arhiva-studia.law.ubbcluj.roarhiva-studia.law.ubbcluj.ro/pdfs/1499686367-Studia 1-2001.pdf · 2...

STUDIAUNIVERSITATIS BABEª-BOLYAI

Nr. 1/2001

2 CUPRINS

CUPRINSI. Studii

Sergiu BOGDAN, Câteva consideraþiiprivind mijloacele juridice de combaterea fraudei în Uniunea Europeanã ................. 4

Ovidiu PODARU, Florin ªIMON, Consideraþii privind posibilitatea atacãriicu acþiune directã în contenciosadministrativ a actelor administrativenormative .................................................. 18

Claudiu ECEDI-STOISAVLEVICI,Abilitatea procurorului de a dispunemãsura arestãrii preventive în raportde dispziþiile art. 5 §3 din ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului ............... 28

Liviu-Marius HAROSA, Discuþii privindposesia ca modalitate de dobândire adreptului de proprietate asupra bunurilormobile ....................................................... 41

II. Jurisprudenþã adnotatã

Casã naþionalizatã. Testament(C.Ap. Cluj, s.civ., dec. 2461/2000),notã de Mircea Dan BOCªAN,Valentin MITEA ......................................... 60

Divorþ religios(C.Ap. Bucureºti, s. IV civ., dec. 26/1997)notã de Dan Andrei POPESCU ................ 68

Repararea prejudiciului(Decizia Brumãrescu c/ România a CurþiiEuropene a Drepturilor Omului din23.01.2001)notã de Radu CHIRIÞÃ ............................. 73

III. Examene de practicã judiciarã

Curtea de Apel Ploieºti – Drept penal ºiprocedurã penalã – 2000,Elena NEGULESCU ................................. 76

Jurisprudenþa Curþii Europene a DrepturilorOmului – continuitate sau schimbare?,Marin VOICU ............................................. 89

Curtea de Apel Ploieºti – Drept privat,Monna-Lisa BELU MAGDO ...................... 98

Examen de practicã judiciarã în materiafalimentului – SC Euroconsult Arad ........ 109

IV. Jurisprudenþã rezumatã

Abuz de încredere .................................. 119Ascensiune ............................................. 120Achitare ................................................... 120Calomnie ................................................. 122Case naþionalizate .................................. 123Cerere de chemare în judecatã .............. 125Chei mincinoase ..................................... 126Contracte ºi obligaþii ............................... 127Daune moratorii ...................................... 133Drept internaþional privat ......................... 133Faliment .................................................. 134Fond funciar ............................................ 136Furt calificat ............................................. 136Gestiune frauduloasã .............................. 138Instigare la substituire de mãrfuri ........... 139Încetarea procesului penal ..................... 140Înºelãciune .............................................. 141Lovirea sau insulta superiorului .............. 141Minor ....................................................... 142Ordonanþã preºedinþialã ......................... 143Partaj ....................................................... 143Proprietate .............................................. 145Punere în circulaþie a unui autovehiculneînmatriculat ......................................... 152Rãspundere civilã ................................... 153Revizuire ................................................. 155Servitute .................................................. 156Societate comercialã .............................. 156Succesiuni ............................................... 157Tentativã de furt de arbori din pãdure .... 158Tulburare de posesie .............................. 159Ucidere din culpã .................................... 159Verificare de scripte ................................ 160

V. Recenzii

Jean-François RENUCCI, Droit européendes droits de l’homme,Florin STRETEANU ................................ 163

Revista românã de depturile omului,nr. 19/2001, Bucureºti,Angela ªERBAN, Adrian MAN................ 164

Sistemul Codului penal al Malaesiei,Betinio DIAMANT .................................... 166

VI. Revista revistelor ............................. 169

In memoriam .......................................... 176

3TABLE DES MATIÈRES

TABLE DES MATIÈRES

I. Etudes

Sergiu BOGDAN, Quelques réflexions surles moyens juridiques de lutte contre lafraude dans l’Union Européenne ................ 4

Ovidiu PODARU, Florin ªIMON,Quelques considérations sur l’admissibilitéde l’action en annulation contre les actesadministratifs normatifs ............................. 18

Claudiu ECEDI-STOISAVLEVICI,L’habilitation du procureur à ordonnerla mesure de l’arrestation préventive auregard des dispositions de l’art. 5 § 3de la Convention Européenne desDroits de l’Homme .................................... 28

Liviu-Marius HAROSA, Discussionsconcernant la possession en tant quemodalité d’acquisition de la propriétémobilière ................................................... 41

II. Jurisprudence annotée

Immeuble nationalisé. Testament(C.Ap. Cluj, s.civ., déc. 2461/2000),Note Mircea Dan BOCªAN,Valentin MITEA ......................................... 60

Divorce religieux(C.Ap. Bucureºti, s. IV civ., déc. 26/1997)Note Dan Andrei POPESCU ..................... 68

Réparation du préjudice(CEDO, déc. de 23.01.2001 :Brumãrescu c/Roumanie)Note Radu CHIRIÞÃ ................................. 73

III. Examen de jurisprudence

Cour d’Appel Ploieºti – Droit pénal etprocédure pénale – 2000,Elena NEGULESCU ................................. 76

La jurisprudence de la Cour Européennedes Droits de L’Homme – continuité ouchangement?,Marin VOICU ............................................. 89

Cour d’Appel Ploieºti – Droit privé,Monna-Lisa BELU MAGDO ...................... 98

Examen de jurisprudence en matièredu faillite – SC Euroconsult Arad ............ 109

IV. Jurisprudence résumée

Abus de confiance .................................. 119Accession ................................................ 120Achèvement ............................................ 120Diffamation .............................................. 122Immeubles nationalisés .......................... 123Demande en justice ................................ 125Fausses clefs .......................................... 126Contrats et obligations ............................ 127Dommages-intérèts ................................. 133Droit international privé ........................... 133Faillite ...................................................... 134Fond foncier ............................................ 136Vol aggravé ............................................. 136Abus de biens sociaux ............................ 138Tromperie concernant la qualité demarchandises.......................................... 139Acquittement ........................................... 140Escroquerie ............................................. 141Coups ou insultes envers unsupérieur ................................................. 141Mineur ..................................................... 142Procédure de référé ................................ 143Partage ................................................... 143Propriété ................................................. 145Misse en circulation d’automobilenon-enregistré ......................................... 152Responsabilité civile ............................... 153Révision .................................................. 155Servitude ................................................. 156Société commerciale .............................. 156Successions ............................................ 157Tentative du vol d’arbre .......................... 158Recel ....................................................... 159Homicide par imprudence ....................... 159Vérification d’écriture .............................. 160

V. Comptes rendus

Jean-François RENUCCI, Droit européendes droits de l’homme,Florin STRETEANU ................................ 163

Revue roumaine de droits de l’homme,nr. 19/2001, Bucureºti,Angela ªERBAN, Adrian MAN................ 164

Le système du Code pénal de la Malaisie,Betinio DIAMANT .................................... 166

VI. Revue des revues ............................ 169

In memoriam .......................................... 176

I. STUDIII. STUDIII. STUDIII. STUDIII. STUDII

Secþiune în care vor fi publicate numai analize doctrinare beneficiind de orealã þinutã ºtiinþificã: temeinic documentate jurisprudenþial, ilustrând ultimeletendinþe doctrinare române ºi strãine, redactate într-o formã adecvatã.

CÂTEVA CONSIDERAÞII PRIVIND MIJLOACELE JURIDICE DE

COMBATERE A FRAUDEI ÎN UNIUNEA EUROPEANÃ

Sergiu BOGDANasistent, UBB Cluj-Napoca

Résumé: Quelques réflexions sur les moyens juridiques de lutte contre la fraude dansl’Union Européenne. La criminalité économique et financière présente des aspects particuliersau niveau de l’Union Européenne. Les difficultés interposées dans la lutte contre la fraude fiscalesont tant d’ordre politique que d’ordre juridique. Il y a trop d’espaces nationaux tandis que lecomportement criminel n’a pas des frontières. Les moyens utilisés en présent sont plus politiqueset administratifs que pénales et, par conséquent, pas très efficaces. Dans l’intention d’obtenirune unification de la lutte contre la criminalité fiscale au niveau européen, des juristes qualifiésont réalisé un Corpus Juris, document d’une grande valeur juridique, pourtant condamné àrester un rêve doctrinaire.

I. Premize

Indiscutabil criminalitatea economico-financiarã este una din problemele majore aleoricãrei societãþi contemporane. De aceea fiecare stat a încercat, utilizând pe lângãcelelalte mijloace politice, economice ºi sociale, sã lupte împotriva acestui flagel ºi cumijloacele specifice dreptului penal. O situaþie particularã este întâlnitã în UniuneaEuropeanã unde se susþine cã profiturile infracþionale generate de frauda comunitarãar reprezenta între 1,6 % (cifra oficial stabilitã în 1995) ºi mergând pânã la 20 % dinveniturile bugetare1 .

Dintre factorii care au avut o influenþã asupra acestei stãri de lucruri pot fi amintiþifactorii politici, economici dar ºi nivelul de dezvoltare a gândirii juridice comune europene.Europa anilor 1980 era încã profund marcatã de rãzboiul rece iar în acest context celedouã pãrþi implicate în conflict au încercat sã-ºi ascundã slãbiciunile în faþa adversarului,ºi ceea ce a fost ºi mai dãunãtor chiar în faþa propriei opinii publice. S-ar putea spune

1 J. C. Fourgoux, Un espace judiciare contre la fraude communautaire: un corpus iuris entrerêve et réalité, D. 1997, Chron.349, (nr. 40).

STUDII 5

ca rãzboiul mediatic a obligat þãrile occidentale sã-ºi ascundã corupþia chiar dacã acestlucru a fost ºi este ºi astãzi un fenomen specific oricãrei societãþi.

Diferenþa faþã de trecut este cã astãzi se manifestã o preocupare tot mai intensãpentru diminuarea acestui fenomen. Mijloacele mai eficiente par sã fie cele oferite dedreptul penal existând în legislaþia statelor un numãr foarte mare de incriminãri aleacestui comportament antisocial grav, dar Uniunea Europeanã are un fundament juridicdiferit de cel al unui stat ºi, în consecinþã, nu dispune de un drept de a incrimina ºisancþiona penal aºa cum este cazul statelor1 .

II. Dificultãþi de combatere a fenomenului

O primã problemã care meritã analizatã este aceea a stabilirii cauzelor care faclupta împotriva acestui fenomen atât de dificilã la nivelul Uniunii Europene. Pentru acestane propunem sã analizãm acest aspect din douã perspective: A) dificultãþi de ordinpolitic ºi juridic în general ºi B) dificultãþi legate de particularitãþile dreptului penal.

A) Dificultãþi de ordin politic ºi juridic în general

Dreptul de a incrimina ºi de a aplica sancþiuni penale decurge din atributul desuveranitate al statelor, ori funcþionarea actualã a structurilor comunitare pune în discuþieprincipiul legalitãþii incriminãrii. Nerespectarea acestui principiu decurge atât din deficituldemocratic, lipsind un legiuitor parlamentar2 , cât ºi din deficitul pe plan juridic, lipsinddin acesta perspectivã o abilitare a organelor Uniunii de reglementare în materiepenalã3 .Transferul unei asemenea puteri spre organele europene întâmpinã dificultãþimajore din punctul de vedere al dreptului constituþional4 .

Conceptul de suveranitate al statelor membre este pus în discuþie din ce în ce maifrecvent, însã nici un stat nu s-a manifestat fãrã rezerve în a accepta transferul desuveranitate cãtre Uniune. Mai mult decât atât, existã o opoziþie puternicã a cetãþeniloracestor state raportat la un atare demers, iar politicienii care ar adera la un asemeneapunct de vedere ar risca sã obþinã scoruri electorale foarte reduse, sau sã fie supuºiunor presiuni politice foarte puternice.

Aceastã abordare a dreptului penal este întâlnitã în toate tratatele ComunitãþiiEconomice Europene ºi mai recent în tratatele Uniunii Europene. Atributele statelorcare nu pot fi transferate Uniunii Europene fac parte din cel de-al treilea pilon alorganizaþiei, dreptul de a incrimina aparþinând ºi el acestuia din urmã5 . Delimitareaîntre primul ºi al treilea pilon nu este absolutã, deoarece Consiliul, hotãrând înunanimitate, poate sã stabileascã includerea unor aspecte din Titlul VI al TratatuluiUniuniii Europene în titlul IV al Tratatului C.E (art. 42 din Tratatul Uniunii Europene).

1 M. Delmas-Marty, Avant-propos, RSC 1995.1.2 Totuºi, în cadrul procedurii de codecizie, Consiliul nu poate sã înfrângã voinþa Parlamentului

European, prevedere care conferã Parlamentului un ascendent asupra Consiliului, relaþie careeste asemãnãtoare cu relaþia parlament-guvern în general.

3 H. Labayle, L’application du titré VI du Traite sur l’Union européenne et la matière pénale,RSC 1/1995.44.

4 H. Labayle, op.cit., p.43.5 S. Manacorda, Le droit pénal et l’Union européenne: esquisse d’un système, RSC 2000.107.

6 Sergiu BOGDAN

Este cunoscut faptul cã exista o diferenþã importantã între þãrile membre în ceea cepriveºte contribuþia la bugetul Uniunii (30% din resurse provin din Germania, 20% dinFranþa etc.)1 . Din acest motiv existã ºi un interes diferenþiat faþã de aceastã problemã.Cei care contribuie cu sumele cele mai importante sunt ºi cei mai afectaþi de fraudele labugetul Uniunii spre deosebire de statele care au o contribuþie mai modestã care suntmai puþin afectate, uneori încurajând tacit acest fenomen2 .

Dificultãþi în lupta împotriva fraudelor pot fi întâlnite ºi la nivel naþional punândobstacole suplimentare în calea diminuãrii acestui fenomen. În acest sens poate fiprezentat exemplul Franþei în care lupta împotriva corupþiei s-a lovit de dificultãþi politice(ex. iacobinismul) sau de dificultãþi instituþionale (modificarea atribuþiilor mai multorinstituþii dupã reforma administraþiei publice locale din 1982 a condus temporar la lipsaunor instituþii de control specializate). Aceste dificultãþi trebuie multiplicate cu numãrulde state membre ºi vom obþine un obstacol major.

Tot în acest context, trebuie amintitã lipsa de control eficace asupra organismeloreuropene. E dificil de a diminua acest fenomen atâta timp cât atribuþiile organelor Uniuniise modificã de la un tratat la altul, iar pe cale de consecinþã ceea ce începuse sãfuncþioneze este înlocuit cu altceva. Indiscutabil cã aceste disfuncþionalitãþi sunt legatede procesul de tranziþie în care se aflã Uniunea dar cei care urmãresc sã obþinã sumeimportante de bani fraudând interesele financiare ale Uniunii folosesc la maximum acestedificultãþi.

Nu în ultimul rând trebuie evidenþiatã concepþia învechitã a celor care au edificatspaþiul european, aceºtia fiind lipsiþi de multe ori de curaj politic ºi de încredere întrestatele membre3 .

B) Dificultãþi legate de specificul dreptului penal

În general aceste infracþiuni sunt comise de infractori versaþi ºi acest lucru facedificilã prinderea acestora.

Disciplina care se ocupã cu studiul infracþiunilor fiscale este aºa numitul Drept penalal afacerilor, domeniu care prezintã particularitãþi ce au influenþã asupra combateriifenomenului de fraudare a intereselor financiare ale Uniunii.

La nivel Uniunii apare o contradicþie în termeni deoarece în materie comercialãcompetentã este Curtea de justiþie – (primul pilon), iar în materia penalã competenþaaparþine exclusiv justiþiei naþionale a statelor membre (al treilea pilon)4 . Prin excepþie,Curtea de Justiþie este competentã în cadrul celui de-al treilea pilon în situaþiile prevãzutede art. 35 paragrafele 1, 6, 7 din Tratatul Uniunii Europene.

Lupta eficientã împotriva infracþionalitãþii economice presupune ambele aspecte ºide dorit aceeaºi competenþã jurisdicþionalã. Consecinþele acestei realitãþi sunt inexistenþa

1 P. B. Knudsen, La fraude au détriment du budget de la Communauté, RSC 1995.66.2 Vezi Afacerea greacã sau a grâului iugoslav, în care autoritãþile statului grec au favorizat

vânzarea cãtre statele Comunitãþii a grâului importat din Iugoslavia, ca ºi când ar fi fost grâugrecesc, vânzãtorul beneficiind astfel de subvenþii comunitare.

3 H. Labayle, op.cit., p.48.4 S. Deleanu, Drept comunitar al afacerilor, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001, p. 19.

STUDII 7

unor organe specializate cu putere jurisdicþionalã în aceastã materie la nivelul Uniuniiºi bineînþeles inexistenþa unor reglementãri specifice dreptului penal al afacerilor lanivelul Uniunii.

Chiar în sistemele de drept naþionale existã dificultãþi reale de a diferenþia, spreexemplu, o fraudã fiscalã penalã de neplata unui impozit1 . Experienþa organelor judiciareromâne în materie conduce la aceeaºi concluzie.

Pot fi evidenþiate ºi dificultãþi legate de proba acestor infracþiuni, de rãmânerea înurmã a textelor de incriminare raportat la modalitãþile de comitere a unor fraude care sesuprapun adesea cu fenomenul de corupþie, de termenele de prescripþie. Apoi o altãcategorie de dificultãþi este legatã de mijloacele de urmãrire penalã a unei asemeneainfracþiuni (sãrãcia instituþiilor judiciare, existenþa paradisurilor fiscale). Nu în ultimulrând trebuie amintite ºi dificultãþile legate de sistemul de sancþionare (rãspundereapenalã a persoanelor juridice, etc.)2 .

Credem important a se arãta cã funcþionarii europeni se bucurã de imunitate dejurisdicþie, calitate care face ineficientã ºi utilizarea dreptului penal naþional al statelormembre3 . Pentru funcþionarii europeni nu existã nici o lege penalã aplicabilã faptelorde corupþie fãrã de care frauda la bugetul Uniunii este dificil de realizat4 .

Tuturor acestor dificultãþi atunci când este vorba de lupta împotriva unor infracþiunice aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii europene li se adaugã noi obstacole,în special, faptul cã existã dificultãþi de represiune a acestei criminalitãþi legate dediscontinuitatea acþiunii represive (limitatã la frontierele naþionale) ºi de faptul cãsistemele de drept penal ale statelor membre sunt disparate. Existã un spaþiu comuneuropean în materie comercialã, dar în materie penalã avem o multitudine de spaþiipenale naþionale care influenþeazã negativ cooperarea în materie, în condiþiile în carecomportamentul infracþional nu cunoaºte graniþe naþionale.

Existenþa acestor ultimi doi factori face ca represiunea penalã sã aibã un caracterinjust (grave inegalitãþi între operatorii economici), sã fie ineficace (limitatã la frontierelenaþionale) ºi sã fie de o complexitate extremã (aceasta rezultând atât din discontinuitatecât ºi din lipsa de omogenitate a acþiunii represive)5 .

Aceastã stare de lucruri permite infractorilor, de cele mai multe ori, atunci când estevorba de fraude la bugetul Uniunii, sa eludeze fiecare text de incriminare naþional.

1 Pentru o analizã detaliatã vezi J-B. Bosquet-Denis, La distinction du contentieux pénalfiscal et du contentieux administratif fiscal, RSC 1995.541-545.

2 L. Vichnievsky, La pratique de lutte contre la corruption en France, Tribunal de GrandeInstance de Paris, Comunicare susþinutã la sesiunea ºtiinþificã organizatã de Academia de DreptEuropean,Trêves 3-4 décembre 1998.

3 Este interesantã iniþiativa Franþei care a adoptat o lege cu privire la corupþia funcþionarilorstrãini (Legea nr. 2000-595 din 30 iunie 2000 modificând codul penal ºi codul de procedurãpenalã referitor la lupta împotriva corupþiei)

4 Pentru detalii vezi M. E. Cartier, C. Mauro, La loi relative à la lutte contre la corruption desfonctionnaires étrangeres, RSC 2000.737-752, J-P. Didier, La lutte contre la corruption desfonctionaires et agents publics, D. 2000, Chron. 307-312 (nr. 20).

5 S.Bogdan, Câteva consideraþii privind lupta contra corupþiei în Uniunea Europeanã, SUBB2/1999.72.

8 Sergiu BOGDAN

III. Modalitãþi de combatere a fenomenului

Pentru înlãturarea acestor deficienþe s-a propus folosirea alternativ sau cumulativ aurmãtoarelor modalitãþi de combatere a dificultãþilor de luptã împotriva corupþiei:asimilarea, cooperarea ºi armonizarea1 .

A. Asimilarea

Acest principiu a fost degajat în 1989 de Curtea de Justiþie, în afacerea porumbuluiiugoslav2 , din art. 5 al Tratatului Comunitãþii Europene ºi apoi înscris în art. 209 Aparagraful 2 din Tratatul Comunitãþilor Europene:

“Statele membre iau aceleaºi mãsuri pentru combaterea fraudei care aduce atingereintereselor financiare ale Comunitãþii ca ºi cele pe care ele le iau pentru combatereafraudelor aducând atingere propriilor interese financiare”.

Chiar dacã acest principiu are avantajul unei anumite simplitãþi el totuºi nu garanteazãeficacitatea represiunii.

Din acest motiv art. 209 A paragraful 3 stipuleazã cã:“Fãrã a prejudicia alte dispoziþii ale prezentului tratat, statele membre îºi coordoneazã

activitãþile vizând protejarea intereselor financiare ale Comunitãþii contra fraudelor. Înacest scop, ele organizeazã, cu ajutorul comisiei, o colaborare strânsã ºi regulatã întreserviciile competente ale propriilor administraþii”.

Raportul asupra art. 209 A a concluzionat cã “în anumite domenii, îmbunãtãþiri nupot fi obþinute decât printr-o apropiere la nivel comunitar a practicilor naþionale”3 .

Trebuie remarcat cã acest articol nu a vizat o acþiune normativã în materie penalã, cimai mult o acþiune instituþionalã a administraþiilor naþionale ºi comunitare4.

Art. 209 nu a fost introdus pentru a favoriza inserarea în tratatul comunitar a uneidispoziþii cu caracter penal, deoarece statele s-au opus unui control jurisdicþional alinstituþiilor europene în materie. Nu a fost folosit cuvântul penal iar termenul de sancþiunia fost înlocuit cu noþiunea de mãsuri tocmai pentru a scoate din discuþie o intervenþie înacest domeniu5 .

În concluzie, asimilarea presupune abordarea fraudei la bugetul Uniunii la fel cumeste tratatã din punct de vedere juridic în sistemul naþional al statelor membre,considerându-se cã bugetul este un bun ce intereseazã toate statele membre. În materiepenalã, asimilarea ar presupune incriminarea în legislaþia naþionalã a statelor membrea fraudelor comise la bugetul Uniunii.

1 M. Delmas-Marty Corpus juris portant disposition pénales pour la protection des intérêtsfinanciers de l Union européenne Deutche Übersetzung von Yvone Kleike und Marc Tully,miteiner Einführung von Ulrich Sieber, Universität Würzburg, (Ius criminale; Band 7), Köln; Berlin;Bonn; München: Heymanns, 1998 p.105.

2 Curtea de Justiþie a Comunitãþii Europene 21 septembrie 1989 Cauza nr. 68/1988.3 Rapport sur l’application de l’article 209 A du Traité sur l’Union européenne, noiembrie

1995, p.57, citatã de M. Delmas-Marty, op. cit. p.110.4 H. Labayle, op.cit., p.46.5 Idem, p.45.

STUDII 9

B. Cooperarea

Aºa cum s-a afirmat aplicarea doar a principiului asimilãrii nu poate înlãtura decât înmicã mãsurã activitãþile prin care se urmãreºte fraudarea intereselor financiare aleComunitãþii europene ºi din acest motiv s-a impus ºi un al doilea principiu care trebuiesã guverneze lupta statelor membre împotriva acestui fenomen negativ, ºi anumecooperarea1 . Acest principiu a rezultat ºi din Raportul asupra aplicãrii art. 209 A, maisus citat.

Pentru punerea în practicã a acestui principiu s-au elaborat mai multe convenþiiinternaþionale cu scopul declarat de a duce o lupta eficientã împotriva criminalitãþiieconomico-financiare.

O primã categorie de acte internaþionale au fost elaborate sub egida ConsiliuluiEuropei în cadrul cooperãrii politico-europene:

- Acordul referitor la aplicarea, între statele membre ale Comunitãþii europene, aConvenþiei asupra transferului persoanelor condamnate (Bruxelles, 25.05.1987);

- Acordul între statele membre referitor la transmiterea procedurilor represive (Roma,6.11.1990);

- Convenþia asupra executãrii condamnãrilor penale strãin (Haga, 13.11.1991).Totuºi nici una din aceste convenþii nu a intrat în vigoare, deoarece nu au fost ratificate

de toate statele membre.În cadrul creat prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, diverse mijloace,

fie de aplicaþie generalã fie vizând expres lupta împotriva fraudei la bugetul comunitarsunt destinate sã promoveze cooperarea2 . Convenþiile de aplicare generalã sunt celecare vizeazã cooperarea între statele membre în domeniul dreptului în general, darcare au implicaþii directe ºi asupra combaterii criminalitãþii economico-financiare. Iatãcâteva din cele mai importante convenþii:

- Convenþia referitoare la procedura simplificatã de extrãdare (Bruxelles, 10.03.1995);- Convenþia Europol (Bruxelles, 26.07.1995);- Convenþia asupra activitãþii informatice în domeniul vãmilor numitã Convenþia

S.I.D.(Bruxelles, 26.07.1995);De asemenea dintre convenþiile care au ca obiect nemijlocit lupta împotriva fraudelor

financiare pot fi amintite:- Convenþia referitoare la protecþia intereselor financiare ale Comunitãþilor Europene,

numitã Convenþia P.I.F.(Bruxelles, 26.07.1995)3 ;- Protocolul adiþional a acestei convenþii în materie de corupþie a funcþionarilor;- Al doilea Protocol adiþional a acestei convenþii în materie de fraude;- Regulamentul 2988/95 din 18 decembrie 1995 referitor la protecþia intereselor

financiare ale Comunitãþii Europene.

Un pas important a fost realizat prin elaborarea în 1995 a Convenþiei referitoare laprotecþia intereselor financiare a comunitãþii care în art. 1 punctul 2 a incriminat fraudaaducând atingere intereselor financiare ale Uniunii. Astfel, constituie fraudã orice acþiune

1 M. Delmas-Marty, op. cit. p.106.2 Idem, p.107.3 Publicatã în JOCE, nr. C316 din 27 noiembrie 1995, citatã de M.Delmas-Marty, op.cit.,

p.107.

10 Sergiu BOGDAN

sau omisiune care încalcã legislaþia aplicabilã comisã cu intenþie sau din neglijenþãcaracterizatã, în virtutea unor obligaþii de diligenþã, care are ca scop sau rezultat:

- fie diminuarea unei resurse proprii sau unor alte venituri ale Comunitãþilor- fie perceperea sau reþinerea de sume de bani sau deturnarea de fonduri în

prejudiciul Comunitãþilor.O primã observaþie se leagã de elementul subiectiv, fiind reglementatã pe lângã

intenþie ºi aºa numita neglijenþã caracterizatã. Aceasta, deoarece în cazul în care erautilizatã doar noþiunea de culpã în general exista riscul de a se dilua acþiunea represivãîn ipoteze ce nu ar fi afectat serios interesele financiare, dar care ar fi influenþat negativactivitatea judiciarã pentru cazurile mult mai grave1 .

O altã observaþie interesantã este legatã de faptul cã se foloseºte în art. 3 noþiuneade participanþi, de responsabilitate penalã a persoanei juridice, de sancþiuni aplicabileºi chiar de circumstanþe agravante (art. 4). De asemenea prin aceastã convenþie sestabileºte ºi competenþa ºi obligaþia de urmãrire penalã (art. 5), precum ºi câmpul deaplicare a legii naþionale (art. 6).

Un alt element de noutate este reprezentat de art. 7 care stabileºte cã extrãdarea nupoate fi refuzatã în cazul infracþiunilor fiscale sau în raþiunea cerinþei dublei incriminãri.

Totuºi existã ºi un articol 13 care stabileºte faptul cã intrarea în vigoare a Convenþieiare loc în prima zi care urmeazã unui termen de douã luni dupã depunerea instrumentelorde ratificare de cãtre ultimul stat membru. Aceastã cerinþã nu a fost îndeplinitã nici pânãastãzi ºi nici nu existã o perspectivã realã în viitorul apropiat.

Raportul asupra aplicãrii art. 209 A a demonstrat în ceea ce priveºte cooperarea cãrezultatele acesteia sunt ca ºi în cazul asimilãrii puþin convingãtoare, diferenþa constãîn raþiunile diferite care determinã neajunsurile2 .

C. Armonizarea

Aceasta modalitate de luptã împotriva fraudei în detrimentul bugetului Uniunii constãîn reducerea celor mai importante diferenþe între normele naþionale, dar fãrã totuºi aimpune reguli identice din punct de vedere formal. Avantajele unei asemenea modalitãþisunt dificil de evaluat deoarece nici unul din textele în discuþie nu este în vigoare.

În ceea ce priveºte dreptul substanþial trebuie fãcutã distincþia între dreptuladministrativ unde recomandãrile privind sancþiunile administrative au fost în mare parteurmate, ºi dreptul penal unde se manifestã o mare reticenþã în a urma recomandãrileComisiei Europene ºi chiar de a ratifica anumite convenþii elaborate la nivel european3 .

Cu toate acestea se observã un început timid în aceastã direcþie. Spre exemplu,Convenþia P.I.F. a dat o definiþie precisã a fraudei, iar protocoalele urmãtoare au incriminatspãlarea produsului fraudei chiar dacã nu au definit-o într-un text de incriminare.

Aceºti paºi nu sunt suficienþi þinând cont de faptul cã nici una din convenþiilemenþionate, care au ca scop protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, nuau intrat pânã astãzi în vigoare.

1 P. B. Knudsen, op.cit., p. 71.2 Rapport sur l’application de l’article 209 A du Traité sur l’Union européenne, noiembrie

1995, p.60 ºi urmãtoarele citatã de M.Delmas-Marty, op.cit., p.110.3 Vezi Bacicalupo, Grasso, Tiedeman, Etude sur les systèmes de sanctions administratives

et pénales, vol.1 rapports nationaux, 1994.

STUDII 11

Criticând cele trei mijloace concertate de luptã cu criminalitatea gulerelor albe, uniiautori au considerat cã asimilarea nu garanteazã nici eficacitatea ºi nici justiþia pe careo presupune o represiune egalã pentru toþi.

În acelaºi sens cooperarea conceputã pentru a creºte eficacitatea are efecte asupracreºterii complexitãþii mijloacelor de luptã, producând astfel un efect contrar. Armonizareala rândul ei contribuie la creºterea complexitãþii luptei ºi în final la diminuarea eficienþei.

IV. Fundamentul comunitar al acþiunii anti-fraudã

O altã perspectivã a abordãrii fraudei la bugetul Uniunii este reprezentatã de evoluþiachestiunii în Tratatele Comunitãþilor Europene ºi apoi ale Uniunii Europene.

Aºa cum am arãtat mai sus art. 209 A este primul text din tratat care vizeazã explicitºi problema cooperãrii în materie penalã la nivelul Uniunii Europene.

Prin tratatul de la Maastricht s-a introdus Titlul VI care cuprinde dispoziþii asupracooperãrii în domeniul justiþiei ºi afacerilor interioare. În art. K1 se prevede cã pentrurealizarea obiectivelor Uniunii, statele membre considerã printre chestiunile de interescomun, alãturi de alte domenii, lupta contra fraudei de dimensiuni internaþionale (pct. 5),cooperarea judiciarã în materie penalã (pct. 7) ºi cooperarea poliþieneascã în vedereaprevenirii ºi luptei contra terorismului, traficului ilicit de droguri ºi altor forme grave decriminalitate internaþionalã (pct. 9).

Se poate observa cã lupta împotriva fraudei era prevãzutã expres pentru a subliniaimportanþa acestui fenomen, cu toate cã din punct de vedere al sistematizãrii aceastãproblemã se subsumeazã noþiunii de cooperare în materie penalã.

La cererea tuturor, Tratatul de la Amsterdam a înlocuit fostul Titlul VI cu un alt titlu VIcompus din 17 articole, cuprinzând dispoziþii referitoare la cooperarea poliþieneascã ºijudiciarã în materie penalã1 .

Raþiunea acestor modificãri a fost deficitul de securitate creat de Tratatul de laMaastricht2 , deoarece au fost create numeroase instituþii care nu erau supuse vreunuicontrol, fapt cu repercusiuni importante în materia fraudelor ºi nu numai.

Art. 29 (ex art. K1) prevede cã obiectivul Uniunii este de a oferi cetãþenilor ei un nivelridicat de protecþie într-un spaþiu de libertate, securitate ºi justiþie, iar atingerea acestuiobiectiv se poate realiza prin prevenirea criminalitãþii, organizate sau de altã naturã, luptaîmpotriva acestui fenomen, ºi, în mod special, împotriva terorismului, traficului de oameni,crimelor împotriva copiilor, traficului de droguri, traficului de arme, corupþiei ºi fraudei.

Mijloacele pentru realizarea acestui obiectiv sunt cooperarea forþelor de poliþie, directsau prin intermediul Oficiului European de Poliþie (Europol), cooperarea autoritãþilorjudiciare ºi a celorlalte autoritãþi cu competenþe în materie ºi prin armonizarea atât câteste nevoie a regulilor de drept penal a statelor membre.

În art. 31 (ex art. K3) se stipuleazã cã acþiunea comunã în domeniul cooperãriijudiciare în materie penalã vizeazã între altele:

- facilitarea ºi accelerarea cooperãrii între ministere ºi autoritãþi judiciare sauechivalente competente în materia respectivã a statelor membre în ceea ce priveºteprocedurile de executare a hotãrârilor,

1 Le Traite d’Amsterdam, H. Labayle, Un espace de liberte, securite et de justice, Ed.Dalloz,Paris, 1998, p.155.

2 H. Labayle, op.cit., p.48.

12 Sergiu BOGDAN

- facilitarea extrãdãrii între statele membre- asigurarea, în mãsura necesarã pentru ameliorarea acestei cooperãri,

compatibilitãþii regulilor aplicabile între statele membre,- prevenirea conflictelor de competenþe între statele membre- adoptarea progresivã de mãsuri instaurând reguli minimale referitoare la elementele

constitutive ale infracþiunilor penale ºi sancþiunilor aplicabile în domeniilecriminalitãþii organizate, terorismului ºi traficului de droguri.

Tratatul de la Nisa a completat art. 29, în sensul cã obiectivele în aceastã materiepot fi realizate ºi prin cooperarea mediatã de Unitatea europeanã de cooperare judiciarã(Eurojust).

Aceasta unitate este compusã din procurori, magistraþi (sau ofiþeri de poliþie cu atribuþiiechivalente) detaºaþi de fiecare stat membru, având ca ºi misiune de a contribui la obunã coordonare între autoritãþile naþionale competente ºi de a sprijinii anchetelereferitoare la criminalitatea organizatã.

Din nou accentul este pus pe colaborare fãrã însã a conferi competenþe judiciareacestui organ al Uniunii.

Oricum, trebuie apreciat progresul în materia cooperãrii judiciare penale de la untratat la altul fãrã totuºi a se face pasul decisiv ºi anume de a atribui competenþe înmaterie penalã organelor Uniunii.

S-a propus ºi o a patra soluþie a problemei, care ar putea îngloba prin ea însãºi celetrei elemente fundamentale – justiþie, simplitate ºi eficacitate - ºi care s-ar putea numicalea unificãrii legislative1 .

V. Unificarea

Acest deziderat se exprimã periodic în doctrinã2 . În expunerea de motive aCorpus-ului Iuris se explicã utilizarea unificãrii regulilor prin faptul cã asimilarea,cooperarea ºi armonizarea dispoziþiilor penale s-a dovedit prea complexã, încãlcându-seastfel principiile care erau exprimate de Tratate, ridicându-se un zid de hârtie în faþaunei criminalitãþi foarte reale ºi în plinã expansiune3 . Alegerea acestei cãi s-a impusprin importantele prejudicii pe care le produce frauda bugetului Uniunii ºi prin insuficienþamijloacelor folosite pânã atunci4 . Tratatul de la Amsterdam s-a limitat la a sugeraarmonizarea legislaþiei penale în materie ºi de a încuraja “cooperarea întãritã ” îndomeniu. Nici Tratatul de la Nisa nu a adus elemente de noutate în aceastã privinþã.

Acestea au fost câteva din ideile care au stat la baza elaborãrii unui aºa numitCorpus Juris.

Acesta este un fel de cod penal ºi cod de procedurã penalã europeanã a cãruiaplicare este strict limitatã la infracþiunile de corupþie, cuprinzând 17 articole de dreptpenal ºi 35 de articole de procedurã penalã.

1 M. Delmas-Marty, op. cit., p.116.2 D. Flore, L’incrimination de la corruption, Les nouveaux instruments internationaux. La

nouvelle loi belge du février 1999, Les Dossiers de la RDPC, Ed. La Charte, Bruxelles, 1999,p.8.

3 Ibidem.4 J. C. Fourgoux, op.cit., p.348.

STUDII 13

S-a susþinut chiar de cãtre cei care l-au elaborat în expunerea de motive cã nu poatefi vorba de un cod penal sau de procedurã penalã ci un ansamblu de reguli penale careconstituie un fel de Corpus Iuris limitat la protecþia penalã a intereselor financiare aleUniunii Europene ºi destinat a asigura un spaþiu judiciar unificat ºi o represiune maijustã, mai simplã ºi mai eficace1 .

Aceastã propunere a încercat sã revoluþioneze dreptul penal la nivel european. Esteunanim admis în toate statele europene cã dreptul unui stat de a incrimina o faptã ºi dea angaja rãspunderea penalã pentru comiterea acesteia decurge din atributul desuveranitate al statului respectiv. Prin acest proiect se propune ca dreptul de incriminarea unor anumite fapte, care aduc atingere în mod direct intereselor financiare ale UniuniiEuropene, sã cadã în sarcina acesteia.

Mai mult decât atât, prin acest proiect se propune chiar crearea unui Minister PublicEuropean a cãrui competenþã este principalã pentru desfãºurarea activitãþilor de urmãrirepenalã a infracþiunilor de corupþie, raportat la competenþa ºi atribuþiile Ministerului Publicnaþional2 .

Totuºi se pot remarca niºte contradicþii deoarece, cooperarea este un instrumentfundamental de construcþie al Uniunii indiferent de domeniu, ori prin elaborarea unuiasemenea proiect este înlãturat tocmai acest mijloc de colaborare3 .

Existã, de asemenea, o diferenþã în ceea ce priveºte definirea fraudei de cãtreConvenþia P I F, ºi ceea pe care o prevede Corpus Iuris4 .

Este interesantã concluzia la care ajunge Fourgoux referitor la acest Corpus Iuris:“La ce bun sã mobilizezi ingineri de înalt nivel pentru a elabora planul unei superbe

autostrãzi cu lucrãri de artã admirabile dacã ea sfârºeºte pe un teren vag ºi nu serveºtela nimic, decât poate de a da idei generaþiilor viitoare”.

VI. Mijloace utilizate în prezent de Uniunea Europeanã în luptaîmpotriva fraudei

Chiar dacã pe plan european mai este un drum lung pânã la elaborarea unor normeuniforme nu trebuie sã uitãm ºi soluþiile care de data asta sunt aplicabile în mod practicde cãtre statele membre.

1 M. Delmas-Marty, op. cit., p.117.2 Art. 35 Corpus Juris.3 J. C. Fourgoux, op. cit., p.350.4 Definiþia fraudei în textul Corpus Iuris:Art. 1 –Frauda la bugetul comunitarEste definitã ca infracþiune frauda care afecteazã bugetul Comunitãþilor Europene, atât în

materie de cheltuieli cât ºi în materie de venituri, în situaþia în care s-a comis unul din urmãtoarelecomportamente cu intenþie sau din neglijenþã gravã:

- de a prezenta în faþa unei autoritãþi competente declaraþii incomplete, inexacte sau bazatepe documente false referitoare la fapte importante (pentru acordarea unui ajutor sau unei subvenþiisau pentru lichidarea unei datorii fiscale) care ar putea prejudicia bugetul comunitar

- omiterea de a furniza informaþii despre aceleaºi fapte autoritãþilor competente saunerespectarea obligaþiei de a informa

- deturnarea de fonduri comunitare care corespund unei subvenþii sau unui ajutor legal obþinut.

14 Sergiu BOGDAN

O primã categorie de soluþii au rezultat din natura specificã a dreptului penal alafacerilor, care utilizeazã pe scarã largã normele de referire ºi normele cadru. Nu existãnici un impediment de ordin comunitar de a utiliza acest mijloc, iar influenþa dreptuluicomunitar asupra dreptului penal al fiecãrui stat se produce fãrã a putea fi contestatãaceastã mãsurã pe douã planuri1 . Se produce un efect negativ asupra dreptului penal(atunci când dreptul comunitar înlãturã existenþa unor infracþiuni) ºi aºa numitul efectpozitiv (când practic dreptul comunitar creeazã noi infracþiuni). În aceste cazuri esteindispensabilã existenþa unor norme de incriminare naþionale de referire sau cadru,altfel nu se poate vorbi de aceste efecte pozitive sau negative2 .

Un exemplu din jurisprudenþa francezã este dat de un importator francez de vinuridin Italia care era judecat pentru mai multe infracþiuni deoarece a comercializat acestprodus ce nu respecta condiþiile cerute de legea francezã în materie, dar le respecta pecele negociate de statul francez ºi cel italian. Justiþia francezã la achitat pe inculpat cumotivarea cã respectivul tratat a modificat condiþiile de calitate cerute pentru respectivulvin în aceastã ipotezã, înlãturând astfel caracterul infracþional al faptei3 . A fost consideratãprima decizie care a proclamat expres superioritatea dreptului comunitar4 .

Un alt exemplu este al unei persoane care nu a declarat în faþa autoritãþilor unui statmembru cã deþine cecuri la purtãtor, faptã care era incriminatã de legislaþia naþionalã aunui stat membru. Curtea de la Luxembourg a statuat cã aceastã obligaþie stabilitã dedreptul penal încalcã principiul liberei circulaþii a capitalului, fãcându-l iluzoriu. Înconsecinþã statul membru în cauzã trebuie sã înlãture o asemenea dispoziþie5 .

Un alt exemplu poate fi un caz de înºelãciune în care un comerciant a vândut unautomobil ca fiind nou, deºi mai fusese înmatriculat fãrã a avea însã vreun kilometruparcurs. Conform practicii judiciare franceze o asemenea conduitã constituia infracþiuneade înºelãciune deoarece un automobil nou presupune faptul de a nu avea nici un kilometruparcurs ºi sã nu mai fi fost înmatriculat anterior. Inculpatul a susþinut cã în jurisprudenþaCurþii de Justiþie de la Luxembourg, prin automobil nou se înþelege un automobil carenu a parcurs nici un kilometru, fãrã vreo altã condiþie suplimentarã, ºi în consecinþãfapta sa nu mai constituie infracþiune. Instanþa a admis susþinerea inculpatului ºi laachitat.

Pentru cea de a douã ipotezã poate fi dat ca exemplu cazul unui decret lege din1852 care incrimina pescuitul cu nerespectarea unor regulamente în materie, care înopinia Curþii de Casaþie franceze vizeazã ºi regulamentele Uniunii Europene în materie6 .Iatã un exemplu strãlucit de vizionarism din partea legiuitorului de la 1852.

S-a susþinut cã se poate face o diferenþã în dreptul penal între norme de represiuneºi norme de comportament. Primele cuprind sancþiunea aplicabilã ºi procedura deaplicare, ambele domenii fiind atributul exclusiv al statelor, iar cele din urmã descriucomportamentul infracþional ºi fac precizarea cã aceste conduite constituie infracþiuni.

1 M.Masse, L’influence du droit communautaire sur le droit pénal français, RSC 1996. 941.2 J. Pradel, G. Corstens, Droit pénal européen, Ed. Dalloz, Paris, 1999, p. 456.3 Cass.crim.fr, 22.10.1970, Societe “ Les Fils d‘Henri Ramel” analizatã de J. Pradel, A.

Varinard, Les grandes arrêts du droit criminel, vol. 1, ed 2, Ed. Dalloz, Paris, 1997, p. 49.4 J. Pradel, A. Varinard, op. cit., p.51.5 CJCE 23 feb 1995 Bordessa, Rec. CJCE p. I-361; J. Pradel, G. Corstens, op. cit., p.448.6 Cass.crim.fr, 21.06.1984, Santamaria Azpiri, citatã de M. Masse, op. cit., p. 944.

STUDII 15

Dreptul comunitar poate interveni doar în ceea ce priveºte comportamentul în sine alautorului fãrã vreo influenþã directã asupra celorlalte elemente ale normelor. Nu sepoate vorbi de o incriminare comunitarã însoþitã de o sancþiune naþionalã ci doar defaptul cã normele comunitare pot modela, mergând pânã la ºterge anumitecomportamente sau pot adãuga noi elemente descrierii comportamentului interzis1 .

Poate cã aceastã influenþã va putea fi resimþitã foarte timid ºi de dreptul penal românîn mãsura în care existã unele obligaþii care decurg din acordul de asociere, ºi care auinfluenþã în materie vamalã, comercialã etc.

O altã posibilã abordare a problemei se pune din perspectiva sancþiunilor care pot fiaplicate pentru respectarea regulilor în materie fiscalã, aspecte ce vor fi dezvoltate maijos.

În doctrina europeanã s-a considerat cã efectul pozitiv al dreptului comunitar înmateria fraudelor se poate manifesta, ca ºi în dreptul penal în general, prin metodanaþionalã, metoda mixtã ºi metoda comunitarã2 .

Metoda naþionalã presupune incriminarea expresã de legislaþia statelor membre afraudei la bugetul Uniunii, ceea ce nu s-a realizat. Tot de metoda naþionalã þine ºiinfluenþarea tacitã realizatã, spre exemplu, în materia T.V.A., unde cel care încalcãreglementãrile în materie europeanã încalcã implicit ºi norma naþionalã în materiedeoarece statele membre ale Uniunii sunt obligate sã cedeze un procent din acestimpozit Uniunii3 . În acest ultim caz se poate vorbi de o dispoziþie eficientã în materiedeoarece statele sunt interesate direct în a incrimina aceastã faptã.

Metoda mixtã se diferenþiazã prin obligaþia statelor de a incrimina anumite fapte înmateria fraudei, prescriindu-se sancþiuni pe care acestea trebuie sã le aplice celor carecomit asemenea fapte. Aceastã metodã nu garanteazã o represiune egalã, iar definiþiilefraudei din Convenþia P.I.F. sau Corpus Iuris au rãmas la nivelul teoretic, fãrã a influenþaîn mod evident conduita statelor în materia fraudei la bugetul Uniunii.

Tot în cadrul acestei metode s-au utilizat aºa numitele sancþiuni quasi penaleprescrise de un regulament care are forþã obligatorie pentru statele ºi cetãþenii Uniunii.

Convenþia P.I.F. a fost precedatã de regulamente comunitare care prevedeausancþiuni numite administrative, dar care mai mult decât repararea prejudiciului îl obligaupe autor sã plãteascã o sumã dublã decât cea pe care a sustras-o. Erau altfel spussancþiuni penale deghizate în sancþiuni administrative. Germania a contestat dreptulcomisiei de a dispune astfel de sancþiuni, dar Curtea de Justiþie a considerat cã acestemãsuri sunt diferite de sancþiunile penale, cã acestea constituie un instrumentadministrativ specific care face parte integrantã din regimul de sprijin ºi destinat sãasigure o bunã gestiune financiarã a fondurilor publice comunitare4 .

Practic acesta este cel mai important instrument juridic care sã permitã o luptãeficientã împotriva fraudei la bugetul Uniunii.

1 M. Masse, op. cit., p. 945.2 J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p.460.3 Idem p. 461.4 Pentru o analizã detaliatã vezi CJCE 27 oct 1992, RFA C Commission, C-240/1990, Rec.

CJCE p. 5383.

16 Sergiu BOGDAN

Deºi în jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului o asemenea sancþiune aravea caracterul unei sancþiuni în materie penalã, Regulamentul 2988/1995 referitor laprotejarea intereselor financiare defineºte ca iregularitate ºi nu ca fraudã uncomportament prejudiciabil pentru buget.

Aceastã iregularitate era definitã ca fiind “ orice violare a unei dispoziþii a dreptuluicomunitar rezultând dintr-o acþiune sau omisiune a unui operator economic care arputea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Comunitãþii sau a bugeteloradministrate de aceasta, sau prin diminuarea sau ascunderea de venituri provenind dinresurse proprii percepute direct în contul Comunitãþilor, fie printr-o scutire nejustificatã”(art. 1-1). Aceastã definiþie este atât de largã încât include ºi frauda comunitarã1 .

Tot acest Regulament stabileºte principiul legalitãþii ºi al legii mai favorabile darprecizeazã expres cã mãsurile urmãtoare nu pot fi considerate sancþiuni:

- retragerea unui avantaj injust obþinut prin obligarea de a plãti sau de a rambursasumele injust percepute;

- retragerea avantajelor injust obþinute prin pierderea totalã sau parþialã a garanþiilorconstituite pentru a putea solicita un avantaj acordat sau în cazul perceperii unuiavans.

Art. 5 din Regulament enumerã urmãtoarele sancþiuni administrative:- plata unei amenzi administrative;- plata unei sume care depãºeºte suma de care a beneficiat cel care a fraudat

bugetul;- privarea totalã sau parþialã de un avantaj acordat de regulamentele comunitare,

chiar dacã operatorul a beneficiat deja de acest avantaj;- excluderea sau retragerea beneficiului avantajului pentru o perioadã ulterioarã

celei de iregularitate;- retragerea temporarã a unui aviz sau a unei recunoaºteri necesare participãrii la

regimul de ajutor comunitar;- pierderea unei garanþii sau a unei cauþiuni constituitã cu scopul respectãrii condiþiilor

unei reglementãri;- alte sancþiuni cu caracter exclusiv economic, de naturã ºi de limite echivalente,

prevãzute de reglementãrile sectoriale adoptate de Consiliu în funcþie de necesitãþileproprii sectorului respectiv ºi cu respectarea competenþelor executive conferiteComisiei de cãtre Consiliu.

Articolul 6 reglementeazã relaþia dintre procedura administrativã ºi cea penalã,stabilind o relaþie aproape identicã cu cea între acþiunea civilã ºi acþiunea penalã înprocedura penalã românã. Mai mult decât atât, art. 6 pct. 5 stipuleazã cã sancþiunilepecuniare aplicate sunt independente de eventualele sancþiuni penale, ceea cedovedeºte cã aceste sancþiuni nu au caracter penal deºi s-a susþinut contrariul plecândde la caracterul retributiv al acestor sancþiuni2 .

Regulamentul conþine ºi dispoziþii cu privire la participaþie, rãspunderea persoanelorjuridice, prescripþia acestor iregularitãþi ºi desigur organele competente sã aplice acestesancþiuni administrative.

1 J. Pradel, G. Corstens, op.cit., p. 493.2 Idem, p. 503.

STUDII 17

Prin Regulamentul 2185/1996 din 11.11. 1996, care a legiferat de o manierã riguroasãcontrolul ºi verificãrile pe care le poate efectua comisia pentru protejarea intereselorfinanciare ale Uniunii, în art. 2 se stabilesc ipotezele în care Comisia poate efectuacontroale ºi verificãri:

- în vederea unei cercetãri a unei iregularitãþi grave, transnaþionale sau în care esteposibil sã fie implicaþi operatori economici activând în mai multe state membre;

- pentru cercetarea unei iregularitãþi atunci când situaþia într-un stat membru estecerutã într-un caz particular de întãrire a controlului ºi verificãrilor la faþa loculuipentru a ameliora eficacitatea protecþiei intereselor financiare, ºi de a asigura unnivel de protecþie echivalent în sânul comunitãþii;

- la cererea statelor interesate.

Metoda comunitarã foloseºte, atunci când au incidenþã în materia fraudei, sancþiunileîn materie de concurenþã impuse de comisie, sancþiunile prevãzute de Tratatul CECA,sancþiunile prevãzute de Tratatul Euroatom ºi sancþiunile prevãzute de regulamentul înmaterie de transport. Nu se poate vorbi de o eficienþã realã a acestor sancþiuni în materiafraudei fiscale.

VII. Concluzii

Concluzia care se poate trage este cã doar în micã mãsurã putem vorbi de mijloacede naturã penalã în combaterea acestui fenomen, iar fãrã o sancþiune penalã adecvatãe dificil a stãvili acest fenomen.

Considerãm cã acceptarea de cãtre statele membre a unui asemenea Corpus Jurisva rãmâne o bunã bucatã de timp un deziderat al juriºtilor, preferându-se soluþiilediplomatice celor juridice. Politicienii sunt departe de accepta un asemenea proiect,statele membre neratificând nici pânã astãzi vreuna din convenþiile elaborate în acestdomeniu (Convenþia P.I.F., etc.).

Acest proiect rãmâne însã o mare realizare a juriºtilor. Din acest punct de vedereeste un mare pas înainte, la nivel doctrinar, spre acel visat spaþiul penal europeancomun, iar fraudele importante din fiecare an la bugetul comunitar ar putea fi un catalizatorpentru realizarea acestuia.

18 Ovidiu PODARU, Florin ªIMON

CONSIDERAÞII PRIVIND POSIBILITATEA ATACÃRII CUACÞIUNE DIRECTÃ ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV A

ACTELOR ADMINISTRATIVE NORMATIVE

Ovidiu PODARU Florin ªIMONasistent, UBB Cluj-Napoca

Résumé: Quelques considérations sur l’admisibilité de l’action en annulation contreles actes administratifs normatifs. Cet article porte sur un problème très disputé et discutabledans le droit administratif roumain: les règlements (ou les actes administratifs normatifs),peuvent-ils être annulés par le juge du contentieux administratif? Nous croyons qu’une solutionpositive n’est pas souhaitable, bien qu’une disposition législative la prévoyant est en train d’êtreadoptée par le Parlement.

1. Prezenta lucrare porneºte de la dispoziþiile Proiectului de lege privind contenciosuladministrativ1 care, la art. 1 prevede cã „Orice persoanã vãtãmatã într-un drept al sãusau într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sauprin nesoluþionarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanþei decontencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaºterea dreptuluipretins ºi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã”, arãtându-se în plus la art. 2 lit. b) cãprin act administrativ se înþelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativemis de o autoritate publicã în vederea executãrii sau a organizãrii executãrii legii”. Deasemenea, art. 13 alin. 3 prevede cã “Actele administrative cu caracter normativ, carese considerã a fi ilegale pot fi atacate oricând”. Rezultã aºadar foarte clar din acestedispoziþii legale faptul cã actele administrative normative pot fi atacate în contenciosadministrativ pe cale directã, printr-o acþiune în anulare.

Aceastã reglementare apare în condiþiile unei puternice controverse în literaturajuridicã de specialitate ºi pe fondul unor soluþii contrare ale instanþelor de contenciosadministrativ cu referire la posibilitatea sau imposibilitatea controlului pe cale directã aactelor administrative normative. Astfel, în literatura juridicã s-a exprimat pe de o parteopinia conform cãreia legalitatea actului administrativ normativ poate fi controlatã ºi pecalea acþiunii în anulare2 , în condiþiile art. 1 al prezentei Legi a contenciosuluiadministrativ3 . Pe de altã parte însã, existã ºi o opinie contrarã, conform cãreia actuluiadministrativ normativ i se poate verifica legalitatea doar în baza art. 11 al aceleiaºiLegi 29/1990, opinie susþinutã de un alt autor reputat care aratã astfel cã actul

1 Acest Proiect a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ (cu unele propuneri de modificãri,care nu intereseazã tematica studiului de faþã) ºi se va afla în cel mai scurt timp pe masaCamerei Deputaþilor.

2 A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Ed. Nemira, Bucureºti, 1996, vol. I, p. 405(“caracterul individual al actului nu se mai pune”) ºi p. 407 (“legiuitorul nu face distincþie întreactele administrative individuale ºi cele normative”).

3 Legea nr. 29 din 7 noiembrie 1990 privind contenciosul administrativ, publicatã în M. Of.nr. 122/ 8.11 1990, cu modificãrile ulterioare.

STUDII 19

administrativ normativ poate fi controlat doar pe calea excepþiei de ilegalitate. Aºadar,acest articol 11 face distincþie între actul administrativ atacat pe cale principalã, carepoate fi anulat de instanþele de contencios administrativ în totalitate sau în parte (actuladministrativ individual) ºi actele care stau la baza emiterii sale, adicã acteleadministrative normative, ce nu pot fi anulate, ci doar înlãturate din soluþia procesuluipe calea excepþiei de ilegalitate1 . În aceeaºi opinie se precizeazã însã în plus cã prefectulpoate ataca, în baza art. 122 din Constituþia din 1991, actele administrative individualesau normative ale Consiliului judeþean, Consiliului local sau primarului2 . Este vorbadespre aºa numitul contencios obiectiv3 , denumire datoratã faptului cã numai prefectul,ºi nu orice parte vãtãmatã poate ataca actul administrativ în faþa instanþei de contencios4

(art. 12 alin. 1 al Legii 69/19915 ). Deºi este suficient de clar, trebuie spus cã acest dreptal prefectului este limitat doar la actele administrative emise de organe ale administraþieipublice locale ºi judeþene6 , deci cu competenþa teritorialã restrânsã, precis determinatã7 .

În ce priveºte jurisprudenþa, aceasta nu este nici ea unitarã. Astfel, Curtea Supremãde Justiþie, Secþia de contencios administrativ, susþine acest ultim punct de vedere prinDecizia nr. 932 din 9 mai 1996, în timp ce, aceeaºi Curte Supremã, în Decizia nr. 141din 27 ianuarie 1999, exprimã un punct de vedere contrar, conform cãruia cererea deanulare a unui act administrativ cu caracter normativ este admisibilã, din moment cetextul Legii nr. 29/1990 nu face distincþie între actele administrative individuale ºi celenormative. Comparând cele douã soluþii mai sus amintite, se observã cã ele suntcontradictorii în mod absolut, interpretarea legii ducând astfel la o practicã neunitarãchiar la nivelul C.S.J., aºadar acolo unde litigiile se tranºeazã în mod definitiv ºi irevocabil.

Probabil cã acesta este unul dintre motivele pentru care s-a dorit ca noua lege acontenciosului administrativ sã reglementeze expres posibilitatea anulãrii acteloradministrative normative de instanþele judecãtoreºti de contencios administrativ. Aceststudiu îºi propune sã analizeze avantajele ºi dezavantajele acestei propuneri legislative.

1 T. Drãganu, Drept constituþional ºi instituþii politice. Tratat elementar, Ed. Lumina Lex,Bucureºti,1998, vol. I, p. 337. Pentru o soluþie intermediarã a se vedea R. N. Petrescu, Dreptadministrativ, ediþia a II-a, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, vol. II, p. 42 ºi urm. Aceastã dinurmã autoare înclinã însã ºi ea, mai degrabã, spre prima variantã.

2 T. Drãganu, op. cit., p. 338.3 A se vedea în acest sens, I. Iovãnaº, Drept administrativ, Ed. Servo-Sat, 1999, vol. II, p. 149-150.4 T. Drãganu, op. cit., p. 338.5 Legea nr. 69/1991 a administraþiei publice locale, republicatã în temeiul art. III din Legea

nr. 24 din 12 aprilie 1996, publicatã în M. Of. nr. 76 / 13.04.1996.6 T. Drãganu, op. cit., p. 338. Autorul vorbeºte astfel de acte normative “de cea mai redusã

rezonanþã socialã”.7 Aºadar trebuie sã arãtãm cã o deosebire fundamentalã între actele administrative normative

locale ºi cele centrale este aceea cã, în cazul primelor, legea prevede expres dreptul (sau, maiexact, atribuþia) unui organ administrativ, în speþã prefectul, de a le ataca cu acþiune directã încontencios administrativ, în vreme ce, în cazul actelor emanând de la organele centrale, aceastãposibilitate lipseºte. Astfel, ne întrebãm noi, oare nu cumva legiuitorul a vrut sã le excludã în modimplicit pe ultimele de la aceastã modalitate de control? Acesta este motivul pentru care, în aceststudiu, o sã insistãm mai mult asupra actelor normative emise de autoritãþile administrative centrale.


2. Pornind de la clasificarea actelor administrative în normative ºi individuale1 reþinem,pentru clarificarea scopului prezentei lucrãri, cã actul normativ reglementeazã reguli deconduitã generalã (le creeazã, modificã, suspendã sau desfiinþeazã) pe baza ºi înaplicarea legii, fiind formulate în abstract, având un caracter general ºi impersonal (deci,pe de o parte, fãrã a avea în vedere persoane anume determinate ºi, pe de alta, avândo aplicabilitate repetatã, principiul legalitãþii fiind esenþial). Dimpotrivã, actul administrativindividual se caracterizeazã prin aceea cã efectul juridic al manifestãrii de voinþã conþinuteîn actul administrativ constã în crearea, modificarea, suspendarea sau desfiinþarea unordrepturi ºi obligaþii pentru una sau mai multe persoane dinainte determinate2 (subl.ns., Ov.P., F.ª). Aºadar, actul administrativ normativ dã naºtere, modificã, suspendãsau stinge drepturi ºi obligaþii în abstract, urmând ca, în baza sa, sã fie emise acteadministrative individuale care sã producã unul dintre aceste efecte în concret.

De aici rezultã o idee deosebit de importantã pe care vrem sã o conturãm, idee carese leagã de posibilitatea naºterii – ºi, implicit, aºa cum vom vedea în continuare, avãtãmãrii, - printr-un act administrativ, a unor drepturi subiective sau doar a unor intereselegitime. Pentru aceasta, mai întâi trebuie sã arãtãm cã, în doctrinã3 , dreptul subiectiva fost definit ca fiind puterea garantatã de lege voinþei subiectului activ al raportuluijuridic în temeiul cãruia acesta este în mãsurã, în vederea valorificãrii unui interespersonal direct, sã desfãºoare o conduitã determinatã sau sã pretindã subiectului pasival raportului juridic o anumitã comportare, care, la nevoie, poate fi impusã cu sprijinulforþei de constrângere a statului. Dimpotrivã, simplul interes nu este în mãsurã sã justificeintervenþia coerciþiunii statale4 . Între drept ºi simplu interes existã însã ºi categoriaintermediarã a interesului legitim5 . Unii autori precum ºi practica judiciarã vorbesc aicide aºa numitele vocaþii6 sau drepturi eventuale7 . Ca exemplu, intrarea în vigoare aLegii nr. 112/1995 a caselor naþionalizate, care este un act normativ, (sigur, este vorbadespre o lege, nu de un act administrativ, dar raþionamentul este identic), creeazã înfavoarea foºtilor proprietari nu un drept de proprietate, ci doar o vocaþie, o posibilitate arestituirii imobilului respectiv, urmând ca, abia în urma unui act administrativ individualemis în baza legii sã se nascã chiar dreptul de proprietate. Prin urmare, în abstract,mecanismul este simplu: se emite un act administrativ normativ din care se naºte

1 Referitor la aceastã clasificare a actelor administrative în individuale ºi normative a sevedea: R. N. Petrescu, op. cit., vol. I, p. 229-233; Maria V. Dvoracek, Drept administrativ. Noþiuniintroductive, Ed. Fundaþiei “Chemarea”, Iaºi, 1993, p. 92-94; T. Drãganu, Actele de dreptadministrativ, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1959, p. 85 ºi urm.; A. Iorgovan, op. cit., p. 290.

2 T. Drãganu, Introducere în teoria ºi practica statului de drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1992, p. 145-146.

3 T. Drãganu, Actele administrative ºi faptele asimilate lor supuse controlului judecãtorescpotrivit Legii nr. 1/1967, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1970, p. 184.

4 Ibidem.5 Prin interes legitim se înþelege un interes a cãrui atingere este dublatã ºi de încãlcarea

stãrii generale de legalitate, astfel cã, reclamând în instanþã încãlcarea interesului sãu, petentulinvocã în subsidiar ºi violarea unui interes public.

6 R. N. Petrescu, op. cit., vol. II, p. 40; V. Prisacaru, Tratat de drept administrativ român –Partea generalã, Ediþia a II-a, Ed. All, Bucureºti, 1996, p. 314.

7 CSJ, secþ. cont. adm., Dec. 70/1992 în Probleme de drept, p. 529, citatã dupã A. Iorgovan,op. cit., p. 439, nota 92.

STUDII 21

eventualitatea acordãrii unui drept (sau, altfel spus, dreptul de a depune o cerere), actîn baza cãruia se poate emite un act individual, ºi acesta este cel care dã naºtere laînsuºi dreptul subiectiv. Extinzând raþionamentul se poate spune, considerãm noi, cã,dacã un act administrativ normativ nu poate da naºtere direct la drepturi, el nu le poatenici modifica, suspenda sau stinge, deci nu le poate vãtãma în mod direct (subl. ns.,Ov.P., F.ª.). ªi, de aici, o primã întrebare care se ridicã în legãturã cu viitoarele prevederilegale, nu sunt oare acestea inutile? De ce s-ar ataca un act administrativ normativ încontencios, de vreme ce acesta nu poate vãtãma în mod direct nici un drept1 ? Nutrebuie ignoratã însã nici opinia exprimatã în doctrinã2 potrivit cãreia se pot ataca încontencios ºi actele care vatãmã interese legitime, opinie bazatã pe corelarea art. 21 ºi48 din Constituþie. Nu dorim sã polemizãm cu prof. Iorgovan pe aceastã temã, a fãcut-oun alt autor de prestigiu3 . De altfel, noi nici nu respingem de plano aceastã tezã, deºi o

1 Împotriva acestei opinii s-ar putea invoca o Decizie a C.S.J., (Dec. nr. 669 din 21 ianuarie1993, publicatã în Buletinul jurisprudenþei, Culegere de decizii pe anul 1993,, Ed. UniversulContinent XXI, Bucureºti, 1994, p. 272) care susþine cã vãtãmarea unui drept recunoscut delege se poate produce ºi printr-un act administrativ cu caracter normativ. În speþã este vorba deun ordin emis de prefect prin care s-au prevãzut unele interdicþii pentru funcþionarii publici dinjudeþul Alba, ordin cu caracter normativ. În opinia noastrã, nu ordinul a vãtãmat drepturilefuncþionarilor în mod direct, ci, fie dispoziþiile individuale emise pe baza actului în cauzã, fie,dacã asemenea acte individuale nu existã, refuzurile (care sunt, de asemenea, asimilate unoracte individuale) de a mai acorda drepturile restricþionate de actul respectiv.

2 A. Iorgovan, op. cit., p. 431-435. Prof. A. Iorgovan, în remarcabilul sãu tratat, prezintã o viziunecu totul aparte asupra contenciosului administrativ, a raþiunilor sale dobândite dupã intrarea în vigoarea Constituþiei din 1991. Astfel, mergând pe ideea apropierii justiþiei de simplul cetãþean, a protejãriicât mai eficace a “pigmeului” în lupta sa cu “colosul” – autoritatea publicã, autorul susþine cã este înspiritul legii noastre fundamentale ca cetãþeanul sã poatã ataca ºi un act administrativ normativ încontencios, chiar dacã acesta îi vatãmã numai un interes legitim. Cetãþeanului trebuie sã i serecunoascã posibilitãþi cât mai largi de acþiune împotriva activitãþilor neconforme cu legea a autoritãþiloradministrative. Dacã actele normative n-ar putea fi atacate în contencios – spune ilustrul profesor –nimic mai simplu pentru autoritãþile administraþiei publice decât sã emitã acte normative care interzicatacarea unor acte individuale sau care sfideazã normele cu forþã juridicã superioarã, inclusivConstituþia. Care este atunci diferenþa între raþiunea de a fi a contenciosului administrativ într-unsistem politico-juridic totalitar ºi cea dintr-un sistem constituþional democratic? În fine, cum se poatejustifica într-un stat de drept situaþia cã o lege poate fi atacatã pentru neconstituþionalitate, dar un actadministrativ normativ nu poate fi atacat pentru ilegalitate?

În ce ne priveºte, nu credem cã aceste afirmaþii sunt la adãpost de orice criticã. Pe de oparte, în cazul emiterii unui act normativ care interzice sã fie atacat în contencios un act individual,dacã acesta din urmã lezeazã un drept, va fi atacat acesta din urmã în contencios, invocându-seîmpotriva primului excepþia de ilegalitate. Nu vedem unde ar fi inconvenientul. Pe de altã parte,sã nu uitãm cã o lege poate fi atacatã în contenciosul constituþional de cãtre simplul cetãþeannumai pe cale de excepþie (s. n., Ov. P., F. ª.), adicã exact ceea ce noi propunem ºi pentruactele administrative normative. În fine, ni se pare totuºi prea mult a susþine cã dacã un actadministrativ normativ nu poate fi controlat de instanþa de judecatã pe cale directã ci numai pecale de excepþie, nu existã nici o deosebire între contenciosul dintr-un sistem democratic ºi celexistent într-unul totalitar (A se vedea A. Iorgovan, op. cit., p. 391).

3 A se vedea în acest sens, I. Iovãnaº, Drept administrativ..., op. cit., p. 147-148


preferãm pe cea din urmã, potrivit cãreia doar încãlcarea unor drepturi subiective poateface obiectul unei acþiuni în justiþie1 .

Aºadar, susþinându-se cã nu existã act administrativ normativ care sã vatãme directdrepturi ºi obligaþii, ci numai mediat, prin intermediul unui act administrativ individualemis în baza lui, calea acþiunii directe pentru controlul legalitãþii actelor administrativenormative apare ca inutilã. Mai mult, scopul ei principal fiind protejarea drepturilor uneipersoane care s-ar socoti prejudiciatã în acest sens, aceastã cale ne apare ca fiind o“supralicitare” a dreptului unei persoane de a se adresa instanþei pentru apãrareadrepturilor sale cerând, în acest sens, anularea unui act cu caracter impersonal ºi general,care produce efecte ºi faþã de alte subiecte de drept (efecte erga omnes), putându-seaduce, printr-o eventualã admitere a cererii de anulare, unele prejudicii. De aceea aparepreferabilã, în privinþa controlului legalitãþii actelor administrative normative, excepþiade ilegalitate.

3. Referitor la acþiunea directã ºi excepþia de ilegalitate, pornind de la opiniile exprimateîn doctrinã2 reþinem ca diferenþe esenþiale între ele:

1 Într-adevãr, nu poate fi acceptatã teza atacãrii directe în contencios administrativ a acteloradministrative normative, respingând în acelaºi timp ideea atacãrii unui act în ipostaza lezãriidoar a unui interes legitim. De aceea, dacã proiectul va fi adoptat în cele din urmã în formaactualã, considerãm potrivitã formularea din art. 1: “orice persoanã vãtãmatã într-un drept alsãu sau intr-un interes legitim...” În acest caz însã, ar fi de dorit, în plus, la art. 2, sã se defineascãnoþiunea de “interes legitim”, pentru a o putea deosebi de aceea de “simplu interes”.

2 Între studiile apãrute pe aceastã temã în literatura juridicã menþionãm, în ordine cronologicã:Tr. Ionaºcu ºi E. A. Barasch, Excepþia de ilegalitate, în SCJ 1/1962; I. Merlescu, Controlul legalitãþiiactelor administrative exercitat de tribunale pe calea de excepþie, în SCJ 2/196; D. Ciobanu, Cuprivire la condiþiile în care este posibilã ridicarea excepþiei de ilegalitate în faþa organelor dejurisdicþie, în SCJ 3/1962; M. Anghene, Controlul judecãtoresc al legalitãþii actelor administrativeexercitat pe cale indirectã, în JN 11/1963; M. Druma, Excepþia de ilegalitate, în SCJ 4/1964; V.I. Prisacaru, Contribuþia Arbitrajului de Stat la întãrirea legalitãþii socialiste, în Revista Arbitrajulde Stat, nr. 6/1966; M. Lepãdãtescu, Judecarea de cãtre tribunale a cererii celor vãtãmaþi îndrepturile lor prin acte administrative ilegale – o nouã garanþie judiciarã a exercitãrii depline adrepturilor cetãþenilor, în RRD 8/1967; I. Merlescu, Reglementarea controlului legalitãþii acteloradministrative, exercitat de tribunale pe cale de excepþie, în SCJ 1/1968; I. Gh. Vântu, Cu privirela controlul legalitãþii actelor administrative exercitat de tribunale pe cale de excepþie, în SCJ 1/1968; E. ªtefãnescu, Cu privire la necompetenþa organelor arbitrale de a anula pe cale directãactele administrative ilegale, în Revista Arbitrajul de Stat, 4/1971; I. Deleanu, În legãturã cucondiþiile admisibilitãþii controlului judecãtoresc asupra legalitãþii actelor administrative, în RRD8/1973; Gh. Uglean, Instanþele competente a se pronunþa pe cale de excepþie asupra legalitãþiiactelor administrative, în SCJ 3/1980; A. Trãilescu, Excepþia de ilegalitate în contextul legislaþieiactuale, în Dr. 4/1998.

De asemenea, asupra excepþiei de ilegalitate ºi a trãsãturilor acesteia s-au pronunþat printrealþii: C. G. Rarincescu, Contenciosul administrativ român, Ed. “Universala”, Alcalay&Co.,Bucureºti, 1937, p. 82-87 ºi p. 172-179; E. D. Tarangul, Tratat de drept administrativ român, Ed.Glasul Bucovinei, Cernãuþi, 1944, p. 475-477 ºi p. 537-539; T. Drãganu, Actele de dreptadministrativ, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1959, p. 260-276; I. Iovãnaº, op. cit., p. 168-171; I. Iovãnaº,Dreptul administrativ ºi elemente ale ºtiinþei administraþiei, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti,1977, p. 305-309; A. Iorgovan, op. cit., p. 528-529; V. I. Prisacaru, Contenciosul administrativromân, Ed. All, 1998, p. 231-240; R. N. Petrescu, op. cit., vol.II, p. 97-98.

STUDII 23

a) acþiunea în anulare produce efecte erga omnes, astfel cã motivele admiterii eisunt reþinute în dispozitivul hotãrârii judecãtoreºti ºi nu în considerentele sale, în timpce excepþia de ilegalitate, o datã constatatã, nu va duce la anularea actului administrativsupus controlului, ci numai la înlãturarea sa din speþã, având efecte doar între pãrþilelitigiului dedus judecãþii1 ;

b) excepþia de ilegalitate are o aplicabilitate mai largã, putându-se extinde atât asupraactelor administrative normative, cât ºi asupra operaþiunilor tehnico-materiale2 ;

c) în cazul controlului pe cale de excepþie, în principiu nu existã termene de prescripþie(este un mijloc de apãrare ce poate fi invocat oricând, în orice proces, civil, penal, etc.,de cãtre oricare dintre pãrþi ºi chiar din oficiu de instanþa judecãtoreascã). Totuºi, potexista ºi cazuri în care excepþia nu mai poate fi ridicatã, ºi anume dacã acþiunea de fond(deci cea în anularea unui act administrativ individual) s-a prescris, caz în care,nemaiexistând proces, (cãci acþiunea principalã este respinsã de plano), nici invocareaexcepþiei de ilegalitate nu mai este posibilã3 .

Din cele mai sus arãtate, observaþia care se poate desprinde este aceea cã verificarealegalitãþii actelor administrative pe cale de excepþie reprezintã un control mai larg raportatla cel efectuat prin acþiunea în anulare.

4. Revenind la posibilitatea atacãrii unui act administrativ normativ pe calea acþiuniidirecte în contencios, într-o opinie4 se aratã cã, într-adevãr, este în interesul cetãþeanuluica acesta sã aibã la dispoziþie ambele cãi de acþiune, ºi nu numai una dintre ele. Nurespingem de plano aceastã idee, dar posibilitatea de a uza de cele douã cãi ar trebuisã fie foarte clar reglementatã de lege, îndeosebi acþiunea în anulare (în special avemîn vedere competenþa teritorialã a instanþelor judecãtoreºti ºi procedura de îndeplinitpentru a putea fi promovatã).

În opinia noastrã, admiterea acþiunii în anulare a unui act administrativ normativemis de o autoritate a administraþiei publice centrale, din cauza efectelor erga omnespe care le produce, are cel puþin urmãtoarele dezavantaje:

a) Poate afecta situaþia juridicã a altor subiecþi de drept. Nu dorim sã insistãm preamult asupra acestei idei. Cert este cã, dacã în baza unui act administrativ normativ suntemise mai multe acte individuale, iar un terþ considerã cã tocmai actul normativ i-avãtãmat un drept, - în mãsura în care, dupã cum am arãtat supra5 , acest lucru esteposibil, - obþine anularea acestuia pe cale judiciarã, se pune problema ce se întâmplãcu drepturile – de aceastã datã drepturi veritabile, iar nu simple interese, vocaþii etc. –conferite altor persoane prin respectivele acte administrative individuale. În mod normal,acestea ar fi desfiinþate ºi ele în mod retroactiv, ca urmare a anulãrii actului ce le-a statla bazã. S-ar putea susþine ºi contrariul, în sensul cã actul individual respectiv se poateînscrie într-una dintre excepþiile de la principiul revocabilitãþii actelor administrative,astfel cã el rãmâne în vigoare ºi, împreunã cu acesta, rãmân în fiinþã ºi drepturile cãrorale-a dat naºtere. În orice caz, se creeazã o stare confuzã, discutabilã, întregitã ºi de alteelemente pe care le vom aduce în atenþie în continuare, stare care ar putea fi uºor

1 A. Iorgovan, op. cit., p. 259; R. N. Petrescu, op. cit., p. 98.2 A. Iorgovan, op. cit., p. 528; I. Iovãnaº, Drept administrativ, op. cit., vol. II, p. 169.3 A se vedea în acest sens V. I. Prisacaru, Contenciosul...op. cit., p. 238; A. Trãilescu, op.

cit., p. 23. În sens contrar, A. Iorgovan, op. cit., p. 529.4 T. Drãganu, Introducere..., op. cit., p. 1605 A se vedea punctul 2 al prezentului studiu.


înlãturatã prin aplicarea mecanismului simplu al excepþiei de ilegalitate: dacã o persoanãse considerã vãtãmatã într-un drept al sãu printr-un act administrativ individual, îl atacãpe acesta în contencios administrativ, partea adversã invocã actul normativ care-i stãla bazã, iar reclamantul obþine anularea primului prin invocarea, concomitent, anevalabilitãþii celui de-al doilea, dar aceasta pe cale de excepþie. Astfel, drepturile terþilordobândite în baza actului administrativ normativ, deºi discutabile, rãmân totuºi în fiinþã,situaþie pe care noi o considerãm preferabilã, mai ales cã orice act administrativ sebucurã de prezumþia de legalitate pânã la momentul anulãrii sale.

b) De asemenea, este de discutat dacã nu cumva, prin anularea de cãtre instanþajudecãtoreascã de contencios a unui act administrativ normativ nu se încalcã principiulseparaþiei puterilor în stat, principiu fundamental într-un stat de drept1 . Astfel, prinanularea unui act administrativ normativ ilegal de cãtre instanþã, se reinstaureazãlegalitatea, dar în acelaºi timp se impune o nouã stare de drept, în fapt hotãrârea instanþeidevenind un veritabil izvor de drept, ceea ce, - s-ar putea susþine -, este contrar principiuluimai sus enunþat2 .

c) Poate duce la o stare de legalitate obscurã. Aceasta prin faptul cã, în continuare,nimic nu va þine instanþele judecãtoreºti de contencios sã emitã hotãrâri similare încazuri asemãnãtoare, similaritate cerutã cel puþin de caracterul de drept public al acesteiramuri de drept, cu norme juridice preponderent imperative. (Sigur, aceasta nu are nicio legãturã cu posibilitatea instanþelor de a interpreta în mod diferit actele administrativenormative). Astfel se va putea ajunge în situaþia în care acelaºi act sã fie consideratilegal ºi anulat într-o speþã, iar în alt caz sã fie considerat legal ºi aplicat în continuarede cãtre instanþã3 .

De asemenea, în ciuda faptului cã se asigurã unele mãsuri de publicitate în Proiect(art. 25) - (hotãrârile judecãtoreºti irevocabile prin care s-au anulat acte administrativenormative se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I sau, dupã caz, înmonitoarele oficiale ale judeþelor ori al municipiului Bucureºti), apreciem cã ele nu suntnici suficiente, nici suficient de clare. Pe de o parte, aplicarea acestui articol în actualaformã, ar duce la situaþia în care hotãrârile judecãtoreºti de anulare a acteloradministrative normative vor fi publicate în aceste monitoare, dar, datoritã actualelorcondiþii sociale ºi economice4 , nu toþi cetãþenii unui judeþ (de exemplu) pot avea accesla monitorul judeþean. Cu atât mai mult în cazul unor hotãrâri prin care se anuleazã unasemenea act într-un alt judeþ. Se poate ajunge în cele din urmã chiar la încãlcareaprincipiului legalitãþii ºi al celui al egalitãþii în faþa legii, egalitate ce constã printre altele

1 T. Drãganu, Drept constituþional ºi instituþii politice. Tratat elementar, vol. I, p. 22 ºi urm.; I.Deleanu, Instituþii ºi proceduri constituþionale, vol. I, Ed. Servo-Sat, 1998, p. 79-102.

2 Reþinem cã, în principiu, în sistemul nostru de drept jurisprudenþa nu este izvor de drept. Ase vedea: A. Sida, Introducere în teoria generalã a dreptului, Ed. “Augusta”, Timiºoara, 1997, p.140; I. Ceterchi, I. Craiovan, Introducere în teoria generalã a dreptului, Ed. All, Bucureºti, 1998,p. 70, nota 2. A se vedea ºi R. N. Petrescu, op. cit., vol. I, p. 23. Aceastã idee ar fi astfelcontrazisã de posibilitatea instanþelor de contencios de a anula acte administrative normative.

