Increngatura : MagnoliophytaClasa : MagnoliopsidaOrdinul : TricoccaeFamilia : Buxaceae Dumort

1.1Genul : Buxus L. Specia : Buxus sempervirens

Buxusul este un gen cu aproximativ 70 de specii apartinand familiei Buxaceae. Buxusul este originar din vestul si sudul Europei, Asia, Africa, Madagascar cu mentiunea ca majoritatea speciilor sunt tropicale sau subtropicale, exceptie facand cele din Africa si Europa care sunt rezistente Descriere : Originar din ţinuturile mediteraneene,fiind un arbore de marimea a doua in tara de origine(poate ajunge pana la chiar 10 metri) , la noi ajunge la inaltimi de 5-6 metri.Provine din regiuni cu clima blanda, dar s-a dovedit rezistent la ger( in regiunile foarte reci mai poate degera, uneori lastarii nematurati sunt afectati de ingheturile timpurii), in ceea ce priveste solul, nu s-a dovedit a fi pretentios. Planta creste cel mai bine intr-un sol cu un drenaj bun si cu o umiditate medie, preferand umbra partiala. De asemenea, prefera un sol argilos, umed si nisipos. Tolereaza bine tunderea si toaletarea.Evitati cultivarea altor plante in jur deoarece acesti arbusti au radacini superficiale. Buxusul prefera un compost de calitate.

Buxusul poate fi o planta oarecum sensibila in iernile aspre, in special daca plantele sunt localizate in zone deschise sau sunt expuse la vantul iernii. Nu exista probleme serioase cu  daunaotir sau cu bolile. Exista o anumita sensibilitate la mana si la petele de pe frunze. Putrezirea radacinilor poate fi de asemenea o problema in solurile cu drenaj prost.

Cresterea este destul de inceata, avand o longevitate crescuta,are temperament pronuntat de umbra, astfel ca necesita protectie in tinerete impotriva insolatiei.Este de precizat ca ulterior se poate dezvolta in plina lumina Denumire populara : cismir

:// http www.eplante.ro/plante-a-z/cismir-Buxus-sempervirens.html

Lujerii sunt verzi, în patru muchii, glabri. Frunzele persistente, opuse, eliptice, sau ovate, mici (1-3 cm), cu vârful obtuz sau emarginat, marginea întreaga, pieloase, verzi-închis lucitoare pe fata, verzi-galbui pe dos. Florile unisexuat-monoice, mici, alburii, apetale, axilare, cu o floare femela înconjurata de mai multe flori mascule; au perigonul pe tipul 4, stamine 4 si ovarul trilocular. Fructul, o capsula globuloasa, trivalvata, de cca. 8 mm lungime, cu câte doua seminte negre si lucitoare pe partea interna a fiecarei valve.

Prezinta o serie de forme si varietati:

1

Buxus sempervirens var. arborescens, creste mai înalt, cu frunze ovale; Buxus sempervirens var.rotundifolia, cu frunze oval-rotunjite, mai late; Buxus sempervirens var.anguatifolia, cu frunze lanceolate, de 2–3,5cm; Buxus sempervirens var.marginata, (aureo-marginata) cu frunzele cu marginea galbenaBuxus sempervirens var.aureo-variegata (aureo-maculata), Buxus sempervirens var.argenteo-variegata. cu frunzele patate cu alb

Rezista bine la poluare, fum si praf. În conditiile climatice de la noi fructifica foarte rar si numai în plina lumina, în regiunile calde din sud-vestul tarii. Crestere este foarte înceata, longevitatea mare.În arhitectura peisagera ofera solutii multiple de utilizare fie ca exemplare izolate sau grupate, fie în garduri vii.Se obtine din samânta (foarte greu), prin marcotaj (primavara), despartirea tufelor (primavara, toamna) si butasire. Rezultate foarte bune dau butasii cu calcâi recoltati vara (august) si plantati la loc umbrit, în rasadnite reci sau în martie în sere sau rasadnite. Formele horticole se obtin prin altoire în placaj lateral.

