Arca lui Noe

Arca lui Noe reprezintă locul de salvare prin credinţă , refugiul în timpul unui cataclism şi locul în care au fost adăpostite câte două animale din aceeaşi specie.

După cele spuse în Biblie, Noe, datorită credinţei sale este vestit de către Dumnezeu de faptul că va avea loc un potop şi este învăţat cum să-şi construiască arca din lemn de gofer (chiparos). După sfatul lui Dumnezeu vor intra în arcă: familia lui Noe, câte două făpturi (un mascul şi o femela) din toate speciile care trăiesc pe Pământ (păsări, vite, taârâtoare) ca să le păstreze ţn viaţă.

Potopul a izbucnit şi a durat patruzeci de zile. Pe Pământ n-a mai rămas nimic.Arca s-a oprit pe muntele Ararat, unde porumbelul trimis de Noe ca să vadă dacă apele scăzuseră de pe faţa Pământului s-a întors cu o ramura de măslin în cioc, semn că pot ieşi din arcă pentru a popula din nou Pământu.

Călcâiul lui Ahile

Călcâiul lui Ahile reprezintă un loc vulnerabil sau un moment dificil într-o situaţie. Conform mitologiei greceşti, Zeiţa Tetis, mama lui Ahile, înzestrată cu darul premoniţiei, a ştiut că fiul ei va fi un viteaz vestit ce-şi va lega numele de cucerirea cetăţii Troia, dar nu ştia că acolo îşi va pierde şi viaţa. Vrând să-l facă nemuritor, îl unge cu ambrozie, îl căleşte în flăcări, îl scaldă în râul din Infern, ţinându-l deCălcâiul stâng, loc devenit vulnerabil pentru a fi ucis. A fost omorât cu săgeata lui Paris.

Firul Ariadnei

Conform mitologiei greceşti, Ariadne era fiica regelui Minos şi a Pasiphaei. Când Tezeu a ajuns în Creta pentru a se lupta cu Minotaurul, Ariadne s-a îndrăgostit de el şi l-a ajutat să iasă din coridoarele întortocheate ale labirintului construit de Dedal. Aceasta i-a oferit un fir de aţă care să-i arate calea de întoarcere.

Mărul lui Newton

Se spune că, în timp ce Newton se odihnea sub un copac a adormit, dar a fost trezit de un măr ce i-a căzut în cap. Astfel, el a început să se gândească ce forţă ar fi putut face ca mărul să cadă şi a ajuns să formuleze legea atracţiei universale. Această expresie indică importanţa elementelor minore ce pot duce la o descoperire.

Nasul Cleopatrei

Blaise Pascal, care aprecia că femeile cu nasul lung sunt mai frumoase şi au o putere mai mare de seducţie , şi-a imaginat că regina Cleopatra a Egiptului, dacă ar fi avut nasul mai scurt, n-ar fi fost atât de ispititoare şi prin urmare, n-ar mai fi cucerit inimile lui Cezar şi Antonius, stăpânii din acea epocă ai Romei şi ai lumii. În acest caz regina n-ar fi influenţat istoria acelor vremi, aşa cum a făcut-o, adică nasul ei mai scurt n-ar mai fi schimbat… faţa lumii.

Expresia "nasul Cleopatrei" este citată atunci când vrem să subliniem că un amănunt, aparent neînsemnat, poate avea consecinţe neprevăzute, de mari proporţii.

Oul lui Columb

Prin această expresie este reprezentat un răspuns ce se află printr-o soluţie simplă, dar care implică ingeniozitate ce nu este la îndemâna tuturor.

Se spune că, Columb a invitat la o întrunire pe marii demnitari şi nobili şi le-a cerut să fixeze un ou, asa încât acesta să stea drept pe unul din vârfuri. Doar Columb a reuşit acest lucru, ciocnind uşor oul la un capăt.

Patul lui Procust

Se spune că Procust îi culca pe călătorii prinşi pe un pat de aramă construit de el. Dacă nu încăpeau în pat, le tăia din picioare, iar dacă erau prea scurţi, le zdrobea oasele, întinzându-le. (A fost supus apoi de către Tezeu supliciului născocit de el însuşi.)

Această expresie semnifică la modul general orice fel de situaţie care impune forme, reguli, condiţii sau constrângeri prestabilite, fixe şi nefireşti.

Pânza Penelopei

Conform mitologiei greceşti Odysseus, soţul Penelopei a fost nevoit să plece la război, iar aceasta i-a rămas fidelă timp de 20 de ani. Din acest motiv ea a fost asaltată de mulţi peţitori care , fiind refuzaţi au decis să o ruineze. Astfel, Penelopa a decurs la un şiretlic şi le-a promis că atunci când va termina de ţesut o pânză la care lucra se va căsători cu unul dintre ei. Pentru a amâna termenul, în fiecare noaptea ea strica tot ceea ce lucrase ziua.

Descoperită, a fost nevoită să decidă, dar a fost salvată de întoarcerea soţului său.

Sabia lui Damocles

Regele sicilian Dionysios I, pentru a-i arăta cât de nesigură este soarta celor puternici, a atârnat la un banchet o sabie deasupra capului lui Damocles, sabie care se ţinea numai într-un fir de păr.

Turnul lui Babel

Această expresie semnifică o amestecătură de lucruri sau de idei confuze sortite eşecului .

Potrivit Genezei, când au început să se retragă apele potopului, arca lui Noe s-a oprit la baza muntelui Ararat, aflat la granița dintre Turcia și Armenia. Acolo, Noe și familia sa au început o nouă viață. Dumnezeu le-a poruncit să nu rămână într-un singur loc, ci să se răspândească, să se înmulțească și să umple pământul. Dar urmașii lui Noe au încălcat porunca Sa. Ei s-au așezat într-o câmpie fertilă între Tigru și Eufrat, formând orașul Babilon. Aici locuiau singurii oamenii de pe pământ, care vorbeau aceeași limbă.Conducătorul orașului era regele Nimrod şi el este cel care ar fi ordonat construirea turnului Babel, un monument atât de mare încât vârful său să ajungă la cer. Încetând să-l mai slujească pe Dumnezeu, oamenii au început construirea turnului cu cărămizi arse, în loc de piatră, și smoală, în loc de var. Nimrod dorea ca Turnul Babel să fie  o capodoperă a orașului, un monument construit nu pentru a-l venera pe Dumnezeu, ci să-i aducă faimă.Când au început să construiască turnul, Dumnezeu i-a pedepsit. Astfel,  oamenii au fost forțați să se despartă și să se împrăștie pe toată suprafața pământului. Potrivit Bibliei, după ce Creatorul le-a amestecat limbile pentru a nu se mai putea înţelege, oamenii au abandonat proiectul lor, fiind nevoiți să se despartă în popoare și rase. De aici provine și numele „Babel“, care înseamnă confuzie, amestecare. De la acest eveniment biblic a luat naștere și expresia „ca la turnul Babel“, care descrie momentul în care oamenii vorbesc, dar nu se pot înțelege.