3 Ipoteza ºi mai plauzibilã este cea inversã, când o curte de apel îl considerã legal iar apoi îlanuleazã o alta, fie pentru cã nu cunoaºte hotãrârea primeia, fie pentru cã îmbrãþiºeazã o opiniediferitã.

4 Pentru o opinie asemãnãtoare a se vedea I. Iovãnaº, Drept administrativ, p. 139-141.

STUDII 25

ºi într-o aplicare unitarã a prevederilor legale faþã de toþi cetãþenii 1 . Pe de altã parte,Proiectul nu spune nimic despre hotãrârile judecãtoreºti irevocabile de respingere aacþiunii directe îndreptate împotriva unui act administrativ normativ. Dacã acestea nusunt publicate nicãieri ºi nici nu se bucurã de autoritate de lucru judecat decât interpartes, existã pericolul (a se vedea ºi nota 30) ca, ulterior, o altã instanþã sã anulezeactul, ajungându-se astfel la acelaºi deznodãmânt: o aplicare neunitarã a prevederilorlegale.

5. Având în vedere cele spuse pânã aici, dacã totuºi aderãm la ideea admisibilitãþiiatacãrii cu acþiune directã a actelor administrative normative, se poate ridica problemaunor posibile remedii.

Observãm din start cã ºi acest Proiect menþine competenþa teritorialã a instanþelor –în principiu - aºa cum a fost formulatã în articolul 6 al Legii nr. 29/1990 (dupã principiulfavorizãrii accesului la justiþie ºi al apropierii de justiþie, adicã instanþa competentã estecea în raza teritorialã a cãreia îºi aflã domiciliul reclamantul2 ) ºi cã nu se face nici odistincþie dupã cum unele instanþe sunt competente sã anuleze numai acte administrativeindividuale sau numai normative, competenþa lor materialã fiind stabilitã de art. 11C. pr. civ. Acest aspect al Proiectului concurã la acea posibilã situaþie de obscuritatemai sus reliefatã. Este vorba de faptul cã, din prevederile Proiectului rezultã cãpublicitatea la care am fãcut referire se realizeazã dupã locul unde este situatã instanþacare se pronunþã asupra litigiului.

A) Soluþia ar putea fi, dupã cum observa un autor3 , aceea ca efectuarea controluluipe calea directã a actelor administrative normative, emise de organele centrale aleadministraþiei de stat (hotãrâri de Guvern, ordine ale miniºtrilor etc.), sã fie atribuitã încompetenþa unei instanþe unice, principalul avantaj fiind unitatea de interpretare ºi aplicarea legii. Acest aspect, repetãm, este fundamental pentru un stat de drept4 . Dupã cumafirmam mai sus, nu excludem posibilitatea interpretãrii legii de cãtre instanþa decontencios, însã acest lucru trebuie admis doar pânã acolo unde s-ar intra în sfera decompetenþã a altei puteri în stat ºi pânã când, prin interpretare, nu s-ar ajunge la soluþiiabsolut diferite, pornindu-se de la aceeaºi situaþie de fapt.

Împotriva avantajelor acestei propuneri, nu putem sã nu observãm cel puþin treidezavantaje:

a) În primul rând, s-ar putea ajunge la o supraaglomerare sau chiar la un blocaj alrespectivei instanþe. Credem totuºi cã, în practicã, nu se va ajunge pânã aici, datoritãnumãrului relativ mic de acte administrative normative atacate cu acþiune directã, cãci,rãmânând deschisã ºi posibilitatea invocãrii excepþiei de ilegalitate ºi, existând în cauzãºi un act administrativ individual emis în baza primului, în concret va fi preferatã, probabil,aceastã ultimã cale proceduralã.

b) Un alt neajuns este cã, pornind de la caracterul general al art. 48 alin. 2 alConstituþiei României din 1991, aceastã competenþã ar putea fi datã chiar ºi unui organ

1 Este de remarcat cã, în cazul actelor administraþiei publice locale nu apar aceste problemedacã actul este atacat de prefect, ºi aceasta datoritã competenþei limitate teritorial, atât a acestuia,cât ºi a instanþelor de contencios administrativ (în cazul de faþã, tribunalul).

2 A se vedea pe larg, A. Iorgovan, op. cit., p. 514-519.3 T. Drãganu, Introducere..., p. 160.4 Ibidem.


din afara sistemului judecãtoresc, adicã, aºa cum s-a subliniat în doctrinã, în seamaunor tribunale administrative sau chiar autoritãþilor superioare ale administraþiei publice,cu condiþia ca decizia organului administrativ de jurisdicþie sã poatã fi atacatã în faþaunei instanþe judecãtoreºti, conform principiului liberului acces la justiþie prevãzut deart. 21 al Constituþiei1 . Aceastã criticã a prof. Drãganu este mai largã, dar ea ar fiaplicabilã ºi în cazul în care s-ar înfiinþa o asemenea instanþã. Aderãm la ea fãrã rezerve.De asemenea, susþinem ºi ideea din literatura de specialitate, conform cãreia la noi înþarã numai controlul jurisdicþional realizat de instanþele judecãtoreºti poate duce la ocorectã aplicare a legii în administraþie2 .

Necesitatea unei unice instanþe este reclamatã deci, dupã cum afirma un autor, pede o parte, de faptul cã anularea unui act administrativ normativ al unui organ central aladministraþiei publice, duce la înlãturarea efectelor lor juridice erga omnes ºi, pe dealta, pentru a se evita riscul unor soluþii divergente ale tribunalelor locale3 .

c) Un al treilea dezavantaj ar fi îndepãrtarea actului de justiþie de cetãþean ºi, înconsecinþã, efectuarea unor cheltuieli mai mari pe parcursul procesului4 . Desigur, estede înþeles umanismul opiniei care susþine necesitatea apropierii justiþiei de justiþiabili,dar nu putem trece cu vederea faptul cã principiile pe care se clãdeºte un stat de drepttrebuie respectate de toþi cetãþenii, chiar cu unele sacrificii, fie ºi pecuniare. ªi, cusiguranþã cã unul dintre aceste principii este aplicarea ºi interpretarea unitarã a legii,pornind de la scopul ei, la nivel naþional. De altfel, se poate cere, alãturi de acþiunea înanulare, ºi acordarea unor despãgubiri legate de compensarea acestor cheltuieli bãneºtiºi pierderi materiale, în cazul în care acþiunea va fi admisã.

Prin urmare, având în vedere ideile mai sus exprimate, soluþia instituirii unei instanþela nivel central, în scopul verificãrii legalitãþii actelor administrative normative, ne apareca fiind rezonabilã5 .

B) Un al doilea remediu ar fi cel legat de mãsurile de publicitate. Astfel, considerãmcã anularea unui act administrativ normativ central trebuie obligatoriu publicatã înMonitorul Oficial al României, iar nu în monitoarele judeþene, idee justificatã mai sus6 .De asemenea, aceastã publicitate ar putea fi întregitã cu una prin presã, mult maiaccesibilã cetãþeanului simplu, precum ºi cu o alta, deosebit de eficientã, aplicabilãînsã doar pe mãsura informatizãrii societãþii, aceea prin Internet.

Se observã cã excepþia de ilegalitate nu presupune asemenea probleme. Datoritãfaptului cã produce efecte doar inter partes, nu este necesarã nici o procedurã specialãde publicitate, fiind suficientã aducerea la cunoºtinþa celeilalte pãrþi a ridicãrii ei de

1 T. Drãganu, Drept constituþional..., p. 341. A se vedea ºi nota 1.2 Ibidem, p. 340; A. Iorgovan, op. cit., p. 328.3 T. Drãganu, “Introducere…”, op. cit., p. 160.4 A. Iorgovan, op. cit., p. 517, nota 23.5 Ar putea fi vorba de o secþie specialã a Curþii Supreme sau chiar despre o instanþã separatã,

aºa cum este Consiliul de Stat în Franþa, aceastã din urmã soluþie fiind însã viabilã numai înurma modificãrii art. 21 din Constituþie.

6 Prin urmare, considerãm binevenitã o prevedere expresã în viitoarea Lege a contenciosuluiadministrativ în sensul cã o hotãrâre a unei curþi de apel de soluþionare a unei acþiuni îndreptateîmpotriva unui act normativ emis de o autoritate centralã va fi publicatã întotdeauna în MonitorulOficial al României. Altfel, pe calea unei interpretãri eronate a legii, s-ar putea ajunge la uneleefecte negative, arãtate mai sus (punctul 4 al prezentului studiu, paragraful final).

STUDII 27

cãtre partea adversã; de asemenea, decizia instanþei referitoare la admiterea saurespingerea ei trebuie adusã la cunoºtinþa ambelor pãrþi ale litigiului.

Aºa cum s-a arãtat în doctrinã, este competentã a se pronunþa pe cale de excepþieorice instanþã judecãtoreascã, cu condiþia ca soluþia procesului sã depindã de ea1 . Deaceea aceastã cale apare ca fiind preferabilã acþiunii în anulare, fiind mai rapidã decâtea2 .

7. În concluzie, de lege ferenda propunem fie o prevedere legalã expresã în sensulcã actele administrative normative nu pot fi atacate în contencios decât o datã cu un actadministrativ individual, pe calea excepþiei de ilegalitate, fie, dacã totuºi legiuitorul preferãsoluþia contrarã, sã se stipuleze cã acest lucru este posibil doar în faþa instanþeispecializate propuse mai sus, iar hotãrârea acesteia de admitere sau respingere, dupãce este publicatã în Monitorul Oficial, sã aibã autoritate de lucru judecat în faþa cererilorcu aceleaºi obiect ºi cauzã. De asemenea, în acest caz, trebuie menþinutã formulareade la art. 1 al Proiectului3 .

De altfel, ne punem întrebarea dacã nu cumva chiar ºi excepþiile de ilegalitate ridicateîmpotriva unor acte administrative normative ale unor autoritãþi administrative centralen-ar trebui soluþionate de aceeaºi instanþã unicã, mecanismul fiind similar cu cel alridicãrii excepþiei de neconstituþionalitate împotriva unui text de lege. În acest caz, instanþainferioarã, cea care trebuie sã soluþioneze acþiunea în contencios, va suspenda cauzapânã la soluþionarea excepþiei de cãtre Curtea Supremã. Astfel, prevederile actualuluiart. 11 alin. 1 teza II din Legea nr. 29/1990 sau ale unui corespondent al acestuia dintr-oviitoare reglementare vor rãmâne aplicabile doar pentru operaþiuni tehnico-administrativesau pentru acte administrative normative locale care au stat la baza emiterii actului încauzã.

1 A se vedea în acest sens A. Trãilescu, op. cit., p. 21.2 T. Drãganu, Introducere..., p. 160.3 A se vedea ºi nota 21.

28 Claudiu ECEDI-STOISAVLEVICI

ABILITAREA PROCURORULUI DE A DISPUNE MÃSURAARESTÃRII PREVENTIVE ÎN RAPORT DE DISPOZIÞIILE ART. 5 § 3

DIN CONVENÞIA EUROPEANÃ A DREPTURILOR OMULUI

Claudiu ECEDI-STOISAVLEVICI

Résumé: L’habilitation du procureur à ordonner la mesure de l’arrestation préventiveau regard des dispositions de l’art. 5 § 3 de la Convention Européenne des Droits de l’Homme.

Le procureur roumain est, conformément aux dispositions du Code de procédure pénale, laprincipale autorité judiciaire qui a – pendant la phase préliminaire du procès pénal – la compétencede disposer sur la détention préventive d’une personne mise en examen.

La présente étude, en se livrant à une analyse de la jurisprudence évolutive de la C. E.D.H.à l’égard de l’art. 5§ 3 – dès l’affaire Schiesser jusqu à l’arrêt Niedbala – aboutit à la conclusionque ladite compétence va à l’encontre des normes européennes. En effet, le procureur roumainn’accomplit pas les exigences imposées par la jurisprudence de la Cour afin qu’il puisse êtreconsidéré comme magistrat – indépendant et impartial - au sens de l’art. 5 § 3.

Enfin, on présente aussi la tendance existante dans les principaux systèmes juridiqueseuropéens vers un juge chargé seulement du contrôle des mesures qui portent atteinte auxdroits et libertés fondamentales, réglementations qui peuvent inspirer le législateur roumain envue d’une future reforme du Code de procédure pénale.

Calificatã în literatura de specialitate drept cea mai gravã mãsurã procesualã1 ,arestarea preventivã a inculpatului constituie o mãsurã excepþionalã, luatã in extremis2

ºi constã în privarea de libertate a acestuia înainte de intervenirea unei hotãrâri decondamnare, datoritã unor raþiuni legate de desfãºurarea normalã ºi nestingheritã aprocesului penal3 .

Implicând o atingere gravã adusã libertãþii persoanei4 , inculpatul fiind privat deexerciþiul acestui drept pe o perioadã ce poate dura pânã la soluþionarea definitivã acauzei5 ºi aducând o limitare principiului constituþional6 al prezumþiei de nevinovãþie7

1 A se vedea Gh. Mateuþ, Procedurã penalã. Partea generalã, Ed. Fundaþiei „Chemarea”,Iaºi, 1997, vol.II, p.54; N. Volonciu, Tratat de procedurã penalã. Partea generalã, Ed. Paideia,Bucureºti, 1998, vol.I, p. 417; S. Kahane, Mãsurile preventive ºi alte mãsuri procesuale, în V.Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stãnoiu, Explicaþii teoretice ale Coduluide procedurã penalã român. Partea generalã, Ed. Academiei, Bucureºti, 1975, vol.I, p.321; Gr.Theodoru, L. Moldovan, Drept procesual penal, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1979,p.161; Tr. Pop, Drept procesual penal, vol. III, Tipografia Naþionalã, Cluj, 1947, p.131.

2 A se vedea G. Stefani, G. Levasseur, B.Bouloc, Procédure pénale, Ed. Dalloz, Paris, 1996,p.557.

3 Pentru o sintezã a definiþiilor formulate în doctrina francezã a se vedea C. Guéry, Détentionprovisoire, Ed. Dalloz, Paris, 2001, p.1 ºi urm.

4 A se vedea Tr. Pop, op.cit., p.136.5 A se vedea Gh. Mateuþ, op.cit., p.54.6 Art. 23 pct. 8 din Constituþie prevede cã „Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreºti

de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã”.7 E de necontestat cã instituþia arestãrii preventive se opune prezumþiei de nevinovãþie. La nivel

de principii cele douã noþiuni apar ca inconciliabile. Dar, toleratã fiind chiar ºi de legislaþiile cele mai

STUDII 29

– deºi în esenþa sa arestarea nu are un caracter infamant ci este o „custodia honesta”1

– mãsura analizatã nu poate fi dispusã decât cu respectarea strictã a dispoziþiilor legaleºi cu asigurarea tuturor garanþiilor în vederea înlãturãrii arbitrariului, abuzului ºiexcesului2 .

Necesitatea asigurãrii acestor garanþii, subliniatã de doctrinã3 încã sub imperiulCodului de procedurã penalã Carol al II-lea, se impune cu atât mai mult în prezent, înurma ratificãrii de cãtre România a Convenþiei Europene pentru apãrarea drepturiloromului ºi libertãþilor fundamentale4 ºi recunoaºterii ipso facto a dreptului de recursindividual ºi a jurisdicþiei obligatorii a Curþii Europene a Drepturilor Omului5 . În acestnou context, cadrul garanþiilor ce trebuie avute în vedere la impunerea unei mãsuriprocesuale privative de libertate se întregeºte cu cele desprinse din prevederile art. 5 alConvenþiei ºi din jurisprudenþa Curþii, dezvoltatã în aplicarea acestora.

Dupã cum se cunoaºte, Convenþia schiþeazã principiile unui proces european, unproces care, dincolo de soluþiile alese la nivel naþional, îºi afirmã specificul bine definitatât prin textele Convenþiei cât mai ales prin jurisprudenþa instanþei de la Strasbourg. Înacest fel, procesul penal european îºi contureazã propria fizionomie, aºezând la temeliaacesteia drepturile fundamentale ale persoanei6 .

Orice abatere a unei proceduri interne de la cerinþele impuse de acest proces estesancþionatã de Curtea europeanã7 . Trebuie subliniat însã cã exigenþa privindconformitatea normelor interne cu regulile impuse de Convenþie în materia asigurãriiunui proces echitabil nu împiedicã statele sã-ºi reglementeze procesul penal dupãmodelul pe care îl preferã. Statele pot alege deci orice procedurã vor crede de cuviinþã,cu singura condiþie ca aceasta sã asigure garantarea drepturilor recunoscute deConvenþie8 .

liberale, se recunoaºte în general cã, deºi arestarea constituie un rãu, este un rãu necesar, înfavoarea sa militând în special consideraþii de ordin practic, raþiuni de ordin procesual. A sevedea în acest sens M.J. Essaid, La présomption d’innocence, Ed. La Porte, Rabat, 1971, p.360si urm.

1 A se vedea Tr. Pop, op.cit., p.132.2 Ibidem, p.136.3 Tr. Pop enumerã în lucrarea citatã (p.136-143) ºase astfel de garanþii dintre care menþionãm:

cazurile ºi motivele de arestare, durata acesteia, autoritatea care o poate dispune, cãile de atacetc.

4 Numitã în continuare Convenþia. Ratificarea s-a realizat prin Legea nr. 30/18.05.1994, M.Of.nr. 135/31.05.1994, modificatã prin Legea nr. 79/06.06.1995, M.Of. nr. 147/13.07.1995

5 Numitã în continuare Curtea.6 A se vedea M. del Tufo, Le ministère public: l’acquis du Conseil de l’Europe, în Quel

Ministère public en Europe au XXIe siècle (Conférence paneuropéenne, Strasbourg, 22-24 mai2000), Ed. du Conseil de l’Europe, Strasbourg, 2000, p.13

7 Aºa cum se ºtie, constatarea de cãtre Curte a violãrii unui drept recunoscut de Convenþieeste urmatã de acordarea unei „satisfacþii echitabile” în sensul art. 41 din Convenþie, constândde regulã în obligarea statului la plata unor despãgubiri. Deºi cuantumul acestora este variabil,jurisprudenþa actualã a Curþii se orienteazã spre fixarea unor sume ridicate (J. Pradel, G. Corstens,Droit pénal européen, Ed. Dalloz, Paris, 1999, p.273). A se vedea cu titlu de exemplu deciziapronunþatã în cauza Allenet de Ribemont c. Franþei din 10.02.1995, http://www.echr.coe.int.

8 A se vedea M. del Tufo, op.cit., p.14


Unul dintre aspectele cu privire la care doctrina românã nu a ajuns la un punct devedere unitar1 iar deciziile Curþii Constituþionale2 sunt, dupã pãrerea noastrã, în flagrantdezacord cu normele Convenþiei este cel privind încadrarea procurorului din cadrulMinisterului Public român în categoria magistraþilor abilitaþi de lege sã exercite atribuþiijudiciare, în sensul art. 5 § 3 din Convenþie3 . De aceea, ne propunem sã ne aplecãm ºinoi asupra acestui aspect în studiul de faþã.

Demersul nostru are ca punct de pornire constatarea cã noþiunea de „magistrat”este fundamentalã în aplicarea prevederilor art. 5 din Convenþie4 . Paragraful 3 al acestuiarticol face referire la un „judecãtor sau alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitareaatribuþiilor judiciare”. Deºi noþiunile de „judecãtor” ºi „magistrat” nu au un conþinut identic,textul Convenþiei îi menþioneazã în aceeaºi frazã pornind de la ideea cã ambele autoritãþise achitã de însãrcinãri asemãnãtoare5 . Astfel, se recunoaºte existenþa unei anumitesimilitudini între cele douã categorii, de vreme ce „magistratul” trebuie sã posede uneledintre calitãþile esenþiale ale unui judecãtor, calitãþi ce se constituie în garanþii pentrupersoana arestatã6 .

Prin decizia pronunþatã în cauza Schiesser c. Elveþiei, care a pus bazele jurisprudenþeiîn materie, Curtea a fost chematã sã statueze dacã procurorul districtual elveþian poatefi considerat un magistrat în sensul art. 5 par. 3 din Convenþie. Pornind de la sintagmafolositã în redactarea textului Convenþiei, Curtea a decis cã aceasta implicã îndeplinireaa trei cerinþe de cãtre persoana care dispune arestarea:

- calitatea de magistrat;

1 În sensul cã reglementarea internã privind competenþa procurorului de a dispune arestareapreventivã este în deplinã concordanþã cu textul Convenþiei ºi cu jurisprudenþa Curþii, a se vedeaAl. Þuculeanu, Despre calitatea de magistrat a procurorului ºi dreptul acestuia de a dispunearestarea preventivã în lumina CEDO, Dr. 2/1999.88-93; I Griga, Verificarea legalitãþii arestãriipreventive a Comisiei Europene a Drepturilor Omului, Studii de drept românesc. 3-4/1991.202-203; G. Antoniu, Articolul 5 din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului. Implicaþiiasupra legislaþiei române, Studii de drept românesc 2/1993.176-177. În sens contrar a se vedeaC.L.Popescu, Conformitatea cu legea fundamentalã ºi Convenþia Europeanã a Drepturilor Omuluia competenþei procurorului de la lua mãsura arestãrii preventive, în lumina jurisprudenþei CurþiiConstituþionale,Dr. 6/1999.60-79.

2 A se vedea dec.nr. 268/18.06.1997, definitivã prin respingerea recursului prin dec.nr. 709/19.12.1997, M.Of. nr. 134/02.04.1998.

3 Potrivit acestui text, „orice persoanã arestatã sau deþinutã, în condiþiile prevãzute deparagraful 1 lit. c) din prezentul articol trebuie adusã de îndatã în faþa unui judecãtor sau a altuimagistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuþiile judiciare ºi are dreptul de a fi judecatãîntr-un termen rezonabil sau liberatã în cursul procedurii. …”.

4 A se vedea G. Dutertre, J. van der Velde, Extraits clés d’une sélection des arrêts de la CourEuropéenne des Droits de l’Homme et des décisions et rapports de la Commission Européennedes Droits de l’Homme, Ed. du Conseil de l’Europe, Strasbourg, 1999, p.49.

5 A se vedea J.-L. Murdoch, L’art. 5 de la Convention Européenne des Droits de l’Homme.La protection de la liberté et de la sûreté de la personne, Ed. du Conseil de l’Europe, Strasbourg,1994, p.39.

6 A se vedea V. Berger, Jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului (traducere acelei de-a ºasea ediþii în limba francezã), Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureºti,1998, p.69. Enunþatã în decizia Schiesser c. Elveþiei din 04.12.1979, ideea este reluatã în toatãjurisprudenþa ulterioarã. A se vedea decizia Nikolova c. Bulgariei din 25.03.1999, http://www.echr.coe.int § 49.

STUDII 31

- exercitarea atribuþiilor sale în temeiul legii (împuternicit prin lege cu exercitarea…);- exercitarea de atribuþii judiciare.Dacã cea de-a doua condiþie – legalitatea împuternicirii – nu ridicã probleme, dat

fiind cã procurorii uzeazã, în general, de puterile conferite de lege, cu totul alta estesituaþia în privinþa celorlaltor douã elemente – calitatea de „magistrat” ºi atribuþiile judiciareale acestuia – pe care Curtea le examineazã împreunã. Din analiza acestora – realizatãîn contextul finalitãþii generale urmãrite de art. 5, prevenirea privãrilor arbitrare delibertate1 - Curtea a stabilit trei condiþii ce se impun a fi îndeplinite în mod cumulativpentru ca un funcþionar sã poatã fi considerat drept „magistrat care exercitã atribuþiijudiciare”. Astfel, acesta trebuie:

1. sã fie independent faþã de executiv ºi faþã de pãrþi. Aceastã condiþie nu excludesubordonarea ierarhicã faþã de alþi funcþionari dacã ºi aceºtia se bucurã de aceeaºiindependenþã. Cu alte cuvinte toþi superiorii ierarhici trebuie sã fie ei înºiºi magistraþi însensul art. 5 par. 3;

2. sã aibã obligaþia legalã de a asculta personal persoana privatã de libertate adusãîn faþa sa2 ;

3. sã aibã obligaþia de a examina toate circumstanþele care pledeazã în favoarea ºirespectiv împotriva detenþiei ºi a se pronunþa conform criteriilor juridice care justificãdetenþia, iar în absenþa unor astfel de motive sã aibã competenþa de a ordona punereaîn libertate3 .

Ultimele douã cerinþe nu ridicã probleme în raport de legislaþia românã. Astfel, art. 150C.proc.pen. statueazã expres cã mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã numai dupãascultarea acestuia, în afara cazurilor când este dispãrut, se aflã în strãinãtate sau sesustrage de la urmãrire. În aceste din urmã cazuri, când mandatul de arestare a fostemis fãrã ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins sau s-aprezentat (art. 150 alin. 2 C.proc.pen.).

În materia arestãrii preventive a învinuitului, deºi Codul de procedurã penalã nuconþine un text similar, Curtea Constituþionalã s-a pronunþat în sensul cã dispoziþiileart. 146 C.proc.pen. – referitoare la arestarea învinuitului - sunt constituþionale doar înmãsura în care se asigurã învinuitului aceleaºi drepturi procesuale ca ºi inculpatului4 .

1 A se vedea J.-L. Murdoch, op.cit., p.392 Astfel, este repudiatã practica prelungirii detenþiei dispuse în scris. A se vedea S. Guinchard,

J. Buisson, Procédure pénale, Ed. Litec, Paris, 2000, p 201; M. Picard, P.Titiun în L.-E. Pettiti, E.Decaux, P.-H. Imbert (coord.), La Convention Européenne des Droits de l’Homme. Commentairearticle par article, Ed. Economica, Paris, 1995, p.217.

3 A se vedea decizia Schiesser c. Elveþiei, cit. de V.Berger, op.cit., p 69-70. Este astfelnecesar ca magistratul sã aibã o competenþã autonomã de a dispune repunerea în libertate,nefiind suficientã o competenþã exercitatã prin avize consultative, chiar dacã acestea ar fi urmateîntotdeauna (a se vedea decizia pronunþatã de Curte în cauza Irlanda c. Marii Britanii în29.04.1976, série A nr. 25, § 84 ºi urm.). În acelaºi sens Curtea a decis cã, deºi legislaþia bulgarãprevedea cã anchetatorii sunt independenþi din punct de vedere instituþional, în practicã procurorulle putea infirma orice decizie cu privire la detenþia preventivã, astfel cã ei nu pot fi consideraþimagistraþi în sensul Convenþiei (decizia Assenov ºi alþii c. Bulgariei din 28.10.1998, http://www.echr.coe.int, § 145). Cu privire la aceastã cerinþã a se vedea ºi decizia Aquilina c. Malteidin 29.04.1999 http://www.echr.coe.int, § 52-54.

4 A se vedea deciziile nr. 106, 107, 108, 110, 111 ºi 112 din 14 iulie 1998 publicate în M.Of.nr. 287/05.08.1998.


De asemenea, legat de condiþiile de fond cerute de jurisprudenþa Curþii, considerãmcã acestea sunt îndeplinite de reglementarea internã cuprinsã în Codul de procedurãpenalã. Astfel, art. 139 alin. 2 C.proc.pen. stabilesc cã, atunci când nu mai existã vreuntemei care sã justifice menþinerea mãsurii preventive, aceasta trebuie revocatã din oficiusau la cerere. Când mãsura preventivã a fost luatã de procuror, organul de cercetarepenalã are obligaþia sã-l informeze pe acesta despre încetarea temeiurilor care au motivatluarea mãsurii (art. 139 alin. 3 C.proc.pen.).

De regulã, în acord cu principiul simetriei juridice, organul judiciar care revocã mãsuraeste acelaºi cu cel care a aplicat-o, cu condiþia ca dosarul sã se afle încã în fazaprocesualã respectivã. Aºa cum s-a subliniat în doctrinã, revocarea mãsurii preventiveconstituie o obligaþie pentru organul judiciar penal atunci când menþinerea acesteia nuse mai justificã1 . În acelaºi sens, art. 23 pct. 6 din Constituþie prevede cã punerea înlibertate este obligatorie dacã dispar motivele care au justificat luarea mãsurii reþineriisau arestãrii.

Condiþia care se impune a fi analizatã în detaliu este cea privitoare la independenþamagistratului. În acest context trebuie avutã în vedere evoluþia jurisprudenþei Curþiireferitoare la interpretarea noþiunii de „magistrat” interpretare prin care s-a urmãritatribuirea unui sens în mãsurã sã confere o protecþie cât mai eficientã pentru persoaneleprivate de libertate. De altfel, aºa cum se aratã în jurisprudenþã, preocuparea majorã aCurþii a fost ºi rãmâne aceea de a proteja nu drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturiconcrete ºi efective2 .

Dupã cum am arãtat deja, independenþa magistratului se examineazã atât în raportcu executivul cât ºi în raport de pãrþile din proces.

În ceea ce priveºte independenþa faþã de executiv, într-o primã fazã, respectiv încauza Schiesser c. Elveþiei, Curtea a statuat cã aceasta trebuie apreciatã in concreto.Astfel, din simpla împrejurare cã un magistrat al Ministerului Public este subordonatprocurorului general ºi, prin intermediul acestuia, executivului, nu se poate deduce cãacest magistrat nu prezintã garanþii de independenþã. Esenþial apare faptul cã, înaintealuãrii deciziei de privare le libertate a unei persoane procurorul sã nu primeascã directsau indirect vreun ordin sau sfat3 . Astfel, deºi procurorul districtual elveþian fãcea partedin ierarhia Ministerului Public ce îºi desfãºura activitatea sub autoritatea MinistruluiJustiþiei, el nu primea niciodatã ordine, astfel încât Curtea a concluzionat cã independenþasa faþã de executiv rãmâne neatinsã.

În ceea ce priveºte independenþa faþã de pãrþi apar probleme mai ales atunci cândmagistratul are atât competenþa de a ordona privarea de libertate cât ºi calitatea departe care susþine acuzarea în aceeaºi cauzã4 . ªi acest aspect a fost examinat, într-unprim stadiu al evoluþiei jurisprudenþei Curþii pe baza aprecierii in concreto. Astfel, iniþialCurtea a considerat cã un magistrat poate fi considerat independent în raport cu acuzareadacã în cauza pe care o instrumenteazã el intervine exclusiv ca organ de instrucþie,fãrã a-ºi asuma într-o altã etapã a procedurii ºi calitatea de parte ce susþine acuzarea5 .

1 A se vedea Gh. Mateuþ, op.cit., p.452 Dec. Airey c. Irlandei din 09.10.1979, http://www.echr.coe.int, § 243 A se vedea J. Velu, R. Ergec, La Convention européenne des droits de l’homme, Ed.

Bruylant, Bruxelles, 1990, p.290.4 Ibidem, p.291.5 A se vedea decizia Schiesser c. Elveþiei, cit. supra, § 34.

STUDII 33

În jurisprudenþa ulterioarã Curtea a procedat însã la o apreciere mai severã în ceeace priveºte independenþa magistratului faþã de pãrþi. Astfel, examinând mai multe plângeriîndreptate împotriva Olandei, Curtea a constatat cã potrivit legislaþiei naþionale auditorulmilitar, deºi independent faþã de autoritãþile militare, avea competenþa de a se pronunþaasupra detenþiei unor soldaþi ºi putea avea, în aceeaºi cauzã, rolul de organ de acuzareîn faþa Consiliului de rãzboi (instanþã militarã de prim grad). În aceste condiþii Curtea aapreciat cã magistratul în cauzã nu putea fi independent faþã de pãrþi în faza instrucþieide vreme ce el avea ºanse sã devinã una dintre pãrþi pe parcursul fazei ulterioare1 .

În concluzie, potrivit jurisprudenþei actuale, din simplul fapt cã legislaþia în vigoareautorizeazã cumulul unor astfel de funcþii, Curtea deduce o lipsã de independenþã amagistratului în raport de pãrþi, chiar dacã in concreto el nu ar fi efectuat vreun act deacuzare. Simpla posibilitate în aceastã privinþã este suficientã pentru a-i pune sub semnulîntrebãrii independenþa2 .

O interpretare ºi mai restrictivã a condiþiilor privitoare la magistratul împuternicit cuexercitarea de atribuþii judiciare s-a conturat începând cu decizia Huber c. Elveþiei3 . Înaceastã decizie – ce schiþeazã un reviriment al practicii în materie favorabilã recurenþilor4

- Curtea face referire la jurisprudenþa sa cu privire la „imparþialitatea obiectivã”5 dezvoltatãla început în legãturã cu noþiunea de „tribunal” folositã în redactarea art. 6 din Convenþie6 .

Imparþialitatea se analizeazã în raport cu pãrþile din proces ºi este apreciatã atâtdupã un demers subiectiv, prin care se încearcã decelarea convingerii personale amagistratului într-o situaþie determinatã, dar ºi conform unui demers obiectiv, menit sãasigure cã judecãtorul oferã garanþii suficiente pentru a exclude orice suspiciune legitimãîn privinþa sa7 .

Pe linia acestei jurisprudenþe Curtea reafirmã cã simpla posibilitate ca magistratulparchetului în faþa cãreia este condusã persoana privatã de libertate sã poatã îndepliniîntr-o fazã proceduralã ulterioarã, atribuþia de parte acuzatoare, este de naturã sã punãimparþialitatea acestuia la îndoialã8 . În continuare Curtea a urmat cu consecvenþã

1 A se vedea dec. De Jong, Baljet ºi Van der Brink c. Olandei din 22.05.1984, seria A nr. 77§ 49; dec. Van der Sluijs, Zuiderveld ºi Klappe c. Olandei din 22.05.1984, seria A nr. 78 § 44;dec. Duinhof ºi Duijf c. Olandei din 22.05.1984, seria A nr. 79 § 38.

2 A se vedea J. Velu, R.Ergec, op.cit., p.291.3 Dec. Huber c. Elveþiei din 23.10.1990, seria A nr. 188 § 43.4 A se vedea J.P. Marguénaud, La Cour européenne des droits de l’homme, Ed. Dalloz,

Paris, 1997, p.103. Autorul aratã cã, începând cu hotãrârea pronunþatã în cazul Huber, magistratulprevãzut de art. 5 § 3 este supus exigenþei imparþialitãþii obiective, ceea ce face ca din categoriamagistraþilor în faþa cãrora persoana arestatã sau deþinutã trebuie adusã de îndatã sã nu maipoatã face parte un reprezentant al Ministerului Public (cu referire la Ministerul Public francez,bineînþeles). În acelaºi sens, M. Picard, P. Titiun, op.cit., p.216.

5 Condiþia imparþialitãþii „tribunalului” este examinatã sub cele douã aspecte – obiectiv ºisubiectiv – începând cu hotãrârea Piersack c. Belgiei (din 01.10.1982, seria A nr. 53). A sevedea ºi J.P.Marguénaud, op.cit., p.89.

6 A se vedea ºi J. Pradel, G. Corstens, Droit pénal européen, Ed. Dalloz, Paris, 1999, p.332;J.F. Renucci, Droit européen des droits de l’homme, L.G.D.J. Paris, 2001, p.164; M. Picard, P.Titiun, op.cit., p.215.

7 A se vedea decizia Saraiva de Carvalho c. Portugaliei, din 22.04.1994, seria A nr. 286-B8 Decizia Huber c. Elveþiei, cit. supra, § 43.


aceastã jurisprudenþã dovada în acest sens fiind decizia pronunþatã în cauza Brincat c.Italiei din 1992. Astfel, respingând solicitarea Guvernului de a reveni la jurisprudenþamai veche1 , consfinþitã de decizia Schiesser din 1979, Curtea aratã cã decizia Huberdin 1990 a consacrat o practicã deja conturatã cu ani înainte, în deciziile din 1984referitoare la legislaþia militarã olandezã, ºi nu existã nici un motiv care sã justificeîndepãrtarea de la aceastã jurisprudenþã. Prin urmare, trebuie sã se ia în considerareaparenþele obiective existente la data când s-a dispus privarea de libertate. Dacã, înacel moment, se întrevede posibilitatea ca „magistratul” sã intervinã într-un stadiu ulterioral procedurii în calitate de reprezentant al organului de acuzare, imparþialitatea sa inspirãdubii ce pot fi considerate ca justificate din punct de vedere obiectiv2 .

Datã fiind asemãnarea existentã între statutul juridic al procurorului polonez de laînceputul anilor ’90 ºi cel al procurorului român, imposibilitatea acestuia din urmã de aoferi garanþiile cerute de jurisprudenþa Curþii pentru un „magistrat împuternicit cuexercitarea de atribuþii judiciare” este relevatã în mod clar de recenta hotãrâre pronunþatãîn cauza Niedbala c. Poloniei3 . Concluzionând în unanimitate cã articolul 5 § 3 dinConvenþie a fost violat, Curtea a reþinut urmãtoarele:

- procurorii polonezi, fiind subordonaþi unui procuror general care, conform legislaþieiîn vigoare la data respectivã, exercita, în acelaºi timp, ºi funcþia de ministru aljustiþiei, erau în mod incontestabil supuºi controlului puterii executive. Simplul faptcã ei erau consideraþi ca fiind apãrãtori ai interesului public nu ar putea fi de naturãsã le confere statutul de magistraþi în sensul Convenþiei;

- procurorii polonezi îndeplineau, la acea datã, atât atribuþii privind instrucþia cât ºiatribuþii de acuzare, poziþia lor fiind echivalentã cu cea a unei pãrþi din proces;

- faptul cã procurorii l-au audiat pe inculpat înainte de a ordona detenþia provizorieºi au examinat dacã aceastã detenþie este justificatã nu apare ca un motiv suficientpentru a se putea concluziona în sensul cã ei oferã garanþii suficiente deindependenþã;

- deºi ordonanþele prin care s-a dispus arestarea erau susceptibile de un controljurisdicþional acesta nu era automat ºi, oricum, nu putea remedia faptul cãordonanþele respective au fost emise de cãtre procurori;

- dreptul polonez nu oferea nici o garanþie împotriva riscului ca procurorul care aordonat detenþia sã intervinã în cadrul procedurii ulterioare în calitate de organ alacuzãrii.

Asemãnarea dintre reglementarea în vigoare la data respectivã4 în Polonia ºi ceaexistentã în Codul nostru de procedurã penalã este izbitoare, cu singura diferenþã cã, însistemul nostru, Ministerul Public nu este integrat în totalitate în Ministerul Justiþiei, în

1 Potrivit cãreia doar cumulul efectiv al atribuþiilor de instrucþie ºi acuzare ºi nu simplaposibilitate a acestui cumul încalcã prevederile art. 5 § 3 din Convenþie.

2 A se vedea decizia Brincat c. Italiei din 26.11.1992, seria A nr. 249-A; decizia Assenov ºialþii c. Bulgariei, cit.supra, § 149; decizia Hood c. Marii Britanii din 18.02.1999, http://www.echr.coe.int § 51.

3 Decizia din 04.07.2000 publicatã în http://www.echr.coe.int4 În timp ce cauza Niedbala se afla pe rolul Curþii, în Polonia a fost adoptat un nou Cod de

procedurã penalã, în acord cu normele convenþionale.

STUDII 35

sensul cã ministrul justiþiei nu are ºi calitatea de procuror general1 . Totuºi, acesta dinurmã ºi, conform principiului subordonãrii ierarhice, toþi ceilalþi procurori, îºi exercitãatribuþiile sub autoritatea ministrului justiþiei. Într-adevãr, potrivit art. 131 pct. 1 dinConstituþie, procurorii îºi desfãºoarã activitatea potrivit principiului legalitãþii, alimparþialitãþii ºi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiþiei.

În acest sens, dispoziþiile ministrului justiþiei, date prin intermediul procurorului generalîn vederea aplicãrii ºi respectãrii legii sunt obligatorii (art. 37 din Legea pentru organizareajudecãtoreascã2 ), aspectele specifice ale controlului exercitat de ministru asupramembrilor Ministerului Public fiind detaliate în art. 38 al legii. În concret, ministrul justiþiei,prin procurorii-inspectori din cadrul Parchetului General de pe lângã Curtea Supremãde Justiþie ºi din parchetele de pe lângã Curþile de Apel sau prin alþi procurori delegaþiexercitã controlul asupra tuturor membrilor Ministerului Public. Controlul se efectueazãprin verificarea lucrãrilor, a modului în care se desfãºoarã raporturile de serviciu cujustiþiabilii ºi cu celelalte persoane implicate în lucrãrile de competenþa MinisteruluiPublic, precum ºi prin aprecierea asupra activitãþii, pregãtirii ºi aptitudinilor profesionaleale procurorilor.

În exercitarea autoritãþii conferite de lege, ministrul justiþiei poate da dispoziþie scrisã,prin procurorul general, procurorului competent sã înceapã, în condiþiile legii, procedurade urmãrire a infracþiunilor despre care are cunoºtinþã ºi sã promoveze în faþa instanþelorjudecãtoreºti acþiunile necesare interesului public. În schimb, datoritã caracteruluiindisponibil al acþiunii penale ºi a legalitãþii procesului penal, ministrul justiþiei nu poateda dispoziþii pentru oprirea procedurii de urmãrire penalã legal deschise3 .

În aceste condiþii este greu de susþinut ideea existenþei independenþei procuroruluifaþã de puterea executivã4 .

În ceea ce priveºte cerinþa imparþialitãþii obiective impusã de Curte, dupã pãrereanoastrã, statutul actual al procurorului este departe de a o satisface. În acest sensamintim cã reprezentantul Ministerului Public, fiind conducãtorul procesului penal înprima sa fazã5 , efectueazã personal urmãrirea penalã6 sau, dupã caz, exercitãsupravegherea acesteia7 , calitate în care îi revine ºi competenþa de a dispune mãsuraarestãrii. Apoi, în faza proceduralã subsecventã participã la judecatã ca titular al funcþieide învinuire8 .

1 Asupra naturii juridice a Ministerului Public român a se vedea I. Neagu, Tratat de procedurãpenalã, Ed. Pro, Bucureºti, 1997, p.91-92 precum ºi lucrãrile citate de autor sub nota 51bis(p.91).

2 Legea nr. 92/1992 modificatã, republicatã în M.Of. nr. 259/30.09.1997.3 A se vedea I. Neagu, op.cit., p.93; Gh. Mateuþ, op.cit., vol.I, p.67; N. Volonciu, op.cit.,

p.165.4 În acelaºi sens, C.L.Popescu, op.cit., p.77.5 Gh. Mateuþ, Procedurã penalã. Partea specialã, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 1997, vol. I,

p.130.6 Cazurile în care urmãrirea se efectueazã în mod obligatoriu de cãtre procuror personal

sunt prevãzute limitativ în art. 209 alin. 3 C.pr.pen.7 Pentru o prezentare amãnunþitã a supravegherii activitãþii de urmãrire penalã de cãtre

procuror, a se vedea Gh. Mateuþ, op.cit., p.130-141.8 A se vedea Gh. Mateuþ, Procedurã penalã. Partea generalã, Ed. Fundaþiei „Chemarea”,

Iaºi, 1997, vol. I, p.68.


Faptul cã, potrivit normelor naþionale, procurorul nu face parte din categoria pãrþilordin procesul penal, nu impieteazã asupra soluþiei la care subscriem, cunoscut fiind cã,în jurisprudenþa sa, Curtea opereazã cu noþiuni autonome, al cãror sens nu corespundeîntru-totul cu sensul tehnic pe care aceleaºi noþiuni îl au în dreptul intern1 .

Datoritã tuturor acestor considerente, o reformã a actualului sistem procedural român,în care procurorul are atât atribuþii în ceea ce priveºte urmãrirea penalã cât ºi atribuþiicare, în viziunea Curþii, nu pot aparþine decât unui magistrat independent ºi imparþial,se impune cu forþa evidenþei.

În acest context, este demnã de semnalat apariþia unui proiect de modificare a Coduluide procedurã penalã2 , în redactarea cãruia s-a urmãrit tocmai punerea în acord aprocedurii penale române cu exigenþele Convenþiei.

Potrivit prevederilor acestui proiect, competenþa de a dispune, în faza de urmãrire,luarea mãsurii arestãrii preventive, îi revine unui judecãtor cu atribuþii în cursul urmãririipenale, o figurã ineditã în sistemul nostru procedural actual. În vederea dispunerii acesteimãsuri, este prevãzutã o procedurã cuprinzând mai multe etape. Astfel, mai întâi,procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penalã, ºi dacã suntîndeplinite condiþiile prevãzute de lege în aceastã privinþã, propune judecãtorului cuatribuþii în cursul urmãririi penale luarea mãsurii. Propunerea trebuie motivatã ºi seprezintã judecãtorului împreunã cu dosarul cauzei.

Înainte de formularea propunerii, procurorul trebuie sã-l asculte pe învinuit sau inculpatîn prezenþa apãrãtorului acestuia, ales sau numit din oficiu. Apoi, învinuitul sau inculpatuleste adus în faþa judecãtorului, în cadrul unei ºedinþe la care participã obligatoriuapãrãtorul ºi procurorul. Dupã ascultarea învinuitului sau inculpatului judecãtorul admitesau respinge propunerea de arestare, în aceeaºi zi, prin încheiere motivatã. Împotrivaîncheierii se poate face plângere la instanþa în cadrul cãreia funcþioneazã judecãtorulcu atribuþii în cursul urmãririi penale care a dispus arestarea.

Aºa cum se observã, reglementarea propusã se îndepãrteazã într-o oarecare mãsurãde concepþia tradiþionalã privind judecãtorul de instrucþie, consacratã ºi de legislaþiaromânã din perioada interbelicã3.

În sprijinul unei astfel de reglementãri, precum ºi în ideea unei eventuale îmbunãtãþiria acesteia, considerãm utilã ºi prezentarea unor soluþii din legislaþia statelor europene,

1 În legãturã cu autonomia termenilor folosiþi în cuprinsul Convenþiei, a se vedea J.P.Marguénaud, op.cit., p.37-38; În acelaºi sens, J.F. Renucci, op.cit., p.162 ºi 432-434.

2 Proiectul este o parte componentã a proiectului Legii pentru accelerarea reformei justiþiei,definitivat de Guvern la începutul anului 2000.

3 În diferitele legislaþii existã douã modele distincte de reglementare a jurisdicþiilor de instrucþie.Potrivit sistemului tradiþional – existent în Franþa pânã la începutul acestui an ºi care se regãseºteîn diferite forme în Olanda, Grecia, Elveþia etc. – judecãtorul de instrucþie are atât competenþade a conduce investigaþiile cât ºi aceea de a rezolva aspectele jurisdicþionale privind mãsurileprivative sau restrictive de libertate ºi de a decide asupra soluþiilor procesuale la finalul instrucþiei.Sistemul cel mai rãspândit astãzi este cel în care judecãtorul de instrucþie nu intervine decâtpentru a rezolva chestiunile jurisdicþionale, conducerea anchetei revenind Ministerului Public.Este sistemul tradiþional în Anglia, introdus în ultimii ani ºi în þãri de tradiþie romano-germanicã,aºa cum s-a întâmplat în Italia sau Germania. A se vedea J. Pradel, Droit pénal comparé, Ed.Dalloz, Paris, 1995, p.330-331.

STUDII 37

prin care s-a ajuns la o separare integralã între atribuþiile de urmãrire ºi cele judiciarede-a lungul fazei preliminare a procesului penal.

În dreptul francez spre exemplu, detenþia provizorie a fãcut în timp obiectul anumeroase formule legislative1 , ultima dintre acestea adusã prin Legea din 15 iunie2000 privind întãrirea prezumþiei de nevinovãþie2 . Una dintre inovaþiile acestei legi,îndelung comentatã în doctrinã, o constituie ºi crearea „judecãtorului libertãþilor ºi aldetenþiei”3 (numit în continuare J.L.D.), un magistrat distinct de judecãtorul de instrucþieºi care, începând cu 1 ianuarie 2001, este singurul în mãsurã sã decidã asupra plasãriisau menþinerii în detenþie provizorie a persoanelor învinuite sau inculpate. Astfel, J.L.D.preia întregul contencios privind detenþia provizorie, anterior aflat printre prerogativelejudecãtorului de instrucþie.

Aºa cum s-a subliniat în doctrina francezã, ideea de a plasa dincolo de judecãtorulde instrucþie un alt magistrat – singurul abilitat sã decidã arestarea ºi prelungirea detenþiei– nu este nouã, însã tentativele anterioare n-au avut decât o existenþã efemerã4 .

În conformitate cu noua reglementare, J.L.D., nu poate fi decât un magistrat alunei instanþe (magistrat du siège) având rangul de preºedinte, prim-vicepreºedinte sauvicepreºedinte (art. 137-1 alin. 2 C.proc.pen), alegerea sa fiind deci condiþionatã în primulrând de funcþia pe care acesta o ocupã5 .

Spre deosebire de judecãtorul de instrucþie, J.L.D. nu poate, sub sancþiunea nulitãþii,sã participe la judecarea unei cauze în care a fost deja chemat sã se pronunþe cu privirela o mãsurã preventivã.

Legea nu prevede însã modalitãþile de numire a acestui magistrat, aºa cum o face încazul judecãtorului de instrucþie. Din aceastã cauzã, doctrina s-a pronunþat în sensulaplicabilitãþii normelor de drept comun în materie, potrivit cãrora, înainte de începerea

1 Astfel, numai dupã intrarea în vigoare a Codului de procedurã penalã din 1958, au fostpromulgate aproximativ 15 legi cu incidenþã în aceastã materie, unele fiind însã abrogate chiarînainte de a intra în vigoare. A se vedea C. Guéry, Détention provisoire, Ed. Dalloz, 2001, p.5-9;J. Pradel, Les personnes suspectées ou poursuivies après la loi du 15 juin 2000. Evolution ourévolution?, D 2001.chron.1044.

2 Sintagma „întãrirea prezumþiei de nevinovãþie” din titlul legii pare, în opinia unor autori,nefericit aleasã. Juridiceºte vorbind, nevinovãþia nu semnificã nimic. Ea are nevoie de a fi pusãla îndoialã, pentru a dobândi o semnificaþie juridicã. Pe aceastã linie de idei, a întãri prezumþiaînseamnã a sublinia „slãbiciunea nevinovãþiei”. A se veda D. Rocher, Mortelle présomption, în„Gazette du Palais”, 25-27 mars, 2001, p.2.

3 Asupra avatarurilor denumirilor acestui judecãtor, legiuitorul francez optând în cele dinurmã pentru juge des libertés et de la détention, a se vedea J.-D. Nuttens, Présomptiond’innocence: le Parlement fait la loi, în „Gazette du Palais”, 21-22 juin 2000, p.6.

4 Conform unei legi din 10.12.1985, detenþia provizorie putea fi ordonatã doar de cãtre oChambre d’instruction, compusã din trei magistraþi, dintre care cel puþin doi trebuiau sã fiejudecãtori de instrucþie. Legea a fost însã abrogatã înainte de data la care urma sã intre învigoare. Tot astfel s-a întâmplat ºi cu Legea din 30.12.1987, care prevedea crearea unei Chambrede demandes de mise en détention provisoire. În fine, o lege din 04.01.1993 a instituit un judecãtordelegat ºi o Chambre de détention provisoire, însã aceasta din urmã nu a funcþionat niciodatãiar competenþa judecãtorului delegat a fost suprimatã printr-o lege din 24.08.1993. Pentruamãnunte a se vedea C. Guéry, op.cit., p.6-7; J.-D. Nuttens, op.cit., p.6.

5 A se vedea C. Guéry, Le nouveau juge des libertés et de la détention: premiers problèmespratiques, în „Gazette du Palais”, 8-9 septembre 2000, p.2.


fiecãrui an judiciar, preºedintele instanþei fixeazã prin ordonanþã repartiþia judecãtorilorîn diversele servicii din propria jurisdicþie1 .

Sub aspectul competenþei, J.L.D. este cel care decide plasarea ºi menþinereaînvinuitului sau inculpatului în detenþie la sesizarea judecãtorului de instrucþie, care îiremite dosarul cauzei împreunã cu o ordonanþã motivatã prin care va justifica necesitatealuãrii sau menþinerii acestei mãsuri. Aceastã ordonanþã este asemãnãtoare celei princare, înainte de intrarea în vigoare a legii din 15.06.2000 judecãtorul de instrucþie decideael însuºi asupra detenþiei provizorii. Prin urmare, J.L.D. nu acþioneazã din oficiu ci doarla sesizarea magistratului însãrcinat cu instrucþia, motiv pentru care doctrina considerãcã tot judecãtorul de instrucþie rãmâne cel care „gereazã” detenþia, având evidenþapersoanelor care se aflã în aceastã stare2 .

Dupã sesizare, J.L.D. va organiza o ºedinþã de judecatã cu respectarea principiuluicontradictorialitãþii, similarã celei þinute de judecãtorul de instrucþie conform reglementãriianterioare3 . O noutate însã o reprezintã faptul cã potrivit noii legi aceastã ºedinþã estepublicã, în afara situaþiilor în care publicitatea este de naturã a împiedica cercetãrilesau poate vãtãma demnitatea persoanei ori interesele unui terþ. De asemenea, ca oaltã inovaþie, desfãºurarea dezbaterii contradictorii are în vedere dacã este vorba deluarea ori de prelungirea detenþiei, dacã e incidentã o procedurã corecþionalã sau unacriminalã ori dacã în cauzã sunt implicaþi minori sau majori4 .

În urma dezbaterii J.L.D. se pronunþã printr-o ordonanþã motivatã. Atunci când prinordonanþã se dispune plasarea în detenþie, prelungirea acesteia sau chiar se respingeo cerere de punere în liberate, aceasta comportã o motivare specialã, care sã justificeîn fapt ºi în drept existenþa mãsurii precum ºi caracterul subsidiar al acesteia, toatecelelalte mãsuri legale dovedindu-se ineficace5 . Ordonanþa este atacabilã cu apel înfaþa camerei de instrucþie (fosta camerã de acuzare)6 .

Dupã cum reiese din cele prezentate, orice decizie privind detenþia provizorie nupoate fi luatã decât prin hotãrârile convergente a doi judecãtori – judecãtorul de instrucþieºi J.L.D. – motiv pentru care, în literatura de specialitate francezã se vorbeºte de undouble regard 7 .

Pe de altã parte, judecãtorul de instrucþie nu a fost deposedat de toate atribuþiile înmateria detenþiei provizorii. Astfel, în primul rând el este cel care pune în miºcare întregangrenajul detenþiei. În plus, el ºi-a pãstrat puterea de a-l pune în libertate pe învinuitsau inculpat, indiferent cã acþioneazã din oficiu, la cererea Parchetului sau a celui

1 A se vedea J. Pradel, op.cit., p. 1044.2 Idem, p.1044-1045.3 Pentru dezvoltãri a se vedea C. Guéry, Détention provisoire, cit.supra, p. 67 ºi urm. Asupra

reglementãrii anterioare a se vedea S. Guinchard, J. Buisson, op.cit., 611 ºi urm.4 Ca o consecinþã a acestui fapt unii autori considerã cã dezbaterea ar putea dura mai mult

timp decât cea þinutã în faþa judecãtorului de instrucþie, la aceasta contribuind ºi faptul cã J.L.D.nu cunoaºte dosarul cauzei aºa cum îl cunoºtea magistratul instructor. A se vedea J. Pradel,op.cit., p. 1045.

5 A se vedea C. Charbonneau, La loi du 15 juin 2000 sur la présomption d’innocence: premièreapproche, Gazette du Palais, 21-22 juin 2000. 12.

6 A se vedea H. Leclerc, La loi du 15 juin 2000 renforçant la présomption d’innocence et ledroit des victimes, Gazette du Palais, 29-30 septembre 2000. 6.

7 A se vedea J. Pradel, op.cit., p. 1045; Cu privire la dezbaterile parlamentare în jurul necesitãþiiacestui double regard, unii contestând un astfel de sistem, a se vedea J.-D. Nuttens, op.cit., p.6.

STUDII 39

interesat. Cu alte cuvinte, deºi este nevoie de intervenþia a doi judecãtori pentru plasareasau menþinerea în detenþie a unei persoane, este suficientã decizia unuia pentru caaceasta sã fie eliberatã.

Judecãtorul de instrucþie nu este obligat sã sesizeze J.L.D. pentru repunerea înlibertate a arestatului decât în ipoteza în care, deºi i s-a adresat o cerere în acest sens,refuzã sã-l elibereze personal pe deþinut1 .

De asemenea, judecãtorul de instrucþie îºi pãstreazã competenþa în ceea ce priveºteaplicarea, modificarea sau suprimarea controlului judiciar care însoþeºte liberareaprovizorie.

Aceastã reformã reprezintã corolarul unei evoluþii începute încã de acum cincidecenii2 , pornitã de la critica ideii cumulului de funcþii în persoana judecãtorului deinstrucþie ºi de la propunerea unei stricte separaþii între atribuþiile privind cercetarea ºicele propriu-zis judiciare din cursul instrucþiei.

Mai recent, în motivarea necesitãþii creãrii instituþiei J.L.D. s-a extrapolat jurisprudenþaCurþii Europene a Drepturilor Omului dezvoltatã în aplicarea art. 6 din Convenþie,considerându-se cã ºi însumarea de cãtre aceeaºi persoanã a rolului de anchetator ºide judecãtor este incompatibilã cu principiul imparþialitãþii3 .

De asemenea, în favoarea separãrii celor douã funcþii s-a invocat ºi faptul cãjudecãtorul de instrucþie s-ar putea servi de detenþie ca de un mijloc de investigare,constrângând învinuitul sau inculpatul sã mãrturiseascã ceea ce i se imputã4 .

În plus, ºi în alte þãri judecãtorul de instrucþie a dispãrut. Astfel, atât în Germania(1975) cât ºi în Italia (1989) problemele privind detenþia provizorie au fost trecute încompetenþa unui judecãtor specializat, însãrcinat doar cu controlul ºi nu cu conducereainvestigaþiilor, acestea din urmã rãmânând de competenþa parchetelor ºi a organelorde poliþie5 .

Acest nou suflu se face simþit ºi în alte sisteme. Spre exemplu, în Spania o parte dince în ce mai importantã a doctrinei este adepta suprimãrii instituþiei judecãtorului deinstrucþie. În aceastã perspectivã cercetarea ar urma sã fie încredinþatã în exclusivitateMinisterului public, în timp ce judecãtorul ar rãmâne – în aceastã primã fazã a procesului– doar un garant al drepturilor ºi libertãþilor fundamentale6 .

1 A se vedea J. Pradel, op.cit., p. 1045.2 Critica a fost formulatã pentru prima datã în 1947 de cãtre o comisie prezidatã de profesorul

H. Donnedieu de Vabres. A se vedea H. Leclerc, op.cit., p.5.3 Totuºi trebuie subliniat cã nu au existat pânã în prezent decizii ale Curþii de condamnare a

unui stat pe motiv cã judecãtorul sãu de instrucþie n-ar fi imparþial. A se vedea J. Pradel, op.cit.,p. 1045; D. Gomien, D. Harris, L. Zwaak, Convention européenne des Droits de l’Homme etCharte sociale européenne: droit et pratique, Ed. du Conseil de l’Europe, Strasbourg, 1997,p.160.

4 Asupra detenþiei provizorii ca mijloc de presiune, a se vedea C. Guéry, op.cit., p.16-17. Înacelaºi sens, C. Castresana Fernandez, Rôle du procureur dans l’instruction pénale, în Le rôledu Ministère public dans une société démocratique, Ed. du Conseil de l’Europe, Strasbourg,1997, p.104. În sens contrar, J. Pradel, op.cit., p. 1045.

5 A se vedea J. Pradel, Droit pénal comparé, Ed. Dalloz, Paris, 1995, p.331; M. Delmas-Marty,Corpus Juris portant dispositions pénales pour la protection des intérêts financiers de l’UnionEuropéenne, Carl Heymanns Verlag KG, Koln, 1998 p.150.

6 C. Castresana Fernandez, op.cit., p.69.


Pe aceeaºi linie de idei, articolul 25 al Proiectului intitulat Corpus iuris cuprinzânddispoziþii penale pentru protecþia intereselor financiare ale Uniunii Europene prevedecã, de-a lungul fazei preliminare a procesului penal, garanþiile cerute de Convenþieurmeazã a fi asigurate de cãtre un judecãtor independent ºi imparþial numit judecãtor allibertãþilor (juge des libertés). În alineatul 2 al aceluiaºi articol se stipuleazã cã oricemãsurã restrictivã sau privativã de drepturi sau libertãþi fundamentale recunoscute deConvenþia Europeanã a Drepturilor Omului luatã în cursul acestei faze trebuie autorizatãîn prealabil de acest judecãtor, care va controla legalitatea ºi regularitatea mãsurii precumºi respectarea principiilor necesitãþii ºi proporþionalitãþii1 . Principala sa atribuþie oconstituie dispunerea detenþiei preventive, dar el poate lua ºi alte mãsuri cum ar fipercheziþii, interceptarea convorbirilor telefonice sau mãsuri asiguratorii (art. 19 § 1, 20§ 3d etc.). Competenþa sa priveºte întregul teritoriu al Uniunii Europene ca o consecinþãa creãrii spaþiului judiciar european2 .

Dispoziþiile privitoare la acest magistrat, relativ nou chiar pentru dreptul european,corespund ºi recomandãrilor adoptate în anul 1994 la Rio de Janeiro în cadrul celuide-al XV-les Congres al Asociaþiei Internaþionale de Drept penal. Astfel, la punctul III alrecomandãrii, intitulat Intervenþia Judecãtorului este cuprinsã ºi dispoziþia potrivit cãreiadetenþia provizorie trebuie sã fie ordonatã de un judecãtor ºi justificatã având în vedereelementele particulare ale cauzei3 .

Aceastã succintã analizã este în mãsurã sã demonstreze o datã în plus cã sistemulprocedural român se aflã încã într-o tranziþie, de la legislaþia socialistã, în care prezenþaunui judecãtor în cursul fazei de urmãrire penalã – care constituia apanajul procuraturii- era o ipostazã de neconceput, la o legislaþie conformã cu exigenþele europene. Unprim pas în acest sens s-a fãcut o datã cu crearea posibilitãþii ca o ordonanþã aprocurorului prin care se dispune o mãsurã privativã de libertate sã fie cenzuratã decãtre o instanþã. Aºa dupã cum am arãtat, acest lucru nu satisface însã exigenþeleConvenþiei, fiind imperios necesarã finalizarea reformei începute, în sensul introduceriiºi în procedura penalã românã a unui judecãtor - independent ºi imparþial – însãrcinatexclusiv cu garantarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, aºa cum s-a procedatdeja în legislaþia altor state fost socialiste4 .

1 A se vedea M. Delmas-Marty, op.cit., p.151.2 J.J. Gómez Colomer, La protección procesal penal de la Union Europeea en materia de

lucha contra el fraude (El proyecto Corpus Iuris), Revista de derecho penal y de criminología 6/2000. 55-156.

3 A se vedea M. Delmas-Marty, op.cit., p.151.4 Exemplul cel mai sugestiv este cazul Poloniei care, aºa cum am arãtat deja a adoptat un

nou Cod de procedurã penalã, în acord cu exigenþele Convenþiei. De asemenea, în Rusia,potrivit art. 22 din Constituþie, arestarea poate fi decisã doar de un tribunal. (a se vedeaJ.M.Kolossov, J.N.Maleev, L.M.Entine, Le droit à la liberté, în Etude de la compatibilité du droitde la Fédération de Russie avec les exigences de la CEDH, Ed. du Conseil de l’Europe, 1998,p.57). Tot astfel în Croaþia, art. 22 alin. 2 din Constituþie prevede cã nimeni nu poate fi privat delibertate ºi nici libertatea sa nu poate fi restrânsã în afara cazurilor prevãzute de lege ºi numaiprintr-o decizie a unui tribunal. (a se vedea Conseil de l’Europe, Compatibility of Croatian Lawwith the Requirements of the ECHR, 1997, p.67-68).

STUDII 41

DISCUTII PRIVIND POSESIA CA MODALITATE DE DOBÂNDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA BUNURILOR MOBILE

Liviu-Marius HAROSAasistent, UBB Cluj-Napoca

Résumé: Discussions concernant la possession en tant que modalité d’acquisition dela propriété mobilière. L’article représente une nouvelle approche en ce qui concerne lapossession comme un moyen d’acquérir la propriété mobilière. Est-ce que les meubles peuventêtre usucapés dans un délai de trente ans? Cette hypothèse est-elle une provocation portée surla théorie classique?

1. Generalitãþi. Se cunoaºte faptul cã unul dintre efectele posesiei, aºa cum apare

în aproape toate sistemele codurilor civile, este acela al dobândirii dreptului deproprietate.1 În general ºi cu un caracter de definiþie atotcuprinzãtoare, modurile dedobândire a proprietãþii sau a altor drepturi reale dezmembrãminte ale dreptului deproprietate bazate pe posesie sunt ocupaþiunea, posesia de bunã credinþã a bunurilormobile, perceperea fructelor de cãtre posesorul de bunã credinþã al unui bun frugifer,prescripþia achizitivã sau uzucapiunea bunurilor imobile.2

1 A se vedea L. Pop, Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale, Ed. Lumina Lex.Bucureºti, 2001, p. 209-213. Nu insistãm în lucrarea de faþã la criticarea dispoziþiilor prevederilorart. 644-645 C.Civ., deoarece opinia conform cãreia modurile generale de dobândire a dreptuluide proprietate sunt: contractul sau convenþia translativã/constitutivã de drepturi reale, succesiunealegalã ºi testamentarã, uzucapiunea, accesiunea, tradiþiunea, ocupaþiunea, posesia de bunãcredinþã a bunurilor mobile, dobândirea fructelor de cãtre posesorul de bunã credinþã al bunuluifrugifer este unanim împãrtãºitã de doctrina românã. A se vedea în acest sens pentru o pertinentãcriticã a dispoziþiilor Codului Civil D. Alexandresco, Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a Dreptuluicivil român, tomul III, partea a II-a, ed. a II-a Atelierele grafice Socec &Co, Bucureºti, 1909, p.3-7, cu autorii citaþi la notele de subsol, dar ºi Matei Cantacuzino, Elementele Dreptului românediþie revãzutã Ed. ALL, Bucureºti, 1998 p. 117-121, 131, C.Stãtescu, C.Bîrsan, Drept civil.Teoria generalã a Dreptului de proprietate, Univ. din Bucureºti, 1980, p. 265, Gh.Fekete, I.Zinveliu,Drept civil. Drepturi reale, Edit. Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1969, p. 177.

2 Pentru dezvoltãri asupra temei tratate în prezentul articol, a se vedea ca sediu al materieiG.Baudry-Lacantinerie, M.Chauveau, Traité théorique et pratique de droit civil français, 3ème éd.Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1905, tome VI, p. 177 ºi urm., M.Planiol,G.Ripert, M.Picard, Traité pratique de droit civil français par M.Picard, tome III, Librairie Généralede Droit & de Jurisprudence, Paris, 1926, p. 348-381, Aubry et Rau, Cours de droit civil français,5 ème éd., Paris 1902, tome II, p. 157 ºi urm. ºi tome XI, revu par E.Bartian, 1917, p. 456 ºi urm,Fr.Laurent, Principes de droit civil français, tome VI, nr. 106, ºi tome XXVI, p. 207 ºi urm.,J.Carbonnier, Droit civil. Les biens, PUF, 1962, tome III, p. 292-309, Fr.Terré, Ph.Simler, Droitcivil. Les Biens, Précis Dalloz, 1992, p. 262-278, G.Baudry-Lacantinerie, A.Tissier, Traité théoriqueet pratique de droit civil français, 3ème ed. Paris, 1905, tome XXV, p. 240, M.Planiol, G.Ripert,Traité élémentaire de droit civil, tome I, Librairie Générale de Droit & de Jurisprudence, Paris,1928, p. 815-828, A.Colin, H.Capitant, Cours élémentaire de droit civil français, Paris, 1914,tome I, p. 902 ºi urm., D.Alexandresco, op.cit.; vol.XI, Prescripþia, 1915, p. 343-381, D.GherasimTeoria generalã a posesiei în Dreptul civil român, Edit.Academiei R.S.R., Buc.1986, p. 112-123.

42 Liviu-Marius HAROSA

În ceea ce priveºte bunurile mobile, se apreciazã cã dreptul de proprietate asupralor se naºte, în afara cazului cu totul special al ocupaþiunii, doar prin posesia de bunãcredinþã realizatã în condiþiile reglementate în art. 1909 alin. 1 C.civ, ca aplicare aprincipiului “En fait de meubles, la possession vaut titre”, sau prin expirarea termenuluide decãdere de trei ani în care proprietarul unui bun mobil furat sau pierdut poateintroduce o acþiune în revendicare împotriva achizitorului de bunã credinþã al acelui bunde la hoþ sau de la gãsitor.1

Considerãm cã aceastã opinie clasicã este susceptibilã de interesante discuþii. Vomîncerca în cele ce urmeazã sã fixãm funcþia achizitivã a posesiei în cazurile prevãzuteîn opiniile clasice.

2. Dobândirea proprietãþii prin intermediul art. 1909 alin. 1 C.civ.

Cu toate cã, aºa cum este prezentat în doctrinã, adagiul “En fait de meubles, lapossession vaut titre”2 pare a reprezenta dreptul general în materia revendicãriibunurilor mobile, paralizând frecvent acþiunile în revendicare3 , aceastã normãcuprinsã în dispoziþiile art. 1909 C.civ. este în fapt un caz particular condiþionat deîntrunirea mai multor elemente: desesizarea voluntarã a proprietarului de un bunmobil4 , detentorul precar sã înstrãineze bunul mobil unei terþe persoane fãrãconsimþãmântul proprietarului5 , terþul sã dobândeascã bunul cu bunã-credinþã de

1 A se vedea pentru dezvoltãri autorii citaþi la nota 2, precum ºi L.Pop, op.cit., p. 259-264,V.Stoica, Corelarea dispoziþiilor art. 14 din Codul de Procedurã Penalã cu prevederileart. 1909-1910 din Codul Civil, RRD. 10/1988.29 ºi urm, C.Stãtescu, C.Bârsan, op.cit., ed.1988,p. 208-210, E.Safta-Romano, Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în România, ed.Graphix,Iaºi, 1993 p. 354-356, I.Filipescu, Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, ed. Actami, Buc,1998, p. 279-286, P. M.Cosmovici, Drept civil. Drepturi reale. Obligaþii. Legislaþie, Ed. ALL, Buc.1994, p. 54-57, A.Boar, Uzucapiunea, prescripþia, posesia ºi publicitatea drepturilor, Ed. LuminaLex, 1999, p. 96-98.

2 Art. 1909 C.Civ este inspirat din art. 2279 C.Civ. Fr. ce consacrã vechiul adagiu “Mobilianon habet sequelam” cuprins in “Les Coutumes de Chastelet de Paris”, 1747, adagiu atribuit deunii autori juristului Bourjon. A se vedea Planiol &Ripert, Traité élémentaire…, p. 816-819,D.Alexandresco, op.cit. p. 344-347, Fr.Terré, Ph.Simler, op.cit. p. 263-264. În orice caz, aceastãabordare a revendicãrii bunurilor mobile se depãrteazã de Dreptul roman, in care uzucapiuneaera permisã ºi pentru bunurile mobile. ”Usucapio est autem dominii adeptio per continnuationempossessionis anni vel biennii, rerum mobilium anni, immobilium bienni” (Ulpian, Regulile, ”dedominiis et adquisitionibus rerum” XIX, 8.16. din P. Fr.Girard, Textes de droit roman publiés etannotés, Librairie Nouvelle de Droit et Jurisprudence, Paris, 1923). A se vedeaBaudry-Lacantinerie &Tissier, op.cit., p. 3, C. Nacu, Dreptul civil rumân, vol.III, Bucureºti, ed.Socec & Co., 1903, p. 882.

3 A se vedea Fr.Terré & Ph.Simler, op.cit., p. 264, Planiol & Ripert, idem. p. 820, L.Pop,op.cit., p. 262, D. Gherasim, op.cit., p. 113, E.Safta-Romano, op.cit., p. 354.

4 A se vedea L.Pop, ibidem, D.Alexandresco, op.cit., p. 351-352, Fr.Terré., Ph.Simler, op.cit.,p. 264, Planiol & Ripert, idem. p. 820.350-351, P. M.Cosmovici, op.cit., p. 55, D. Gherasim,idem, p. 114, M.Cantacuzino, op.cit. nr. 210. p. 115.

5 Fr.Terré. & Ph.Simler, idem. p. 264, Planiol & Ripert, op.cit., p. 822, M.Cantacuzino, ibid.,L.Pop, ibid.

STUDII 43

la detentorul precar1 , iar posesia terþului achizitor de bunã credinþã sã fie efectivãsau realã2 .

Una dintre condiþiile aplicãrii art. 1909 alin. 1 C.civ. este buna credinþã a posesorului,care rezultã din combinarea acestui articol cu art. 972 C.civ., o aplicare particularã aregulii generale a posesiei mobiliare valorând proprietate.

Astfel, posesorul este considerat de bunã credinþã dacã în momentul transmiteriiposesiei asupra bunului mobil a crezut cã trateazã cu adevãratul proprietar, acesta fiindefectul creator de drept al art. 1909 alin. 1 C.civ.3 Cu toate cã buna credinþã presupunenecesarmente o dobândire în virtutea unui titlu, posesorul nu va trebui sã dovedeascãexistenþa acestui titlu, deoarece în sistemul nostru de drept, precum ºi în cel francez,art. 1909 C.civ. (respectiv art. 2279 C.civ. Fr.) are drept þel tocmai exonerarea posesoruluiunui bun mobil de sarcina probãrii modalitãþii de dobândire4 . Titlul este prin urmare unelement al bunei-credinþe, fiind prezumat de lege împreunã cu aceasta5 . Cu toateacestea, jurisprudenþa a mai introdus în aprecierea bunei credinþe o anumitã coloraturãmoralã: un dobânditor este de rea-credinþã când, faþã de natura ºi valoarea obiectului,precum ºi faþã de circumstanþele în care se încheie contractul, a neglijat sã se informezeasupra identitãþii vânzãtorului ºi originii pretinsei proprietãþi6 .

O altã condiþie, ºi cea mai importantã sub aspectul tratat de prezentul articol, esteposesia sã fie utilã, adicã realã ºi efectivã. Pentru a fi protejat de dispoziþiile art. 1909alin. 1 C.civ. posesorul trebuie sa aibã o posesie veritabilã, “animo domini” ºi nu o

1 Într-o opinie, aceastã condiþie se realizeazã numai dacã terþul de bunã credinþã dobândeºtebunul mobil printr-un act translativ de proprietate cu titlu oneros (a se vedea L.Pop, ibid). În senscontrar, D.Alexandresco, op.cit., p. 352, vol. IV, partea I, p. 279, p. 286 ºi urm., Planiol & Ripert,Traité pratique…, p. 364, Fr.Terré & Ph.Simler, op.cit., p. 275, opinii la care subscriem, posesiaterþului de bunã credinþã nãscutã dintr-un act cu titlu gratuit constituind prin sine un titlu deproprietate. Vezi cazul darului manual. De asemenea, Cass. fr., DP 1938.I. 440; Cass. fr.19dec.1994, DP.95.I.364, S.95.I.136.

2 L.Pop, ibidem, Baudry-Lacantinerie & Tissier, op.cit., 837 p. 669, Planiol & Ripert, tome I.2479 p. 821, D.Alexandresco, op.cit., p. 352-354, Fr.Terré &Ph.Simler, op.cit., 421 p. 266-267.

3 A se vedea D.Alexandresco, op.cit., p. 356, J.Carbonnier, op.cit., p. 288, Fr.Terré & Ph.Simler,op.cit., 425 p. 267-268, D. Gherasim, op.cit., p. 116-117, C.Stãtescu, C.Bârsan, op.cit., p. 210,M.Cantacuzino, op.cit., 210 p.115. De asemenea, Trib.Suprem, col. civ., dec 1120/01.11.1966,în CD.1966.90, E.Safta-Romano, op.cit., p. 154.

4 Fr.Terré & Ph.Simler, idem, p.268, J.Carbonnier, ibidem, Trib.Suprem, col. civ. dec.nr. 1238/13.06.1960, în “Repertoriu de practica judiciarã în materie civilã pe anii 1952-1969” p. 177,D.Alexandresco, op.cit. p. 355.

5 O pertinentã criticã a art. 2279 C.Civ. francez realizeazã Raymond Saleilles, De laPossession des meubles. Etudes de droit allemand et de droit français, Librairie Générale deDroit et de Jurisprudence, Paris, 1907, p. 68-95, care aratã cã acest text de lege protejeazãposesorul împotriva proprietarului chiar ºi atunci când posesorul, de bunã credinþã în ceea cepriveºte cocontractantul, a încheiat un act juridic cu detentorul precar, fiind însã de rea credinþãîn raport cu titlul achiziþiei ºi abuzând în mod voit de o eroare esenþialã a vânzãtorului sãu. Înacest caz, proprietarul revendicant nu îi va putea opune posesorului viciile sau chiar inexistenþatitlului sãu, posesorul fiind apãrat astfel de prevederile art. 2279 C.civ. Fr. Mutatis mutandis,aceste critici se pot aplica foarte bine ºi sistemului român de drept.

6 J.Carbonnier, op.cit. p. 288. Trib.Suprem, col.civ., dec.nr. 018/10.10.1966, în “Repertoriude practicã judiciarã în materie civilã pe anii 1952-1969”, p. 175. De asemenea, Trib. Seine, 12janv. 1966, JCP.67.2.15266, RTDCiv..1968.172, Cass. fr. 1ere, 16 juin 1971, D.71. 566.


detenþie precarã.1 . Doctrina a sesizat ºi cazuri în care posesorul poate invoca posesiade bunã-credinþã chiar neavând animus domini, ºi asta în situaþia creditorului gajist alunui bun revendicat de un terþ proprietar2 . Latura subiectivã a posesiei trebuie sã existechiar din momentul intrãrii în posesie, instanþele pronunþându-se în sensul cã este fãrãrelevanþã sub aspectul posesiei dacã, ulterior intrãrii în posesie, posesorul a devenitsechestrul bunului litigios, adicã detentor precar3 .

Posesia trebuie sã fie efectivã. Dacã între momentul încheierii contractului translativde proprietate între detentorul precar ºi terþ ºi momentul predãrii efective a bunuluiacesta proprietarul introduce o acþiune în revendicare, posesorul “animus” nu îi poateopune art. 1909 C.civ.4

Tot în aceeaºi ordine de idei, sub tãrâm probatoriu, posesia trebuie sã fie neviciatãpentru ca prevederile art. 1909 alin. 1 C.civ. sã producã un efect juridic. Astfel, suntincidente dispoziþiile Codul Civil referitoare la posesiune ºi anume art. 1847. Având învedere caracterul special, de excepþie, al art. 1909 alin. 1 C.civ., exigenþele art. 1847C.civ. se prezintã într-un mod cu totul particular, cerinþa continuitãþii posesiei nefiindcerutã5 datoritã caracterului imediat al naºterii dreptului de proprietate ca urmare aposesiei de bunã credinþã6 .

Prin urmare, excluzând continuitatea, posesia trebuie sã fie netulburatã, publicã ºineechivocã. 7 Cu toate cã nu este un viciu al posesiei, ci chiar un motiv de inexistenþã,precaritatea nu poate duce nici ea la aplicarea art. 1909 C.civ.

1 Fr.Terré & Ph.Simler, op.cit. 419 p. 266, D.Alexandresco, op.cit., p. 350, Planiol, Ripert etPicard, op.cit., 381 p. 364-365, D.Gherasim, op.cit., p 117.

2A se vedea J.Carbonnier, op.cit. p. 289, D.Alexandresco, op.cit., p. 351 - 352, M.Cantacuzino,op.cit., 213 p. 116, Fr.Terré &Ph.Simler, op.cit., p. 266, Cass.fr. Req.12 mars 1888, DP. 88. I.404, S.88. I. 264, citatã de H.Capitant, Fr.Terré, Y.Lequette, “Les grands arrêts de la jurisprudencecivile”, tome I, 11 eme éd. Dalloz, Paris, 2000, p. 391-392.

3 Cass.fr. 24 jul.1912, DP.1914.I.36; Cass.fr.17 oct.1934, S.1934.I.121, Cass.fr. 1ère, 4ian.1972, Bull.Civ. 1972, I, nr. 4, p. 4, citate de Fr.Terré &Ph.Simler idem, p. 266 sub nota 2. Lafel, D.Gherasim, op.cit., p. 118.

4 A se vedea D.Gherasim, op.cit., p. 117.5 A se vedea Fr.Terré &Ph.Simler, op.cit., p. 267, D.Gherasim, idem.6 Referitor la fundamentul juridic al dobîndirii bunurilor mobile prin posesia de bunã credinþã

ne permitem sã enumerãm succint teoriile exprimate ºi susþinãtorii acestora: teoria prescripþieiinstantanee (Marcadé, citat de Demolombe “Cours de Code Napoleon. La préscription” 4 ed.,1869-1870, tome IX, nr. 622, D.Alexandresco, op.cit., p. 348-349), teoria dobândirii ex lege(C.Hamangiu, I.Rosetti-Bãlãnescu, A.Bãicoianu, Tratat de drept civil, vol.II, edit.Fundaþiilor Regale,Buc. 1928, p. 141, M. Planiol,G.Ripert & Picard, op.cit., p. 372-373, A.Colin, H.Capitant, op.cit.,p. 923) teoria prezumþiei irefragabile de proprietate (Aubry et Rau, op.cit., vol.II nr. 183,M.Cantacuzino, op.cit., p.116, Fl.Baias, Notã la s.civ. nr. 1134/1986 a Judecãtoriei S.A.I. înRRD.1/1988.42-43. Pentru opinia cã textul consacrã o prezumþie relativã de proprietate, a sevedea I. Lulã, Observaþii asupra prezumþiei prevãzute de art. 1909 alin. 1 C.Civ, Dr. 1/2000.75-80),teoria posesiei de bunã credinþã ca izvor de drept (L.Pop, op.cit., p. 261, iar cu precizarea cãposesia este un mod de dobândire a proprietãþii faþã de toþi participanþii la circuitul civil în afarãde “verus dominus” deposedat ºi faþã de acesta este doar o simplã protecþie posesorie pânã laîndeplinirea termenului de prescripþie, opinie la care achiesãm, a se vedea J.Carbonnier, op.cit.,p. 297-298, R.Saleilles, op.cit., p. 241-243. De asemenea, Fr.Terré &Ph.Simler, op.cit., nr. 440,p. 277-278). A se vedea D.Gherasim, op.cit., p. 121-122, pentru sinteza teoriilor de esenþãgermanã a notorietãþii ºi a rãspunderii. A se vedea ºi R.Saleilles, op.cit., p. 168.