Buxus Japonica- http://www.infogradina.ro/planeta-verde/profilul-unei-plante/buxus-japonica/1004/

In bonsai(imaginea de mai jos) sunt foarte cautate varietatile cu frunza chiar mai mica decat B. sempervirens, cum ar fi B. harlandii sau B. microphylla cu cele doua soiuri Compacta si Koreana.

Pentru realizarea unui bonsai din Buxus ar trebui achizitionata o planta de dimensiuni considerabile pe care sa o formam prin reductie.Daca s-ar porni de la un butas, data fiind cresterea extrem de lenta a speciei,s- a avea de asteptat zeci de ani pentru a ajunge la un rezultat cat de cat satisfacator. Taierile de formare se fac iarna tarziu sau primavara devreme, inainte de aparitia noilor lastari. Suporta bine taieri drastice, putand fi pastrat doar trunchiul si eventual 2-3 ramuri reduse la o treime din lungimea lor. Mugurii latenti de sub scoarta vor fi activati iar planta se va ramifica bogat in sezonul de crestere. Legarea cu sarma se poate face

2

oricand pe parcursul anului. Trebuie avut grija insa, pentru ca lemnul de cimisir este foarte dens si rigid, la indoire putand sa se rupa si ramuri de doar 5-6 mm grosime. Tunderea de mentinere a coroanei se poate face pe tot parcursul sezonului de crestere prin eliminarea tuturor lastarilor moi, ce nu se incadreaza in forma dorita. Defolierea nu este necesara in cazul acestei specii. Replantarea este recomandata la fiecare 2 ani. Aceasta operatie se poate face atat primavara cat si toamna.

http://bonsaiclub.ro/ingrijire/specii/buxus-cimisir/

3

Încrengătură: Magnoliophyta (Angiospermatophyta)Clasă: Magnoliatae (Dicotiledonatae)Ordin: RanalesFamilie: Ranunculaceae A.L.Juss. Gen: Clematis

2.1Familia Ranunculaceae este cea mai importantă familie a ordinului Ranunculales. Această familie cuprinde în special plante erbacee, cu tulpini subterane, rar lemnoase. Plantele sunt în special perene și rar anuale.Plantele reunite în cadrul familiei Ranuculaceae, sunt considerate a fi cele mai puţin evoluate dicotiledonate. Aceste specii, sunt ierboase (rar liane sau arbuşti), posedând organe subterane, sub formă de rizomi, bulbi sau tuberculi (rădăcina principală lipseşte). Frunzele bazale la ranunculacee, sunt lung sau mediu peţiolate, în timp ce cele tulpinale sunt scurt peţiolate sau sesile. Cu câteva excepţii, lamina frunzelor plantelor care aparţin acestei familii, este divizată. Florile ranunculaceelor sunt hermafrodite, actinomorfe (rar zigomorfe), cu învelişul floral extern alcătuit dintr-un perigon petaloid. Există şi specii cu periant dublu, însă la acestea sepalele sunt puţine, mici şi devreme caduce. Numărul şi forma elementului periantului sunt variate. Plantele Ranunculacea prezintă stamine numeroase, dispuse spiralat şi mai multe pistiluri. Ovarul este policarpelar, superior. Fructele, la aceste vegetale, sunt achene, poliachene, nucule, folicule sau, mai rar, bace.Majoritatea speciilor ranunculacee sintetizează glicozizi toxici, unii dintre ei cu valoare terapeutică, dacă se administrează în cantităţi mici.

Dintre speciile lemnoase prezinta interes genul Clematis.

2.2Genul Clematis cuprinde aproximativ 230 de sprecii, multe ierboase, putine subarbustive, de obicei liane agatatoare, muguri opusi, flori hermafrodite, mai rar dioice, grupate in cime, solitare sau in panicule.Fructele sunt achene cu stil lung, persistent si plumos.

