria

oraşului Bucureşti (1594-1821), Bucureşti, 1961, 818 p.

Potra, Tezaurul = Potra, G., Tezaurul documentar al judeţului Dâmboviţa

(1418-1800), [Târgovişte], 1972, 993 p.

Potra, Ţiganii = Potra, G., Despre ţiganii domneşti, mănăstireşti şi

boiereşti, în „Revista istorică română”, vol. V-VI, 1935-1936, p.

295-320.

Răuţescu, Câmpulung Muscel = Răuţescu, preot Ioan, Câmpulung Muscel.

Monografie istorică, Câmpulung, 1943, VIII + 426 p.

Răuţescu, Dragoslavele = Răuţescu, Ioan, Dragoslavele, ed. II-a,

Câmpulung, 1937, VIII + 552 p.

Răzeşul, Mitrop. Ignatie Sârbul = Răzeşul, Şerban, ,

Despre mitropolitul Ignatie Sârbul, în „Biserica Ortodoxă Română”,

an LXXVIII, 1960, nr. 11-12, p. 1054-1077.

Robescu, F.A., Carte de hotărnicie = Robescu, F.A., Carte de hotărnicie a

moşiei Gânjiova – Comoşteni şi Gighera din districtul Dolj, plasa

Jiul de Jos, Bucureşti, 1892, 16 p.

Sacerdoţeanu, Arhim. Vasile Tismăneanul = Sacerdoţeanu, A.,

Arhimandritul Vasile Tismăneanul şi mitropolitul Teodosie, în

„Mitropolia Olteniei”, an XV, 1963, nr. 7-8, p. 546-567.

Sachelarescu, Plumbuita = Sachelarescu, Ion, Din istoria Bucureştilor.

Plumbuita, Bucureşti, 1940, 224 p.

Scrierea chirilică = Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Scrierea chirilică

slavo-română. Album de documente, Bucureşti, 1988, 146 p.

Stoicescu, Constantin Şerban = Stoicescu, dr. Nicolae, Constantin Şerban,

Editura Militară, Bucureşti, 1990, 134 p.

Stoicescu, Dicţ. marilor dregători = Stoicescu, N., Dicţionar al marilor

dregători din Ţara Românească şi Moldova, sec. XIV-XVII,

Bucureşti, 1971, 456 p.

21

Stoicescu, Sfatul domnesc şi marii dregători = Stoicescu, N., Sfatul

domnesc şi marii dregători din Ţara Românească şi Moldova (sec.

XIV-XVII), Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1968, 315 p.

Stoicescu, Subalternii marilor dregători = Stoicescu, N., Despre

subalternii marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova (sec.

XV-mijlocul sec. XVIII), în „Studii şi materiale de istorie medie”, VI,

1973, p. 61-90.

Szemkovics, Dogaru, Tezaur sfragistic = Szemkovics, Laurenţiu-Ştefan,

Dogaru, Maria, Tezaur sfragistic românesc, I. Sigiliile emise de

cancelaria domnească a Ţării Româneşti (1390-1856), Bucureşti,

Editura Ars docendi, 2006, 202 p.

Şerbănescu, M-rea Snagov = Şerbănescu, N., Istoria mănăstirii Snagov,

Bucureşti, 1944, 221 p. + 11 pl.

Ştefulescu, Tg. Jiul = Ştefulescu, Al., Istoria Târgu-Jiului, ed. a II-a,

Târgu Jiu, 1906, 482 p. şi pl.

Ştefulescu, Tismana = Ştefulescu, Al., Mănăstirea Tismana, ed. a II-a,

Bucureşti, 1909, 1 f. + 493 p.

Tamaş, Catalog = Tamaş, Corneliu, Catalogul documentelor condicii

mănăstirii Cozia, în „Studii vâlcene”, Râmnicu Vâlcea, 1972, p.

112-141.

Tezaur vâlcean = Tezaur medieval vâlcean. Catalogul documentelor de la

Arhivele Statului din Râmnicu Vâlcea (1388-1715), vol. I, Bucureşti,

1983, 430 p.

* * *, Tratate internaţionale = I. Ionaşcu, P. Bărbulescu, G. Gheorghe,

Tratate internaţionale ale României, 1354-1920, vol. I, Bucureşti,

1975, 528 p.

Vârtosu, E., Sigilii domneşti = Vârtosu, E., Sigilii domneşti rare din veacul

al XVII-lea, în „Memoriile secţiunii istorice”, seria III, tom XXV,

Bucureşti, 1943, p. 1-15 + VI planşe.

22

PRESCURTĂRI

A. N. - Colecţia „Achiziţii Noi”

arhim. - arhimandrit

bis. - biserică

c. - cadru

cca. - circa

cm. - centimetri

com. - comună

cop. - copie

cpt. - căpitan

diam. - diametru

d. - după

doc. - document

ds. - dosar

ed. - ediţie, ediţii

eg. - egumen

Ep., ep. - Episcopie, episcop

f. - fiu, fii

f. a. - fără an

facs. - facsimil

fam. - familie

fasc. - fascicolă

fc. - fiică

f. d. - fără dată

f. l. z. - fără lună şi zi

fotocop. - fotocopie

fr. - frate

fragm. - fragment

franc. - franceză

g-ral - general

grăm. - grămătic

ierom. - ieromonah

iuz. - iuzbaşa

în. - înainte de

jud. - judeţ

jup. - jupaniţă, jupâneasă

lb. - limba

log. - logofăt

m. - mare

mitrop. - mitropolit, Mitropolie

m-re - mănăstire

ms., mss. - manuscris, manuscrise

menţ. - menţiune

nep. - nepot, nepoată

nr. - număr

orig. - original

p. - parte

pah. - paharnic

perg. - pergament

pit. - pitar

pârclb. - pârcălab

post. - postelnic

proeg. - proegumen

pt.

