,,SĂ APĂRĂM

CULORILE

PĂMÂNTULUI”

ELEVI: ŢUDIC ANCUŢA

MOLDOVAN VALENTINA

Clasa a X-a Turism şi alimentaţie

PROF. COORD:POZA ANA GIULIA

Este cunoscut si sub denumirea de Castan dulce (nume stiintific Castanea sativa). Face parte din familia Fagaceae.

Este un arbore foios, foarte longeviv (poate trăi sute de ani), putând să ajungă la dimensiuni impresionante, până la 30-35 metri înălţime şi 8-10 metri diametrul trunchiului.

CASTANUL COMESTIBIL

(CASTANEA SATIVA)

,,Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am

purtat ades tristeţea

Când părăsită sta de vorbă cu sine însăşi

tinereţea,

Şi mişcătoarea lor cupolă deasupra-şi clătina

verdeaţa,

Părea că-n jurul meu prin ramuri în mii de

palme bate viaţa”

Castanii-Demostene Botez

Plantele tinere au scoarţa netedă, maronie; cu trecerea anilor, trunchiul arborelui are un aspect încreţit şi aspru.

Frunzele sunt lungi şi lanceolate, cu marginile dantelate, având partea superioară colorată în verde strălucitor, iar cea inferioară mai deschisă şi acoperită cu perişori. .

Spre mijlocul lunii octombrie, coaja ţepoasă se deschide, lăsând la vedere 2-3 seminţe mari, netede şi lucioase.

Florile, puternic mirositoare, sunt incompatibile între ele. Pentru a putea obţine fructe este necesar săfie cel putin două exemplare de castan.

Localizare: În livezi, poate fi combinat cu uşurinţă cu

alte specii pomicole, formând livezi mixte,

cum este frecvent cultivat în Banat.

STEJARUL

(QUERCUS ROBUR)

Se întâlneşte mai ales la câmpie şi în zonele colinare, foarte rar la deal. În afară de pădurile curate de stejar, numite stejărete, stejarul se găseşte şi în amestec cu alte foioase, în aşa-numitele păduri de şleau.

Termenul stejar este probabil de origine tracică.

,,Stejarul bun şi trainic dă mlădiţă trainică”-proverb românesc

Stejarul este un arbore din zona temperată,

înalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroană

largă şi bogată.

Scoarţa este de culoare brun-negricioasă, aspră,

adânc brăzdată,). Frunzele sunt lobate, cu 4-8

perechi de lobi. Peţiolul este scurt (4-8 cm).

Stejarul înfloreşte în luna mai. Fructul este

achenă (ghindă).

STEJARUL PUFOS Quercus pubescens

Arbore întâlnit sub formă de arborete, dumbrăvi, pâlcuri şi tufărişuri izolate în sub- zona silvostepei şi colinar în Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Banat, vestul Transilvaniei.

Se mai numeste : ceretic, gârneaţă, goron, lemn tare, stejar negru, stejar roşu, stejar scamos, stejărică, sledun, tufan, tufa, tufa râioasă. Iubitor de caldura, rezistent la seceta, uscaciune.

Pădurea Cenad a fost, recent, inclusă în Parcul Natural de interes naţional

,, Lunca Mureşului”. Solurile foarte fertile susţin dezvoltarea impetuoasă a arboretelor de stejar şi frasin.

Actualul Liceu Silvic dispune de un parc dendrologic amplasat pe scheletul pădurii naturale de stejăret ce vegeta în partea nord-estică a oraşului. Exemplare seculare de stejari din vechea structură a pădurii mai vegetează şi în prezent în parc, impunând prin masivitatea şi vigoarea lor de creştere, vârsta unora estimându-se a fi în jur de 350-400 de ani.

Padurea naturala de stejar american din parcul dendrologic Bazoş, in virsta de 150 ani, este de o frumusete deosebită. (ww.bazos.org.)

Localizare:

FAGUL

(Fagus sylvatica)

Numele este de origine grecească - phagein - şi înseamnă "a mânca", referindu-se la fruct (jirul), care este comestibil.

Este uşor de recunoscut, după scoarţa netedă, de culoare gri-argintie.

atinge o inăltime de 40 de metri.

Coroana este mare, boltită şi foarte ramificată.

Frunzele sunt ovale sau eliptice(4-10 cm), pe margini fiind dinţate şi cu cili.

Florile sunt unisexuate şi apar odată cu fructele.

Fructul (jirul) este o achenă cu trei muchii ascutite la vârf (trigona) şi este învelit de o cupă ţepoasă cu patru valve.

,,Tânguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atâta drag, Pe când iese dulcea lună Dintr-o rarişte de fag”.

Mihai Eminescu- Lasă-ţi lumea

Localizare:

Păduri compacte de fag cu caracter de

făgete montane întîlnim pe mari

suprafeţe, la altitudinile mai ridicate

Făgetele compacte ocupă peste 5000

ha, în bazinul superior al Nerei

existând una dintre cele mai bine

conservate rezervaţii în masiv forestier

din Europa, alcătuită aproape în

întregime din Fagus silvatica.

în munţii Almăjului - mai precis în cei

ai Svinecei - apoi în părţile centrale şi

nordice ale munţilor Aninei

ULMUL

(Ulmus)

Ulmul creşte în pădurile de fag şi în

cele de stejari. Este plantat şi în

parcuri, deoarece frunzişul său

seamănă cu al teiului. Frunzele sunt

verzi, dinţate pe margini, pe

spate mai albicioase şi au puf roşcat.

Înfloreşte în martie, floarea având

aspectul unei cupe trandafirii. Ulmul are scoarţa brăzdată

de crăpături .

,,Ulmilor

Şi fagilor,

Brazilor,

Paltinilor,

Că-mi sînt mie frăţiori,

De poteri ascunzători” -Toma Alimoş

Localizare:

În zona localităţii Nădrag se

găseşte cel mai gros copac (ulm)

din Europa, care are la bază o

circumferinţă de 8,5 metri .

SALCIA

(Salix)

,,Salcia cântă pe apă ca o harpă”

Ramon Gomez de la Serna

Tulpina este noduroasă, scoarţa având crăpături. Atinge 3-4 m

Frunzele au forma de lance cu margini neregulate şi culoare verzuie-argintie.

Florile unisexuate, dispuse în amenţi drepţi (care apar înaintea frunzelor sau odată cu acestea), cu 2-10 stamine, ovarul bicarpelar şi stilul cu 2-4 stigmate bifurcate.

Mugurii pufoşi sunt numiţi mâţişori

Fructul este o capsulă cu 2-4 valve.

Seminţele sunt mici, în număr mare şi acoperite cu perişori argintii.

Localizare: spontan pe malurile

apelor curgătoare, zona de şes

Bibliografie:

Botoşăneanu L., Negrea Şt., Drumeţind prin Munţii Banatului, Editura

Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti, 1968

Negrea Şt., Negrea Alexandrina, Din Defileul Dunării în Cheile Nerei -

itinerare în Munţii Almăjului şi Locvei, Editura Timpul, Reşiţa, 1996

www.gazetadeagricultura.info/silvicultura/907

ro.wikipedia.org/wiki/

www.carpati.org/ghid

www.nadrag.ro