2.2.1 Curpenul de pădure (Clematis Vidalba)este o liană care se dezvoltă pe trunchiul şi coroană arborilor sau chiar pe sol, în lipsa unui suport. Dintr-un rizom bine dezvoltat, în cazul acestei plante, se dezvoltă o tulpină lemnoasă, ramificată, lungă de 7-12 m (15-20 m - în Pădurea Letea din Delta Dunării), dar nu mai groasă de 6 cm.

Scoarţa curpenului de pădure este caracteristică, prin faptul că se exfoliază în fâşii longitudinale. De asemenea, specia se recunoaşte uşor, chiar şi în afara perioadei de înflorire sau de formare a fructelor, prin lujerii verzi-cenuşii până la vişinii, cu 6 muchii rotunjite şi cu peri tari (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun).

La curpenul de pădure, frunzele sunt compuse (imparipenate), opuse, lung peţiolate, fiind alcătuite din 3-5 foliole, diverse ca formă şi mărime, dar întotdeauna ascuţite la vârf şi păroase pe dos. Adesea peţiolurile se transformă în cârcei, care se lignifică treptat, având rolul de a ajuta planta "să se caţere" .

Inflorescenţele cimoase ale curpenului, sunt formate din flori perigonale, actinomorfe, hermafrodite, cu patru elemente exterioare de culoare alb-gălbuie. Staminele sunt numeroase, galbene şi lungi. Floarea se evidenţiază, încă de la prima vedere, ca un organ cu multe elemente, învelişul floral, pe lângă cele 4 tepale exterioare, având spre interior şi numeroase piese filiforme, lungi, albe şi dispuse radial . Există varietăţi ornamentale de curpen cu flori violete sau portocalii.

4

Florile curpenului de padurehttp://www.bioterapi.ro/aprofundat/

index_aprofundat_index_enciclopedic_botanicCurpen_de_padure_MEDIA_2.html

Fructele speciei sunt poliachene , cu stilele lânoase persistente pe carpele, ceea ce însemnă, că la formarea lor (carpogeneză), în urma fecundaţiei, participă nu doar ovarul gineceului, ci şi stilele. Toamna târziu şi iarna, când fructele sunt mature şi arborele suport este desfrunzit, aspectul lânos al poliachenelor de curpen, se observă cu uşurinţă în coroana speciei lemnoase tutore, dând impresia unui înflorit tardiv .

Aspectul de flori lanoase ale poliachenlor de curpen

Planta se întâlneşte relativ frecvent în arealele mai umede, cu soluri fertile, în care se dezvoltă specii lemnoase, cel mai des în pădurile luminoase sau la marginea acestora, dar şi în vii, livezi sau chiar pe garduri, de la câmpie, deal şi de la poalele munţilor. Curpenul creşte ca

5

liană pe lemn, iar în lipsa unui suport, se târăşte pe sol. Specia poate produce pagube prin încovoierea şi ruperea arborilor (I. Iancu). Ca plantă cultivată în scopuri decorative, apare în parcuri şi grădini.

Datorită temperamentul de lumină, curpenul se orientează spre exteriorul coroanei arborelui suport (fototropism pozitiv) , iar ca plantă căţărătoare, se orientează după specia tutore (tigmotropism).

Curpenul de pădure, deşi produce pagube unor specii vegetale lemnoase valoroase, poate aduce şi beneficii omului. Planta este meliferă, iar ramurile se folosesc la împletirea coşurilor. De asemenea, lăstarii de curpen au întrebuinţări oficinale.Curpenul de munte, reprezintă o specie de o mare importanţă ecologică. Speciile horticole de curpen, prin portul lor decorativ, se cultivă prin parcuri şi grădini, ca plante ornamentale. Curpenul de pădure conţine, îndeosebi în sevă, substanţe revulsive, ca: protoanemonină, anemonină şi anemonol (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun şi I. Iancu). Protoanemonina este substanţa principală, sub aspectul principiilor active, care conferă valoare oficinală acestei specii. De asemenea, planta este bogată în taninuri greu hidrolizabile.