r

- pentru

- recte

reg. - regest

rez. - rezumat

sec. - secolul

sf. - sfârşitul

spăt. - spătar

stoln. - stolnic

sr. - soră

stj. - stânjen

strănep. - strănepot

sţ. - soţ, soţie

tg. - târg

trad. - traducere

Ţ. Rom. - Ţara Românească

v - verso

v. - vezi

văt. - vătaf

vist. - vistier

vor. - vornic

vv. - voievod

VI/2 - pachet VI, doc. 2

23

DOCUMENTE

1. 1657 (7165) ian. 2. Oancea din Dobreşti cu fiul lui, Şerbu, vinde

lui Tatul şi Cârstea, fiii lui Finta din Dobreşti, casa, cu pimniţa, cu şezutul

casei, cu 4 ½ ughi bani, „fără nicio păreare rea”; de asemenea, vinde şi

delniţa de sub Margine, partea sa, precum şi cânepiştea de jos. Martori,

oameni buni: Cârstiian roşul din Dobreşti, fraţii acestuia, anume Neacşul

Zmeul şi Drăgoiu şi fiul acestuia din urmă, Voico, Nan, fiul lui Diul,

Oprea, fiul lui Danciul, Drăguşu, fiul lui Muşat Concenie din Băjăşti,

Gherghe, sluga logofătului Mareş. Scrie Chirca grămătic. „Şi am băut

adălmaş, costande 10”. (Peceţile, pentru credinţă)1.

A.N., CCXCIII/21.

Orig., difolio (30x20,5 cm), filigran, rupt puţin la îndoituri; cu o

însemnare în care se arată că Tatul, fără fratele lui, Cârstea, i-a mai plătit

lui Oancea pentru o datorie de la nişte rudari, dându-i 90 bani şi o cămaşă

nouă, drept 120 bani – cu data greşită: 1652 (7160) apr. 23; cu o cop. din

1838 apr. 29.

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 146 (nr. 1959).

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris după dată.

2. 1657 (7165) ian. 3. Stanciul, fiul lui Părăpan, vinde lui Radu,

Ivan şi Avram o livadă, între iazuri, alături cu iazul, dând cu capul în

Răstoacă, toată partea Vulpască 1, cu 100 bani. Martori:

Negul, fratele vânzătorului, Vlad şi Drăguş2. Scrie popa Cârstea.

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIII/34.

Orig. (21,5x13 cm), filigran; cu o însemnare tergală: „Şi Vladu

Vărcea din partea Roteanilor”. Cop., ms. 130, f. 536v.

1 Completat după celelalte doc. din pachet.

2 În cop. din ms. 130: Drăguş post.

24

3. 1657 (7165) ian. 3. Popa Oana cu fiul său, Oprea din Corbi,

vând lui Dumitraşcu logofăt din Voineşti şi jupânesei acestuia partea sa de

ocină şi cea a fratelui său, Petre, anume două părţi dintr-o funie, cu 5500

bani gata. Martori, boieri: Pană al doilea pitar din Tătuleşti, Lupul vornic

din Găleşeşti, Badea logofăt din Ciornăgârla, Mihul roşul din Criviniţa,

Stan ceauş din Copăceani, State neguţător din Târgovişte. Scrie Manole

logofăt din Târgovişte.

Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

Reg.

4. 1657 (7165) ian. 4. Radul, „pre poreclă” Mega, fiul lui …1,

nepotul lui Manea, cu fiii săi, Vlad şi Mărin, din Morânglavi, vinde lui

Ianachi popa şi fiilor săi, Pătraşco şi Giura, partea lui de moşie, jumătate

din partea moşului său, Manea, din Morânglav, Tomeşti şi din Iaşi, moşie

fără …1, 9 curături. A vândut-o împreună cu cealaltă moşie, preţuite cu

17½ ughi şi 4 costande, bani. Martori: Avram, Drăgan, Radul, nepotul

vânzătorului, Stoica şi Bărbuia, toţi din Morânglav, …1 şi Vladul din

Ce

2turoaia. Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie Stanciul

logofăt.

Doc. ist., CCCLXXI/109.

Orig., difolio (35,5x21,5 cm), filigran, restaurat; cu o notă tergală

: „S-au scris în condică”.

Ed.: rez., Ionaşcu, Doc. moşiilor Schitului, p. 156.

1 Loc rupt.

2 Omisiune.

5. 1657 (7165) ian. 4, Târgovişte. Iane paharnic, fiul lui Proca,

nepotul lui Fota din Târgovişte, vinde mitropolitului Ştefan o bucată de vie

în Târgovişte, lângă viile Mitropoliei, cu 1000 aspri bani gata şi cu ştirea

rudelor sale. Martori1, preoţi şi boieri: popa Mihaiu clisiarh de la Biserica

Domnească, popa Manea din Aninoasa, Anghel logofăt, Nicodim diacon,

popa Ursu şi popa Dumitru. Peceţile şi iscălitura, pentru credinţă. Scrie

Stoica logofăt, fiul lui Soare logofăt.

25

Ms. 165, f. 8-8v.

Cop.

1 Ultimii 2, după semnături.

6. 1657 (7165) ian. 5. Megiaşii1 din Şărbăneşti – Naan pârcălab,

Vasilie, Radul Căută, Neacşul, Arion şi Bogorod – mărturisesc pentru

Tanasie căpitan că i-a vândut Toader partea lui Stanciul din Cucuteani, cu

15 ughi. Degetele, în loc de peceţi.

Mitrop. Ţării Româneşti, XXXVIII/14.

Orig. (29x20 cm), rupt, lipit; cu o notă tergală privind

răscumpărarea ocinei de către Ursu, iar de la acesta a răscumpărat-o

Varlam arhimandrit; cu o notă tergală : „S-au

scris în condică”.

1 După semnături.

7. 1657 (7165) ian. 6. Toma şi fratele lui, Deadiul din Budeşteani,

vând lui Vâlcul 3 pogoane de vie în dealul Crângurenilor, cu 2 locuri în

câmp, cu 15 ughi bani gata, întrebând, după obiceiul ţării, pe toţi vecinii şi

fraţii de moşie, iar moşteanii locului n-au vrut să le cumpere. Martori1:

Cârstea, Ion, Tudor şi fratele lui, Tatul, Bogdan, Hera, Ivan. Scrie popa

Bran.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXIII/7.

Orig. (29,5x20,5 cm). Rez., ibidem, CCCV/8 (nr. 6) – cu: ian. 7.