7 A se vedea L.Pop. op.cit., p. 198.

STUDII 45

Rezultã din prevederile art. 1851 C.civ. cã dacã posesorul sau mandatarul sãu îºifondeazã posesia pe violenþã, aceastã posesie este viciatã. Sunt mai multe raþiuni pentrucare art. 1909 C.civ. nu se poate baza pe o posesie fondatã pe violenþã, fie deoareceastfel este exclusã buna-credinþã (a se vedea supra.), fie deoarece violenþa implicãfurtul, ceea ce conduce la neaplicarea ab ovo a regulii cuprinse în art. 19091 .

Conform art. 1852 C.civ., posesia trebuie sã fie publicã ºi, doctrina a adãugat,neechivocã. Echivocul este viciul cel mai frecvent invocat în faþa instanþelor, mai alesîntre mai multe persoane care folosesc în comun anumite bunuri, pentru cã niciodatã nuse poate ºti care dintre posesorii în comun sunt de bunã-credinþã ºi nu se poate determinanici fracþiunea din bunuri aparþinând celor de bunã-credinþã ºi care celor de rea-credinþã2 ,iar caracterul clandestin al posesiei este relevat de atitudinea iniþialã a posesorului, înprincipal când este vorba despre bunuri mobile ascunse de la masa succesoralã.3

Într-o opinie,4 aceste vicii ale posesiei sunt aplicabile numai în cadrul funcþiei probatoriia regulii “en fait des meubles…”, adicã numai în cazul conflictului între posesor ºi autorulsãu (sau moºtenitorii autorului) ºi nu în ipoteza unui litigiu între proprietarul deposedatºi dobânditorul de la un non-domino. Este clasic a se distinge în materie de revendicaremobiliarã între cazul în care acþiunea este exercitatã contra terþului achizitor ºi cazul încare ea este introdusã împotriva unui (pretins) având-cauzã5 .

Într-o speþã6 , moºtenitorii pretindeau cã soþia supravieþuitoare (separatã în fapt)deþinea precar câteva titluri la purtãtor aparþinând defunctului într-un seif bancar. Pârâtas-a apãrat arãtând cã le-a achiziþionat de la un terþ. Totuºi, prin acþiune, moºtenitorii nucontestau soþiei supravieþuitoare dobândirea de la un non-domino, ci însuºi faptuldobândirii, invocând prezumþii de fapt: starea materialã precarã a soþiei, veniturile mariale defunctului, etc. S-a combãtut astfel posesia pârâtei care a fost calificatã dreptclandestinã în virtutea secretului care este ataºat obiectelor depozitate în seifurilebãncilor. Aceastã dezbatere asupra viciilor posesiei a degajat consecinþe practice ºiteoretice interesante,7 în sensul cã coabitarea nu viciazã posesia tuturor obiectelordeþinute, mai ales când posesia nu este suficient individualizatã ºi, din punct de vedereteoretic, faptul cã prezumþia prevãzutã în art. 2279 C.civ. Fr. (art. 1909 alin. 1 C.civ.) ºi

1 A se vedea Fr.Terré & Ph.Simler, op.cit., 421 p. 267, D.Gherasim, op.cit., p. 47, L.Pop,op.cit., p.198-199, Planiol, Ripert, Picard, op.cit., p. 359, Baudry-Lacantinerie & Tissier, op.cit.,p. 199-200, Laurent, op.cit., Vol. XXVII, nr. 276.

2 Tribunalul Suprem a decis ca dispoziþiile art. 1909 C.civ. implicã o posesie utilã, dispoziþiilesale fiind inaplicabile în cazul unei posesii echivoce. Trib.Suprem, col.civ., dec.civ. nr. 302/31.03.1965, CD.1965.89.

3 A se vedea D.Gherasim, op.cit., idem., Aubry et Rau, op.cit., II, nr. 217, 232,Baudry-Lacantiniere &Tissier, op.cit., p. 204-208, L.Pop, ibidem.

4 Planiol, Ripert, Picard, op.cit., p. 360, 364 ºi urm. În sens contrar, Fr.Terré &Ph.Simler,op.cit., p. 267, în sensul admiterii demonstrãrii viciilor posesiei ºi în relaþiile dintre posesor ºiterþul revendicant, opinie pe care o împãrtãºim. Este de înþeles cã privarea pe care o suferãproprietarul legitim prin pierderea dreptului trebuie sã fie limitatã ca ºi în cazul prescripþiei achizitivela cazurile în care posesia este neviciatã [nota ns. HLM ].

5 Ibidem.6 Cass.fr.1ère, 11 juin 1991, Bull.Civ. I, nr. 199, D.1991.IR.208, RTDCiv.3/1992.595, cu notã

de Fr.Zenati.7 Idem. A se vedea de asemenea RTDCiv. 1/1991.142-144, JCP(10) 2000.I.211, JCP(42)

2000.I.265.


viciile posesiei sunt aplicate ºi în cazul în care pârâtul dintr-o acþiune în revendicaremobiliarã nu pretinde cã ar fi dobândit bunul de la reclamant sau de avânzii sãi cauzã.

În ceea ce priveºte un dobânditor de bunã-credinþã de la un non-domino, discuþia searticuleazã cel mai adesea pe reaua-credinþã. Dar proba relei-credinþe este dificilãdeoarece reclamantul se pliazã adesea, printr-o confuzie de norme, asupra caracteruluiechivoc pe care îl atribuie stãpânirii posesorului, cãruia îi contestã o bunã credinþãireproºabilã, astfel cã este suficient ca buna credinþã sã fie îndoielnicã pentru ca art. 1909alin. 1 C.civ. sã nu se aplice.1

În realitate, precaritatea eventualã a posesiei pârâtului nu înlãturã aplicarea art. 1909C.civ., ci modificã statutul aplicãrii sale. În raporturile dintre un proprietar ºi un pârât alcãrui posesie este contestatã ca fiind precarã sau viciatã, art. 1909 C.civ. nu mai esteun fine de neprimire ci o modalitate de probã, reclamantul trebuind sã probezeprecaritatea sau viciul pentru a demonstra eventuala rea credinþã ºi a obþine restituirea.2

Astfel, se releveazã rolul probatoriu a regulii mai sus enunþate, aceasta aplicând-seoricãrei persoane care se pretinde posesor al bunului mobil, atâta timp cât adversarulsãu nu a rãsturnat aceastã susþinere, fie cã în fapt persoana care o invocã nu esteposesor, fie cã posesia sa este de rea-credinþã, fie pentru cã nu îndeplineºte condiþiilecerute pentru a merita protecþia legii3 .

Prin urmare, art. 1909 C.Civ îºi joacã rolul; pânã la proba contrarã posesorul va fiprezumat proprietar, posesia fãcând dovada titlului sãu ºi dispensându-l de a produceprobe directe.4

3. Dobândirea proprietãþii prin intermediul art. 1909 alin. 2 ºiart. 1910 C.civ.

Nu vom insista foarte mult asupra acestor dispoziþii legale, dar considerãm necesarsã arãtãm cã posesia terþului dobânditor de bunã-credinþã de la un hoþ sau gãsitortrebuie sã fie efectivã pentru a se putea paraliza, dupã expirarea termenului de decãderede trei ani, acþiunea în revendicare a proprietarului deposedat.5

Totuºi, ce se întâmplã în cazul în care un terþ dobândeºte un bun mobil de la un hoþsau gãsitor, fiind de bunã credinþã în momentul achiziþionãrii bunului dar, ulterior, luând

1 Cass.fr.1ere, 23 mars 1965,Bull.Civ. 65.I. 206.2 A se vedea Planiol, Ripert, Picard, op.cit., p. 361, Fr.Terré &Ph.Simler, op.cit., p. 267,

Req.11 jan.1937, DH.1937.97; Cass.fr.20 dec.1955, JCP 1956.II.9455, citate de Fr.Terré lap. 267, nota 2.

3 A se vedea H.Capitant, Fr.Terré, Y.Lequette, Grands arrêts de la jurisprudence civile,11ème éd.Dalloz, 2000, p. 394, nr. 80.

4 Cass.fr.18 ian.1954, Bull.civ. I.18; Cass.fr. 18 fev.1962, Bull.civ. I.81. 3, D.1962. I. 102,D.1977. 235, citate de H.Capitant, Fr.Terré, Y.Lequette, op.cit., p. 394.

5 Pentru dezvoltãri în ceea ce priveºte sfera de aplicare a art. 1909 alin. 2 C.Civ. ºi a art. 1910C.Civ., precum ºi a restrângerii aplicabilitãþii articolelor doar la infracþiunea de furt, nu ºi la ceade abuz de încredere sau înºelãciune, a se vedea L.Pop op.cit., p. 263-265, D.Gherasim, op.cit.,p. 119-120, D.Alexandresco, op.cit., p.364-381, M.Cantacuzino, op.cit., p. 117, Planiol, Ripert,op.cit., p. 823-824, J.Carbonnier, op.cit., p. 293-294, Fr.Terré &Ph.Simler, op.cit., p. 269-270,E.Safta-Romano, op.cit., p. 355-357, Colin &Capitant, op.cit., I p.1220, p. M.Cosmovici, op.cit.,p. 56-57. Totodatã, în ceea ce priveºte propuneri de corelare cu prevederile Codului de ProcedurãPenalã, a se vedea V.Stoica, op.cit., p. 27-33.

STUDII 47

la cunoºtinþã despre adevãrata situaþie a bunului ºi fiind confruntat cu iminenþa uneiacþiuni în revendicare din partea proprietarului deposedat, ascunde bunul sau declarãcã l-a înstrãinat mai departe? Continuând exemplul nostru, proprietarul deposedat aflãcã dupã trei ani bunul revendicat se aflã în patrimoniul terþului. Mai poate acesta revendicabunul mobil?

Ca niºte consideraþii preliminare, se ºtie cã proprietarul are la dispoziþie trei anipentru a revendica bunul din mâna terþilor de bunã credinþã, termenul prevãzut deart. 1909 alin. 2 C.civ. fiind un termen de decãdere, conform marii majoritãþi a doctrineiºi practicii1 . Asta înseamnã cã acest termen curge din momentul comiterii furtului saupierderii bunului, indiferent dacã proprietarul deposedat cunoºtea sau nu pe actualiiposesori ºi indiferent dacã acþiunea va trebui introdusã împotriva terþilor subdobânditoride bunã credinþã de la terþul achizitor iniþial.2

Dupã expirarea termenului de decãdere de trei ani terþul dobânditor de bunã credinþãinvocã în fapt prevederile art. 1909 alin. 1 C.civ., deoarece ºi faþã de proprietaruldeposedat prin furt sau care ºi-a pierdut bunul funcþioneazã acum principiul “Mobilianon habet sequelam”.3

Revenind la exemplul propus, posesia pe care terþul dobânditor cu bunã credinþã (lamomentul achiziþionãrii) o exercitã este viciatã faþã de proprietarul deposedat, punând-lpe acesta în imposibilitatea obiectivã de a-ºi fi recuperat bunul.

Astfel, considerãm cã cu toate cã terþul dobânditor era de bunã credinþã în momentulachiziþionãrii respectivului bun mobil4 , prin faptul cã posesia acestuia era viciatã faþãde proprietar, nu sunt îndeplinite condiþiile pentru atragerea aplicãrii articolului 1909C.civ.5 Considerãm cã în acest caz, proprietarul deposedat poate introduce o acþiuneîn revendicare imprescriptibilã.

Una din funcþiile posesiei este ºi cea probatorie, astfel încât faptul posesiei trebuieadus la cunoºtinþa celorlalþi participanþi la circuitul civil, ca o modalitate de publicitate aproprietãþii asupra bunurilor mobile, aºa cum este înþeleasã de cãtre Codul civil Român.6

1 A se vedea pentru opinia cã avem de-a face cu un termen de decãdere L.Pop op.cit.,p. 263-265, J.Carbonnier, op.cit., p. 293-294, Fr.Terré &Ph.Simler, op.cit., p. 269-270,E.Safta-Romano, op.cit., p. 355-357, P. M.Cosmovici, op.cit., p. 56-57, D.Gherasim, op.cit.,p. 119-120, D.Alexandresco, op.cit., p. 364-381, C.Stãtescu, C.Bârsan, op.cit., p. 206-207, Planiol,Ripert& Picard, Traité pratique..., nr. 393, p. 377. În sens contrar, M.Planiol, Ripert, Traitéélémentaire…., nr. 2485, p. 823-824, M.Cantacuzino, op.cit., p. 117, care îl considerã un termende prescripþie extinctivã.

2 D.Alexandresco, op.cit., p. 375-376, Colin &Capitant, op.cit., I p. 1220.3 RTDCiv. 1/1970.56, cu jurisprudenþa acolo citatã, Montpellier, 19 janv.1949, JCP

1949.II.4806; Lyon, 15 mars.1954, Gaz.Pal.1954.I.309, Trib.Seine, 23.jan.1950,Gaz.Pal.1950.I.143, Cass.fr.30 oct. 1969, Gaz.Pal.1969.I.24, citate de H.L.et J. Mazeaud, Leçonsde droit civil, tome II, “Les biens”, Paris, ed.Montchrestien, 1963, nr. 155, p. 3.

4 Reamintim cã în doctrinã ºi practicã pãrerea unanimã este aceea a verificãrii condiþieibunei credinþe în momentul achiziþionãrii bunului, fiind fãrã relevanþã sub acest aspect dacãulterior terþul devine de rea credinþã. Pentru comparaþia cu sistemele de drept german ºi elveþian,unde buna credinþã se cere pe întreaga perioadã a posesiei, vezi infra.6.

5 “Judecãtorii de fond nu au nevoie sã explice în parte fiecare din caracterele posesiei invocate”Baudry-Lacantiniere & Tissier, op.cit., p. 231.

6 A se vedea A.Boar, op.cit., p. 90, precum ºi nota 210 citatã, Trib.Sibiu, în PandecteleRomâne,1932, III, 30.


Prin faptul cã nu este “exercitatã sub nume de proprietar” aºa cum prevãd art. 1847 ºi1854 C.civ., simpla stare de fapt a deþinerii unui bun nu poate produce efecte juridice1 ,prin urmare terþul nu se poate prevala de efectele posesiei.

Un alt argument în sprijinul soluþiei noastre este oferit de literatura juridicã discutândsituaþia în care terþul achizitor de bunã-credinþã al unui bun mobil furat sau pierdut îldistruge ulterior cu rea credinþã în termenul de trei ani; terþul va fi obligat la restituireaintegralã a valorii bunului.2 În cazul în care bunul a fost consumat de bunã-credinþã,proprietarul revendicant va primi despãgubiri în limita îmbogãþirii terþului, pe baza principiuluiîmbogãþirii fãrã justã cauzã (quatenus locupletior factus est).3 Din moment ce în cazul încare bunul este distrus material proprietarul este în drept sã primeascã dezdãunãri, afortiori rationae el poate sã îºi recupereze în naturã bunul ascuns de cãtre terþ.

Astfel, se impune ºi o reverificare a naturii juridice a termenului de trei ani prevãzutde lege. Considerãm, alãturi a alþi autori4, cã în fapt calificarea juridicã a acestui termen,fondat pe posesia de bunã-credinþã a terþului subdobânditor, este aceea al unui termende prescripþie specialã liberatorie.

4. Dobândirea proprietãþii în cazul unui bun mobil furat sau gãsit

În cazul în care bunul mobil a ieºit din patrimoniul proprietarului ca urmare a uneipierderi sau al unui furt, proprietarul deposedat poate introduce acþiunea în revendicare,ca mijloc de apãrare a dreptului de proprietate.

Pierderea semnificã o deposedare imputabilã proprietarului, realizatã fie prinneglijenþa proprietarului sau a unui terþ, fie ca urmare al unui eveniment de forþã majorã(rãzboi, calamitate naturalã, etc.)5 .

În ceea ce priveºte furtul, acesta este definit în art. 208 C.pen. prin luarea unui bunmobil din posesia sau detenþia altuia, fãrã consimþãmântul acestuia, în scopul de a ºi-lînsuºi pe nedrept.6

Prin urmare, opinia de necontestat este aceea a posibilitãþii introducerii acþiunii înrevendicare. Problema care a generat discuþii a fost cea legatã de prescriptibilitateasau imprescriptibilitatea acþiunii în revendicare faþã de un hoþ, un gãsitor, sau faþã deterþii subdobânditori de rea-credinþã.

Într-o opinie, s-a susþinut faptul cã acþiunea în revendicare este prescriptibilã întermenul general de treizeci de ani, prevãzut în art. 1890 C.civ.7 (corespunzãtor art. 2262

1 Posesia a fost definitã în doctrinã ca fiind “… o stare de fapt generatoare de efecte juridicecare constã în stãpânirea materialã sau exercitarea unei puteri de fapt, de cãtre o persoanãasupra unui bun, cu intenþia de a se comporta, faþã de toþi ceilalþi, ca proprietar sau titular al altuidrept real” cf. L.Pop, op.cit., p. 192, C.Stãtescu, C.Bârsan, op.cit., p. 235.

2 D.Alexandresco, op.cit., p. 376, precum ºi autorii citaþi la nota 2.3 Ibidem.4 M.Planiol, Ripert, Traité élémentaire…, nr. 2485, p. 823-824, M.Cantacuzino, op.cit., p. 117.5 D.Alexandresco, op.cit., p. 365, Fr.Terré &Ph.Simler, op.cit., p. 269.6 O.Loghin, T.Toader, Drept penal român.Partea specialã ed. a III-a, Casa de Editurã ºi

presa ªansa Bucureºti, 1999, p. 227.7 Art. 1890 C.civ. prevede cã “toate acþiunile atât reale cât ºi personale, pe care legea le-a

declarat neprescriptibile ºi pentru care n-a defipt un termen de prescripþie, se vor prescrie întermen de treizeci de ani, fãrã ca cel ce invocã aceastã prescripþie sã fie obligat a produce vreuntitlu, ºi fãrã sã i se poatã opune buna-credinþã”.

STUDII 49

C.civ.Fr), termenul comun în materie de prescripþie, rãmas acelaºi ºi guvernând drepturilereale, conform art. 21 din D.167/1958 1 , referitor la prescripþia extinctivã,2 chiar ºi dupãce termenul comun de prescripþie în materia acþiunilor personale a fost redus la trei ani.

Unii autori clasici3 considerau cã autorul furtului poate fi urmãrit treizeci de ani, însãacþiunea ce se poate exercita împotriva lui dupã trecerea celor trei ani este o acþiunepersonalã. Se argumenta aceastã calificare juridicã prin aceea cã art. 1909 C.civ.interzice, în termeni generali, revendicarea mobilelor, pe care totuºi, o permite, în modexcepþional, în anumite împrejurãri strict determinate (art. 1909 alin. 2 C.civ. 4 ). Astfel,singura calificare a naturii juridice a acþiunii introduse de cãtre proprietar rãmâne cea aunei acþiuni personale în restituire.

Mai mult, se considerã cã termenul de treizeci de ani este un termen de prescripþieextinctivã5 .

Trecând peste faptul cã, conform legislaþiei în vigoare în acest moment, termenulgeneral de prescripþie este de trei ani în materia drepturilor de creanþã, soluþia avansatãeste discutabilã prin recurgerea la construcþia juridicã a unei acþiuni personale pentrurestituirea bunului, bazatã pe rãspunderea civilã delictualã (art. 998 C.civ.), ipotezã cear restrânge chiar domeniul acþiunii în revendicare ºi, în orice caz, nu se verificã atuncicând este aplicatã situaþiei gãsitorului.

O altã varietate a opiniei prescriptibilitãþii acþiunii în revendicare6 insistã peprescriptibilitatea numai a dreptului la revendicare, nu ºi a dreptului de proprietate.Drept consecinþã, ”... proprietarul poate sã îºi revendice dreptul dacã bunul trece înmâinile unui terþ, sau chiar dacã posesorul actual care ar fi putut opune prescripþiaextinctivã a încetat sã posede”7 .

Astfel, elementul comun al susþinãtorilor teoriei prescriptibilitãþii acþiunii în revendicareeste tocmai prevederea din art. 1890 C.civ., care reduce termenul de exercitare aacþiunilor reale la treizeci de ani, prin urmare acest termen ar fi aplicabil chiar ºi acþiuniiîn revendicare.

1 “Dispoziþiile decretului 167/1958 nu se aplicã dreptului la acþiune privitor la drepturile deproprietate, uzufruct, uz, abitaþiune ºi superficie.”

2 A se vedea pentru dezvoltãri: Aubry et Rau, op.cit., vol II, p.157 ºi 245, cu nota 2, Laurent,VI, nr. 106, vol. XXVI, p. 207, D.Alexandresco, op.cit., vol III-I p. 297, vol XI, p. 350, 371-377,Baudry-Lacantiniere &Tissier, op.cit., p. 443-445, M.Cantacuzino, op.cit., p. 117, Planiol&Ripert,op.cit., p. 823-824, E.Safta-Romano, op.cit., p. 357, J.Carbonnier, op.cit., p. 290, P.M.Cosmovici,op.cit., p. 57, C.Nacu, op.cit., p. 882, Fr.Terré &Ph.Simler, op.cit., p. 284, D.Lupulescu, Dreptulde proprietate comunã pe cote-pãrþi, Ed.ªtiinþificã, Buc. 1973, p. 220, Gh.Beleiu, op.cit., p.206,Trib.Suprem, col.civ., dec.nr. 1205/1968, în Repertoriu..anii 1962-1969, p. 751, Trib.Suprem,dec.civ.406/1965, în CD.1965, p. 8, RTDCiv 1970.196, cu notã de J.Bredin, RTDCiv.1970. 96,cu notã de G.Courbeaux, Cass.fr. 30 oct.1969, JCP.1970.1. 6333, RTDCiv.1993.92, Cas.civ. 30mai 1927, PR.1928.I.17, Jud.Herþa 23 iul 1927, PR.1929.III.9 cu notã de T.Scriban, M.N.Costin,Marile instituþii ale Dreptului civil Român, ed.Dacia, 1982, vol.I, p. 271.

3 D.Alexandresco, op.cit., p. 371-374 ºi autorii acolo citaþi.4 Ibidem. În acelaºi sens a se vedea Aubry et Rau, op.cit., vol II p. 157 cu nota 29.5 Idem, p. 374.6 Baudry-Lacantinerie &Tissier, op.cit., p. 443-445.7 Idem op.cit., p. 444, A se vedea R.Saleilles, op.cit., p. 260, Laurent, op.cit., p. 207.


Plecând de la un caz celebru în Franþa sfârºitului de secol XIX,1 jurisprudenþa ºidoctrina au creat o a doua opinie, bazatã pe imprescriptibilitatea acþiunii în revendicare2 .

Astfel, s-a considerat cã dispoziþiile art. 1890 C.Civ. nu fac distincþia necesarã dintreacþiunile având ca obiect proprietatea ºi cele care au ca obiect alte drepturi reale.3

Drepturile reale dezmembrãminte ale dreptului de proprietate se supun termenului deprescripþie extinctivã de treizeci de ani, putându-se stinge prin neuz, deoarece suntconsiderate ca niºte excepþii de la exercitarea normalã a dreptului de proprietate; dacãele nu sunt exercitate, raþiunea lor de a fi dispare aºa încât legea favorizeazãreîntoarcerea la starea normalã de proprietate 4 .

În ceea ce priveºte dreptul de proprietate însã, acesta nu poate fi pierdut pur ºisimplu, chiar dacã titularul sãu nu ºi-l exercitã într-un termen de treizeci de ani.5 Prinurmare, proprietatea, spre deosebire de alte drepturi reale, nu se pierde prin neuz.

Pe de altã parte, s-a considerat cã acþiunea în revendicare, care ocroteºte dreptulde proprietate, nu poate sã fie imprescriptibilã doar atunci când are ca obiect materialun bun imobil, iar atunci când se referã la un bun mobil sã fie ipso facto prescriptibilã6 ,cu atât mai mult cu cât, se susþine, protecþia acordatã de codul civil bunurilor imobileeste mult mai mare.

Mai mult, s-a adãugat cã prescripþia permite achiziþionarea proprietãþii, darproprietatea nu este altceva decât o relaþie între titularul dreptului ºi alte persoane ºidepinde în ultimã instanþã de dobândirea sau nedobândirea bunului obiect material alproprietãþii. Aceasta explicã, printre altele, cã proprietatea este imprescriptibilã.7

Considerãm cã, în esenþã, ambele dintre aceste teorii au pãrþi discutabile, problemapusã în dezbatere comportând niºte nuanþãri necesare.

Dacã am imagina o ipotezã, mai mult de ºcoalã, în care un proprietar introduce dupã35 de ani o acþiune în revendicare având ca obiect un imobil, precum ºi câteva bunurimobile ce nu sunt considerate imobile prin destinaþie (bijuterii, de exemplu), acþiunea înrevendicare asupra imobilului ar putea fi paralizatã de posesorul uzurpator (de reacredinþã) prin uzucapiunea de lungã duratã, în temeiul art. 1890 C.Civ., dacã, bineînþeles,

1 În cazul Congregaþiei religioase Saint-Viateur, (Cass.fr. 5 mai 1879, D.1880.I.143, S.79.I.313)s-a decis cã, datoritã faptului cã aceastã congregaþie nu avea personalitate juridicã, nu putea fidonatarã a unor bunuri. S-a pus problema în cazul dedus judecãþii Curþii de Casaþie dacã familiadonatorului a pierdut, dupã cei treizeci de ani prevãzuþi în art. 2262 C.Civ.Fr. (echivalentulart. 1890 C.Civ. Rom), proprietatea bunului prin neuz. Prin decizia de principiu pronunþatã Curteaa arãtat cã acþiunii în revendicare nu îi sunt aplicabile regulile prescripþiei extinctive. (a se vedeaH.Capitant, Les grands arrêts de la jurisprudence civile, 8 ème éd., D. 1984.252, Planiol, Ripert,op.cit., p. 813, precum ºi notele la soluþie ale lui R. de Cléry, D.80.I.150, coala 2 [notã contrarã]ºi Ch.Beudant, D.80.I. 147, coala 2).

2 A se vedea pentru dezvoltarea acestei ipoteze; C.Hamangiu, I.Rosetti-Bãlãnescu,Al.Bãicoianu, op.cit., p. 135, L.Pop, op.cit., p. 260, C.Stãtescu, C.Bârsan, op.cit., p. 208, V.Stoica,op.cit., p. 29, I.Filipescu, op.cit., p. 284-285, A.Boar, op.cit., p. 14, Trib.Suprem, col.civ.,dec.nr. 144/1982, CD. 1982.13.

3 A se vedea Planiol, Ripert, op.cit., p. 812, Fr.Terré, Ph.Simler, op.cit., p. 302.4 Planiol, Ripert, Picard, op.cit., p. 334-335.5 Cass.fr. 12 juill.1905, D. 1907.I.41, S.1907. I. 273, Cass.fr. 14 nov.1979, JCP 1981.II.19507.6 A se vedea A.Boar, op.cit., p. 96-97.7 A se vedea Fr.Terré, Ph. Simler, op.cit., p.303.

STUDII 51

sunt întrunite condiþiile unei prescripþii achizitive 1 . În ceea ce priveºte bunurile mobile,proprietarul ar avea câºtig de cauzã, deoarece, nu-i aºa?, acþiunea în revendicare avândca obiect bunurile mobile este imprescriptibilã.

Aplicarea teoriei imprescriptibilitãþii acþiunii în revendicarea bunurilor mobile, aºa cum afost formulatã, ar însemna, în fapt, o protecþie sporitã drepturilor reale mobiliare, ceea ce arcontrazice spiritul Codului Civil, întemeiat pe privilegierea drepturilor reale imobiliare.2

Opinia noastrã este cã acþiunea în revendicare având ca obiect bunurile mobile esteimprescriptibilã împotriva unui hoþ, gãsitor sau terþ de rea-credinþã, dar numai în mãsuraîn care posesia acestuia nu îndeplineºte condiþiile unei posesii utile ºi neviciate aºacum prevede art. 1847 C.civ.

Într-adevãr, partizanii celor douã teorii au scãpat din vedere un aspect important, ºianume acela al efectului creator de drept al stãrii de fapt numitã posesie.

Este de necontestat ca mare parte din dispoziþiile Capitolului II al Titlului XX dinCodul Civil “ Despre posesiunea cerutã pentru a prescrie” se referã la posesiunea atâta bunurilor mobile, cât ºi a bunurilor imobile. De exemplu, art. 1847 C.civ., (referitor lacondiþiile cerute pentru a putea prescrie), art. 1851 ºi urm. C.civ. (violenþa, clandestinitateaca vicii ale posesiei) se aplicã la fel de bine imobilelor cât ºi mobilelor. Redactorii CoduluiCivil au creat o instituþie unitarã a posesiei, ruptã în mod artificial pe baza unorconsiderente istorice (“ res mobilis, res vilis”) de cãtre doctrinari.3

Astfel, posesia utilã ca ºi condiþie pentru dobândirea dreptului de proprietate esterecunoscutã în cazul uzucapiunii bunurilor imobile (alãturi de curgerea timpului), încazul posesiei de bunã credinþã fondatã pe cazul particular prevãzut de art. 1909 alin. 1C.civ.4 , precum ºi în cazul art. 1909 alin. 2 ºi art. 1910 C.civ., pentru bunurile mobile.5

Nu vedem motivele pentru care, în cazul revendicãrii bunurilor mobile de la hoþi saugãsitori, sã-i fie negat caracterul achizitiv de proprietate, alãturi de curgerea timpului.S-a arãtat în doctrinã6 comentându-se art. 1141 C.civ Fr. (echivalentul art. 972 C.civ.Român) cã “… dacã se obiecteazã cã este excepþional cã vânzãtorul, care posedãlucrul contrar titlului sãu ºi prin urmare, fãrã drept, sã fie tratat mai favorabil ca acelacare a început sã posede în virtutea titlului sãu,[…] îi rãspundem cã este la fel deexcepþional ca legea sã autorizeze ca hoþul sã prescrie ºi sã nu acorde acelaºi beneficiudetentorului care, depãºindu-ºi limitele dreptului sãu, utilizeazã bunul sub nume deproprietar…” [subl.ns.HLM].

Cu excepþia cazurilor deosebite din art. 1909 si 1910 C.civ. ºi în deplinã concordanþãcu normele ce reglementeazã uzucapiunea imobilelor, considerãm cã ºi în cazul bunurilormobile se aplicã art. 1846 alin. 1 C.civ. “Orice prescripþie se bazeazã pe faptul posesiunii”,

1 Posesie utilã (propriu-zisã ºi neviciatã) ºi neîntreruptã timp de 30 de ani. A se vedea L.Pop,op.cit., p. 230-231.

2 A se vedea A.Boar, op.cit., p. 97-98, cu de lege ferenda.3 A se vedea în acelaºi sens remarcabilul studiu al lui Fr.Zenati ºi St.Fournier, Essai d’une

théorie unitaire de la prescription, RTDCiv 2/1996.339-353, în care posesia este privitã ca ocondiþie cheie a prescripþiei privitã în mod unitar, fãrã recurgerea la artificiala împãrþire înuzucapiune ºi prescripþie achizitivã.

4 Vezi autorii citaþi supra.pct. 2.5 Vezi autorii citaþi supra. pct. 3.6 Baudry-Lacantiniere &Tissier, op.cit., p. 240.


deci se aplicã, ºi în cazul acþiunii reale mobiliare, termenul general prevãzut în art. 1890C.civ.

Dacã luãm în calcul teoria clasicã a dualitãþii prescripþiei în prescripþie extinctivã ºiprescripþie achizitivã ca forme distincte 1 , spre deosebire însã de susþinãtorii teorieiprescriptibilitãþii acþiunii în revendicare mobiliarã, concluzia la care se poate ajungeeste aceea cã fundamentul acestui termen nu este prescripþia extinctivã, ci prescripþiaachizitivã, exact ca ºi în situaþia uzucapiunii de lungã duratã de 30 ani a imobilelor,reglementatã de altfel de acelaºi text de lege.2

Opinia potrivit cãreia termenul de 30 ani este prescripþie extinctivã este discutabilã,deoarece termenul de prescripþie extinctivã începe sã curgã întotdeauna din momentulnaºterii dreptului la acþiunea în revendicare, adicã din momentul furtului sau din momentulpierderii.

În schimb, termenul de prescripþie achizitivã se calculeazã din momentul în carehoþul sau gãsitorul realizeazã o posesie utilã ºi neviciatã.

Totuºi, alãturi de alþi autori 3 , considerãm cã datoritã rolului esenþial jucat de posesieîn materia prescripþiei civile se poate vorbi de o noþiune unitarã a prescripþiei (aºa cumea este de fapt prevãzutã de Cod care leagã foarte intim posesia de prescripþie).Prescripþia, fie achizitivã, fie extinctivã (liberatorie), are întotdeauna drept efectconsolidarea unei situaþii de fapt, a unei aparenþe. Utilizând vechea teorie a lui Domat4

orice prescripþie este în acelaºi timp ºi prescriptivã ºi achizitivã cele douã efecte fiindlegate intrinsec.

Astfel, prescripþia are întotdeauna ca efect principal achiziþia unui drept ºi de o manierãcorelativã extincþia aceluiaºi drept în patrimoniul altei persoane. Posesorul unui bunsau al unui drept devine proprietar ºi deposedeazã simultan proprietarul originar deefectivitatea dreptului sãu datoritã stingerii acþiunii care îl apãra pe acesta din urmã.Stingerea acþiunii nu este un rezultat al prescripþiei ci un efect secundar al uzucapiunii,al cãrui mecanism, sprijinit pe posesie, rãmâne la baza oricãrei prescripþii.5 Nu estedeloc surprinzãtor cã art. 1837 C.Civ. nu vorbeºte de prescripþia extinctivã, ci numai decea liberatorie.

Prin urmare, putem conchide cã prescripþia nu stinge drepturile, ci constã doar îndobândirea lor. Prescripþia extinctivã ºi cea achizitivã nu sunt în realitate decât douãmanifestãri ale aceluiaºi mecanism.” Originalitatea uneia nu trebuie sã conducã laignorarea unitãþii de regim [subl.ns. HLM] care le leagã ºi cu atât mai puþin a provoca oîmpãrþire în douã instituþii diferite”.6

1 Aubry et Rau au statuat, cãtre a doua jumãtate a sec. al XIX-lea, existenþa a douã formedistincte de prescripþie, una achizitivã, privind drepturile reale ºi alta extinctivã având ca obiectdrepturile personale opinie împãrtãºitã astãzi de marea majoritate a doctrinei [ n.a. HLM].

2 A se vedea Planiol, Ripert, op.cit., p. 699.3 A se vedea Fr.Zenati, St.Fournier, op.cit., p. 340.4 Idem, p. 343.5 Idem, p. 344 Autorii citaþi exemplificã prin aceea cã în cadrul prescripþiei liberatorii de

drepturi reale, proprietarul bunului grevat uzucapeazã dreptul unui terþ asupra bunului sãu ºiprovoacã stingerea acestui drept prin consolidare. În prescripþia liberatorie a drepturilor personale,debitorul uzucapeazã creanþa, ceea ce are ca efect stingerea acesteia din urmã prin confuziune(a se vedea p.344).

6 Ibidem.

STUDII 53

Pentru a putea fi efectivã, prescripþia se bazeazã pe posesia neviciatã. Astfel, sepoate întâmpla ca violenþa în baza cãreia lucrul ºi-a schimbat posesorul sã încetezedupã o oarecare perioadã de timp din momentul furtului, moment din care posesiadevine utilã iar hoþul începe prescripþia achizitivã.1 La fel se întâmplã ºi în cazul în careposesia hoþului sau gãsitorului este clandestinã sau echivocã; dacã unul dintre acestevicii înceteazã, posesia devine utilã, în baza art. 1856 C.civ., iar termenul de 30 de aniîncepe sã curgã din momentul îndeplinirii tuturor condiþiilor pentru o posesie utilã.

Pentru a putea prescrie, posesorul trebuie sã exercite o posesie exceptatã de viciifaþã de proprietar,2 deoarece prescripþia achizitivã nu este fondatã exclusiv pe faptulposesiei, ci presupune de asemenea inacþiunea persoanei împotriva cãreia curge.3

Dacã prescripþia s-ar baza pe o posesie clandestinã, echivocã, etc., proprietarul nu aravea de unde sã afle de posedarea de cãtre altul a proprietãþii sale ºi nu ar puteainterveni pentru apãrarea dreptului sãu.

Dacã prescripþia curge împotriva proprietarului, acest lucru se realizeazã deoarececel în drept nu acþioneazã. Într-un fel, chestiunea este un pic teoreticã; proprietarul unuibun mobil nu va aºtepta treizeci de ani pentru a intenta o acþiune în revendicare împotrivaunui hoþ, gãsitor sau terþ de rea credinþã care utilizeazã în mod public bunul, totuºianumite situaþii au fost întâlnite în practica judiciarã. Astfel, s-a judecat cã monedele deaur descoperite în peretele unui imobil în demolare nu constituie un tezaur în sensuljuridic al cuvântului ci sunt în proprietatea moºtenitorilor celui care le-a ascuns cu douãsute de ani înainte individualizându-le ºi dispunând de ele prin testament 4 .

În particular, dictonul „contra non valentem agere non currit praescriptio” funcþioneazãca o înlãturare a efectelor prescripþiei în prezenþa unei posesii insuficient caracterizate.Posesorul unui bun al cãrui proprietar este în imposibilitate de a acþiona posedã de omanierã echivocã, posesia sa neputând fi utilã.5

Se pune problema dacã, la fel ca ºi în cazul uzucapiunii bunurilor imobile, ºi în cazulprescripþiei achizitive având ca obiect bunuri mobile, sunt aplicabile dispoziþiile art. 1863C.civ ºi urmãtoarele, referitoare la întreruperea prescripþiei respectiv art. 1874 C.civ,legat de suspendarea prescripþiei.

Nu vom insista în enumerarea ºi comentarea cazurilor de întrerupere naturalã ºicivilã, precum ºi în cazurile de suspendare, aºa cum sunt prevãzute în Codul Civil ºi înart. 13 ºi 16 din D.167/1958, considerând în esenþã cã ele se aplicã în principiu ºi încazul prescripþiei achizitive de treizeci de ani a bunurilor mobile, cu urmãtoareleprecizãri:6

1 Deoarece violenþa este un viciu temporar, în momentul în care înceteazã începe o posesieutilã, chiar ºi în favoarea celui care a exercitat violenþa a se vedea Baudry-Lacantinerie &Tissier,op.cit., p. 200, Fr.Terré &Ph.Simler, op.cit., p. 117, Cass.fr. 15 fev.1968, D.1968. I. 453.

2 A se vedea D.Alexandresco, op.cit., p. 106-112.3 Planiol, Ripert, op.cit., p. 890.4 Celebrul “caz al comorii de pe strada Mouffetard”, Trib.Civ. Seine, 1 juin 1949, a se vedea

Fr.Terré, Ph.Simler, op.cit., p. 303, nota 1, cu jurisprudenþa acolo citatã.5 A se vedea supra.3, precum ºi Fr.Zenati, St.Fournier, op.cit., p. 347.6 Pentru prezentarea cazurilor de întrerupere ºi suspendare precum ºi a efectelor acestora a

se vedea D.Alexandresco, op.cit., p. 142-204, D.Gherasim, op.cit., p. 98-105, L.Pop, op.cit.,p. 242-244.


Datoritã caracteristicilor posesiei bunurilor mobile, ipoteza reglementatã de art. 1864pct. 1 C.civ., conform cãruia prescripþia este întreruptã natural când posesorul rãmânelipsit, în curs de mai mult de un an de folosinþa lucrului, sau de cãtre vechiul proprietarsau de cãtre un terþ, nu îºi are aplicare. Astfel, deoarece în cazul bunurilor mobiledispariþia elementului corpus antreneazã pierderea însãºi a posesiei1 , prescripþiaachizitivã este întreruptã instantaneu, fãrã trecerea unui segment de timp.

În perioada necesarã pentru a prescrie funcþioneazã în favoarea posesoruluiprezumþia simplã de proprietate oferitã de cãtre art. 1854 C.civ., aºa încât proprietaruluireclamant într-o acþiune în revendicare îi incumbã sarcina de a dovedi reaua credinþã aposesorului, scop în care se poate servi de orice mijloc, adicã prin prezumþii (art. 1203C.civ.), sau prin proba testimonialã, dacã a fost victima unui furt2 . Dacã proprietaruleºueazã în dovedirea relei credinþe a pârâtului, acesta din urmã va fi proprietar în bazaart. 1909 C.civ. “la possession vaut titre”, iar în cazul în care se va constata cã posesoruleste de rea credinþã dar ºi cã posesia acestuia este utilã, proprietarul îºi va vedeaparalizatã acþiunea prin împlinirea termenului de prescripþie achizitivã de 30 de anidacã, bineînþeles, acesta va fi realizat.

Ce se întâmplã în cazul în care hoþul sau gãsitorul înstrãineazã bunul unui terþ dupãtermenul de decãdere de trei ani prevãzut de art. 1909 alin. 2 C.civ. sau în cazul în careproprietarul se îndreaptã împotriva succesorilor cu titlu universal sau universali aiposesorilor de rea-credinþã?

Dacã proprietarul demonstreazã reaua-credinþã a terþului (succesor cu titlu particular)considerãm cã acesta din urmã poate invoca, în cazul în care ºi el a beneficiat de oposesie utilã, prevederile art. 1860 C.civ. referitoare la joncþiunea posesiilor, putând uniposesiunea sa cu cea a autorului sãu, dacã cele douã posesii utile joncþionate ating saudepãºesc treizeci de ani. Cât despre succesorii universali sau cu titlu universal, aceºtia,continuând personalitatea autorului lor, nu încep o nouã posesiune, ci exercitãposesiunea defunctului, cu calitãþile ºi cu viciile sale, chiar dacã sunt de bunã-credinþã.3

Datoritã incidenþei art. 1909 C.civ., din motive lesne de înþeles, joncþiunea posesiilorse va putea invoca numai de cãtre posesorul subdobânditor de rea credinþã, cel debunã credinþã fiind apãrat de regula “en fait des meubles…”

În ceea ce priveºte fundamentarea juridicã a naºterii proprietãþii dupã expirareatermenului prevãzut în art. 1890 C.civ. în favoarea hoþului, gãsitorului sau terþului derea credinþã care au exercitat o posesie utilã, în doctrinã s-a conturat opinia4 conformcãreia dupã trecerea termenului de treizeci de ani posesorul devine proprietarul lucruluimobil ca efect al ocupaþiunii.5 S-a pornit în argumentarea acestei teze de la enumerareaclasicã a modalitãþilor dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile ºianume ocupaþiunea ºi regula “en fait de meubles, la possession vaut titre”. Totodatã,conform autorilor citaþi, printre bunurile mobile susceptibile de ocupaþiune se numãrã ºi

1 A se vedea D.Gherasim, op.cit., p. 42-43.2 A se vedea D.Alexandresco, op.cit., p. 353-354, Planiol, Ripert, Picard, op.cit., p. 366,

Req.27 mars 1889, Req. 25 mars 1901, D.1907.I. 342, Cas.civ.30 mai 1927, PR 1938. I. 127-128,cu nota de Al.Hagi Gheorghe, R. Saleilles, op.cit., p. 165.

3 A se vedea, Planiol, Ripert, op.cit., p. 896.4 A se vedea Fr.Terré, Ph.Simler, op.cit., p. 303, J.Carbonnier, op.cit., p. 301-303.5 Fr.Terré, Ph.Simler, op.cit., p. 260.

STUDII 55

aºa numitele (în doctrina francezã) “les épaves terrestres”, adicã bunuri mobile pierdutede cãtre proprietarii lor.1 Ele nu se confundã cu bunurile abandonate (res derelictae),deoarece ele au un proprietar care este susceptibil de a le revendica într-o zi; în fapt,proprietarul nu a renunþat la aceste bunuri, de multe ori nici mãcar nu ºtie cã le-a pierdut,mai mult, adeseori acesta este în imposibilitate de a le revendica deoarece nu maicunoaºte situaþia lor. Deoarece în acest caz, proprietarul nu îºi poate conserva drepturilela nesfârºit, soluþia ar consta în atribuirea proprietãþii definitive a bunului pierdutgãsitorului, ca un mod de achiziþie a proprietãþii apropiat ocupaþiunii2 . Diferenþa faþã deocupaþiunea clasicã, ca mijloc originar de dobândire a proprietãþii, ar fi tocmai trecereaunei perioade de timp.

Considerãm cã opinia arãtatã mai sus este discutabilã. Printre mijloacele de dobândirea proprietãþii, art. 644 C.civ. prevede, pe lângã ocupaþiune, ºi prescripþia, la fel, un mijlocoriginar de dobândire a proprietãþii. Nu vedem de ce este necesar a se recurge la oinstituþie juridicã apropiatã (ocupaþiunea) în explicarea acestei ipoteze, cu atât mai multcu cât ocupaþiunea este deturnatã de la aplicabilitatea sa normalã. În fapt, veritabilaocupaþiune presupune cã bunul dobândit prin efectul ei este un ”res nullius”, ori “epava”(bunul pierdut), are încã un proprietar, care nu a renunþat la proprietatea sa. Prin efectulcurgerii timpului, considerãm, alãturi de alþi autori3 , cã fundamentarea juridicã a dobândiriiunui drept de proprietate în acest caz este aceea a posesiei prelungite, adicã auzucapiunii: din moment ce este posibilã o acþiune în revendicare rezultã cãachiziþionarea proprietãþii nu este imediatã, aºadar nu putem vorbi de o ocupaþiune.Chiar dacã pare instantanee în lipsa unei revendicãri, nu este în fapt decât o aparenþã.4 ,modalitatea de dobândire fiind prescripþia. Mai mult, termenele de prescripþie sunt înrealitate perioade de posesie. Prin prelungirea ei în timp, posesia creeazã o aparenþã,fapt social pe care prescripþia îl transformã în drept de proprietate.5 Se poate susþine cãuzucapiunea funcþioneazã în aºa fel încât cel care lasã prescripþia sã se îndeplineascãabandoneazã tacit bunul în mâna posesorului, dar pânã la a susþine cã astfel suntîndeplinite în fapt condiþiile de aplicabilitate ale ocupaþiunii este cale lungã.

Proprietatea este dobânditã ca efect al posesiei, ce creeazã, dupã cum am arãtat,un efect achizitiv corelativ stingerii acþiunii în revendicare a fostului proprietar. Astfel,stingerea acþiunii celui în contra s-a exercitat posesia este condiþia eficacitãþii prescripþiei.

5. Cazul detentorilor precari

În cazul în care bunul se aflã în mâna unor detentori precari, debitori ºi ai uneiobligaþii personale de restituire a bunului, proprietarul bunului mobil poate introduce oacþiune în revendicare imprescriptibilã. Detenþia, spre deosebire de posesie, este,conform art. 1853 C.civ., o stare de drept sau o situaþie juridicã bine definitã, rezultândîntotdeauna dintr-un titlu convenþional, legal sau judiciar, în temeiul cãruia detentorul

1 Idem, p. 260.2 Ibidem.3 A se vedea Planiol, Ripert, op.cit., p. 858; J.Carbonnier, op.cit., p. 306.4 Idem, p. 858. A se vedea Trib.Com. Saint-Etienne, 8 nov.1898, D.99. II. 331, citat la aceeaºi

paginã.5 A se vedea Fr.Zenati, St.Fournier, op.cit., p. 349.


este îndreptãþit sã exercite puterea asupra bunului (de ex. Locatarul, depozitarul,creditorul gajist, etc)1 .

Astfel, în lumina art. 1855 ºi 1857 C.civ., atât detentorul precar, cât ºi avânzii sãicauzã universali sau cu titlu universal, cât timp deþin bunul în virtutea titlului lor primitiv,pot fi obligaþi la restituirea bunului imobil în urma unei acþiuni imprescriptibile înrevendicare.2 .

Totuºi, acþiunea în revendicare poate fi prescrisã în termenul de treizeci de ani încazurile de intervertire a detenþiei precare în posesie, conform art. 1858 C.civ. Aceastãintervertire a titlului detentorului precar se poate realiza fie datoritã intervertirii provenindde la un terþ, (art. 1858 pct. 1 C.civ), fie datoritã negãrii, prin acte de rezistenþã, de cãtredetentor, a existenþei raportului obligaþional în temeiul cãruia era obligat a stãpâni bunulpentru altul ºi nu pentru sine (art. 1858 pct. 2 C.civ)3 .

În toate cazurile, va cãdea în sarcina revendicantului de a proba existenþa titluluicare provoacã aceastã causa detentionis, pârâtul beneficiind, în caz contrar, de prezumþiaoferitã de art. 1909 C.civ.4

6. Drept comparat

În sistemul reglementat de Codul Civil German (B.G.B- Bürgerliches Gesetzbuch),5

posesia este definitã în art. 854 B.G.B. ca o putere de fapt asupra unui bun (diethatsächliche Gewalt uber die Sache) prin care se stãpâneºte sub nume de proprietar(thatsächliche Sach Herrschaft)6 . ªi sistemul de drept german apãrã posesia de bunãcredinþã, art. 932 B.G.B. cerând însã douã elemente definitorii pentru aplicabilitateaacestui principiu.7

În primul rând este necesarã o cauzã a achiziþiei de cãtre posesor, analogã întrucâtvauzucapiunii imobiliare. Astfel, condiþiile posesiei de bunã credinþã sunt legate de omanierã generalã de modul normal de transfer al proprietãþii mobiliare în dreptul german,de tradiþiune, mai bine zis de contractul real de transfer. Acest contract real implicã undublu element, unul contractual ºi unul real. Primul este acordul pãrþilor asupratransferului dreptului de proprietate iar al doilea este chiar remiterea posesiei.8

1 A se vedea L.Pop, op.cit., p. 193. Detenþia mai este denumitã în doctrinã ºi “posesie precarã”,termen împrumutat din Dreptul roman, dar deturnat de la sensul sãu iniþial. La romani, precariumera un contract special care dãdea unei persoane deplina folosinþã a unui lucru al altuia, lãsândconcedentului o facultate absolutã de revocare. A se vedea Planiol &Ripert, op.cit., p. 762 Niciunul din posesorii precari ai dreptului modern nu se gãseºte exact în aceastã situaþie [n.a.H.L.M.]

2 A se vedea Planiol &Ripert, op.cit., p. 764, L.Pop, op.cit., p. 194.3 Pentru dezvoltãri, a se vedea L.Pop, op.cit., p.194-195.4 A se vedea J.Carbonnier, op.cit., p. 294.5 A se vedea pentru dezvoltãri R.Saleilles, op.cit., p. 67-275, Codul Civil German adnotat de

C.Bufnoir, R.Saleilles, Paris, 1906, vol. II.6 A se vedea R.Saleilles, op.cit., p. 16.7 Idem, p. 93.8 Idem, passim. Este interesant de discutat de asemenea ºi despre acþiunile în revendicarea

posesiei mobiliare deschise de art. 1006 ºi 1007 B.G.B., ce constituie un real progres legislativºi juridic.

STUDII 57

Acest contract formal de transfer corespunde în mare la ceea ce doctrina francezãºi românã înþeleg prin “just titlu” în materie de achiziþie de bunã credinþã. Acest just titlu,cerut de dreptul german diferã de ceea ce noi înþelegem prin “just titlu” prin aceea cã nueste vorba despre actul juridic luat în ansamblul sãu, cauzã ºi efect reunite, ci este unact juridic restrâns strict la efectul sãu translativ, ºi prin urmare detaºat de cauza saobligatorie. Al doilea element cerut de legislaþia germanã este buna credinþã, la fel ca ºiîn legislaþiile bazate pe Codul Napoleonian.1

În art. 937 ºi urmãtoarele B.G.B. se reglementeazã prescripþia (Ersitzung) bunurilormobile, prescripþia dreptului de proprietate apãrând dupã curgerea a zece ani în carebuna credinþã trebuie sã rezide toatã aceastã perioadã (Eigenthumsanspruch).2

În Codul Civil austriac (A.B.G.B) nu se acordã, prin art. 367, nici o acþiune înrevendicare contra unui terþ posesor decât dacã proprietarul a fost involuntar deposedat.

În Codul Civil Elveþian 3 art. 714 îmbrãþiºeazã sistemul german de transmitere aproprietãþii bunurilor mobile prin tradiþiunea efectivã a posesiei iar posesorul de bunãcredinþã care a fost pus în posesie, sub nume de proprietar, asupra unui bun mobil,devine proprietar, chiar dacã autorul transferului nu avea aceastã calitate în momentultransmiterii.4 Pentru ca proprietatea sã fie transferatã în favoarea acestui achizitor debunã credinþã, se cer, conform legislaþiei elveþiene, ca urmãtoarele condiþii sã fieîndeplinite: transferul posesiei sã fie însoþit de voinþa cocontractanþilor de a transferaînsuºi dreptul de proprietate (contract real), titlul juridic sã fie valabil 5 , capacitateapãrþilor ºi buna-credinþã a dobânditorului 6 .

Conform art. 728 C.civ. cel care, de bunã credinþã, a dobândit un bun mobil al altuiaºi îl posedã util, sub nume de proprietar, devine proprietar prin prescripþie achizitivãdupã curgerea a cinci ani de posesie utilã. Mai mult, pierderea involuntarã a bunuluimobil nu aduce ipso facto pierderea posesiei, o actiune în revendicarea posesiei putândfi introdusã într-un termen de un an de zile (art. 728 alin. 2 C.civ.)7 . Pentru a prescrie,se cere imperativ ca buna-credinþã sã rezide pe tot parcursul celor cinci ani.8

În ceea ce priveºte gãsitorul unui bun pierdut, art. 722 C.civ. instituie un termen deprescripþie de cinci ani în favoarea gãsitorului ce începe sã curgã din momentul în careacesta anunþã, în baza art. 720 C.civ. poliþia sau realizeazã mãsurile de publicitatestabilite de lege.9 Acestea sunt singurele cazuri de uzucapiune a bunurilor mobile însistemul elveþian aplicabile în lumina principiului statuat de art. 730 C.civ. care aratã cãproprietatea mobiliarã nu se stinge prin pierderea posesiei, atâta timp cât proprietarulnu ºi-a abandonat dreptul sau bunul nu a fost uzucapat de un terþ.10

1 Idem, p. 106.2 Idem, p. 164, C.Nacu, op.cit., p. 882.3 Pentru dezvoltãri a se vedea V.Rossel, F.H. Mentha, Manuel de droit civil suisse, tomul 2,

Librarie Payot &Co, Laussanne, 1962, p. 395-494; D.C. Wieland, Les droits réels dans le CodeCivil suisse, tomul I, Libraries Girard & Briére, 1913, p. 420 ºi urm.

4 V.Rossel, F.H.Mentha, op.cit. p. 398, D.C.Wieland, op.cit., p. 423.5 În mod contrar, art. 974 alin. 2 B.G.B. se plaseazã pe un alt punct de vedere; se statueazã

ce este suficientã validitatea contractului real abstract. A se vedea D.C. Wieland, op.cit., p. 423.6 Idem, p. 426-427, V.Rossel, F.H.Mentha, op.cit., p. 399-401.7 Idem, p. 469, V.Rossel, F.H.Mentha, op.cit., p. 404.8 Ibidem.9 V.Rossel, F.H.Mentha, op.cit., p. 414-416.10 Idem, p. 421-424, D.C.Wieland, op.cit., p. 468-469.


Codul civil Spaniol reglementeazã în art. 464 principiul cã posesia de bunã credinþãa bunurilor mobile echivaleazã titlu de proprietate. Totuºi, cel care a pierdut un bunmobil, sau care a fost privat în mod ilegal de acesta, îl poate revendica de la posesor.Art. 1955 C.civ. Esp. aratã cã proprietatea asupra bunurilor mobile se dobândeºte prinposesia de bunã credinþã, neîntreruptã, vreme de trei ani. Totodatã, dreptul de proprietateasupra bunurilor mobile se poate naºte ºi dupã expirarea a ºase ani de posesieneîntreruptã ºi utilã, fãrã ca legiuitorul spaniol sã cearã vreo altã condiþie (art. 1955alin. 2 C.civ.Esp).

Totuºi, potrivit art. 1956, dreptul de proprietate asupra bunurilor furate nu va putea fiprescris de cãtre hoþi, complici sau tãinuitori înainte de prescripþia rãspunderii penalepentru fapta prin care bunul a ieºit din mâinile adevãratului proprietar.

Codul Civil Portughez1 aratã în art. 532 cã mobilele pot fi prescrise printr-o posesiunede trei ani, dacã existã just titlu ºi bunã credinþã, iar în lipsa acestor elemente teremenulde prescripþie este de zece ani. La fel ca ºi în cazul Codului Civil Spaniol, buna credinþãeste cerutã pe întreaga perioadã a posesiunii. Dacã un bun furat sau pierdut ajunge înmâna unui terþ de bunã credinþã, acesta îl va uzucapa printr-o prescripþie de ºase ani.

Fiind creat dupã modelul Codului Civil Portughez, Codul Civil al Statelor Unite aleBraziliei reglementeazã în Cartea II,”Bunurile” Titlul II,”Proprietatea” Capitolul III,“Dobândirea ºi pierderea proprietãþii mobiliare”, Secþiunea IV,”Uzucapiunea” art. 618,un termen de uzucapiune de trei ani, în baza unui just titlu, iar art. 619 proclamã untermen de zece ani, indiferent de buna sau reaua credinþã. Mai mult, Codul Civil braziliancunoaºte instituþia joncþiunii posesiilor, reglementatã în art. 552, precum ºi aceea aîntreruperii ºi suspendãrii uzucapiunii (art. 553).

ªi în ceea ce priveºte sistemele de drept de inspiraþie francezã, cum este dreptulcivil belgian, în urma criticilor doctrinei, dispoziþiile art. 2279 C.civ. belgian (echivalentulart. 2279 C.Civ.Fr.) au fost completate cu Legea din 24 iulie 1924 referitoare larevendicarea anumitor bunuri mobile2 , lege care a adus douã inovaþii profunde.

În primul rând, s-a suprimat acea prevederea care interzicea proprietarului execriþiulacþiunii în revendicare în cazul în care deposedarea sa era urmarea unei alte infracþiunidecât furtul, în sens penal. Prin legea sus menþionatã acþiunea în revendicare estepermisã de o manierã generalã ºi completã contra oricãrei deposedãri involuntare,oricare ar fi evenimentul cauzã3 .

În al doilea rând, s-a creat un sistem mecanic de opoziþie ºi de publicitate al cãruiefect se gãseºte într-o veritabilã prezumþie legalã de rea credinþã asupra posesorului,dacã acesta a dobândit bunul dupã îndeplinirea de cãtre proprietar a unor formalitãþiexpres prevãzute de lege. 4

7. Concluzii. Bunurile mobile nu mai joacã acel rol minor în circuitul civil ºi

comercial, rol creat de teoreticienii medievali ºi creatorii codului civil napoleonian.Datoritã

1 Traduit et anoté par F.Lepelletier, Collection de Codes Etrangeres, Paris, 1904.2 Pentru dezvoltãri, a se vedea, Pierre de Harven, Mouvements généraux de Droit Civil

Belge Contemporain. Etude critique, Bruxelles, Ed. Emile Bruylant, 1928, p. 179-180.3 Idem, p. 179.4 Idem, p. 180.

STUDII 59

dezvoltãrii societãþii, unul din criteriile de bazã în regelementarea regimului juridic albunurilor mobile, ºi anume acela al valorii, nu mai este de actualitate.

În cuprinsul acestei lucrãri am încercat sã demonstrãm cã, ºi în actuala reglementare,necesar a fi totuºi amendatã, posesia joacã un rol esenþial în dobândirea proprietãþii,atât cea imobiliarã, cât ºi cea având ca obiect bunurile mobile. Mai mult, opinãm cã ºibunurile mobile pot fi uzucapate, (chiar dacã acest termen apare ca ºocant pentru juriºtiicare învaþã cã uzucapiunea este un apanaj al proprietãþii imobiliare1 ) în termenul detreizeci de ani, în cazurile la care am fãcut referire în cuprinsul articolului. Pe de altãparte, acþiunea în revendicarea proprietãþii bunurilor mobile este ºi trebuie sã rãmânãimprescriptibilã, ca principiu general.

De lege ferenda2 , propunem un termen mai scurt de prescripþie achizitivã a bunurilormobile, ºi anume de zece ani în cazul în care posesorul hoþ sau subdobânditorul cu reacredinþã, posedã util bunul, iar acest lucru este cunoscut de proprietarul deposedat.Acest termen trebuie corelat ºi cu prescripþia rãspunderii penale, aºa cum este eareglementatã în art. 122 C.pen. În cazul în care avem de-a face cu un gãsitor al bunuluipierdut, termenul de prescripþie va fi de cinci ani, termen ce va curge doar în cazul uneiposesii utile.3

În ceea ce priveºte dobânditorul de bunã credinþã de la un posesor de rea credinþã,considerãm cã ar trebui ca buna credinþã a acestuia sã rezide pe toatã perioada de treiani în care îºi exercitã posesia, aºa cum prevede art. 1909 alin. 2 C.civ.

1 Sã nu uitãm cã înþelesul real al termenului “uzucapiune” este acela de prescripþie achizitivãfondatã pe curgerea timpului. Nicãieri nu se vorbeºte de mobile sau imobile. A se vedea Fr.Zenati,St.Fournier, op.cit., p. 345-346.

2 A se vedea de asemenea ºi A.Boar, op.cit., p. 97-98, cu de lege ferenda.3 A se vedea în acest sens ºi proiectul de modificare al Codului Civil, iniþiativã legislativã ce

se lasã încã aºteptatã.

II. JURISPRUDENÞÃ ADNOTATÃ

Include hotãrâri judecãtoreºti in extenso însoþite de comentarii.Raþiunea acestei secþiuni este de a aduce în atenþie toate problemele juridicecare fie prin frecvenþa cu care apar, fie prin dificultatea lor necesitã o redareintegralã a hotãrârii ºi o notã care sã detalieze chestiunea ºi sã formulezeconcluzii sintetice.

CASÃ NAÞIONALIZATÃ – Interdicþie de înstrãinare (art. 9

al. ultim L. 112/1995) – Testament – Înstrãinare (nu) – Sfera actelorde înstrãinare vizate de interdicþie

TESTAMENT – Legat particular – Contract de vânzare-cumpãrarecu întreþinere viagerã – Înstrãinare a obiectului legat cãtre legatari– Nulitate a legatului (nu) – Intenþie expresã a vânzãtorului de amenþine testamentul – Revocare (nu) – Art. 923 C.civ.

(C.Ap. Cluj, s.civ., dec. 2461/2000 • recurs c/ dec.civ. 701/2000 a Trib. Cluj)

Prin acþiunea înregistratã la Judecãtoria Cluj-Napoca, reclamantele RLM ºi KSD auchemat în judecatã pârâþii BL ºi BE, solicitând a se dispune: anularea testamentuluiautentificat sub nr. 1121/15 octombrie 1997, a se constata cã masa succesoralã dupãdefunctul MN, decedat la 5 decembrie 1997 se compune din dreptul de proprietateasupra imobilului din Cluj-Napoca str. Horea, nr. 5, ap. 21, înscris în C.F. 125954 Cluj,reclamantele având calitatea de moºtenitoare ale defunctului; reducþiunea testamentuluila cotitatea disponibilã.

Prin cererea reconvenþionalã pârâþii au solicitat a se constata validitatea contractuluide vânzare-cumpãrare ºi întreþinere viagerã încheiat la 15 octombrie 1997 între tatãlreclamantelor, MN, ºi pârâþi, prin care s-au vândut apartamentul nr. 21 str. Horea nr. 5cu preþul de 14 milioane lei cu obligaþia de întreþinere ºi înmormântare de cãtre pârâþi adefunctului; a se dispune intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al pârâþilor cutitlu de cumpãrare ca bun comun, pronunþând o hotãrâre care sã þinã loc de act autentic,a se constata validitatea actului autentic nr. 1121/15 octombrie 1997; a se constata cãîntreaga succesiune dupã defunctul MN revine în întregime pârâþilor; a se atribui pârâþiloraceastã succesiune, cu obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecatã.

Reclamantele, prin înscrisul depus la fila 58 au fãcut o altã precizare a acþiunii princare au solicitat a se constata nulitatea absolutã a antecontractului de vânzare-cumpãrareintervenit între defunctul MN ºi pârâþi cu privire la apartamentul nr. 21 situat înCluj-Napoca str. Horea nr. 5 ºi nulitatea absolutã a testamentului autentic nr. 1121/1997.

JURISPRUDENÞÃ ADNOTATÃ 61

[...] Recursul reclamantelor este nefondat.Defunctul MN, decedat la 5 decembrie 1997, tatãl reclamantelor, a avut în proprietate

apartamentul nr. 21 str. Horea nr. 5 Cluj-Napoca, înscris în C.F. 125954 Cluj, dobânditprin cumpãrare în condiþiile Legii nr. 112/1995.

Cu privire la acest bun imobil defunctul, în data de 15 octombrie 1997 a încheiatdouã acte.

Un prim act, unilateral, este testamentul autentificat sub nr. 1121/15 octombrie 1997de notarul public PF, prin care defunctul a dispus, pentru cauzã de moarte, transmitereaproprietãþii imobilului în favoarea pârâþilor.

Defunctul a încheiat cu pârâþii ºi un “contract de vânzare – cumpãrare ºi întreþinereviagerã” prin care a “vândut” apartamentul cu suma de 14.000.000 lei ºi întreþinere peperioada vieþii “dupã care apartamentul rãmâne în proprietatea sus numiþilor cu drepturidepline ºi irevocabile, dupã cum reiese ºi din testament.”

Iniþial, reclamantele au invocat nulitatea testamentului prin raportare la dispoziþiileart. 9 din Legea nr. 112/1995 care, în opinia lor, s-ar aplica prin similitudine ºi actelor dedispoziþie pentru cauzã de moarte, când obiect al legatului l-ar constitui o locuinþãcumpãratã în condiþiile acestei legi.

Defunctul a cumpãrat apartamentul în temeiul art. 9 al. 1 din Legea nr. 112/1995.Aliniatul ultim al acestui articol stipuleazã cã: “Apartamentele dobândite în condiþiileal.1 nu pot fi înstrãinate 10 ani de la data cumpãrãrii”. Tribunalul a fãcut o corectãinterpretare a dispoziþiilor textului mai sus citat, în sensul cã înstrãinarea se referãexclusiv la actele încheiate între vii ºi nu la cele întocmite pentru cauzã de moarte.Legatul al cãrui obiect îl constituie un bun imobil cumpãrat de testator în condiþiile Legiinr. 112/1995 nu este lovit de nulitate absolutã.

Reclamantele au renunþat a susþine acest motiv de nulitate, prin memoriul în careºi-au precizat acþiunea în rejudecare, cât ºi în recurs, afirmând cã nulitatea testamentuluiderivã din revocarea acestuia potrivit dispoziþiilor art. 923 C.civ.

Nulitatea ºi revocarea sunt cauze de ineficacitate a legatelor, desemnând ipoteze încare testamentul este lipsit de efecte juridice din cauze prevãzute de lege. Nulitateaintervine în cazul în care testamentul nu întruneºte condiþiile de validitate de fond saude formã prevãzute de lege, datorându-se unor cauze existente în momentul întocmiriilui. Revocarea, cauzã ulterioarã de ineficacitate a testamentului valabil, poate fi voluntarã,când îºi gãseºte sorgintea în voinþa unilateralã a testatorului, sau judecãtoreascã, cândse pronunþã de cãtre instanþã pentru faptele culpabile prevãzute de lege sãvârºite delegatar.

Revocarea testamentului nu este deci un motiv de nulitate a testamentului.Testamentul este un act esenþialmente revocabil.Reclamantele susþin cã defunctul a revocat voluntar tacit testamentul autentificat

sub nr. 1121/15 octombrie 1997, prin înstrãinarea obiectului legatului în favoarea pãrþilorprin contractul de vânzare-cumpãrare ºi întreþinere.

Înstrãinarea obiectului legatului, fãcutã în orice mod sau condiþie, revocã legatulpotrivit art. 923 C.civ. Fiind vorba de o revocare indirectã voinþa revocatorie a testatoruluitrebuie sã fie realã. Defunctul MN dupã întocmirea testamentului în favoarea pârâþilor aîncheiat cu aceºtia ºi “contractul de vânzare-cumpãrare ºi întreþinere”. Din conþinutulacestuia din urmã reiese cã intenþia testatorului nu a fost de a revoca legatul, ci,dimpotrivã, de a-i consolida efectele. Testatorul a încercat sã asigure pârâþilor legatari

62 Mircea Dan BOCªAN, Valentin MITEA

o dublã modalitate de dobândire a proprietãþii imobilului. Menþiunea din contract cãapartamentul rãmâne în proprietatea pârâþilor “cu drepturi depline ºi irevocabile dupãcum reiese ºi din testament” relevã clar intenþia testatorului de a transmite pârâþilormortis causa bunul proprietatea sa.

Testamentul nefiind nici nul, nici revocat, criticile aduse de reclamante decizieireferitoare la greºita stabilire a valabilitãþii testamentului sunt neîntemeiate.

Sunt nefondate ºi criticile privind predarea posesiei moºtenirii ºi evacuarea pârâþilor.Fiind descendente, reclamatele au de drept posesiunea succesiunii din momentul morþiidefunctului, conform art. 653 C.civ. Prin decizie, statuându-se cã ºi pârâþii au o cotã deproprietate din apartamentul ce constituie obiectul masei succesorale, în mod legal ºitemeinic s-a respins cererea de evacuare a acestora.

Recursul pârâþilor este întemeiat în parte.Sunt nefondate criticile vizând neîndeplinirea procedurii de citare cu reclamantele ºi

constatarea nulitãþii contractului. Din interpretarea dispoziþiilor art. 108 C.pr.civ. reiesecã nulitatea relativã privind citarea reclamatelor nu poate fi invocatã de pârâþi, o atarecerere fiind lipsitã de interes.

Nulitatea contractului de vânzare-cumpãrare s-a constatat nu faþã de nerespectareaformei autentice, aºa cum susþin recurenþii, ci pentru încãlcarea dispoziþiilor art. 9 al.ultim din Legea nr. 112/1995.

Decizia ºi sentinþa sunt legale sub acest aspect, nefiind prezent motivul de casareprevãzut de art. 304 pct. 4 C.pr.civ.

Într-adevãr, tribunalul, admiþând apelul pârâþilor ºi modificând sentinþa în sensul cãdispus reducþiunea testamentului, s-a pronunþat asupra a ceea ce nu s-a cerut, motivde casare prevãzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ.

Prin precizarea de acþiune în rejudecare, reclamantele nu au mai susþinut petitul dinacþiunea introductivã privind reducþiunea testamentului.

Aºa zisele precizãri de acþiune au fost de fapt veritabile modificãri ale acþiunii, chiardacã nu s-au fãcut cu respectarea dispoziþiilor art. 132 C.pr.civ. Astfel, deºi nu au arãtat-oexpres, reclamantele au renunþat la capãtul de cerere privind reducþiunea testamentului.Este evident cã reclamantele nu aveau interes a mai susþine acest capãt de cerere înmãsura în care ºi-au modificat cererea introductivã, solicitând constatarea nulitãþiiabsolute a testamentului.

Motivul de casare prevãzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ, acordarea a ceea ce nu s-acerut, nu justificã însã casarea cu trimitere, aºa cum au solicitat pârâþii.

Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.civ., va admite în parte recursul pârâþilor, vacasa decizia atacatã ºi, judecând cauza în fond, va admite apelul ºi va schimba sentinþacivilã nr. 8205/29 septembrie 1999 a Judecãtoriei Cluj-Napoca, dupã cum urmeazã:

Admite în parte acþiunea civilã precizatã, formulatã de reclamantele RLM ºi KSD ºiîn parte cererea reconvenþionalã a pârâþilor BL ºi BE.

Constatã nulitatea absolutã a contractului de vânzare-cumpãrare cu clauzã deîntreþinere încheiat între defunctul MN ºi pârâþi.

Stabileºte cã masa succesoralã rãmasã dupã defunctul MN, decedat la 5 decembrie1992 se compune din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 23 str. Horeanr. 5 Cluj-Napoca, înscris în C.F. 125954 Cluj nr. top. 8981/XXIII, apartament cu o camerãºi dependinþe.


Stabileºte cã moºtenitori ai defunctului sunt pârâþii BL ºi BE, în calitate de moºtenitoritestamentari, în baza testamentului autentificat sub nr. 1121/ 15 octombrie 1997 deBiroul Notarului Public PF, în cotã de câte 1/2 parte fiecare.

Dispune predarea moºtenirii cãtre pârâþi ºi intabularea dreptului de proprietate alacestora în C.F.

Respinge capetele de cerere privind constatarea nulitãþii testamentului autentic,constatarea calitãþii de moºtenitoare a reclamantelor, predarea moºtenirii cãtrereclamante, intabularea în cartea funciarã a dreptului de proprietate al reclamantelor ºievacuarea pârâþilor, ca nefondate.

Respinge capãtul de cerere reconvenþionalã privind constatarea validitãþii contractuluide vânzare-cumpãrare.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamante.Contractul de vânzare – cumpãrare este nul pentru încãlcarea dispoziþiilor imperative

ale art. 9 al. ultim din Legea nr. 112/1995.Valabilitatea testamentului, nerevocarea acestuia ºi nesolicitarea reducþiunii lui au

consecinþã stabilirea cã pârâþii sunt unicii moºtenitori ai defunctului […].

NOTÃ: Materia succesiunilor pare a fi cea mai puþin expusã schimbãrilor

normative ºi reconsiderãrilor instituþionale fundamentale. Realitatea jurisprudenþialã nurenunþã însã a ne rezerva surprize plãcute. Douã probleme ridicã hotãrârea mai susredatã: delimitarea sferei actelor juridice vizate de interdicþia art. 9 al. ultim L. 112/1995(I), respectiv posibilitatea ca înstrãinarea voluntarã a obiectului unui legat particular sãnu valoreze revocare (II).

(I) În speþã, MN testase apartamentul – cumpãrat în baza Legii 112/1995 – pârâþilorBL ºi BE. În cursul aceleiaºi zile, a semnat cu legatarii un înscris sub semnãturã privatãintitulat “Contract de vânzare-cumpãrare ºi întreþinere viagerã”, având urmãtorul conþinut:

“Eu MN vând apartament situat în str. Horea nr. 5 ap. 21 lui BL ºi BE cu suma de 14milioane lei ºi întreþinere viagerã pe perioada vieþii, dupã care apartamentul rãmâne înproprietatea sus-numiþilor cu drepturi depline ºi irevocabile, dupã cum reiese ºi dintestament. […] Subsemnatul MN, în dãruire irevocabilã las cu aplicarea legalitãþii locuinþamea proprietate personalã, în schimbul a 14 milioane lei ºi întreþinerea cu uzufructviager pânã la deces”.

1. Instanþa de fond a hotãrât ºi recurentele-reclamante au susþinut cã testamentuldefunctului MN încalcã interdicþia stabilitã de art. 9 al. ultim L. 112/1995. Deciziilepronunþate în apel ºi în recurs adoptã poziþia contrarã, arãtând cã, în intenþia legii,numai înstrãinãrile inter uiuos sunt lovite de nulitate absolutã. Înclinãm cãtre aceastãultimã rezolvare din urmãtoarele motive:

- comparând cu reglementãri anterioare asemãnãtoare, observãm cã art. 30 al. 1 L.59/1974 prevedea univoc: “Dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil allocalitãþilor urbane ºi rurale se poate face numai prin moºtenire legalã, fiind interzisãînstrãinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri”. Art. 9 al. ultim L. 112/1995 foloseºte termenul generic de “înstrãinare”, fãrã alte precizãri. Rezultã cã putemajunge la o soluþie numai analizând modul de funcþionare al testamentului ºi raþiuneaprohibiþiei în cauzã;


- pânã la deschiderea succesiunii, testamentul nu dã naºtere decât la o simplãexpectativã1 . În folosul legatarilor se naºte un drept eventual numai din momentuldispariþiei lui de cuius (ºi pânã la acceptare)2 , datoritã prohibirii pactelor asuprasuccesiunilor nedeschise (art. 702 ºi 965 al. 2 C.civ.)3 . Art. 802 C.civ. se exprimã foarteelocvent: “testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpulîncetãrii sale din viaþã,…(subl.ns.)”. Aºa cum s-a arãtat, “dorinþele testatorului suntultime dorinþe, în sensul cã sunt formulate ad futurum. Testamentul produce efecteamânate pentru decesul autorului sãu. Similar, actele de dispoziþie ce le poate conþine,legatele, se referã la bunuri viitoare ale testatorului, la cele care îi vor formasuccesiunea”4 ; “datoritã obiectului sãu (bunuri viitoare) nu presupune nici un transferîntre vii”.5

Jurisprudenþa românã urmeazã îndeaproape acest punct de vedere. Astfel, s-a deciscã legatul redactat înainte de 1989 ºi având ca obiect terenuri este valid dacã succesiunease deschide dupã abrogarea Legilor 58 ºi 59/19746 . Într-o altã cauzã s-a reþinut:”testamentul îºi produce efectele dupã decesul testatorului, astfel cã beneficiarul legatuluinu poate fi învinuit de faptul de a nu fi dat întreþinere testatorului, atâta timp cât întreþinereaeste indisolubil legatã de predarea legatului, ce are loc ulterior decesului testatorului”7 .De asemenea, s-a hotãrât cã dispoziþiile art. 35 C.fam. nu se aplicã dacã înstrãinarease dispune printr-un act care nu produce efecte imediate, ci abia la data decesuluisoþului dispunãtor. Dacã s-ar cere, în acest caz, consimþãmântul celuilalt soþ, „s-ar impietaasupra voinþei testatorului, ceea ce este inadmisibil, deoarece el trebuie sã dispunãliber de averea sa, bineînþeles cu efecte de la data decesului”8 . În fine, s-a arãtat cã“împãrþirea prin testament a unui imobil ce intrã în prevederile Decr. 144/1958 […] serealizeazã în fapt dupã deschiderea succesiunii. […] Întrucât partajul testamentar îºiproduce efectele numai la data deschiderii succesiunii, autorizaþia prevãzutã de art. 11din acest decret nu este totuºi necesarã la întocmirea testamentului”9 ;

1 Pânã la decesul lui de cuius erezii au doar vocaþie (TS, s.civ., dec. 522/1953, CD1952-1954.115-117), o simplã speranþã (D. Chiricã, Drept civil. Succesiuni, Lumina lex, Bucureºti,1999, p. 9) la succesiune, nu un drept.

2 Afirmaþia noastrã vizeazã aici drepturile legatarilor general privite, din perspectiva posibilitãþiilor de a repudia sau accepta moºtenirea. Pentru soluþii detaliate, ce þin seama de natura legatelorºi a obiectului acestora, v. D. Chiricã, op.cit., p. 243-244.

3 N. Titulescu, Essai sur une théorie générale des droits éventuels, tezã, Paris, 1907, p. 11-12,16, 112 ºi 351-352.

4 M. Grimaldi, Droit civil. Les libéralités, Litec, Paris, 2000, p. 305. Similar s-a observat îndoctrina românã: „Testamentul [...] este un act juridic translativ de ultimã voinþã. El ocupã un loccu totul special între actele juridice unilaterale ºi acest efect translativ al sãu nu se înscrie întreobiºnuitele efecte ale actelor juridice unilaterale” (S. Brãdeanu, Voinþa unilateralã ca izvor deobligaþii civile”, RRD 5/1972.35).

5 M. Grimaldi, op.cit., p. 382.6 Jud. Miercurea-Ciuc, sent.civ. 1864/1992, Dr. 7/1993.71, Notã (criticã) L. Hadnagy; Trib.jud.

Hunedoara, dec.civ. 275/1993, Dr. 10-11/1993.117.7 TS, s.civ. dec. 1229/1959, CD 1959.193. În acelaºi sens, v. Trib.reg. Bucureºti, s.III civ.,

dec. 1091/1956, LP 5/1957.626; Trib.jud. Bacãu, s.civ., dec. 239/1970, cu Notã de C-tin.I. Floareººi A. Floareº, RRD 9/1971.139; A. Nicolae, Consideraþii teoretice ºi practice asupra legatului cusarcinã, Dr. 2/1999.28 urm.

8 TS, s.civ., dec. 1839/1978, în I.G. Mihuþã, Repertoriu...1975-1980, p. 19.9 Plenul TS, dec. de îndrumare 10/1960, LP 5/1960.66.


- soluþia Judecãtoriei Cluj-Napoca nu rezistã nici dacã (prin absurd) am accepta cãtestamentul este o “înstrãinare”, în sensul legii. Art. 9 L. 112/1995, reiterând o intenþie alegiuitorului exprimatã ºi cu prilejul altor acte normative1 , are un scop profilactic împotrivaeventualelor manevre speculative ale chiriaºilor dobânditori. Trecând peste randamentulmai degrabã ipotetic al mãsurii2 , nu vedem cum s-ar putea face speculã dispunândmortis causa. Testamentul este un act unilateral, deci nu presupune participarea juridicãa beneficiarilor la încheierea acestuia. Dacã în fapt au fãcut-o, atunci consecinþa îndrept va fi ori desfiinþarea legatului pentru vicierea voinþei dispunãtorului ori calificareaacestuia ca deghizând un contract. Se observã cã în nici una din ipoteze operaþiunilespeculative nu se realizeazã printr-un act testamentar.

În concluzie, legatele (precum cel din speþã) având ca obiect locuinþe dobândite încondiþiile art. 9 al. 1 L. 112/1995 sunt valide juridic, deoarece înstrãinarea nu opereazãefectiv la momentul testãrii. Interdicþia conþinutã în ultimul aliniat al textului de mai suspriveºte exclusiv dispoziþiile inter uiuos.

(II). Art. 923 C.civ. prevede: “Orice înstrãinare a obiectului legatului, fãcutã cu oricemod sau condiþie, revocã legatul pentru tot ce s-a înstrãinat, chiar când înstrãinarea vafi nulã, sau când obiectul legat va fi reintrat în starea testatorului”3 .