2.2.2Clematis Alpina-Curpenul de munte La altitudini mai mari de 800 m, creşte pe stânci, mai rar pe molizi sau pe fagi

curpenul de munte (Clematis alpina). Curpenul de munte este o liană asemănătore curpenului de pădure, dar mai mică, şi cu foliolele mai înguste şi dinţate pe margini, care creşte în făgetele şi în molidişurile din Munţii Carpaţi, mai ales pe stâncăriile umbrite (I. Iancu). Florile la Clematis alpina, sunt solitare, având 4 tepale exterioare de culoare albastră şi, spre interior, elemente ale învelişului floral, înguste şi de culoare albă. Staminele, centrate spre mijlocul florii, în jurul gineceului, sunt lungi şi galbene. Curpenul de munte, ca specie sălbatică, este relativ rară şi necesită ocrotire .

Curpenul de padure-Clematis Alpinahttp://www.bioterapi.ro/aprofundat/

index_aprofundat_index_enciclopedic_botanicCurpen_de_padure_MEDIA_7.html

2.2.3 Curpenii ornamentali Ca liane ornamentale, apar cultivate în grădini şi parcuri, diferite varietăţi horticole de

Clematis vitalba şi de Clematis alpina (vezi imaginea 8).

6

De asemenea, în grădini se mai întâlnesc varietăţi ale speciilor americane de curpen (Clematis florida, Clematis patens, Clematis jackmanii), precum şi forme ale speciilor asiatice (Clematis tibetana tangutica, Clematis parviloba, etc.).

Clematis Vidalba ( stanga) si Clematis Alpina(dreapta)

Genul Clematis, mai cuprinde şi plante ierboase, desigur diferite prin faptul că nu sunt liane, dintre care la noi creşte luminoasa (Clematis recta) şi dosnica vânătă (Clematis integrifolia).

2.2.4Clematis x jacmanii Th. Moore (C. Lanuginosa x C. Viticella)– curpen de gradina

La noi se cultiva frecvent de la câmpie pâna în zonele montane (1000 m altitudine). Este indicat pentru locuri adapostite, însorite sau semiumbrite. Prezinta tulpini volubile lungi, flori solitare sau câte 2-5 pe ramurile scurte, mari de 5-10 cm, violet închis . Are importanta ornamentala deosebita, se foloseste la decorarea chioscurilor, zidurilor si gardurilor.

Curpen de gradina http://herbarijum-blog.blogspot.com/2009/07/jackmanova-pavit-klematis-clematis-x.html

Se obtine din samânta semanata în aprilie – mai în rasadnite, prin butasi sau marcote (marcotaj serpuit).

Prin altoire se obtine Clematis x jackmanii, pe radacini de Clematis vitalba, în despicatura, iar plantele altoite se pastreaza un timp sub clopot de sticla.

În taxonomia ultimilor ani, din cadrul familiei Ranuculaceae, s-a desprins genul Paeonia (bujorii), care s-a constituit într-o familie botanică de sine stătătoare (familia

7

Paeoniaceae).În flora României, cresc foarte multe ranuculacee, nu atât ca număr de specii, deşi şi acestea sunt multe, cât mai ales ca număr de indivizi.