1 Ultimul, după semnătură.

8. 1657 ian. 6. Radul postelnic, fiul lui Vladul Rudeanul logofăt,

pune zălog lui Radul Creţulescu logofăt jumătate din satul Perişu, partea

sa şi a rudelor sale, cu rumâni, pentru 550 …1 ungureşti, cu termen, până

în jumătate de an; iar de nu va putea da banii, la soroc, să i se mai dea

bani, cât va fi preţul, şi să-şi ţină acesta jumătatea de sat, căci s-a făcut cu

26

ştirea fraţilor şi verilor lui. De va avea gâlceavă, de la jumătate de an,

înainte, să ţină el cu pace, după cum este tocmeala, căci Radul postelnic va

purta pâra. De-i va da banii la zi, să-i dea cu dobândă, la zece, doi, şi să-şi

ia zapisul. Dacă, până la jumătatea de an, unul din oamenii lui va vrea să

lepede banii, să-i dea tot cu dobândă, la zece, doi. Pecetea şi iscălitura,

pentru credinţă.

A.N., CCXCIII/22.

Cop. din 1843 ian. 20

Ed.: rez., Achiziţii Noi, p. 146 (nr. 1960).

1 Moneda a fost omisă.

9. 1657 (7165) ian. 7. Mihul căpitan şi fraţii săi, Pătru şi Alecse,

fiii lui Pană căpitan din Budeasa, vând egumenului Luca de la m-rea

Câmpulung o jumătate de delniţă de la Izvorani, care a fost luată de Matei

vv. înainte şi lor li s-a părut că a fost luată ieftin de acesta şi s-au tocmit cu

egumenul de le-a mai dat 20 ughi, bani gata. Peceţile, pentru credinţă.

Scrie însuşi Mihul căpitan.

M-rea Câmpulung, XLVI/29.

Orig., difolio (32x21,5 cm), filigran, sigiliu inelar în tuş. Cop.,

mss. 204, f. 387; 709, f. 514v; 1155, f. 24 (nr. 22); reg., Fişe g-ral

Năsturel, sub dată.

10. 1657 (7165) ian. 9. Costandin Şărban vv. întăreşte lui Ivan

mazil, fiul lui Oprea logofăt, nepotul lui Dragomir postelnic, din

Curtişoară, cu fraţii şi fiii lui, partea lor de ocină din Proroci, jud. Olt, cu

dealul cu vii, din hotar până în hotar, după cum scrie în cartea tatălui

domnului, Şărban vv., şi în cărţile lui Radul vv., fiul lui Mihnea vv., (şi a

lui Alexandru vv., fiul lui Radu vv.)1. Această ocină a fost cumpărată de

Dragomir postelnic, de la moştenii din sat, cu bani gata, încă din zilele lui

Mihail vv., iar tatăl lui a ţinut-o cu pace. În zilele domnului, Pătraşco

căpitan din Tomeani s-a pârât cu Ivan şi fraţii lui, înaintea domnului, în

divan, spunând acesta că Ivan nu are atâta ocină în sat, pe cât ţine, ci mai

27

puţină, şi că ţine şi el ocină acolo. Ivan mazil a arătat domnului cărţile

tatălui domnului Şărban vv., a lui Mihnea vv. şi Alexandru vv., fiul lui

Radul vv. Domnul le-a citit pe toate, pe rând, în divan, şi a adeverit, cu tot

divanul, cum că Ivan are moşie în acest sat, cumpărată de moşul său,

rămânând Pătraşco căpitan de judecată, înaintea domnului, în divan;

domnul hotărăşte ca, după moartea acestuia, să o ţină fiii lui. Martori:

Gheorghie mare vornic, Stroe mare logofăt, Pârvul mare vistier, Paană

mare spătar, Diicul mare clucer, Neagoe mare postelnic, Radul mare

stolnic, Radul mare comis, Radul mare paharnic, Tănasie mare sluger,

Necula mare pitar, Udrişte al doilea logofăt. Scrie Preda logofăt din oraşul

de scaun Târgovişte.

Mitrop. Ţării Româneşti, CCCXXXVII/1, f. 5-5v (nr. 5).

Cop.

1 Textul dintre parantezele rotunde, scris pe marginea doc.

11. 1657 (7165) ian. 10. Papa paharnic, fiul lui Buzinca clucer,

vinde uncheaşului Manea şi fiului său, Dragomir, din Dobroteani, 5 stj.

din ocina Cepturinească, cu 10 ughi, bani gata. Martori: egumenul Iosif

din Cepturile, popa Radomir Azăceanul, Pătru, Gavrilă, Dragomir şi

Căşumabu1, ultimii patru din Dobroteani, Iano paharnic, fiul lui Nicula

căpitan. Pecetea şi iscălitura, pentru credinţă.

M-rea Cotroceni, XXXVII/28.

Orig., difolio (32,5x21 cm), restaurat, sigiliu în tuş; cu o notă

tergală : „S-au scris în condică”. Cop., ms.

206, f. 538v.

1 În cop. din ms. 206: Căşumalul.

12. 1657 (7165) ian. 10. Lazăr vinde popii Stan din Băbeni

moşie în sat, 3 prăjini, din funia Tătulească, din partea Gaciăi, fata Dobrei,

Dobra fiind fiica lui Mâinea. Lazăr a cumpărat-o cu 135 aspri, preţ cu care

o şi vinde, cu hotare: capul viei lui Stan Câine, în jos, până la via pe care

28

Stan roşu a schimbat-o cu Stoia, fiul lui Dumitru din Cârstineşti. Martori:

Ştefan căpitan din Bogdănei, Neagul din Băbeni. Scrie popa Mircea.

Ms. 218, f. 131-131v.

Cop.