2. În esenþã, se considerã astãzi cã textul instituie o prezumþie de ineficacitate;sancþiunea nu survine datoritã vreunei imposibilitãþi de executare, ci ca efect al intenþieiimplicit dedusã din actul translativ consimþit de testator. Revocarea dãinuie chiar înipoteza întoarcerii bunului în patrimoniul lui de cuius ºi chiar dacã înstrãinarea ar fidesfiinþatã (cu excepþia cazurilor de incapacitate ºi viciilor voinþei4 ). În fine, art. 923C.civ. priveºte numai legatele particulare de bunuri individual determinate ºi înstrãinãrilevoluntar fãcute de dispunãtor5 .

3. Redactarea datã art. 1038 C.civ.fr. a intenþionat sã curme incertitudinile generatede o soluþie romanã ce a fost preluatã ºi în vechiul drept francez. Gaius scrisese cãînstrãinarea obiectului prezumã revocarea legatului6 ; opinia care s-a impus ulterior afost însã cea a jurisconsultului Celsus: ineficacitatea survine numai dacã se probeazã

1 Pentru detalii, v. D. Chiricã, Consecinþele modificãrilor legislative postrevoluþionare asupracirculaþiei imobilelor proprietate particularã, Dr. 6/1991.29; V. Paºca, Discuþii cu privire la caracterulinterdicþiei de înstrãinare a unor imobile, Dr. 3/2001.7 urm.

2 În practicã abundã promisiunile sinalagmatice de vânzare-cumpãrare privind respectivelelocuinþe (V. Paºca, op.cit., p. 10).

3 Textul, deºi parafrazeazã art. 1038 C.civ.fr., conþine o dispoziþie cunoscutã vechiului nostrudrept: cf. L.Car. IV.4.14, art. 907 ºi 910 C.Cal.

4 Proiectul de Cod civil din 1940 conþinea dispoziþii exprese în acest sens (art. 986 al. 2).5 A. Guénée, Notã la dec. din 31 mai 1907 a Cass.Req., în DP 1909.1.377; D. Alexandresco,

Explicaþiunea…, vol. IV.2, ed. Socec, Bucureºti, 1910, p. 431; M.B. Cantacuzino, Elementeledreptului civil, 1921, p. 370-371; M. Planiol, G. Ripert, J. Boulanger, Traité élémentaire de droitcivil, vol. III, LGDJ, Paris, 1946, p. 662; I. Rosetti-Bãlãnescu, Al. Bãicoianu, Drept civil român,vol. III, Socec, Bucureºti, 1948, p. 628; M. Eliescu, Moºtenirea ºi devoluþiunea ei în dreptul RSR,Ed. Academiei RSR, Bucureºti, 1966, p. 275; Cass.fr., s.civ., dec. din 6 febr. 1968, citatã în M.Grimaldi, op.cit., p. 389 nota 309; TS, s.civ., dec. 28/1979, în RRD 12/1979.59; A. Trabucchi,Istituzioni di diritto civile, Cedam, Padova, 1981, p. 906; Fr. Deak, Tratat de drept succesoral,Actami, Bucureºti, 1999, p. 267; D. Chiricã, op.cit., p. 128-129; M. Grimaldi, op.cit., p. 389.

6 Gaius III.128; v. ºi Paulus, Dig. XXXIV.4.15.


de cei interesaþi cã actul translativ reflectã schimbarea dorinþelor dispunãtorului1 .Complicaþiile de ordin probatoriu ce rezultau de aici sunt uºor de intuit. Pentru a leînlãtura, legiuitorul francez stabilea la 1804 cã orice înstrãinare a bunului legat exprimãintenþia revocatorie2 .

Deºi fusese proiectat ca instituind o prezumþie absolutã3 , practica judiciarã a datart. 1038 C.civ.fr. o interpretare mai permisivã: înstrãinarea valoreazã revocare numaipânã la proba contrarie. Astfel, într-o cauzã, succesorul universal a considerat cãtestatorul, înstrãinând bunul, nu a dorit sã revoce legatul particular; în consecinþã, aprocurat beneficiarului echivalentul dispoziþiei mortis causa respective. Instanþa nu acalificat gestul ca pe o donaþie, ci transferul valoric cãtre legatar a fost considerat caîndeplinire a unei datorii de conºtiinþã întemeiatã pe testament4 . Soluþia ni se parecorectã: de vreme ce art. 921 C.civ. permite sã se verifice dacã ºi în ce mãsurã untestament posterior revocã pe cel anterior, înseamnã cã se poate cerceta ºi dacãînstrãinarea bunului legat conþine sau nu intenþia de revocare.

4. În speþã, contractul prevedea cã se vinde locuinþa contra unei sume de bani ºi aîntreþinerii viagere “dupã care apartamentul rãmâne în proprietatea sus-numiþilor cudrepturi depline ºi irevocabile dupã cum reiese ºi din testament (subl.ns.)”. În testamentulîntocmit cu câteva ore înainte, MN arãta cã este “în deplina cunoºtinþã a dispoziþiilorprivitoare la succesiunea copiilor, întrucât am doi copii”. De cuius se informase deciasupra consecinþelor ce rezultã din calitatea de rezervatare a fiicelor sale; ca urmare,printr-un act de înstrãinare cu titlu oneros, a încercat sã sustragã apartamentul de subincidenþa normelor referitoare la reducþiunea liberalitãþilor excesive. Instanþa de recursa considerat cã intenþia realã a pãrþilor nu a fost de a opera un nou transfer de proprietate,ci de a-l consolida pe cel mortis causa anterior stabilit – în consecinþã, testamentul nu afost revocat.

5. Prezumþia de revocare poate fi deci rãsturnatã: în speþã, Curtea de Apel Cluj areþinut cã apartamentul a fost înstrãinat chiar legatarilor – dar conþinutul convenþieirelevã intenþia lui MN de a-ºi menþine ultima voinþã5 . S-ar putea pune întrebarea: dar cerost mai are testamentul, când înstrãinarea s-a fãcut chiar cãtre legatari? Pentru arãspunde, am dori sã punctãm douã repere:

- aºa cum am precizat anterior, dispoziþiile art. 923 C.civ. valorizeazã schimbareavoinþei testatorului, nicidecum imposibilitatea obiectivã de executare a acesteia; estevorba de o aplicaþie a caracterului esenþialmente revocabil (art. 802 C.civ.), nu de un

1 Inst. II.20.12.2 F. Laurent, Principes de droit civil français, vol. XIV, Paris-Bruxelles, 1877, p. 243-244; C.

Demelombe, Traité des donations entre vifs et des testaments, vol. V, Paris, 1886, p. 182-186;G. Baudry-Lacantinerie, M. Colin, Traité théorique et pratique de droit civil, vol. XI, Paris, 1905,p. 376-377; A. Guénée, loc.cit.

3 Cf. F. Laurent, op.cit., p. 243 ºi D. Alexandresco, op.cit., p. 422.4 Trib. la Réole, dec. din 4 martie 1846, în DP 1846.3.59. În acelaºi sens, Cass.fr., s.civ.,

dec. din 9 martie 1836, în DP 1836.1.64, Notã Latil; C. Demelombe, op.cit., p. 196; M. Planiol, G.Ripert, Traité pratique de droit civil français, vol. V de A. Trasbot ºi Y. Loussouarn, LGDJ, Paris,1957, p. 888; Fr. Terré, Y. Lequette, Droit civil. Les succesions. Les libéralités, Dalloz, Paris,1997, p. 330.

5 Pentru soluþii similare, v. G. Baudry-Lacantinerie, M. Colin, op.cit., p. 377; D. Alexandresco,op.cit., p. 423-424, cu autorii citaþi acolo.


caz de caducitate (art. 927 C.civ.). Deci, din perspectiva art. 923 C.civ., vânzareaobiectului legat cãtre legatari nu atrage revocarea – câtã vreme testatorul-vânzãtor nua urmãrit acest lucru;

- analizând practica francezã ºi românã, am remarcat în numeroase cauze existenþaunei intenþii a dispunãtorului de a consolida drepturile legatarilor1 . Aceasta seexteriorizeazã prin înstrãinarea inter uiuos (oneroasã sau gratuitã) cãtre beneficiari abunurilor testate, menþinându-se – fie expres fie implicit – ºi legatul.

Ca urmare, apreciem cã în speþã apar douã acte juridice succesive animate devoinþa internã (realã) ºi unicã de a transmite irevocabil apartamentul cãtrelegatarii-cumpãrãtori. Actele succesive prin care se exteriorizeazã aceastã voinþã vorconvieþui pânã la decesul testatorului-vânzãtor, fiecare din ele fiind conceput caalternativã, ca o supapã de siguranþã pentru eventualitatea ineficacitãþii celuilalt. Aºacum s-a arãtat, “revocarea nu va rezulta din înstrãinare ori de câte ori intenþia testatoruluise va manifesta în chip lãmurit în sensul coexistenþei înstrãinãrii ºi a dispoziþiunii, cândaceastã coexistenþã va fi posibilã”2 ; iar aceasta este posibilã, cãci, pânã la datadeschiderii succesiunii, testamentul nu conferã decât o simplã expectativã – astfel cãnu se pune problema imposibilitãþii dobândirii proprietãþii prin douã moduri concomitente.

La deschiderea succesiunii, ar urma ca înstrãinarea inter uiuos sã aibã prioritate,în mãsura în care ar fi eficientã. În speþa noastrã însã, probele administrate au relevatintenþia dispunãtorului ºi a legatarilor-pârâþi ca la momentul decesului sã fie luat înconsiderare testamentul – convenþia jucând un rol secundar. Opþiunea aceasta neuºureazã sarcina, scutindu-ne de analizarea efectelor produse de contract3 .

Fundamentarea teoreticã pe care am formulat-o îºi gãseºte ºi un precedent îndoctrinã; autorii aratã cã donaþia bunului legat cãtre legatar nu atrage aplicarea art. 923C.civ. În caz de ineficacitate a donaþiei la data deschiderii succesiunii, gratificatul va fiîn mãsurã sã invoce testamentul4 . Soluþia pare criticabilã dacã o privim dintr-o

1 Aceasta a fost de altfel ºi argumentaþia instanþei de recurs: “Defunctul MN, dupã întocmireatestamentului în favoarea pârâþilor, a încheiat cu aceºtia ºi ‘contractul de vânzare-cumpãrare ºiîntreþinere’. Din conþinutul acestuia din urmã reiese cã intenþia testatorului nu a fost de a revocalegatul, ci dimpotrivã de a-i consolida efectele. Testatorul a încercat sã asigure pârâþilor legatario dublã modalitate de dobândire a proprietãþii imobilului”.

2 M.B. Cantacuzino, op.cit., p. 371.3 Respectiva analizã ar fi fost destul de spinoasã, pentru cã nu s-au adoptat poziþii unitare

asupra a trei probleme incidente aici: - caracterul constitutiv / de opozabilitate faþã de terþi al înscrierii în cartea funciarã, sub

imperiul DL 115/1938 (pentru detalii, v. D. Chiricã, Publicitatea transferurilor drepturilor deproprietate imobiliarã, Dr. 4/1992.23) – nemailuând în considerare controversa privitoare laaplicarea sau nu a L 7/1996 (pentru detalii, v. M.D. Bocºan, Natura juridicã a acþiunii în prestaþietabularã, Dr. 10/1998.23 nota 2; A.A. Þuluº, Acþiunile da carte funciarã în lumina actualeireglementãri, Dr. 11/1999.32-33; M. Nicolae, Publicitatea imobiliarã, Mihaelapress SRL, Bucureºti,2000, Tr. Dârjan, Notã la dec. 1731/1999 a C.Ap. Cluj, s.civ., Dr. 12/2000.113 urm.);

- necesitatea sau nu a unui act autentic pentru transferarea proprietãþii asupra construcþiilor(pentru detalii, v. D. Chiricã, Drept civil. Contracte speciale, Lumina lex, Bucureºti, 1997, p. 54-55);

- caracterul in rem sau in personam al interdicþiei prevãzute de art. 9 al. ultim L. 112/1995 (v.V. Paºca, op.cit., p. 8-13).

4 M. Planiol, G. Ripert, op.cit., p. 890, cu jurisprudenþa citatã la nota 1; M. Eliescu, op.cit.,p. 277; Fr. Deak, op.cit., p. 270 nota 1.


perspectivã legalã strictã; art. 923 C.civ. se referã la “orice înstrãinare” iar ubi lex nondistinguit nec nos distinguere debemus. Lãrgind însã perspectiva în sensul analizãriiintenþionalitãþii pãrþilor, observãm cã este vorba tot de un mod de dobândire cu titlugratuit (art. 800 ºi 801 C.civ.); adãugãm la aceasta cã principala diferenþã între donaþieºi testament se reduce la caracterul irevocabil al primei, respectiv revocabil al celuide-al doilea1 . Rezolvarea este deci corectã ºi sugereazã ideea de mod de dobândirealternativ.

În concluzie, la 15 octombrie 1997, prin testamentul urmat de contractul devânzare-cumpãrare cu clauzã de întreþinere, pârâþii BL ºi BE au fost înzestraþi cu untitlu alternativ de dobândire a proprietãþii asupra apartamentului în litigiu. La 6 decembrie1997 ei s-au gãsit, principial, în situaþia de a beneficia fie de vocaþia testamentarã fie dedobândirea conveþionalã. În cauzã însã, a existat de la bun început intenþia de a seprevala de testament.

dr. Mircea Dan BOCªAN Valentin MITEAlector, UBB Cluj-Napoca asistent, UBB Cluj-Napoca

judecãtor, Curtea de Apel Cluj

DIVORÞ RELIGIOS – Recunoaºtere hotãrâre strãinã –

Competenþã jurisdicþionalã – Art. 19 al. 2 ºi 158 L. 105/1992

(C.Ap. Bucureºti, s. IV civ., dec. 26/1997 • apel c/ sent. 528/1996 a Trib. Bucureºti,s.III civ.)

Prin sentinþa nr. 528 din 20 iunie 1996, pronunþatã de Tribunalul Bucureºti (secþia aIII-a – civilã), a fost admisã cererea formulatã de reclamanta T.F. în contradictoriu cupârâtul A.N.T., cerere prin care se solicita recunoaºterea efectelor hotãrârii judecãtoreºtinr. 936 din 14.01.1993 a Judecãtoriei din Khartum ºi ale hotãrârii nr. 161/1993 a Curþiide Apel Khartum, în vederea executãrii lor pe teritoriul României. Prin aceste hotãrâris-a pronunþat divorþul între reclamantã (având cetãþenie românã) ºi pârât (cetãþeansudanez).

Pentru a hotãrî astfel, tribunalul a reþinut cã hotãrârile a cãror investire cu formulãexecutorie a fost solicitatã au fost pronunþate de instanþe competente ºi sunt definitive,apreciind ca fiind îndeplinite condiþiile prevãzute de art. 166-168 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaþional privat.

Împotriva acestei sentinþe pârâtul a declarat apel, considerând-o nelegalã, în esenþã,pentru urmãtoarele motive: nu s-a fãcut dovada caracterului definitiv al hotãrârii strãine;hotãrârile nu au fost pronunþate de instanþe judecãtoreºti competente, ci de instanþereligioase, ceea ce încalcã ordinea publicã de drept internaþional privat român; nu a fostdoveditã reciprocitatea în ce priveºte efectele hotãrârilor strãine între România ºiRepublica Sudan (statul instanþelor care au pronunþat hotãrârile de divorþ).

1 M.B. Cantacuzino, op.cit., p. 316-317.


La rândul sãu, Curtea de Apel Bucureºti, prin Decizia civilã nr. 26 din 17.02.1997(secþia a IV-a – civilã) a respins apelul ca nefondat. Pentru a decide astfel, instanþa deapel a cercetat competenþa autoritãþii care a pronunþat hotãrârea, reþinând, în acestsens, atestarea Ambasadei Republicii Sudan, potrivit cãreia în acest stat existã o singurãautoritate judiciarã, astfel cã hotãrârile pronunþate de instanþe religioase sunt hotãrâristrãine pronunþate de autoritãþile competente din Sudan, susceptibile de recunoaºtereîn România. Pe de altã parte, instanþa de apel îºi motiveazã decizia de respingere aapelului pe considerentul cã hotãrârea de divorþ este recunoscutã de plin drept înRomânia, în conformitate cu prevederile art. 166 din Legea nr. 105/1992, întrucât sereferã la statutul civil al pãrþilor, nemaifiind necesarã analizarea îndeplinirii condiþiilorprevãzute de art. 167-168 din aceeaºi lege, articole care se referã la alte procese decâtcele arãtate în art. 166. Instanþa de apel a apreciat ca fiind îndeplinite condiþiile cerutede art. 167 din Legea nr. 105/1992 “în privinþa hotãrârii privitoare la programul de vizitarea minorilor ºi nu existã în cauzã nici una dintre situaþiile prevãzute de art. 168 din aceeaºilege, de naturã a conduce la refuzarea recunoaºterii hotãrârii strãine.

NOTÃ: Vom încerca sã rãspundem la întrebarea dacã este admisibilã

recunoaºterea, pe teritoriul României, a efectelor unor hotãrâri judecãtoreºti pronunþatede instanþe religioase din Republica Sudan.

Recunoaºterea hotãrârilor strãine este reglementatã în secþiunea a IV-a din capitolulXII al L. 105/19921 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaþional privat.Definind termenul “hotãrâre strãinã”, art. 165 din legea menþionatã nu face nici o distincþiereferitoare la caracterul laic sau religios al autoritãþii jurisdicþionale strãine, astfel cã, dinacest punct de vedere, ambele instanþe au apreciat cã nu ar exista nici un impedimentlegal pentru încuviinþarea executãrii pe teritoriul României a unei hotãrâri de divorþpronunþatã de o instanþã religioasã strãinã.

Menþionãm cã regimul recunoaºterii hotãrârilor strãine în þara noastrã – astfel cumau fost acestea definite în art. 1652 – este reglementat diferenþiat, în funcþie de naturahotãrârii supusã recunoaºterii ºi a cãrei încuviinþare în vederea executãrii a fost cerutã.Astfel, din punct de vedere al modalitãþii de recunoaºtere, distingem între hotãrâri strãinerecunoscute de plin drept ºi hotãrâri strãine care pot fi recunoscute în România dacãsunt îndeplinite anumite condiþii. Din rândul primei categorii fac parte hotãrârile strãinecare “se referã la statutul civil al cetãþenilor statului unde au fost pronunþate” sau care,“fiind pronunþate într-un stat terþ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetãþenie alfiecãrei pãrþi” (art. 166). A doua categorie o formeazã toate celelalte hotãrâri strãine,referitoare la alte procese decât cele care privesc statutul civil al cetãþenilor statuluiunde au fost pronunþate – hotãrâri în privinþa cãrora nu opereazã recunoaºterea “de plindrept”, ci care vor fi recunoscute doar la cerere ºi doar dacã, la data solicitãrii, suntîndeplinite în mod cumulativ condiþiile cerute de art. 167, alin. 1 din lege.3

1 Publicatã în M. Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992.2 Potrivit acestui articol, “termenul de hotãrâri strãine se referã la actele de jurisdicþie ale

instanþelor judecãtoreºti, notariatelor sau oricãror autoritãþi competente dintr-un alt stat.”3 Aceste condiþii sunt urmãtoarele: a) hotãrârea sã fie definitivã, potrivit legii statului unde a

fost pronunþatã; b) instanþa care a pronunþat-o sã fi avut, potrivit legii menþionate, competenþa sãjudece procesul; c) sã existe reciprocitate în ce priveºte efectele hotãrârilor strãine între Româniaºi statul instanþei care a pronunþat hotãrârea.

70 Dan Andrei POPESCU

Revenind la datele speþei, trebuie, mai întâi, sã remarcãm faptul cã ambele instanþeau omis sã cerceteze un fapt esenþial – domiciliul comun al soþilor la data introduceriicererii de divorþ. Astfel, dacã soþii din litigiu ar fi avut, la data înaintãrii acþiunii de divorþ,domiciliul comun în România, nu s-ar mai fi pus problema recunoaºterii hotãrârilorpronunþate de instanþele din Khartum, deoarece, într-o asemenea ipotezã, având în vederecetãþenia românã a reclamantei din speþã, soluþionarea procesului de divorþ intra încompetenþa exclusivã a instanþelor române. Într-adevãr, potrivit art. 151, “Instanþele românesunt exclusiv competente sã judece procesele privind raporturi de drept internaþionalprivat referitoare la: […] 5. desfacerea, anularea sau nulitatea cãsãtoriei, precum ºi altelitigii dintre soþi, cu excepþia celor privind imobile situate în strãinãtate, dacã, la datacererii, ambii soþi domiciliazã în România, iar unul dintre ei este cetãþean românsau strãin fãrã cetãþenie” (subl. ns., D.A.P.). Evident, într-o asemenea situaþie, instanþelear fi trebuit sã respingã cererea de recunoaºtere, deoarece hotãrârea a cãrei recunoaºteres-a cerut încalcã ordinea publicã de drept internaþional privat român, astfel cum in terminisrezultã din formularea art. 168 pct. 2 al L. 105/1992.1

Presupunând cã domiciliul comun al soþilor din speþa analizatã era, la data introduceriicererii de divorþ, în Republica Sudan sau cã, în lipsa unui domiciliu comun, cel puþin unuldintre soþi nu avea domiciliul în România (situaþie în care soluþionarea procesului dedivorþ nu ar mai þine de competenþa exclusivã a instanþelor judecãtoreºti române), instanþelear fi trebuit sã treacã la verificarea sistematicã a întrunirii condiþiilor cerute de lege (art. 167)pentru recunoaºterea hotãrârilor de divorþ invocate în cererea de recunoaºtere. Or, înmod greºit Curtea de Apel Bucureºti, prin decizia anterior citatã, constatã cã hotãrârea dedivorþ invocatã este recunoscutã de plin drept în România, în conformitate cu prevederileart. 166 din L. 105/1992, “întrucât se referã la statutul civil al pãrþilor, nemaifiind necesarã– în opinia instanþei de apel – analizarea îndeplinirii condiþiilor prevãzute de art. 167-168din aceeaºi lege…” În realitate, aºa cum am vãzut, acest articol se referã la recunoaºtereade plin drept în România a hotãrârilor strãine “dacã se referã la statutul civil al cetãþenilorstatului unde au fost pronunþate…” Numai cã, în cazul din speþã, unul dintre soþi(reclamanta) avea cetãþenie românã, astfel cã ipoteza articolului 166 nu este îndeplinitã.Chiar dacã reclamanta T.F. ar fi avut, la data introducerii cererii de divorþ, ºi cetãþeniasudanezã (aspect neelucidat de nici una dintre instanþe), hotãrârea de divorþ pronunþatãîn Sudan tot nu ar fi putut fi recunoscutã de plin drept în România în conformitate cudispoziþia articolului 166, deoarece acest articol are în vedere statutul civil al strãinilor,aºa cum rezultã fãrã echivoc din formularea sa, iar, pe de altã parte, “legea naþionalã acetãþeanului român care, potrivit legii strãine, este considerat cã are o altã cetãþenie, estelegea românã.”(art. 12, alin. 2 din aceeaºi L. 105/1992).

Aºadar, neputând fi vorba despre o recunoaºtere de plin drept, instanþele investitecu cererea de recunoaºtere ar fi trebuit sã verifice, pe de o parte, dacã sunt sau nuîntrunite cerinþele prevãzute de art. 167 al legii ºi, pe de altã parte, dacã nu existã vreuntemei de refuz pentru motivele enumerate de art. 168. ªi avem aici în vedere, cuprecãdere, situaþia dacã recunoaºterea hotãrârii strãine ar aduce atingere ordinii noastrepublice de drept internaþional privat.

1 Potrivit art. 168 L. 105/1992, recunoaºterea hotãrârii strãine poate fi refuzatã, printre altele,când “hotãrârea încalcã ordinea publicã de drept internaþional privat român; constituie unasemenea temei de refuz al recunoaºterii încãlcarea dispoziþiilor art. 151 privitoare la competenþaexclusivã a jurisdicþiei române” (pct. 2).


Sub acest din urmã aspect, ar fi trebui analizat dacã natura religioasã a instanþeicare a pronunþat divorþul aduce sau nu atingere per se ordinii noastre publice de dreptinternaþional privat, mai ales cã o asemenea excepþie a fost invocatã de pârât. AtâtTribunalul, cât ºi Curtea de Apel Bucureºti au omis cu desãvârºire sã se pronunþeasupra acestei chestiuni, deºi “dezlegarea” ei este de importanþã capitalã pentruprefigurarea soluþiei din speþã.

În privinþa acestui din urmã aspect de analizat – natura religioasã a instanþei strãine– considerãm, în ceea ce ne priveºte, cã trebuie pornit de la dispoziþia cuprinsã înart. 19, al. 2 din L. 105/1992: “Cãsãtoria unui cetãþean român aflat în strãinãtate poate fiîncheiatã în faþa autoritãþii locale de stat competente ori în faþa agentului diplomaticsau funcþionarului consular fie al României, fie al statului celuilalt viitor soþ”(subl. ns.,D.A.P.).

În mod asemãnãtor, în doctrina noastrã de specialitate se apreciazã cã un cetãþeanromân aflat în strãinãtate se poate cãsãtori acolo numai în faþa autoritãþii locale de statsau a agentului diplomatic sau consular, iar nicidecum în faþa unei autoritãþi religioase.Prin urmare, “rezultã per a contrario cã o cãsãtorie încheiatã în faþa unui organ localconfesional (religios) nu va fi recunoscutã ca valabilã în þarã.”1 Într-adevãr, dispoziþialegalã cuprinsã în art. 19, alin. 2 din L. 105/1992 este calificatã ca fiind o normã deaplicare imediatã care înlãturã de la aplicare principiul consacrat de art. 19, alin. 1 allegii, potrivit cãruia forma încheierii cãsãtoriei este supusã legii statului pe al cãrui teritoriuse celebreazã.2 Ceea ce este însã surprinzãtor de remarcat este faptul cã, atunci cândeste vorba despre desfacerea cãsãtoriei prin divorþ, art. 22 din lege atribuind competenþaîn aceastã materie legii care, potrivit art. 20, cârmuieºte relaþiile personale ºi patrimonialedintre soþi (adicã, în cazul cetãþeniei diferite a soþilor, legii domiciliului lor comun sau, înlipsã, legii reºedinþei lor comune, respectiv legii statului cu care întreþin în comun celemai strânse legãturi), nu conþine o dispoziþie asemãnãtoare celei de la încheiereacãsãtoriei. Oricum, prohibirea unui divorþ pronunþat de o autoritate strãinãreligioasã, competentã potrivit legii care reglementeazã efectele cãsãtoriei, ar putearezulta însã în mod implicit, deoarece raþiunile urmãrite de legiuitorul nostru, careîmpiedicã încheierea unei cãsãtorii de cãtre un cetãþean român aflat în strãinãtateîn faþa unei autoritãþi religioase ºi urmând o astfel de procedurã, subzistã în egalãmãsurã sau chiar a fortiori în cazul divorþului pronunþat de o autoritate religioasã(ubi eadem ratio est, idem solutio esse debet). Interdicþia divorþului religios ar putearezulta, în mod implicit, ºi din formularea art. 168, alin. fin. Potrivit acestui articol,recunoaºterea unei hotãrâri strãine “nu poate fi refuzatã pentru singurul motiv cã instanþacare a pronunþat hotãrârea strãinã a aplicat o altã lege decât cea determinatã de dreptulinternaþional privat român, afarã numai dacã procesul priveºte starea civilã ºi capacitateaunui cetãþean român, iar soluþia adoptatã diferã de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legiiromâne” (subl.ns., D.A.P.).

În concluzie, Curtea de Apel Bucureºti ar fi trebuit sã admitã apelul declarat depârâtul A.N.T. împotriva sentinþei nr. 528/1996 pronunþatã de Tribunalul Bucureºti ºi, înconsecinþã, sã refuze recunoaºterea hotãrârii de divorþ strãine pe temeiul art. 168 pct. 2din L. 105/1992.

1 D.-A. Sitaru, Drept internaþional privat. Tratat, Ed. Lumina Lex, 2000, p.336.2 Ibidem.

72 Dan Andrei POPESCU

Fiind de acord de lege lata cu soluþia inadmisibilitãþii recunoaºterii în România aunei cãsãtorii celebratã religios în strãinãtate sau, în egalã mãsurã, a unui divorþ pronunþatde o autoritate religioasã strãinã în care este parte un cetãþean român, þinem totuºi sãfacem o precizare. Cel puþin în ce priveºte încheierea cãsãtoriei de cãtre cetãþeanulromân aflat în strãinãtate, considerãm cã soluþia legiuitorului nostru este rigidã ºi,oarecum, exageratã. În motivarea acestui punct de vedere arãtãm cã o cãsãtorieperfectatã de un român în faþa unei autoritãþi religioase strãine sau un divorþ pronunþatde o instanþã religioasã strãinã nu aduc atingere per se ordinii noastre publice de dreptinternaþional privat. ªi aceasta cu atât mai mult cu cât condiþiile cerute cetãþeanuluiromân pentru a încheia actul cãsãtoriei (þinând de capacitate) vor fi supuse exclusivlegii române în calitate de lex patriae, iar nu legii care cârmuieºte efectele cãsãtoriei.Mai mult, considerãm cã, indiferent de natura religioasã sau laicã a autoritãþii strãinecompetente, ºi chiar indiferent de procedura pe care o urmeazã o asemenea autoritate,esenþial rãmâne ca, în conþinutul actului încheiat (invocat ulterior în þara noastrã), sã nufie cuprinse dispoziþii care, prin efectele lor, sã aducã atingere ordinii noastre publicede drept internaþional privat. Dealtfel, legiuitorul a fost suficient de vigilent când a prevãzutînlãturarea impedimentelor la încheierea cãsãtoriei stabilite de legea strãinã, în calitatede lege naþionalã a unuia dintre viitorii soþi, dacã acestea contravin libertãþii cãsãtorieiºi, desigur, dacã celãlalt viitor soþ are cetãþenie românã iar cãsãtoria este încheiatã peteritoriul României (art. 18, alin. 2). Simetric, dacã legea aplicabilã divorþului nu îl admiteori îl admite în condiþii deosebit de restrictive, se va aplica legea românã dacã unuldintre soþi este, la data cererii de divorþ, cetãþean român (art. 22, alin. 2). Aºadar, dacãautoritatea strãinã (religioasã sau nu) refuzã instrumentarea unei cãsãtorii datoritã unuiasemenea impediment iar unul dintre viitorii soþi este cetãþean român, cãsãtoria vaputea fi perfectatã în faþa autoritãþilor române. Prin urmare, ceea ce rãmâne esenþialeste nu natura religioasã sau laicã a autoritãþii abilitate de legea strãinã sãinstrumenteze actul cãsãtoriei sau, dupã caz, sã pronunþe divorþul, ci conþinutulînsuºi al acestora ºi natura efectelor pe care le genereazã, mai precis,compatibilitatea acestora cu principiile fundamentale în materie din dreptulnostru.1 Ordinea noastrã publicã de drept internaþional privat este apãratã nuprin excluderea caracterului religios al încheierii sau desfacerii cãsãtoriei prevãzutde legea strãinã normal competentã, ci (dacã este cazul) prin lipsirea de efect aacelor dispoziþii ale legii strãine care, prin conþinutul ºi efectele lor, contravin înmodul cel mai profund acesteia sau chiar prin nerecunoaºterea cãsãtoriei încheiatãde un cetãþean român în strãinãtate dacã aceasta contravine principiilor fundamentaleîn materie din dreptul nostru. În concluzie, considerãm cã ar fi potrivit de lege ferendaca legiuitorul nostru sã permitã recunoaºterea unei cãsãtorii celebratã exclusiv religiosîn strãinãtate, în care unul dintre soþi este cetãþean român, dacã, desigur, legea strãinãconsacrã o astfel de cãsãtorie, iar aceastã lege este competentã potrivit normeiconflictuale române. Pentru aceleaºi considerente ar trebui de lege ferenda recunoscutºi divorþul pronunþat de o instanþã religioasã strãinã dacã, potrivit legii statului unde afost pronunþatã, aceasta a avut competenþa sã judece procesul ºi dacã litigiul nu þineade competenþa exclusivã a instanþelor române. Însã pânã la o eventualã modificare a

1 În acest sens, D. A. Popescu în D. A. Popescu, M. Harosa, Drept internaþional privat. Tratatelementar, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 1999, p. 66-68.


concepþiei legiuitorului nostru în acest domeniu, soluþia de lege lata rãmâne ceaimposibilitãþii legale de recunoaºtere a cãsãtoriei celebratã exclusiv religios în strãinãtateºi a divorþului pronunþat de o instanþã confesionalã strãinã, dacã, evident, calitatea departe o are un cetãþean român.

dr. Dan Andrei POPESCUconferenþiar, UBB Cluj-Napoca

REPARAREA PREJUDICIULUI - Efectele deciziilor Curþii

Europene în dreptul intern.

(Decizia Brumãrescu c/ România a Curþii Europene a Drepturilor Omului1 din 23.01.2001)

Prin decizia din 28.10.19992 Curtea a constatat în unanimitate violarea de cãtrestatul român a art. 6 § 1 din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului3 ºi art. 1 dinProtocolul adiþional la Convenþie. Dat fiind cã pãrþile nu ºi-au exprimat la momentulrespectiv poziþia cu privire la sumele acordate ca despãgubiri, Curtea a amânatpronunþarea cu privire la acest aspect.

Reclamantul a solicitat, în principal, restituirea imobilului în litigiu precum ºi a terenuluiaferent, sau, în subsidiar, valoarea acestuia. De asemenea, a solicitat 75 000 USD cutitlu de daune morale ºi cheltuielile de judecatã.

Curtea a precizat faptul cã statele contractante sunt, în principiu, libere sã aleagãmodalitatea prin care doresc sã se conformeze unei decizii a Curþii. Dacã natura dreptuluiviolat permite o restitutio in integrum, statul trebuie sã o realizeze. Acesta însã nu trebuiesã impunã reclamantului introducerea unei acþiunii pentru realizarea dreptului sãu. Înconsecinþã, Curtea a decis ca statul sã procedeze la restituirea în naturã a imobilului înlitigiu în termen de 6 luni sau, în caz contrar, acesta este obligat sã plãteascã valoareaactualã a imobilului, adicã 181 400 USD. În plus, Curtea a acordat reclamantului 15 000USD cu titlul de daune morale ºi 2450 USD cheltuieli de judecatã.

NOTÃ: Aceastã decizie pune o problemã importantã, respectiv modalitatea

ineditã a Curþii de interpretare a art. 414 din Convenþie.

1 Numitã în cele ce urmeazã Curtea.2 Speþa se referã la refuzul autoritãþilor naþionale de a restitui o casã preluatã abuziv de cãtre

stat în perioada comunistã.3 Numitã în cele ce urmeazã Convenþia.4 Textul articolului 41 din Convenþie este urmãtorul:Dacã hotãrârea Curþii declarã cã o decizie luatã sau o mãsurã dispusã de o autoritate judiciarã

sau de orice altã autoritate a unei pãrþi contractante este în întregime sau parþial în opoziþie cuobligaþiile ce decurg din prezenta convenþie ºi dacã dreptul intern al acelei pãrþi nu permitedecât o înlãturare incompletã a consecinþelor acestei decizii sau ale acestei mãsuri, prin hotãrâreaCurþii se acordã, dacã este cazul, pãrþii lezate o reparaþie echitabilã.

74 Radu CHIRIÞÃ

Potrivit textului art. 41, Curtea va acorda repararea prejudiciului în mãsura în caredreptul intern nu permite o restitutio in integrum1 .

Curtea verificã în fiecare situaþie în ce mãsurã dreptul naþional nu permite decâtimperfect înlãturarea consecinþelor unei violãri a drepturilor ºi libertãþilor recunoscutefie din cauza unui obstacol de naturã juridicã, fie a unei imposibilitate ce rezultã dinnatura lucrurilor (de exemplu, în cazul în care violarea Convenþiei constã în inexistenþaunei cãi de atac – art. 13 – sau a violãrii dreptului de acces la un tribunal – art. 6 § 1). Decele mai multe ori, însã, imposibilitatea este de ordin juridic constând în existenþa uneidecizii definitive ºi irevocabile care a intrat în puterea lucrului judecat2 . Dat fiind cã unadintre condiþiile de admisibilitate a plângerii, cea care este cel mai riguros verificatã,este tocmai epuizarea cãilor de atac interne, sunt extrem de puþine numeroase situaþiileîn care sã rãmânã o posibilitate deschisã pentru a înlãtura efectele încãlcãrii drepturilorºi libertãþilor reclamantului. În fond, raþiunea de existenþã a acestei condiþii este tocmaiaceea ca, în temeiul principiului subsidiaritãþii mijloacelor supranaþionale de protecþie adreptului omului, statelor contractante sã li se ofere posibilitatea de a regla respectareadrepturilor fundamentale la nivel naþional3 . În aceste condiþii, e foarte greu ca dreptulintern sã mai ofere posibilitãþi efective ºi accesibile de înlãturarea a efectelor violãriiConvenþiei ºi de reparare a prejudiciului suferit.

Dupã cum am precizat mai sus, în decizia adnotatã aici, Curtea a ales o modalitateextrem de interesantã de aplicare a dispoziþiilor art. 41. Aceasta pentru cã oferind statuluiromân posibilitatea de a restitui imobilul litigios sau de a plãti contravaloarea acestuia,Curtea ºi-a recunoscut implicit nesiguranþa cu privire la existenþa unor mijloace de dreptintern proprii în a înlãtura violarea dreptului de proprietate. Or, în astfel de împrejurãri,Curtea a preferat fie sã amâne pronunþarea deciziei, fie sã acorde direct repararea prinechivalent a prejudiciului4 .

Pe de altã parte, în toate cazurile în care recurenþii au solicitat un alt mijloc dereparare a prejudiciului decât cel pecuniar, Curtea a evitat sã ofere statului în culpãrecomandãri pentru a lua anume mãsuri de înlãturare a încãlcãrii drepturilor prevãzuteîn Convenþie. Astfel, Curtea a precizat cã textul Convenþiei nu îi oferã competenþa de aimpune statului, în ipoteza în care acesta ar putea satisface o asemenea obligaþie,înlãturarea sancþiunilor disciplinare aplicate celor 3 recurenþi ºi a condamnãrilor penalepronunþate contra unuia dintre ei 5 .

Tot astfel, Curtea a refuzat sã-ºi atribuie competenþe în a adresa statului pârât directivesau recomandãri vizând declanºarea unei proceduri penale sau disciplinare contraautorilor violãrii Convenþiei6 sau a reformãrii legislaþiei sau a aplicãrii acesteia într-o

1 G. Cohen-Jonathan, La Convention Européenne des Droits de l’Homme, Ed. Economica,Paris 1989, p. 213.

2 Curtea, dec. Ooms, Versyp ºi De Wilde c. Belgia din 18.06.1971, seria B nr. 12, § 50.3 Comisia, dec. din 8.07.1975, plângere nr. 5575/1972 în DR 1, p.44; Comisia, dec. din

14.09.1983, plângere nr. 9320/1981 în DR 36, p.24; Curtea, dec. Handyside c. Marea Britaniedin 7.12,1976, seria A nr. 24, § 48.

4 Curtea, dec. Kostovski c. Olanda din 20.11.1989, serie A nr. 166, § 48.5 Curtea, dec. Le Compte ºi alþii c. Belgia din 18.10.1982, serie A nr. 54, § 13; a se vedea

mutatis mutandis Curtea, dec. Marckx c. Belgia din 13.06.1976, serie A nr. 31, § 58.6 Curtea, dec. Irlanda c. Marea Britanie din 18.01.1978, serie A n°25, § 187.


anume modalitate1 . În acelaºi sens, Curtea a respins cererile reclamanþilor de a obligastatul pârât sã declare cã nu va mai supune reclamantul la nici un fel de tratamentdiscriminator2 , sã se angajeze cã nu vor mai exista pedepse corporale aplicate copiilor3 ,sã restituie reclamantului o anumitã calitate4 , sa autorizeze anumite contacte între uncopil adoptat ºi pãrintele sãu natural5 , sã adopte mãsuri particulare privind executareaºi publicitatea deciziilor judecãtoreºti6 etc.

Este evident faptul cã nici în decizia de faþã Curtea nu obligã statul român sãretrocedeze imobilul în discuþie, însã textul ºi dispozitivul hotãrârii sugereazã, chiardacã nu recomandã expres, României sã ia mãsurile necesare retrocedãrii imobiluluidomnului Brumãrescu. Din acest punct de vedre, decizia este una importantã pentruevoluþia ulterioarã a jurisprudenþei în aceastã materie deschizând larg calea unor cereridin partea recurenþilor având ca obiect astfel de prestaþii decât cele de naturã pecuniarã.Faptul cã aceastã decizie nu se înscrie pe linia celor anterioare poate fi uºor probatcitând o altã decizie contra României7 care prezintã o stare de fapt asemãnãtoare. Înspeþã, era vorba despre refuzul de a restitui niºte obiecte din aur confiscate în perioadacomunistã reclamantei, iar Curtea, ignorând cererea reclamantei de a dispune restituireaobiectelor dacã mai existã, a acordat doar echivalentul bãnesc al acestora.

Radu CHIRIÞÃPrep., UBB Cluj-Napoca

1 Curtea, dec. Ringeisen c. Austria din 22.06.1972, serie A nr. 15, § 15; dec. VanDroogenbroeck c. Belgia din 25.04.1983, serie A nr. 63, § 43; dec. Silver ºi alþii c. Marea Britaniedin 24.10.1983, serie A nr. 67, § 78; dec. Le Compte c. Belgia din 24.10.1983, serie A nr. 68,§41; dec. Axen c. RFG din 8.12.1983, serie A nr. 72, § 17.

2 Curtea, dec. Neumister c. Austria din 7.05.1974, serie A nr. 17, § 15.3 Curtea, dec. Schiesser c. Elveþia din 4.12.1979, serie A nr. 34, § 31.4 Curtea, dec. Corigliano c. Italia din 10.12.1982, serie A nr. 57, § 9.5 Curtea, dec. Pretto ºi alþii c. Italia din 8.12.1983, serie A nr. 71, § 14.6 Curtea, dec. X ºi Y c. Olanda din 26.03.1985, serie A nr. 91, § 127.7 Curtea, dec. Vasilescu c. România din 22.05.1998 în Hotãrâri ale Curþii Europene a

Drepturilor Omului, Ed. Polirom, Iaºi 2001, vol. II, p. 14.

III. EXAMENE DE PRACTICÃ JUDICIARÃIII. EXAMENE DE PRACTICÃ JUDICIARÃIII. EXAMENE DE PRACTICÃ JUDICIARÃIII. EXAMENE DE PRACTICÃ JUDICIARÃIII. EXAMENE DE PRACTICÃ JUDICIARÃ

Este conceputã ca o rubricã de practicã judiciarã rezumatã, acompaniatãde succinte observaþii sau comentarii asupra soluþiilor respective.Criteriul de grupare poate fi cel temporal (de ex., “Examen al jurisprudenþeiCurþii de Apel… pe semestrul II/2000”) sau cel tematic (de ex., “Examen aljuriprudenþei Tribunalului… în materie civilã”, ori, “Practica Judecãtoriei… înaplicarea Legii nr. …” etc.).

Curtea de Apel Ploieºti – Drept penal ºi procedurã penalã – 2000

Elena NEGULESCUVicepreºedintele Curþii de Apel Ploieºti

I. Drept penal. Partea generalã

1. Infracþiunea. Cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei. Cazul fortuit.Uciderea din culpã. Nerespectarea dispoziþiilor privind circulaþia pe drumurilepublice prevãzute în Decretul nr. 328/1966 republicat.

Prin sentinþa penalã nr. 152 din 19 ianuarie 2000 Judecãtoria Ploieºti a condamnatpe inculpat pentru sãvârºirea infracþiunii de ucidere din culpã prevãzutã de art. 178 alin.2 cu aplicarea art. 74 ºi art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, cususpendarea condiþionatã a executãrii pedepsei conform art. 81-83 Cod penal.

Soluþia primei instanþe a fost confirmatã de Tribunalul Prahova, care, prin deciziapenalã nr. 346 din 17 aprilie 2000 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, subaspectul exonerãrii de orice rãspundere în decesul victimei.

Reiterând motivele de apel, prin recursul exercitat acesta a susþinut cã nelegal afost condamnat deoarece nu putea evita impactul cu victima cât timp vizibilitatea i-afost împiedicatã de apariþia pe celãlalt sens de circulaþie a unui autocamion, care acirculat cu faza lungã a farurilor ºi posibilei dezechilibrãri a acesteia datoritã vârstei ºistãrii de sãnãtate.

(Decizia penalã nr. 736-R din 16 iunie 2000)

Observaþie: Criticile nu sunt întemeiate.Într-adevãr, potrivit art. 47 Cod penal, nu constituie infracþiune fapta, prevãzutã de

legea penalã al cãrei rezultat este consecinþa unei împrejurãri ce nu putea fi prevãzutãde cãtre fãptuitor.

Este de observat însã, cã nu existã caz fortuit în sensul textului de lege citat, atuncicând rezultatul socialmente periculos s-a produs prin nerespectarea unor dispoziþii legaleinclusiv a acelora stabilite pentru exerciþiul unei profesii, meserii ori activitãþi.

EXAMENE DE PRACTICÃ JUDICIARÃ 77

În speþã, este de necontestat cã impactul dintre autoturismul condus de recurent ºivictimã s-a produs în condiþii de iluminat stradal deficitar, specific orelor 2,00, ºi pebanda a doua de circulaþie a unui drum public, de pe raza unei localitãþi sãteºti.

Pe de altã parte, se constatã cã prin ambele expertize tehnice efectuate în cauzã,s-a concluzionat cã la momentul coliziunii autovehiculul sãu se deplasa cu o vitezã depeste 80 km/orã.

Or, potrivit art. 47 alin. 1 lit. a din Regulamentul pentru punerea în aplicare a Decretuluinr. 328/1966 republicat, în localitãþi, indiferent de categoria de drumuri, conducãtoriiauto sunt obligaþi sã adapteze viteza de circulaþie a autovehiculelor pilotate, pânã lalimita maximã de 50 km/orã.

În atare situaþie, cât timp la data de 23 septembrie 1998, inculpatul nu s-a supusdispoziþiilor legale menþionate, – care constituie reguli de conduitã în exerciþiul activitãþiide conducãtor auto ºi avertizeazã asupra pericolelor la care se expun cei ce nu lerespectã –, indiferent de conduita culpabilã a celorlalþi participanþi la traficul rutier, inclusiva victimei, el nu se poate prevala de prevederile art. 47 Cod penal, nefiind înlãturatcaracterul penal al faptei.

Prin urmare, fapta sa realizeazã conþinutul infracþiunii de ucidere din culpã, inclusivsub aspectul vinovãþiei, iar condamnarea în temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal, estelegalã.

2. Pedepsele. Calculul pedepselor. Recidivã. Suspendarea condiþionatã aexecutãrii pedepsei. Descoperirea faptei intenþionate dupã expirarea termenuluide încercare.

Tribunalul Buzãu, prin sentinþa penalã nr. 95 din 12 iunie 2000, a condamnat inculpatulla pedepsele de 4 ani închisoare pentru furt calificat prevãzut de art. 208 alin. 1 lit. gCod penal ºi 11 ani închisoare ºi 3 ani interzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 lit. aºi b Cod penal pentru omor prevãzut de art. 174 alin. 1 Cod penal ambele cu aplicareaart. 37 lit. a Cod penal, urmând ca potrivit art. 33 lit. a ºi art. 34 lit. b Cod penal sãexecute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare ºi 3 ani interzicerea drepturilorprevãzute de art 64 lit. a ºi b Cod penal.

Totodatã, în condiþiile art. 39 Cod penal s-a dispus contopirea pedepsei rezultate cupedeapsa de 1 an închisoare aplicatã prin sentinþa penalã nr. 193/1996 a JudecãtorieiBuzãu, la care s-a adãugat un spor de 6 luni închisoare.

(Decizia penalã nr. 460-A din 15 noiembrie 2000)

Notã: În apelul inculpatului, examinând din oficiu sentinþa primei instanþe, sub toateaspectele de fapt ºi de drept astfel cum cer dispoziþiile art. 372 alin. 1 dar în limitele art.371 alin. 2 Cod. pr. penalã, se constatã cã dispoziþiile penale privind starea de recidivãºi calculul pedepselor concurente, au fost greºit aplicate.

Din materialul dosarului, astfel cum bine a stabilit instanþa de fond, rezultã cã apelantula sãvârºit infracþiunea de furt la data de 28 decembrie 1998 iar infracþiunea de omor înnoaptea de 26 martie 1999.

Pe de altã parte, în certificatul de cazier judiciar se reþine cã în antecedentele salepenale, existã o condamnare de 1 an închisoare cu suspendarea condiþionatã a executãriiconform art. 81-83 Cod penal, aplicatã pentru furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-art.

78 EXAMENE DE PRACTICÃ JUDICIARÃ

209 alin. 1 lit. a ºi c Cod penal, prin sentinþa penalã nr. 193 din 1 februarie 1996 aJudecãtoriei Buzãu, definitivã prin nerecurare la data de 29 februarie 1996.

Cum furtul calificat dedus judecãþii a fost descoperit abia la data de 31 martie 1999, chiardacã a fost sãvârºit înãuntrul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin sentinþa penalãnr. 193/1996 a Judecãtoriei Buzãu, în raport de prevederile art. 83 alin. 2 Cod penal nu maiare loc revocarea suspendãrii condiþionate astfel cã procedeul instanþei de a dispuneexecutarea pedepsei de 1 an închisoare în condiþiile art. 39 Cod penal, este nelegal.

Se observã însã cã reþinerea stãrii de recidivã este justã, deoarece chiar dacã numai opereazã beneficiului, nefiind întrunitã dubla condiþie „de a nu se comite o altãinfracþiune în termenul de încercare”, astfel cum cer prevederile art. 86 Cod penal, înspeþã nu poate fi vorba de intervenirea reabilitãþii de drept.

De altfel, faþã de prevederile art. 37 lit. a Cod penal, starea de recidivã s-a nãscutanterior expirãrii termenului de încercare iar legiuitorul nici nu distinge reþinerea acesteiadupã cum fapta ce constituie al doilea termen a fost descoperitã ulterior considerãriipedepsei ca executatã.

Totodatã, tribunalul era dator sã observe cã infracþiunea de omor sãvârºitã la datade 26 martie 1999, deci dupã ce în condiþiile art. 83 alin. 2 Cod penal primul termen alrecidivei s-a considerat executat, în cauzã erau incidente, – în ceea ce o priveºte –,dispoziþiile art. 37 lit. b Cod penal ºi nu art. 37 lit. a Cod penal.

Ca urmare, admiþându-se apelul declarat, se va desfiinþa în parte în laturã penalãsentinþa primei instanþe, ºi pronunþându-se o nouã hotãrâre se va proceda la schimbareaîncadrãrii juridice a infracþiunii de omor din art. 174 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. a Codpenal în art. 174 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, menþinându-se pedeapsa de11 ani închisoare ºi 3 ani interzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 lit. a ºi b Cod penal.

Totodatã, se va înlãtura dispoziþia privind contopirea acestei pedepse cu pedeapsade 1 an închisoare aplicatã prin sentinþa penalã nr. 193 din 1 februarie 1996 a JudecãtorieiBuzãu, precum ºi aceea referitoare la sporul de 6 luni închisoare, aplicat dupã regulileprevãzute de art. 39 Cod penal.

3. Individualizarea pedepselor. Circumstanþele atenuante legale. Provocarea.Omorul calificat. Neîntrunirea cerinþelor legale.

Prin sentinþa penalã nr. 153 din 26 septembrie 2000, tribunalul Buzãu a condamnatinculpatul pentru omor calificat prevãzut de art. 174, art. 175 lit. i Cod penal, la pedeapsade 17 ani închisoare, 6 ani interzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 lit. a ºi b Codpenal ºi degradare militarã conform art. 67 Cod penal.

Apelul declarat de inculpat, vizeazã în principal, reþinerea circumstanþei atenuante aprovocãrii cu consecinþa reindividualizãrii pedepsei principale sub limita minimã specialãprevãzutã de textul incriminator.

(Decizia penalã nr. 521-A din 20 decembrie 2000)

Notã: Critica nu este întemeiatã.Este ºtiut cã reþinerea scuzei provocãrii implicã a se proba cã prin conduita sa, victima

a produs în psihicul fãptuitorului o atare tulburare încât posibilitãþile sale de autocontrol ºievaluare a gravitãþii faptei sã fie reduse esenþial, iar el sã fi acþionat în aceastã stare faþãde acte materiale reale, circumscrise la momentul încãlcãrii legii penale.


Orice depãºire a limite rezonabile de recãpãtare a autocontrolului volitiv ºi psihic, oripregãtirea mijloacelor ºi metodelor de ripostã exced dispoziþiilor art. 73 lit. b Cod penal,îmbrãcând, dupã caz, forma rãzbunãrii ori premeditãrii.

În speþã, recunoscând comiterea faptei, apelantul s-a apãrat constant cã a aplicat loviturilede cuþit numai dupã ce victima l-a agresat cu o bâtã în regiunea feþei ºi peste umãr, reînnoindameninþarea din 20 noiembrie 1999, cã-l va omorî ºi-l va arunca într-o fântânã.

Acesta a explicat însã, cã în seara zilei de 22 noiembrie 1999, dupã ce a depusplângere la postul de poliþie a revenit la domiciliul sãu ºi fãrã motiv s-a înarmat cu uncuþit dupã care a plecat spre centrul satului, întâlnindu-se cu victima în apropierea uneistaþii de autobuz.

A precizat totodatã cã, urmare a loviturilor de cuþit aplicate, aceasta a cãzut, rãmânândîn poziþie de decubit dorsal, rezematã cu spatele de glisierele metalice care protejaudrumul.

Pe de altã parte, din raportul de necropsie rezultã cã la examinare medico-legalã pecorpul acesteia s-au identificat 18 leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp durºi ascuþit, tãietor înþepãtor, localizate în partea superioarã a toracelui bilateral ºi exclusivîn cea stângã a gâtului, orientate în principal lateral, oblic din exterior spre interior ºi desus în jos, realizându-se secþionarea vaselor mari cervicale (carotida comunã ºi venajugularã externã dreapta), a hemidiafragmului stâng, precum ºi penetrarea în zonasuperioarã a ambilor lobi pulmonari, declanºându-se hemoragie internã ºi externã masivãcu rezultat letal imediat.

Ori, atari acte materiale executate repetat, cu mare intensitate ºi precizie, asupraunor zone în care sunt localizate cele mai importante vase ºi organe vitale excedmecanismului logic al apãrãrii din poziþie ortostaticã, faþã în faþã, împotriva unui ataccomis cu o bâtã obiºnuitã.

Dimpotrivã, ele sunt specifice exercitãrii agresiunii asupra unei persoane în vârstãde 66 de ani ºi înãlþime de 1,67 m, în condiþii de întuneric ºi ale cãrei posibilitãþi deapãrare au fost reduse esenþial datoritã stãrii de beþie în care se afla (2,60 gr.‰) ºicãderii în decubit dorsal, lângã un obstacol, cu faþa la agresor.

Aºa fiind, temeinic prima instanþã a înlãturat apãrarea inculpatului privind reþinereastãrii de provocare, actele comise pentru suprimarea vieþii victimei nematerializându-sesub imperiul unei puternice tulburãri psihice imediate ºi directe, venite din partea acestuiaºi fiind rezultatul deliberãrii în timpul celor douã zile de la ultimul incident, asupra moduluide înlãturare a vecinului dezagreat.

Sub un alt aspect, mai este de observat cã, chiar dacã real în seara zilei de 22noiembrie 1999, victima l-ar fi ameninþat cu moartea, în concret atari acte nu suntcompatibile cu producerea unor modificãri psihice de naturã a-i reduce posibilitãþile deautocontrol.

Cât timp, dupã executarea pedepsei în cadrul numeroaselor conflicte peste 15 ani,aceasta se rezumase exclusiv la violenþe verbale, apelantul a avut aptitudinea fizicã ºipsihicã de a realiza cã chiar înarmatã cu o bâtã, nu prezenta un pericol serios, acþiunilemotrice fiindu-i limitate esenþial de starea de beþie evidentã în care se afla.

Prin urmare, condamnarea lui pentru omor calificat în temeiul art. 174-art. 175 lit. iCod penal, este legalã, nefiind doveditã întrunirea condiþiilor legale pentru atenuarearãspunderii penale conform. art. 73 lit. b Cod penal.


4. Pedepsele. Liberarea condiþionatã. Condiþiile legale pentru acordareabeneficiului. Conduita condamnatului pe întreaga perioadã a deþinerii. Situaþiefamilialã de excepþie.

Judecãtoria Moreni, prin sentinþa penalã nr. 1425 din 23 octombrie 2000, a respinsca neîntemeiatã contestaþia formulatã de condamnatul deþinut în Penitenciarul Mãrgineni,judeþ Dâmboviþa, împotriva procesului verbal, prin care la data de 6 octombrie 2000Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiþionatã a apreciat cã nu întruneºtecondiþiile pentru a fi liberat din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicatã pentrutentativã de omor prin sentinþa penalã nr. 46/1998 a Tribunalului Dâmboviþa, dispunândrediscutarea situaþiei dupã data de 5 februarie 2001.

Pentru a hotãrî astfel, în esenþã s-a motivat cã pe perioada detenþiei a fost sancþionatdisciplinar în douã rânduri, astfel cã procesul de reeducare nu poate fi consideratdefinitivat, în sensul art. 59 Cod penal.

Soluþia a fost menþinutã de Tribunalul Dâmboviþa prin decizia penalã nr. 641 din 17noiembrie 2000.

(Decizia penalã nr. 1445-R din 20 decembrie 2000)

Notã: Hotãrârile sunt legale.Analiza dispoziþiilor art. 59 Cod penal, determinã concluzia cã instanþele judecãtoreºti

pot confirma propunerile de punere în libertate condiþionatã, numai atunci când se facedovada cã cel condamnat a fost stãruitor în muncã, disciplinat ºi a dat dovezi temeinicede îndreptare.

Îndeplinirea acestor condiþii se examineazã în raport cu tot intervalul de timp în careel s-a aflat în executarea pedepsei, pânã la punerea sa efectivã în libertate.

Din materialul dosarului, rezultã cã, într-adevãr pânã la data de 6 octombrie 2000, –când s-a întrunit comisia de propuneri alcãtuitã conform art. 450 Cod pr. penalã –,recurentul a executat fracþiunea de 2/3 din durata condamnãrii, respectiv 1217 zileînchisoare, din care 190 zile reprezintã recompensarea muncii prestate.

Se mai reþine totodatã, cã pe aceastã perioadã, în general, a fost disciplinat, aparticipat la acþiunile cultural-educative ºi a realizat normele de muncã în procente depânã la 151%, motiv pentru care a primit o serie de recompense, lucrând chiar în sistemulfãrã pazã.

Se observã însã, cã în unele situaþii, nu a respectat regulamentul de penitenciar,aplicându-i-se sancþiuni disciplinare pentru neglijenþã ºi lipsã de responsabilitate faþãde bunurile unitãþii, inclusiv retragerea drepturilor la pachet ºi vizitã pentru deþinere deobiecte interzise, ultima faptã fiind comisã chiar în perioada discutãrii în comisia depropuneri pentru punere în libertate condiþionatã.

O atare conduitã, unitã cu faptul cã starea familiei condamnatului (soþia bolnavã,neîncadratã în muncã ºi întreþinerea a 3 copii minori) nu poate fi reþinutã drept cauzãlegalã pentru liberarea înainte de termen, formeazã convingerea cã temeinic instanþeleanterioare au fost îndreptãþite sã refuze aplicarea dispoziþiilor art. 59 Cod penal,constatând cã procesul de reeducare nu s-a definitivat ºi sã confirme propunerea comisieide reanalizare a situaþiei acestuia dupã 5 februarie 2001.


II. Drept penal. Partea specialã

5. Infracþiuni contra patrimoniului. Înºelãciunea. Latura obiectivã. Declaraþiede venituri în sensul dispoziþiilor Legii nr. 67/1995 privind acordarea ajutoruluisocial.

Inculpata a fost trimisã în judecatã pentru sãvârºirea infracþiunilor de înºelãciuneprevãzute de art. 215 alin. 1 Cod penal, fals în declaraþii prevãzute de art. 292 Codpenal ºi uz de fals prevãzut de art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin sentinþa penalã nr. 444 din 27 octombrie 1999 a Judecãtoriei Pucioasa, menþinutãprin decizia penalã nr. 158 din 14 martie 2000 a Tribunalului Dâmboviþa, s-a procedat lareîncadrarea infracþiunii de înºelãciune în dispoziþiile art. 215 alin. 1 ºi alin. 2 Cod penaldupã care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportatã la art. 10 lit. b ºi respectiv art. 10 lit. aCod pr. penalã s-a dispus achitarea acesteia de orice penalitate.

În esenþã s-a motivat cã declaraþia fãcutã la data de 19 decembrie 1996, în faþaPrimãriei Moþãieni judeþ Dâmboviþa, nu cuprinde menþiuni false, ea referindu-se laîmprejurãri de fapt reale privind domiciliul ºi veniturile realizate personal.

(Decizia penalã nr. 742-R din 16 iunie 2000)

Notã: Hotãrârile sunt injuste.Din coroborarea dispoziþiilor art. 36 ºi 7 din Legea nr. 67/1995 rezultã cã beneficiarul

ajutorului social este familia iar acesta se acordã în cazul în care este formatã din 3persoane, când venitul net lunar nu depãºeºte suma de 113.000 lei, incluzându-se,între altele, ºi indemnizaþiile de orice naturã cu caracter permanent.

Se constatã totodatã cã acesta se acordã pe bazã de cerere însoþitã de acteledoveditoare îndeplinirii cerinþelor legale ºi declaraþiei privind veniturile realizate de familie,efectuate de unul dintre membrii acesteia, care are capacitatea de exerciþiu a drepturilorcivile ºi care va deveni titularul ajutorului social.

Pe de altã parte, în raport de prevederile art. 292 Cod penal, este realizatã laturaobiectivã a infracþiunii de fals în declaraþii ori de câte ori, în scopul producerii de consecinþejuridice în faþa uneia dintre persoanele juridice arãtate sub art. 145 Cod penal, oral sauscris, fãptuitorul înþelege sã facã declaraþii care în tot sau în parte, nu corespund realitãþii,între altele ºi prin tãcerea asupra unor date, fapte ori situaþii, deºi avea obligaþia sã lefacã cunoscute.

În fine, inducerea în eroare a unei persoane fizice ori juridice prin prezentarea uneifapte mincinoase în scopul de a obþine pentru sine ori pentru altul un folos injust, dacãs-a produs vreo pagubã, realizeazã conþinutul infracþiunii de înºelãciune incriminatãprin art. 215 alin. 2 Cod penal, iar atunci când mijlocul fraudulos constituie prin el însuºiinfracþiune, se aplicã regulile de la concursul de infracþiuni.

În speþã, este de necontestat cã având deplinã capacitate a exerciþiului drepturilorcivile la data de 19 decembrie 1996, inculpata a declarat în scris la primãria de domiciliu,în scopul de a obþine ajutor pentru familia sa compusã din 3 persoane, cã locuieºteîntr-o camerã pusã la dispoziþie de socrii sãi, cã se gospodãresc singuri, nefiind ajutaþide nimeni, iar ea obþine venituri ocazional, în sumã de circa 10.000 lei lunar.

Pe baza acestei declaraþii, prin dispoziþia nr. 143 din 20 decembrie 1996 autoritateapublicã a constatat întrunirea cerinþelor art. 3 lit. b din Legea nr. 67/1995 ºi reþinând cãfamilia sa realizeazã venituri nete lunare sub 113.000 lei, a dispus acordarea ajutoruluisocial în sumã de 119.800 lei începând cu data de 1 ianuarie 1997.


Ori, din adresa eliberatã la 15 septembrie 1997, Inspectoratul de Stat Teritorial pentruHandicapaþi a confirmat în realitate începând cu aceeaºi lunã ºi inclusiv în august 1997,veniturile familiei erau în sumã de 222.529 lei lunar, reprezentând indemnizaþie lunarãîncasatã de soþul sãu în calitate de însoþitor al tatãlui bolnav.

În atare situaþie, cum potrivit art. 7(2) din Legea privind ajutorul social lipsa ori dupãcaz existenþa veniturilor se menþioneazã în declaraþie pe propria rãspundere a persoaneicare solicitã ajutorul, dovedindu-se cã prin omisiunea arãtãrii veniturilor soþului sãu,inculpata a indus în eroare autoritatea publicã, determinând-o sã emitã un act dedispoziþie pentru acordarea unui drept patrimonial necuvenit, netemeinic instanþeleanterioare au concluzionat cã înscrisul depus la data de 19 decembrie 1996 nu ar fiprodus consecinþe juridice în sensul art. 292 Cod penal.

De aceea, constatându-se cazul de casare prevãzut de art. 3859 pct. 18 Cod pr.penalã, se va admite recursul parchetului, se vor reforma hotãrârile atacate ºi pe fondse va proceda la condamnarea inculpatei, reþinându-se cã activitatea materialã descrisãprin actul de trimitere în judecatã cade sub incidenþa legii penale.

Astfel, în drept fapta acesteia de a depune o declaraþie scrisã în condiþiile art. 7 ºi 8din Legea nr. 67/1995 la primãria de domiciliu, atestând nereal cã familia sa întruneºtecondiþiile prevãzute de art. 3 lit. b ºi art. 6 din aceeaºi lege pentru a beneficia de ajutorsocial, realizeazã conþinutul infracþiunii de fals în declaraþii prevãzut de art. 292 Codpenal.

Întrucât, urmare a acestui mijloc fraudulos, pe perioada ianuarie-septembrie 1997,partea civilã a plãtit necuvenit inculpatei suma de 964.200 lei ea urmeazã sã rãspundãºi pentru infracþiunea de înºelãciune prevãzutã de art. 215 alin. 2 cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

Cum, infracþiunea de fals în declaraþii, prin însuºi conþinutul sãu normativ excludeexistenþa în concurs a uzului de fals prevãzut de art. 291 Cod penal, conform art. 334C. pr. pen., se va proceda la reîncadrarea juridicã datã activitãþii prin rechizitoriu însensul textelor de lege menþionate mai sus.

6. Infracþiuni contra patrimoniului. Furtul calificat. Laturã obiectivã. Bunurineasigurate prin dispozitiv special de bazã.

Prin sentinþa penalã nr. 1559 din 8 noiembrie 1999 a Judecãtoriei Buzãu, modificatãprin decizia penalã nr. 480 din 26 septembrie 2000, s-a dispus condamnarea inculpatuluila pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracþiunii de furt calificat prevãzutde art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g cu aplicarea art. 74 ºi art. 76 lit. c Cod penal.

Totodatã, dupã contopirea acesteia cu sancþiunea de 1 an ºi 6 luni închisoare stabilitãprin sentinþa penalã nr. 269/1997 a aceleiaºi instanþe, s-a constatat cã rezultanta a fostexecutatã integral în perioada 28 august 1996 – 27 septembrie 1997.

Recursul inculpatului vizeazã, în principal, achitarea de orice penalitate, susþinândcã netemeinic a fost condamnat întrucât faþã de împrejurãrile concrete în care s-adesfãºurat activitatea infracþionalã, a avut reprezentarea cã bunul sustras era abandonatde partea civilã.


Notã: Critica nu este întemeiatã.


Din coroborarea declaraþiilor fãcute de cãtre celãlalt fãptuitor ºi martorii audiaþi încauzã, rezultã cã la data de 6 aprilie 1998, împreunã, pe timp de noapte ºi avândasupra lor un topor, coinculpaþii s-au deplasat în punctul de lucru aparþinând pãrþii civile– societate comercialã pe acþiuni –, cu intenþia de a sustrage cablu din cupru ºi a levalorifica drept fier vechi, la centrele speciale de colectare.

S-a probat de asemenea cã în momentul comiterii faptei, cablul însuºit fãrã dreptera montat la unul din cele 3 excavatoare, folosite în cariera de argilã, asigurândalimentarea acestuia cu curent electric, pe timpul zilei.

Ori, în atare situaþie, chiar dacã bunurile pãrþii civile nu erau supravegheate cudispozitiv de pazã special, este cert cã recurentul a avut posibilitatea sã realizeze cãacestea nu fuseserã abandonate ºi deci nu ieºiserã din sfera de dispoziþie, în sensulart. 216 Cod penal.

De altfel, chiar modalitatea în care a fost conceputã activitatea infracþionalã ºivalorificatã cantitatea de cablu sustras, formeazã convingerea cã el a acþionat alãturide celãlalt fãptuitor cu intenþia directã de prejudiciere a patrimoniului privat, în sensulart. 208 – art. 209 Cod penal.

7. Infracþiuni contra familiei. Abandonul de familie. Data epuizãrii rezoluþieiinfracþionale. Suspendare condiþionatã a executãrii pedepsei.

Prin sentinþa penalã nr. 598 din 25 mai 2000, Judecãtoria Târgoviºte a condamnatinculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracþiunea de abandon de familieprevãzut de art. 305 lit. c Cod penal.

Soluþia primei instanþe a fost menþinutã de Tribunalul Dâmboviþa, care prin deciziapenalã nr. 604 din 27 octombrie 2000 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Hotãrârile sus menþionate au fost recurate de acesta, susþinându-se cã sunt nelegaleºi netemeinice deoarece el urmeazã sã beneficieze de suspendarea condiþionatã aexecutãrii pedepsei, întrucât a achitat pensia datoratã minorei, în cuantumul stabilitpânã la data pronunþãrii instanþei de fond.


Notã: Critica este întemeiatã.În fapt s-a stabilit cã începând cu luna septembrie 1991, deºi a realizat venituri cu

caracter de permanenþã, recurentul nu a plãtit pensia de întreþinere, stabilitã prin hotãrârijudecãtoreºti definitive, pentru minora aflatã în îngrijirea mamei sale, cauzând unprejudiciu, calculat pânã la data judecãrii cauzei în fond, în sumã de 1.150.000 lei.

Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, cu declaraþia fãcutã în ºedinþã publicãîn faþa instanþei de recurs, se constatã însã cã dupã soluþionarea cauzei de prima instanþã,el a achitat în totalitate sumele datorate minorei cu acest titlu pânã la data de 15 mai2000, când s-a pronunþat sentinþa penalã atacatã.

Ori, din conþinutul art. 305 alin. 4 Cod penal, se determinã concluzia cã dacã pãrþilenu s-au împãcat iar în cursul judecãþii fãptuitorul îºi îndeplineºte obligaþiile faþã de copilulsãu minor, instanþa este obligatã sã pronunþe împotriva acestuia o condamnare cususpendarea condiþionatã a executãrii pedepsei, chiar dacã nu sunt întrunite cerinþeleart. 81 Cod penal.


Întrucât, infracþiunea de abandon de familie stabilitã în sarcina recurentului s-a epuizatprin soluþionare cauzei în fond de Judecãtoria Târgoviºte, iar dupã aceastã datã ºi maiînainte de judecarea cãii de atac exercitate, s-a fãcut dovada achitãrii în totalitate asumei de 1.150.000 lei, pensie de întreþinere restantã la acea datã, în raport deprevederile legale citate se va admite calea de atac exercitatã ca fiind întemeiatã.

8. Infracþiuni prin care se aduc atingere unor relaþii privind convieþuirea socialã.Proxenetismul. Laturã obiectivã. Acte de îndemnare ori înlesnire a practicãriiprostituþiei.

Proxenetul a fost condamnat prin sentinþa penalã nr. 1356 din 31 mai 2000 aJudecãtoriei Ploieºti pentru sãvârºirea infracþiunii de proxenetism prevãzutã de art. 329alin. 2 cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare ºi 2 aniinterzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 Cod penal.

Pentru a hotãrî astfel, pe baza probelor administrate, în esenþã, prima instanþã areþinut în fapt cã în perioada noiembrie 1999 – 26 ianuarie 2000, în înþelegere cu un altfãptuitor, acesta a îndemnat ºi ajutat o elevã sã întreþinã raporturi sexuale cu alþi bãrbaþi,în schimbul unor sume de bani, din care aceasta din urmã ºi-a asigurat existenþa peperioada cât a fost plecatã din domiciliul pãrinþilor sãi.

Soluþia a fost menþinutã de Tribunalul Prahova prin decizia penalã nr. 747 din 8septembrie 2000, respingându-se apelul declarat sub aspectul existenþei faptei ºivinovãþiei.

Hotãrârile sus menþionate au fost recurate, inculpatul susþinând în principal cã actelemateriale stabilite în sarcina sa nu realizeazã conþinutul infracþiunii de proxenetism,deoarece nu s-a fãcut dovada cã ar fi constrâns în vreun mod minora sã practiceprostituþia ºi nici cã ar fi obþinut beneficii din aceastã faptã.

(Decizia penalã nr. 1293-R din 15 noiembrie 2000)

Notã: Critica nu este întemeiatã.Analiza dispoziþiilor art. 329 alin. 2 Cod penal, determinã concluzia cã este realizat

conþinutul infracþiunii de proxenetism ºi atunci când fãptuitorul comite acte de instigareori înlesnire a practicãrii prostituþiei de cãtre o femeie, intermediindu-i în acelaºi scoplegãturi cu diferiþi bãrbaþi.

Aºadar, nu are relevanþã pentru existenþa infracþiunii cã autorul a exercitat sau nu ºiacte de constrângere ori a tras sau nu foloase de pe urma practicãrii prostituþiei, pentrucã atari împrejurãri constituie alte modalitãþi de sãvârºire a proxenetismului.

Prin declaraþiile date, în cursul procesului recurentul a recunoscut constant cã înconsideraþia raporturilor intime pe care le întreþinuse în anul 1999, în înþelegere cu un altfãptuitor minor, pe perioada noiembrie 1999 – ianuarie 2000, a îndemnat ºi înlesnitpracticarea prostituþiei pe raza municipiului Ploieºti, de cãtre prietena sa coinculpata minorã.

El a relatat cu lux de amãnunte modalitatea în care au conceput desfãºurareaactivitãþii infracþionale, acþiunile concrete comise pentru racolarea bãrbaþilor interesaþi,asigurarea locurilor pentru consumarea raporturilor sexuale, precum ºi tranzacþionareapreþurilor practicate de minorã ºi modul de folosire a sumelor obþinute, în final fiindnevoit sã accepte realizarea hotãrârii delictuoase în propriul sãu imobil, împrejurãri defapt ce nu puteau fi cunoscute decât prin percepere directã.


La rândul lor, atât ceilalþi participanþi cât ºi martorii audiaþi în cauzã au învederat cãraporturile sexuale au fost practicate urmare a înþelegerii cu recurentul inculpat, cunoscutdrept proxenetul minorei, el fiind acela care le-a oferit serviciile ºi încasa sumele pretinse.

Prin urmare, dovedindu-se prin mijloace de probã specifice consumãrii infracþiuniide proxenetism cã în perioada noiembrie 1999 – ianuarie 2000, recurentul alãturi de altfãptuitor a îndemnat ºi înlesnit practicarea prostituþiei de cãtre o minorã, obþinând ºifoloase de circa 300.000 lei fiecare, condamnarea sa în temeiul art. 329 alin. 2 cuaplicarea art. 75 lit. c Cod penal, este legalã.

9. Infracþiuni contra patrimoniului. Tâlhãria. Latura obiectivã. Coautorat.

Prin sentinþa penalã nr. 226 din 11 august 2000 Tribunalul Dâmboviþa a condamnatapelantul, alãturi de alþi doi fãptuitori, pentru sãvârºirea infracþiunii de tâlhãrie prevãzutãºi ped. de art. 211 alin. 2 lit. a ºi cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 10ani închisoare ºi 2 ani interzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 lit. a ºi b Cod penal.

Apelul declarat vizeazã reîncadrarea juridicã a faptei în furt calificat prevãzutã deart. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g ºi i Cod penal, susþinându-se cã sustragereabunurilor a fost comisã fãrã exercitarea vreunui act de violenþã, propriu.

(Decizia penalã nr. 462-A din 15 noiembrie 2000)

Notã: Motivul de apel nu este întemeiat.Este ºtiut cã în raport de prevederile art. 211 alin. 2 lit. a Cod penal, este realizat

conþinutul infracþiunii de tâlhãrie, sub forma coautoratului, ori de câte ori se probeazã cãsub raport subiectiv, fãptuitorii au acþionat cu intenþia directã ori indirectã de a-ºi însuºibunuri din patrimoniul persoanei folosind violenþa, ameninþarea ori punerea acesteia înneputinþa de a ºi le apãra.

Prin urmare, în caracterizarea juridicã a faptei este indiferentã împrejurarea cã partedintre aceºtia au exercitat numai acte de violenþã specifice acþiunii adiacente ce intrã încompunerea laturii obiective, iar alþii numai acte de sustragere, cât timp acceptându-seo atare acþiune conjugatã s-a realizat hotãrârea delictuoasã luatã prealabil.

În speþã, este de necontestat cã la data de 28 februarie 2000, întâlnindu-se înapropierea Haltei CFR Teiuº cei patru fãptuitori, între care ºi apelantul, au consumatbãuturi alcoolice, ocazie cu care s-au înþeles sã sustragã deºeuri din aluminiu aparþinândpãrþii civile SC ROMLUX SA Târgoviºte.

S-a probat de asemenea, cã pe baza acestei rezoluþii delictuoase în jurul orelor19.00 toþi patru s-au deplasat la depozitele pãrþii civile, unde la adãpostul întunericului,prin dizlocarea unei plãci din beton au pãtruns în curte reuºind sã sustragã circa 2 sacide deºeuri, pânã la sosirea paznicului.

Prin declaraþiile date, apelantul a recunoscut constant cã la momentul intervenþieiacestuia, ceilalþi doi fãptuitori se aflau la gardul imobilului, cã ei au încercat sã-i corupãoferindu-i bani ºi nereuºind unul dintre aceºtia i-a aplicat o loviturã de pumn la cap,frontal, dupã care conjugându-ºi acþiunile l-au imobilizat, legându-i mâinile ºi picioarelecu fâºii tãiate dintr-un sac de rafie.

Este real cã, la prezentarea materialului de urmãrire penalã cât ºi la cercetareajudecãtoreascã apelantul a retractat declaraþiile iniþiale susþinând cã el nu a participat laimobilizare, rezumându-se exclusiv la încãrcarea deºeurilor ºi transportul acestora lagardul unitãþii pentru a le preda coparticipanþilor.


Aceastã apãrare justificat nu a fost primitã de prima instanþã cât timp împrejurãrilerelatate în prima declaraþie, scrisã personal, confirmã susþinerile coinculpaþilor, secoroboreazã cu susþinerile pãrþii vãtãmate ºi exced mecanismului logic de imobilizare aunei persoane, inclusiv prin aplicarea unui cãuº la gurã, în condiþiile descrise fãrãparticiparea a cel puþin douã persoane.

Separat de aceasta, chiar realã fiind, cât timp apelantul nu a contestat prezenþa sala faþa locului în momentul constatãrii faptei de cãtre paznicul parte vãtãmatã,recunoscând cã a perceput direct atât agresarea cât ºi imobilizarea acestuia, ºi cã înacest context a continuat actele de sustragere, este cert cã sub aspect subiectivactivitatea lui s-a circumscris în modul de operare adoptat de coautor, el înþelegând sãfoloseascã acþiunile violente desfãºurate de coinculpaþi pentru definitivarea rezoluþieidelictuoase de furt, luatã anterior.

Prin urmare, dovedindu-se prin probe concludente ºi utile descoperirii sãvârºiriisustragerilor prin constrângere, la adãpostul întunericului ºi în participaþie, cã la data de28 februarie 2000, în jurul orelor 19.00 conjugându-ºi actele de violenþã ºi sustragere,fãrã drept, în înþelegere cu alþi fãptuitori, apelantul a deposedat partea vãtãmatã decirca 6 kg. deºeuri din aluminiu, condamnarea acestuia pentru infracþiunea de tâlhãrieprevãzutã de art. 211 alin. 2 lit. a ºi d Cod penal, este legalã.

III. Drept procesual penal. Partea generalã

10. Urmãrire penalã. Urmãrirea penalã fãrã punerea în miºcare a acþiunii penale.Restituirea dosarului ºi continuarea cercetãrii penale. Prezentarea materialuluide urmãrire penalã.

Prin sentinþa penalã nr. 168 din 17 octombrie 2000, Tribunalul Buzãu a condamnatinculpatul pentru infracþiunea de tâlhãrie prevãzutã de art. 211 alin. 2 lit. d ºi f cu aplicareaart. 74, art. 76 ºi art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 2 ani ºi 6 luni închisoare ºi1.700.000 lei cheltuieli judiciare cãtre stat.

În fapt, în esenþã s-a reþinut cã în noaptea de 10 iunie 1999, în jurul orelor 5,00, fãrãdrept a pãtruns în domiciliul pãrþii vãtãmate, de unde ºi-a însuºit trei pãsãri.

În timp ce se deplasa cu bunurile sustrase, a fost descoperit de un martor ºi pentrua-ºi asigura scãparea ºi a pãstra obiectul infracþiunii, l-a ameninþat cã-l va tãia,folosindu-se de un cuþit.

Prin apelul declarat, inculpatul a invocat, în principal, neregularitatea actului desesizare, susþinând cã urmãrirea penalã s-a desfãºurat cu încãlcarea dispoziþiilor art.253 ºi urm. Cod pr. penalã, el fiind trimis în judecatã pentru tâlhãrie prev. de art. 211Cod penal, deºi cercetarea penalã ºi prezentarea materialului s-au efectuat exclusivsub aspectul infracþiunii de furt calificat.


Notã: Din materialul dosarului se constatã cã într-adevãr în cauzã urmãrirea penalãa fost pornitã împotriva apelantului ºi cercetãrile s-au desfãºurat iniþial, sub aspectulinfracþiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 lit. g ºi i Cod penal, în care sens ladata de 11 noiembrie 1999 procurorul de pe lângã judecãtorie a efectuat o primãprezentare a materialului, constatând cã acesta nu recunoaºte comiterea faptei.