Reprezentanţii cei mai importanţi, care cresc la noi în ţară, în ordinea alfabetică, sunt: - boglarii (Ranunculus sceleratus), - bulbuci de munte (Trollius europaeus), - buruiană de nouă daturi (Ranunculus auricomus), - calcea calului (Caltha palustris sin. C. laetha), - chica voinicului (Nigela damascena), - căldăruşa (Aquilegia vulgaris), - Cimicifuga europaea, - cocoşei de câmp (Adonis aestivalis, Adonis flammea), - crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), - curpen de pădure (Clematis vitalba), - dediţei (Pulsatilla montana), - dosnica vânătă (Clematis integrifolia), - floare broştească (Ranunculus acer), - floare de leac (Ranunculus repens), - floarea paştelui (Anemone nemorosa, A. ranunculoides), - găinuşă (Isopyrum thalictroides), - gălbinele (Ranunculus polyanthemos) şi gălbinele de munte (Ranunculus carpaticus), - luminoasa (Clematis recta), - negrilica sau negruşca de cultură (Nigella sativa), - negruşca sau negrilica sălbatică (Nigella arvensis), - nemţişorii de câmp (Consolida regalis sin. Delphinium consolida) şi speciile înrudite, - omag (Aconitum sp.), - orbalţ (Actaea spicata), - piciorul cocoşului (Ranunculus sp.), - piciorul cocoşului de arătură (Ranunculus arvensis), - piciorul cocoşului de munte (Ranunculus platanifolius) - popâlnic iepuresc (Hepatica nobilis). - Ranunculus aquatillis, - Ranunculus flammula, - Ranunculus glacialis, - Ranunculus oxyspermus, - ruscuţa primăvăratică (Adonis vernalis) şi ruscuţa tomnatică (Adonis autumnalis), - rutişor (Thalictrum sp.), - sălăţica, untişorul sau grâuşorul (Ranunculus ficaria), - spânz (Helleborus purpurascens, H. odorus), - trânjoică (Ranunculus illyricus).

8

Încrengătură Magnoliophyta (Angiospermatophyta)Clasă: Magnoliatae (Dicotiledonatae)Ordin: AralialesFamilie: Araliaceae

http://www.casesigradini.ro/revista/a4/62/4/Gradina/Plante-cataratoare---iedera

3.1Ge nul Hedera LHedera HelixL. –Iedera este o planta cataratoare binecunoscuta,specie indigena, intalnita in Europa de Sud si Caucaz, cu crestere rapida, foarte rezistenta si mult cultivata in exteriorul locuintelor, putand fi totusi foarte potrivita si pentru interior.Poate ajunge la 20 de metri lungime si diametre la baza de 15-20 centimetri.

Iedera sau Iarba Zầnelor are lianele cu amplitudine ecologica foarte larga , avand o deosebita importanta in arboricultura, fiind folosita pentru decorarea pergolelor, a treiajelor si a zidurilor. Frunzele cu trei sau cinci lobi, usor palmate, difera mult de la o varietate la alta, ca forma si dimensiuni (de la circa 20 mm la 10 cm). Tulpinile sunt rezistente, flexibile si subtiri si se catara prinzandu-se de suport cu ajutorul radacinilor aeriene. Afara, iedera se urca fara greutate pe ziduri de caramida, garduri si alte asemenea suporturi, dar in interior este nevoie sa fie legata de tutori si spaliere. In conditiile din exterior, atunci cand iedera ajunge la capatul drumului sau ascendent, incepe stadiul de maturizare a plantei. Tulpinile devin drepte si stufoase, frunzele ajung la dimensiunea maxima si apar florile. Lucrul acesta nu se intampla in cazul plantelor de interior. . Radacinile aeriene se pot prinde cu putere de pereti, distrugand zugraveala si mobila

Exista numeroase varietati potrivite pentru interiorul locuintei, dintre care multe sunt variegate. "Glacier" are frunze trilobate, patate cu gri-verde, argintiu si crem. 'Goldheart' are frunzele cu o pata mare centrala galbena-crem, de forma neregulata, pe un fond verde-inchis. Frunzele de 'Sagittifofia" au lobul central alungit, capatand o forma de sageata; exista in variante simple si variegate. La soiul 'Ivalace', frunzele au marginile ondulate si gofrate, creand un efect de dantela. Hedera helix este specia cea mai intalnita: raspandita in zonele impadurite ale Europei, creste pana la inaltimi de 15 - 30 cm. plantele au forma de tufa, sunt dense si cu frunze lucioase, verde inchis, cu puncte dese, argintii de-a lungul nervurilor; frunzele au 4 - 5 lobi si circa 10 cm lungime. Exista multe varietati cu frunze mai mici, ideale ca plante de apartament.

9

Încrengătură: EudicotsClasa: MagnoliopsidaOrdin: Fabales Familie: Leguminoase

ORDINUL FABALES (LEGUMINOSALES)4.1Familia LEGUMINOSAE A.L. Juss.