13. 1657 (7165) ian. 11, Târgovişte. Monahiia Ecaterina Păroae

adevereşte nepotului său, Hrizea Caridi din Popeşti, că, după ce s-a

călugărit, a lăsat lucrurile, fiind slabă, cui ce s-a îndurat, ca, după

„petrecania” ei, să nu facă vreo pricină sau vreo ceartă, iar lui Hrizea i-a

dat 10 pogoane de vie la Loloeşti şi un sălaş de ţigani, anume Cucul cu trei

fii, ce îl avea ea de zestre de la tatăl său, Staico vornic, şi de la fratele ei,

Radul Popescul logofăt, pentru pomana sa; iar Hrizea, cât va fi ea vie şi

„cu suflet”, să aibă milă şi căutare la neputinţa ei, iar după moartea ei să o

„grijască” cum se va cădea, după obiceiul călugăresc. De asemenea, după

trecerea ei din această lume „trecătoare şi ticăloasă”, ce îi va rămâne, să

împartă Hrizea cum îi va lăsa ea, cu limbă de moarte, cui ce se va îndura a

da fiecăruia din neamul ei. Blestem. Scrie Dumitru Boldiciu logofăt.

Doc. ist., MCDLXXIII/19.

Orig., difolio (43,5x28,5 cm), pătat, rupt la îndoituri, sigiliu

inelar în tuş.

14. 1657 (7165) ian. 13, Târgovişte. Constantin Şerban vv.

întăreşte m-rii Căldăruşani şi egumenului Varlam toată vama de la balta

satului Cioranii, jud. Ialomiţa, ce este lângă Lichireşti, cu tot venitul şi

ocina de la Ciorani, aleasă de 24 boieri hotarnici, împietrită şi în baltă şi în

gura gârlei, numită Borcea, până unde ajunge hotarul mănăstirii, să fie

călugărilor de hrană şi îmbrăcăminte, pentru că această mănăstire a fost

zidită din temelie de răposatul Matei vv. casă dumnezeiască, precum şi de

domni mai de din-nainte, dându-i sate, moşii şi ţigani şi vama de la balta

satului Ciorani, cu venitul ei, mult, puţin, cu hrisov cu mare blestem, din

anul 1645 (7153), să ia călugării toată vama, banii deplin, iar vameşii de

pe margine să nu aibă amestec, ca să fie de pomană lui Matei Vodă şi

părinţilor săi. De asemenea, domnul întăreşte pentru pomana sa şi a

29

părinţilor săi. Blestem. Martori: Ghiorghie mare vornic, Stroe mare

logofăt, Pârvul vistiar, Pană spătar, Diicul clucer, Radul stolnic, Radul

peharnic, Radul comis, Neagoe postelnic. Ispravnic, Stroe mare logofăt.

Scrie Dimitrie Boldici logofăt.

M-rea Căldăruşani, XXVII/6.

Orig., difolio (43x28,5 cm), puţin pătat şi rupt la îndoituri, pe

verso lipit cu părţi din alt doc., invocaţia simbolică, iniţiala şi monograma

în chinovar, sigiliu mijlociu timbrat, semnătura domnului, cu filele cusute;

notă tergală: „S-au găsit în condică”. Rez., ibidem, XXVII/30 (nr. 2).

15. 1657 (7165) ian. 15. Ionu din Băleşti, din Gorj, în jos de

Novaci şi în sus de Pociovalişte, împreună cu feciorii lui, se vinde rumân

lui Pătraşcu Tominul clucer, cu moşia sa, din hotar până în hotar, cu 50

ughi, bani gata. Martori1, oameni buni: Florei, popa Dobre, Pătru vătaf,

Dumitru, popa Opre. Degetul, pentru credinţă.

M-rea Hurez, XIX/12.

Orig., (32x21 cm), rupt la îndoituri şi pe margini, pătat. Rez.,

Fişe g-ral Năsturel, sub dată – cu: ian. 13.

1 După semnături.

16. 1657 (7165) ian. 20. Doisprezece boieri – Vasilachi căpitan,

Sava cel Mare, Miercan iuzbaşa, Vâlcul1 logofăt, Lefter ceauş, Manea al

lui Ghira2, Giurgea din Udăbeani, Nastasie şi Opriş din Bănceşti, Gherghe

nepot lui Armega, Radul Liicăi, Bratul Coetescul – luaţi de Iacomi,

ginerele lui Anton cămăraş, cu carte de la Costandin Şerban vv., măsoară

moşia lui Anton cămăraş din siliştea Căldăreştilor de pe Călmăţui, din

Buzău, măsurând din hotar în hotar 2500 stj.: partea lui Anton cămăraş,

cumpărată de la Voico logofăt, 2000 stj.; partea lui Jipa postelnic din

Verneşti, 500 stj.; şi le-au ales după „obiceiul moşiilor”. Peceţi, pentru

credinţă. Scrie Balea logofăt3 din Chiojdu.

Ep. Buzău, II/4.

30

Orig., difolio (30x21 cm), filigran, rupt, lipit, puţin pătat, 7 sigilii

inelare în fum. Cop., M-rea Banu, IX/26, f. 2 (nr. 3); Doc. ist., CL/123;

ms. 171, f. 296v; rez., Fişe g-ral Năsturel, sub dată; menţ., ms. 171, f. 300-

300v; Ep. Buzău, II/14 (nr. 8).

Ed.: menţ., Ionaşcu, Schitul Grăjdana, p. X-XI (nota 70).

1 În rez., Fişe g-ral Năsturel: Radul.

2 În cop., Doc. ist., CL/123: Arghira.

3 În cop., M-rea Banu, IX//26 şi Doc. ist., CL/123, lipseşte.

17. 1657 (7165) ian. 26. Stana, soţia lui Stan Drug, şi fiii, Oana,

Oprea şi Grama, vând lui Gheorghe logofăt din Cândeşti 170 stj. din

Groşani, partea de sus de Pisc.

M-rea Banu, XLIII/128, f. 1 (nr. 5).

Rez.

18. 1657 (7165) ian. 29. Costandin Şerban vv. iartă pe slugile

domneşti, Stan şi fratele său, Drăgoi, din Nagomireşti, jud. Muscel, de bir,

de taler, de miere cu ceară, de găleata cu fân, de dijma de stupi, de

gorştina de râmători, de oierit, de vinărici, de cai de olac, de mertice, de

podvoade şi de toate dăjdiile şi mâncăturile de peste an, pentru că i-a pus

în slujbă, în ceata puşcaşilor călări, cu 8 ughi, în steagul lui Paraschiva

iuzbaşa, fiind scrişi şi în catastihul vistieriei domneşti. Ei să aibă a sluji

casa şi bucatele lui şi să dea împrumuta când vor da şi alte iepe. Când va fi

vremea de oaste, să se afle gata lângă domn, cu cal şi arme bune, să

meargă unde va fi porunca domnească şi treaba ţării, iar dregătorii

domnului, când vor umbla cu slujba în acel judeţ şi vor vedea cartea

domnească, să n-aibă val de casele şi bucatele acestora. Cine se va ispiti a-

l învălui peste cartea domnului, acela va petrece mare urgie şi scârbă de la

domn şi cu cap va plăti, după învăţătura domnului. Ispravnic, însăşi spusa

domnului.