Ulterior acestei date însã, s-au efectuat noi acte de cercetare penalã, respectivrecunoaºterea inculpatului din grup ºi ascultarea a doi martori, astfel cã la data de 29martie 2000, s-a procedat la o nouã prezentare a materialului de urmãrire,reîncadrându-se fapta în prevederile art. 211 alin. 2 lit. d ºi f Cod penal.

Cu acea ocazie în prezenþa avocatului desemnat din oficiu, apelantul a precizat cãla data de 10 iunie 1999 nu a pãtruns în locuinþa pãrþii vãtãmate, nu i-a sustras pãsãrile,nu a ameninþat martorul ºi nici nu are vreo cerere de formulat.

Ori, faþã de aceastã situaþie, cât timp urmãrirea penalã s-a efectuat în cauzã, fãrãpunerea în miºcare a acþiunii penale, cât referatul de terminare a cercetãrilor s-a întocmitla data de 30 martie 2000, conþinând propunerea de inculpare pentru infracþiunea detâlhãrie, legal prima instanþã a apreciat regularitate rechizitoriului, dispoziþiile art. 253Cod pr. penalã, referitoare la prezentarea din nou a materialului în cazul schimbãriiîncadrãrii juridice datã prin rezoluþia iniþialã, respectându-se întocmai.

Aºadar, motivul principal de apel se va respinge ca neîntemeiat, neexistând temeilegal pentru restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii unor acte de urmãrirepenalã în sensul art. 333 C. pr. pen.

11. Probele ºi mijloacele de probã. Expertiza medico-legalã privind împrejurãrilecomiterii faptei. Tentativã de omor.

Apelantul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani ºi 6 luni închisoare ºi 2 aniinterzicerea drepturilor prevãzute de art. 64 lit. a, b ºi c Cod penal, pentru tentativã deomor prevãzutã de art. 20 rap. la art. 174 cu aplicarea art. 73 lit. b, art. 74 lit. a ºi c ºi art.76 lit. b Cod penal.

În fapt, în esenþã s-a reþinut cã, fiind provocat la data de 25 decembrie 1999, aplicato loviturã de cuþit pãrþii vãtãmate, provocându-i o plagã penetrantã în regiuneaabdominalã, care i-a pus în primejdie viaþa.

Prin apelul declarat inculpatul a susþinut cã existenþa faptei ºi vinovãþia s-au stabilitpe baza unui probatoriu incomplet, prima instanþã reþinând drept concludente concluziileunui certificat medico-legal, deºi în raport cu încadrarea juridicã datã faptei prin rechizitor,era obligatã sã administreze proba cu expertizã medico-legalã.

(Decizia penalã nr. 341-A din 28 august 2000)

Notã: Critica nu este întemeiatã.Din coroborarea dispoziþiilor art. 114 ºi art. 116 Cod pr. penalã, se determinã concluzia

cã în cazul tentativelor de omor administrarea probei cu expertizã medico-legalã nueste obligatorie, instanþele judecãtoreºti având cãderea sã aprecieze în ce mãsurã suntnecesare cunoºtinþele unui expert pentru lãmurirea unor fapte ori împrejurãri ale cauzei.

În speþã, este de necontestat cã la data de 25 decembrie 1999, inculpatul a lovit cuun cuþit în zona abdominalã pe partea vãtãmatã-intimat.

Din certificatul medico-legal eliberat la 12 ianuarie 2000 de Laboratorul Medico-LegalDâmboviþa, cu luarea în considerare ºi a fiºei de observaþie întocmitã de Spitalul Clinicde Urgenþã Bucureºti, rezultã cã în condiþiile descrise, aceasta a suferit o plagãabdominalã prin înjunghiere paraombilicalã stângã, hemoragicã, penetrantã ºi o altanepenetrantã incompletã de colon transversal (1/3 stânga) practicându-se laparatomieºi spitalizare pe perioada 26 decembrie 1999 – 4 ianuarie 2000.


S-a concluzionat totodatã cã leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cucorp tãietor, pot data din 25 decembrie 1996 ºi necesitã pentru vindecare 25-30 zile deîngrijiri medicale, viaþa fiindu-i pusã în primejdie.

Aceste concluzii nu au fost contestate de inculpat în faþa primei instanþe, avocatulsãu ales, – care-l asistã ºi în apelul exercitat –, înþelegând sã-ºi grefeze apãrarea pelipsa intenþiei de a ucide ce intrã-n compunerea laturii subiective a tentativei de omor,dedusã judecãþii, fãrã a solicita verificarea leziunilor traumatice prin expertizãmedico-legalã.

În atare situaþie, întrucât concluziile certificatului medico-legal privind regiuneacorporalã lezatã ºi instrumentul folosit în agresiune, – elemente esenþiale pentrucalificarea intenþiei de a ucide, indiferent de numãrul zilelor de îngrijiri medicale necesarepentru vindecare –, au fost confirmate prin declaraþiile apelantului ºi ale martorilor prezenþila locul faptei, legal tribunalul a apreciat cã pentru stabilirea situaþiei de fapt nu seimpunea efectuarea unei expertize medico-legale în condiþiile art. 116 Cod pr. penalã.

Rezultând aºadar cã, existenþa faptei ºi vinovãþia inculpatului s-au reþinut C. pr. pen.,motivul principal de apel se priveºte ca neîntemeiat urmând a se respinge.

IV. Drept procesual penal. Partea specialã

12. Executarea pedepselor. Întreruperea executãrii pedepsei închisorii.Împrejurãri speciale ce ar avea consecinþe grave pentru familia condamnatului.

Prin sentinþa penalã nr. 334 din 20 noiembrie 2000, Tribunalul Dâmboviþa a respinsca neîntemeiatã cererea formulatã conform art. 455 raportat la art. 453 lit. c C. pr. pen.,prin care condamnatul, deþinut în Penitenciarul Mãrgineni, a solicitat întrerupereaexecutãrii pedepsei de 18 ani închisoare aplicatã pentru infracþiunea de omor prin sentinþapenalã nr. 26/1998 a Tribunalului Teleorman.

Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut cã, situaþia materialã, vârsta ºi stareade sãnãtate a pãrinþilor sãi nu pot fi reþinute drept împrejurãri speciale de naturã adetermina întreruperea executãrii unei atari sancþiuni privative de libertate.


Notã: Soluþia este legalã.Într-adevãr, din conþinutul art. 455 rap. la art. 453 lit. c C. pr. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptã numai atunci când continuarea privãrii de libertate ar aveaconsecinþe grave, între altele, ºi pentru familia condamnatului.

Doctrina a opinat ºi instanþele judecãtoreºti au acceptat cã, în asemenea situaþietrebuie sã se facã dovada existenþei unor împrejurãri speciale anterioare ori concomitenteexecutãrii pedepsei ºi care prin natura lor sã poatã fi înlãturate pe o perioadã de 3 lunide zile, prin sistarea stãrii de deþinere ºi revenirea acestuia în familie.

În speþã, astfel cum s-a motivat, condamnatul executã o pedeapsã de 18 aniînchisoare aplicatã pentru o infracþiune deosebit de gravã, sãvârºitã împotriva vieþiipersoanei, sancþiune rãmasã definitivã prin decizia penalã nr. 2401/1999 a CurþiiSupreme de Justiþie.

Din ancheta socialã întocmitã de cãtre autoritatea tutelarã de la ultimul domiciliu,rezultã cã pãrinþii acestuia locuiesc într-un imobil cu dotare modestã, au venituri reduse,fiind pensionari ºi afectaþi de boli cronice specifice vârstei a III-a, întâmpinând realedificultãþi în asigurarea unui nivel de viaþã decent.


Se observã însã, cã atari împrejurãri sociale sunt anterioare începerii executãriipedepsei, iar prin natura lor nu ar putea fi înlãturate într-o perioadã de numai 3 luni dezile, acceptatã de legiuitor pentru întreruperea privãrii de libertate, familia condamnatuluiconstituind un caz social ce ar impune eventual intervenþia serviciilor specializate dincadrul autoritãþilor administrate competente.

Prin urmare, în raport de textul de lege expus, rezultã cã hotãrârea atacatã estedreaptã, iar apelul se va respinge ca nefondat în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen.

Jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului – continuitatesau schimbare?

dr. Marin VOICU preºedinte, C.Ap. Constanþa

1. Orientãri ºi caractere ale jurisprudenþei Curþii Europene a Drepturilor Omului.

În decursul celor peste 40 de ani (1959 – 1998 ) de activitate s-au conturat câtevaorientãri ale jurisprudenþei elaborate de Curte.

1.1. Tendinþa spre stabilitate ºi prudenþã s-a afirmat substanþial, fiind atestatã deunele cararctere marcante ale jurisprudenþei Curþii.

a. Primul este afirmarea “caracterului subsidiar” al mecanismului european decontrol, care nu înlocuieºte ºi nici nu anihileazã dreptul intern, acesta fiind principalulinstrument de protecþie a drepturilor ºi libertãþilor fundamentale, ci, doar, le completezã,la nevoie, ori îi remediazã deficienþele.

b. Al doilea, deosebit de important, priveºte recunoaºterea în favoarea statelor aunei anumite “marje de apreciere” în diverse materii reglementate de Convenþie.

c. În al treilea rând, jurisprudenþa are ºi alte caracteristici majore:- moderaþia cu care Curtea controleazã felul în care jurisdicþiile naþionale

interpreteazã ºi aplicã dreptul intern;- grija pentru respectarea anumitor tradiþii sau particularitãþi juridice ori situaþii de

fapt, proprii unui stat, unui grup de state sau unei regiuni, Convenþia neputând fiinterpretatã ca vrând sã le “ºteargã” sau sã le suprime cu uºurinþã;

- atenþia permanentã în a decide numai în lumina circumstanþelor ºi concepþiilorvremii, ºi nu recurgând la opiniile “la modã” astãzi;

- preocuparea, uneori criticatã de doctrinã, de a se limita, în principiu, la examinareaspeþei, fãrã a renunþa, bineînþeles, la inerpretarea Convenþiei in abstracto dacãaceasta se dovedeºte indispensabilã pentru rezolvarea litigiului ºi

- tendinþa de a evita tratarea problemelor lipsite de interes în cauzã sau “absorbite”de altele, pe care aceeaºi hotãrâre le-a tranºat deja.

1.2.Tendinþa spre fermitate a Curþii s-a manifestat divers, dar, sintetizat, este marcatãde trei factori sau caracteristici.

a. Curtea proclamã fãrã echivoc puterea pe care I-o atribuie art.19 din Convenþie,care se manifestã în fiecare din materiile reglementate de aceasta. Or, unele dintre eleating direct “centrii nervoºi ai puterii statale”, cum ar fi mãsurile de derogare, pe care


art.15 permite sã le ia în “caz de pericol public ce ameninþã viaþa naþiunii”. Curtea arecompetenþa sã se asigure de existenþa unei astfel de stãri de excepþie, ca ºi de întrunireacondiþiilor suplimentare de observat, între care nedepãºirea exigenþelor situaþiei,controlând, deci, riguros acel “domeniu rezervat” statelor contractante – “marja naþionalãde apreciere”.

Aceeºi problemã se pune, a fortiori, pentru deciziile interne pe timp normal. Curteaverificã, de exemplu, “necesitatea”, într-o societate democraticã”, a restricþiilor la dreptulla respectarea vieþii private sau la corespondenþã (art. 8§2), la libertatea de expresie(art.10§2) sau la libertatea de asociere (art. 11§2), regularitatea unei privãri de libertate(art. 5§1), caracterul “rezonabil” al duratei unei reþineri provizorii (art. 5§3) sau al uneiproceduri judiciare (art. 6§1), nediscriminarea în dreptul de a se bucura de drepturile ºilibertãþile protejate (art. 14) etc.

b. În mod progresiv, Curtea a pus în relief “autonomia” unei serii de concepte cefigureazã în Convenþie, de exemplu “drepturile ºi obligaþiile cu caracter civil” ºi “acuzaþiaîn materie penalã” (art. 6§1). Ea nu le interpreteazã într-o cauzã datã prin simpla trimiterela terminologia sau la semantica folositã în statul pârât, ci le atribuie un sens “european”valabil pentru fiecare din statele contractante. Un asemenea procedeu o ajutã sãpãstreze, ca indispensabilã, egalitatea de tratament între acestea din urmã ºi constituieunul din instrumentele sale specifice pentru elaborarea unei jurisprudenþe originale ºicoerente.

c. Prin mai multe hotãrâri, Curtea a consacrat principiul interpretãrii stricte a limitãriloradmise de Convenþie, consacrând ideea cã o limitare sau o reglementare nu trebuie sãatingã vreodatã “substanþa însãºi” a unui drept.

1.3. Curtea a fost preocupatã permanent ºi în mod special, de pãstrarea constantelorjurisprudenþei sale, ºi a rãmas cãlãuzitã de obiectul ºi scopul convenþiei, al cãror corolarviu îl constituie protecþia eficace a drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omuluiîntr-o societate democraticã.

2. Jurisprudenþa noii Curþi – continuitate sau schimbare?

În studiul sãu1 , elaborat, imediat dupã intrarea în vigoare a Protocolului 11 ºi instalareanoii Curþi, aducând un mãreþ omagiu lui L.E.Pettiti - <succesorul lui René Cassin ºi al luiP.H.Teitgen>- cunoscutul teoretician ºi analist al jurisprudenþei Curþii, Vincent Berger,relevã douã <idei principale ºi antinomice>: cea a continuitãþii jurisprudenþei ºi cea aschimbãrii sale.

2.1. Continuitatea rãspunde unor imperative majore ºi este determinatã de mai mulþifactori. Ea impune asigurarea ºi garantarea securitãþii juridice, precum ºi menþinereaprestigiului Curþii.

a) Realizarea, în continuare, a securitãþii juridice, presupune evitarea ºi limitareariscului <dezorientãrii ori destabilizãrii autoritãþilor naþionale>, accentuarea preocupãriide a se consolida previzibilitatea jurisprudenþei ºi egalitatea în faþa acesteia.

1 Vincent Berger – La nouvelle Cour Europeenne des Droits de l’homme : d’une jurisprudenceà l’autre?, în Melanges en hommage à Louis Edmond Pettiti, Ed. Bruylant, Bruxelles, 1998,p. 130 ºi urm.


Previzibilitatea jurisprudenþei <trebuie sã joace un rol util de stimulare sau de abþinereori înfrânare, dupã caz>, iar egalitatea în faþa jurisprudenþei, sã implice, în fapt, egalitateaîn faþa legii, atât a statelor, cât ºi a indivizilor. Primele trebuie, în primul rând, sã înþeleagãobligaþiile asumate prin Convenþie ºi sã execute cu promptitudine hotãrârile Curþii subsupravegherea Consiliului de Miniºtri.

Egalitatea indivizilor, între ei, în faþa jurisprudenþei nu admite ca aceasta sã fieoscilantã ori cu < mari variaþii raportate la moment sau perioadã>, cãci s-ar prejudiciaspiritul Convenþiei ºi, în mod direct, art.14 al acesteia.

b) În ceea ce priveºte asigurarea, ºi în viitor, a credibilitãþii Curþii, deci a Convenþieiºi a întregului mecanism de protecþie ºi control în raport cu alte sisteme de protecþieinternaþionalã, cu statele membre ºi cu opinia publicã, aceasta are mai mult un caracterpolitic, celelalte sisteme de protecþie internaþionalã sau regionalã a drepturilor omului,definindu-se, în bunã mãsurã, prin raportare la mecanismul de la Strasbourg, caracterizatprin rolul sãu de pionier.

c) continuitatea este, evident, asiguratã, îndeosebi, pe faptul cã reglementãrile(Convenþia, Protocoalele normative º.a.), sistemul de control însuºi, precum ºi persoanelecare-l fac sã funcþioneze au rãmas aceleaºi.

2.2. Schimbarea jurisprudenþei Curþii trebuie sã rãspundã cerinþelor mai noideterminând amploarea unei anumite probleme ºi intervenind cu o interpretare generalã.Aceastã tendinþã s-a remarcat în cei peste 2 ani de la instalarea noii Curþi, prin maimulte hotãrâri ale Marii Camere, unele exmeplificate de preºedintele Curþii, LuziusWildhaber, în discursul sãu din 25 ianuarie 2001, la ºedinþa solemnã consacratãdeschiderii anului judiciar. Hotãrârile Curþii trebuie sã fie caracterizate de claritate ºiprecizie ºi de stabilirea unor criterii pentru adoptarea unor metode de interpretare maiexacte din raþiuni de securitate juridicã ºi armonizarea hotãrârilor.

Schimbarea jurisprudenþei este, totodatã, facilitatã de anumiþi factori, cum ar fi:jurisprudenþa proprie, voinþa guvernelor, dispoziþiile instituþionale ºi contextul istoric almecanismului de control al Convenþiei.

Din jurisprudenþa Curþii lipsesc cauze ºi hotãrâri privind anumite drepturi garantateîn Convenþie, dupã cum existã ºi limite evidente în interpretarea evolutivã a Convenþiei,în funcþie de scopul ºi obiectul sãu.

Nu trebuie ignorat contextul istoric al noii Curþi ºi cu deosebire faptul, fãrã precedent,refritor la aderarea cvasitotalitãþii statelor europene ale Consiliului Europei ºi ratificarea,de cãtre acestea, a Convenþiei, inclusiv a Protocolului 11, care genereazã un nou tip decazuisticã, de o largã diversitate (în prezent 43 de state sunt membre ale C.E. cuprinzândo populaþie de peste 800 milioane de oameni, alaþi, deci, în jurisdicþia Curþii Europene).

În concluzie, continuitatea jurisprudenþei este afirmatã de noua Curte, caremoºteneºte, fãrã ezitare, interpretarea supremã a Convenþiei Europene a DrepturilorOmului, subliniindu-i, de-a lungul anilor, bogãþia ºi supleþea.

3. Examen teoretic succint al jurisprudenþei Curþii Europene a DrepturilorOmului privind protecþia dreptului de proprietate ( art. 1 – Protocolul nr. 1 laConvenþie )

Singurul drept cu caracter economic din Convenþie este prevãzut, astfel, în art. 1 dinProtocolul 1: “Orice pesoanã fizicã sau moralã are dreptul de a-i fi respectate bunurile.


Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publicã ºi încondiþiile prevãzute de lege ºi de principiile generale de drept internaþional.

Dispoziþiile precedente nu aduc atingere dreptului pecare îl au statele de a adoptalegile pe care le considerã necesare, în scopul reglementãrii uzului de bunuri, înconformitate cu interesul general sau pentru asigurarea plãþii impozitelor sau altorcontribuþii sau amenzi.”

Textul este aplicabil, deci, de fiecare datã când existã o ingerinþã în exercitareaacestui drept, prin mãsuri ce þin de transferul, de interzicerea sau de limitarea dreptuluipersoanei de a dispune de bunul sãu de prejudiciile diverse cu caracter direct sauindirect. De fiecare datã trebuie sã se examineze dacã ingerinþa în cauzã încalcã art.1.În acest sens, Curtea Europeanã a constatat cã textul conþine “trei norme distincte”:prima – “cu caracter general”, enunþã principiul respectãrii proprietãþii ºi este explicitatãîn prima frazã a primului alineat; a doua (a doua frazã a primului alineat) vizeazã privareade proprietate ºi o supune anumitor condiþii; a treia (al doilea alineat) priveºtereglementarea folosinþei bunurilor în conformitate cu interesul general, recunoscându-lestatelor dreptul de a pune în aplicare legile pe care le considerã necesare în acestscop. Curtea a arãtat cã aceste trei norme nu sunt în totalitate, distincte; prima frazãconþine o garanþie generalã a dreptului de proprietate, la care celelalte norme aduc ocalificare sau o limitare, dar acestea din urmã trebuie interpretate în funcþie de primulprincipiu.

3.1. Garantarea dreptului de proprietatePrincipiul conform cãruia orice persoanã are dreptul sã-I fie respectate bunurile

guverneazã întreaga interpretare a dispoziþiilor din art.1.a. prin termenul “bunuri” Convenþia extinde dreptul de proprietate într-o sferã cel

puþin la fel de largã ca ºi cea reþinutã în dreptul internaþional public general. În hotãrâreaMarckx, Curtea a precizat urmãtorele:

“Recunoscând fiecãrei persoane dreptul de a-I fi repectate bunurile, art.1 garanteazã,în esenþã, dreptul de proprietate. Cuvintele “bunuri”, “proprietate”, “folosinþa bunurilor”implicã reflecþii ºi analizã.

Bunurile vizate sunt bunuri mobile sau imobile, miºcãtoare sau nemiºcãtoare. Poatefi vorba de o creanþã, de pãrþi sociale, de brevete sau de un drept public patrimonial. Deasemenea, în cazul Van Marle, Curtea a considerat cã acea clientelã ce se analizeazãca o valoare patrimonialã constituie un “bun”; în alte hotãrâri, Curtea a precizat:“Convenþia are drept scop protejarea drepturilor, nu teoretice sau iluzorii, ci concrete ºiefective”, iar câmpul sãu de aplicare tinde spre o protecþie realã ºi concretã a individului.Prin ea, art. 1 are drept scop asigurarea unor garanþii reale, practice ºi efective aledreptului de proprietate. În acest sens, Curtea a decis, pentru a aprecia asupra existenþeiunei ingerinþe în dreptul de proprietate – chiar în absenþa privãrii de un bun – cã trebuiesã cerceteze, “dacã s-a menþinut un echilibru între exigenþele interesului general alcomunitãþii ºi imperativele apãrãrii drepturilor fundamentale ale individului. Inerent pentruîntreaga Convenþie, scopul de a realiza un astfel de echilibru se reflectã, de asemenea,în structura art. 1”.

b. Or, unul din elementele fundamentale reþinute sub acest aspect, ca fiind susceptibilde a altera acest echilibru, este lipsa unei dispoziþii referitoare la despãgubirea închestiune, fiind dificil de a lua în considerare o garanþie efectivã a dreptului de proprietate


în lipsa unui asemenea drept de indemnizaþie, ceea ce capãtã un aspect aparte atuncicând este vorba de o privare stricto senso a “bunului”. Evident cã mãsurile ce aducatingere proprietãþii nu trebuie sã fie arbitrare, nici contrarii prevederilor art. 17, 18(interzicerea deturnãrii de putere) ºi 14 (principiul de nediscriminare).

c. Curtea a aplicat constant aceste principii, speþa Sporrong ºi Lönnroth contra Suediei(1982) fiind relevantã, în acest sens.

Imobilele reclamanþilor fãcuserã obiectul unui ordin de expropriere în cadrulreamenajãrii centrului din Stockholm. Aceastã autorizaþie, acordatã pe timp limitat,permite începerea procedurii judiciare privind fixarea indemnizaþiei, astfel încât imobilelereclamanþilor au fost ameninþate de exprorpriere timp de 23, respectiv 8 ani. Proprietariisusþin, în principal, cã menþinerea pemisului ºi a interdicþiei de construire, timp îndelungat,constituie o atingere adusã dreptului de a le fi respectate bunurile.

Permisele de expropriere au lãsat intact, fãrã îndoialã, din punct de vedere juridic,dreptul reclamanþilor de a dispune ºi a se folosi de bunurile lor. Totuºi, acestea auredus extrem de mult posibilitatea practicã de a-l exercita ºi, aducând atingere esenþeiînsãºi a proprietãþii, aceasta din urmã devine precarã ºi revocabilã.

Pe de altã parte, interdicþiile de construire au limitat dreptul reclamanþilor de folosinþãa bunurilor lor ºi au agravat consecinþele rezultate de pe urma prmiselor de expropriere,astfel cã a existat o ingerinþã în dreptul de proprietate al reclamanþilor.

Curtea constatã inaplicabilitatea celei de-a doua fraze a primului alineat care priveºtecondiþiile privãrii de proprietate: în speþã, nu a fost fãcutã nici o expropriere, iar starealitigioasã nu echivala cu o “expropriere de fapt”, fãcând situaþia proprietarilor foartedificilã.

În ceea ce priveºte al doilea alineat, acesta privea interdicþiile de construire, dar nuera aplicabil permiselor de expropriere. Acestea din urmã nu doreau sã limiteze sau sãcontroleze “folosinþa bunurilor”; ele reprezentau o etapã iniþialã în procesul de privarede proprietate.

Pentru a aperecia dacã principiul general de respectare a proprietãþii nu a fost încãlcatCurtea a cercetat dacã a fost menþinut un echilibru just între exigenþele generale alecomunitãþii ºi imperativele apãrãrii drepturilor fundamentale, constatând cã în mod“natural într-un domeniu atât de complex ºi dificil ca amenajarea marilor oraºe, statelecontractante sã se bucure de o mare marjã de apreciere în conducerea politicii lorurbanistice. Ea nu ar trebui sã renunþe pentru aceasta la control ºi are autoritatea de averifica dacã echilibrul dorit a fost pãstrat astfel încât sã fie compatibil cu dreptulreclamanþilor de a le fi respectate bunurile” în sensul primei fraze art. 1 (a se vedea par.69 din hotãrâre).

3.2. Condiþiile privãrii de proprietateCea de-a doua frazã din alinetul 1 al art. 1, vizeazã în special, cazurile de transfer

sau de privare de proprietate în urma unei exproprieri, a unei naþionalizãri º.a.

3.2.1. Aspecte generaleÎn cazul James ºi cel al naþionalizãrii în Regatul Unit, Comisia ºi Curtea au determinat

exigenþele Convenþiei: o privare de proprietate trebuie sã rãspundã unui scop de utilitatepublicã ºi sã fie realizatã în condiþiile prevãzute de lege ºi de principiile generale dindreptul internaþional. Ea atrage dupã sine obligaþia de despãgubire.


a. Conformitatea cu utilitatea publicã.Obiectul de utilitate publicã este elementul care legitimeazã ingerinþa în dreptul de

proprietate ºi priveºte motivele privãrii de peoprietate, Curtea lãsând statului în cauzã omarjã mare de apreciere.

Autoritãþile statale vor fi cele ce vor stabili, în primul rând, nevoia realã a mãsurii deprivare. Atunci când este autorizatã ingerinþa în drepturile protejate de cãtre Convenþie ,pentru un scop legitim, nu numai cã ingerinþa trebuie sã vizeze acest scop, dar trebuiesã existe ºi o proporþie între aceastã ingerinþã ºi scopul urmãrit. Contrar anumitor dispoziþiiale Convenþiei (art. 8 – 11) ce reclamã sã se facã dovada unei “necesitãþi”, art. 1 cerepur ºi simplu sã existe “o legãturã rezonabilã de proporþionalitate între mãsura derogatoriede la dreptul protejat ºi scopul urmãrit”.

Statele dispun, aºadar, de o marjã mare de apreciere. Practica judiciarã sau arbitralãinternaþionalã confirmã tendinþa de a se exercita un control minim asupra “cauzei deutilitate publicã” invocatã de un stat, în special în domeniul naþionalizãrii, pe baza unorcriterii politice, sociale ºi economice foarte diverse.

b. Conformitatea cu legeaPrivarea de proprietate trebuie sã aibã loc “în condiþiile prevãzute de lege”. Dreptul

intern este, deci, inclus în Convenþie, din care face parte integrantã. Aceastã condiþienu reprezintã simpla trimitere la dreptul intern.

Ea presupune, în primul rând, existenþa ºi respectarea normelor de drept intern,suficinet de accesibile ºi precise în ceea ce priveºte procedura ºi cãile de atac eventuale.Astfel, în aplicarea art. 1 se cere ca legea sã defineascã nu numai dreptul de expropriere,dar ºi condiþiile în care sã se realizeze, cum ar fi: despãgubirea, cu un grad de precizierezonabil. În plus, aceste condiþii trebuie sã fie conforme cu Convenþia, în totalitatea ei,ºi sã nu fie arbitrare.

c. Dreptul la despãgubire Curtea a decis, în mod constant, cã existã în textul art. 1 un drept intrinsec la

indemnizaþie în cadrul privãrii de proprietate, atunci când despãgubirea este necesarãîn vederea respectãrii proporþionalitãþii între ingerinþa în dreptul individului ºi “utilitateapublicã”. Dreptul naþional va fi cel care va fixa, pentru orice tip de privare de proprietate,condiþiile conforme cu aceste exigenþe.

Cu toate cã textul art. 1 nu prevede limpede cã “ art. 1 cere implicit, ca regulã generalã,plata unei compensaþii în cazul privãrii de proprietate pentru orice persoanã aparþinândunui stat contractant”…Curtea aratã cã în sistemele juridice ale statelor contractante, oprivare de proprietate pe motiv de utilitate publicã nu se justificã fãrã plata uneiindemnizaþii.

“În absenþa unui principiu analog, art. 1 nu va asigura decât o protecþie iluzorie ºiineficientã a dreptului de porprietate”. Nu este suficient ca o privare de proprietate sãpriveascã un obiectiv legitim de utilitate publicã; trebuie sã existe un raport deproporþionalitate între mijloacele folosite ºi scopul vizat.

În cazul naþionalizãrii britanice, Curtea a adoptat acelaºi raþionament atunci când astabilit standardele referitoare la condiþile de reparaþie a prejudiciilor suferite: “fãrã plataunei sume rezonabile în raport cu valoarea bunului, o privare de proprietate constituie ogravã atingere ce nu se poate justifica din punct de vedere al art. 1”. Acesta nu garanteazãtotuºi dreptul la o compensaþie integralã, întrucât obiectivele legitime de “ utilitate publicã”,


chiar dacã urmãresc mãsurile economice sau de justiþie socialã, pot justifica oindemnizare inferioarã faþã de piaþã. Curtea recunoaºte cã nivelul indemnizaþiei poatevaria, sub rezeva respectãrii unui echilibru just, fie cã este vorba de naþionalizare, fie dealte forme de privare de proprietate, dar, în acest domeniu, autoritãþile naþionale aulatitudinea, în egalã mãsurã, de a stabili modalitãþile de indemnizare. Curtea controleazãdacã statul nu îºi îndeplineºte atribuþiile în aprecierea acesteia.

d. Conformitatea cu principiile generale de drept internaþionalFãrã îndoailã, asemenea principii sunt astãzi extrem de discutabile, în special în

cadul instaurãrii unei noi ordini economice.Dar, problema esenþialã ce a fost ridicatã în faþa organismelor din Strasbourg priveºte

aplicabilitatea acestor principii. Pot fi ele invocate de cetãþenii statului respectiv împotrivaunei mãsuri de privare de proprietate sau servesc doar drept mijloace de apãrare pentrucetãþenii strãini?

Curtea a ajuns la concluzia cã principiile generale de drept internaþional nu se aplicãexproprierii unui cetãþean “propriu” de cãtre statul sãu.

e. Exemplu de hotãrâre ilustrând principiile statornicite de Curte: Hotãrârea Lithgow ºi alþii c.Regatului Unit ( 8 iulie 1986 )Acest caz priveºte 7 cereri individuale introduse la Comisia Europeanã a Drepturilor

Omului, între 1977 ºi 1981, în legãturã cu naþionalizarea fãcutã în Regatul Unit în temeiullegii din 1977 asupra industriei construcþiilor aeronautice ºi navale. Întreprinderilenaþionalizate în cauzã au devenit proprietate de stat în 1977 ºi au fost plãtite indemnizaþiicelor în chestiune. Reclamanþii estimeazã, în esenþã, cã sumele plãtie, în fiecare caz,au fost insuficiente ºi discriminatorii, invocând încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.

Curtea constatã cã reclamanþii au fost, în mod evident, “privaþi” de proprietatea lor însensul celei de-a doua fraze a art. 1. Aceasta examineazã, în primul rând, importanþaexigenþelor respectivei fraze – sunt principiile generale pe care le-am expus mai sus –înainte de a cereceta dacã ele au fost îndeplinite.

În speþã, era dificil de a nu admite cã naþionalizãrile nu rãspundeau unui obiectiv deutilitate publicã. Curtea trebuia, totuºi, sã examineze dacã condiþiile despãgubiriiprevãzute de legea din 1977 ºi maniera în care ele au fost aplicate au reuºit sã impunãreclamaþilor o sarcinã disproporþionatã ºi exorbitantã, depãºind ceea ce ar putea ficonsiderat, în mod raþional, drept legitim, în lumina obiectivelor de interes public. Eatrebuia, deci, sã stabileascã dacã condiþiile fixate de guvernul responsabil cunaþionalizarea, rãmâneau sau nu, în marja de apreciere autorzatã de art. 1 din ConvenþiaEuropeanã.

În acest sens, Curtea trebuia sã-ºi concentreze atenþia asupra modului de evaluareºi asupra alegerii perioadei de referinþã.

e.1. Metoda de evaluareLegea din 1997 prevedea cã acþiunile societãþilor naþionalizate sã fie evaluate colectiv

în cadrul procedurilor în care intervine, pe de o parte, un reprezentant al acþionarilor înnumele tuturor acestora ºi, pe de altã parte, ministrul; în pofida acordului, valoarea afost stabilitã prin arbitraj. Puterea fiecãrui acþionar se exercita în cadrul adunãrii generale,ce are dreptul de a-ºi revoca reprezentantul. Dreptul personal al fiecãrui individ laindemnizaºie era, în esenþã, dreptul de a-ºi primi partea din indemnizaþia datoratã foºtiloracþionari. Comisia ºi Curtea estimeazã cã acest demers era perfect rezonabil.


Pe de altã parte, metoda de evluare a acþiunilor necotate se baza pe calculul fãcut lacursul unei burse ipotetice. Reclamanþii criticã aceastã metodã ºi susþin cã ar fi fost maiindicat sã se evalueze preþul pe care l-ar fi atins acþiunile lor în caz de înþelegere întreprsoanele particulare, dar Curtea considerã cã:

“În ciuda complexitãþii unui sistem ce conduce, în scopul evaluãrii lor, la tratareaacþiunilor necotate la bursã ca ºi cum ar fi cotate, Curtea aratã cã demersul adoptatprezenta un avantaj net. Bazat pe opinia cã un investitor la bursã putea considera cã sepoate face acest lucru în cadrul societãþii în chestiune, ea permitea a lua în considerare,într-un mod obiectiv, totalitatea elementelor pertinenete printre care: beneficiile trecuteºi previzibile, rata dividendelor ºi preþul oricãrei acþiuni comparabile. În plus, acest lucrua fost demonstrat în trecut, în special în cadrul legii britanice din 1949 ºi 1967 referitoarela siderurgie”( hot.,par. 128)

Diferenþa între demersul propus de guvern ºi cel preconizat de recalmanþi nu esterelevantã pentru a trage concluzia cã Regatul Unit a acþionat într-un mod neraþional ºiºi-a depãºit marja sa de apreciere, iar alegerea metodei preferate de statul în cauzãpermitea ca toate societãþile naþionale cotate sau nu la Bursã, sã fie evaluate conformaceloraºi criterii.

e.2. Perioada de referinþãLegea din 1977 prevedea cã pentru calculul indemnizaþiei trebuie apreciatã valoarea

acþiunilor în primele 6 luni, dinainte de luna februarie 1974. Or, în drept, transferulproprietãþii acþiunilor a avut loc cel puþin dupã 3 ani.

Reclamanþii cereau ca indemnizaþiile sã fie calculate pe baza acþiunilor în ziuaefectuãrii transferului, întrucât metoda guvernului conþinea un element inechitabil deretroactivitate ºi nu þinea seama de creºterea valorii acþiunilor în cauzã, precum ºi derata inflaþiei dupã aceastã perioadã de referinþã. De fapt, era clar cã acele condiþii stabilitede legea din 1977 nu erau destinate sã conducã la obþinerea unei indemnizaþii egale cuvaloarea acþiunilor la data transferului proprietãþii.

Curtea reia ºi analizeazã argumentele guvernului dornic sã aleagã o perioadã derefrinþã cât mai recentã cu putinþã, “fãrã a fi atipicã, ºi în timpul cãreia anunþareanaþionalizãrii ºi a modalitãþilor de indemnizare sã nu poatã conduce la scãderea valoriiacþiunilor, experienþã ce aratã cã un asemenea anunþ riscã sã se repercuteze asupravalorii bunurilor, doar o datã sau o perioadã de referinþã anterioarã pretându-se la oevaluare obiectivã liberã de asemenea contingenþe.” Ea adugã cã “practica internaþionalãnu aratã cã ziua transferului era singura ce putea servi drept bazã pentru evaluare.Pentru aceste motive, alegerea perioadei de referinþã nu pãrea incompatibilã, în principiu,cu art.1.”

Þinând cont de acestea, Curtea estimeazã cã statul nu ºi-a depãºit marja de apreciere,atunci când nu a luat în considerare faptele noi intervenite între 1974-1977 în situaþiasocietãþilor în cauzã, nici atunci când a exclus de la indemnizaþie orice element cecorespundea plus-valorii participaþiilor importante ale reclamanþilor.

Ca ºi Comisia, Curtea recunoºtea cã nu existã nici o îndoialã cã s-a scurs o perioadãde timp considerabilã între perioada de referinþã ºi ziua achiziþionãrii. Dar, aceastãîntârziere era în mare mãsurã imputabilã mecanismelor procesului legislativ democratic.Pe ansamblu, Curtea estimeazã cã nu a fost încãlcat, în nici o privinþã, art. 1 dinProtocolul 1.


“Dar este oare legitim ca acþionarii sã suporte “îngheþul” valorii proprietãþii lor operioadã atât de îndelungatã încât aceºtia sã fie privaþi de valoarea “efectivã” pe care oaveau în momentul în care au fost deposedaþi din punct de vedere juridic de acþiuni?Desigur cã trebuie sã distingem în aceastã soluþie diferenþa de regim, posibil legitimã,între naþionalizare, “procesul juridico-politic” ºi sechestrarea individualã a unui bun.Trebuie, de asemenea, sã recunoaºtem cã art. 1 din Protocolul adiþional acordã statului,în caz de naþionalizare, o marjã de apreciere destul de mare, Convenþia nereprezentândîn acest domeniu decât un “standard minim” destinat doar sancþionãrii abuzurilor celemai grave, fiind vorba întotdeauna de cetãþenii statului în cauzã.”1

3.3. Dreptul la folosinþa bunurilorAlin. 2 al art. 1 stipuleazã: “dispoziþiile precedente nu aduc atingere dreptului pe

care îl au statele, acela de a pune în aplicare legile pe care le considerã necesare învederea reglementãrii folosinþei bunurilor, în conformitate cu interesul general sau pentruasigurarea plãþii impozitelor sau a altor contribuþii sau amenzi”.

Aceastã dispoziþie acordã, deci, statului, puteri foarte mari, fie cã este vorba dereglementarea folosinþei bunurilor sau de cea a plãþii impozitelor sau a altor contribuþii,chiar dacã astfel se aduce atingere, indirect, proprietãþii. În cazul Handyside, Curtea aestimat cã statele erau “singurele ce puteau hotãrî asupra necesitãþii ingerenþei”. Încazul Marckx, Curtea precizeazã cã cel de-al 2-lea alineat erijeazã statele contractanteîn judecãtori unici ai necesitãþii unei asemenea legi”. În acest cadru, sarcina Curþii constãîn examinarea legalitãþii restricþiei, a conformitãþii ei cu interesul general ºi caracterul eiadecvat în scopul urmãrit.

Trebuie sã existe mereu o bazã legalã, în scopul de a evita o ingerinþã “arbitrarã“ îndreptul de proprietate. Curtea trebuie, deci, sã verifice mereu legalitatea ºi obiectivulmãsurilor de aplicare a Legii. Astfel, ea va fi obligatã sã examineze dacã statul a respectatlimitele impuse de aceastã lege; pe scurt, dacã dreptul intern a fost corect aplicat.

În plus, însãºi legea sau mãsurile ei de aplicare nu trebuie sã fie contrare altorprincipii stabilite de Convenþie, cum ar fi art. 14, 17 ºi 18 coroborate cu art. 1 din Protocoluladiþional.

Un exemplu evident este furnizat de hotãrârea Marckx.Reclamanþii invocau în special violarea art. 1 din Protocolul 1, considerat izolat ºi

coroborat cu art. 14 din Convenþie (nediscriminare), în mãsura în care Paula Marckx nuputea dispune în mod liber de bunurile sale, în favoarea fiicei ei. Curtea admiteaplicabilitatea art. 1 întrucât dreptul de a dispune de propriile bunuri constituie “un elementtradiþional fundamental al dreptului de proprietate”. Aºa fiind, ea constatã cã interesulgeneral poate în anumite cazuri, sã conducã legislatorul “sã reglementeze folosinþabunurilor în domeniul liberalitãþilor între vii sau în caz de moarte”, iar restricþia atacatãnu încalcã Protocolul nr. 1. Totuºi, aratã Curtea, acest lucru merge doar pentru mamelecelibatare, nu ºi pentru femeile cãsãtorite. Curtea estimeazã cã aceastã distincþie, înapãrarea cãreia guvernul nu avanseazã nici un argument aparte, dezvãluie un caracterdiscriminatoriu: “Având în vedere art. 14 din Conveþie, ea nu înþelege pe ce ‘interesgeneral’, nici pe ce justificare obiectivã ºi rezonabilã se bazeazã un stat atunci când

1 Gérard Cohen JONATHAN – “La Convention Européenne des Droits de l’Homme », Ed.Presses Universitaires D’Aix – Marseille et Economica, Paris, 1989, pag. 533.


limiteazã dreptul, pentru o mamã celibatarã, de a oferi copilului sãu un dar sau un legat,în ciuda faptului cã femeia cãsãtoritã nu se loveºte de o piedicã analogã”. Deci, a fostîncãlcat art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.

Conformitatea cu interesul general este a 2-a condiþie susceptibilã de a justifica oprejudiciere indirectã a bunurilor. Existã o micã diferenþã între “utilitatea publicã” ºi“interesul general”, aceastã a doua noþiune fiind uneori prezentatã ca având o importanþãmai mare decât prima ºi acordând fiecãrui stat o marjã de apreciere ºi mai mare. Peacest temei, instanþele din Strasbourg sunt pur ºi simplu obligate sã verifice dacã omãsurã restrictivã determinatã prezintã o asemenea finalitate de interes general ºi nueste arbitrarã.

Dar, aºa cum a statuat constant jurisprudenþa, pentru art. 1 în ansamblul lui, principiulde proporþionalitate se aplicã în egalã mãsurã în acest domeniu, Statul fiind obligat sãfacã dovada unei “necesitãþi” în sensul în care aceastã dovadã este cerutã de paragraful2 al art. 8-11 ale Convenþiei.

Curtea de Apel Ploieºti – Drept privat

Conf.dr. Monna-Lisa BELU MAGDOjudecãtor, vicepreºedinte

1. CASE NAÞIONALIZATE – Acordare de mãsuri reparatorii în baza L. 112/1995– Acþiune ulterioarã în revendicarea imobilului – Inadmisibilitate

Curtea de apel a respins recursul reclamanþilor ºi a menþinut decizia tribunalului,prin care, urmare a admiterii apelului Consiliului Local Ploieºti, a schimbat sentinþa ºipe fond a respins ca inadmisibilã acþiunea în revendicare.

În considerentele celor douã decizii s-a reþinut cã reclamanþii au optat pentru stabilireamãsurilor reparatorii prevãzute de Legea 112/1995, folosind calea prevãzutã de aceastãlege prin cererea adresatã Comisiei, astfel cã nu mai pot folosi în acelaºi timp ºi procedurade drept comun a acþiunii în revendicare prin care se urmãreºte sã se constatenelegalitatea naþionalizãrii.

S-a mai reþinut cã cele douã cereri ale reclamanþilor au temeiuri juridice diferite ºianume: hotãrârea Comisiei judeþene de aplicare a L. 112/1995, care conferã o mãsurãreparatorie bazatã pe existenþa titlului de proprietate al statului asupra imobilului ºiacþiunea în revendicare, care exclude existenþa titlului legal de proprietate al statului.

Curtea de apel a respins susþinerea recurenþilor cum cã, printr-o atare soluþie atribunalului, se limiteazã în mod arbitrar dreptul de petiþionare ºi accesul la justiþie.

S-a considerat cã tribunalul, prin soluþia pronunþatã, a þinut seama ºi a aplicat principiulelecta una via menþinând acea hotãrâre pronunþatã ca urmare a exercitãrii cãiiadministrativ-jurisdicþionale aleasã de petiþionar, pe care o putea ataca în justiþie fiindîn totalã concordanþã cu dispoziþiile legale în materie.

(C.Ap. Ploieºti, s.civ., dec. 3875/1999 )

Notã: Potrivit art. 1 L. 112/1995, foºtii proprietari persoane fizice ai imobilelor cudestinaþia de locuinþe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane


juridice dupã 6 martie 1945 ºi care se aflau în posesia statului sau a altor persoanejuridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiazã de mãsurile reparatorii prevãzute delege. De aceste prevederi beneficiazã, conform art. 1 al. 2 ºi moºtenitorii foºtilorproprietari. Aceste persoane beneficiazã conform art. 2 L. 112/1995 de restituirea înnaturã prin redobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiescîn calitate de chiriaºi sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primescdespãgubiri.

Prin alin. 2 al art. 1 din Normele metodologice de aplicare a L. 112/1995 se statueazãcã locuinþele care au fost preluate de stat în fapt, în condiþiile inexistenþei unei reglementãrilegale care sã reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului,sunt considerate ca fiind trecute fãrã titlu în proprietatea statului ºi nu intrã sub incidenþaL. 112/1995. În privinþa acestor categorii de locuinþe, printr-un text de lege cadru, art. 6L. 213/1998 s-a consfinþit ceea ce jurisprudenþa prefigurase, calea restituirii lor prinacþiunea în revendicare.

Al. 2 al art. 6 L. 213/1998 statueazã cã bunurile preluate de stat fãrã titlu valabil,inclusiv cele obþinute prin vicierea consimþãmântului, pot fi revendicate de foºtii proprietarisau succesorii acestora, dacã nu fac obiectul unor legi speciale de reparaþie. Instanþeleau fost învestite cu competenþa de a stabili valabilitatea titlului aparþinând statului.

Foºtii proprietari au dreptul de a opta între mãsurile reparatorii instituite de L. 112/1995, folosind calea prevãzutã de aceastã lege prin cererea adresatã comisiei constituiteîn temeiul L. 112/1995, sau calea acþiunii în revendicare, dupã cum locuinþa a trecut înproprietatea statului cu titlu sau fãrã titlu. Cele douã cereri au temeiuri juridice totaldiferite, unul cu caracter reparator, bazat pe existenþa titlului legal de proprietate alstatului, iar celãlalt, revendicarea, care exclude existenþa titlului ori a titlului valabil alstatului. Aceste acþiuni nu pot fi utilizate concomitent sau succesiv, deoarece s-ar ajungela pronunþarea unor hotãrâri ireconciliabile, contradictorii în privinþa unuia ºi aceluiaºiimobil. De aceea, în mod corect s-a motivat, recurgându-se la un principiu de dreptcunoscut electa una via, cã, o datã aleasã o cale de cãtre fostul proprietar, el nu poateuza ºi de o a doua cale pentru restituirea imobilului, dacã una din acestea a fost admisã,întrucât temeiurile acestor cãi sunt ireconciliabile.

Mãsura revendicãrii imobilului este posibilã numai în cazul în care Comisia de aplicarea L. 112/1995 a pronunþat o hotãrâre de respingere a cererii, pe motiv cã nu existã titluvalabil în favoarea statului sau când procedurile administrative reglementate de L. 112/1995 de restituire în naturã sau acordare a despãgubirilor sunt suspendate de dreptpânã la soluþionarea definitivã ºi irevocabilã a acþiunii în revendicare.

În speþã, procedura administrativã nu a fost suspendatã, ci, dimpotrivã, Comisiajudeþeanã de aplicare a L. 112/1995 pronunþase o hotãrâre rãmasã irevocabilã prindecizia tribunalului, de acordare a despãgubirilor, la data promovãrii acþiunii înrevendicare. Existenþa primei hotãrâri constituia un fine de neprimire a celei de-a douaacþiuni.

Respingerea cererii întemeiatã pe procedura L. 112/1995 de restituire a imobilului înnaturã, nu poate motiva utilizarea acþiunii în revendicare, nu numai cã, aºa cum s-a maispus, temeiurile celor douã acþiuni sunt diametral opuse, dar ºi pentru cã petiþionaruls-ar afla în posesia a douã hotãrâri, de naturã a-l îmbogãþi fãrã temei, una de acordarea mãsurilor reparatorii sub forma despãgubirilor, iar cea de-a doua de restituire aimobilului pentru care au fost deja acordate despãgubiri.


Existenþa a douã titluri ar crea reale dificultãþi mai cu seamã atunci când executareaunuia din ele s-a finalizat, întrucât nu ar mai exista cãi legale de desfiinþare a celuilalt,exercitarea contestaþiei la executarea fiind discutabilã.

2. CASE NAÞIONALIZATE – Cerere de restituire a imobilului – Art. 14 L. 112/1995 – Repunere în termenul de acceptare a succesiunii

Instanþa de recurs a confirmat hotãrârea instanþei de fond ºi decizia pronunþatã înapel, prin care s-a respins acþiunea petentului, care solicita repunerea în termenul de 6luni pentru formularea cererii prevãzutã de art.14 L. 112/1995 susþinând cã estemoºtenitor acceptant al succesiunii autorului sãu, proprietarul imobilului (calitate atestatãcu certificatul de moºtenitor), trecut cu titlu în proprietatea statului.

Petentul a motivat cã, fiind bolnav, nu a putut formula cererea pe care sã o adresezeComisiei constituite conform L. 112/1995 în termenul legal, dintr-un motiv mai presusde voinþa sa, iar ceilalþi moºtenitori nu au formulat cererea ºi în numele sãu, deºi aexistat o înþelegere în acest sens.

Respingând pe fond cererea de repunere în termen, instanþele au concluzionat cãstarea de boalã a petentului, în afarã cã nu a fost probatã, nici nu poate fi reþinutã ca oîmprejurare mai presus de voinþa acestuia, de naturã a-l împiedica sã formuleze cerereaprevãzutã de art.14 L. 112/1995 în termenul fixat de lege, deoarece cererea putea fiformulatã ºi trimisã prin poºtã înãuntrul celor 6 luni de la intrarea în vigoare a legii.

În afarã de aceasta, motiveazã instanþa de recurs, repunerea în termen nu puteaopera, deoarece termenul de 6 luni prevãzut de art.14 L. 112/1995 este un termen dedecãdere.

Nici celãlalt motiv nu a putut fi avut în vedere, deoarece nu s-a demonstrat probatorcã între petent si ceilalþi moºtenitori, care au formulat într-adevãr cererea cãtre comisiaconstituitã în temeiul L. 112/1995, ar fi existat o înþelegere în sensul cã cererea sã sefacã de ceilalþi moºtenitori ºi în numele sãu.

(C.Ap. Ploieºti, s.civ., dec. 4050/1999)

Notã: Speþa pune în discuþie, direct sau indirect, problema naturii juridice a termenuluide 6 luni prevãzut de L. 112/1995 ºi efectele cererii adresate comisiei constituite întemeiul L. 112/1995 de unii moºtenitori faþã de aceia care nu au formulat o atare cerere,dar au acceptat succesiunea anterior.

Aºa cum a reþinut instanþa de recurs, termenul de 6 luni pentru formularea cererii derestituire a imobilului sau pentru acordarea despãgubirilor ºi care apare în raporturiledintre titularul dreptului de proprietate sau moºtenitorii sãi, pe de o parte, ºi comisiaconstiuita potrivit L. 112/1995, pe de altã parte, este un termen de decãdere.

Termenul de decãdere este intervalul de timp înlãuntrul cãruia titularul unui dreptsubiectiv este obligat sã-ºi exercite acest drept sub sancþiunea stingerii dreptului.

În accepþiunea L. 112/1995 decãderea din termenul de 6 luni prevãzut de art.14 seconcretizeazã prin pierderea dreptului la restituirea în naturã a locuinþei sau acordareadespãgubirirlor.

Termenul de decãdere nu poate fi suspendat sau întrerupt ºi este incompatibil curepunerea în termen. Spre deosebire de întreruperea ºi suspendarea prescripþiei, careopereazã în puterea legii ºi care sunt numai constatate de instanþa judecãtorescã,


repunerea în termen opereazã în puterea hotãrârii judecãtoreºti, la cererea pãrþiiinteresate sau din oficiu.

Aºadar, pe bunã dreptate cererea de repunere în termenul prevãzut de art.14 L. 112/1995 a fost respinsã.

În speþã, reclamantul-recurent nici nu avea nevoie de a formula cererea de restituirea imobilului în naturã sau sub forma despãgubirilor. Atâta timp cât reclamantul aveacalitatea de succesor acceptant al succesiuni autorului sãu, calitatea atestatã princertificatul de moºtenitor, iar apartamentul sau despãgubirile aferente intraserã în masasuccesoralã urmare a cererii formulate de ceilalþi succesori, el îºi putea valorificadrepturile succesorale în privinþa apartamentului potrivit dreptului comun în raporturilecu ceilalþi succesori. În acest sens sunt ºi dispoziþiunile art. 15 al. 3 L. 112/1995, carestatueazã cã, în cazul în care, dupã adoptarea hotãrârii comisiei judeþene, apar altepersoane cu vocaþie succesoralã, litigiul se soluþioneazã potrivit dreptului comun.

ªi actuala L. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv înperioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, instituie în art.21 un termen de 6 luni de ladata intrãrii sale în vigoare, înlãuntrul cãruia persoana îndreptãþitã poate solicita pecalea notificãrii restituirea în naturã a imobilului.

În alin. 5 al art. 21 din lege se prevede în mod expres cã nerespectarea termenuluide 6 luni prevãzut pentru trimiterea notificãrii atrage pierderea dreptului de a solicita înjustiþie mãsuri reparatorii, în naturã sau prin echivalent. De aceasta datã, sancþiuneadedusã din interpretarea art.14 L. 112/1995 capãtã o consacrare legalã.

Continuând spiritul art.15 al L. 112/1995 ºi actuala reglementare din Legea 10/2001recunoaºte dreptul moºtenitorilor persoanelor fizice îndreptãþite de a beneficia deprevederile acesteia.

Potrivit art. 4 pct. 3 L. 10/2001 succesibilii care dupã data de 6 martie 1945 nu auacceptat mostenirea sunt repuºi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentrubunurile care fac obiectul legii. Cererea de restituire are valoare de acceptare asuccesiunii pentru bunurile a cãror restituire se solicitã în temeiul legii.

Este clar din interpretarea textului cã numai succesibilii în privinþa cãrora a operattermenul de prescripþie a acceptãrii succesiunii, sunt repuºi în temeiul legi în termenulde acceptare, prin chiar cererea de restituire a imobilului. Aceastã repunere în termenulde acceptare care se face prin însãºi cererea de restituire, nu vizeazã întreagauniversalitate sucesoralã, ci numai bunurile la care se referã legea. Succesibilii care aurenunþat expres la succesiune, nu mai pot beneficia de mãsurile de restituire prevãzutede lege, întrucât renunþarea la succesiune este abdicativã ºi opereazã asupra întregiiuniversaliþaþi succesorale. Situaþia succesibilului prezumat renunþãtor întrucât nu aacceptat nici expres ºi nici tacit succesiunea ºi la care se referã art. 4 pct. 3 dinL. 10/2001, este complectamente diferitã de aceea a succesibilului care a optat întermenul prevãzut de art. 700 C.civ, în sensul cã a renunþat expres la succesiune.

În actuala reglementare, nu se mai regãseºte un text în spiritul art. 15 al. 3 dinL. 112/1995, de unde s-ar putea trage concluzia cã pot beneficia de mãsurile reparatoriinumai succesorii care formuleazã cererea de restituire.

Înclinãm însã sã credem cã restituirea imobilului în naturã sau prin acordareamãsurilor reparatorii la cererea unuia din succesori este suficientã ca de aceasta sãbeneficieze toþi succesorii cu vocaþie succesoralã atestatã prin certificatul de moºtenitorsau care au acceptat tacit succesiunea.


Numai succesibilii care nu au acceptat moºtenirea trebuie sã formuleze cererea derestituire a imobilului sau imobilelor, întrucât numai în privinþa acestora cererea semnificãacceptarea succesiunii pentru bunurile a cãror restituire se solicitã în temeiul Legii 10/2001. În aceastã ipotezã numai succesibilii care au formulat cererea vor beneficia, înlimita dreptului succesoral, de imobilul restituit sau de mãsurile reparatorii, întrucât ceilalþisuccesibili au situaþia juridicã de renunþãtori.

3. CONTRACTE ªI OBLIGAÞII – Vânzare-cumpãrare – Înscris autentic – Semnareprin amprentã digitalã – Contestare – Consecinþe

Reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpãrare autentificat în1993 la Notariatul de Stat jud. Prahova, arãtând cã în calitate de proprietarã, i-a toleratpe pârâþi sã locuiascã în imobilul sãu, iar când le-a pus în vedere sã parãseascã spaþiul,aceºtia i-au prezentat un act de vânzare-cumpãrare privind imobilul din care li se cereaevacuarea, deºi, pretinde reclamanta, nu a consimþit niciodatã la întocmirea acestuia,cã actul nepurtând semnãtura, ci numai amprenta digitalã, este lovit de nulitate pentrulipsa consimþãmântului.

În urma probelor administrate cu acte, interogatorii, expertizã dactiloscopicã laLaboratorul Central de Expertize Criminalistice de pe lângã Ministerul Justiþiei, s-apronunþat sentinþa instanþei de fond, prin care s-a respins acþiunea reclamantei, cumotivarea cã actul autentic a fost încheiat cu respectarea condiþiilor legale, cã el poartãpapila digitalã a reclamantei, conform copiei xerox de la dosar ºi cã deºi expertiza nu aputut stabili cu exactitate cã semnãtura prin punerea de deget ar aparþine reclamantei,exista totuºi prezumþia cã aceasta a consimþit la vânzare ºi a semnat prin punere dedeget.

Tribunalul, care a confirmat sentinþa judecãtoriei, a reþinut cã reclamanta nu ºi-adovedit acþiunea ºi cã singura probã administratã de reclamantã, respectiv expertizadactiloscopicã, nu a putut stabili cu certitudine cã semnãtura de pe actul autentic nu-iaparþine.

Curtea de apel, admiþând recursul reclamantei, a casat ambele hotãrâri, iar pe fonda admis acþiunea acesteia, constatând nulitatea absolutã a contractului devânzare-cumpãrare.

Reclamanta a susþinut la toate gradele de jurisdicþie cã acþiunea sa nu se bazeazãpe nulitatea contractului, în sensul cã nu ar fi fost întocmit de un notar autorizat ºi cã îilipseºte vreunul din elementele necesare pentru a fi considerat un act autentic, ci defaptul cã notarul a încãlcat dispoziþiile legale în materie, întrucât actul încorporat înînscris a fost întocmit în lipsa reclamantei si cu neluarea consimþãmântului acesteiaasupra operaþiunii juridice înscrisã în acel contract.

S-a concluzionat pe baza ansamblului probator de la dosar, cã actul devânzare-cumpãrare a cãrui nulitate se cere, a fost întocmit ºi autentificat la data de 7octombrie 1995 ºi cuprinde atât descrierea imobilului ce se înstrãineazã, pãrþile careconvin înstrãinarea ºi respectiv cumpãrarea, precum ºi preþul vânzãrii, mai puþinsemnãtura vânzãtoarei, semnãturã care apare pe un singur exemplar al contractului devânzare-cumpãrare, depus de reclamantã în copie xerox, probabil obþinut de la notariatulde stat care l-a întocmit. Aceastã semnãtura constã dintr-o amprenta digitalã, care nuse regãseºte pe exemplarul original depus la dosarul instanþei de fond ºi nici pe schiþade plan întocmitã de expertul autorizat. Spre deosebire de exemplarul xerox al actului,


exemplarul original a fost depus de pârâþi, astfel cum s-a luat act de încheierea ºedinþeide judecatã din martie 1998.

Având în vedere aceste împrejurãri, coroborate cu concluzia expertizei criminalistice,în sensul cã nu se poate determina cui aparþine amprenta digitalã aflatã pe primulexemplar al contractului de vânzare-cumpãrare, datoritã faptului cã s-a folosit ºi ocantitate prea mare de tuº, care a estompat crestele papilare, lipsind detaliile necesareidentificãrii, rezultã cã s-a urmãrit a se crea doar aparenþa consimþãmântului vânzãtoareila operaþiunea juridicã ce face obiectul contractului.

Un alt argument care conduce la dovada cã susþinerile reclamantei sunt reale, îlconstituie faptul cã notarul public, fãcând menþiunea în încheierea de autentificare, desprefaptul cã vânzãtoarea a declarat cã nu poate semna, nu a menþionat ºi cauza pentrucare nu poate fi aplicatã semnãtura acesteia pe documentul autentificat.

De asemenea este nerealã susþinerea cã pãrþile au semnat pe toate exemplarelecontractului de înstrãinare, întrucât, aºa cum s-a arãtat, exemplarul prezentat de pârâþiîn original nu mai cuprinde nici mãcar amprenta digitalã lipsitã de detalii, aºa cummenþioneazã expertiza.

Ca atare, este cert cã acestui act îi lipseºte unul din elementele esenþiale, necesareîncheierii lui, ºi anume consimþãmântul vânzãtoarei-reclamante, astfel cã instanþele, înmod greºit au apreciat cã lipsa semnãturii de pe contract nu ar avea relevanþã ºi cã nuar exista probe care sã ducã la admiterea acþiunii. Dimpotrivã, toate probele prezentatetrebuiau analizate, þinându-se seama de faptul cã în cauzã s-a probat cã reclamantaeste ºtiutoare de carte, aceasta având serviciu la Autotrans Taxi Marfã, unde semneazãactele necesare exercitãrii atribuþiilor de serviciu ºi statele de platã ale salariului, ceeace nu justificã câtuºi de puþin ca aceasta sã semneze actul autentic prin aplicareaamprentei digitale, dacã într-adevãr ar fi participat la perfectarea actului.

Curtea de apel a considerat cã în speþã contractul de vânzare –cumpãrare este lipsitde unul din elementele sale esenþiale, consimþãmântul vânzãtoarei, motiv pentru care apromovat acþiunea reclamantei, constatând nulitatea absolutã a contractului.

(C.Ap. Ploieºti, dec. 4127/1999)

Notã: Art. 942 C.civ. defineºte contractul ca fiind acordul între 2 sau mai multepersoane spre a constitui sau a stinge între acestea un raport juridic.

Esenþa contractului este acordul de voinþã. Nici un contract nu se poate forma câttimp voinþele care concurã la crearea sa nu s-au pus de acord. Voinþa fiecãrei pãrþi senumeºte consimþãmânt. Voinþa este necesarã pentru crearea contractului ºi suficientãpentru a da contractului o existenþã juridicã obligatorie. De aceea, se spune cã dreptulnostru este consensualist ºi este dominat de principiul autonomiei de voinþã.

Unele contracte mai importante sunt însã supuse formelor solemne pentru formarealor, iar în alte situaþii, pãrþile însele recurg adesea la formele solemne pentru contracteconsensuale prin natura lor, cu singurul scop de a-ºi realiza un mijloc de probã maieficace. Legea însãºi considerând în cele mai multe cazuri ca valabilã doar proba prinact scris, sileºte pãrþile sã facã contractele în forma scrisã, deoarece astfel, deºi valabileprin ele însele, nu poate fi stabilitã existenþa lor.

Actul autentic, aratã art. 1171 C.civ, este acela ce s-a fãcut cu solemnitãþile cerutede lege de un funcþionar public care are dreptul de a funcþiona în locul unde actul s-afãcut. Aceastã definiþie trebuie completatã cu reglementarea privind organizarea ºifuncþionarea notariatelor.


La autentificarea actelor pãrþile trebuie sã se înfãþiºeze în persoanã înaintea notaruluisau funcþionarului competent pentru a iscãli actul ºi pentru ca notarul sau funcþionarulsã se încredinþeze de identitatea pãrþilor ºi de libertatea consimþãmântului pe care îlmanifestã. Când pãrþile nu ºtiu carte, ele vor semna prin punere de deget sau sigiliumenþionându-se expres în încheierea de autentificare motivul pentru care pãrþile saupartea nu vrea sau nu poate semna.

Actul autentic nul ca înscris are efecte variate asupra operaþiunii juridice atestate caatare, dupã cum forma actului este sau nu o cerinþã de validitate a operaþiunii. Dacãeste vorba de un act pentru care legea cere sã fie întocmit în formã autenticã, subpedeapsa nulitãþii, neregularitatea autentificãrii atrage nulitatea radicalã a însãºioperaþiunii juridice constatate prin act. Din contrã, dacã forma autenticã nu este cerutãca formalitate substanþialã, actul va fi valabil ca înscris sub semnãturã privatã.

În privinþa enunþurilor actului autentic se fac urmãtoarele distincþii. Enunþurile actuluiconsemnate de înseºi pãrþi sau notar ori funcþionarul public, dupã declaraþiile pãrþilor,fac dovadã pânã la proba contrarie, adicã partea adversã probeazã cã acele enunþurisunt relative la fapte inexacte. Fac însã dovada pânã la înscrierea în fals numai fapteleîntâmplate în prezenþa notarului ºi cele constatate de el propriis sensibus.

Prezenþa pãrþilor în faþa notarului ºi luarea consimþãmântului acestora, aspect cares-a pus în discuþie în speþa dedusã judecãþii, în privinþa reclamantei recurente, nu poatefi atacatã decât prin înscrierea în fals. Totuºi, în temeiul art. 184 C.pr.civ., pe bazaacordului pãrþilor, care au concluzionat cã nu este cazul de judecatã penalã, instanþacivilã de fond a pãºit la cercetarea falsului, dispunând efectuarea unei expertizecriminalistice dactiloscopice.

Concluzia expertizei criminalistice, care a procedat a verificarea amprentei digitalede pe înscrisul comparativ cu aceea a reclamantei, nu a fost certã, în sensul cã aceastanu i-ar aparþine reclamantei, dar celelalte probe au venit sã consolideze punctul devedere al instanþei de recurs. Determinant ni se pare faptul cã s-a recurs la exprimareapretinsului consimþãmânt al vânzãtoarei prin aplicarea amprentei digitale într-un modgreu de identificat (încãrcãturã mare de tuº), deºi reclamanta era ºtiutoare de carte. Laaceasta se mai adaugã ºi faptul cã nu toate înscrisurile autentice ale contractului suntamprentate, unul din acestea – cel original – fiind pus de chiar pârâþi interesaþi în speþãsã beneficieze de efectele translative ale actului.

Oricum, nulitatea înscrisului autentic pentru vicii de formã evidenþiazã, de fapt,nulitatea absolutã a operaþiunii juridice, respectiv a contractului de vânzare-cumpãrare,nu numai pentru cã cerinþa de formã privind imobilul în litigiu (înglobând ºi terenul) esteo condiþie pentru validitatea acestuia, dar ºi pentru cã o atare deficienþã evidenþiazãlipsa unui element de esenþa contractului, ºi anume consimþãmântul.

Acestea sunt considerentele pentru care apreciem cã instanþa de recurs a pronunþatpe fond o soluþie legalã ºi temeinicã.

4. FALIMENT – Procedurã – Incapacitate de platã – Sensul noþiunii – Art. 20L. 64/1995

Tribunalul, prin sentinþa pronunþatã, a admis contestaþia debitoarei S.C. TEXTILABUCEGI S.A. împotriva cererii de faliment introdusã de Banca Comercialã Românãprevãzutã de L. 64/1995 pentru creanþa de 1.124.664 dolari ºi 19.625.029.665 lei.


Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut cã deºi B.C.R. are împotriva debitoareimai multe titluri executorii, sentinþe judecãtoreºti ºi bilete la ordin, care au puse înexecutare, ele nu au putut fi totuºi realizate, deoarece cele 9 imobile ale debitoareiscoase la licitaþie, nu au putut fi vândute. Debitoarea nu se aflã totuºi în incapacitate deplatã, întrucât din situaþia plãþilor efectuate anterior cererii creditoarei, rezultã cãdebitoarea are lichiditãþi, ea efectuând o serie de plãþi în contul unor datorii bancare,adevãrat anterioare, atât în lei cât ºi în valutã.

Curtea de Apel, a menþinut sentinþa tribunalului, argumentând cã din situaþia plãþilorefectuate de debitoare în lunile octombrie – noiembrie 1998, deci anterior cererii formulatede recurenta–creditoare la 5 ianuarie 1999, rezultã cã aceasta a efectuat plãþi cãtrediferiþi creditori inclusiv cãtre creditoarea B.C.R., atât în lei cât ºi în valutã.

Faþã de aceste probe, reþine curtea, în mod corect, prima instanþã a concluzionat cãdebitoarea, nu se aflã în încetare de plãþi pentru a motiva declanºarea proceduriifalimentului. În mod corect prima instanþã a considerat cã analiza împrejurãrilor în bazacãrora o persoanã juridicã urmeazã a fi calificatã falitã, trebuie fãcutã nu numai în funcþiede un creditor ci în funcþie de ansamblul creanþelor ºi a plãþilor, cu lichiditãþi din ultimele30 de zile anterioare cererii creditorului de declarare a procedurii falimentului, astfel cã,criticile aduse sentinþei sub acest aspect sunt nefondate.

(C.Ap. Ploieºti, s.com. ºi de cont.adm., dec.civ. 306/1999)

Notã: Procedura reorganizãrii judiciare ºi a falimentului, se aplicã debitorului carenu-ºi poate onora la scadenþã datoriile comerciale. Se are în vedere, în accepþiuneaart. 20 L. 64/1995, numai neexecutarea la termen a obligaþiilor care au ca obiect plataunor sume de bani, excluzându-se obligaþiile comerciale cu un alt obiect.

Neplata la scadenþã a datoriilor comerciale, echivaleazã sub aspect material cu“încetarea plãþilor”.

Potrivit art. 20 L. 64/1995, debitorul se aflã în încetare de plãþi atunci când nu aachitat datoriile la scadenþã ºi nici în termenul de pãsuire de 30 de zile de la scadenþacreanþei creditorului care a formulat cererea de declanºare a procedurii falimentului.

L. nu fixeazã un plafon valoric al datoriilor, ci are în vedere pur ºi simplu datoriilecare nu au fost plãtite pe o duratã ce nu depãºeºte 30 de zile de la scadenþã.

Procedura reorganizãrii ºi falimentului se poate declanºa ºi în cazul în care debitorulare o singurã datorie pe care nu a onorat-o la scadenþã, deoarece L. nu interzice aplicareaprocedurii în cazul analizat.

Trebuie avut de asemenea în vedere, cã numãrul datoriilor debitorului, vor putea ficunoscute ulterior prin declararea creanþelor creditorilor.

Este firesc cã existenþa unei singure datorii neexecutate la scadenþã sã fie suficientãpentru declanºarea procedurii, la cererea creditorului, întrucât o singurã datorie poateproduce grave perturbaþii activitãþii comerciale.

De altfel, ºi sub imperiul reglementãrii Codului comercial, precum ºi jurisprudenþaau consacrat admisibilitatea aplicãrii procedurii colective a falimentului, chiar în cazulexistenþei unui singur creditor.

Din conþinutul art. 20 L. 64/1995, rezultã cã se are în vedere neplata datoriilorscadente, din lipsa sumelor de bani de care debitorul sã dispunã imediat plata datoriilor.Nu este vorba de o simplã neplatã scadentã a datoriilor ci de una determinatã deincapacitatea de platã a debitorului.


Dacã debitorul are lichiditãþi dar refuzã cu rea credinþã plata, creditorul nu are caleaprocedurii prevãzutã de L. 64/1995, ci pe aceea a executãrii silite în condiþiile dreptuluicomun.

Procedura instituitã de L. 64/1995, nu este o cale de valorificare a creanþelor prinexecutarea silitã împotriva debitorului care nu-ºi executã obligaþiile, ci o procedurãincidentã comerciantului aflat în incapacitate de platã, adicã în lipsã de lichiditãþi.

Din cele arãtate, rezultã cã soluþiile pronunþate în cauzã au fost date cu încãlcareadispoziþiile art. 20 L. 64/1995, deoarece creanþa creditorului B.C.R., ce a solicitatdeschiderea procedurii falimentului, era scadentã cu mult înaintea datei de 5 ianuarie1998, dovada fiind derularea nereuºitã a valorificãrii garanþiilor reale. Plãþile efectuatede societatea TEXTILA BUCEGI în perioada octombrie –noiembrie 1998 altor debitoriºi parþial B.C.R.-ului, pentru executarea altor creanþe, nu constituie un fine de neprimirea declanºãrii procedurii falimentului, cu atât mai mult cu cât lipsa lichiditãþilor a motivatºi declanºarea executãrii garanþiilor reale.

Instanþele au greºit ºi prin faptul cã au condiþionat declanºarea falimentului deexistenþa unei multitudini de creanþe scadente, care nu pot fi plãtite “cu sumele de banidisponibile”, aspecte care conþinutul ºi spiritul art. 20 din L. 64/1995 este strãin.

Apreciem cã în speþã, soluþia care se impunea pe fond, era aceea a respingeriicontestaþiei societãþii-debitoare.

5. FALIMENT – Creanþe bugetare – Cerere de faliment formulatã pentrurecuperarea acestora – Admisibilitate – Art. 106 L. 64/1995

Direcþia Generalã a Finanþelor Publice ºi Controlului Financiar Dâmboviþa, a solicitatîn temeiul art. 102-103 O.G. 11/1996 modificatã prin O.G. 53/1997 ºi în baza L. 64/1995, lichidarea juridicã a S.C.IMUT Moreni împotriva cãreia s-au înregistrat creanþebugetare ºi majorãri de întârziere totalizând 29.623.918.927 lei.

Împotriva acestei cereri, debitoarea a formulat contestaþie, solicitând în principalrespingerea cererii de lichidare judiciarã ºi aprobarea procedurii de reorganizare judiciarãpe bazã de plan, conform art. 45 din L. 64/1995.

Tribunalul, Secþia comercialã ºi de contencios administrativ a respins atât cerereade lichiadre judicirã a D.G.F.P.C.F.S. Dâmboviþa, cât ºi contestaþia debitoarei S.C.IMUTS.A. Moreni.

Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut cã creditoarea Direcþia FinanþelorPublice Dâmboviþa, nu poate uza de procedura prevãzutã de L. 64/1995 privindreorganizarea judiciarã ºi falimentul, întrucât potrivit art. 106 L. 64/1995 creanþelebugetare constând în impozite, taxe, contribuþii, amenzi ºi alte sume reprezentând venituripublice, se urmãresc ºi se realizeazã conform O.G. 11/1996 privind executarea creanþelorbugetare, aprobatã ºi modificatã prin L. 108/1997. Cã, prevederile reorganizãrii ºifalimentului nu se pot aplica pentru recuperarea creanþelor bugetare, deoarece potrivitdispoziþiile art. 1 din aceastã lege, prevederile legale referitoare la reorganizare ºi falimentsunt incidente numai comercianþilor persoane fizice sau juridice care nu pot face faþãdatoriilor lor comerciale, faþã de creditorii lor comerciali ºi nu faþã de alte categorii decreditori, cum este cazul D.G.F.P.C.F.S. pentru recuperarea creanþelor bugetare.


În ceea ce priveºte contestaþia debitoarei, aceasta a fost respinsã pe motivul cã afost introdusã cu depãºirea termenului de 5 zile calculat de la primirea copiei de pecererea introdusã de creditoare, termen prevãzut de art. 7 pct. 1 L. 64/1995.

Curtea de Apel a admis recursul D.G.F.P.C.F.S. Dâmboviþa , a casat sentinþa recuratãºi a trimis cauza spre rejudecare la tribunal ca instanþã de fond.

În mod greºit a fost respinsã acþiunea D.G.F.P.C.F.S pe motiv cã, creanþele bugetarecum este cea din speþã se urmãresc numai dupã procedura prevãzutã de O.G. 11/1996, nu ºi dupã procedura prevãzutã de L. 64/1995 privind reorganizarea judiciarã ºifalimentul, deoarece art. 102 din O.G. 11/1996, statueazã cã, pentru creanþele bugetaredatorate de comercianþii persoane fizice ºi societãþile comerciale, organul de executarepoate sã cearã instanþelor judecãtoreºti începerea procedurii de reorganizare ºi lichidarejudiciarã.

Prin urmare, O.G.11/1996 la care face trimitere instanþa de fond, recunoscândposibilitatea recuperãrii creanþelor bugetare prin procedura prevãzutã de L. 64/1995,soluþia de respingere a cererii de lichidare formulatã de D.G.F.P.C.F.S.Dâmboviþa estenelegalã.

(C.Ap. Ploieºti, s.com. ºi cont.adm., dec. 286/1999)

Notã: Potrivit L. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice,dispoziþiile art. 106 din L. 64/1995 care reglementa procedura reorganizãrii judiciare ºia falimentului, au fost modificate, în sensul cã între creanþele care urmeazã a fi plãtitecu ocazia lichidãrii bunurilor din averea debitorului, în baza planului de reorganizarejudiciarã ºi în cadrul falimentului , intrã ºi creanþele statului provenite din impozite, amenziºi din alte sume reprezentând venituri publice, potrivit L. 72/1996 privind finanþele publice.

Prin urmare, vechile dispoziþii ale art. 106 L. 64/1995, care prevedea cã pentrucreanþele bugetare trebuie urmatã procedura de executare prevãzutã de O.G. 11/1996ºi nu procedura reglementatã de L. 64/1995, au fost modificate în totalitate, introducândîn categoria creanþelor ce urmeazã a fi acoperite ca urmare a lichidãrii bunurilor debitoruluiîn urma realizãrii planului de reorganizare cât ºi a falimentului ºi creanþelor bugetarecum sunt cele ce formeazã obiectul litigiului de faþã.

Aºa fiind, prima instanþã soluþionând cauza prin ignorarea reglementãrilor de laart. 106 L. 64/1995, astfel cum au fost modificate prin L. 99/1999, a pronunþat o soluþienelegalã.

6. RÃSPUNDERE CIVILÃ – Transport de mãrfuri pe C.F.R. – Termen deprescripþie – Culpã a C.F.R. în pierderile cantitative – Art. 965 al. 2 C.com.,art. 16 Decr. 167/1958

Compania Românã de Petrol, sucursala PETROTRANS a acþionat în judecatãsocietatea PETROTEL Ploieºti ºi S.C. PECO Arad solicitând ca una din pãrþi sã fieobligatã la plata sumei de 1,149312 lei contravaloarea mãrfii. În motivarea acþiunii,reclamanta a arãtat cã la 3.10 1996 a livrat prin intermediul Rafinãriei ‘Astra” cãtrepârâta S.C. PECO Arad, cantitatea de 40.150 kg. benzinã, din care s-a constatat lipsãla destinaþie cantitatea de 1200 kg. benzinã, ce a fost refuzatã ca platã.

Judecãtoria, a admis acþiunea faþã de PECO Arad pe care a obligat-o la plata sumeide 1149213 lei reprezentând contravaloarea mãrfii. Totodatã, a fost admisã ºi cererea


de chemare În garanþie formulatã de S.C. PECO împotriva Regionalei CFR Timiºoara,care a fost obligatã la plat cantitãþii de benzinã lipsã, în valoare de 1.149.213 lei. Tribunalula respins excepþia invocatã de Regionala Timiºoara privind prescripþia cererii de chemareîn garanþie, iar pe fond a respins apelul declarat de Regionala C.F.R. Timiºoara.

Decizia tribunalului a fost menþinutã în recurs, de cãtre curtea de apel, care a respinsrecursul S.N.C.F.R., care a reiterat excepþia prescripþiei chemãrii în garanþie, faþã determenul prevãzut de art.965 alin.2 C.Com. ºi lipsa oricãrei culpe în îndeplinireaobligaþiilor contractuale, scurgerea produselor petroliere fiind cauzatã dintr-o împrejurarefortuitã, legatã de ruperea garniturilor.

Curtea de Apel a reþinut cã termenul de prescripþie prevãzut de art.965 alin.2 C.com.afost întrerupt în baza art.16 lit. b Decr. 167/1958, prin formularea cererii de chemare înjudecatã.

Referitor la lipsa cantitativã a produselor petroliere constatatã la destinaþie ºipresupusã a se fi produs pe parcursul transportului de la furnizor la beneficiar, instanþade recurs a concluzionat cã de aceasta se face culpabilã societatea cãilor ferate ,întrucâtpotrivit regulamentului de funcþionare a reviziei de vagoane în rafinãrii, numai cãileferate au lãcãtuºi ºi specialiºti pentru repararea vagoanelor cisternã, care au ºi obligaþiade a asigura toate operaþiunile necesare asigurãrii etanºeitãþii produselor petroliere dela furnizor lr destinatar, astfel cã toate scurgerile de pe traseu se datoreazã moduluidefectuos în care C.F.R., prin prepuºii sãi, ºi-a îndeplinit obligaþia contractualã.

(C.Ap. Ploieºti, s.com. ºi de cont.adm., dec. 4/1999)

Notã: Considerãm cã în speþã, instanþele au respins în mod greºit excepþia invocatãde S.N.C.F.R., privind prescripþia dreptului material la acþiune al societãþii “PECO” Arad,valorificat în cadrul acþiunii de chemare îin garanþie.

Potrivit art. 956 al. 2 C.com., acþiunile contra cãrãuºilor, decurgând din contractul detransport se prescriu în termen de 1 an. În caz de pierdere totalã, termenul începe sãcurgã din ziua în care lucrurile transportate trebuiau sã ajungã la destinaþia lor, iar încaz de pierdere parþialã, avarie sau întârziere, din ziua predãrii mãrfurilor destinatarului.

Art. 956 alin. 2 C.com., cere pentru prescripþia acþiunii urmãtoarele douã condiþii:- acþiunea îndreptatã împotriva cãrãuºului sã derive dintr-un contract de transport;- sã nu fi trecut de la predarea mãrfurilor ºI pânã la intentarea acþiunii termenul de 1

an.Prin urmare, instanþa, odatã ce constatã cã aceste douã condiþii sunt îndeplinite,

urmeazã sã declare prescrisã acþiunea, fãrã a se preocupa de cheltuielile de fond,adicã dacã lipsa mãrfii, toate sau parþial, se datoreazã pierderii în timpul transportuluisau altor cauze.

Prescripþia prevãzutã de art. 956 C.com. se aplicã numai în acþiunile îndreptateîmpotriva cãrãuºului, decurgând din contractul de transport de mãrfuri. Textul îºi aredeplinã aplicabilitate ºi acþiunilor destinatarului pentru executarea culpabilã sau abuzivãa contractului.

În speþã, se constatã din probele dosarului cã vagoanele încãrcate cu produsepetroliere, au fost expediate la 3 .10.1996 ºI au sosit la destinaþie la 5.10.1996

În acest context, termenul de prescripþie de 1 an, a început sã curgã de la5.10.1996,astfel cã acþiunea pentru recuperarea diferenþelor cantitative, decurgând dinscurgerile intervenite pe parcursul transportului ºi constatate la recepþie trebuia formulatãla 5.10 1997 ºi nu în 1998.


Instanþa de recurs, a reþinut cã termenul de prescripþie s-a întrerupt în temeiul art.16lit. b Decr. 167/1958,fãrã ca din conþinutul motivãrii sã rezulte despre ce acþiune estevorba.

Dacã cumva instanþa de recurs ,s-a referit la acþiunea Companiei Naþionale de Petrol,aceasta nu poate produce atare efecte, pentru cã termenul de prescripþie era deja expiratîn 1998 ºi pe de altã parte pentru cã între Compania Românã de Petrol ºi S.N.C.F.R.neexistând raporturi contractuale nici nu se poate pune în discuþie vreun aspect legatde executarea acestuia.

Examen de practicã judiciarã în materia falimentului –SC Euroconsult Arad

1. FALIMENT – Desfãºurarea procedurii falimentului – Sechestru instituitanterior deschiderii procedurii în favoarea unui creditor – Radierea acestuiaprin încheierea judecãtorului sindic – Temeiul legal al acestei radieri.

În speþã, judecãtorul sindic a dispus prin încheiere admiterea cererii privind radiereasechestrului asigurãtor notat în CF 9355 Nãdlac. Altfel, aºa cum a arãtat reprezentantullichidatorului, în lipsa acestei radieri, încheierea contractului autentic devânzare-cumpãrare ºi, în consecinþã, valorificarea efectivã a bunului pus sub sechestru(o fermã) nu putea fi realizatã. S-a mai arãtat cã instituirea sechestrului respectiv a fostfãcutã cu câteva zile înainte de deschiderea procedurii falimentului, în beneficiul D.G.F.P.Arad. Reprezentantul acestuia din urmã a arãtat cã, potrivit dispoziþiilor în vigoare, nupoate elibera un act care sã ducã la ridicarea sechestrului. În schimb reprezentantullichidatorului a învederat cã judecãtorul sindic pate dispune acest lucru, ca temei legalal acestei radieri fiind invocat articolul 35 din L. 64/1995.

Încheierea judecãtorului sindic din 29.03.2001, dos. nr. 4301/1999,Trib. Arad, secþia comercialã ºi de contencios administrativ

Notã: Speþa în discuþie ridicã o problemã deosebit de interesantã ºi anume, careeste soarta juridicã a mãsurilor asigurãtorii luate faþã de bunurile societãþii intrate înprocedura falimentului. Aceasta mai ales în cadrul actual marcat de abundente modificãrilegislative în domeniul procedurii civile, datorate excesului de ordonanþe de urgenþã.

Mai întâi, câteva consideraþii preliminare:1. Sechestrul asigurãtor, una din mãsurile asigurãtorii, alãturi de poprirea asigurãtorie

ºi sechestrul judiciar, este reglementat de art.591-596 Cod de procedurã civilã, carteaa VI-a intitulatã „ Proceduri speciale”. Potrivit doctrinei, natura juridicã a acesteia esteaceea de „ act începãtor de executare” (E. Lupan, Drept Civil, Partea generalã,Cluj-Napoca, 1995, p. 307 ºi urm.), „act conservatoriu” sau „mãsurã conservatorie”,destinatã a asigura conservarea patrimoniului debitorului ( C. Stãtescu, C. Bârsan, DreptCivil - Teoria generalã a obligaþiilor, Ed. All, 1998, p.329-330, L. Pop, Drept Civil -Teoria generalã a obligaþiilor, Ed. Fundaþiei Chemarea, Iaºi, 1996, p.391-392 ). O primãobservaþie deosebit de importantã este aceea cã, un creditor care a obþinut instituireaunui sechestru asupra unui bun al debitorului rãmâne un creditor chirografar; creanþa


sa nu devine, prin aceasta, privilegiatã. Cu alte cuvinte, sechestrul nu reprezintã ogaranþie realã.(s.n. Ov.P.). Totuºi, el poate îndeplini o funcþie asemãnãtoare, în sensulcã, aºa cum se desprinde din art.591-596 Cod procedurã civilã, el profitã numai celuicare-l instituie, acesta având oarecum o cauzã de preferinþã, iar de dreptul de urmãrirespecific ipotecii, gajului sau privilegiilor, el n-are nevoie, de vreme ce bunul esteindisponibilizat în patrimoniul debitorului sãu. Accentuãm încã o datã, însã, cel care ainstituit sechestrul rãmâne un creditor chirografar.

2. Legea 64/1995, în ansamblul ei, prevede o procedurã a falimentului care are labazã, între altele, ºi principiul repartizãrii echitabile între creditorii chirografari, proporþionalcu creanþele tuturor sumelor obþinute de lichidator din vânzarea activelor debitorilor, cusingura excepþie a cauzelor de preferinþã prevãzute la art.108, punctele 1-8 din lege.Acest principiu reiese cu claritate ºi din art.35 („De la data deschiderii procedurii sesuspendã toate acþiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanþelor asupradebitorului sau bunurilor sale”), art. 40 („În afarã de cazurile prevãzute de prezenta legesau de cele autorizate de judecãtorul sindic, orice constituire de garanþii personale saureale, efectuatã dupã deschiderea procedurii, va fi nulã”), art. 45 punctul 1, în speciallitera d) ºi e) (lichidatorul poate ataca anumite acte ale debitorului sãu, cum ar fi: „actede transfer de proprietate cãtre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sauîn folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacãsuma pe care creditorul ar putea sã o obþinã în caz de faliment al debitorului este maimicã decât valoarea actului de transfer”; „constituirea sau perfectarea unei garanþiireale pentru o creanþã care era chirografarã, în cele 120 de zile anterioare deschideriiprocedurii”). Aºadar, se urmãreºte ca toþi creditorii chirografari sã se bucure de o protecþiesimilarã.

O altã observaþie preliminarã legatã de Legea nr. 64/1995 este cã aceasta instituieo procedurã specificã de executare silitã (s.n., Ov.P.). Este specificã pentru cã, pede o parte, se aplicã numai comercianþilor, iar, pe de alta, aºa cum am vãzut mai sus,pentru cã este colectivã. Prin urmare, în domeniul ei de reglementare, legea în cauzãse aplicã prioritar dar, unde ea nu prevede, poate fi completatã cu dispoziþiile generaleîn materie de executare silitã, (bineînþeles, cu condiþia ca acestea sã nu fie contrare), înspeþã Codul de procedurã civilã, Legea LX în Ardeal (care însã tocmai a fost abrogatã),sau dacã unul din creditori este statul, OG nr. 11/1996 privind executarea creanþelorbugetare.

3. Aºadar, ce se întâmplã cu sechestrul asigurãtor instituit pe un bun din masafalimentului la cererea unui creditor? Credem cã acesta ar trebui radiat din CF –împãrtãºind astfel întru totul soluþia instanþei de la Arad – ºi aceasta cel puþin dinurmãtoarele trei motive:

a) cum sechestrul asigurãtor are drept scop preîntâmpinarea ascunderii, deteriorãrii,distrugerii sau înstrãinãrii unor bunuri de cãtre debitor, ºi cum, potrivit art.78 din Legeanr. 64/1995 (republicatã), „deschiderea procedurii ridicã debitorului dreptul de a-ºiadministra bunurile din avere ºi de a dispune de ele”(s.n. Ov.P.), aceastã atribuþierevenind, potrivit art. 23, litera i din lege , lichidatorului, sechestrul devine inutil, devreme ce pericolul este înlãturat;

b) dacã sechestrul constituie totuºi o cauzã de preferinþã între chirografari, atunci,cum el nu este prevãzut expres de lege (art.108), el devine implicit contrar principiuluiarãtat la punctul 2 ºi, prin urmare, radierea lui devine imperativã.


c) La aceeaºi concluzie conduc ºi unele consideraþii de ordin practic, ºi anume:reticenþa de care ar putea da dovadã un potenþial cumpãrãtor al bunului atunci când arºti cã dobândeºte un bun sechestrat.

4. Cât despre temeiul legal al radierii sechestrului, aici lucrurile sunt mai complicate.Astfel, trebuie remarcat cã nu existã nici un text expres care sã se ocupe de soartajuridicã a mãsurilor asigurãtorii luate cu privire la bunurile debitorului aflat în stare deinsolvenþã. Prin urmare, tot practicii judiciare ºi doctrinei îi revine sarcina „pretorianã”de a acoperi lacunele legiuitorului.

În speþã s-a invocat ca temei legal art.35 din Legea 64/1995. Împãrtãºim în principiuacest punct de vedere, deºi admitem cã acestuia i s-ar putea aduce cel puþin urmãtoarelecritici:

a) art.35 vorbeºte de „acþiuni judiciare sau extrajudiciare”, or un sechestru nu esteo acþiune;

b) art.35 vorbeºte de suspendarea acestora; or, ridicarea unui sechestru nuechivaleazã cu suspendarea lui;

c) acþiunile din art.35 se referã la „realizarea creanþei”; or, un sechestru este doar omãsurã premergãtoare.

Aºadar, stricto sensu, art.35 nu ar fi aplicabil. Nu aceasta este însã, credem noi,interpretarea corectã a acestui text legal. O interpretare extensivã, sistematicã ºiteleologicã a normei este mult mai aproape de adevãr.

Aºadar:a) este adevãrat cã sechestrul e doar o procedurã premergãtoare, însã instituirea

sechestrului în sine este lipsitã de sens; ea trebuie privitã, astfel, ca fiind începutul uneiacþiuni în realizarea creanþei, fãcând deci parte din aceasta.

b) deºi deschiderea procedurii suspendã acþiunile judiciare respective – efect carese produce de drept, - acesta este doar un pas cãtre stingerea lor (cu excepþia cazuluiadmiterii recursului), fie prin plata creanþelor de cãtre lichidator, fie prin încheierea(sentinþa de închidere) a procedurii. La fel se întâmplã ºi cu sechestrul: el nu mai poatefi urmat de acþiunea în justiþie ºi urmeazã sã fie ridicat – cu precizãrile care vor urma –printr-o încheiere a judecãtorului sindic.

c) chiar dacã este doar o mãsurã premergãtoare, instituirea sechestrului are dreptscop tot „realizarea creanþei”.

Cu toate acestea, art.35 din Legea 64/1995 reprezintã totuºi doar temeiul legalprincipial al ridicãrii sechestrului asigurãtor. În baza lui, judecãtorul sindic ar trebui sãconstate, nu sã dispunã o anumitã mãsurã. De aceea, considerãm cã el ar trebuicompletat cu art. 594 Cod procedurã civilã, care prevede: „ Dacã debitorul va da, întoate cazurile, garanþie îndestulãtoare, instanþa va putea ridica, la cererea debitorului,sechestrul asigurãtor”.

La o primã vedere, invocarea acestui text legal poate surprinde. S-ar puteacontraargumenta cã el se referã la o cu totul altã stare de fapt ºi, prin urmare, esteinaplicabil în cazul de faþã. Totuºi:

a) o primã precizare se referã la „instanþa competentã”. În faþa dispoziþiilor imperativeale art.4 din Legea 64/1995, este evident cã nu poate fi vorba decât de judecãtorulsindic, chiar dacã sechestrul a fost instituit prin hotãrârea altei instanþe;

b) în ce priveºte „cererea debitorului”, aceasta, dupã deschiderea procedurii, nupoate fi fãcutã decât prin lichidator;


c) cea mai spinoasã problemã este însã aceea a „garanþiei îndestulãtoare”. În ce nepriveºte, considerãm cã raþiunea textului în discuþie este aceea a protejãrii dreptuluicreditorului, pe cât posibil fãrã a aduce atingere dreptului de dispoziþie juridicã (atributal dreptului de proprietate) al debitorului asupra unuia din bunurile sale. Acesta deci,dacã garanteazã pecuniar executarea obligaþiei, poate dispune de bun. Dupãdeschiderea procedurii însã, pe de o parte, debitorul nu mai poate dispune de bunurilesale, pe de altã parte, se poate presupune cã tocmai fiindcã acesta nu are sumeîndestulãtoare, s-a deschis procedura. Credem, aºadar, cã Legea 64/1995 contureazão situaþie specialã faþã de situaþia generalã prevãzutã de art.594 C.pr.civ., ºi asta pentrucã sechestrul este pur ºi simplu inutil dupã numirea lichidatorului, întrucât, pe de oparte, pericolul fraudei este înlãturat, iar pe de alta, acela al insolvabilitãþii este deja ocertitudine. Prin urmare, credem noi, art. 594 C. pr. civ. se aplicã ºi în cazul proceduriifalimentului, însã, în aceastã situaþie specialã, sintagma „garanþie îndestulãtoare” trebuieinterpretatã nu în sensul cã respectivului creditor i se va da asigurarea cã îºi va primiînapoi întreaga sumã, ci doar cã nu va fi fraudat. Or acest lucru se înþelege de la sine,o datã ce creditorul este înscris în tabelul de creanþe ºi va primi o sumã proporþionalã cucreanþa sa, atât cât îi permite legea.

Rezumând, credem cã lucrurile stau astfel: la deschiderea procedurii, în baza art.35din Legea 64/1995, sechestrul instituit nu mai poate fi eficace, întrucât acþiunea deexecutare silitã se suspendã ºi nu-ºi mai poate atinge scopul; în continuare, sechestruleste inutil, cãci de el nu mai poate profita titularul cererii de instituire a acesteia; ba maimult, devine o povarã pentru continuarea procedurii ºi, prin urmare, imediat ce lichidatorulo cere, arãtând cã, potrivit dispoziþiilor legale, va plãti sumele corespunzãtoarecreditorului, judecãtorul sindic îl poate ridica, în baza art.594 C.pr.civ. În plus, dacãstatul este creditor, ar putea fi invocat ca fundament ºi art. 53 alin. 1 din OG nr. 11/1996, potrivit cãruia „dacã obligaþia bugetarã nu este achitatã în termen de 30 de zile dela data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda la valorificarea bunurilorsechestrate, cu excepþia situaþiilor când potrivit legii, instanþa judecãtoreascã adispus desfiinþarea sechestrului,(s.n., Ov.P.) suspendarea sau amânarea executãrii”.

Ovidiu PODARUAsist – UBB Cluj-Napoca., av. colaborator

2. FALIMENT – Insuficienþa activului societãþii pentru acoperirea datoriilor –SRL cu asociat unic-administrator – Angajarea rãspunderii administratoruluiconform art. 124 alin. (1) din L. 64/1995 (republicatã)

În speþã, judecãtorul sindic a admis prin sentinþã cererea formulatã de reclamantacreditoare BRD GSG SA Sucursala Arad împotriva pârâtei N.M. pentru obligareaacesteia, în calitate de administrator al SC Baby SRL Arad la suportarea unei pãrþi dinpasivul societãþii, în baza art. 124 alin.1 din Legea nr. 64/1995 (republicatã).

Pentru a pronunþa aceastã soluþie, instanþa a reþinut cã rãspunderea membrilororganelor de conducere a societãþii debitoare supuse procedurii reglementate de Legeanr. 64/1995 (republicatã) este o rãspundere specialã cu caracter excepþional, necesitând,conform art. 124 den lege îndeplinirea unor condiþii constând în sãvârºirea unor acte ºi


fapte descrise în alin. 1 lit. a-g al art. 124 precum ºi existenþa unei legãturi directe decauzalitate între acestea ºi starea de încetare de plãþi a debitoarei, în acest caz existenþaprejudiciului fiind prezumatã. În ce priveºte întinderea prejudiciului, se aratã cã aceastacoincide cu datoria faþã de creditoare.

Aceeaºi instanþã aratã în motivare cã împotriva SC Baby SRL Arad s-a deschisprocedura falimentului, iar din rapoartele lichidatorului a rezultat cã împrejurãrile ce aucondus la faliment au fost neconducerea la zi a contabilitãþii, neînregistrarea dobânziloraferente creditului primit de la societatea creditoare, astfel încât contabilitatea nu esteîn concordanþã cu realitatea. De asemenea, pentru a menþine creditele acordate dereclamantã, s-au fãcut cu intenþie înregistrãri nereale care sã acopere situaþia financiarãa societãþii.

Aceste fapte constituie încãlcãri ale obligaþiilor administratorului, reglementate deart. 40 ºi urm, din Legea nr. 31/1990 (republicatã) ºi art. 11 din Legea nr. 82/1991 acontabilitãþii.

Faþã de aceste considerente, instanþa a dispus obligarea pârâtei N.M. sã suporte o„parte din pasivul societãþii debitoare” SC Baby SRL Arad, „pânã la concurenþa sumeide 229.682.000 lei” pe care o datoreazã reclamantei creditoare.

Trib. Arad, s.com ºi de cont.adm. sent.civ. 214/2001

Notã: Decizia instanþei, aºa cum a fost redactatã mai sus, este corectã sub aspectuladmiterii acþiunii reclamantei, dar necesitã câteva precizãri în legãturã cu motivareaacesteia.

Într-adevãr, rãspunderea membrilor organelor de conducere pentru suportarea uneipãrþi din pasivul societãþii pe acþiuni sau al societãþii cu rãspundere limitatã poate fiangajatã pentru una din faptele prevãzute în alin. 1 lit.a-g din art. 124 al Legii nr. 64/1995 (republicatã).

Angajarea acestei rãspunderi presupune însã îndeplinirea tuturor condiþiilorrãspunderii civile de drept comun: fapta ilicitã, prejudiciul, existenþa unei legãturi decauzalitate între acestea precum ºi culpa autorului faptei respective. Nu este suficientdeci sã se reþinã comiterea de cãtre conducãtorul societãþii a uneia din faptele prevãzutela art.124 alin.1 lit.a-g, întrucât aceastã rãspundere nu este instituitã în primul rândpentru sancþionarea administratorului, directorului, cenzorului etc., ci în vederea reparãriiprejudiciului suferit de creditorii societãþii, datoritã insuficienþei activelor acesteia.

Aºadar, prejudiciul rezultã din insuficienþa activelor, cuantumul acestuia fiindreprezentat de diferenþa dintre valoarea creanþelor ºi cea a activelor societãþii.Considerãm incorectã susþinerea instanþei în sensul cã în acest caz prejudiciul seprezumã, atâta timp cât nu s-a stabilit o rãspundere de naturã contractualã.

Membrii organelor de conducere a societãþii pot rãspunde pe temei contractual, încazul în care aceastã rãspundere este bazatã pe contractul de mandat dintreadministrator ºi societate. Însã, în acest caz, este vorba de un administrator care esteîn acelaºi timp ºi asociatul unic al unei societãþi cu rãspundere limitatã ºi, oricum, acþiuneaîn rãspundere nu este intentatã de societate (prin lichidator) împotriva administratoruluisãu, ci de cãtre un creditor.

În cazul de faþã administratorul a sãvârºit cu intenþie manopere dolosive în vedereadeterminãrii bãncii creditoare sã menþinã linia de credit faþã de societatea debitoare,efectuând înregistrãri contabile nereale care sã acopere situaþia financiarã a societãþii,


care, dacã ar fi fost cunoscutã de cãtre bancã, ar fi condus la încetarea acordãrii decredite. Prin urmare, administratorul va rãspunde pe temei delictual, existenþa ºiîntinderea prejudiciului trebuind deci sã fie probatã.

Existenþa prejudiciului este doveditã prin faptul cã valoarea activelor societãþii esteinferioarã cuantumului datoriilor, lucru ce poate rezulta din rapoartele întocmite delichidator.

Faþã de rãspunderea de drept comun, guvernatã de principiul reparãrii integrale aprejudiciului, rãspunderea conducãtorilor societãþii comerciale reglementatã de Legeanr. 64/1995 prezintã o particularitate, în sensul cã judecãtorul sindic stabileºte întindereareparaþiei conform aprecierii sale proprii, integral sau parþial, în funcþie de gravitateafaptei ºi natura culpei administratorului. În toate cazurile însã, instanþa va trebui sãprecizeze la plata cãrei sume este obligatã persoana rãspunzãtoare, simpla obligaþiede a suporta „o parte din pasivul societãþii debitoare, pânã la concurenþa sumei de 229682 000 lei” fiind insuficient determinatã.

Adina BUCIUMAN, av. colaborator

3. FALIMENT – Închiderea procedurii falimentului – Recurs – Respingerea cereriide dizolvare a societãþii

În speþã, judecãtorul sindic a reþinut din raportul lichidatorului cã în contul societãþiidebitoare nu mai existã disponibilitãþi bãneºti ºi nu s-au mai efectuat operaþiuni bancaredin luna iulie 1996, de asemenea cã societatea nu mai deþine bunuri în patrimoniu, iarcreditorii nu au fost de acord cu avansarea sumelor necesare pentru acoperireacheltuielilor necesare. Creditoarea este de acord cu propunerea de închidere a proceduriifalimentului.

În consecinþã, în temeiul art. 118 din Legea nr. 64/1995 (republicatã), judecãtorulsindic a dispus închiderea procedurii falimentului ºi descãrcarea lichidatorului de oriceîndatoriri sau responsabilitãþi.

Împotriva acestei încheieri creditoarea a declarat recurs solicitând casarea încheieriiºi dispunerea dizolvãrii societãþii debitoare, în motivare arãtând cã în mod greºitjudecãtorul sindic, dispunând închiderea procedurii, nu a dispus ºi cu privire la dizolvareasocietãþii debitoare, cu atât mai mult cu cât aceasta nici nu ºi-a majorat capitalul socialla nivelul legal prevãzut de Legea nr. 31/1990.

În motivarea deciziei, examinând recursul prin prisma dispoziþiilor art. 304¹ C.pr.civ.,s-a arãtat cã, indubitabil, secþiunea a VII-a „Închiderea procedurii” a cap. IV din Legeanr. 64/1995 (republicatã) nu statueazã cu privire la dizolvarea societãþii ºi, în consecinþã,aceasta nu opereazã de plin drept. De asemenea s-a arãtat cã dispoziþiile generale înmateria dizolvãrii SRL-urilor, respectiv art. 224 din Legea nr. 31/1990 (republicatã), nuse aplicã în speþã deoarece „ele vizeazã o cu totul altã situaþie”.

În consecinþã s-a precizat cã hotãrârea judecãtorului sindic a fost datã cu aplicareacorectã a legii, iar recursul urmeazã a fi respins, deoarece în cauzã nu se relevã niciunul din motivele de casare prevãzute de art. 304, 312 C.pr.civ.

C.Ap. Timiºoara, s.com. ºi de cont.adm., dec.civ. 131/2001

Notã: Într-adevãr, dispoziþiile art. 224 din Legea 31/1990 (republicatã), la care seface referire în decizia Curþii de Apel Timiºoara, vizeazã o cu totul altã situaþie decât


cea din speþã, ºi anume falimentul unui asociat, când, datoritã acestei cauze, numãrulasociaþilor se reduce la unul singur, dacã în actul constitutiv nu existã clauzã decontinuare cu moºtenitorii, însã, în cauzã sunt aplicabile dispoziþiile art. 222 al. 1 lit. f,din Legea societãþilor comerciale care prevede ca ºi cauzã generalã de dizolvare asocietãþilor comerciale falimentul acestora.

Dacã se acceptã cã soluþia judecãtorului sindic este corectã, ºi cã se poate închideprocedura falimentului fãrã a se dispune ºi dizolvarea acesteia, ar însemna cã se menþineîn viaþã un debitor aflat într-o evidentã încetare de plãþi, care nu poate face faþã reguliloreconomiei de piaþã. Mai mult, în temeiul dispoziþiilor art. 123 al.1 din Legea 64/1995(republicatã), debitorul, în cele mai multe cazuri, va fi descãrcat de toate obligaþiile pecare le avea înainte de deschiderea procedurii, deci de toate datoriile sale.

Aºadar, dizolvarea societãþii se impune ºi ca o necesitate de ordin practic pentru aîmpiedica spãlarea unei societãþi de datorii ºi apoi continuarea nestingheritã a activitãþiisale.

Dana URSU, av. colaborator

4. Închiderea procedurii falimentului – Dizolvarea societãþii

Pe parcursul derulãrii procedurii de reorganizare ºi lichidare judiciarã conform Legiinr. 64/1995 (republicatã), s-a evidenþiat situaþia generalã a societãþii debitoare care aîncetat activitatea de 3 ani, nu dispune de lichiditãþi incluse în capitalul social sau înconturi bancare ori în numerar, nici de bunuri materiale ºi nu are un sediu social real.

La propunerea formulatã de lichidator, constatând cã nu au fost suportate din avereadebitorului cheltuielile aferente procedurii ºi nici un creditor nu a fost de acord sãavanseze sumele corespunzãtoare, judecãtorul sindic considerã îndeplinite condiþiileart. 118 din Legea nr. 64/1995 (republicatã) privitoare la închiderea proceduriifalimentului. Totodatã mai reþine cu privire la situaþia juridicã a societãþii debitoare cãaceasta se aflã în imposibilitatea desfãºurãrii obiectului de activitate ºi nu sunt îndeplinitecerinþele legale de funcþionare referitoare la capitalul social, prevãzute de art. 15 dinLegea nr. 31/1990 (republicatã), fiind astfel îndeplinite prevederile art. 222 alin.1 lit. b ºig din aceeaºi lege

Pe cale de consecinþã, dispune închiderea procedurii falimentului în temeiul art. 118din Legea nr. 64/1995 ºi dizolvarea societãþii debitoare, precum ºi radierea acesteia dinRegistrul Comerþului în temeiul art. 222 alin.1 lit. b ºi g din Legea nr. 31/1990.

Trib. Arad, s.com. ºi de cont.adm., Încheierea nr. 350/1998

5. Respingerea obiecþiunilor formulate de cãtre creditor faþã de propunerealichidatorului de închidere a procedurii – Închiderea procedurii falimentului pebaza art. 118 din Legea 64/1995 (republicatã) – Dizolvarea ºi radierea societãþii.

Luând act din raportul lichidatorului de situaþia debitoarei care nu avea nici un fel dedisponibilitãþi bãneºti în cont, capitalul social era sub limita minimã prevãzutã de lege,nu deþinea în patrimoniu mijloace fixe, materii prime sau orice alte materiale sau bunuri,judecãtorul-sindic a constatat cã bunurile existente nu sunt suficiente pentru a acopericheltuielile administrative ºi cã nici un creditor nu s-a oferit sã avanseze sumelecorespunzãtoare pentru aceste cheltuieli.


În acest sens, s-a pus în discuþie propunerea lichidatorului privind închidereaprocedurii pe baza art. 118 din Legea 64/1995 republicatã, fiind trimise notificãricreditorilor, debitoarei ºi C.C.I., potrivit art. 121 din legea 64/1995(republicatã).

Obiecþiunile formulate de creditoarea SC Transilvania General Import-Export SRLOradea au fost respinse, prin încheiere, ºi totodatã, judecãtorul-sindic a dispus, prinaceeaºi încheiere, închiderea procedurii falimentului, descãrcarea de îndatoriri ºiresponsabilitãþi a lichidatorului ºi judecãtorului-sindic, precum ºi dizolvarea societãþiidebitoare ºi radierea acesteia din evidenþele O.R.C.

În motivarea dispoziþiei de dizolvare ºi radiere, a societãþii debitoare, s-a reþinut cãîn speþã sunt îndeplinite dispoziþiile art. 222 lit. b ºi g din Legea 31/1990 republicatã,precum ºi ale art. 21 lit. f ºi b din Legea 26/1990, respectiv cã debitoarea se aflã înimposibilitate de a-ºi realiza obiectul de activitate, datoritã lipsei de active din patrimoniuºi cã nu ºi-a majorat capitalul social la limita stabilitã de lege.

Trib. Arad, s.com. ºi de cont.adm., încheierea nr. 353, dec. 4728/2000

Notã: În cele douã speþe prezentate, judecãtorul-sindic dizolvã cele douã societãþiîn faliment în temeiul dispoziþiile art. 222 lit. b ºi g din Legea societãþilor comerciale.Aceastã dizolvare este criticabilã sub mai multe aspecte.

În primul rând, în opinia noastrã, judecãtorul sindic nu este competent sã pronunþedizolvarea societãþii comerciale în temeiul literelor b ºi g ale art. 222 din Legea nr. 31/1990 (republicatã), deoarece competenþa lui, fiind una specialã, este determinatã dedispoziþiile art. 10 ºi urmãtoarele din Legea 64/1995 republicatã ºi ale art. 227 alin. 3din Legea nr. 31/1990 (republicatã).

În al doilea rând, aºa cum s-a arãtat ºi în observaþiile fãcute încheierii nr. 350/1998a Trib. Arad, falimentul unei societãþi comerciale, în accepþiunea datã acestei noþiuni deCapitolul 3, Secþiunea a 6-a a Legii 64/1995 (republicatã), este o cauzã generalã dedizolvare a oricãrui tip de societate comercialã, care, potrivit unei opinii în doctrinã,determinã dizolvarea de drept a societãþii în momentul pronunþãrii sale de cãtrejudecãtorul-sindic (S. Cãrpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea – Societãþilecomerciale, Ed. All Beck, Bucureºti, 2001, pag. 502). Chiar dacã nu împãrtãºim aceastãopinie privind data ºi modul în care opereazã dizolvarea societãþii, socotind cã este maioportun ca aceasta sã fie pronunþatã de cãtre judecãtorul sindic la data închideriiprocedurii, considerãm cã societatea trebuie dizolvatã ca urmare a falimentului sãu,fãrã a se mai cãuta alte temeiuri de drept, cum este de pildã, imposibilitatea realizãriiobiectului de activitate, care decurge normal din lichidarea societãþii comerciale.

Hotãrârea este criticabilã ºi sub aspect procedural, deoarece, potrivit art. 121 dinLegea 64/1995 republicatã, obiecþiunile creditorilor trebuie soluþionate prin sentinþã, ºinu prin încheiere.

Andrei CIONCA, av. colaborator

6. FALIMENT – Deschiderea procedurii falimentului – Dizolvarea societãþiiprin aceeaºi încheiere

În speþã, judecãtorul sindic a admis cererea formulatã de creditoarea SC Uzina deReparaþii Tg. Jiu împotriva debitoarei SC Terry Impex SRL Petroºani, ºi în consecinþã a


dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva acesteia. Prin aceeaºi încheiere,s-a dispus ºi dizolvarea societãþii.

Trib. Hunedoara, s.com. ºi de cont.adm., încheierea din 05.09.2000, datã în dos. nr. 1058/2000

Notã: Aceastã speþã, care reflectã practica Tribunalului Hunedoara în materiadizolvãrii societãþii comerciale ca urmare a falimentului, este eronatã. Astfel, nu esteindicat temeiul de drept în baza cãruia este dispusã dizolvarea societãþii o datã cudeclararea acesteia în stare de faliment.

7. Închiderea procedurii falimentului în temeiul dispoziþiile art. 117 alin.1 L. 64/1995 (republicatã). Radierea societãþii. Predarea arhivei debitoarei

În urma aprobãrii raportului final ºi bilanþului general al lichidãrii prezentat de cãtrelichidator, în temeiul dispoziþiilor art. 117 alin. 1 din Legea 64/1995 (republicatã),judecãtorul-sindic a dispus, prin încheiere, închiderea procedurii falimentului faþã dedebitoare, descãrcarea judecãtorului-sindic, ºi a lichidatorului, de orice îndatoriri ºiresponsabilitãþi, predarea de cãtre lichidator a arhivei debitoarei acþionarului Autoritateapentru Privatizare ºi Administrarea Participaþiilor Statului, în calitatea sa de succesoarea Fondului Proprietãþii de Stat. De asemenea, s-a dispus O.R.C. al Jud. Arad radiereadin evidenþele sale a societãþii debitoare faþã de care s-a închis procedura falimentului.

Biroul judecãtorului-sindic, Trib. Arad, încheierea 311/19.04.2001, D. 2834/2000,

8. Includerea majorãrilor de întârziere în declaraþia de creanþã a unui creditorbugetar – Data pânã la care se calculeazã – Argumente.

În cadrul procedurii falimentului, creditoarea Administraþia Financiarã Arad ºi-a calculatcreanþa incluzând penalitãþi de întârziere pânã la data depunerii declaraþiei de creanþã,cerând, în acelaºi timp, calcularea în continuare a penalitãþilor pânã în ziua plãþii inclusiv,în temeiul dispoziþiilor art. 13 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanþelor bugetare.Contestaþia formulatã de debitoare împotriva declaraþiei de creanþã a acestei creditoare afost respinsã prin sentinþa civilã nr. 1235/14.12.2000 a Tribunalului Arad.

Împotriva acestei sentinþe au declarat recurs atât debitoarea cât ºi creditoareaAdministraþia Financiarã Arad.

În motivarea recursului sãu, debitoarea a arãtat cã majorãrile de întârziere trebuiaucalculate pânã la data deschiderii procedurii, deoarece, conform art. 37 din Legea 64/1995 (republicatã), instituþia creditoare nu este exceptatã din categoria creditorilor cãrorale este interzisã adãugarea de dobânzi ºi cheltuieli asupra creanþelor.

Creditoarea aratã, motivându-ºi la rândul ei recursul, cã judecãtorul sindic considerãîn mod nelegal similitudine de tratament juridic ºi identitate între dobânzile ºi cheltuielileprevãzute în art. 37 din Legea 64/1995 (republicatã), pe de o parte, ºi majorãrile deîntârziere ce curg faþã de creanþele bugetare, pe de altã parte, deoarece, în primul rând,art. 37 nu face nici o referire la majorãri de întârziere (” Nici o dobândã sau cheltuialã nuva putea fi adãugatã creanþelor negarantate sau pãrþilor negarantate din creanþelegarantate de la data deschiderii procedurii.”), pe când, în art. 13 din OG nr. 11/1996, seprevede în mod clar ºi distinct cã ”orice obligaþie bugetarã neachitatã la scadenþãgenereazã plata unor majorãri de întârziere, majorãri calculate pentru fiecare zi deîntârziere, pânã la data achitãrii sumei datorate, inclusiv”.


Pe de altã parte, noþiunile în discuþie au o naturã juridicã diferitã. Majorãrile deîntârziere constituie singura sancþiune fiscalã existentã, având drept izvor de drept legea,care stabileºte în mod imperativ obligativitatea calculãrii lor, în ceea ce priveºte creanþelebugetare, pânã în ziua plãþii inclusiv (calculul lor este obligatoriu indiferent de proceduraaplicabilã), spre deosebire de dobânzi care au, de regulã, un izvor contractual ºi carepot fi prevãzute sau nu într-un contract, adicã existenþa lor nu este obligatorie. Mai mult,creditoarea aratã cã art. 37 din Legea 64/1995 (republicatã) are un caracter de strictãinterpretare, nefiind admisã adãugarea la el a unor noi interdicþii, aºa cum face instanþade fond, iar acolo unde legiuitorul a dorit sã prevadã interdicþia de a se calcula ºi majorãride întârziere, a fãcut-o în mod expres, nelãsând posibilitatea de interpretare (de ex., înCap. V^2, la Secþiunea a 3-a, „Lichidarea”, art. 32^15: „Nici o dobândã , penalitate,majorare de întârziere sau chiar cheltuialã similarã nu va putea fi adãugatã creanþelornegarantate sau pãrþilor negarantate din creanþele garantate, începând cu data depuneriihotãrârii de dizolvare la Registrul Comerþului”). Prin urmare, fiind enumerate distinct,alãturi de dobânzi, penalitãþi ºi cheltuieli, majorãrile de întârziere constituie o categoriedistinctã, cu caracter de sancþiune, care nu poate fi asimilatã sau confundatã cu vreunadin categoriile enumerate mai sus.

Creditoarea aratã cã art. 37 din Legea 64/1995 (republicatã) nici mãcar nu esteaplicabil când este vorba despre creanþe bugetare, articolul respectiv fiind circumscrisla sfera „creanþelor negarantate sau pãrþilor negarantate din creanþele garantate”, întimp ce majorãrile de întârziere curg în temeiul legii, indiferent de caracterul garantatsau negarantat al creanþelor.

De asemenea, recurenta criticã motivarea instanþei conform cãreia dacã s-ar calculamajorãri pânã în ziua plãþii, nu s-ar putea întocmi Tabloul preliminar ºi cel definitiv alcreanþelor ºi cel de distribuire a sumelor obþinute din averea debitoarei, deoarece chiarart. 93 din Legea 64/1995 (republicatã) reglementeazã aceastã situaþie, prevãzând cã:”creanþele constând în obligaþii [...] a cãror valoare este supusã modificãrii vor fi calculatede cãtre lichidator ºi înscrise în Tabelul de creanþe cu valoarea nominalã pe care ele oaveau la data înregistrãrii cererii”; or, creanþele bugetare intrã în aceastã categorie acreanþelor supuse modificãrii.

Curtea de Apel Timiºoara a respins ambele recursuri, menþinând soluþia TribunaluluiArad de calculare a majorãrilor pânã la data depunerii declaraþiilor de creanþã.

În privinþa recursului debitoarei, a reþinut cã acesta este nefondat, întrucât îninterpretarea corectã a prevederilor art. 37 din Legea 64/1995 (republicatã), penalitãþilepretinse de creditoarea Administraþia Financiarã Arad sunt adãugate creanþei bugetaregarantate a acesteia, caracterul garantat derivând din dispoziþiile art. 1725 Cod civil ºidin legile speciale care privesc datoriile faþã de bugetul de stat.

Cu privire la recursul creditoarei Administraþia Financiarã Arad, CAT constatã cã dincoroborarea prevederilor incidente cuprinse în Legea 64/1995 (republicatã) reiese cãacceptarea punctului de vedere al recurentei, privind calculul majorãrilor pânã în ziuaplãþii inclusiv, ar face imposibilã finalizarea procedurii prevãzutã de Legea 64/1995(republicatã). În plus, reglementãrile din O.G. 11/1996 invocate de recurentã au în cauzãcaracter de generalitate faþã de caracterul special al procedurii instituite de Legea 64/1995 ºi care îi conferã aplicabilitate acesteia din urmã.

C.Ap. Timiºoara, s.com. ºi de cont.adm., dec.civ. 196/R/2001, dos. 1762/com/2001

IV. JURISPRUDENÞÃ REZUMATÃ

Rubrica reuneºte expuneri sintetice ale hotãrârilor judecãtoreºti ºi alealtor soluþii ale organelor judiciare (rechizitorii, ordonanþe, rezoluþii etc.).Îºi propune sã reflecte nu numai problemele inedite, ci cu prioritate chestiunilejuridice care apar cu mare frecvenþã în faþa justiþiei. Astfel, se doreºte a fi ooglindã fidelã a preocupãrilor cele mai recente ale practicienilor ºi, concomitent,o sursã de inspiraþie pentru cei care vor trebui sã soluþioneze problemeasemãnãtoare.

ABUZ DE ÎNCREDERE - Înºelãciune – Lipsa infracþiunilor –Art. 213 C. pen. - Art. 215 C. pen.

C. Ap. Braºov, s. pen., dec. 518/1999 recurs c/dec. pen. 87/1999 a Trib. Covasna

Prin decizia 518/1999 a secþiei penale a Curþii de Apel Braºov, în baza art. 11 pct. 2lit. a C. proc. pen coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. a C. proc. pen, inculpatul F. T. a fostachitat pentru infracþiunile de abuz de încredere, prevãzutã de art. 213 alin. 2 C. pen. ºiînºelãciune, prevãzutã de art. 215 alin. 1 ºi 3 C. pen.

În fapt, inculpatul s-a cãsãtorit cu partea vãtãmatã la 3. 10. 1996, dar înainte decãsãtorie la 11. 09. 1996, inculpatul ºi-a cumpãrat un autoturism Dacia, iar dupã cãsãtorieinculpatul vinde acest autoturism la 10. 02. 1997, iar a doua zi cumpãrã un autoturismFiat, pe care îl înmatriculeazã pe numele sãu.

Autoturismul Fiat a fost înstrãinat numitei Z. M. la 21. 05. 1997, iar la scurt timp dupãaceasta, sub pretext cã îl duce la reparaþii, l-a ridicat de la cumpãrãtoare ºi l-a schimbatcu alt autoturism aparþinând pãrþii civile A. J., desfiinþând astfel contractul anterior ºirestituind preþul încasat de la cumpãrãtoarea Z. M.

Din probele dosarului reiese faptul cã autoturismul este bun propriu al inculpatuluica efect al subrogaþiei legale, pe contract trecându-se în mod fals cã ºi soþia sa eraproprietar, motiv pentru care nu exista infracþiunea de abuz de încredere împotrivasoþiei sale.

Schimbarea autoturismului dupã încheierea convenþiei de vânzare-cumpãrare cu Z.M. constituie o revenire asupra contractului anterior ºi împãcarea pãrþilor survenitã dupãrestituirea preþului încasat de la Z. M. conduc la concluzia corect reþinutã atât de primainstanþã, cât si de instanþele urmãtoare, cã nu existã nici infracþiunea de înºelãciune,ceea ce a determinat achitarea inculpatului.

120 JURISPRUDENÞÃ REZUMATÃ

ACCESIUNE – Accesiune imobiliarã artificialã – Drept desuperficie – Consimþãmânt tacit – Acþiune în constatare.

C.Ap. Braºov, dec. 441/2000.

Prin sent.civ. 4029/1999 a Judecãtoriei Braºov s-a constatat existenþa dreptului deproprietate al reclamantului asupra unui imobil construit pe cheltuiala sa pe terenul aflatîn proprietatea Statului Român, administrarea Primãriei Braºov. De asemenea s-aconstatat existenþa unui drept de superficie în favoarea reclamantului asupra terenuluide sub construcþie ºi a terenului aferent, ºi s-a dispus întabularea drepturilor mai susarãtate în cartea funciarã.

Instanþa a constatat cã imobilul a fost ridicat pe cheltuialã proprie de cãtre reclamant,în baza autorizaþiei pentru executarea de lucrãri nr. 152/1976, prin transformarea uneimagazii. Pe baza autorizaþiei de construcþie nr. 285/1980 s-au efectuat lucrãri deextindere ale aceluiaºi imobil. Fostul ICRAL Braºov nu a preluat construcþia înadministrare, neîncheindu-se un contract de închiriere, ºi în aceste circumstanþe instanþaa considerat rãsturnatã prezumþia instituitã de art. 492 C.civ. De asemenea s-a consideratcã în speþã existã constituit un drept de superficie prin convenþia pãrþilor, consimþãmântultacit al proprietarului terenului deducându-se din acordarea autorizaþiilor de construcþie,ºi din pasivitatea manifestatã o perioadã de 20 de ani privind reglementarea situaþieijuridice a imobilelor. S-a dispus înscrierea în C.F. a drepturilor recunoscute,considerându-se cã întabularea nu este un act de executare a hotãrârii ci o mãsurãmenitã sã asigure opozabilitatea faþã de terþi a dreptului.

Tribunalul a respins apelul pârâtelor reþinându-se în plus cã în speþã nu sunt aplicabileprevederile L. 50/1991 ºi ale L. 219/1998 privind dreptul de concesiune în baza principiuluineretroactivitãþii legii ºi nici dispoziþiile L. 112/1995 deoarece imobilul nu a fost preluatde cãtre stat.

Curtea de Apel Braºov a admis recursul declarat de cãtre Primãria Braºov pentrumai multe considerente. Prezumþia cã orice construcþie aparþine proprietarului terenuluipoate fi rãsturnatã doar prin dovedirea dreptului de superficie. În speþã nu rezultã dinnici o probã depusã la dosar existenþa unei înþelegeri între pãrþi, iar reclamantul a construitatât în numele sãu cât ºi în numele celui care avea dreptul de administrare operativãICRAL Braºov. Prin urmare constructorul, chiar de bunã credinþã fiind, dobândeºtedoar un drept de creanþã în despãgubire ºi nu un drept real. Pe de altã parte, din punctde vedere procedural, nu este admisibilã o acþiune în constatare cât timp reclamantulnu avea recunoscut (realizat) dreptul real a cãrui solicitare a constatat-o, iar înscriereaîn cartea funciarã este o executare a hotãrârii, care nu este admisibilã în cazul celorpronunþate în baza art. 111 C.pr.civ.

ACHITARE - Schimbarea depoziþiei martorilor - Art. 200 C. pen.

C. Ap. Alba-Iulia, s. pen., dec. 155/1999

Inculpatul H S, cetãþean norvegian, s-a stabilit în Mediaº ca reprezentant al uneisocietãþi cu scopuri umanitare, care se ocupa cu precãdere de repartizarea unor ajutoare

JURISPRUDENÞÃ REZUMATÃ 121

cãtre Casa de Copii din Mediaº. Inculpatul P. M., cetãþean român, este un fost angajatal Casei de Copii din Mediaº. Cei doi inculpaþi s-au cunoscut o datã cu începereaacþiunii de distribuire a ajutoarelor cãtre Casa de Copii, respectiv în 1992.

În cursul lunii februarie 1997 a fost înregistratã la Poliþia municipiului Mediaº sesizareaCasei de Copii ªcolari ºi ªcoalã Ajutãtoare din Mediaº prin care a solicitat a se efectuacercetãri în sensul cã mai mulþi copii cu deficienþe psihice din aceastã instituþie care auvizitat pe inculpatul H. S. au fost ademeniþi, îndemnaþi ºi chiar au întreþinut relaþii sexualeanormale.

În fapt, instanþa a reþinut cã inculpatul P. M. solicita uneori bilete de voie pentruminori, alteori lua copiii împotriva voinþei instructorilor, prin forþã sau ameninþare, ºi îiducea la locuinþa celuilalt inculpat. Dupã ce erau hrãniþi ºi îmbãiaþi, copiii erau lãsaþi sãse joace, dupã care erau supuºi fie unor acte ºi fapte de naturã sã atingã sentimentulde pudoare al acestora, fie unor relaþii sexuale anormale ( anale sau bucale).

Dupã arestarea în luna februarie 1997 ºi punerea în libertate a inculpatului P. M.,copiii au fost supuºi din partea acestuia unor ameninþãri permanente, unui stres deosebitºi de atunci aceºtia au devenit ºi mai reticenþi în a relata faptele.

Rapoartele de expertizã efectuate în cauzã atestã pe de o parte cã unii copii prezintãmodificãri anale de tipul celor întâlnite la homosexualitatea pasivã, dar pe de altã partenu toþi minorii prezintã credibilitate în cadrul procesului penal.

Dacã în faþa organelor de cercetare penalã martorii, respectiv minorii, au declarat cãau fost siliþi de cãtre inculpaþi sã întreþinã cu aceºtia relaþii anormale, sau de mai multeori au fost aduºi la reºedinþa inculpatului H. S. unde au fost siliþi sã întreþinã relaþiisexuale anormale, sau au asistat la diferite acte de perversiuni sexuale, în faþa instanþeiaceiaºi martori au arãtat liber ºi neconstrânºi cã nu au întreþinut relaþii sexuale anormaleºi cã nimic din comportamentul celor doi inculpaþi nu reprezintã perversiuni sexuale.Tot aceºti martori, copii asistaþi din cadrul Casei de Copii Mediaº, aratã cã cei doiinculpaþi nu i-au agresat niciodatã.

Mai mult, aceºti martori aratã cã de fiecare datã când au dat declaraþii în faþa organelorde cercetare penalã sau urmãrire penalã le-a fost fricã sã declare adevãrul, datoritãmãsurilor de represiune la care urmau sã fie supuºi dacã nu declarau conform dorinþelorconducerii ºcolii sau unor educatori. Aceiaºi martori declarã cã persoane din conducereaºcolii i-au ameninþat sau chiar promis diferite sume de bani.

Nici unul din martorii audiaþi în faþa instanþei nu a putut releva un comportamentanormal al celor doi inculpaþi ºi nici sãvârºirea vreunei fapte penale.

Aºa fiind, judecãtoria Sibiu a dispus achitarea inculpatului H. S., trimis în judecatãpentru sãvârºirea infracþiunilor de relaþii sexuale între persoane de acelaºi sex, formacontinuatã, prevãzutã de art. 200 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 ºi 42 C. pen., tentativãla aceeaºi infracþiune, prevãzutã de art. 20 C. pen raportat la art. 200 alin. 2 C. pen.,infracþiunea continuatã de corupþie sexualã prevãzutã de art. 202 C. pen. cu aplicareaart. 41 ºi 42 C. pen. ºi complicitate la infracþiunea continuatã de încercare de a determinamãrturia mincinoasã, prevãzutã de art. 26 C. pen. raportat la art. 261 C. pen. cu aplicareaart. 41 ºi 42 C. pen.

De asemenea, instanþa a dispus ºi achitarea inculpatului P. M., cetãþean român,trimis în judecatã pentru sãvârºirea infracþiunii continuate de relaþii sexuale între persoanede acelaºi sex, prevãzutã de art. 200 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 ºi 42 C. pen.,complicitate la aceeaºi infracþiune, prevãzutã de art. 26 C. pen. raportat la art. 200 alin. 2


C. pen. cu aplicarea art. 41 ºi 42 C. pen., complicitate la infracþiunea de corupþie sexualãprevãzutã de art. 26 C. pen. raportat la art. 202 C. pen., cu aplicarea art. 41 ºi 42 C.pen., încercarea de a determina mãrturia mincinoasã, prevãzutã de art. 261 C. pen.,infracþiunea continuatã de încercare de a determina mãrturia mincinoasã prevãzutã deart. 261 C. pen., cu aplicarea art. 41 ºi 42 C. pen. ºi infracþiunea de lovire sau alteviolenþe, prevãzutã de art. 180 alin. 2 C. pen.

Soluþia a fost menþinutã ºi de instanþa de apel ºi de recurs.

CALOMNIE – Plângeri penale – Lipsa laturii obiective – Lipsalaturii subiective - art. 206 C. pen

Judecãtoria Vatra Dornei, sent. pen. 81/2000

Prin sentinþa penalã nr. 81 din 9 martie 2001 a Judecãtoriei Vatra Dornei, inculpataGJ a fost achitatã pentru sãvârºirea infracþiunii de calomnie prevãzutã de art. 206 C.pen, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen. Totodatã pretenþiilecivile ale pãrþilor vãtãmate OA ºi MA au fost respinse.

În fapt s-a reþinut cã în cursul anului 1999 inculpata a formulat mai multe plângeriîmpotriva celor 2 pãrþi vãtãmate, soluþionate de Parchet sau Judecãtorie.

Iniþial, inculpata a sesizat printr-o plângere Parchetul de pe lângã Judecãtoria VatraDornei cu privire la furtul unui separator de lapte, plângere care s-a dovedit neîntemeiatã.Ulterior, Parchetul de pe lângã Tribunalul Suceava a fost sesizat de cãtre inculpatã cuprivire la sãvârºirea infracþiunii de tentativã de omor de cãtre OA ºi MA, împotriva suroriiinculpatei. Referitor la aceastã sesizare, prin rezoluþie s-a dispus neînceperea urmãririipenale. Prin aceeaºi rezoluþie, s-a dispus neînceperea urmãririi penale cu privire lasãvârºirea infracþiunii de fals de cãtre MA despre care a fost sesizat Parchetul de pelângã Judecãtoria Vatra Dornei.

A mai existat o plângere împotriva lui MA ºi OA, însã aceasta a fost înaintatã instanþeide cãtre sora inculpatei, prin urmare instanþa a analizat doar primele trei plângeri pecare le-am amintit.

Pãrþile vãtãmate s-au plâns cã au fost calomniate întrucât acuzele aduse de inculpatãs-au dovedit a fi nefondate, prin soluþiile pronunþate în cauzã.

Instanþa a apreciat cã inculpata nu a fãcut decât sã-ºi exercite un drept procesual,acela de a sesiza organele judiciare în legãturã cu sãvârºirea unei infracþiuni de careavea cunoºtinþã, drept ce nu poate fi îngrãdit de nimeni ºi care este prevãzut la art. 21din Constituþie.

Indiferent de soluþiile pronunþate în cauzã, simplul fapt al inculpatului de a se adresaorganului judiciar indicând drept fãptuitori pe cele 2 pãrþi vãtãmate nu constituieinfracþiunea de calomnie deoarece, nu sunt întrunite condiþiile cerute de latura obiectivãa acestei infracþiuni.

Deºi fapta inculpatei constã în afirmarea unor fapte determinate cu privire la persoanedeterminate, care ar atrage sancþiuni penale pentru acestea dacã ar fi adevãrate, nueste îndeplinitã cerinþa publicitãþii cerutã de art. 206 C. pen. Sesizarea adresatã în scrisunui organ judiciar nu are caracter public. Astfel de sesizãri se pãstreazã în dosarecare nu sunt publice, la ele având acces doar pãrþile sau organele judiciare.


În cauzã nu este îndeplinitã nici cerinþa laturii subiective a infracþiunii, respectiv intenþiadirectã sau indirectã a inculpatei de a leza demnitatea celor 2 pãrþi vãtãmate.

S-a reþinut cã inculpata a acþionat numai la cererea surorii sale, fapt dovedit prindeclaraþiile martorilor audiaþi, fiind exclusã reaua-credinþã a inculpatei.

În ceea ce priveºte acþiunea civilã, condiþiile pentru a fi antrenatã rãspunderea civilãa inculpatei lipsesc, deoarece, deºi fapta existã, aceasta nu are caracter ilicit întrucâtinculpata a uzat de un drept procesual, acela de a sesiza organele judiciare, în limitelegale. Astfel, acþiunea civilã a fost respinsã de instanþã, care a apreciat cã oricumpretenþiile pãrþilor vãtãmate erau exagerate ºi ar fi constituit o îmbogãþire fãrã justãcauzã ceea ce nu ar fi corespuns cu scopul pentru care au fost instituite daunele morale.

CASE NAÞIONALIZATE – Înþelesul expresiei “cu titlu” –Aplicarea legii civile în timp – Imobile preluate de stat în baza Decr.218/1960 ºi 712/1966 – Considerarea lor ca preluate fãrã titlu

C.Ap. Cluj, s.civ., dec. 1012/2000 • recurs c/ dec. 1807/1999 a Trib. Cluj

Conform art. 1 al. 2 HG 20/1996 pentru stabilirea Normelor Metodologice privindaplicarea L. 112/1995, “imobilele cu destinaþia de locuinþe trecute ca atare în proprietateastatului, cu titlu, sunt acele imobile care au fost preluate ca locuinþe în proprietateastatului în baza unei prevederi legale în vigoare la data respectivã, cum ar fi: Decr. 92/1950, , precum ºi alte asemenea acte normative, inclusiv hotãrâri ale fostului Consiliude Miniºtri sau ale Guvernului”.

Aceste dispoziþii legale au fost modificate prin HG 11/1997, prin art. 1 pct. 1statuându-se cã ”Art. 1 al. 2 (din HG 20/1996) va avea urmãtorul cuprins: “Imobilele cudestinaþia de locuinþe trecute ca atare în proprietatea statului, cu titlu, sunt acele imobilecare erau folosite ca locuinþe ºi care au fost preluate în proprietatea statului curespectarea legilor ºi decretelor in vigoare la data respectivã, cum sunt: Decretul nr.92/1950, Decretul nr.142/1952, Decretul nr.111/1951, Legea nr.4/1973, Decretul nr.223/1974”.

Din examinarea comparativã a conþinutului iniþial al art. 1 al. 2 din Normelemetodologice ºi al celui stabilit prin HG 11/1997 rezultã cã în noua sa redactare textul îndiscuþie înlãturã Decr. 218/1960 ºi Decr. 712/1966 din enumerarea fãcutã pentru aorienta interpretul în identificarea actelor normative care, raportat ºi la prevederile art. 1al. 1 din L.112/1995, pot fi socotite cã fundamenteazã trecerea cu titlu în proprietateastatului a unor imobile.

Deºi este evident cã enumerarea fãcutã de art. 1 al. 2 din Normele metodologice nupoate fi socotitã, atât în cazul conþinutului sãu iniþial, cât ºi pentru cel rezultat prinmodificarea adusã de HG 11/1997, ca fiind limitativã, rãmâne însã de constatat cãnemenþionarea în textul modificat a Decr. 218/1960 ºi 712/1966 denotã intenþialegiuitorului de a înlãtura aceste acte normative din categoria celor care, întemeindpreluarea de cãtre stat a unui imobil cu destinaþia de locuinþã, pot fi asimilate actelornormative ce calificã trecerea imobilelor în proprietatea statului cu titlu, în sensul art. 1al. 1 din L. 112/1995.


Prin efectul acestor dispoziþii legale, rãmâne cã ori de câte ori Statul Român a dobânditun imobil întemeindu-se pe dispoziþiile Decr. 712/1966 ºi 218/1960, trebuie considerat cãdobândirea s-a fãcut fãrã titlu, persoana în contra cãreia imobilul s-a preluat de cãtre statnefiind îndreptãþitã la a pretinde acordarea mãsurilor reparatorii stabilite prin L. 112/1995,ci restituirea imobilului pe calea dreptului comun, astfel cum statueazã al. 6 (introdus prinHG 11/1997) al art. 1 din Normele metodologice de aplicare a L. 112/1995.

Interpretarea pe care Curtea, prin cele ce preced, înþelege sã o dea noului conþinutal art. 1 al. 2 din Normele metodologice se aflã în concordanþã ºi cu dispoziþiile art. 1 al.4 din aceleaºi Norme, în raport de care ”locuinþele care au fost preluate de stat cunerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectivã sau care au intrat înposesia acestuia în condiþiile inexistenþei unei reglementãri legale care sã reprezintetemeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului, sunt considerate ca fiindtrecute fãrã titlu în posesia acestuia ºi nu intrã sub incidenþa Legii nr.112/1995”.

Aceste prevederi legale pretind cã încã din momentul dobândirii de cãtre stat asimplei posesii, deci neînsoþitã ºi de câºtigarea proprietãþii, posesia astfel exercitatã sãse fondeze pe un act normativ în vigoare ºi care sã o justifice, validarea viitoare cuefect retroactiv ºi preschimbarea în proprietate prin acte normative speciale a uneiatare posesii nemaiputând fi consideratã, în noul context legislativ, cã ar corespundeunei preluãri “cu titlu” a imobilului.

În speþã, chiar pârâtul recunoaºte, în motivarea recursului, cã Statul Român a începuta poseda imobilul în litigiu imediat ulterior pronunþãrii de cãtre fostul Tribunal RegionalCluj a sentinþei civile nr. 3932/1957, fiind evident, raportat ºi la cele hotãrâte prin aceastãsentinþã, cã posesia exercitatã de stat nu s-a întemeiat pe un act normativ în vigoare ladata intrãrii în posesiune.

Cum dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost dobândit de Statul Romândoar ulterior, în temeiul Decr. 712/1996, iar acest act normativ nu poate fi acceptat, aºacum s-a arãtat mai sus, ca având valoarea unuia care sã îngãduie calificarea treceriiimobilului cãtre stat ca fiind fãcutã “cu titlu” urmeazã cã în mod corect, primele instanþeau statuat cã acþiunea reclamantei trebuie admisã.

CASE NAÞIONALIZATE – Decr. 223/1974 – Preluare „cu titlu”– Valabilitate (da)

C.Ap. Braºov, s.civ., dec. 1897/2000 • recurs c/ dec.civ. 1141/2000 a Trib. Braºov

Reclamanþii au solicitat sã se constate nulitatea deciziilor de preluare a imobilelorproprietate personalã, emise de cãtre Primãria Braºov în baza Decr. 223/1974 ºi sã sedispunã rectificarea cãrþii funciare. Acþiunea a fost admisã în fond iar instanþa de apel amenþinut aceastã hotãrâre, reþinând în esenþã cã actul normativ în baza cãruia s-auemis cele douã decizii încalcã prevederile constituþionale din acea vreme, precum ºiPactul internaþional privind drepturile civile ºi politice – ratificat de România prin Decr.212/1974.

De asemenea, în baza art. 6 L. 213/1998, instanþele de judecatã au dreptul sãefectueze controlul constituþionalitãþii actelor normative emise în perioada 6 martie


1945-22 decembrie 1989, mai ales cã, potrivit dispoziþiilor legale, Curtea Constituþionalãeste abilitatã sã verifice constituþionalitatea actelor normative emise dupã 1991.

S-a reþinut ºi faptul cã, dupã ratificarea Convenþiei pentru apãrarea drepturilor omuluiºi a libertãþilor fundamentale prin L. 30/1994, practica Curþii Europene a drepturiloromului reprezintã izvor de drept, iar în privinþa decretului în discuþie aceasta s-a pronunþatîn senul cã încalcã prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

Curtea de apel a admis recursul declarat de Primãria Braºov ºi a desfiinþat hotãrârileinstanþelor de fond ºi de apel, considerând cã Decr. 223/1974 respectã cerinþele devalabilitate de la data emiterii lui ºi prin urmare preluarea a fost fãcutã „cu titlu”. Pactulinternaþional privind drepturile civile ºi politice a fost ratificat cu „declaraþii” de cãtre þaranoastrã – ca urmare nu poate duce la constatarea nevalabilitãþii unui act normativ – iardeposedarea fiind anterioarã ratificãrii CEDO, dacã este în conformitate cu legile învigoare la vremea respectivã, nu dã naºtere unei obligaþii de restituire în naturã. Deasemenea, art. 6 L. 213/1998 permite instanþelor sã „stabileascã valabilitatea titlului” ºinu sã verifice constituþionalitatea unor acte normative.

În concluzie, preluarea s-a fãcut „cu titlu”, împrejurare ce rezultã ºi din art. 1 al. 2 alNormelor metodologice privind aplicarea L. 112/1995, care prevãd cã Decr. 223/1974este titlu valabil.

CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATÃ – Redactaredefectuoasã a capetelor de cerere – Rol activ al instanþei –Identificare a scopului urmãrit de reclamant prin promovarea acþiunii– Inopozabilitate a hotãrârii date într-un proces în care reclamantulnu a fost parte – Posibilitatea rectificãrii cãrþii funciare – Art. 130al. 2 ºi 84 C.pr.civ.

C.Ap. Cluj, s.civ., dec. 1397/2000

Deºi prin întregirea de acþiune fãcutã înaintea primei instanþe reclamantul a solicitatin terminis doar anularea parþialã a încheierii de intabulare a dreptului de proprietate alpârâtului cu privire la terenul în litigiu, precum ºi înscrierea propriului sãu drept deproprietate asupra aceluiaºi imobil, fãrã a cere în mod expres ºi radierea dreptului deproprietate al pârâtului, este în afara îndoielii cã intenþia sa a fost aceea de a obþine ocorespunzãtoare rectificare de carte funciarã prin înlãturarea unei înscrieri tabularefavorabile pârâtului ºi privitor la care reclamantul a susþinut caracterul ei nelegal.

Or, în interpretarea cererilor fãcute de pãrþi, instanþele sunt datoare, în aplicareadispoziþiilor art. 130 al. 2 teza finalã ºi 84 C.pr.civ., sã identifice intenþia lor realã ºiscopul urmãrit de ele prin investirea instanþei, neputându-se considera cã,neîntrebuinþarea unui anume termen în cuprinsul unui capãt de cerere împiedicã instanþade la a-i da o corespunzãtoare interpretare, atâta vreme cât din motivare, dar ºi dintermenii folosiþi la formularea cererii, rezultã în mod limpede conþinutul ei ºi limitele încare partea înþelege a investi instanþa.


Astfel fiind, în cauzã este de netãgãduit cã prin cererea adresatã primei instanþereclamantul a solicitat rectificarea cãrþii funciare, fiind fãrã însemnãtate cã nu a folosit ºitermenul “radiere” pentru a obþine rectificarea unora dintre înscrierile fãcute în cartea funciarã.

Este deci nefondatã critica formulatã prin primul motiv de recurs, pentru identitate deraþiune trebuind consideratã nefondatã ºi critica privitoare la inexistenþa unei cereri dedezmembrare a corpului funciar de sub nr.top. 3632/4/1, cu dezlipirea terenului în litigiu,aceste operaþiuni fiind impuse de soluþionarea capãtului de cerere privitor la intabulareadreptului de proprietate al reclamantului ºi în care ele se gãseau implicit cuprinse.

Nu poate fi primitã nici susþinerea cã radierea parþialã a dreptului de proprietate alpârâtului nu îºi gãseºte corespondent în ipotezele înfãþiºatã de art. 34 DL 115/1938,fiind vãditã inopozabilitatea faþã de reclamant a sentinþei civile nr. 2246/1996 aJudecãtoriei Viºeu de Sus – respectivul nu era parte în procesul finalizat prin aceastahotãrâre. Totodatã faþã de împrejurarea cã asupra terenului în litigiu i s-a reconstituitreclamantului dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, prin titlul de proprietatenr.4002166 din 6 februarie 1995, sunt incidente dispoziþiile art. 34 pct. 1, în raport decare rectificarea unei intabulãri se poate cere atunci când înscrierea sau titlul în temeiulcãruia s-a sãvârºit nu au fost valabile.

CHEI MINCINOASE – Furt calificat - Folosirea unei carteletelefonice false – Art. 209 alin. 1 lit. i ºi g C. pen

Rechizitoriul din 8 aprilie 1999 al Parchetului de pe lângã Judecãtoria Cluj-Napoca

În temeiul art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. i si g Cod penal, s-a dispus punerea in miºcarea acþiunii penale si trimiterea in judecatã a inculpatului H. A. T.

În fapt, in seara zilei de 14. 09. 1998, în jurul orelor 20. 00, învinuitul H. A. T.,cetãþean sudanez, aflat in România din anul 1991, a fost prins in flagrant de cãtreorganele de poliþie în timp ce efectua o convorbire telefonicã in Sudan, folosind pentruacþionarea aparatului ºi plata convorbirilor telefonice o cartelã telefonicã falsã.

În urma cercetãrilor efectuate s-a constatat cã acea cartelã folositã de învinuit estecontrafãcutã ºi, deºi pe cartelã figureazã cã a fost emisã pentru valoarea de 50. 000 lei,are încorporat un circuit electric care acþioneazã în momentul consumãrii valorii de60. 000 lei cu care este prevãzutã cartela, reîncãrcând cartela la valoarea de 60. 000 leiºi schimbând simultan seria cartelei. Totodatã s-a constatat cã acea cartelã fusesefolositã în perioada 10. 09. 1998-14. 09. 1998 pentru efectuarea mai multor convorbiritelefonice in valoare de 7. 614. 114 lei.

Învinuitul, în timpul audierii sale în faþa organelor de poliþie a dat declaraþiicontradictorii cu privire la provenienþa cartelei telefonice false, respectiv la convorbiriletelefonice efectuate. Totodatã, învinuitul s-a apãrat spunând cã n-a ºtiut cã acea cartelãeste falsificatã, deºi acesta fiind din 1991 în România, trebuia sã ºtie cã o convorbiretelefonicã internaþionalã cu o duratã de mai multe zeci de minute nu poate fi efectuatãîn mod repetat cu o singurã cartelã de 50. 000 lei.

S-a considerat cã în cauzã nu se impune punerea sub învinuire a fãptuitorului pentrusãvârºirea infracþiunii prevãzutã de art. 282, deoarece cartela telefonica falsificatã nueste o monedã sau un titlu emis de o instituþie bancarã sau de o instituþie de credit ºi nu


are o putere circulatorie. Pentru acest motiv s-a apreciat cã acest titlu falsificat faceparte din categoria ‘’ cheilor mincinoase’’, învinuitul reuºind sã sustragã impulsuriletelefonice dupã ce a activat, ‘’ a deschis’’ aparatul telefonic ºi a intrat, a pãtruns însistem cu ajutorul acestei cartele false care avea rolul unei chei false.

Fapta învinuitului de a sustrage în mod repetat pe baza aceleiaºi rezoluþiiinfracþionale, impulsuri telefonice cu ajutorul cartelei telefonice falsificate, cauzând astfelS. C. R. un prejudiciu de 7. 614. 114 lei, s-a considerat cã întruneºte elementeleconstitutive ale infracþiunii de furt calificat în formã continuatã.

N. R. Aprecierea dacã folosirea unui serviciu telefonic fãrã drept ( conectare ilegalã)constituie o infracþiune de furt sau nu este o problemã controversatã, iar punctul nostrude vedere, în sensul inexistenþei infracþiunii de furt în aceastã ipotezã a fost argumentatpe larg într-un numãr anterior al revistei noastre ( Sergiu BOGDAN, notã C. Ap. Cluj, s.pen., dec 50/1999, Studia Iurisprudentia nr. 1/ 2000, p. 42-49 ).

Considerãm cã soluþia corectã ar fi fost trimiterea în judecatã pentru comitereainfracþiunii de înºelãciune, deoarece inculpatul nu a sustras nici un bun aparþinândRomtelecom-ului, ci a înºelat societatea cu privire la modul de platã a contravaloriiconvorbirilor efectuate. Un post public de telefonie are ca finalitate folosirea serviciuluitelefonic ºi achitarea contravalorii convorbirii efectuate prin utilizarea cartelei telefoniceîn locul monedelor clasice. Prin fapta sa inculpatul a folosit acest serviciu, dar a indus îneroare societatea de telefonie cu privire la veridicitatea cartelei, cauzându-i un prejudiciuprin neachitarea contravalorii serviciului. Dacã, spre exemplu s-ar fi utilizat în sistemulvechi de telefon public un obiect care ar fi imitat o monedã, nu s-ar fi putut susþine casuntem în prezenþa unui furt ci cã s-a comis o înºelãciune.

La fel de neîntemeiatã ni se pare ºi susþinerea cã s-ar fi utilizat chei mincinoasedeoarece cartela telefonicã nu este un mecanism de descuiere a telefonului public, cieste un mijloc de platã specific utilizat pentru achitarea contravalorii convorbirii. Dealtfel postul telefonic funcþioneazã în anumite situaþii, pentru publicul larg fãrã a fi nevoiede cartelã ( ex. apelurile gratuite), ori în acest caz nu se foloseºte nici o cheie.

Considerãm cã problema se pune de o manierã asemãnãtoare ºi în cazul utilizãriifrauduloase a card-urilor bancare.

Cu privire la inexistenþa infracþiunii de falsificare de valori în situaþia de fapt prezentatãsuntem de acord cu punctul de vedere al procurorului exprimat în rechizitoriul de faþã.

CONTRACTE ªI OBLIGAÞII – Compensaþie – Efecte asuprapenalitãþilor

C.Ap. Ploieºti, s.com. ºi de cont.adm., dec. 7/1999

Curtea de Apel, admiþând recursul pârâtei S.C. “JULCO-VER GROUP” a casat deciziatribunalului ºi în parte sentinþa, respingând capãtul de cerere prin care societateareclamantã “PETROTEL” Ploieºti solicita plata penalitãþilor în sumã de 132.522 lei.

S-a reþinut cã suma solicitatã de reclamantã de 289.666 lei, reprezentând diferenþade preþ pentru produsele petroliere livrate ºi facturate, este datoratã de societateapârâtã în mod legal, nedovedindu-se cu probatoriile administrate în cauzã cã preþul


produselor petroliere livrate de intimata ar fi fost mai mic decât cel facturat , aºa cum asusþinut aceasta.

S-a stabilit cã în cauzã a intervenit compensaþia ca mod de stingere a obligaþiilor.Ordinele de compensare emise de pârâtã au fost ulterioare datei scadenþei datoriei,astfel cã pentru întârzierea la platã, anterioarã acestei date, pârâta datoreazã penalitãþide întârziere, dacã acestea au fost stabilite prin contract. În speþã, însã, suma de132.522 lei penalitãþi de întârziere la care pârâta a fost obligatã prin sentinþa judecãtoriei,nu erau datorate de aceasta, în lipsa unei clauze penale, cu privire la aceastã sancþiunece trebuia inseratã în contractul încheiat între pãrþi. Cu probatoriile administrate s-astabilit cã între pãrþi nu s-a încheiat un contract scris, ci oferta a fost urmatã de executare.

CONTRACTE ªI OBLIGAÞII – Contract de furnizare a energieielectrice – Neachitare la termen a facturii – Majorare de tarif –Penalitãþi de întârziere – L. 76/1992, modificatã prin O.G. 18/1994

C.Ap. Ploieºti, s.com. ºi de cont. adm., dec. 8/1999

În fond ºi în apel s-a admis acþiunea îndreptatã de S.C.”COS” S.R.L. împotriva RENELTârgoviºte ºi s-a dispus exonerarea reclamantei de plata penalitãþilor de întârziere însumã de 491.050 lei la energie electricã, aferente facturii. Curtea de Apel a respinsrecursul societãþii comerciale ”ELECTRICA” S.A. Bucureºti, sucursala Târgoviºte, fostãRENEL Târgoviºte, fostã RENEL Târgoviºte.

S-a respins ºi motivul de recurs al pârâtei privind neacordarea penalitãþilor, peconsiderentul cã atâta timp cât în contract nu s-a prevãzut plata penalitãþilor de întârziere,în termen a consumului, penalitãþile nu pot fi acordate ºi cã dispoziþiile O.G. nr.18/1994de modificare ºi completare a L. 76/1992 nu pot suplini voinþa pãrþilor.

Potrivit art. 93 pct. 1 din Regulamentul pentru funcþionarea ºi utilizarea energieielectrice aprobat prin H.G. 237/1993 pentru neachitarea facturilor cuprinzândcontravaloarea energiei electrice, în termen de 10 zile de la data înregistrãrii acesteia,se percepe o majorare de tarif de 0,2% pe fiecare zi de întârziere cu începere din primazi a înregistrãrii facturii ºi pânã la achitarea acesteia.

Din conþinutul acestor dispoziþii legale, rezultã cã majorarea de tarif de 0,2% aplicatãîn cazul întârzierii achitãrii facturii privind consumul de energie electricã, reprezintã osancþiune ºi nu un tarif, cum greºit susþine.

În aceste condiþii, calcularea de penalitãþii de întârziere reprezintã o sancþiune ces-ar aplica în caz de achitare cu întârziere a energiei electrice facturate, ceea ce excededispoziþiilor regulamentului de livrare a energiei electrice, aprobat prin H.G. 237/1993.

Prin achitarea cu întârziere a consumului electric facturat nu puteau fi datorate ºimajorãrile de tarif de 0.2%, întrucât acesta ar reprezenta o dublã sancþiune, ceea ceeste nelegal.


CONTRACTE ªI OBLIGAÞII – Contract de închiriere –Obligaþiile chiriaºului

C.Ap. Craiova, s.civ., dec. 10042/1999 publicatã în Probleme de drept – C.Ap. Craiova 1998-1999, p. 130

Legea locuinþei nr.114/1996 nu prevede reguli speciale privind plata chiriei, astfel cãse aplicã regulile dreptului comun referitoare la obligaþia plãþii la termenele prevãzute încontract, locul plãþii etc.

Conform art. 32 (1) din O.G. 40/1999, pentru locuinþele proprietate personalã apersoanelor fizice ºi juridice prevãzute la art. 2-7 (locuinþe redobândite de proprietarisau de moºtenitorii lor), chiria se stabileºte prin negociere dintre proprietar ºi chiriaº cuocazia încheierii noului contract de închiriere.

În vederea încheierii noului contract de închiriere, proprietarul notificã pe chiriaº prinexecutorul judecãtoresc, asupra datei ºi locului întâlnirii. Notificarea va fi comunicatãprin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.

Chiriaºul este obligat sã comunice proprietarului, în scris, cu confirmare de primire,cererea pentru încheierea unui nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 dezile de la primirea notificãrii (art.10 al. 1 ºi 2 din O.G. 40/1999).

Potrivit art.11(2) din O.G. 40/1999, lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat alchiriaºului de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de laprimirea notificãrii, îl îndreptãþeºte pe proprietar sã cearã în justiþie evacuareanecondiþionatã a locatarului, cu plata daunelor interese pe calea ordonanþei preºedinþiale.

În speþã, proprietarul, cãreia i s-a retrocedat imobilul preluat de stat fãrã titlu în anul1953, prin hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, a fost de acord sã încheie un nou contractde închiriere cu pârâta chiriaºã.

Deºi a notificat-o de patru ori în acest sens ºi înainte de intrarea în vigoare a O.G.40/1999 ºi, ulterior, în condiþiile acesteia, chiriaºa nu s-a prezentat pentru a încheia unnou contract de închiriere ºi de a stabili chiria, pe care nu a plãtit-o niciodatã proprietarului.Ca urmare, reþinând reaua credinþã a chiriaºei în exercitarea drepturilor locative ºineîndeplinirea obligaþiei principale a locatorului, aceea de a plãti chiria, s-a admis acþiuneaîn evacuare introdusã de proprietar.

CONTRACTE ªI OBLIGAÞII – Contract de împrumut –Caracterizare juridicã – Interpretare – Conþinut – Obligaþie derestituire – Art. 1576 C.civ.

C.Ap. Piteºti, s.civ., dec. 461/1999 • recurs c/ dec. 134/1998 a Trib. Argeº

Caracterizarea juridicã a convenþiei intervenite între pãrþi poate fi dedusã în cauzãdin chiar modul de redactare a actului scris în întregime de pârât ºi care este intitulat caatare, iar împrejurarea cã nu s-a menþionat obligaþia de restituire a sumei împrumutateeste fãrã relevanþã juridicã, întrucât aceasta este o consecinþã fireascã în raport cuprevederile art. 1576 C.civ.


CONTRACTE ªI OBLIGAÞII – Contract de muncã – Perioadãde încercare – Reînnoire sau prelungire – Condiþie – Acord expresal pãrþilor intervenit în cursul perioadei iniþiale – Posibilitate pentrupãrþi de a conveni asupra unei reînnoiri sau prelungiri tacite (nu)

Cass.soc., dec. din 10 ian. 2001 • Furlotti c/ SARl Protection Services Lorraine •publicatã în JCP 2001.IV.1394

Reînnoirea sau prelungirea perioadei de încercare nu poate rezulta decât dintr-unacord expres al pãrþilor intervenit în cursul perioadei iniþiale; pãrþile nu pot conveniasupra unei reînnoiri sau unei prelungiri tacite a acesteia. Ca urmare, judecându-se cãperioada de încercare fusese prelungitã, cã desfacerea contractului de muncã interveniseîn cursul perioadei de încercare ºi cã – în consecinþã – cererea salariaþilor de a fidespãgubit pentru rupturã trebuie respinsã, s-a violat art. L. 122-4 Codul muncii, devreme ce nu s-a constatat acordul expres al salariatului la prelungirea perioadei deîncercare – care nu poate rezulta numai din continuarea raportului de muncã.

CONTRACTE ªI OBLIGAÞII – Spaþiu comercial – Obligaþiede a vinde un spaþiu comercial – H.G. 389/1996 ºi 906/1996 –Coproprietate

C.Ap. Braºov, dec. 202/2000.

Prin acþiunea introductivã de Instanþã se solicitã obligarea pârâtelor la încheiereaunui contract de vânzare-cumpãrare, având ca obiect un spaþiu comercial închiriatreclamantei.

Judecãtoria Fãgãraº respinge acþiunea cu motivarea cã imobilul nu se încadreazãîn cele prevãzute în HG 505/1998, imobilul nefiind construit din fondurile statului.

Instanþa de apel recunoaºte greºita motivare a primei Instanþe, deoarece la dataformulãrii cererii de cumpãrare de cãtre reclamantã erau în vigoare H.G. 389/1996 ºi906/1996 care prevedeau cã spaþiile comerciale aflate în proprietatea statului indiferentde fondurile din care au fost construite se vând persoanelor care le folosesc în prezent,la cererea acestora.

Imobilul în cauzã era, conform extrasului de carte funciarã depus la dosar, deþinut încoproprietate de Statul român în cotã de 5/6 ºi o persoanã fizicã în cotã de 1/6. Specificdreptului de proprietate pe cote-pãrþi este cã titularii nu au drepturi individualizate asuprabunului privit în materialitatea sa, ci fiecare are o cotã parte idealã asupra bunului.Termenul de spaþiu comercial implicã existenþa unui bun individual determinat, careserveºte desfãºurãrii unor activitãþi comerciale. Astfel fiind legea impune condiþia caspaþiul comercial sã fie proprietatea exclusivã a Statului român, condiþie neîndeplinitãîn cauzã.

Curtea de Apel Braºov a respins recursul declarat de reclamantã arãtând cã esteirelevant, raportat la situaþia de carte funciarã, faptul cã doar pârâta RASC Fãgãraº a


închiriat imobilul ºi a încasat chiria începând cu anul 1961. De asemenea raportat lafaptul cã nu sunt pârâtele proprietare exclusive asupra spaþiului în litigiu, nu are importanþãfaptul cã Instanþele nu au avut în vedere prevederile Decretului-lege nr. 66/1990 ºi aleL. 133/1999.

CONTRACTE ªI OBLIGAÞII – Pact comisoriu de gradul IV –Neexecutare a obligaþiilor contractuale – Încheiere a contractului înplinã perioadã de beligeranþã – Forþã majorã (nu) – Neexecutareculpabilã (da)

CSJ, s. civ., dec. 3213/2000 • recurs c/ dec. 157/2000 a C. Ap. Constanþa, s. civ.

În mod legal instanþele au constatat operarea de drept a pactului comisoriu de ultimgrad inserat în contractul de vânzare-cumpãrare, potrivit cãruia neexecutarea obligaþieiasumate de cumpãrãtor conduce la desfiinþarea de plin drept a convenþiei.

Susþinerea reclamantei cum cã neexecutarea contractului nu a fost culpabilã, eadatorându-se evenimentelor din perioada rãzboiului, nu poate fi reþinutã. Data încheieriiconvenþiei (10 decembrie 1943) fiind situatã în plinã perioadã de beligeranþã, autorulreclamantei avea reprezentarea condiþiilor existente ºi, ca atare, nu este îndeplinitãcerinþa caracterului imprevizibil al împrejurãrilor, pentru a se trage concluzia existenþeiforþei majore exoneratoare de rãspundere.