Doc. ist., MCDLX/222.

31

Orig., difolio (30,5x21 cm), filigran, rupt la îndoituri, lipit, pătat,

lipsă ⅔ din f. a doua, monogramă, sigiliu inelar în chinovar; cu încercări

de condei pe f. 1v.

19. 1657 ian. f.z., m-rea Câmpulung. Macarie, patriarhul

Ierusalimului, Antiohiei şi Întregului Orient, vizitând m-rea Câmpulung

după trecerea la „fericita odihnă” a domnului Matei Basarab, căruia îi

elogiază viaţa demnă de Dumnezeu prin ridicarea de biserici, mănăstiri şi

alte lăcaşe de cult şi renovarea altora, printre care se remarcă m-rea

Câmpulung, „ridicată în loc frumos şi cu temelie rezistentă”, aflată de

domn în ruină, a înfrumuseţat-o şi a împodobit-o, încărcând-o din belşug

cu averi, cu preţioase danii de mobilier, ca „să nu treacă a doua în rândul

mănăstirilor faimoasei Valahii”. Apoi, a înzestrat-o cu jumătate din vama

Dragoslavele, cu pităria Rucărului de pe locul păşunii şi păhărniciei

Câmpulungului, cu vinăriciul Brătuleştiului, ale cărui vii sunt în Gorgani,

cu producţia de aproximativ 1.000 măsuri de sare pe an din ocna de la

Târgovişte, iar prăvăliile din incinta mănăstirii le-a scos la târgul de

închirieri şi le-a anexat şi pe acestea, pentru pomana sa şi a părinţilor săi.

Totodată, a eliberat satele Bădeşti şi Groşani, închinate de Nicolae

Alexandru vv., de toate daniile, de haraci, de taler, de miere, de oierit, de

ţigani şi chiar de ţiganii nerobiţi. S-a făcut dreptate în pricinile intervenite

în satele închinate în timpul lui Matei Basarab vv. şi niciun judecător să

nu-l tulbure pe egumenul mănăstirii, pentru că nimeni din altă mănăstire

nu poate intra aici, la egumenie, ci numai dintre călugării acestei mănăstiri

să fie ales cel care se va afla mai vrednic a chivernisi bine mănăstirea,

socotindu-se că este fără de cuviinţă şi nedrept, ca cei ce-şi tund părul şi

pun mătania la acest locaş, să fie înstrăinaţi. Cerându-i-se în timpul vizitei

sale patriarhale din vremea lui Constantin Şerban vv. întărirea actelor

sigilate şi confirmate deja de către patriarhii Ioannichie al Alexandriei şi

Paisie al Ierusalimului, pe care le întăreşte şi el, punând şi greu şi

nedezlegat blestem. Blestem.

M-rea Câmpulung, LXI/113.

Orig., lb. greacă, perg. (82x60 cm), puţin pătat, semnătura

patriarhului în lb. arabă, sigiliu mijlociu timbrat, cusut cu fir de mătase

roşie, căzut. Trad. incomplete, Suluri I/4 (nr. 9); Doc. ist., DCXXV/13, f.

32

19v-20v; altă trad. incompletă modernă, fond A. Sacerdoţeanu, ds. 326, f.

32-33 – toate cu: ian. 1.

20. 1657 (7165) febr. 1. Costandin Şerban vv. scrie lui Stroe

clucer, ispravnicul Scaunului Craiovei, că, înaintea sa, a spus Semen

clucer că are satul Gârbovii, din jud. Gorj, moşie cumpărată mai înainte,

de la moşii lui; apoi, cumpărând şi rumânii cu moşiile lor, dând atâţia bani,

iar Gherghe Sărdănescul spune că are şi el moşie cumpărată în acel sat.

Văzând domnul acest lucru, îi dă pe seama sus-numitului ispravnic,

poruncindu-i acestuia să adeverească acest lucru foarte bine, anume dacă

Gherghie Sărdănescul are sau nu treabă să cumpere acolo. De asemenea, îi

porunceşte să cerceteze şi pentru moşia ce o au rumânii în Sărdăneşti

împreună cu Gherghie şi pe care acum o împresoară acesta din urmă;

astfel, „să-i înderepteze”, ca să nu mai aibă gâlceavă la domn. Ispravnic,

însăşi spusa domnului.

Doc. ist., CCLXXXI/7.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, monograma şi sigiliu

inelar în chinovar, semnătura domnului.

21. 1657 (7165) febr. 1. Muşat, soţia sa, Neacşa şi fiii lor, Ursu,

Tudoran şi Nedelco, din Stenca, vând lui Stan logofăt din Pisculeşti ocină

în satul Pupezeni, 25 stj., cu 1000 bani gata, cu ştirea megiaşilor din jur,

ocina ce o aveau din-nainte cu acesta. Martori, boieri şi megiaşi: Colţea

(Doicescul)1 fost mare pitar, Manea roşu, Dragomir roşu, Necula, Stanciul,

ultimii patru din Pupezeni, Voicilă roşu din Cosâmbeşti, O

2rea

spătărel din Costeani. Degetele şi iscăliturile, pentru credinţă. Scrie

Neagul logofăt din Hărăbor, „jud. Ialomiţa Balta”.

M-rea Cotroceni, VIII/11.

Orig., difolio (31,5x21,5 cm), filigran, rupt la îndoituri, pătat,

lipsă ⅓ din f. a doua; cu notă tergală : „S-au

scris în condică”. Cop., ms. 692, f. 172v.

1 Completat după semnătură.

2 Loc rupt, completat după cop. din ms. 692.

33

22. 1657 (7165) febr. 3. Costantin Şerban vv. scrie celor 24 de

boieri hotarnici, luaţi de egumenul Melhie de la m-rea Câmpulung

(Dâlgopol), în zilele lui Matei Vodă, că, înaintea sa, la divan, au avut pâră

Stanciul Bogotescul cu Statie peharnic şi cu părtaşii lor de ocină, spunând

că aceşti 24 de boieri nu au hotărât bine şi pe dreptate, nici atunci, în zilele

lui Matei Vodă, nici acum, în zilele domnului, ci le-au luat moşiile din

Bogăteşti, cu hotarul, şi le-au dat mănăstirii. Astfel, după ce vor vedea

această carte şi om domnesc …1, să se strângă toţi, a treia oară, şi să

meargă acolo să vadă dacă nu au socotit cumva rău şi să îndrepte, punând

hotarele pe unde „se va cădea”; iar pentru nişte cumpărături, anume

Străoasa şi Balomirească, să cerceteze unde sunt şi unde se înfundă, să

caute bine şi să descopere aceste lucruri, ca să nu mai fie jalbă. De au

hotărât bine şi drept, să-l înştiinţeze pe domn de toate lucrurile şi

hotărârile, pe loc. Ispravnic, însăşi spusa domnului.

M-rea Câmpulung, LXIII/36.

Orig., difolio (31,5x22 cm), filigran, monogramă şi sigiliu inelar

în chinovar, semnătura domnului.

1 Loc alb.

23. 1657 (7165) febr. 3. Miroslav din Ludeşti vinde lui Stoica

logofăt partea lui de moară din vadul Hotărănescul, cu lemnul morii, cu

pietrele cu fier, cu 500 bani, cu ştirea sătenilor, anume: popa Radul, popa

Stan, Stan diacon, Stan vătaf, Rusea, fiul portarului, Micul cel Bătrân, Ion,

Mihai Lăghighei, Drăgan şi Şerban Cranga. Scrie …1 diacon din Ludeşti.

Fond Greceanu, ds. 16, f. 319.

Cop. modernă.

1 Loc alb.

24. 1657 (7165) febr. 6. Draghiia şi fraţii săi, Arion, Stoica,

Necula, Gherghe şi Mihalcea, fiii lui Vasilie din Verneşti, nepoţii lui

1rion, vând lui Jipa şi Stanciul, fiii lui Jipa postelnic din Verneşti, 3

stj. de moşie din sat, din partea lui Balco, din apa Buzăului până în Lacul

34

cu Zălogiile, cu 1200 bani gata, cu ştirea tuturor fraţilor. 1,

oameni buni, preoţi, boieri şi megiaşi: popa Jipa, popa Gherghi, Lefter

ceauş, Balea logofăt, Dragomir al diaconului, Jipa Sorescul, Mihai, fiul

popii Jipa, Ianolie, fiul lui Ian1ie, Dumitru, fratele lui Ian…

1,

Prodea scaun, Lupul meşter, Vlad Caloian, Mihalcea 1egar, Lupea,

fiul lui Stan Lupea, Ionaşco şi Dumitraşco, fraţii lui Jipa postelnic, Oancea

al lui Javra, toţi din Verneşti. Degetele şi peceţile şi iscăliturile, pentru

credinţă. Scrie Radul negustor.

Doc. ist., CXLVII/115.

Orig. (30x21 cm), rupt la îndoituri, pătat, mâncat de carii, lipit.

Ed.: rez. şi menţ., Ionaşcu, Schitul Grăjdana, p. 17 (doc. 26), p.

IX, XI.

1 Loc rupt.

25. 1657 febr. 7, Târgovişte. Costandin Şerban vv. scrie lui

Mihali Eötves jude primar al Braşovului, solicitându-i să trimită la Rucăr 2

care făcute în oraş, necesare soţiei sale, exprimându-şi dorinţa de a se

înţelege ca între vecini.

S.J.A.N. Braşov, Primăria Braşov, Col. Schnell 1, 78/1657.

Orig., lb. maghiară, difolio (29,5x20,5 cm), filigran, semnătura

domnului, sigiliu inelar în ceară roşie.

26. 1657 (7165) febr. 7. Nan şi fiul lui, Obretin, din Cacaleţi,

1, se vând rumâni lui Stroe mare logofăt.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXVIII/14 (nr. 2).

Rez.

1 Completat după titlul perilipsisului.

27. 1657 (7165) febr. 8. Gherghe, fiul lui Merce1, nepot mătuşii

Stuicăneasa, vinde fraţilor lui de moşie partea sa din Mirceşti: lui Cânda,

35

cu fiii lui, cu 200 bani gata; lui Cumnu şi fraţilor acestuia, cu 200 bani

gata; lui Ivan, cu 200 bani; lui Angghil şi fraţilor lui, tot cu 200 bani; şi le-

a vândut înaintea satului. Martori: Mihaiu diacon, Mareş, Călen, Dumitru,

Stan Lungul, Negu şi popa Vlădel.

Mitrop. Ţării Româneşti, CXVI/13.

Orig. (31x21 cm), filigran; cu o notă tergală : „S-au scris în condică”. Cop., ms. 135, f. 247v-248.

Ed.: reg., Doc. jud. Teleorman, p. 186 (nr. 406).

1 În cop.: Mircea.

28. 1657 (7165) febr. 8. Ioaneş din Bătieşti, fiul lui Cazan, vinde

lui Oancea un loc, ce dă cu capul în hotarul Hărteştilor, loc din funia

Roteană, din partea Mahului1, iar alţi fraţi să-şi ia loc pentru loc, căci i-a

întrebat când a vândut. Şi l-a vândut, cu ştirea fraţilor, la vreme de foame,

pentru 3 ferdele de mei, ferdeaua de câte 80 bani, dându-i Oancea şi o

cedvârte de carne de oaie. (A mai vândut şi o cânepişte, din sus de sat, din

partea sa, pe care a împărţit-o de către ceilalţi fraţi, cu 11 costande bani

gata şi cu ştirea fraţilor)2. Martori: Vladu şi Drăguşu, ambii din Bătieşti,

popa Cârstea şi Manea. (Degetele, pentru credinţă)2.

Mitrop. Ţării Româneşti, XCIII/35.