CONTRACTE ªI OBLIGAÞII – Vânzare – Antecontract devânzare-cumpãrare – Acþiune în perfectarea antecontractului –Imobil cumpãrat cu subvenþii de la stat – Incapacitate temporarãde înstrãinare – Inadmisibilitate – Clauzã de arvunã – Ineficacitate -Neexecutare imputabilã debitorului (nu)

CSJ, s. civ., dec. 3639/2000 • recurs c/dec. 61/2000 a C. Ap. Bucureºti, s. IV civ.

În speþã, în mod legal instanþele au reþinut cã nu se poate face aplicarea art. 1073-1077C.civ. pentru a fi pronunþatã o hotãrâre care sã þinã loc de act autentic devânzare-cumpãrare, pârâþii fiind loviþi, pânã la achitarea integralã a preþului ºi asubvenþiilor primite de la stat, de o incapacitate temporarã de înstrãinare a bunuluicumpãrat în condiþiile L. 85/1992.

Pe de altã parte, însã, neîndeplinirea cerinþei culpei pârâþilor, coroboratã cu faptulinformãrii reclamantului în legãturã cu impedimentele legale ale perfectãrii vânzãrii, nujustificã soluþia instanþelor de fond ºi de apel de a da eficienþã clauzei de arvunã inserateîn antecontract ºi de a obliga pârâþii la restituirea dublului sumei primite.


CONTRACTE ªI OBLIGAÞII – Vânzare de locuinþe construitedin fondurile statului cãtre populaþie – Chiriaºi ce ocupã o camerãfãrã dependinþe – Incidenþã a legii – Art. 7 al. 1 L. 85/1992 – Obligaþiede a încheia contractul de vânzare-cumpãrare – Posibilitate de apronunþa o hotãrâre ce þine loc de act autentic

C.Ap. Braºov, s.civ., dec. 86/2000 • recurs c/ dec.civ. 1904/1999 a Trib. Braºov

Judecãtoria a admis acþiunea reclamantei – titularã a unui contract de închiriereprivind un imobil construit în 1973 din fondurile statului – dispunând obligarea pârâteiSC Recon SA Braºov la încheierea contractului de vânzare-cumpãrare. S-a reþinut cã,în baza art. 7 L. 85/1992, s-a nãscut în sarcina societãþii comerciale deþinãtoare obligaþiade „a face”, constând în perfectarea viitoare a convenþiei de vânzare cu titularulcontractului de închiriere – de vreme ce acesta formulase o cerere în condiþiile legii.Instanþa a respins capãtul de cerere privind pronunþarea unei hotãrâri care sã þinã locde act autentic, deoarece între pãrþi nu existã o convenþie de vânzare lipsitã de formãautenticã ºi deci nu sunt îndeplinite condiþiile art. 29 L. 7/1996, iar preþul ºi condiþiile deplatã nu au fost încã stabilite.

În motivele de apel, pârâta a susþinut cã i-a fost încãlcat dreptul de proprietate consfinþitde art. 41 din Constituþia României ºi cã spaþiul locativ în litigiu – fiind o locuinþã deintervenþie – nu este o unitate de sine stãtãtoare, încãlcându-se prevederile DL61/1990. Apelul a fost respins, arãtându-se cã prin contractul de vânzare-cumpãrareîncheiat între FPS ºi pârâtã, ºi care prevedea o interdicþie de înstrãinare de 7 ani, nu sepoate deroga de la norme imperative – precum cele prevãzute de art. 7 al. 1 L. 85/1992.De asemenea, s-a reþinut cã prin obligaþia legalã de a vinde nu se încalcã dreptul deproprietate ºi cã este irelevant în cauzã faptul cã locuinþa nu este o unitate desine-stãtãtoare (chestiune ce nici nu a fost doveditã în cauzã), fiind alcãtuitã dintr-ocamerã fãrã dependinþe, în virtutea principiului conform cãruia „acolo unde legea acordãmai mult, se poate acorda ºi mai puþin”.

Recursul declarat de pârâtã a fost considerat nefondat în opinia majoritarã acompletului de judecatã, arãtându-se în plus cã deºi instanþele judecãtoreºti nu se potde regulã substitui voinþei pãrþilor cu ocazia încheierii unui act juridic, acest lucru estepermis când legea prevede expres. S-a reþinut de asemenea cã nu se poate invocafaptul cã ceea ce face obiectul unui contract de închiriere nu ar putea face obiectul unuicontract de vânzare-cumpãrare.

Prin opinia separatã exprimatã se considerã cã nu este admisibil a pronunþa o hotãrâreprin care sã fie obligatã o parte la a vinde în lipsa unei promisiuni de vânzare, fiindcãastfel s-ar încãlca dreptul de proprietate. De asemenea, camera respectivã nefiind ounitate de sine stãtãtoare, nu cade sub incidenþa DL 61/1990.


DAUNE MORATORII – Debitor – Neexecutare – Reactualizarevaloricã – Punere în întârziere – Art. 1079 C.civ.

C.Ap. Piteºti, s.civ., dec. 3760/1999 • recurs c/ dec. 1525/1999 a Trib. Vâlcea

În cauzã s-a cerut obligarea pârâþilor la acoperirea prejudiciului încercat prinexecutarea cu întârziere a obligaþiei de platã stabilitã pe cale judiciarã în anul 1997,aceasta decurgând din devalorizarea monetarã. Despãgubirile respective ar reprezentaastfel daune moratorii, fiind echivalentul prejudiciului încercat din cauza procesului deinflaþie, iar rãspunderea invocatã ar fi de naturã delictualã, determinatã de faptul ilicit alneexecutãrii în termen a obligaþiei. Acordarea însã a unor atare despãgubiri necesitãpunerea în întârziere a debitorului, potrivit dispoziþiilor art. 1079 C.civ., în caz contrarpresupunându-se existenþa unei prejudicieri a creditorului.

Este adevãrat cã, potrivit art. 1080 C.civ., debitorul obligaþiei trebuie sã o execute cudiligenþa unui bun proprietar, dar pentru ca întârzierea sã producã efecte juridice specifice,ea trebuie constatatã în forma prevãzutã de lege, respectiv punerea în întârziere. Dealtfel, în situaþii legal determinate, cum este spre exemplu art. 1370 C.civ., s-a stabilitcã debitorul este de drept în întârziere, ceea ce nu este cazul în speþã.

În concluzie, se constatã cã pentru a putea pretinde daune interese moratorii, creditoriitrebuiau sã punã în întârziere pe debitori, neputându-se accepta sã se pretindã o diligenþãmai mare a acestora din urmã, ceea ce nu este nici în spiritul art. 1088 al. 2 C.civ., cuatât mai mult cu cât debitorul poate spera ºi într-o prescripþie a executãrii.

DREPT INTERNAÞIONAL PRIVAT – Hotãrâre strãinã – Cererede încuviinþare a executãrii pe teritoriul României – Condiþii deadmisibilitate – Caracter executoriu al hotãrârii strãine – Art. 174 lit.a ºi 175 L. 105/1992

C. Ap. Bucureºti, s. IV civ., dec. 721/2000 • apel c/ sent. 337/1999 a Trib. Bucureºti,s.III civ.

Sentinþa tribunalului nu este temeinicã sub aspectul respingerii capãtului de cerereprivind încuviinþarea executãrii sentinþei strãine, câtã vreme menþiunea “provizoriuexecutorie” din cuprinsul hotãrârii înseamnã, din punct de vedere al dreptului german,cã sentinþa pronunþatã urmeazã a primi caracter executoriu fãrã rezerve o datã cudobândirea caracterului definitiv, ºi anume dupã scurgerea termenului de exercitare acãii de atac, instituit de art. 339 C.pr.civ. german.

Dovada caracterului executoriu al hotãrârii strãine, cerutã de dispoziþiile art. 174 lit.a ºi art. 175 L. 105/1992, o reprezintã adeverinþa eliberatã de Ministerul Bavarez deStat al Justiþiei, conform cãreia în litigiul dintre reclamantã ºi pârâtã s-a pronunþat osentinþã de punere în întârziere în procedura preliminarã scrisã. Or, conform Coduluigerman de procedurã civilã, dupã expirarea perioadei de apel fãrã ca sentinþa sã fieatacatã, o astfel de hotãrâre devine definitivã ºi poate fi executatã silit. Cum, în speþã,


pârâta nu a fãcut dovada declarãrii vreunui apel, iar reclamanta a dovedit, dimpotrivã,cã hotãrârea tribunalului din Regensburg a rãmas definitivã, având caracter executoriuconform art. 704 al. 1 din Codul de procedurã civilã german, Curtea a încuviinþatexecutarea silitã a acesteia.

DREPT INTERNAÞIONAL PRIVAT – Hotãrâre strãinã –Încuviinþare a executãrii silite – Condiþii de admisibilitate – Art.174-177 L. 105/1992 – Drept de a cere executarea silitã – Prescriere(nu) – Moment de la care curge termenul de prescripþie – Art. 6 ºi 7Decr. 167/1958 – Recunoaºterea în prealabil a efectelor hotãrâriistrãine necesarã (nu)

C. Ap. Bucureºti, s. IV civ., dec. 407/2000 • apel c/ sent. 373/2000 a Trib. Bucureºti,s.III civ.

Conform art. 174 al. 1 lit. b L. 105/1992, executarea hotãrârii strãine se încuviinþeazã– cu respectarea condiþiilor prevãzute în art. 167 din lege – dacã dreptul de a cereexecutarea silitã nu este prescris potrivit legii române.

Dispoziþiile legale care reglementeazã în dreptul român prescripþia extinctivã suntcuprinse în Decr. 167/1958, care în art. 6 prevede cã dreptul de a cere executarea silitãîn temeiul oricãrui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar înart. 7 stabileºte cã prescripþia începe sã curgã de la data când se naºte dreptul de acere executarea silitã. Susþinerea intimatei, cum cã dreptul sãu de a cere executareanu s-a nãscut decât dupã obþinerea, în prealabil, a hotãrârii judecãtoreºti definitive ºiirevocabile de recunoaºtere a efectelor hotãrârii strãine pe teritoriul României, nu poatefi primitã, neexistând vreun text de lege în acest sens. Termenul de prescripþie a dreptuluide a cere executarea silitã a început sã curgã, în speþã, de la data la care sentinþa CurþiiDistrictuale din SUA a rãmas definitivã prin nerecurare.

FALIMENT – Procedurã – Încheiere de închidere – Organe deconducere – Rãspundere pentru acoperirea pasivului – L. 64/1995

C.Ap. Ploieºti, s.com ºi de cont.adm., dec. 69/1999

Curtea de Apel, admiþând recursul B.R.D-Sucursala Dâmboviþa ºi a societãþiiELECTRONICA S.A., a casat cu trimitere sentinþa nr. 646/8.09.1999 a TribunaluluiDâmboviþa, prin care s-a aprobat raportul final întocmit în conformitate cu art. 35 L. 64/1995 de cãtre judecãtorul sindic în cauza privind lichidarea judiciarã a bunurilor societãþiicomerciale GOLDING STAR S.R.L. Tribunalul a respins capãtul de cerere privindrãspunderea administratorilor asociaþi ºi a directorului executiv, de a suporta o partedin pasivul societãþii.

Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut cã prin raportul judecãtorului sindics-a concluzionat cã firma a cãrei falimentare a fost cerutã de banca finanþatoare B.R.D.


Dâmboviþa, se aflã în imposibilitatea de a restitui datoria în sumã de 250.000.000. lei,deoarece nu se poate stabili locul ºi starea bunurilor cu care au fost garantate creanþeleºi nici nu pot fi identificaþi alþi creditori.

Cât priveºte expertiza dispusã în cauzã, ea nu s-a putut efectua, întrucât nu s-a pusla dispoziþia experþilor documentele contabile. În afarã de aceasta, în temeiul art. 114L. 64/1995, raportul judecãtorului sindic putea fi atacat de orice creditor, formulându-seobiecþiuni în termen de zece zile de la data afiºãrii, lucru ce nu s-a fãcut, evidenþiindprin aceasta acordul celor douã creditoare cu concluziile raportului de expertizã.

De asemenea, tribunalul a conchis cã simpla afirmaþie din raportul judecãtoruluisindic în sensul cã directorul executiv a înstrãinat bunurile societãþii în detrimentulcreditorilor ºi nimeni nu poate proba unde se aflã acestea nu poate constitui temeipentru atragerea rãspunderii acestuia ºi a celorlalþi doi administratori, potrivit art. 123 L.64/1995, întrucât anterior întocmirii raportului final, trebuiau identificate ºi evaluatebunurile din averea acestora cu care sã suporte o parte din pasivul societãþii, lucru cenu s-a realizat.

Curte de Apel admiþând recursurile celor douã creditoare, a constatat cã judecãtorulsindic nu s-a conformat dispoziþiilor art. 10 L. 64/1995, întrucât nu a procedat lainventarierea bunurilor debitorului ºi la sigilarea acestora, nu a luat mãsurile necesareconservãrii ºi nu a procedat la examinarea activitãþii debitorului în raport de situaþia defapt. Judecãtorul sindic încãlcând dispoziþiile art. 81 L. 64/1995, nu a notificat începereaprocedurii falimentului oficiilor poºtale, staþiilor da cale feratã, antrepozitelor, depozitelorportuare ºi altor locuri de înmagazinare din circumscripþia sediului debitorului ºi nu acerut sã-i fie predatã corespondenþa debitorului ºi comunicãrile fãcute acestuia. Totastfel, judecãtorul sindic nu a solicitat societãþilor bancare la care debitorul îºi aveadepozite ca acesta sã nu dispunã de ele fãrã ordinul sãu.

Înfrângând ºi cerinþele al. 2 al art. 81 L. 64/1995, judecãtorul sindic nu a procedat latranscrierea , înscrierea ºi înregistrarea bunurilor imobile sau mobile ale societãþiidebitoare în registrele de publicitate imobiliarã de la judecãtorie sau de la unitãþile caredeþin asemenea registre.

În condiþiile în care bunurile societãþii-debitoare au fost înstrãinate, aºa cum seapreciazã în raportul judecãtorului sindic prezentat tribunalului, acesta era dator sã-ºicompleteze cercetãrile ºi sã identifice actele de înstrãinare, pentru a uza de posibilitatealegalã conferitã de art. 39 L. 64/1995, aceea de a solicita tribunalului anularea actelorde înstrãinare frauduloase sau de posibilitatea oferitã de art. 40 de a solicita anularea ºirecuperarea de la terþi a transferurilor cu caracter patrimonial la care se referã art. 40al. 1 lit. a-f ºi al. 2 lit. a-e L. 64/1995.Totodatã, pentru a se putea face aplicarea art. 123L. 64/1995, judecãtorul sindic trebuie ca în conformitate cu art. 35 din lege sã inserezeîn raportul sãu toate datele necesare privind rãspunderea persoanelor vinovate de situaþiaîn care se aflã societatea debitoare, deoarece existau indicii cã cei doi administratoriasociaþi, care avea obligaþia þinerii registrului asociaþilor în care se înscrie transferulpãrþilor de interese ºi orice alte modificãri privitoare la acestea, nu au efectuat toateoperaþiunile curente.

Întrucât tribunalul în temeiul art. 117 L. 64/1995 a aprobat raportul judecãtoruluisindic cuprinzând cererea de închidere a procedurii falimentului, fãrã ca judecãtorulsindic sã fi respectat exigenþele legale mai sus menþionate ºi fãrã a fi fost în mãsurã sãaprecieze oportunitatea aplicãrii art. 123 L. 64/1995, Curtea de Apel a casat sentinþa cutrimitere pentru a se înfãptui operaþiunile legale amintite.


FOND FUNCIAR – Reconstituire a dreptului de proprietate– Acþiune în anulare a actelor de reconstituire – Calitate procesualãactivã (nu) – Autoritate de lucru judecat – Art. 1201 C.civ.

C.Ap. Piteºti, s.civ., dec. 3170/1999 • recurs c/ dec.civ. 1284/1999 a Trib. Vâlcea

Pârâþii au fost puºi în posesie în baza procedurii pentru reconstituirea dreptului deproprietate, în condiþiile L. 18/1991. În mãsura în care nu a formulat o cerere petitorie,iar reconstituirea dreptului de proprietate al pârâþilor nu îi este opozabilã, reclamanta nulegitimeazã dreptul ºi nici interesul de a cere anularea respectivelor acteadministrativ-jurisdicþionale. Mai mult, o hotãrâre judecãtoreascã anterioarã prin carepârâþii au revendicat terenul în litigiu, creeazã autoritate de lucru judecat (conform art.1201 C.civ.), în ceea ce priveºte aprecierea legalitãþii titlului de proprietate exhibat caatare.

FURT CALIFICAT - Complicitate – Art. 209 alin. 1 lit. a, g C. pen.

Trib Sibiu, sentinþa penalã 63/1999

S-a reþinut cã în noaptea de 22/23 septembrie 1998 F. A., B. O., H. A. s-au înþeles sãsustragã obiecte de îmbrãcãminte dintr-un magazin.

În acest scop toþi trei s-au deplasat la imobilul menþionat unde l-au lãsat pe F. A. ºis-au înþeles ca ceilalþi doi sã revinã ºi sã ia baloþii cu lucrurile furate. F. A. a pãtruns prinescaladare in podul casei ºi de acolo a pãtruns în magazin. Aici a fãcut mai multebaloturi ºi în jurul orei 24, când ceilalþi doi s-au reîntors, H. A. a pãtruns în podulmagazinului iar B. O. a rãmas în maºina parcatã în stradã la o oarecare distanþã deimobil. În timp ce F. A. a predat câteva dintre baloturi lui H. A., s-au sesizat proprietariiimobilului, care au ieºit în stradã ºi au urcat în pod pentru a-i prinde.

Primul a fugit inculpatul H. A., dupã care F. A. a sãrit din podul imobilului lângãpartea vãtãmatã G. C. Pentru a-ºi asigura scãparea, el a fost acuzat ca l-a agresat peacesta cu cuþitul, rãnindu-l la mânã. Vãzând ca sunt prinºi, inculpatul B. O. aºteptându-iîn zona cu autoturismul, a fugit si el.

Deºi în rechizitoriu s-a reþinut cã F. A a folosit violenþa pentru a-ºi asigura scãparea,agresându-l cu un cuþit pe G. C., din probele administrate nu se poate stabili acestlucru. Singurul care declara cã inculpatul l-a agresat cu cuþitul a fost partea vãtãmatãG. C., dar declaraþia sa a demonstrat cã, aflându-se sub imperiul emoþiei, ºi-a format oimpresie exacerbatã asupra celor întâmplate. Cã inculpatul F. A. nu a atacat parteavãtãmatã cu o armã rezultã ºi din certificatul medical eliberat pãrþii vãtãmate din carerezultã cã acesta prezenta o zgârietura supeficialã de 1 cm lungime pe faþa dorsalã ametatarsului doi, ºi nu o tãieturã. Or, dacã inculpatul ar fi atacat cu o astfel de armã erafiresc ca leziunea sã fie mult mai gravã.

Ipoteza plauzibilã rãmâne cea cã inculpatul când a sãrit l-ar fi eventual atins ºi zgâriatcu unghiile.


Faþã de aceste considerente nu se poate reþine cã F. A. a folosit violenþa pentru a-ºiasigura scãparea, astfel ca fapta sã nu poate fi încadrata ca tâlhãrie prevãzutã deart. 211. C. pen.

Nu s-a dovedit ca inculpaþii ar fi avut asupra lor un cuþit sau altã armã care sãfoloseascã scopului lor, deci nu s-a reþinut art. 209. lit. b. C. pen.

Instanþa l-a condamnat pe inculpatul F. A la 4 ani închisoare pentru comitereainfracþiunii de furt calificat prevãzutã de art. 209. lit. a, g. Inculpatul H. A. a fost condamnatla 1 an ºi 6 luni de închisoare pentru comiterea infracþiunii de furt calificat, iar inculpatulB. O. a fost condamnat la 10 luni închisoare pentru comiterea infracþiunii de complicitatela furt calificat.

FURT CALIFICAT- Tãierea unui cablu de alimentare –Distrugere - Art. 208 alin. 1 ºi art. 209 alin. 2 C. pen - Art. 217 alin. 1C. pen.

C. Ap. Alba-Iulia, s. pen., dec. 150/2000

Prin sentinþa penalã nr. 316/1999 a Judecãtoriei Petroºani, inculpatul Aª a fostcondamnat la 2 ani închisoare pentru infracþiunea de furt calificat prevãzutã de art. 208al. 1, 209 al. 1 lit. a ºi g C. pen., ºi la 200. 000 lei amendã pentru infracþiunea de distrugereprevãzutã de art. 217 al. 1 C. pen. Inculpatul C. R. a fost condamnat la 1 an ºi 6 luniînchisoare pentru infracþiunea de furt calificat prevãzutã de art. 208 al. 1 C. pen., art. 209al. 1 lit. a ºi g C. pen ºi la 150. 000 lei amendã penalã pentru infracþiunea de distrugereprevãzutã de art. 217 al. 1 C. pen.

În fapt, s-a reþinut cã în data de 7. 02. 1999, dupã lãsarea întunericului cei 2 inculpaþiau tãiat cu un bomfaier 2 bucãþi din cablu de joasã tensiune de 50 ml. care alimentaustaþia de pompe a E. M. PAROªENI, cablu care era branºat ºi prin tãierea cãruia s-aadus în stare de nefuncþionare pompa care evacua apa rezidualã, creând pericolulinundãrii orizonturilor subterane.

Cei doi au reuºit sã transporte prima bucatã de cablu la domiciliul inculpatului Aª,situat în apropiere, ºi sã înlãture prima izolaþie. Au revenit apoi la locul faptei cu intenþiade a tãia ºi sustrage cealaltã bucatã de cablu, dar prezenþa unui miner în zonã i-adeterminat sã renunþe, dupã ce inculpatul CR reuºise sã o taie în timp ce inculpatul Aªasigurase paza.

A doua zi dimineaþa, cei 2 inculpaþi au fost surprinºi în timp ce încercau sã înlãturede pe cablul sustras cea de-a doua izolaþie, prin ardere.

Apelurile declarate de inculpaþii CR ºi Aª au fost admise de Tribunalul Hunedoaracare, prin decizia penalã nr. 1181/1999, desfiinþeazã parþial sentinþa atacatã, redozândpedepsele la 4 luni închisoare pentru inculpatul Aª ºi la 3 luni închisoare pentru inculpatulCR.

Curtea de Apel Alba-Iulia respinge ca nefondate conform art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr.pen. recursurile formulate de inculpaþii Aª ºi CR împotriva deciziei penale nr. 1184/1999 a Tribunalului Hunedoara, prin care solicitau achitarea lor pentru infracþiunilesãvârºite în baza art. 10 lit. b1 C. pen. ca urmare a aplicãrii dispoziþiilor art. 181 C. pen.


Raportat la consecinþele deosebite pe care le-a creat întreruperea curentului electricla pompele de evacuare a apei reziduale de la E. M. PAROªENI nu se poate susþine cãprin conþinutul ei concret fapta inculpaþilor ar fi adus o atingere minimã unei valori apãratede legea penalã, ci, dimpotrivã, atingerea adusã este deosebit de gravã.

Pe de alta parte urmãrile care s-ar fi putut produce ar fi fost de o gravitate sporitã.Cât priveºte autorii faptei ºi comportarea acestora, din probe rezultã cã A. C se afla

în stare de recidivã postexecutorie, iar cel de-al doilea este fãrã ocupaþie, periculozitateasocialã a acestor 2 inculpaþi fiind destul de ridicatã. ªi dacã se mai are în vedere ºimãrimea prejudiciului de 11 milioane de lei, aplicarea dispoziþiilor art. 181 în cauzã nueste justificatã.

GESTIUNE FRAUDULOASÃ - Delapidare – Art. 214 C. pen. -Art. 2151 C. pen. - Art. 181 C. pen.

C. Ap. Cluj, s. pen., dec. 421/2000 recurs c/ dec. pen. 1060/A/1999 a Trib. Cluj

În fapt s-a reþinut, cã inculpatul I. V. a fost contabil ºef la A. J. V. P. S. Cluj, iarinculpatul B. N. a îndeplinit funcþia de gestionar la fazaneria din Dezmir, aparþinând deA. J. V. P. S. Cluj.

În 1986 fazaneria din Dezmir a fost aprovizionatã cu cantitatea de 20. 850 kg. þeavã.Din aceastã cantitate, inculpaþii I. V. si B. N., acþionând împreunã în realizarea aceleiaºirezoluþii infracþionale, prin acte repetate, comise la intervale diferite de timp, au sustrascantitatea de 8177 kg þeavã.

Pentru acoperirea scripticã a bunurilor sustrase, inculpatul B. N. a întocmit un bonde consum, în 5 iunie 1991, bonul fiind înregistrat în contabilitate de cãtre inculpatul I.V. abia în 1992.

În perioada 1992-1994 inculpaþii I. V., B. N. ºi M. V. au sustras împreunã cantitateade 191 kg. þeavã. Aceasta a fost sustrasã pentru inculpatul M. V.

Judecãtoria Cluj l-a condamnat pe inculpatul I. V. pentru sãvârºirea infracþiunii dedelapidare (art. 2151 C. pen. ) în formã continuatã ºi uz de fals (art. 291 c. pen. ), iar peinculpatul B. N. pentru delapidare în formã continuatã. Pedepsele au fost graþiate pebaza Legii nr. 137/1997. Inculpatul M. V. a fost achitat.

Ca urmare a apelului declarat de parchet si inculpaþii I. V. ºi B. N., Tribunalul Cluj i-aachitat pe inculpaþii I. V. ºi B. N. pe baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. b1 C. proc.pen. ºi a schimbat încadrarea juridicã a faptei din delapidare în gestiune frauduloasã.

Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângã Tribunalul Cluj a declarat recurs.Curtea de Apel, prin decizia penalã nr. 421 din 27 apr. 2000, l-a condamnat pe I. V.pentru sãvârºirea infracþiunii de gestiune frauduloasã ºi uz de fals, iar pe inculpatul B.N. pentru infracþiunea de gestiune frauduloasã. Pentru a argumenta încadrarea juridicãa faptei ca gestiune frauduloasã, Curtea a arãtat, cã bunurile sustrase de inculpaþiaparþineau avutului privat, ori la data sãvârºirii faptei infracþiunea de delapidare avea caobiect numai avutul public.

Curtea a considerat, cã fapta lui M. V. nu prezintã gradul de pericol social al uneiinfracþiuni ºi ca urmare l-a achitat pe baza art. 10 lit. b1 C. proc. pen. raportat la art. 181

C. pen.


INSTIGARE LA SUBSTITUIRE DE MÃRFURI - Fals intelectual- Art. 25 C. pen. raportat la art. 1 lit. p din Legea 12/1990 – 289 C. pen.

Trib. Cluj-Napoca, s. pen., dec. 542/1997 apel c/ sent. pen 457/1997 a Jud.Cluj-Napoca

Prin sentinþa penalã nr. 457 din 6 martie 1997, Judecãtoria Cluj-Napoca, în temeiulart. 25 C. pen. raportat la art. 1 lit. p din Legea 12/1990 ºi art. 297 C. pen. cu aplicareaart. 13 C. pen. a dispus condamnarea inculpatei G E la pedeapsa de 2 ani închisoarepentru sãvârºirea infracþiunii de instigare la substituire de mãrfuri. În temeiul art. 40 dinlegea 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsade 2 ani ºi 6 luni închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii de fals intelectual.

Instanþa a reþinut cã inculpata era patroanã a SC “MINION” SRL având un magazinalimentar. Cu ocazia controlului efectuat de DGFPCSF Cluj din 19. 04. 1994 s-a constatatcã în vitrina magazinului existau 3 sortimente de salam, purtând o singurã etichetã cuun singur preþ, corespunzând unui alt tip de salam inexistent în magazin, mai maredecât preþurile celor trei tipuri de salam puse în vânzare. S-a reþinut cã scrierea eticheteis-a fãcut de cãtre vânzãtoarea P M la indicaþia inculpatei ºi astfel substituirea mãrfurilorexpuse la acest preþ s-a fãcut la indicaþia inculpatei.

Referitor la cea de-a doua infracþiune s-a reþinut cã în perioada august 1993 –martie 1994, inculpata cu ºtiinþa, nu a înregistrat în contabilitate suma de 15. 402. 595lei, fãcându-se vinovatã de comiterea infracþiunii de fals intelectual. S-a dovedit cãinculpata fãcea monetarele cu vânzãtoarea P F iar pe chitanþele întocmite cu acesteocazii de cãtre inculpatã ºi predate contabilei pentru a le evidenþia erau trecute sumemai mici decât cele reale, încasate, înlãturându-se concluzia raportului de expertizãcontabilã care susþinea cã nu s-ar fi omis nici o sumã de la evidenþierea în contabilitate.

Împotriva acestei sentinþe inculpata G E a declarat apel, solicitând achitarea de subînvinuirile ce i se aduc motivând cã n-a instigat vânzãtoarele sã substitue mãrfuri, sãexpunã ºi sã vândã mãrfuri la preþuri mai mari, ci vânzãtoarea P. F., a fãcut-o împreunãcu vânzãtoarea P M care a scris preþul pe biletul din vitrinã ºi care aveau tot interesul são facã, dar nicidecum inculpata. Cu privire la fapta de fals intelectual s-a arãtat cãvânzãtoarea era cea care þinea evidenþa primarã dublã a încasãrilor ºi preda sume maireduse decât cele real încasate, iar inculpata întocmea ºi preda contabilitãþii acte ceconþineau date reale, aºa cum aratã ºi expertiza contabilã, aºadar în sarcina sa nu sepoate reþine nici infracþiunea de fals intelectual.

Instanþa a stabilit cã starea de fapt reþinutã este corectã, fapt dovedit din declaraþiileconstante ale martorelor P F ºi P M, cât ºi din declaraþiile martorei V L, prietenã a inculpateicare, a declarat cã a auzit când inculpata a indicat vânzãtoarelor sã lase în vitrinã doareticheta cu preþul mai mare, corespunzãtoare unui tip de salam inexistent în galantar.Aceste împrejurãri, cert stabilite, duc la concluzia cã inculpata a cerut, deci le-a determinatsã treacã pe etichetã preþul mai mare. Mai mult, în calitate de patroanã, inculpata veneaºi veghea la ce se întâmplã în magazin, nefiindu-i indiferent ce se întâmplã in firmã.

Referitor la fapta de fals intelectual e incontestabil dovedit cã inculpata nu întocmeadocumentele primare zilnice cu privire la realitatea încasãrilor, ºi, nu în puþine cazuri,trecea cu totul alte sume, mai mici decât cele realizate din încasãri, pe care le evidenþia


în actele contabile. Mai mult, obiºnuia sã ia diferite sume de bani din încasãrile zilnice,pe care le cheltuia fãrã ale mai evidenþia în contabilitate. Aºadar s-a reþinut ºi infracþiuneade fals intelectual prevãzutã de art. 40 din Legea 82/1991 raportat la art. 289 C. pen.

Referitor la cuantumul pedepsei de 2 ani ºi 6 luni închisoare la care s-a oprit primainstanþã, aceasta pare nejustificat prea asprã, impunându-se reducerea acesteia la 2ani închisoare. Apariþia Legii nr. 137/1997 privind graþierea unor pedepse a determinatgraþierea condiþionatã a ambelor pedepse potrivit art. 1 lit. a, a legii mai sus menþionate.Ca urmare ºi sporul de pedeapsã de 6 luni închisoare, aplicat în baza art. 34 lit. b CodPenal se va înlãtura.

Ca urmare, pentru aceste considerente, apelul se va admite.

ÎNCETAREA PROCESULUI PENAL - Lipsa la douã termenede judecatã - Art. 11 pct. 2 lit. b C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. hC. proc. pen.

Trib. Bistriþa, dec. pen. 81/R/1997 recurs c/ sent. pen. 558/22. 02. 1997a Jud. Bistriþa

În fapt, s-a reþinut cã, prin plângerea prealabilã înregistratã la judecãtoria Bistriþa,partea vãtãmatã, BI, a chemat în judecatã pe inculpaþii GM, BG, FI, TG, BI solicitândcondamnarea acestora pentru sãvârºirea infracþiunii de calomnie prevãzutã de art. 206C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. (formã continuatã) ºi sã fie obligaþi în solidarla plata sumei de 15 milioane lei cu titlu de daune morale, arãtând cã în douã articolepublicate în ziarul “Rãsunetul”, inculpaþii l-au acuzat cã, profitând de calitatea sa delider sindical, la SC Mebis Sa Bistriþa, partea vãtãmatã a sustras din unitate mai multebunuri ºi bani.

La primul termen, partea vãtãmatã îºi retrage plângerea formulatã împotriva inculpaþilorFI, TG ºi declarã cã menþine în continuare plângerea faþã de inculpaþii BG ºi GM.

La douã termene consecutive, partea vãtãmatã a lipsit nejustificat, fãrã a învederainstanþei vreo cauzã de împiedicare, astfel încât, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat laart. 10 lit. h C. proc. pen. ºi a art. 284¹ C. proc. pen., înceteazã procesul penal pornitîmpotriva inculpaþilor BG ºi GM, lipsa nejustificatã a pãrþii vãtãmate la douã termeneconsecutive fiind apreciatã ca atare ºi în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. hC. proc. pen., art. 131 ºi art. 206 C. pen., încetarea procesului penal pornit împotrivainculpaþilor FI, TG, prin retragerea expresã a plângerii penale a pãrþii vãtãmate

Partea vãtãmatã, împotriva acestei sentinþe, introduce recurs la TribunalulBistriþa-Nãsãud, în termenul legal, solicitând admiterea recursului, casarea sentinþeiatacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanþa de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, partea vãtãmatã aratã cã apãrãtorul sãu a fost înimposibilitate de a se prezenta înaintea instanþei, pe motive de boalã, iar partea vãtãmatãa arãtat cã în acea perioadã a fost plecatã din localitate în interes de serviciu, acestecauze de împiedicare fiind dovedite cu acte ce s-au anexat la dosar.

Pentru ca dispoziþia legalã cuprinsã în art. 284¹ C. proc. pen. sã ducã la încetareaprocesului penal, trebuie ca absenþa pãrþii vãtãmate sã conducã indubitabil la concluziacã aceasta îºi manifestã dezinteresul faþã de soluþionarea cauzei, iar cum din starea de


fapt reiese cã absenþa acesteia ºi a reprezentantului sãu n-au fost nejustificate, în temeiulart. 385¹ pct. 2 lit. b C. proc. pen., tribunalul a admis recursul, a casat în întregime sentinþaatacatã ºi a trimis cauza spre rejudecare instanþei de fond, adicã judecãtoriei Bistriþa.

La rejudecarea cauzei, partea vãtãmatã îºi retrage expres plângerea faþã de toþiinculpaþii, iar, ca urmare a acestui fapt, instanþa a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. braportat la art. 10 lit. h C. proc. pen., încetarea procesului penal faþã de toþi inculpaþii ºiobligarea pãrþii vãtãmate la plata cheltuielilor de judecatã în favoarea statului, în temeiulart. 192 C. proc. pen.

ÎNªELÃCIUNE - Concurs real simplu omogen - Art. 215 alin. 1ºi 2 C. pen.

Judecãtoria Zalãu, sentinþa penalã nr. 101 din 10 februarie 1999

Judecãtoria Zalãu, prin sentinþa penalã nr. 678 din 9 septembrie 1998, a condamnatpe inculpatul FI pentru comiterea a patru infracþiuni de înºelãciune prevãzute de art. 215alin. 1ºi 2 C. pen., fãcând aplicarea art. 13 C. pen. ºi a art. 33 ºi 34 C. pen., instanþacontopeºte pedepsele cu închisoarea în cea mai gravã, de 1 an ºi 6 luni, ºi obligã peinculpat, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., la recuperareaprejudiciului cauzat pãrþilor civile prin activitatea infracþionalã.

În fapt s-a reþinut cã inculpatul FI a dat un anunþ la ziarul local din Zalãu, în carearãta cã intermediazã plecãri la muncã în Canada prin firma “Canadian EmploymentOportunity Company”, deºi nu aceasta era situaþia realã. În urma anunþului, inculpatul afost contactat personal de cãtre pãrþile vãtãmate, PP, SV, SV ºi TD, care i-au datinculpatului sume de bani pentru îndeplinirea formalitãþilor de plecare în strãinãtate, darcare dupã încasarea banilor inculpatul nu mai era de gãsit.

Prin decizia penalã nr. 322 din 16 decembrie 1998, Tribunalul Sãlaj a admis apelulParchetului ºi a desfiinþat hotãrârea Judecãtoriei Zalãu, trimiþând cauza spre rejudecare.S-a constatat cã inculpatul nu a fost citat legal, conform procedurii instituite prin art. 177C. proc. pen.

Cu ocazia rejudecãrii (din nou în contumacie), instanþa aplicã, prin sentinþa pen.nr. 101 din 10 februarie 1999, aceeaºi pedeapsã, soluþia rãmasã definitivã prin neapelare.

LOVIREA SAU INSULTA SUPERIORULUI - Infracþiune cuconþinut alternativ sau conþinuturi alternative - art. 335 al. 1 si al. 3C. pen.

Trib. Mil. Cluj - sentinþa penalã nr. 86 din 14 mai 1998

Prin rechizitoriul Parchetului Militar Braºov de pe lângã Tribunalul Militar Cluj, a fosttrimis în judecatã inculpatul sergent major de poliþie în rezervã, M. F. A din cadrul PoliþieiMediaº pentru sãvârºirea infracþiunii de lovire sau insulta superiorului prevãzutã deart. 335. C. pen.


În fapt, s-a reþinut faptul cã inculpatul, în noaptea de 11/12. 12. 1995, în jurul orelor03. 00 noaptea, fiind solicitat de ofiþerul de poliþie cãpitanul D V sã-i transporte la domiciliupe ofiþerii de poliþie sublocotenent D N ºi locotenent B V, în urma încheierii cercetãrilorîn legãturã cu care au fost sesizaþi, i-a refuzat pe acesta motivând ca nu are motorina.Auzind rãspunsul ºoferului, cei doi ofiþeri s-au deplasat în dormitorul unde se afla acestaºi l-au întrebat în legãturã cu refuzul sãu. Inculpatul a afirmat cã îl transportã doar pelocotenentul B. V. ºi I-a adresat cuvinte jignitoare sublocotenentului D N, dupã care s-aridicat din pat ºi l-a îmbrâncit. Ajunºi în holul din faþa dormitorul, i-a aplicat câtevalovituri cu pumnii în regiunea capului ºi în cea abdominalã, în tot acest timp continuândsã-l înjure. Tribunalul Militar Cluj, având în vedere faptul cã infracþiunea prevãzutã laart. 335 C. pen. este o infracþiune cu conþinuturi alternative, l-a condamnat pe inculpatpentru sãvârºirea infracþiunilor de:

- lovirea superiorului de cãtre inferior prevãzutã de art. 335 al. 1C. pen, pedeapsaaplicatã fiind de 1 an ºi ºase luni închisoare

- insulta superiorului - art. 335 al. 3 C. pen, pedeapsa fiind de ºase luni închisoareInstanþa a constat cã pedepsele aplicate inculpatului sunt graþiate în întregime

condiþionat, conform art. 1 lit. c din Legea 137/1997, inculpatului fiindu-i puse în vederedispoziþiile art. 10 din aceastã lege, privind revocarea beneficiului graþierii.

MINOR - Furt calificat - Pericol social – Art. 208, 209 alin. 1lit. e C. pen – Art. 181 C. pen

C. Ap. Suceava s. pen., dec. 373/2000, recurs c/ dec. pen. 1236/1999 a Trib. Suceava

Minorul C. I. în ziua de 22. 01. 1998, întâlnindu-se cu O.R.A., elevã la Liceul deInformaticã Suceava, care se deplasa în pauzã la chioºcul de lângã ºcoalã, având asuprasa suma de 200. 000 lei, i-a cerut niºte bani. La refuzul pãrþii vãtãmate, inculpatul a bãgatmâna în buzunarul gecii ºi i-a sustras suma de 200. 000 lei, dupã care a luat-o la fugã.

C. I. a fost trimis în judecatã pentru sãvârºirea infracþiunii de furt calificat, prevãzutãde art. 208, alin 1, 209, lit. e C. pen., cu aplicarea art. 99, alin. 3 C. pen.

In primã instanþã, Judecãtoria Suceava l-a achitat, pe motivul cã fapta apare ca lipsitãde importanþã, rezultatã din caracterul minim al atingerii pe care fapta a adus-o valoriisociale, dupã cum s-au realizat în fapt elementele constitutive ale infracþiunii, faptul cãinculpatul nu are antecedente penale, era minor la data sãvârºirii faptei ºi a avut o poziþieprocesualã corectã pe parcursul întregului proces penal. Instanþa, reþinând cã fapta nuprezintã gradul de pericol social al unei infracþiuni, a achitat pe inculpat în baza art. 11,pct. 2, lit. a, raportat la art. 10, lit. b1 C. proc. pen. ºi a aplicat fãptuitorului sancþiuneaadministrativã a amenzii prevãzutã de art. 181 raportat la art. 91, lit. c C. pen.

In apel s-a menþinut aceeaºi soluþie.La recursul declarat de Parchetul de pe lângã Tribunalul Suceava, împotriva deciziei

penale nr. 1236 din 24 nov. 1999, Curtea a admis recursul susþinând cã dimpotrivã,faptul reþinut în sarcina inculpatului prin actul de sesizare întruneºte elementele infracþiuniide furt calificat, fiind greºit achitat pe temeiul art. 181 C. pen.

Curtea de Apel a casat hotãrârile anterioare ºi a pronunþat condamnarea inculpatului,cu reþinerea circumstanþelor atenuante deduse din materialitatea faptelor ºi persoanafãptuitorului.


Instanþa l-a condamnat la 6 luni închisoare, pentru infracþiunea de furt calificat,prevãzut ºi pedepsit de art. 208, alin. 1 ºi 209, lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99,alin. 3 ºi 74 ºi 76 Cod penal, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu pãrþile civilmenteresponsabile C. M. ºi C. I sã plãteascã despãgubiri civile în valoare de 200. 000 lei, iarstatului un milion lei cheltuieli judiciare din toate instanþele.

ORDONANÞÃ PREªEDINÞIALÃ – Condiþii – Vânzare-cum-pãrare cu uzufruct temporar în favoarea vânzãtorilor – Refuz de aelibera apartamentul la finele uzufructului – Aparenþã a dreptuluireclamantului (da) – Cumpãrãtor ce nu are altã locuinþã – Urgenþã(da) – Evacuare definitivã (nu) – Plângere penalã împotriva unui terþ– Irelevanþã – Art. 581 C.pr.civ.

C.Ap. Iaºi, s.civ., dec. 1798/2000 • recurs c/ dec.civ. 799/2000 a Trib. Vaslui

Contractul autentificat la 22 iulie 1999 ºi chitanþa autentificatã la 23 iulie 1999 constituieo aparenþã de drept suficientã în favoarea reclamantului-cumpãrãtor, pentru a se puteacere pe calea ordonanþei preºedinþiale evacuarea pârâþilor din apartamentul ce-lvânduserã ºi asupra cãruia îºi rezervaserã uzufructul pânã la 1 octombrie 1999. Condiþiileart. 581 C.pr.civ. sunt întrunite, câtã vreme pârâþii refuzã sã predea bunul iar reclamantulnu are altã locuinþã.

Motivul de recurs referitor la existenþa unei plângeri penale împotriva unui terþ, cãruiai s-a împrumutat suma obþinutã din vânzare ºi care nu a mai restituit-o, nu este de naturãa obstrucþiona calea ordonanþei preºedinþiale – aceastã chestiune vizând fondul litigiului.

Neîntemeiat au mai susþinut recurenþii cã instanþa nu a stabilit durata în timp a mãsurii,în condiþiile în care ordonanþa preºedinþialã nu are ca scop stabilirea definitivã a drepturilorpãrþilor ºi, tocmai de aceea, partea nemulþumitã de mãsura luatã prin ordonanþã areposibilitatea de a se adresa instanþei, pe calea dreptului comun. Mãsurile luate pe caleaacestei proceduri sunt limitate temporal pânã la rezolvarea în fond a litigiului ºi nu eranecesar ca instanþa prin hotãrârea pronunþatã sã facã o menþiune în acest sens.

Este de asemenea neîntemeiat motivul de recurs ce susþine cã în cauzã ar fi vorbade un raport de locaþiune. Raporturile juridice dintre pãrþi derivã dintr-un contract devânzare-cumpãrare, iar proprietarul-cumpãrãtor – pentru apãrarea dreptului sãu ºi pentrua putea beneficia de acesta – poate recurge la acþiunea în evacuare pe calea ordonanþeipreºedinþiale.

PARTAJ – Onorariu pentru expertizã – Neplatã –Nemulþumire a reclamantului privind încheierea de admitere înprincipiu – Consecinþe

C.Ap. Ploieºti, dec. 3986/1999

La fond ºi în apel, instanþele au respins acþiunea de partaj succesoral, motivat defaptul cã reclamantul, fiind nemulþumit de încheierea de admitere în principiu, nu a mai


înþeles sã suporte onorariul pentru expert în vederea prezentãrii propunerilor pentrustabilirea loturilor ce revin fiecãrui moºtenitor asupra averii rãmase de pe urma defuncþilor.

Curtea de apel a respins recursul reclamantului înlãturând motivele invocate deacesta care se refereau la nelegalitatea ºi netemeinicia încheierii de admitere în principiuºi la faptul cã, potrivit dispoziþiilor art. 728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat sã rãmânã înindiviziune.

Este adevãrat cã, potrivit art. 728 C.civ, nimeni nu poate fi obligat sã rãmânã înindiviziune, dar, în speþã, reclamantul-recurent nu a înþeles sã achite onorariul pentruexpertul care, prin lucrarea sa, urma sã prezinte propuneri de lotizare ºi o poziþieasemãnãtoare a avut-o ºi pârâtul; cât îl priveºte, însã, pe intervenient, care se afla înposesia bunurilor succesorale, acesta nu avea interesul sã achite onorariul de expert.

Împrejurarea potrivit cãreia încheierea de admitere în principiu îl nemulþumeºte pereclamant, aceasta nu justifica refuzul sãu de a achita onorariul pentru efectuareexpertizei, de vreme ce încheierea de admitere în principiu se atacã o datã cu fondulcauzei, ocazie cu care se pot analiza aspectele de nelegalitatea ºi netemeinicie aleîncheierii de admitere în principiu, pe care le-a arãtat reclamantul.

În speþã, pãrþile rãmânând în indiviziune în continuare, au posibilitatea formulãriiunei noi acþiuni de partaj succesoral, fãrã a se putea invoca autoritatea de lucru judecat.Încheierea de admitere în principiu pronunþatã la instanþa de fond urmeazã a fi folositãca mijloc de probaþiune în noul proces.

Pentru aceste considerente, Curtea nu a putut analiza aspectele de nelegalitate ºinetemeinicie ale încheierii de admitere în principiu la care se referã recurentul înmotivarea recursului sãu.

PARTAJ – Sultã datoratã – Evaluare ºi platã a sultei în valutã– Inadmisibilitate (nu) – Evaluare în valutã a sumei datorate în lei lamomentul judecãrii ºi executãrii – Admisibilitate (da) – Pãstrare aechilibrului între copãrtaºi – Art. 741-742 C. civ.

C. Ap. Constanþa, s. civ., dec. 1680/2000 • recurs c/ dec. 943/2000 a Trib. Constanþa,s. civ.

În mod greºit s-a reþinut de cãtre instanþele de fond ºi de apel cã reclamanta ar fisolicitat obligarea pârâtelor la plata unei sulte în valutã; în realitate, s-a solicitat achitareaunei sulte în lei, reprezentând prin echivalent, la cursul leu/dolar din ziua plãþii, suma de7500 $ SUA, pentru a preîntâmpina recalculãri periodice ale valorii de circulaþie aimobilului ºi devalorizarea monedei naþionale pânã la data executãrii.

Art. 741 al. 1 C.civ. consacrã principiul egalitãþii în naturã ºi în valoare a loturilor, iarconform art. 742 C.civ. “inegalitatea pãrþilor date în naturã se compenseazã prin bani”;or, echilibrul între drepturile copãrtaºilor trebuie pãstrat pânã în momentul executãriiîmpãrþelii, inclusiv al plãþii sultei.

În prezenþa caracterului declarativ al partajului ºi în condiþiile devalorizãrii monedeinaþionale, prin raportarea în speþã a valorii sultei la valoarea unei monede stabile –dolarul SUA – s-a urmãrit tocmai menþinerea acestui echilibru între copãrtaºi ºi la dataexecutãrii partajului.


PROPRIETATE – Biserica greco-catolicã – Imobile trecuteîn proprietatea statului, apoi a Bisericii Ortodoxe Române – Decr.358/1948 ºi L. 177/1948 – DL 126/1990 – Comisie mixtã clericalã –Neconstituire – Acþiune în revendicare – Admisibilitate – Acces liberla justiþie – Art. 2 L 92/1992, art. 3 C.civ., art. 6 ºi 13 CEDO

CSJ, s.civ., dec. 581/1999 • recurs în anulare c/ dec.civ. 833/1996 a C.Ap. Craiova

La data de 7 aprilie 1993 Protopopiatul Bisericii Unite cu Roma - Greco Catolicã achemat în judecatã Parohia Bisericii Ortodoxe Române Cibin 1 ºi 2 pentru a fi obligatãsã predea reclamantei în deplinã proprietate imobilele înscrise în CF nr.642 Sibiu, nr.top. 2586, 2508, 2545, 4559, 4560, 2507/1, 2517/6, 2501/1 ºi 2502/1 (construcþii, locuride casã, cimitir ºi diferite terenuri).

În motivarea acþiunii, reclamanta a arãtat cã imobilele sunt proprietatea sa, iar pârâtarefuzã sã i le predea.

Prin cerere reconvenþionalã promovatã la 1 iunie 1993, pârâta a cerut rectificareacãrþii funciare nr. 542 Sibiu, nr.top. 2501/1 ºi 2502/2 în sensul de a dispune intabulareadreptului de proprietate asupra imobilului pe numele pârâtei, în temeiul Decretului nr.358/1958, intabulare ce a fost omisã a se face la timpul respectiv.

Instanþele de fond (Judecãtoria Sibiu), apel (Tribunalul Dolj) ºi recurs (Curtea deApel Craiova) au dat câºtig de cauzã reclamantei.

Pentru a hotãrî astfel, instanþele au motivat cã, deºi imobilele au trecut în proprietateastatului în temeiul Decretului nr. 358/1948 prin care cultul Greco-Catolic a fost desfiinþat,iar potrivit art. 37 alin. 2 din Legea nr. 177/1948 imobilele au fost trecute în patrimoniulpârâtei, aceasta a omis intabularea dreptului sãu de proprietate. În consecinþã, imobileleîn litigiu nu au ieºit din patrimoniul reclamantei. S-a mai reþinut cã, urmarea abrogãriiDecr. 358/1948 prin DL 9 /31 decembrie 1989 ºi prin apariþia DL 126/1990, bunurile ceau aparþinut cultului Greco-Catolic preluate de stat, se restituie acestuia în starea încare se aflã.

Considerând cã aceste hotãrâri au fost pronunþate cu depãºirea atribuþiilor instanþelorjudecãtoreºti, la data de 22 august 1996, Procurorul General al României a promovatrecurs în anulare.

În motivarea recursului în anulare se aratã cã, dreptul de proprietate constitiuit prinlege în baza unui anumit regim constituþional nu poate fi desfiinþat de o lege ulterioarã,deoarece ar însemna aplicarea retroactivã a legii, în speþã dreptul de proprietate alstatului asupra imobilului ce a aparþinut Bisericii Române Unite cu Roma(Greco-Catolicã), s-a nãscut ca urmare a aplicãrii Decr. 358/1948.

Împrejurarea cã acest drept nu a fost înscris în cartea funciarã nu poate duce laconcluzia cã statul nu ar fi devenit proprietar, întrucât respectivul drept s-a nãscut printr-unact al puterii legislative, care, independent de formalitatea intabulãrii, este opozabilerga omnes.

Se mai susþine în recursul în anulare cã, în adevãr, prin DL 9/1989 a fost abrogatDecr. 358/1948, dar situaþia bunurilor ce au aparþinut comunitãþilor cultului Greco-Catolicºi care în baza art. 2 din Decr. 358/1948 au fost preluate de stat, a fost reglementatã de


DL 126/24 aprilie 1990, care, prin art. 2 ºi 3 a prevãzut posibilitatea restituirii acestorbunuri, ca ºi modalitatea restituirii lor.

În temeiul acestor din urmã dispoziþii legale, cât ºi în baza HG 466/19 iunie 1993,s-a conchis în recursul în anulare, cã, soluþionarea restituirii bunurilor ce au aparþinutcultului Greco-Catolic este conceputã prin voinþa legiuitorului ca o problemã ce excedeatribuþiilor instanþelor judecãtoreºti ºi cum, în speþã, instanþele nu au þinut cont de acestedispoziþii, ele ºi-au depãºit atribuþiile sãvârºind un act de imixtiune în atribuþiile puteriilegiuitoare ºi o încãlcare a principiului separaþiei puterilor în stat.

Recursul nu este fondat.Potrivit art. 2 DL 126/24 aprilie 1990, bunurile preluate de stat prin efectul Decr. 358/

1948 aflate în prezent în patrimoniul statului, cu excepþia moºiilor, se restituie în starealor actualã, Bisericii Unite cu Roma (Greco-Catolicã). În vederea identificãrii, inventarieriiºi predãrii acestor bunuri se instituie o comisie formatã din reprezentanþi ai statului ºi aiBisericii Unite cu Roma, numitã prin hotãrâre a guvernului.

Conform art. 3 din acelaºi act normativ, situaþia juridicã a lãcaºurilor de cult ºi acaselor parohiale care au aparþinut Bisericii Unite cu Roma ºi au fost preluate de BisericaOrtodoxã Românã se va stabili de o comisie mixtã, formatã din reprezentanþi clericali aicelor douã culte religioase ºi þinând seama de dorinþa credincioºilor din comunitãþilecare deþin aceste bunuri.

Faþã de aceste prevederi legale care au fost invocate ca motiv al recursului în anulare,sunt de reþinut, în speþã, douã aspecte.

Primul priveºte obiectul acþiunii în revendicare, ºi anume: construcþii, locuri de casã,cimitir ºi diferite terenuri (intitulate în extrasul de carte funciarã “neproductiv”), acþiunea,ca ºi cererea reconvenþionalã, nevizând lãcaºuri de cult sau case parohiale, la situaþiajuridicã a cãrora se referã art.3 din legea citatã. Acþiunea, ca ºi cererea reconvenþionalã,au ca obiect bunuri nemiºcãtoare care au aparþinut reclamantei, dar care nu suntnemijlocit legate de exerciþiul cultului Greco-Catolic, cu alte cuvinte, bunuri imobiliarece pot aparþine oricãrei alte persoane juridice sau fizice.

Al doilea aspect vizeazã împrejurarea cã DL 126/24 aprilie 1990 cuprinde dispoziþiilegale promulgate anterior Constituþiei, în timp ce litigiul de faþã a fost promovat ºi s-adesfãºurat sub imperiul prevederilor constituþionale. Pe de altã parte este adevãrat cãprin HG 466/19 august 1992 s-au constituit în anumite judeþe comisii la care se referãart. 2 din DL 126/1990, dar nu mai puþin adevãrat este cã, pentru municipiul Sibiu, oatare comisie nu s-a constituit-aºa cum se afirmã, de altfel, ºi în recursul în anulare.

Neconstituirea unei atari comisii nu poate însã împiedica accesul liber al reclamanteila justiþie, deoarece ar fi contrar principiului consacrat prin art. 21 din Constituþie, potrivitcãruia, orice persoanã se poate adresa justiþiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãþilorºi intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrãdi exercitarea acestui drept.

În acelaºi sens, prin art.2 L 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, s-a prevãzutcã orice persoanã se poate adresa justiþiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãþilor ºiintereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. Instanþelejudecãtoreºti înfãptuiesc justiþia în scopul apãrãrii ºi realizãrii drepturilor ºi libertãþilorfundamentale ale cetãþenilor, precum ºi a celorlalte drepturi ºi interese deduse judecãþii.Instanþele judecã toate procesele privind raporturile juridice civile, comerciale, de muncã,de familie, administrative, penale precum ºi orice alte cauze pentru care legea nustabileºte o competenþã.


Tot aºa, prin art. 3 C.civ. s-a prevãzut cã judecãtorul care va refuza de a judeca,sub cuvânt cã legea nu prevede sau cã este întunecatã ori neîndestulãtoare, va puteafi urmãrit pentru denegare de dreptate.

Dar acest drept fundamental al unei persoane de a se adresa justiþiei este consacratºi în tratatele internaþionale pe care România le-a ratificat ºi, ca urmare, a devenit parte.

Astfel, prin art. 6 CEDO, completatã prin Protocolul nr. 2 din 6 mai 1963 ºi amendatãprin Protocoalele nr. 3, 5 ºi 8, s-a prevãzut cã orice persoanã are dreptul la judecarea înmod public ºi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanþã independentãºi imparþialã instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor ºi obligaþiilorsale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaþii în materie penalã îndreptatãîmpotriva sa.

De asemenea, potrivit art. 13 al aceleiaºi Convenþii internaþionale, orice persoanãale cãrei drepturi ºi libertãþi recunoscute de prezenta convenþie au fost încãlcate aredreptul sã se adreseze efectiv unei instanþe naþionale, chiar ºi atunci când încãlcareas-ar datora unor persoane care au acþionat în exercitarea atribuþiilor oficiale, iar, conformart.1 din primul Protocol adiþional la Convenþie (2 martie 1950), între drepturilerecunoscute s-a prevãzut cã orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectareabunurilor sale; nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitatepublicã ºi în condiþiile prevãzute de lege ºi de principiile generale ale dreptuluiinternaþional.

Faþã de aceste considerente, se constatã cã hotãrârile date în cauzã nu au fostpronunþate cu depãºirea atribuþiilor instanþelor judecãtoreºti. Soluþionarea acþiunii înrevendicare referitoare la bunurile miºcãtoare, ca ºi a cererii reconvenþionale, presupunesoluþionarea unui proces privind raporturile juridice civile care intrã în competenþainstanþelor judecãtoreºti, iar împrejurarea cã, în cadrul acestui proces, instanþele audiscutat neînscrierea unui drept în carte funciarã ºi au hotãrât asupra consecinþelor deordin juridic ce decurg din aceastã neînscriere nu reprezintã o imixtiune în atribuþiilealtei puteri ºi nici nu constituie o încãlcare a principiului separaþiei puterilor în stat, aºacum greºit se susþine în recursul în anulare.

Faþã de cele ce preced, recursul în anulare se priveºte ca nefondat ºi va fi respinsca atare.

PROPRIETATE – Expropriere – Cerere de retrocedare –Inadmisibilitate – Realizare a scopului exproprierii (da) –Recontestare a cuantumului despãgubirii la data exproprierii – Justãdespãgubire (da) – Decret de expropriere nul pentru absenþapublicãrii în Monitorul Oficial (nu)

CSJ, s. civ., dec. 3171/2000 • recurs c/ dec. 110/2000 a C. Ap. Constanþa, s. civ.

Aºa cum temeinic au stabilit instanþele, prin edificarea blocului de locuinþe ºiamenajarea spaþiilor de circulaþie, scopul exproprierii pentru cauzã de utilitate publicã afost realizat.


Necontestarea cuantumului despãgubirilor dupã luarea, prin Decretul nr. 398/1981,a mãsurii de expropriere face inadmisibilã susþinerea recurenþilor cum cã acestea nureprezintã o justã dezdãunare, iar faptul cã actul de expropriere nu a fost publicat înMonitorul Oficial nu constituie un motiv de nulitate a acestuia.

PROPRIETATE – Expropriere – Imobile expropriate pentruutilitate publicã înainte de 22 decembrie 1989 – Realizare a scopuluiexproprierii (nu) – Acþiune în restituirea imobilului – Caracterizare –Art. 35 Legea 33/1994

C.Ap. Craiova, s.civ., dec. 1510/1998 • publicatã în Probleme de drept – C.Ap.Craiova 1998-1999, p. 35

În mod frecvent s-a pus problema situaþiei juridice a imobilelor preluate de stat anterioranului 1989, prin acte normative de expropriere, în vederea demolãrii pentru construcþiade locuinþe sau a altor lucrãri de utilitate publicã nerealizate. Întrucât construcþiile nu aufost demolate, expropriaþii au formulat acþiuni, cerând restituirea imobilelor.

Pânã la decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a Curþii Supreme de Justiþie, S-U,publicatã în Monitorul Oficial nr. 636 din 27 decembrie 1999, practica instanþelor de peraza competentã a Curþii de Apel Craiova a fost în sensul admiterii acþiunilor, caracterizateca acþiuni în revendicare, motivându-se, în esenþã, urmãtoarele:

Art. 4 Decr. 467/1979 a prevãzut cã imobilele expropriate trec în proprietatea statuluiîncepând cu data preluãrii efective în vederea demolãrii, aceasta fiind o condiþie inclusãîn actul de preluare. Stipularea în actul de expropriere a scopului acesteia echivaleazãcu o condiþie - eveniment viitor ºi nesigur -, chiar dacã se face prin lege ºi s-ar puteasusþine cã, în sens tehnic, nu echivaleazã cu o condiþie.

Statul, însã, prin actul de expropriere, îºi autolimiteazã voinþa, comportându-se caorice subiect de drept în actele juridice, în temeiul principiului libertãþii acestora.

Decretul Consiliului de Stat nr. 467/1979, emis în baza Constituþiei din 1965, a fostabrogat la data intrãrii în vigoare a Constituþiei României din anul 1991, iar decretele deexpropriere, în mãsura în care imobilele nu au fost preluate efectiv în vederea demolãrii,au devenit caduce. Decretele de expropriere au fost emise în vederea efectuãrii delucrãri publice, ca urmare a sistematizãrii localitãþilor potrivit L 58/1974 care a fostabrogatã expres prin DL 1/1989, astfel cã nu se poate îndeplini scopul (condiþie) pentrucare au fost emise.

Or statul, prin decretele de expropriere anterioare anului 1990, nu a preluat pur ºisimplu proprietatea, ci sub condiþie rezolutorie, iar pentru expropriat sub condiþiesuspensivã.

Ca urmare, expropriatul nu a pierdut dreptul de proprietate, þinând de esenþa condiþieisuspensive, ca modalitate a actului juridic (art. 1017 C.civ.), faptul cã actul juridic seperfecteazã ºi, în consecinþã, îºi produce efectele din momentul îndeplinirii acesteia, cualte cuvinte este afectatã însãºi existenþa pactului. Pendente conditione, condiþiasuspensivã are mai multe efecte, printre care ºi acelea cã nu se poate cere executareaobligaþiei de cãtre creditor, debitorul nedatorând nimic, iar în actele translative de proprietate


nu se produce efectul translativ. Eveniente conditione, prin neîndeplinrea condiþieisuspensive, pãrþile se gãsesc în situaþia în care ar fi fost dacã nu s-ar fi încheiat actul.

În ce-l priveºte pe expropriator, el a dobândit dreptul asupra bunului expropriat subcondiþia rezolutorie a neutilizãrii bunului potrivit scopului ce a justificat exproprierea,îndeplinirea acesteia (nefolosirea bunului)- eveniente conditione - duce la desfiinþarearetroactivã a actului.

Curtea Supremã de Justiþie, prin decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a SecþiilorUnite, a decis, admiþând un recurs în interesul legii, cã în cazul cererilor de restituire aimobilelor expropriate anterior intrãrii în vigoare a L. 33/1994, sunt aplicabile dispoziþiileacestei legi.

Rezumativ, motivarea a privit aplicarea în timp a legii civile, considerându-se cã, dinmoment ce raporturile juridice dintre expropriat ºi proprietar nu erau pe deplin consolidateîn momentul intrãrii în vigoare a L. 33/1994, acele raporturi nu se vor putea consolidadecât în limitele determinate de legea nouã ºi nu se vor produce decât efectele pe careaceasta le îngãduie.

Situaþia reglementatã de art. 35 L. 33/1994 are în vedere tocmai efectele nefinalizatedupã emiterea actului de expropriere întemeiat pe dispoziþiile legale anterioare, astfelcã, privind efectele nerealizate încã, se impune sã acþioneze dispoziþiile legii noi.

Ca urmare, procesual, acþiunea proprietarului expropriat de a obþine retrocedareaimobilului ce a fãcut obiectul exproprierii este de competenþa tribunalului, necesitândîndeplinirea a douã condiþii: imobilele expropriate nu au fost utilizate în termen de un ande la realizarea scopului în considerarea cãruia au fost preluate ºi nu s-a fãcut o nouãdeclaraþie de utilitate publicã.

În doctrina juridicã s-a exprimat o opinie contrarã motivãrii deciziei Secþiilor Uite aleCurþii Supreme de Justiþie, nu pe fondul problemei, ci mai ales din perspectiva efectelorprocedurale de competenþã a instanþelor ºi a caracterului acþiunii de restituire a imobilului,opinie pe care o considerãm întemeiatã.

Principiul în jurul cãreia se motiveazã decizia nr. VI din 27 septembrie 1999 a CurþiiSupreme de Justiþie, S-U, este exact, legea nouã este de imediatã aplicare ºi, fãrã a firetroactivã, priveºte toate situaþiile juridice ivite dupã intrarea sa în vigoare, dar nu ºisituaþiile anterioare. Legea nouã se aplicã astfel ºi situaþiilor juridice în curs de formare,modificare sau stingere la data intrãrii ei în vigoare, cât ºi efectelor viitoare ale raporturilorjuridice trecute.

În ceea ce priveºte imobilele expropriate, situaþia juridicã este complexã, fiind încontinuã desfãºurare pânã în momentul realizãrii obiectivului de interes public, careeste scopul exproprierii ºi nu se terminã (nu se stinge) odatã cu trecerea dreptului deproprietate în patrimoniul expropriatului.

Problema care se pune este aceea dacã la data intrãrii în vigoare a L. 33/1994,imobilul expropriat se mai afla in patrimoniul expropriatului (statul sau unitãþileadministrativ-teritoriale), din moment ce, prin DL 1/1989, a fost abrogatã L. 58/1974,pentru sistematizarea teritoriului ºi a localitãþilor urbane ºi rurale, ce a fost suportullegislativ al decretelor de expropriere în vederea sistematizãrii.

Considerãm, pentru motivele arãtate în deciziile Curþii de Apel Craiova, cã lamomentul abrogãrii L. 58/1974, imobilele expropriate nu mai puteau fi utilizate în scopulprevãzut în actul normativ de preluare ºi, în consecinþã, dreptul de proprietate, ca efectal condiþiei rezolutorii, nu a ieºit din patrimoniul expropriatului.


Ca urmare pentru expropriat, prin neîndeplinirea condiþiei suspensive, dreptul deproprietate nu a ieºit niciodatã din patrimoniul sãu, pãrþile aflându-se în situaþia anterioarãactului de expropriere, astfel încât situaþia juridicã derivatã din aceasta s-a nãscut, ºi-aprodus efectele ºi s-a stins înainte de intrarea în vigoare a L. 33/1994, prin reglementarelegalã, în consecinþã nu se mai poate pune în discuþie extinderea efectelor decretelorde expropriere anterioare datei de 22 decembrie 1989.

Desigur, motivarea Curþii Supreme de Justiþie îºi gãseºte pe deplin justificarea încazul exproprierilor din perioada 1990-1994 (dacã acestea s-au fãcut).

Procesual, proprietarul expropriat anterior anului 1989 poate obþine recunoaºtereadreptului sãu ºi posesia bunului pe calea acþiunii în revendicare, cum de altfel, îndecizii de speþã, s-a pronunþat ºi Curtea Supremã de Justiþie, competenþa în primãinstanþã revenind judecãtoriei. Dacã acþiunea în revendicare este o acþiune în realizareadreptului, hotãrârea pronunþatã având un caracter declarativ, cererea de retrocedare încondiþiile art. 35 L. 33/1994 este, evident, o acþiune în constituire de drepturi, cu efectenumai pentru viitor.

De altfel, unii autori, alãturi de hotãrârile declarative ºi cele constitutive de drepturi,admit ºi categoria intermediarã a “hotãrârilor cu efect mixt”, prin care, pe de o parte suntrecunoscute drepturi pentru trecut, iar pe de altã parte sunt recunoscute drepturi sausituaþii juridice noi, pentru viitor, ceea ce s-ar putea susþine a fi ºi acþiunea întemeiatãpe art.35 din L. 33/1994.

PROPRIETATE – Expropriere pentru cauzã de utilitatepublicã în 1959 – Neatingere a scopului exproprierii – Drept deretrocedare – Art. 35 L. 33/1994 – Aplicabilitate (da) – Principiulneretroactivitãþii legii civile – Încãlcare (nu)

CSJ, s. civ., dec. 3008/2000 • recurs c/dec. 33/2000 a C.Ap. Alba Iulia, s. civ.

Dacã imobilul expropriat nu a fost utilizat în termen de un an potrivit scopului pentrucare a fost preluat, respectiv extinderea Combinatului Siderurgic Hunedoara, - dispusãprin Decr. 169/1959, - este admisibilã cererea reclamantului de retrocedare, atât timpcât nu s-a fãcut o nouã declarare de utilitate publicã (art. 35 L. 33/1994).

Susþinerea recurentei cã prin aplicarea la speþã a L. 33/1994 s-ar încãlca principiulneretroactivitãþii, consacrat de art. 1 C.civ. ºi art. 15 din Constituþie, nu poate fi reþinutã.Cât timp bunul nu a fost folosit anume pentru utilitatea publicã prevãzutã în decretul deexpropriere, situaþia juridicã existentã este o facta pendentia, în curs de desfãºurare,astfel cã îi sunt imediat aplicabile dispoziþiile legii noi.

PROPRIETATE – Imobil preluat de stat fãrã titlu legal – Terenocupat cu blocuri de locuinþe ºi spaþii verzi – Cerere de atribuire aunui teren echivalent – Acþiune în revendicare – Inadmisibilitate –Incidenþã a L. 213/1998 (nu) – Bun ce face obiectul unei legi specialede reparaþie (da) – Aplicabilitate a L. 18/1991 – Procedurã de


reconstituire a dreptului de proprietate în condiþiile L. 18/1991 –Nerespectare

CSJ, s. civ., dec. 3243/2000 • recurs c/ dec. 6/2000 a C. Ap. Bucureºti, s. civ.

În mod greºit instanþele au soluþionat acþiunea reclamanþilor aplicând prevederileart. 6 L. 213/1998, potrivit cãrora bunurile preluate de stat fãrã un titlu valabil, inclusivcele obþinute prin vicierea consimþãmântului, pot fi revendicate de foºtii proprietari sausuccesorii acestora dacã nu fac obiectul unei legi speciale de reparaþie, câtã vremeexistã o lege specialã incidentã cu privire la terenul revendicat în speþã.

Astfel, potrivit art. 2 lit. d L. 18/1991, modificatã, constituie fond funciar al României,printre altele, ºi “terenurile din intravilan aferente localitãþilor urbane ºi rurale pe care suntamplasate construcþiile, alte amenajãri ale localitãþilor (…)”, iar conform art. 5 alin. 1 dinaceeaºi lege, “aparþin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcþii deinteres public, pieþe, cãi de comunicaþii, reþele stradale ºi parcuri publice (…)”

Pentru a primi un teren echivalent celui care a aparþinut autorilor lor, ºi care nu maipoate fi restituit, fiind ocupat de blocuri de locuinþe ºi spaþii verzi, reclamanþii nu ar fiavut la îndemânã calea acþiunii în revendicare, de drept comun, ci pe aceea a reconstituiriidreptului de proprietate în condiþiile ºi procedura prevãzute de L. 18/1991, modificatã.

PROPRIETATE – Revendicare imobiliarã – Imobilnaþionalizat prin Decr. 92/1950 – Mãsurã abuzivã (nu) – Naþionalizarein rem a hotelului litigios (da) – Imobil esenþial pentru realizareaobiectului de activitate al societãþii comerciale pârâte (da) –Inadmisibilitate a cererii de restituire în naturã – Art. 32 pct. 4 Cap. VL. 99/1999

C. Ap. Constanþa, s. civ., dec. 265/2000

Nu poate fi reþinutã susþinerea reclamantei cum cã preluarea imobilului în litigiu decãtre stat, prin naþionalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, a fost o mãsurã abuzivã.Decretul se referã la imobilele aparþinând persoanelor fizice, respectiv « marii burgheziiºi exploatatorilor care deþin un numãr mare de imobile ». Aºa cum rezultã, însã, dininterpretarea sistematicã ºi teleologicã a art. 1 din Decret, asupra hotelurilornaþionalizarea a fost in rem, fãrã a se distinge în funcþie de titularul dreptului de proprietate,astfel încât faptul cã hotelul în litigiu nu aparþinea, la data naþionalizãrii, unei persoanefizice de genul celor vizate de Decret, ci unei persoane juridice (RA CFR) este irelevant.

De altfel, la 27 mai 1999 a intrat în vigoare Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuride accelerare a reformei economice, prin care se modificã ºi se completeazã O.G. 88/1997, introducându-se în Cap. V art. 32 pct. 4, cu urmãtorul conþinut: « Imobilele preluatede stat în baza unor legi, acte administrative sau hotãrâri judecãtoreºti de confiscare,constând în terenuri ºi clãdiri evidenþiate în patrimoniul societãþilor comerciale privatizatesau în curs de privatizare, în absenþa cãrora realizarea obiectului de activitate al acestor


societãþi comerciale este împiedicat în asemenea mãsurã încât, ca urmare a acesteirestituiri, societatea comercialã nu ar mai putea sã-ºi continue activitatea ºi ar urma sãfie supusã dizolvãrii ºi lichidãrii, nu vor fi restituite în naturã ».

Cum societatea pârâtã are în obiectul sãu de activitate, în principal, prestãri servicii,cu deosebire turistice, iar hotelul în litigiu constituie singurul bun imobil important dincapitalul sãu social ºi prin care se realizeazã principalul element din obiectul sãu deactivitate, cererea de restituire în naturã a reclamantei ar fi împiedicatã de incidenþatextului de lege citat.

PROPRIETATE – Revendicare imobiliarã – Imobil trecut înproprietatea statului ca bun fãrã stãpân – Decr. 111/1951 – Hotãrârejudecãtoreascã pronunþatã în contradictoriu cu un neproprietar –Res inter alios iudicata

CSJ, s.civ., dec. 197/2001 • recurs c/ dec. 105/1999 a C.Ap. Constanþa, s.civ.

Fiind investite cu o acþiune în revendicare, corect instanþele au procedat la comparareatitlurilor prezentate de pãrþi.

Dupã ce reclamanþii au înfãþiºat titlurile pe care le deþin cu privire la imobilul litigios,pârâtele s-au apãrat exhibând o sentinþã civilã a Tribunalului popular Constanþa princare, conform art. 1 lit. d din Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situaþiei bunurilorsupuse confiscãrii, fãrã moºtenitori sau fãrã stãpân, imobilul a trecut în proprietateastatului, ca bun fãrã stãpân. Aceastã hotãrâre nu este însã opozabilã reclamanþilor,fiind res inter alios iudicata.

În speþã, reclamanþii au arãtat cã imobilul a aparþinut în indiviziune autorilor lor, ½fiind dobândit prin cumpãrare ºi ½ prin donaþie de la tatãl lor N.I., în anul 1939. în 1945imobilul a fost rechiziþionat, fiind folosit pânã în 1950 de armata sovieticã. Între timp,donatorul N.I. a fost deportat în comuna Bicaz, unde a ºi decedat în 1954. Cu toateacestea, în 1961, urmându-se procedura prescrisã de Decretul nr. 111/1951, Tribunalulpopular Constanþa a pronunþat o sentinþã civilã prin care, în contradictoriu cu unneproprietar – N.I. – decedat cu mulþi ani în urmã, imobilul a fost trecut în proprietateastatului. Întrucât adevãraþii proprietari – autorii reclamanþilor – nu au fost pãrþi în acelproces, hotãrârea este inopozabilã succesorilor lor în drepturi.

PUNERE ÎN CIRCULAÞIE A UNUI AUTOVEHICULNEÎNMATRICULAT – Punere în circulaþie a unui autovehicul cu numãrfals de înmatriculare – Fals în înscrisuri oficiale – Uz de fals –Înºelãciune în convenþii - Art. 35 alin. 1 ºi 2 din Decretul nr. 328/1966- Art. 288 alin. 1 C. pen. - Art. 291 C. pen. – Art. 215 alin. 3 C. pen

Judecãtoria Târnãveni, sent. pen. nr. 198/1998

În speþã s-a reþinut cã în toamna anului 1994 inculpatul a cumpãrat un autovehiculmarca “Volkswagen Transporter” fabricat în anul 1972 pe care l-a înmatriculat în circulaþie


la data de 02. 02. 1995. Dupã aproximativ un an, inculpatul a mai cumpãrat un alt autovehicul,aceeaºi marcã, aceeaºi culoare însã de alt tip, fabricat în anul 1984. Acesta, având ovechime mai mare de 8 ani la data introducerii în þarã, nu a mai putut fi înscris în circulaþie.

BM, administrator al unei asociaþii familiale a solicitat inculpatului sã-i vândãautoturismul fabricat în anul 1984. Inculpatul i-a explicat cã autovehiculul nu poate fiînmatriculat în circulaþie, însã BM a afirmat cã va rezolva aceastã problemã. Prin urmare,inculpatul i-a vândut autovehiculul, aplicându-i numerele de înmatriculare careaparþinuserã autovehiculului fabricat în 1972.

Întrucât BM nu a reuºit sã înscrie autovehiculul în circulaþie, a cerut inculpatului sãmodifice seria acestuia. Maºina a fost adusã la inculpat ºi acesta a pansonat peautovehiculul fabricat în 1984 seria celui fabricat în 1972. Ulterior autovehiculul s-adefectat ºi BM a solicitat restituirea preþului cu dobânzi, ameninþând cã va formulaplângere penalã pentru înºelãciune. Inculpatul a început sã achite treptat suma, însãBM îºi majora mereu pretenþiile.

La data de 11. 12. 1996 BM a depus la poliþie plângere penalã împotriva inculpatuluipentru sãvârºirea infracþiunii de înºelãciune, constituindu-se parte civilã cu suma de10. 700. 000 lei.

Prin sentinþa penalã nr. 198/1998 instanþa l-a condamnat pe inculpatul TA dupã cumurmeazã:

- în baza art 35 al. 1 ºi 2 din Decr. nr. 328/1996 la pedeapsa închisorii de 6 lunipentru sãvârºirea infracþiunii de punere în circulaþie a unui autovehicul neînmatriculat ºila pedeapsa închisorii de 1 an pentru sãvârºirea infracþiunii de punere în circulaþie aunui autovehicul cu numãr fals de înmatriculare.

- în baza art. 288 al 1 C. pen la pedeapsa închisorii de 1 an pentru sãvârºireainfracþiunii de fals material în înscrisuri

- în baza art. 291 C. pen la pedeapsa închisorii de 1 an pentru sãvârºirea infracþiuniide uz de fals.

Totodatã, în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 instanþa a constatat graþiereacelor patru pedepse aplicate inculpatului.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C. proc. pen., i-a achitat pe inculpat de acuzaþia sãvârºiriiinfracþiunii de înºelãciune iar în baza art. 346 al 1 ºi 2 C. proc. pen a respins cainadmisibilã în procesul penal acþiunea civilã formulatã de partea civilã, apreciind cãîntre faptele inculpatului care constituie infracþiune ºi pentru care va fi condamnat ºipretenþiile pãrþii civile nu existã legãturã directã de cauzalitate, astfel cã acestea nu potfi satisfãcute în procesul penal.

RÃSPUNDERE CIVILÃ – Întrecere sportivã – Accident –Ordonanþã preºedinþialã – Art. 581 C.pr.civ. – Temeiulresponsabilitãþii – Rãspundere fãrã culpã – Art. 1000 al. 3 C.civ.


Întrecerile sportive au loc într-un cadru organizat, cu respectarea unor regulamenteîntocmite de organele competente ºi sub supravegherea unor specialiºti. Sportivul


profesionist are încheiat un contract de muncã cu clubul pe care îl reprezintã ºi carerãspunde contractual pentru prejudiciul suferit de cel în cauzã în timpul manifestãriisportive – care este chiar timpul îndatoririlor de muncã. Temeiul rãspunderii estecontractul de muncã.

În ce priveºte eventuala rãspundere a clubului advers în întrecerea sportivã pentrufapta prepusului sãu, sportiv care s-a fãcut vinovat de accident, dacã se dovedeºteculpa acestuia, rãspunderea poate fi angajatã în condiþiile art. 1000 al. 3 C.civ.Responsabilitatea comitentului se întemeiazã atât pe noþiunea de garanþie, cât ºi peideea de asigurare, ceea ce înseamnã cã rãspunderea comitentului este antrenatãchiar dacã prepusul a acþionat fãrã culpã.

Reclamantul, fotbalist profesionist jucând sub contract cu clubul ElectroputereCraiova, în timpul unui meci oficial cu FC Universitatea Craiova, a fost accidentat – fiindnecesarã o intervenþie chirurgicalã. A chemat în judecatã cele douã cluburi pentru ca,în condiþiile ordonanþei preºedinþiale prevãzutã de art. 581 C.pr.civ., sã fie obligat sãîndeplineascã formalitãþile pentru trimiterea sa la o clinicã de specialitate în Elveþia ºisã suporte cheltuielile aferente (tratament, operaþie, îngrijire etc.). acþiunea s-a admisnumai faþã de clubul Electroputere (în prezent Extensiv Craiova) – considerat rãspunzãtorîn temeiul contractului de muncã – ºi s-a respins faþã de clubul FC Universitatea Craiova,cu motivarea cã numai în cazul unei acþiuni de drept comun, dupã administrarea deprobe, se poate stabili rãspunderea acestuia.