Orig., difolio (29,5x20,5 cm), filigran, rupt, lipsă ¼ din f. a doua.

Cop., ms. 130, f. 537.

1 În cop. din ms. 130: Macului.

2 Textul dintre parantezele rotunde, scris după semnături.

29. 1657 (7165) febr. 10. Popa Vlad din Sineşti vinde lui

Negoiţă clucer 300 stj. în siliştea Căldăruşilor, din partea Dănească, cu

300 bani gata, cu ştirea tuturor fraţilor de ocină. Martori, oameni buni:

Dragomir din Cernăteşti, Toader din Măgură, Nistor curălariul, Pătru

pârcălab din Pătârlage, fiul lui Godean1. Scrie popa Crăciun din Cândeşti.

Degetul, pentru credinţă.

36

M-rea Sf. Apostoli, XV/3.

Orig. (31x22 cm), filigran, puţin pătat. Cop., ms. 184, f. 171-

171v – cu: febr. 4; reg., Fişe g-ral Năsturel, sub dată.

1 În reg., Fişe g-ral Năsturel: Godean pitar.

30. 1657 (7165) febr. 12. Dediul vinde lui Spiridon şi Simion, cu

fraţii lui, Stan, Stoica, Ivaşco, Iarciul, Pătru, şi verilor1 lui Simion, Ventilă,

Iftenie şi Necşul, parte în Beleaţe şi Priboiani, ocină stearpă, fără rumâni,

cu 24 ughi bani gata; şi să o împartă între ei Spiridon, Simion, cu fraţii săi,

şi Vintilă, cu fraţii. Martori: Dragul din Juguri, Marin, Preda, fiul lui

Tudor, şi 2uşat, din Beleţi. Scrie popa Dancul. Pecetea, pentru

credinţă.

M-rea Câmpulung, VI/5.

Orig. (31,5x21 cm), filigran, rupt puţin la îndoituri, restaurat, cu

o cop. Altă cop., ms. 204, f. 59v; rez., ibidem, LX/193 (nr. 7), LXI/184

(nr. 1) – ambele cu: f.l.z.

1 În text: vărul.

2 Loc rupt.

31. 1657 (7165) febr. 13, Târgovişte. Costandin Şerban vv.

întăreşte lui Costandin Găleţeanul mare portar satul Samara, jud. Argeş, cu

vii, partea lui Zârnă, cât a cumpărat Gheorghe Botezatul din Piteşti, mai

înainte, de la acesta, câtă a fost de moşie şi de cumpărătoare. Astfel, îi

întăreşte ocinile, fiecare din ce funie este: din funia Rătească, a opta parte;

un loc ce este la Găgeeştiei, o funie; sub via lui Stanciul Păţăilă, un loc; alt

loc, în Cărpeniş, şi 2 locuri, în Măican; ½ funie, lângă casa lui Zârnă; un

loc cumpărat de Gherghe, mai-nainte, de la acesta din urmă, în Gura

Frăsinetului; un loc deasupra viei, în Ogrăzi, tot din partea lui Zârnă; o vie

din Coada Geamenii, cu branişte, până în Coada lui Căpiciu, de lat şi de

lung, până în Zlapiia şi până în apă, iar din poala viei, până în căpătâiul

locului, cumpărată de Gherghe de la Stoica Bonchiciu; 10 locuri din funia

Miclească, de la Şoldea: unul din căpătâiul ţarinii, iar altul la vad, la plopi,

la Topilă; la Gura Corbului, sub coastă, până în apă; alt loc, din sus de

37

pârâul Măicanului; altul, între Răduioase, în jos de Gura Viilor; la via lui

Mărtoc, până în apa Cotmenii; la lacul Ţearţii1, lângă Răducel; altul la

coada heleşteului, toate cumpărate de Gherghe de la Bonchici. De

asemenea, a mai cumpărat Gherghe de la feciorii lui Bonchici 4 locuri: la

pârâul Veaţii, la gura heleşteului, la Gura Răduioasei, la crivina de la

Loian. Şi a mai cumpărat Gherghe de la fiii sus-numitului o jumătate de

loc, din Gura Răduioasei, în Cotmeana, iar de la Ianciul din Fleşti, 3

locuri, funii deplin: în Samara, din funia Miclească; lângă Răducel, la

luncă, din pădure până în Cotmeana; la gura heleşteului; la moara Untei.

Şi iar a cumpărat de la fiii lui Bonchici, precum şi de la Onofrie şi de la

Zahariia, 3 locuri funie: în Gura lui Copici; la Rogoz; de cealaltă parte a

pădurii, până în apă. A mai cumpărat: de la Radul din Cocul un loc la

Fântâna lui Răducel, din funia Budească; de la Şărbu din Izvor, o funie de

loc, spre viile lui Bonchiciu, din funia Epurească, între popa Stanciul şi

Opriş, din apa Cotmeanii, până în branişte; de la Oprea, fiul Ratei, o

jumătate de funie, din fântână până în apa Cotmeanei, pe lângă Cruce; de

la Badea diacon, 2 locuri, unul în Gura Răduioasei, din funia Câineşască,

din Răduioasa, până în heleşteu, iar altul din Cotmeana, lângă locul de la

Bonchiciu şi crivina de sub casele lui Gherghe, cât este partea diaconului

şi a lui Radomir; de la Danciul, Oprea, Stan şi Opriş, de la tot satul, un loc

al lui Răducel, de la Vadul Cotmeanei; de la Stanciul Buzică, o funie de

loc, alături de casele dinspre Cortofleş; de la Opriş şi Bâra din Samara, un

loc, până în apa Cotmeanei, fiind vecin, de o parte, Oprea; de la Bâra un

loc la Zlapiia, cu crivina, până în apă, fiind vecin de o parte Radul, iar de

cealaltă parte merge până în cale. Toate aceste cumpărături le-a făcut

Gherghe de la Zârnă şi de la oamenii mai sus scrişi, mai înainte vreme, iar

în zilele lui Matei Vodă, le-a vândut lui Costandin Găleţeanul mare portar,

cu 270 ughi, bani gata, şi cu zapis cu boieri şi oameni buni, martori.

Costandin mare portar, după ce a cumpărat această moşie de la Gherghe

Botezatul din Piteşti, a mai cumpărat următoarele vii: de la Rădicea şi de

la fiul acestuia, Ion, alături de via boierească, la deal, până în Zlapiia, iar

la vale, după cum merg şi alte vii, cu 26 ughi; de la Pădure şi de la fratele

acestuia, Fiera, pe lângă via boierească, cu 15 ughi; de la Stoica, fratele lui

Fiera, pe lângă via boierească, cu 2½ ughi; de la Vladul Norocea, în

poalele viei boiereşti, cu 20 ughi. A mai cumpărat: de la Pădure, Stoica,

Şărban şi Guţa, jumătate de funie, la pârâul Veţei, din funia Rătească, cu

300 bani; de la Pădure şi fiica acestuia, de la Şărban şi Guţa, 7½ funii, din

38

funia Rătească, anume una la Loian, alta la Rogoz, alta între Răduioasa de

Jos, şi iar între Răduioase, ½ funie; alături cu funia Mănească, la gura

heleşteului, ½ funie; în Poduri, ½ funie. Acestea din urmă fac în total 7½

funii, cu 17 ughi. De asemenea, a mai cumpărat de la: Badea diacon şi

Lazar, fratele lui, fiii lui Tudor, partea lor, a opta parte din funia Rătească,

cu 11 ughi; de la Badea şi Radul, partea lor, a opta parte din ½ funie, cu

2½ ughi; iar din funia Rătească: de la Hera o crivină la Loian, din sus de

funia Mănească, cu un râmător gras; un loc de la Şărban, fiul Hurdubelii,

la moara Untei, cu 200 bani. A mai cumpărat din funia Mănească: de la

Norocea, o funie; de la acelaşi Norocea, o funie de loc din funia Budească,

cu 3 ughi; de la Ianciul din Fleşti, a treia parte, cu 25 ughi. De asemenea, a

mai cumpărat de la: Onofrie şi de la cumnatul acestuia, Zahariia, partea lor

de la Samara, a şasea parte dintr-o funie, în funia Mănească, cu 20 ughi;

de la Opriş, moşia lui din funia Mănească, a şasea parte dintr-o funie, cu

17 ughi; de la Stanca şi sora acesteia, Floare, fetele lui Diicul din Samara,

moşia lor din funia Epurească, cu 10 ughi; de la Danciul, nepotul

Dănciucului, o funie de loc, alături de „locul cela cu puşca”, din funia

Epurească, cu 2 ughi; de la Danciul, Tudor şi Stancul, o crivină în Coada

Loianului, din funia Epurească, cu 1 ughi şi 5 costande; de la Danciul, un

loc de 1 funie, din jos de crivina Rătească, din funia Epurească, cu 200

bani; de la Şărban, fratele lui Pădure, 1 crivină, care a fost a socrului său,

din capătul siliştii lui Gavrilă, pe lângă Grătanul lui Răducel, din funia

Epurească, cu 2 ughi; de la Danciul şi fiii lui, o funie de loc, în matca

heleşteului, din funia Mănească, iar în Gura Răduioasei, altă funie; altă

funie peste Coasta lui Grigore, din funia Câinişască; din gura heleşteului,

2 funii alăturate, una din funia Epurească, iar alta din funia Câinişască, cu

9 ughi; de la Stoică şi Drăguş, siliştea Budească, de la deal, de fântână; un

loc, de jumătate de funie, în Poduri, între heleşteu, şi alt loc ce este la

pârâul Veaţii, prin Cotmeana, iar ½ funie şi altă crivină la vadul

Cotmeanii, din drum prin Rogozu, în Crivina Rătească, cu 700 aspri; de la

Răducel, o funie din funia Budească, în lung, din Cotmeana până în

pădure, lângă Loian, cu 3 ughi; de la Dragomir din Ueşti, partea acestuia,

din funia Budească, a şasea parte, cu 15 ughi; de la Drăguş, ginerele lui

Răducel, toată moşia lui din funia Budească; din Codrul lui Răducel, a

treia parte, cu 5 ughi; de la Radul al lui Pătru şi de la Pătru, fiul lui

Drăghiciu, 3 funii de loc, anume: una în Capul Mocirlei, alta, alături cu

Tronda, iar alta la moara Untei, însă funie Budească, cu 5 ughi; de la

39

Oprişu şi Pătru o jumătate de curătură, din Coada Zlăpieţii, pe lângă

Bonchici, din funia Budească, cu 350 bani; de la Căprior, locul din Gura

Zlapiei, din funia Budească, pe lângă cea Miclească, cu 300 bani; de la Ion

şi Drăguş, 2 funii de loc, din funia Budească, una din Gura Sămăriţii, iar

alta între Sămăriţe, cu 500 bani; de la Ion, fiul lui Răducel, un loc, la

moara Untei, din funia Budească, cu 1 ughi; de la Pătru, fiul lui Drăghiciu,

un loc între Răduioase, ½ funie din funia Budească, cu 1 ughi; de la Ion şi

de la cumnatul acestuia, Drăguş, o funie de loc din Gura Răduioasei, din

funia Budească, cu 1 ughi; de la Guţa, un loc ce a fost al lui Oprea Bodii,

din capătul viei, din funia Budească, cu 1 ughi; de la Danciul, fiul lui

Bonchiciu, şi de la fratele acestuia, Dragomir, o curătură de la Zlapia şi o

jumătate de curătură din Coada Zlăpiuţii, curătura de la via Bârăi, o

crivină la Gura Ursoii, alta Între Văi şi alta la moara Untei şi Gura Zlapiei,

o funie, şi la moara Untei, o funie; braniştea din Piscul Zlapii, din Prilog,

jumătate; altă funie din Coada Vâlcelei Floarei, prin Sămărăţa, jumătate de

funie, la Fântâna lui Răducel, iar altă jumătate de funie, la Gâlmă; o altă

jumătate de funie în Costişă şi crivina de sub dos, cu 300 bani gata; în

funia Miclească, cu 24 ughi; de la Badea şi Stan Părlat, partea lui Albul şi

a fratelui acestuia, Stoica, toată moşia, din funia Miclească, a opta parte,

cu 5½ ughi; de la Danciul Bonghiciu, ½ funie la mo