Atâta timp cât în sarcina comitentului legea instituie o prezumþie legalã absolutã,chiar dacã nu este stabilitã vinovãþia prepusului sãu ori dacã acesta a depãºit limiteleatribuþiilor sale, este rãspunzãtor ºi trebuie obligat alãturi de celãlalt pârât. Deºireclamantul a fost victima unui fapt ilicit cauzator de prejudicii, rãspunderea celor doipârâþi nu este solidarã, fiecare având izvor diferit. FC Extensiv rãspunde în temeiulraporturilor de muncã, în timp ce FC Universitatea Craiova o face în conformitate cu art.1003 C.civ. În consecinþã, deºi obligaþia are pluralitate de subiecte pasive, ea esteconjunctã (divizibilã).

RÃSPUNDERE CIVILÃ – Produse petroliere – Livrare prinsistemul tranzitului achitat – Lipsuri cantitative – Rãspundere –Localizare


Curtea de Apel, admiþând recursul societãþii PETROTRANS S.A. Ploieºti, a casathotãrârea judecãtoriei si decizia instanþei de apel, iar pe fond a admis în parte acþiunea,obligând pe pârâta S.C.VEGA S.A. Ploieºti sã restituie societãþii reclamante suma de3.144.727 lei, reprezentând lipsuri cantitative le destinaþie.

Iniþial, atât instanþa de fond, cât ºi cea de apel, au reþinut cã reclamanta SNP PETROMS.A. Bucureºti, sucursala PETROTRANS, a livrat rafinãriei Vega în sistemul tranzituluiachitat pentru destinatara beneficiarã S.C. PECO SUCEAVA S.A. cantitatea de 95.600kg. motorinã ºi cã la destinaþie s-a constatat o lipsã de 1277 kg. produs petrolier, cã


rãspunderea aparþine reclamantei care nu ºi-a trimis delegatul pentru preluarea mãrfii,astfel cã reclamaþia ulterioarã nu poate fi luatã în considerare.

Curtea, a reþinut cã potrivit art. 19 al. 1 din contractul încheiat între pârâta S.C.VEGAîn calitate de vânzãtor ºi Compania Românã de Petrol în calitate de cumpãrãtor, preluareaproduselor petroliere de cãtre cumpãrãtor se face în condiþiile de livrare franco-vagonstaþia C.F.R. de expediþie, iar potrivit art.19 alin 2 din acelaºi contract, produsele trec înproprietatea cumpãrãtorului, în speþã, sucursala PETROTRANS Ploieºti, în momentulfrancãrii în staþia C.F.R. Ploieºti de expediþie ºi nu în momentul francãrii în depozitulsocietãþii furnizoare, cum greºit a concluzionat instanþa de fond si a confirmat apoiinstanþa de apel.

Potrivit dispoziþiile art.20 al.4 din acelaºi contract, cisternele încãrcate cu produspetrolier vor fi sigilate de vânzãtor în prezenþa delegatului ROMCONTROL S.A. prinsemnãtura ºi ºtampila aplicatã pe documentele de livrare atestând astfel cantitatea deprodus încãrcatã în cisternã ºI existenþa sigiliilor vânzãtorului; ca urmare greºit celedouã instanþe au constatat cã culpa pentru lipsa cantitãþii de 1277 kg. de produs petrolierconstatatã la destinaþie ar aparþine recurentei-reclamante, care nu ºi-a trimis delegatpentru preluarea mãrfii de la vânzãtor.

Cum potrivit procesului verbal de recepþie din 27 iunie 1997 încheiat la depozitulPECO aparþinând societãþii PECO S.A. Suceava s-a constatat cã vagoanele în care afost livratã marfa au sosit la destinaþie cu sigiliile intacte, fãrã urme de scurgere dinconþinut, cu plombele C.F.R. ºi predãtor intacte, rezultã fãrã dubiu cã culpa pentrulipsa cantitãþii de 1277 kg. produs petrolier aparþine societãþii pârâte rafinãria VEGAS.A. Ploieºti care în calitate de furnizor al mãrfii nu a livrat întreaga cantitate de produspetrolier înscrisã în fiºa de greutate.

REVIZUIRE – Reaudierea unor martori – Inadmisibilitate –Art. 394 C. proc. pen.

C. Ap. Oradea, dec. pen. 29/R/2000 recurs/c dec. pen 1041/A/1999 a Trib. Bihor

Prin sentinþa penalã nr. 2027/1999 a Judecãtoriei Oradea a fost respinsã cererea derevizuire a sentinþei penale 213/1999 a Judecãtoriei Oradea, rãmasã definitivã prindecizia penalã 675/R/1999 a Curþii de Apel Oradea. În motivarea sentinþei de respingeriia cererii de revizuire instanþa a reþinut cã motivele invocate de condamnat nu se gãsescîn motivele prevãzute de art. 394 C. pen. proc.

Împotriva acestei sentinþe, a declarat apel condamnatul, arãtând cã nu se face vinovatde comiterea infracþiunilor în sarcina sa, ºi, în consecinþã, trebuia achitat în temeiulart. 10 lit. c C. proc. pen din moment ce, în perioada respectivã se afla în strãinãtate.

Tribunalul Bihor a menþinut soluþia instanþei de fond considerând-o legalã ºi temeinicã.Curtea de Apel Oradea examinând hotãrârea prin prisma motivelor invocate ºi din

oficiu, în limite legale, se reþine cã recursul este nefondat, pe aceastã cale neputându-seproceda la reaudierea unor martori iar pe de altã parte cererea de revizuire nu seîncadreazã în nici un motiv de revizuire reglementat de art. 394. C. proc. pen.


SERVITUTE – Servitutea picãturilor de streaºinã – Acþiunenegatorie – Servitute constituitã prin titlu – Legalitate – Art. 615 ºi620 C.civ.

C.Ap. Alba-Iulia, s.civ., dec. 2019/1999

Având în vedere art. 615 C.civ., instanþa admite recursul reclamantului, obligând pârâtala montarea parazãpezilor pe acoperiº, astfel încât zãpada sã nu cadã ºi apa sã nu curgãpe terenul reclamantului. De asemenea, se va admite recursul pârâtei în sensul respingeriiacþiunii negatorii, deoarece cu ocazia edificãrii mansardei, s-au respectat documentaþiatehnicã, proiectul, autorizaþia de construire ºi, de asemenea, a existat acceptul scris alreclamantului ca mansarda sã depãºeascã graniþa dintre proprietãþi cu 60 cm.

SOCIETATE COMERCIALÃ – Adunare generalã – Hotãrâre– Anulare la cererea unui acþionar – Convocare a adunãrii generaleºi condiþii de convocare a acþionarilor – Clauze statutare


Prin sentinþa pronunþatã, tribunalul ca instanþã de fond a respins cererea SC SINAIAprin care solicita anularea hotãrârii A.G.A. din 14 septembrie 1998, pe motiv cã dispoziþiileart. 28din statutul societãþii SINAROM, au devenit caduce, deoarece acestea conþineauo normã de protecþie a intereselor statului, acþionar principal al S.C. SINAIA ºi al societãþiiROMANO-IMPORT-EXPORT, la data constituirii S.C.SINAROM S.A.. Cum însã acþiuniledeþinute de F.P.S. la aceastã societate au fost vândute cãtre PAS Sinaia, conformcontractului nr.98/31 mai 1995, care la rândul sãu le-a cesionat societãþii comercialeBELLWAY LIC conform contractelor 1902 ºi 1903/1997, rezultã cã dispoziþiile art. 28din statutul societãþii SINAROM au devenit caduce.

În ce priveºte celelalte motive de anulare a hotãrârii adunãrii generale a acþionarilor,acestea au fost considerate neîntemeiate, întrucât au fost respectate întru-totul dispoziþiileart. 130 L. 31/1990.

Curtea de Apel, a admis recursul societãþii comerciale SINAIA ºi a casat sentinþa,iar pe fond a admis în parte acþiunea completatã formulatã de S.C. SINAIA, constatândnulitatea absolutã a hotãrârii nr.4/14 septembrie 1998 a adunãrii generale, reþinândurmãtoarele:

S.C. SINAROM SINAIA a fost înfiinþatã în 1995 de cãtre cei 5 fondatori persoanejuridice, printre care ºi recurenta-reclamantã S.C. SINAIA S.A. cu un aport la capitalulsocial de 45% (art. 7 lit.b din statutul societãþii SINAROM). În art. 28 din statut s-aprevãzut expres cã la toate adunãrile ordinare sau extraordinare ”pânã la transmitereaactivelor cãtre terþe persoane fizice sau juridice”, prezenþa societãþii comerciale SINAIAºi a societãþii comerciale ROMANO-IMPORT-EXPORT S.A., este obligatorie, hotãrârileluate în lipsa acestor acþionar fiind nule de drept.

Hotãrârea nr. 4 din 14 septembrie 1998 a acþionarilor S.C. SINAROM din cadruladunãrii generale extraordinare, a fost luatã fãrã prezenþa recurentei-reclamante,


prezenþã care era obligatorie potrivit art. 28 din statut. Mai mult, prin aceastã hotãrâre,s-a dispus schimbarea structurii acþionariatului, devenind acþionarã ºi AsigurareaROMÂNO-CANADIANÃ ARACO S.A. în locul acþionarului Societate ROMANO ASIGSRL Bucureºti cu care a fuzionat, schimbând totodatã ºi participarea pãrþilor la capitalulsocial cu implicaþii asupra societãþii-reclamante al cãrei aport la capitalul social s-adiminuat de la 45% cât se stabilise în statutul S.C. SINAROM S.A., la 44,76%.

Pe lângã încãlcarea dispoziþiile art. 28 din statut, privind prezenþa obligatorie a celordoi acþionari principali, printre care ºi reclamanta-recurentã, s-au încãlcat ºi dispoziþiileimperative ale art. 117 L. 31/1990 referitoare la convocarea adunãrii generale, caretrebuia fãcutã prin publicarea în Monitorul Oficial ºi într-un ziar de largã rãspândire ºicare în speþã nu s-a realizat.

Convocarea adunãrii generale din 14 septembrie 1998, s-a fãcut printr-o simplãadresã cãtre cei cinci acþionari nefãcându-se dovada respectãrii cerinþelor art 117 pct.4de convocare a acþionarilor prin scrisoare recomandatã, convocare pe care pârâtatrebuia sã o uzeze în condiþiile în care statutul a prevãzut expres aceasta, iar acþiunileerau nominalizate.

Totodatã, au fost încãlcate ºi dispoziþiile art. 117 pct. 8 L. 31/1990, deoarece fiindvorba de modificarea actului constitutiv, convocarea trebuia sã cuprindã textul integralal propunerilor, ceea ce în speþã nu s-a fãcut, aºa cum rezultã din copia actului deconvocarea a celor cinci acþionari la adunarea generalã extraordinarã.

Dispoziþiile art. 28 din statut, erau pe deplin aplicabile ºi ele nu deveniserã caduce,aºa cum greºit a considerat instanþa de fond, întrucât activele societãþii SINAIA S.A nu autransmis cãtre terþe persoane fizice sau juridice, ci numai acþiunile societãþii au fostvândute de cãtre F.P.S. cãtre Asociaþia PAS Sinaia ºi apoi de cãtre aceasta din urmãcãtre S.C. BELLWAY LLC, conform contractelor 1902 ºi 1903/1997.Or, acþiunile nu pot ficonfundate cu activele societãþii, aºa cum greºit a conchis tribunalul, din prevederileO.G.88/1997, privind privatizarea societãþilor comerciale, rezultând cã acþiunile sunt valorimobiliare emise de societãþile comerciale, iar activele sunt unitãþi de producþie, subunitãþi,secþii comerciale, spaþii de cazare ori alte bunuri din patrimoniul societãþii comerciale.

Totodatã, art. 28 din statut, conþine o dispoziþie de protecþie a celor doi acþionari, SCSINAIA ºi SC ROMANO-IMPORT-EXPORT SA Bucureºti, ºi nu a intereselor statului,cum greºit a reþinut instanþa de fond.

Fiind încãlcate dispoziþiile imperative analizate mai sus, adunarea generalãextraordinarã a societãþii SINAROM SA din 14 septembrie 1998 este lovitã de nulitateabsolutã, fapt pentru care s-a impus admiterea recursului societãþii comerciale SINAIASA, casarea sentinþei tribunalului, iar pe fond constatarea nulitãþii absolute a hotãrâriiAGA din 14 septembrie 1998.

SUCCESIUNI – Acþiune în dezmoºtenire – Inadmisibilitate


Orice persoanã are posibilitatea ca, prin derogare de la regulile devoluþiunii legaleale moºtenirii sã înlãture de la succesiune persoana sau persoanele neagreate, indiferent


de motive. Aceastã dorinþã a celui ce lasã moºtenirea poate fi cuprinsa într-o dispoziþietestamentarã prin care sunt înlãturaþi de la succesiune unul sau mai mulþi succesorilegali.

Indiferent de modul de manifestare a voinþei de a dezmoºteni, aceasta nu se poaterealiza decât prin dispoziþii testamentare ºi nu printr-o acþiune în justiþie motivatã defaptul cã fiul nu contribuie la întreþinerea pãrintelui.

TENTATIVÃ DE FURT DE ARBORI DIN PÃDURE - Infracþiunesilvicã prevãzutã de art. 98 alin. 1 din C. silvic raportat la art. 20 C. pen

Trib. Bistriþa-Nãsãud, s. pen., dec. 222/2000- apel s. pen. 707/A/2000 a JudecãtorieiBistriþa

Prin rechizitoriul nr. 217/P/2000 al Parchetului de pe lângã Judecãtoria Bistriþa,inculpatul G. I. a fost trimis în judecatã pentru comiterea infracþiunii silvice prevãzute deart. 98 alin. 1 ºi 6 Cod silvic, raportat la art. 20 C. penal, reþinându-se cã la data de 17.07. 1999 acesta a tãiat ilegal ºi a încercat sã sustragã un molid din pãdurea statului,fiind însã surprins de organele silvice. Prin fapta sa, inculpatul a cauzat un prejudiciu învaloare de 1. 626. 300 lei Direcþiei Silvice Bistriþa, care a fost recuperat pânã la nivelulsumei de 193. 869 lei, ca urmare a reþinerii materialului lemnos.

Prin hotãrârea Judecãtoriei Bistriþa, s-a dispus condamnarea lui G. I., pentru comitereainfracþiunii prevãzutã de art. 98 alin. 1 C. silvic, la pedeapsa amenzii penale de1. 300. 000 lei.

Prin hotãrâre, inculpatul a fost obligat sã plãteascã pãrþii civile Direcþia Silvicã Bistriþa- Ocolul Silvic Prundu Bârgãului, suma de 1. 432. 431 lei, reprezentând despãgubiricivile.

S-a menþinut sechestrul asigurãtor instituit asupra unor bunuri ale inculpatului, pânãla recuperarea prejudiciului, acesta fiind de asemenea obligat la plata de cheltuielijudiciare în favoarea statului, în valoare de 200. 000 lei.

Împotriva acestei sentinþe a declarat apel Parchetul de pe lângã Judecãtoria Bistriþa,solicitând desfiinþarea hotãrârii atacate ºi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a sedispune extinderea procesului penal ºi pentru infracþiunea prevãzutã de art. 97 alin. 1Cod silvic ºi în raport cu care, în faza de urmãrire penalã s-a dat o soluþie de scoaterede sub urmãrire penalã cu motivarea cã, în mod greºit s-a apreciat iniþial, cã aceastãfaptã s-ar încadra în dispoziþiile art. 31 din O. G. 96/1998.

Parchetul a criticat hotãrârea ºi sub aspectul obligãrii inculpatului la despãgubiricivile în condiþiile în care a fost condamnat doar pentru tentativã la infracþiunea prevãzutãde art. 98 alin. 1 C. silvic.

Tribunalul Bistriþa-Nãsãud, a reþinut cã în mod corect prima instanþã a încadrat faptaîn dispoziþiile art. 98 alin. 1 ºi 6 C. silvic, dar având în vedere cã fapta a rãmas doar înforma tentativei, nu se poate discuta de existenþa unui prejudiciu, în consecinþã obligareainculpatului la despãgubiri civile este nelegalã. În consecinþã a admis apelul ºi fãcândaplicarea dispoziþiilor art. 379 pct. 2 lit. a Cod de procedurã penalã, a desfiinþat în partehotãrârea ºi rejudecând a înlãturat dispoziþia de obligare a inculpatului la plata dedespãgubiri civile în favoarea pãrþii vãtãmate - Direcþia Silvicã Bistriþa, precum ºi cea


privind menþinerea sechestrului asigurãtor, în aceastã situaþie recuperarea prejudiciuluiputându-se realiza pe cale separatã, urmare a reþinerii în sarcina inculpatului acontravenþiei constând în tãiere ilegalã de arbori.

Cu privire la extinderea procesului penal instanþa apreciazã cã în condiþiile în carenu s-au descoperit date noi cu privire la comiterea unei infracþiuni, cererea parchetuluitrebuie respinsã.

TULBURARE DE POSESIE – Recurs tardiv – 220 C. pen.

Trib. Mureº, dec. pen. 181/2000 recurs c/ sent. pen. 84/2000 a Jud. Sighiºoara

Inculpatul M. A. a declarat recurs împotriva sentinþei penale nr. 84 din 17. 02. 2000a Judecãtoriei Sighiºoara, prin care era condamnat la 6 luni închisoare cu suspendare(art. 81, 82 C. pen. ) pentru sãvârºirea infracþiunii de tulburare de posesie (art. 220alin. 2 C. pen. ), la plata sumei de 5 065 000 lei cãtre partea civilã SC ”Energopetrol”SA, reprezentând despãgubiri ºi la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotãrî, Judecãtoria Sighiºoara a reþinut cã SC ”Energopetrol” SA deþinea înproprietate o suprafaþã de 2 050 mp. teren în localitatea Bãlãuºeni, judeþul Mureº,împrejmuit cu stâlpi ºi plãci pe care inculpatul M. A. le-a desfiinþat ºi strãmutat în modabuziv.

In apãrarea sa inculpatul a arãtat cã a demolat gardul construit de partea civilã peterenul sãu. Acesta aratã cã a cumpãrat terenul în 1957 ºi ºi-a înscris dreptul în carteafunciarã, teren cu care a intrat in CAP în 1961. Dupã 1991 i s-a reconstituit dreptul deproprietate pe acest teren. O parte din terenul sãu a fost dat în a dat spre folosinþãtemporarã pãrþii civile de fostul CAP.

Tribunalul Mureº a respins recursul ca tardiv introdus pe baza analizei instanþei decontrol judiciar care a reþinut cã recurentul a fost prezent pe data de 10. 02. 2000 cuocazia dezbaterii în fond a cauzei, iar calea de atac a recursului a înþeles s-o exercite ladata de 02. 03. 2000 (decizia penalã nr. 181).

UCIDERE DIN CULPÃ - Vãtãmare corporalã din culpã –Neglijenþã în serviciu - Graþiere condiþionatã – art. 178 alin. 2, 5C. pen. – Art. 184 alin 2, 4 C. pen. – Art. 249 alin. 1 C. pen.

C. Milit. Ap., dec. 47/1998. recurs c/ dec. 319/1997 a Trib. Milit. Terit. Bucureºti

Prin decizia 319 din 1997 Tribunalul Militar a admis apelul declarat de inculpatul,soldat în rezervã, Z I împotriva sentinþei nr. 70 din 17. 04 1997 pronunþatã de TribunalulMilitar Cluj, desfiinþând-o astfel:

- condamnã pe Z I la 5 ani închisoare pentru infracþiunea de ucidere din culpãprevãzutã de art. 178 alin. 5 C. pen.

- condamnã la 2 ani închisoare pe acelaºi inculpat pentru sãvârºirea infracþiunii devãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. 184 alin 2, 4 C. pen.


- condamnã în baza art. 184 alin 1 ºi 3 la 9 pedepse a câte 1 an închisoare pentrucomiterea a 9 infracþiuni de vãtãmare corporalã din culpã,

- condamnã la o pedeapsã de 1 an pentru comiterea infracþiunii de neglijenþã înserviciu prevãzutã de art. 249 alin 1 C. pen.

Constatã graþiate integral ºi condiþionat urmãtoarele pedepse:- o pedeapsã de 2 ani închisoare, aplicatã pentru sãvârºirea infracþiunii de vãtãmare

corporalã din culpã, prevãzutã de art. 184 al. 1 si 4 C. p.- nouã pedepse de câte un an închisoare, aplicate pentru sãvârºirea a nouã infracþiuni

de vãtãmare corporalã din culpã, prevãzutã de art. 184 al 1 si 3 C. p.- o pedeapsã de un an închisoare aplicatã pentru sãvârºirea infracþiunii de neglijenþã

în serviciu prevãzutã de art. 249 al. 1 C. p.Constatã graþiatã cu ½ pedeapsa de 5 ani închisoare aplicatã pentru sãvârºirea

infracþiunii de ucidere din culpã prevãzutã de art. 178 al. 2 si 5 C. p.Înlãturã sporul de 1 an închisoare aplicat de sentinþa Tribunalul Militat Cluj pentru

concursul de infracþiuni în temeiul art. 34 C. p. ºi dispune ca inculpatul sã execute 2 aniºi 6 luni închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii de ucidere din culpã prevãzutã deart. 178. al. 2 si 5. C. p.

S-a reþinut cã în cadrul unei deplasãri a subunitãþii de militari cu autovehiculele,inculpatul, care conducea un autocamion cu 28 de militari în caroserie, a depãºit altedouã autocamioane care au plecat deodatã cu el, distanþându-se de ele datoritã vitezeiexagerate cu care circulã. Inculpatul a ajuns din urmã alt autocamion militar, încercândo manevrã de depãºire. Dupã ce s-a încadrat pe banda din stânga a ºoselei ºi a dublatautocamionul pe care vroia sã-l depãºeascã, fãrã a se asigura, inculpatul a încercat sãreintre pe banda dreaptã ºi a acroºat cu partea dreaptã a autocamionului maºina pecare vroia sã o depãºeascã, pierzând controlul volanului. Inculpatul a pãrãsit ºoseaua,maºina izbindu-se de un plop aflat pe marginea drumului ºi rãsturnându-se.

În urma impactului au decedat pe loc C. E si B. S iar M. M a suferit leziuni multiplecare au dus la decesul sãu în spital.

Un numãr de 25 din cei 28 militari care se aflau în caroserie au suferit leziuni corporale,10 dintre aceºtia depunând plângeri penale împotriva inculpatului. S-au întrunitelementele constitutive a 9 infracþiuni de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã deart. 184 alin. 1 si 3 C. pen.

Fapta inculpatului soldat în rezervã ZI care ºi-a îndeplinit defectuos atribuþiile deserviciu întruneºte elementele constitutive ale infracþiunii de neglijentã în serviciuprevãzutã de art. 249 alin. 1 C. pen.

Curtea Militarã de Apel, prin decizia nr. 47 din 17. 02 1998 a respins recursul declaratde inculpat împotriva dec. 319 /1997 a Tribunalului Militar Bucureºti, ca nefondat.

VERIFICARE DE SCRIPTE – Exigenþele impuse de art. 179C.pr.civ. – Inadmisibilitate de acceptare ca scripte de comparaþie aunor înscrisuri ce nu au fost mai întâi înfãþiºate în instanþã ºi puseîn discuþia pãrþilor – Încãlcare a dreptului la apãrare – Nulitate aexpertizei criminalistice a scrisului – Inadmisibilitate a administrãrii


în recurs a unei noi expertize – Casare cu trimitere – Rol activ alinstanþei

C.Ap. Cluj, s.civ., dec. 1740/2000

Conform art. 179 al. 1 C.pr.civ.: ”Dacã instanþa, dupã verificarea înscrisurilor cuscrisul sau semnãtura fãcutã în faþa ei sau cu alte înscrisuri, nu este lãmuritã, va dispuneca verificarea sã se facã prin expert, obligând pãrþile sã depunã de îndatã înscrisuripentru verificare.”

Potrivit al. 3 al aceluiaºi text, “înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate depreºedinte, grefier, ºi pãrþi”, în vreme ce al. 4 statueazã cã “pãrþile iau cunoºtinþã deînscrisuri în ºedinþã”.

Din aceste dispoziþii legale rezultã fãrã echivoc cã ori de câte ori instanþa înainteacãreia una dintre pãrþi a recunoscut ori a tãgãduit, în sensul art. 179 C.pr.civ. scrisulsau semnãtura învederate de adversarul procesual ca fiind ale ei, nu este pe deplinlãmuritã dupã verificarea înscrisului ori înscrisurilor nerecunoscute ori tãgãduite, aredatoria de a dispune efectuarea unei expertize criminalistice a scrisului.

Din aceleaºi dispoziþii fãrã echivoc rezultã ºi cã înscrisurile de comparaþie (numitede lege “pentru verificare”) trebuiesc, înainte de a fi trimise expertului, înfãþiºate instanþeiºi semnate pentru neschimbare de preºedinte, grefier ºi pãrþi, acestea din urmã luândla cunoºtinþã de ele în ºedinþã ºi putând discuta admisibilitatea lor ca scripte decomparaþie în sensul art. 179 al. 2 C.pr.civ., înþeles ca text de lege ce fixeazã categoriilede înscrisuri susceptibile de acceptare pentru comparaþie.

Toate aceste prevederi ale legii se constituie în garanþii ale dreptului la apãrare alpãrþilor, astfel încât expertiza ce s-ar efectua ºi hotãrârea ce urmeazã a se pronunþa sãreflecte, inclusiv sub aspectul posibilitãþilor de apãrare, principiul egalitãþii pãrþilor.

Nerespectarea acestor prevederi se constituie în cauze de nulitate a expertizeiscrisului ºi prin derivaþie, în sensul art. 106 al.1 C.pr.civ., a hotãrârii care se sprijinã peea.

În speþã, se impune a observa cã expertul a avut în vedere inclusiv înscrisuri ce nui-au fost remise de instanþã ºi care nu au fost puse în discuþia pãrþilor.

Prin aceasta, dreptul la apãrare al debitorilor a fost încãlcat, cu consecinþa cã expertizace s-a efectuat este lovitã de nulitate conform prevederilor art. 105 al. 2 C.pr.civ., catext de lege în raport de care actele de procedurã îndeplinite cu neobservarea formelorlegale se vor declara nule dacã prin aceasta s-a pricinuit pãrþii o vãtãmare ce nu poatefi înlãturatã decât prin anularea actului.

Cum în cauzã vãtãmarea cauzatã debitorilor este susceptibilã de înlãturare prinefectuarea unei noi expertize a scrisului care sã fie precedatã de înfãþiºarea în instanþãa tuturor înscrisurilor de comparaþie – inclusiv a acelora înfãþiºat de debitori ºi care arrespecta condiþiile impuse de art. 179 al.2 C.pr.civ., cãci acest drept al debitorilor estelimpede arãtat de prevederile art. 179 al.1 C.pr.civ. mai sus citate – iar aceasta nu a fostefectuatã, urmeazã ca, prin derivaþie, însãºi decizia datã de Tribunal este lovitã denulitate, ea întemeindu-se pe concluziile unei expertize criminalistice nelegal efectuatã.

Pentru aceste motive ce corespund aceluia înscris sub art. 304 pct. 5 C.pr.civ.recursul trebuie admis, iar decizia datã în apel casatã cu trimiterea cauzei spre rejudecare


la acelaºi tribunal, cãci faþã de dispoziþiile art. 305 C.pr.civ. – în raport de careadministrarea probei cu expertiza nu este permisã în recurs – soluþia casãrii cu reþinerenu poate fi avutã în vedere.

Este de observat, totodatã, cã ºi în lipsa unor vicii procedurale precum cele de maisus, care sã ruineze legalitatea expertizei criminalistice, nimic nu împiedicã Tribunalul,în exercitarea obligaþiei impuse de art. 130 C.pr.civ. pentru a stãrui prin toate mijloacelelegale pentru aflarea adevãrului, sã admitã cererea debitorilor de efectuare a unei noiexpertize criminalistice a scrisului care sã lãmureascã în afara oricãrei îndoieli veracitateasemnãturii liberatorii a creditorului de pe înscrisurile numite “Chitanþã”, cãci faþã devaloarea mare a creanþelor de recuperat, precum ºi a imobilului a cãrui vânzare secere, prudenþa obligã la epuizarea tuturor mijloacelor legale de verificare a realitãþiisusþinerilor fiecãreia dintre pãrþi, aceasta ºi în condiþiile în care, deºi creditorul afirmãfalsificarea semnãturii sale, debitorii sunt apãraþi, în lipsa unei hotãrâri definitive penalede condamnare a lor pentru fals, de prezumþia de nevinovãþie.

VVVVV. RECENZII. RECENZII. RECENZII. RECENZII. RECENZII

Revista “ Studia” îºi propune sã scoatã în evidenþã cele mai semnificativemonografii, tratate ºi cursuri de specialitate ce apar în þarã sau strãinãtate.Facem deci apel la autori sã aibã amabilitatea de a remite redacþiei un exemplaral lucrãrilor pe care le publicã, ceea ce va facilita recenzarea lor în timp util.

Jean-François RENUCCI, Droit européen des droits de

l’homme, L.G.D.J., Paris, 2001, 688 p.

Cartea profesorului J.-F. Renucci reprezintã cea mai recentã ºi una dintre cele maicomplete lucrãri dedicate aºa-numitului „drept european al drepturilor omului”, reuºindo prezentare a întregului angrenaj de reglementãri ºi mecanisme instituþionale implicatîn garantarea drepturilor fundamentale la scarã europeanã.

Ca structurã, lucrarea cuprinde o introducere ºi douã pãrþi principale consacrateanalizei drepturilor garantate ºi respectiv sistemelor de protecþie a acestora.

În partea introductivã autorul realizeazã o trecere în revistã a principalelor surse aledreptului european al drepturilor omului, respectiv a principalelor caracteristici alesistemului european de protecþie (caracterul obiectiv, caracterul neexclusiv ºi caracterulevolutiv). Meritã semnalatã în acest context prezentarea interferenþei dreptului europeanal drepturilor omului cu dreptul afacerilor ca unul din aspectele recente ale evoluþieiprimului. Într-adevãr, persoanele juridice care acþioneazã ca agenþi economici gãsescadesea în textele Convenþiei Europene a Drepturilor Omului – în special în art. 6, 8, 10sau art.1 din Protocolul 1 – un mijloc de protecþie a drepturilor lor, atât a celor de naturãprocesualã cât ºi a celor legate de proprietate, dreptul mediului, dreptul urbanismuluisau chiar dreptul bursier.

Partea întâi a lucrãrii este consacratã analizei drepturilor ºi libertãþilor fundamentalerecunoscute de diferitele instrumente juridice europene ºi este structuratã în douã marititluri corespunzãtoare celor douã principale organisme europene cu vocaþie în domeniuldrepturilor omului: Consiliul Europei ºi respectiv Uniunea Europeanã. În cadrul TitluluiI – ce trateazã drepturile recunoscute de documentele adoptate sub egida ConsiliuluiEuropei – autorul urmeazã distincþia clasicã între drepturile civile ºi politice, respectivdrepturile economice ºi sociale. Mai mult, în categoria drepturilor civile ºi politice distingeîntre drepturile generale – împãrþite ºi ele în drepturi primordiale (dreptul la viaþã,interzicerea torturii, a sclaviei etc.) ºi drepturi condiþionale (libertatea de expresie, decirculaþie, dreptul la protecþia vieþii private, a domiciliului ºi corespondenþei etc.) – ºidrepturi specifice (dreptul la libertate, dreptul la un proces echitabil, drepturile strãiniloretc.). În categoria drepturilor economice ºi sociale sunt incluse atât unele drepturireglementate de Convenþie (dreptul de proprietate, interzicerea muncii forþate) cât ºidrepturile reglementate de Carta socialã europeanã. Dispoziþiile convenþionale în materie

164 RECENZII

sunt ilustrate cu cele mai semnificative decizii ale fostei Comisii europene a drepturiloromului ºi hotãrâri ale Curþii europene, fiind evidenþiate tendinþele recente alejurisprudenþei în materie.

Titlul al II-lea este dedicat prezentãrii ºi analizei reglementãrilor în domeniul protecþieidrepturilor omului adoptate la nivelul Uniunii Europene ºi a raporturilor acestora cu celeadoptate de Consiliul Europei. Sunt astfel analizate drepturile ºi libertãþile consacrateîn mod tradiþional de dreptul comunitar (libertatea de circulaþie, interzicerea discriminãrii)dar ºi cele recunoscute de datã recentã. În acest cadru trebuie semnalatã analiza pecare autorul o face asupra recentei Carte a drepturilor fundamentale - semnatã la ConsiliulEuropean de la Nisa din 7 decembrie 2000 - ºi a elementelor de noutate aduse de acestdocument în planul dreptului european al drepturilor omului (interzicerea practiciloreugenice, a clonãrii, dreptul de azil, protecþia mediului, protecþia consumatorului etc.).Nu în ultimul rând este analizatã influenþa exercitatã de Uniunea Europeanã asuprastatelor terþe în domeniul protecþiei drepturilor omului.

Partea a doua a lucrãrii este consacratã garantãrii drepturilor fundamentale recunoscutede documentele europene ºi analizate în cadrul primei pãrþi. Sunt astfel pe larg prezentateprincipiile care stau la baza protecþiei drepturilor omului – degajate din jurisprudenþa organelorde control de la Strasbourg ºi Luxembourg - dar ºi ingerinþele ºi limitãrile la care acestea potfi supuse. Autorul considerã sistemul Convenþiei europene ca sistem principal de protecþieºi îi dedicã cea mai mare parte a acestei secþiuni realizând o prezentare detaliatã a moduluide organizare ºi funcþionare a Curþii europene precum ºi a procedurii de judecatã în faþaacesteia. Ca mecanisme subsidiare de protecþie sunt prezentate sistemul comunitar ºisistemele dezvoltate în aplicarea altor documente europene (Convenþia europeanã pentruprevenirea torturii, Carta socialã europeanã, sistemul OSCE etc.).

Încununând un considerabil efort de cercetare ºtiinþificã, lucrarea profesorului J.-F.Renucci constituie – prin bogãþia materialului bibliografic ºi jurisprudenþial utilizat, prin fineþeaºi profunzimea analizei - un excelent instrument de lucru pentru teoreticienii ºi practicieniidreptului ºi chiar pentru specialiºtii implicaþi direct în activitatea de compatibilizare a legislaþieiromâne cu reglementãrile europene în materia drepturilor omului.

dr. Florin STRETEANUlector, UBB Cluj-Napoca

Revista românã de depturile omului, nr. 19/2001, Bucureºti

Prezentarea noastrã se circumscrie la nr. 19, deºi despre aceastã revistã, preapuþin cunoscutã, s-ar putea scrie extrem de mult. În decursul anilor a analizat ºi dezbãtuto temã generoasã dar dificilã – anume exercitarea cu simþ de responsabilitate a drepturiloromului, concept esenþial pentru realizarea exigenþelor statului de drept. Din pãcate,revista se difuzeazã într-un mod limitat; le-am putea reproºa editorilor cã nu fac cunoscutecondiþiile în care se poate face abonament la una din cele mai serioase publicaþii juridiceeditatã în România, sub auspiciile Centrului pentru drepturile omului – APADOR-CH.

În decursul anilor, revista a beneficiat ºi beneficiazã de un colegiu editorial construitdin juriºti eminenþi, din care în trecut a fãcut parte ºi regretatul Doru Cosma. Prezenþaunui exemplar din revistã în biblioteca oricãrui intelectual este ºi un act de culturã,deoarece are ºi o prezentare de excepþie, fiecare numãr conþinând reproduceri grafice

RECENZII 165

din lucrãrile unor artiºti de certã valoare, iar inserþiile cuprind extrase din acte normativede o importanþã deosebitã pentru funcþionarea unui stat în care libertãþile fundamentalesunt o coordonatã esenþialã.

Revenind la nr. 19, este de menþionat articolul doamnei Renate Weber (redactorulºef al publicaþiei), consacrat împlinirii a 50 de ani de la adoptarea Convenþiei europenea drepturilor omului. Pe bunã dreptate se apreciazã cã „problema României este unade mentalitate: de adaptare la aceste standarde nu pentru cã ele sunt impuse de UniuneaEuropeanã, ci pentru cã îºi apropriazã filozofia protecþiei lor” (p. 5).

Corneliu-Liviu Popescu, unul dintre cei mai constanþi colaboratori ai revistei, discutãdacã formula religioasã a jurãmântului este compatibilã cu rigorile „separaþiei între stat ºicultele religioase, egalitãþii în drepturi dupã religie”, formulând ºi propuneri de lege ferenda(p. 8-19). Acelaºi autor mai semneazã un articol consacrat Agentului Guvernamentalpentru Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în care trateazã cadrul juridic al acesteiinstituþii, atât pe planul dreptului internaþional cât ºi cel al dreptului intern (p. 90-103).

Ruxandra Sãbãreanu, fostã adjunctã a Avocatului poporului analizeazã aceastãinstituþie, în premierã în dreptul românesc, fãcând referire la competenþa ºi atribuþiileAvocatului poporului. Sunt reproduse ºi câteva din concluziile rapoartelor prezentateParlamentului României de aceastã instituþie. Necunoaºterea dispoziþiilor Legii nr. 35/1997 explicã – printre altele – cã numai 41,9% dintre dosarele finalizate în 1997 au fostsoluþionate în favoarea petiþionarului (p. 26).

Politologul Gabriel Andreescu publicã un studiu intitulat „Cu privire la Carta drepturilorfundamentale a Uniunii Europene”, document adoptat la summit-ul de Nisa din anul2000 (p. 31-37).

Un articol, cu adevãrat de excepþie, este cel al profesorului Tudor Drãganu, reputatspecialist de drept constituþional ºi administrativ, care se angajeazã într-o replicã la unarticol publicat de Gabriel Andreescu în coloanele aceleiaºi reviste (nr. 18), cu privire la„propusele drepturi colective ale minoritãþilor naþionale” (p .38-47). Poziþia autoruluieste impecabil argumentatã logic ºi juridic. Se demonstreazã astfel cã se poate facepolemicã, fãrã menajamente, într-o manierã academicã. Este meritul revistei cã a gãzduitaceastã dezbatere. Citind ideile celor doi autori i-am dat din nou dreptate lui NicolaeSteinhardt care spunea cã, dintre toate ramurile de drept, cea mai importantã este ceaa dreptului constituþional. Ne permitem o reflexie: ce bine ar fi fost ca la redactareaConstituþiei României din 1991 sã fi participat ºi domnul profesor Drãganu.

Revista mai publicã, în rezumat, hotãrârea din 4 mai 2000 a Curþii Europene deJustiþie, Rotaru contra România (p. 50-59) ºi un raport asupra Centrului de reeducarepentru minori din Gãeºti întocmit de M. ªtefãnescu ºi V. Stan (p. 70-77).

În paginile acestui numãr este reprodusã integral „Carta drepturilor fundamentale aUniunii europene” (p. 80-87).

Revista are reproduceri de gravuri aparþinând artiºtilor Piranessy, Camille Pissaro,Wiliam Hogarth, Rembrandt, Félix Buhot ºi inserþii din Ordonanþa Guvernului pentruprevenirea ºi sancþionarea tuturor formelor de discriminare, nr. 50/2000.

Dorim publicaþiei o viþã cât mai lungã ºi sã revinã la frecvenþa de patru numere pean, spre bucuria tuturor celor care iubesc ºî profeseazã dreptul ºi nu numai.

Sanda Angela ªERBAN Adrian MANpreºedintele Colegiului Jurisdicþional judecãtor financiaral Curþii de Conturi Cluj Curtea de Conturi Cluj

166 RECENZII

Sistemul Codului penal al Malaesiei1

Codul penal al Malaysiei (aºa cum este prezentat în recenta ediþie în englezã –engleza este limba uzualã în Malaysia, ca ºi chineza) este în acelaºi timp modern ºitradiþional, ca ºi societatea ale cãrei trãsãturi le exprimã: dezvoltatã ºi modernã caeconomie, dar pãstrãtoare de tradiþii ca þarã musulmanã; modernitatea Codului estereflectatã în perfecþionarea tehnicã a unor dispoziþiuni, mai ales în partea generalã (casã nu ne referim decât la reglementarea legitimei apãrãri); existenþa încã pentru anumiteinfracþiuni a pedepsei cu moartea, ca ºi deosebita severitate de sancþionare a unorinfracþiuni sexuale aparþin evident tradiþionalismului.

Din punct de vedere al dreptului comparat, interesul juristului pentru cunoaºtereatrãsãturilor acestui Cod este justificat.

Codul penal al Malaysiei are 511 articole, distribuite în 23 de capitole, intitulate:Dispoziþii preliminare, Explicaþii generale, Pedepsele, Scuzele generale, Instigarea,Complotul, Infracþiunile îndreptate împotriva Statului, Infracþiunile în legãturã cu forþelearmate, Infracþiunile contra liniºtii publice, Infracþiunile comise de funcþionarii publicisau în legãturã cu funcþionarii publici, Infracþiunile de „sfidare” – contempt – a autoritãþiilegal constituite sau a funcþionarilor publici, Producerea de dovezi false ºi infracþiunileîmpotriva Justiþiei, Infracþiunile împotriva regimului monedei ºi a mãrcilor emise de Stat,Infracþiunile în legãturã cu sistemul de greutãþi ºi mãsuri, Infracþiunile care aduc prejudiciisãnãtãþii ºi siguranþei publice, Infracþiunile în legãturã cu religia, Infracþiunile împotrivapersoanei fizice (art. 299-377 E), Infracþiunile împotriva proprietãþii, Infracþiunile în legãturãcu documentele ºi mijloacele de platã bancare, Încãlcarea penalã a obligaþiuniicontractuale de a îndeplini anumite obligaþii, Infracþinile referitoare la cãsãtorie, Calomnia,Insulta ºi intimidarea penalã, Tentativa de a comite infracþiuni.

Unele articole poartã menþiunea cã au fost abrogate ºi nu mai sunt reproduse, astfelcã, nefiind renumerotat textul Codului, numãrul total al articolelor în vigoare ale Coduluipenal nu mai corespund cu numãrul total al celor numerotate în textul Codului penal.

Textul acestei ediþii recente prezintã Codul penal în configuraþia sa la data de 5 mai2000 ºi are ºi un index de materii (unele articole din index au ºi subarticole de clasificare,de exemplu articolul din index intitulat „funcþionar public” are 32 de subarticole).

Caracteristicile Codului penal: 1. O foarte bunã ºi amãnunþitã reglementare tehnico-juridicã a pãrþii generale a Codului; 2. Caracterul prolix al unor reglementãri.

Prezenta ediþie cuprinde foarte multe explicaþiuni ale unor articole anexate articolelorrespective dar, în afarã de aceasta, în plus „illustrations” (care depãºesc cu multîntinderea textelor propriu-zise ºi cupind exemplificãri de speþe ce fac mai uºoarãînþelegerea textelor respective).

Capitolul I – Dispoziþii preliminare – se referã la conflictele de legi ºi aplicarea legiipenale în spaþiu. Capitolul II cuprinde explicaþia unor termeni legali ca: persoanã, public,judecãtor, instanþã, funcþionar public, proprietate mobiliarã, document, contrafacere,acþiune, omisiune, moarte, animal, an, lunã, bunã-credinþã (definitã astfel: „Nimica nueste considerat a fi fãcut cu bunã-credinþã dacã se realizeazã fãrã o cuvenitã grijã ºiatenþie”); o parte din aceste articole sunt însoþite de acele „illustrations” la care ne-am

1 Penal Code (Act 574) As at 5th May 2000, Compiled by: Legal Research Board, InternationalLaw Book Services, Kuala Lumpur, 2000, 221 pages.

RECENZII 167

referit (de exemplu sub articolul „document” se menþioneazã în plus faþã de text – careeste destul de amãnunþit – o serie de acte ca: hãrþile, picturile, fotografiile, inscripþiile pelemn sau pe piatrã sau pe metal sau pe orice alt material ºi altele).

Vom menþiona unele dispoziþii, anume:Constrângerea este consideratã a fi scuzã absolutorie, dar nu are caracter absolutoriu

în cazul infracþiunilor prevãzute în capitolul VI ºi care sunt sancþionate cu pedeapsacapitalã; nu este consideratã infracþiune fapta ce produce „o pagubã neglijabilã” (articolul95), ceea ce ar corespunde la noi cu fapta lipsitã de pericol social; legitima apãrare estepe larg reglementatã în articolele 96-106, cu o tehnicã juridicã remarcabilã dereglementare a numeroase ipoteze (ºi aceasta în afara exemplificãrilor ce urmeazã în„illustrations”, astfel: articolul 96 prevede cã „Nu constituie infracþiune fapta comisã înapãrare în faþa unei infracþiuni”, articolul 97 se referã la legitima apãrare a corpului ºi aproprietãþii (litera a: existã legitimã apãrare în apãrarea corpului împotriva unui atacasupra corpului ºi litera b: existã drept de legitimã apãrare a proprietãþii mobile sauimobile dacã se comite sau se încearcã o infracþiune de furt, tâlhãrie, violare de domiciliucu intenþia de a comite o infracþiune), articolul 98 reglementeazã legitima apãrareîmpotriva unei persoane suferind de alienaþie mintalã – ipotezã în care cel ce se apãrãbeneficiazã de aceeaºi scuzã de care ar beneficia cel alienat mintal dacã ar comite elactul, articolul 99 prevede cazurile în care nu existã legitimã apãrare (sunt patru ipoteze:ipoteza 3 prevede cã „Nu existã drept la legitimã apãrare în cazul în care exista timpulde a se fi apelat la autoritãþile publice”; oare aceasta – ne întrebãm – obligã la fugã înfaþa pericolului, deoarece sun legislaþii care nu obligã la laºitate; ipoteza 4 prevede cã„dreptul la legitimã apãrare nu se extinde în nici un caz la ipoteza în care se produceprin actul de legitimã apãrare mai mult rãu decât era necesar pentru realizarea apãrãrii”),celelalte articole sunt afectate cazurilor în care legitima apãrare duce la moartea uneipersoane ºi momentelor în care începe ºi continuã legitima apãrare ºi articolul 106prevede cã existã legitimã apãrare ºi atunci când existã riscul de a vãtãma o persoanãnevinovatã prin actul de legitmã apãrare (în exemplificarea – illustrations – care însoþeºtearticolul se dã urmãtorul exemplu: A este atacta de o mulþime care încearcã sã-l ucidã;nu-ºi poate exercita efectiv dreptul la legitima apãrare fãrã a trage cu arma în mulþimearespectivã ºi o persoanã nevinovatã care se aflã în acea mulþime este rãnitã; A nu varãspunde pentru rãnirea acelei persoane).

Extrem de amãnunþit este reglementatã ºi instigarea, de exemplu: instigarea înMalaysia la o infracþiune comisã în afara þãrii, ipoteza în care fapta la care s-a instigatse comite dar nu e pedepsitã de lege ca infracþiune, ipoteza în care cel instigat comiteo altã faptã decât cea la care a fost instigat, ipoteza instigãrii la o faptã pedepsitã cumoartea, instigarea la o faptã pedepsitã cu închisoarea, instigarea la comiterea uneiinfracþiuni spre a fi comisã de cãtre un public sau de cãtre mai mult de 10 persoane,ipoteza în care instigatorul este prezent la comiterea faptei de cãtre cel instigat.

Capitolul XVI conþine infracþiunile care aduc prejudicii corpului omenesc, inclusivcele care afecteazã viaþa însãºi; infanticidul este definit în articolul 309 A („Când ofemeie printr-un act comisiv sau omisiv cauzeazã moartea copilului sãu nou nãscut,dar în acel moment nu-ºi revenise încã în urma naºterii ºi din aceastã cauzã mintea îiera tulburatã…”); avortul este pedepsit; abandonarea unui copil sub 12 ani de pãrinþiicãi sau de cel în îngrijirea cãruia era dat se pedepseºte; violul este prevãzut în articolul

168 RECENZII

375 (sunt indicate 6 variante, ultima este aceea a relaþiei cu sau fãrã consimþãmântulvictimei dacã aceasta are sub 16 ani).

Capitolul XVII prevede infracþiunile contra proprietãþii; furtul este prevãzut în articolul378 („Oricine cu intenþia de a lua pe nedrept un bun mobil din posesiunea altei persoane,fãrã consimþãmântul acelei persoane, miºcã acel obiect cu intenþia de a-l lua, comite unfurt”) ºi textul este însoþit de foarte multe exemple; toate exemplele din aceastã ediþie aCodului penal sunt concrete, dar teoretice, nu e vorba de citarea unor speþe – adicã decazuri judecate.

Articolul 491 este cuprins în capitolul XIX care este intitulat „Încãlcarea penalã aunor contracte de servicii” ºi sancþioneazã încãlcarea unui contract de ajutorare a uneipersoane incapabile de a se îngriji. Capitolul XXI cuprinde 4 articole, toate referitoare lainfracþiunea de calomnie.

Betinio DIAMANTavocat

VI. REVISTVI. REVISTVI. REVISTVI. REVISTVI. REVISTA REVISTELORA REVISTELORA REVISTELORA REVISTELORA REVISTELOR

Rubrica aduce în atenþia cititorilor articolele ºi practica judiciarã –publicate în revistele române ºi strãine – care, în opinia colegiului nostruredacþional, au o contribuþie mai deosebitã la elucidarea problemelor de drept.

“Bullettino dell’Istituto di Diritto Romano Vittorio Scialoja” (Milano)

- Pretium certum, determinarea preþului per relationem, A. TORRENT, BIDR 1995-96.83(numãrul dublu pe aceºti ani este apãrut decalat în 2000);

- Capitolul al III-lea al legii Aquilia, C.A. CANNATA, BIDR 1995-96.111;- Accessio possessionis în dreptul roman clasic. Contribuþie la studiul lui accessio

possessionis în cadrul uzucapiunii, C. SÁNCHEZ-MORENO ELLART, BIDR1995-96.455.

“Le Dalloz. Recueil” (Paris)

- Noua noþiune de public consumator (reflexii comparatiste asupra deciziilor „Napster”ºi „MP3.com”), D. LEFRANC, D. 2001.Chron.107. Circulaþia fiºierelor muzicale peinternet suscitã vii dezbateri. Azi trebuie sã recunoaºtem cã publicul ºi-a schimbataspectul: graþie noilor facilitãþi de comunicaþie, acesta poate difuza el însuºi opere.Schimbarea nu este inofensivã ºi perturbã fundamentele dreptului de autor, cãciexploatantul „tradiþional” nu mai deþine monopolul tehnic al reproducerii. În plus, eltrebuie sã lupte contra unui gen nou de profesioniºti, organizând în consecinþã circulaþiafiºierelor pe reþea. Autorul studiului examineazã implicaþiile deciziilor pronunþate deinstanþele americane în cauzele „Napster’ ºi „MP3.com”, punând problema dacã nucumva globalizarea (ºi) în domeniul consumului de muzicã duce la un nou conflictîntre conceptul de copyright specific american ºi cel al dreptului de autor din dreptuleuropean.

Se contureazã aici o reformulare a noþiunii de „drepturi ale publicului”, în sensulde a permite accesul acestuia la reproducerea privatã a operei – câtã vreme nu oface prin intermediul unei organizaþii profesionale; se reconsiderã ºi posibilitatea decontrol a exploatatorului operei. Am remarca douã observaþii interesante ale autorului:în noul context înfãþiºat, se pare cã autorul operei este cel care rãmâne ignorat,drepturile sale fiind oarecum abandonate în numele culturii; în fine, se estimeazã onouã formã de consum muzical, „încãlecatã între cumpãrarea unui disc ºi ascultareaunei emisiuni radiodifuzate”.

- Repararea prejudiciului copilului împiedicat de a nu se naºte handicapat, J.SAINTE-ROSE, D. 2001.316;

- Contract de muncã. Primã de fidelitate rambursabilã ºi salariu condiþional. A proposde sancþiunile pecuniare interzise, Cass.soc., dec. Din 18 apr. 2000, cu Notã J. MOULY,D. 2001.Jur.263;

- Despre simþul mãsurii în materie de rãspundere civilã pe internet: legea, jurisprudenþaºi furnizorul de localizare, A. LEPAGE, D. 2001.Chron.322;

170 REVISTA REVISTELOR

- Stãruire asupra imaginii prefectului asasinat: demnitatea persoanei umane ºi libertateainformaþiei de actualitate, J-P. Gridel, D. 2001.Chron.872. Respectul demnitãþii fiinþeiumane nu înceteazã o datã cu decesul acesteia. El se opune la publicarea în presã aanumitor imagini extrase din actualitate, dacã acestea sunt degradante pentru pesoanãºi nu adaugã nimic la informaþia liberã ºi necesarã transmisã prin text.

- Rãspunderea fãrã culpã a unui spital datoritã unui risc excepþional izvorât dintr-opredispoziþie a pacientului, D. CHAVAUX, D. 2001.Comm.1196;

“Dreptul” (Bucureºti)

- Extinderea incriminãrii traficului de stupefiante, I. LASCU, L-C. LASCU, Dr. 12/2000,p. 3-11;

- Noi reglementãri privind expertiza criminalisticã, D.I. CRISTESCU, Dr.12/2000,p.12-22;

- Opinii asupra unor prevederi ale Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor ºi celelaltedrepturi conexe, C.C. CURT, Dr. 12/2000.39;

- Probleme de drept rezultate din aplicarea principiului legalitãþii înscrierii în carteafunciarã, în temeiul art. 50 din Legea cadastrului ºi publicitãþii imobiliare nr. 7/1996,M. IONESCU, Dr. 12/2000.50;

- Modificãrile aduse Codului de procedurã civilã prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernuluinr. 138/2000, V.M. CIOBANU, G. BOROI, M. NICOLAE, Dr. 1/2001.3 (I), 2/2001.3 (II)ºi 4/2001.3;

- Impactul ordonanþei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea ºi sancþionarea tuturorformelor de discriminare asupra legislaþiei muncii, ª. BELIGRÃDEANU, Dr. 1/2001.23;

- Aderarea la apel în procesul civil, I. DELEANU, Dr. 2/2001.42;- Mandatul în interes comun, M.D. BOCªAN, Dr. 2/2001.64;- Criterii pentru delimitarea infracþiunii de tulburare de posesie prevãzutã de articolul

220 din codul penal faþã de infracþiunea reglementatã de articolul 108 din legea nr.18/1991, C.NICULEANU, Dr. 2 /2001, p.124-132;

- Partaj succesoral. Fructe ºi producte – C.Ap. Suceava, s.civ., dec. 119/2000, cu notãde T. PUNGÃ, Dr. 2/2001.204;

- Modificarea conþinutului infracþiunii de viol prin legea nr.197/2000, P.CIOIA, Dr. 3/2001.3-6;

- Discuþii cu privire la caracterul interdicþiei de înstrãinare a unor imobile, V. PAªCA,Dr. 3/2001.7;

- Consideraþii asupra valabilitãþii actuale a contractului de vânzare-cumpãrare cu pactde rãscumpãrare, A. NICOLAE, N. CRÃCIUN, Dr. 3/2001.17;

- Denunþarea unilateralã a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpãrare în temeiulunei clauze de dezicere sau a unei clauze rezolutorii, D. CHIRICÃ, Dr. 3-2001.27;

- Privire asupra contractelor judiciare în procesul civil, V. MITEA, Dr. 3-2001.72; - Confiscarea foloaselor necuvenite în cazul traficului de influenþã, T-C.MEDEANU,

Dr. 3/2001.117-121; - Discuþie privind aplicabilitatea prevederilor art. 81 alin. 3 din Codul penal în cazul

tentativei, ª. VINÞELER, Dr.3/2001.122-128;- Opinie privind încadrarea juridicã a faptei constând în deflorarea victimei minore cu

degetul având ca urmare punerea în primejdie a vieþii acesteia, C. NICULEANU, Dr.3/2001. 130-134;

REVISTA REVISTELOR 171

- Contract individual de muncã. Desfacere disciplinarã .Incidenþa art. 146 din Codulmuncii, dec. 259/2000 a Trib. Timiºoara, s.civ., cu Notã L. GRIGORIE (I), ª.BELIGRÃDEANU, Dr. 3/2001.135;

- Unele modificãri ºi completãri aduse codului penal prin legea nr.197/2000, C. UªVAT,Dr. 4/2001.38-43;

- Modificãri aduse structurii ºi conþinutului constitutiv al infracþiunilor de luare ºi dare demitã, primire de foloase necuvenite ºi trafic de influenþã prin legea nr. 78 /2001 pentruprevenirea, descoperirea ºi sancþionarea faptelor de corupþie, H.DIACONESCU, Dr.4 /2000. 44-52;

- Necesitatea modificãrii Constituþiei României cu privire la vârsta minimã de încadrareîn muncã, I.T. ªTEFÃNESCU, Dr. 4/2001.59;

- Fondul de comerþ – consideraþii generale, I. DELEANU, Dr. 4/2001.73;- Consideraþii în legãturã cu regimul matrimonial actual, Al. BACACI, Dr. 4/2001.92;- Câteva argumente în sprijinul tezei cã jurisprudenþa constituie izvor de drept, B.

DIAMANT, Dr. 4/2001.107;- Homosexualitate : determinism biologic ºi intoleranþa socio-juridicã, L. HECSER, Dr.

4/2001. 110-121;- Tâlhãrie. Sintagma „ Întrebuinþare de violenþe” conturatã în doctrinã ºi jurisprudenþã,

T. PUNGÃ , Dr. 4/2001. 122-130; - Momentul când se epuizeazã infracþiunea continuã de dezertare. Influenþa asupra

calitãþii de militar ºi dezertor neprins, I-V. JURCÃ, Dr. 4/2001. 131-137;- Probleme de drept civil ºi drept procesual-civil din practica secþiei civile a Curþii

Supreme de Justiþie, P. PERJU, Dr. 4/2001.174;- Revista “Dreptul” – 130 de ani de existenþã, S. POPESCU, T. PRELIPCEANU, Dr. 5/

2001.8;- Discuþii în legãturã cu pãrþile contractului de ipotecã convenþionalã ºi cu principiul

specializãrii ipotecii, N. CONACHI (I), B. DUMITRACHE (II), Dr. 5/2001.62;- Natura juridicã a legatului de uzufruct al întregii moºteniri, M.D. BOCªAN, Dr. 5/

2001.76;- Opinii în legãturã cu natura juridicã ºi forþa probantã a adeverinþelor de proprietate, I.

POPA, Dr. 5/2001.87;- Prejudiciul material în cazul infracþiunilor îndreptate împotriva vieþii, sãnãtãþii ºi

integritãþii corporale, M. VLADU, Dr. 5/2001.153-172;- Posibilitatea comiterii infracþiunii de favorizare a infractorului de cãtre persoana

vãtãmatã prin infracþiune, I. C. NICULEANU, II H. DIACONESCU, III C. TURIANU,Dr. 5/2001.173-189;

- Despre conþinutul plângerii prealabile ºi efectele neregularitãþilor în aceastã privinþã,G. PAPU, Dr.5/2001.200-208 ;

- Dreptul moºtenitorilor persoanei vãtãmate prin infracþiune de a pretinde daune morale,AL. PAICU, Dr. 5/2001.216;

- Bunuri comune ale soþilor. Partaj. Instanþa competentã, dec. VIII/2000 a CSJ, SU, cuNotã V.M. CIOBANU, G. BOROI, M. NICOLAE, Dr. 5/2001.220.

“Fiat justitia” (Cluj-Napoca)

- Rãzboiul ºi dreptul (scurt istoric ºi opera lui Grotius), VL. HANGA, FJ 1/1999.18(numerele pe 1999 sunt apãrute decalat în 2001);

- Privire asupra practicii Judecãtoriei ºi Tribunalului Sibiu în materia reparãrii prejudiciilornepatrimoniale cauzate prin infracþiuni, C. JUGASTRU, FJ 1/1999.93;

- Opinii privitoare la nexum, M. RADU, FJ 2/1999.29;


“Giustizia civile” (Milano)

- Constituþionalizarea (consolidatã) a principiului tempus regit actum în dreptul procesual,dec. 525/2000 a Curþii Constituþionale it., cu Notã F. AULETTA, GC 1/2001.I.18;

- Scurte reflexii privind controlul asupra fundaþiilor în lumina legislaþiei actuale ºi aperspectivelor de reformã, dec. 4598/2000 a Trib. adm. regional al Lombardiei, s. III,cu Notã A. BERLUCCHI, GC 1/2001.I.281;

- Contractul de sponsorizare: naturã ºi regim juridic, G. VIDRI, GC 1/2001.II.3;- Conduita debitorului cedat în contractul de factoring, S. PICCININI, GC 1/2001.II.27.

“Juridica” (Bucureºti)

- Concursul procedurii reorganizãrii judiciare ºi a falimentului cu alte proceduri colectivesau individuale de executare a creanþelor, I. SCHIAU, J. 11-12/2000.412;

- Furnizarea de documente, date ºi informaþii de cãtre oficiile registrului comerþului, T.PRESCURE, J. 11-12/2000.420;

- Corelaþia proprietate publicã – domeniu public, potrivit Constituþiei ºi legilor în vigoare,D. APOSTOL TOFAN, (I) J. 11-12/2000.455 ºi (II) J. 1/2001.1;

- Observaþii privind conceptul de persoanã juridicã, M.D. BOCªAN, J. 3/2001.125.

“Juris-Classeur Périodique. La semaine juridique – Edition générale”

- Menþiunile contractuale „cutumiare”, un drept imaginar? (A propos de menþiunilemanuscrise), S. JACOPIN, JCP 2001.I.288;

- Noþiunea de economie a contractului în dreptul privat, A. ZELCEVIC-DUHAMEL, JCP2001.I.300. Economia contractului este un concept tot mai utilizat de cãtre Curtea deCasaþie francezã, când în calitate de instrument de analizã a contractului, pentru aputea aprecia cauza obiectivã sau subiectivã, când pentru a remedia obscuritateasau insuficienþa contractului, în scopul de a evalua voinþa exprimatã sau de a-i supliniabsenþa. Aceastã noþiune este de asemenea un instrument de dterminare a feluluicontractului. O bulversare a economiei contractului, mai ales dacã provine din faptaunuia din contractanþi, influenþeazã executarea convenþiei, putând merge pânã larezilierea acesteia ºi a altor contracte cu care are legãturã;

- Plata on line pe Internet, C. LUCAS de LEYSSAC, JCP 2001.I.302. Autorul apreciazãcã plãþile on line desfãºurate pe Internet nu vor lua amploarea necesarã pânã cândnu se vor identifica instrumentele adecvate. În consecinþã, propune o analizã aactualelor instrumente utilizate pentru platã, pentru a verifica în ce mãsurã sunt fiabilenoului context, ºi, cerceteazã ce noi mijloace ar putea fi create;

- Noua directivã privind comerþul electronic – sau neliniºtitoarea întoarcere aindividualismului juridic, L. GRYNBAUM, JCP 2001.I.307;

“Revista de drept comercial” (Bucureºti)

- Acþiunea comercialã, I. DELEANU, GHE. BUTA, RDC 10/2000.27;- Natura juridicã a operaþiunilor imobiliare, GH. PIPEREA, RDC 10/2000.89;- Contractul de navlosire în bare-boat. Temeiul rãspunderii proprietarului navei pentru

obligaþiile contractate de un navlositor faþã de un terþ, A. FUDULI, RDC 10/2000.111;- Competenþa arbitralã, I. DELEANU, S. DELEANU , RDC 11/2000.36;


- Aportul parþial de activ, supus regimului juridic al divizãrii societãþilor comerciale, înreglementarea Legii nr. 31/1990, republicatã, I.I BÃLAN , RDC 11/2000.133;

- Observaþii cu privire la Ordonanþa de urgenþã nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentrumodificarea ºi completarea Codului de procedurã civilã, B. DIAMANT , RDC 11/2000.158;

- Agenþi comerciali. Mandat în interes comun. Obligaþie de loialitate – Cass.com., dec.1839/1998, cu Notã M.D. BOCªAN, RDC 11/2000.190;

- Tendinþa de limitare a rolului în stat a Guvernului prin multiplicarea exageratã aautoritãþilor centrale autonome ale administraþiei publice, T. DRÃGANU, RDC 12/2000.68 (I) ºi 1/2001.28 (II);

- Despre vânzarea cu pact de rãscumpãrare, O. RÃDULESCU, P. RÃDULESCU, A.RÃDULESCU, RDC 1/2001.44;

- Unele consideraþii introductive privind regimul juridic al garanþiilor reale imobiliare, S.DAVID, RDC 1/2001.89 (I) ºi 2/2001. (II);

- Dobânzi excesive. Caracter ilicit. Consecinþe juridice, hotãrârea arbitralã 80/2000 aComisiei de Arbitraj comercial de pe lângã camera de Comerþ, Industrie ºi Agriculturã,Cluj, RDC 1/2001.119;

- Termenul de graþie, I. DELEANU, RDC 4/2001.32;- Natura juridicã a raporturilor dintre administrator ºi societatea comercialã, C. ROªU,

RDC 4/2001.80;- Limitarea de responsabilitate în materia creanþelor maritime, RDC 5/2001.17.

“Revista de drept penal” (Bucureºti)

- Ocrotirea penalã a patrimoniului, G. ANTONIU, RDP 1/2001.9-31;- Sugestii pentru o protecþie judiciarã a martorului în procesul penal, I.G. Gorgãneanu,

RDP 1/2001.32-36;- Reflecþii asupra unei posibile noi instituþii procesuale, D.I. CRISTESCU, RDP 1/

2001.54-60;- Trafic de influenþã. Confiscare specialã, T-C. MEDEANU, RDP 1/2001.85-88;- Înºelãciune cu privire la calitatea mãrfurilor. Falsificarea de alimente sau alte produse.

Deosebiri, V.DABU, T.B. ENOIU, RDP 1/2001.105-110.

“Revista românã de drept maritim” (Constanþa)

- Sisif ºi uniformizarea internaþionalã a dreptului maritim, A. VIALARD, RRDM 4/2000.19;- Natura juridicã a conrtactului de îmbarcare a marinarilor, M. POPOAC, RRDM 4/

2000.27;- Privilegii ºi ipoteci maritime. Proiectul codului maritim comercial român, M. VOICU,

RRDM 4/2000.36.

“Revista de ºtiinþã penitenciarã” (Bucureºti)

- Instituþia penitenciarã. Extras din Raportul SIRDO pe 1999 cu privire la respectareadrepturilor omului, RSP 3/2000.7-27;

- Raport cu privire la respectarea drepturilor copiilor delincvenþi care rãspund penal înRomânia ( Grupul Român pentru Apãrarea Drepturilor Omului), RSP 3/2000.30-44;

- Privire generalã asupra pedepsei cu închisoarea. Raport anual pe 1999 a CentruluiInternaþional pentru studii penitenciare. King’s London College, Scholl of Law RSP 3/2000.45-60;


- Evoluþia delincvenþei juvenile în perioada 1990-1999, Inspectoratul General al Poliþiei,RSP 3/2000.60-66;

- Rromii ºi integrarea lor socialã, C. VASILE, I. GIURGEA, RSP 4/2000.35-47.

“Revue française de droit administratif” (Paris)

- Franþa, limbile regionale ºi Carta europeanã a limbilor regionale ºi minoritare, P.FRAISSEIX, RFDA 1/2001.59;

- Drepturile dobândite, C. SANTULLI, RFDA 1/2001.87.

“Revue historique de droit français et étranger” (Paris)

- Procedura penalã sub Constantin, Y. RIVIERE, RHD 3/2000.401;- Accesul la justiþie în perspectiva istoriei dreptului, V. DEMARS-SION, RHD 3/2000.473;- Originea admiterii probei testimoniale în dreptul comercial, S. CAPEL, RHD 4/2000.615;- Justiþia, dupã cum ne este redatã în Verres, E. MICHEL, RHD 4/2000.661.

“Revue trimestrielle de droit commercial et économique” (Paris)

- Data naºterii creanþelor contractuale din perspectiva dreptului procedurilor colective,FR. BARON, RTDcom. 1/2001.1.

“Revue de droit penal et de criminologie” (Bruxelles)

- Le pendule de Franchimont. A propos de l’exercise du droit d’enquête complémentairependant le règlement de la procédure, J de CODT, RPDC 9-10/2000.873-882;

- Le juge et le policier. Expérience française, T.HENRION, RPDC 9-10/2000.883-913;- La loi du 22 mars 1999 modifiant la loi du 29 juin 1964 concernat la suspension, le

sursis et la probation, G. DEMANET, RDPC 9-10/2000.914-921;- Conscience et la responsabilité pénale, Y. PICOD, RDPC 11/2000.1001-1013;- La responsabilité pénale du médecin. Synthèse d’une étude des dossiers ouverts

entre le 1 janvier 1985 et le 31 décembre 1995 devant les jurisdictins répresive duressort de la Court d’appel de Liège, P.BOXHO, RDPC 11/2000.1014-1033;

- Actualité choisie du Travail d’Intérêt Général ( TIG ) et de la formation , M.DANTINE,D. Van DOOSSELAERE, RDPC 11/2000.1034-1054;

- Les nouveaux acteurs locaux de la sécurité publique. De la territorialisation desdispositifs policiers à la „civilisation” de la fonction policière : les anciens et les nouveauxuniformes, S.SMEETS, RDPC 12/2000.1249-1266;

- La position des différents intervenants psycho-médico-sociaux face au secretprofessionnel dans le travail avec justiciables, L.NOUWYNCK, RDPC 1/2001.3-28;

- L’usage de caméra par la police et les garanties pour la vie privée assurées par la loidu 8 décembre 1992, S. LECLERCQ, RDPC 1/2001.29-65;

- Discipliner la violence. La responsabilité pénale dans l’exercice des sports,W.CASSIERS, RDPC 1/2001.66-98;

- La suicide en milieu carcéral : état des lieux et de réflexions, M. MALEPRE, RDPC 1/2001.99-113;

- La „ligne Maginot” en droit criminel : la protection contre le crime versus la protectionscontre le prince, A.P. PIRES, RDPC 2/2001. 145-170;

- Les visites dans l’intimité en Belgique : application et enjeux, C.COUMANNE, RDPC2/2001, p.171-186;


- Les travaux récentes de la Commission de criminologie de la Société internationalede droit militaire et de droit de la guerre, A.ANDRIES, RDPC 2/2001.192-204;

- Cronique de législation pénale ( année 2000), J.Y. MINE, RDP 3/2001.265-298;- Chronique de criminologie. Victimisation et soins de santé, O GROSJEAN, RDP 3/

2001.299-320.

“Revue de science criminelle et de droit pénal comparé”(Paris)

- La loi relative à la lutte contre la corruption des fonctionnaires étrangers, M-E CARTIER,C. MAURO, RSC 4/2000.737-752

- Les Changements opérés par la loi relative à la présomtion d’innocence sur les nullitésde procédure dans la phase préalable au jugement pénal, M.GUERRIN, RSC 4/2000.753-767

- Le partage du pouvoir de répression pénale au Canada, M. VERDUSSEN, RSC 4/2000.769-787

- De quelques aspects de l’organisation de la police à Paris, O RENAUDI, RSC 4/2000.789-798

- Usage et trafic de stupéfiants. Réflexion sur la politique criminelle grecque en la matière,T. PAPATHEODOROU, RSC. 4/2000.799-811;

- Une nouvelle procédure pénale ? Etude de la loi du 15 juin 2000 renforçant de laprésomtion d’innocence et les droits des victimes, RSC 1/2001.1-149;

Sub acest titlu sunt grupate comunicãrile susþinute pe aceastã temã de C. VALLEE,M. DELMAS-MARTY, C. LAZERGES, J. BUISSON, A. GUIDICELLI, M. LEMONDE,B. BOULOC, C. JOLIBOIS, B. ADER, H. TEMIME, M.E. CARTIER, A. D’ HAUTEVILLE,D. N. COMMARET, F. MASSIAS, P. COUVRAT, G. GIUIDICELLI-DELAGE, P.TRUCHE.

Sesiunea a fost organizatã de Ediþiile Dalloz sub auspiciile RSC la Paris în 22noiembrie 2000.

“Rivista dei dottori comercialisti” (Milano)

- Internetul ºi comunicarea economico-financiarã a societãþilor cotate la bursã, A.QUAGLI, FR. AVALLONE, RDC 1/2001.63.

“Zeitschrift der Savigny-Stiftung für Rechtsgeschichte” (Viena-Köln-Weimar)

- Reflexii juridice asupra conceptului de drept (I), TH. MAYER-MALY, ZSSt. 2000.1;- Areopagul ca tribunal, CH. SCHUBERT, ZSSt. 2000.103;- Corpus iuris civilis în evul mediu: un studiu de caz în istoriografie ºi în istoria medievalã,

CH.M. RADDING, A. CIARALLI, ZSSt. 2000.274;- Cumpãrarea unei speranþe (emptio spei) ºi rãspunderea pentru evicþiune, R. KNÜTEL,

ZSSt. 2000.445.

In memoriamIn memoriamIn memoriamIn memoriamIn memoriamFRANCISC DEAK

Ne-am îndeplinit o datorie dureroasã, însã sincer umanã atunci, când în cel maidramatic moment al simþului uman am stat, zguduit de eveniment, în faþa catafalculuiprietenului ºi colegului, profesorului universitar dr. Francisc Deak.

Absolvent al Facultãþii de Drept din Cluj, promoþia 1951, Fr. Deak a fost repartizat caasistent la Facultatea de Drept din Bucureºti, unde ºi-a desfãºurat activitatea pânã lasfârºitul vieþii sale (2001), în calitãþile succesive de asistent, lector, conferenþiar, profesorºi profesor consultant, conducãtor de doctoranzi.

Om de vastã ºi profundã culturã juridicã, în primul rând de drept privat, profesorulDeak a slujit cu devotament ireproºabila ºtiinþã pe care a îmbrãþiºat-o ºi cãreia i-aconsacrat întreaga viaþã timp de o jumãtate de secol.

Moartea care l-a pândit de o vreme încoace, a considerat cã acum a sosit momentulsã-ºi pretindã ceea ce îi aparþine, fãrã drept de apel ºi în mod irevocabil, nelãsând nicio amânare pentru viaþã. ªi, într-o frumoasã zi de mai, a plecat cu sufletul acestui OM deºtiinþã, punând capãt unei activitãþi creatoare fructuoase, apreciatã la cel mai înalt gradde lumea înconjurãtoare. Profesorul Francisc Deak avea 73 ani.

Sub imperiul presant al puternicului factor al morþii, prietenul ºi colegul de viaþã ºi demuncã al celui „dispãrut” gãseºte cu greu cuvinte potrivite pentru a exprima ceea cesimte: tristeþea ºi mânia faþã de eveniment. Neputincioºi, acceptãm totuºi ceea ce nupoate fi înlãturat ºi nici ocolit. Acest atotputernic eveniment prezent în viaþa fiecãrui om,care mai devreme sau mai târziu iese învingãtor, acum ºi-a îndeplinit misiunea, deºiputea sã mai aºtepte. Dar, ea n-a vrut sã amâne nici un moment misiunea ºi ºi-adesãvârºit opera.

Astfel, lumea juridicã din România a pierdut prin moartea profesorului Fr. Deak unmare jurist, un adevãrat om de ºtiinþã ºi un dascãl desãvârºit.

Într-adevãr, profesorul Deak a fost un adevãrat dascãl care a servit ca model pentrugeneraþii întregi de tineri din jurul sãu. Discipolii sãi, înainte de toate colaboratorii maitineri cu care a fost în relaþii foarte apropiate, s-au obiºnuit cu înãlþimea ºtachetei lacare a ridicat-o profesorul, de la care au primit nu numai cunoºtinþe juridice, ci – înaintede toate – o metodã profund ºtiinþificã de abordare a problemelor social-juridice, o metodãcreatoare îndreptatã totdeauna în direcþia progresului social, spre satisfacerea nevoilorºtiinþifice ale dreptului societãþii noastre.

În aceste împrejurãri, în timp ce trãim cu durerea dispariþiei sale premature, neconsolãm cu gândul cã prietenul ºi colegul nostru ne-a pãrãsit numai fizic; în realitate,el a rãmas ºi rãmâne printre noi cu gândurile ºi cuvintele sale raþional concepute ºiprezentate cu care le-a instruit pe cei ce solicitau acest lucru de la el ºi prin care a þintittotdeauna progresul ºi perfecþionarea dreptului nostru civil. Constatãrile ºi concluziilesale totdeauna ºtiinþific fundamentate, logice ºi bazate pe raþionament juridic vor rãmâneprezente încã multe decenii ºi dupã moartea sa în amfiteatrele universitãþilor, în

IN MEMORIAM 177

manualele ºi tratatele de drept civil, în viaþa ºtiinþificã ºi practica judecãtoreascãromâneascã.

Manualele sale universitare ºi monografiile scrise singur sau în colaborare au fosttotdeauna în mod substanþial contributive, profesorul Deak contribuind la crearea unuicurent puternic, durabil ºi rezistent la critici, convingând pe studenþii de odinioarã careastãzi administreazã justiþia.

La forumurile profesionale, ca ºi în discuþiile particulare, profesorul a contribuitsubstanþial la formarea neîntreruptã a gândirii civiliste progresiste. El a îmbrãþiºat oriceiniþiativã în care sesiza un spirit analitic, a susþinut dezvoltarea acesteia ºi transpunereaei în practicã, a stimulat orice idee nouã, chiar potrivnicã textului ºi unor interpretãri alelegislaþiei în vigoare, care putea duce la soluþii promiþãtoare. Profesorul Deak a stimulatpermanent iniþiativele mai tinerilor doctoranzi cu care aceºtia participau la primele lorconfruntãri ºtiinþifice de drept civil.

Prelegerile þinute în faþa studenþilor sunt mãrturii ale calitãþilor sale de pedagogexcelent. Esenþa acestor calitãþi nu poate fi exprimatã doar prin constatãri comune, darbanale, cum ar fi: a fost un vorbitor captivant ºi un examinator exigent, dar totdeaunadrept. Realitatea este cã despre cursurile sale þinute în faþa studenþilor nu se poatevorbi decât în superlative. În loc sã proslãvim aceastã activitate a profesorului Deak,am dori aici sã argumentãm aceastã concluzie.

Înainte de toate, prelegerile sale erau, aproape fãrã excepþie, nu numai perfecteprofesional ºi didactic, ci erau totdeauna retorice. S-a spus cã a predat numai materialulstrict didactic ºi nimic mai mult. Chiar dacã ar fi aºa ºi atunci aceste prelegeri au avutvirtutea cã au putut prezenta cele mai complexe corelaþii ºi conexiuni într-un raþionamentrelativ simplu, clar ºi urmãribil de auditoriu.

Ce bine ar fi dacã dascãlii ar putea transmite cunoºtinþele lor profesionale în acestmod.

Dar, profesorul Deak a putu face cu mult mai mult decât atâta. El a ilustratreglementãrile legale, uneori seci, ºi afirmaþiile din manuale cu exemple practice deosebitde clare ºi pe înþelesul tuturor, pornind de la ideea cã exemplele vorbesc de la sine. Înafarã de aceasta, a transmis auditoriului cunoºtinþe de dincolo de conþinutul manualuluipe care le-a prezentat printre ideile didactice maestuos, bine proporþionat, fãrã sãsuprasolicite auditoriul, asigurând, însã, ºi informaþiile suplimentare necesare pentruînþelegerea problemei ºi momente care sã asigure þinerea treaz a auditoriului.

Profesorul Deak a susþinut cu convingere cã un adevãrat dascãl, capabil sã susþinãprelegeri de nivel universitar, trebuie sã efectueze ºi o muncã de cercetare ºtiinþificã,sã fie un foarte bun cercetãtor în domeniul dreptului pe care-l predã. El a criticat aspruconcepþia dupã care este suficient ca dascãlul sã poatã transmite corect studenþilormaterialul prevãzut în programa disciplinei. Pentru predarea conþinutului unui manualnu este nevoie de universitate ºi nici de dascãli. A socotit cã transmiterea studenþilor decãtre dascãl a unui material scris, ºi respectiv însuºirea ºi redarea celor însuºite dinpartea studenþilor nu sunt suficiente pentru a atinge un nivel universitar. Pentru castudenþii sã devinã capabili sã aprecieze singuri cele învãþate, sã formuleze criticipertinente ºi, mai ales, sã dezvolte mai departe tezele învãþate sunt necesari dascãli acãror viziune ºtiinþificã depãºeºte cu mult nivelul manualului ºi care sunt capabili sãintroducã pe discipolii lor în cercetarea ºtiinþificã pentru a putea desfãºura activitatealor teoreticã sau practicã potrivit cerinþelor dezvoltãrii societãþii.

178 IN MEMORIAM

Dar, profesorul Deak a acceptat ºi ideea cã dascãlul nu are dreptul sã împovãrezepe studenþi fãrã limitã cu complexitatea problemelor ºtiinþelor juridice respective, maiales nu pe începãtori.

Pentru toate acestea ºi pentru tot ce a fãcut profesorul Francisc Deak pentrudezvoltarea dreptului civil românesc discipolii sãi, întreaga comunitate a juriºtilor dinþarã nu-l vor uita pe cel care a lãsat, nu de mult, un mare gol în viaþa noastrã juridicã, ºi-l vor aminti cu pietate, respect ºi mare tristeþe.

Toþi cei care slujesc ºi cunosc dreptul civil nu vor putea scrie o operã durabilã înacest domeniu fãrã a face referire la opera profesorului Fr. Deak.

Toþi cei care l-am cunoscut pe Fr. Deak, dar ºi cei care nu au avut aceastã ocazie,astãzi când doar spiritul lui ºi scrierile sale au rãmas printre noi, simþim lipsa constatãrilorbine gândite ºi argumentate ºi prezenþa sa vie ºi permanentã în învãþãmântul juridicromânesc. ªi de aceea ne punem întrebarea: oare valoarea ºtiinþificã ºi lipsa acesteiaîn sistemul de coordonate unde îºi au punctul de intersecþie?

Profesorul universitar Francisc Deak, Te rugãm ai grijã de noi, juriºtii, ca nu cumvadin valori sã creãm nonvalori.

Mai 2001 Ernest Lupan

arhiva-studia.law.ubbcluj.roarhiva-studia.law.ubbcluj.ro/pdfs/1499686367-Studia 1-2001.pdf · 2...

Documents

Transcript of arhiva-studia.law.ubbcluj.roarhiva-studia.law.ubbcluj.ro/pdfs/1499686367-Studia 1-2001.pdf · 2...