Cuprinde 430 de genuri si peste 12.000 de specii de arbori, arbusti, subarbusti, liane si plante erbacee din zonele temperate, subtropicale si tropicale. Frunze obisnuit compuse, însotite de stipele, cu dispunere spiralata. Flori hermafrodite, rar poligame, dioice, asezate în înflorescente racemoase, rareori solitare, învelis floral dublu. Fructele pastai dehiscente sau indehiscente. La multe leguminoase se formeaza pe radacini mici tubercule cu bacterii simbiotice, acumulatoare de azot.

4.2Genul Wistaria (Wisteria) Nutt

Wistaria sinensis (Sims.) Sweet (Glycine sinensis Sims.) – glicinaSpecie origiara din China si Japonia, frecvent folosita la noi pentru decorarea zidurilor,

pergolelor, la câmpie, deal si în regiunile submontane.Iubitoare de caldura, pretentioasa fata de sol, dar fiind o planta decorativa frumoasa, viguroasa, i se acorda mare atentie în cultura ornamentala.Este o specie termofila, heliofila si rezistenta la seceta.

Este o liana cataratoare cu tulpini pâna la 20 m lungime. Frunzele sunt alterne, imparipenat-compuse, cu 7-11 foliole, de 6-8 cm, lung acuminate si cu margine întreaga. Florile sunt mirositoare, purpurii, violet, roz sau albe, dispuse in raceme pendule, 10-40 cm lungime; corola papilionata, 2-2.5 cm lungime, tubul caliciului 3-3.5 cm lungime. Infloreste in aprilie-mai. Fruct pastaie, 10-15 cm lungime, pubescenta, maronie.Fructele sunt pastai dehiscente, foarte tari, de10-15 cm lungime, brun-catifelate, cu 1-3 seminte turtite si rotunde, de cca. 1,5 cm .

Varietati:Alba cu flori albe, dupa cum se poate in imaginea de mai jos.

http://www.letsgogardening.co.uk/Informat

ion/Wisteria.htm

10

4.3 Wistaria floribunda (Willd.) D.C.

http://www.letsgogardening.co.uk/Information/Wisteria.htm

Originara din Japonia, rezista destul de bine la ger. Creste bine la semiumbra sau lumina, necesita sol bogat si reavan.

Este o liana de 8 m lungime, frunze imparipenat-compuse, cu 13-19 foliole, flori violete, grupate în raceme, de 20-50 cm lungime, înfloresc în mai-iunie. Fructele sunt pastai pubescente.

Înmultire: prin seminte (primavara), dar plantele cresc încet, prin butasire cu butasi de radacina (primavara), în pamânt usor nisipos; prin marcotaj serpuitor (primavara). Altoirea se face în despicatura (februarie -martie).Particularitati de cultura: se taie de 2 ori pe an, în martie, se pastreaza lastarii formati pe ramuri batrâne si baza ramurilor de un an cu muguri, iar în august se taie cresterile lastarilor lungi care se întrepatrund.

11

Bibliografie: „Îndrumător-Arboricultură ornamentală’’-Daniela Sabina Poşta, Ed.Solness,

Timisoara, 2006 „Arboricultură ornamentală”-Daniela Sabina Poşta,Ed. Agroprint, Timisoara, 2009 „Arboricultură ornamentală”- Ana Felicia Iliescu, Ed. Ceres, 1998 http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_botanic http://www.casesigradini.ro/revista/a4/62/4/Gradina/

12

U.Ş.A.M.V.B.T.Facultatea de Horticultură şi Silvicultură

Departamentul ID

Referat la disciplina:

Arboricultură ornamentală

Studiul speciilor lemnoase ornamentale si modul de introducere in spatiile verzi-Genul Buxus, genul Clematis,

genul Hedera, genul Wisteria

Îndrumător: Şef lucrări dr. Student:Daniela Sabina Poşta Andreea Blaj Anul 2, Horticultură ID

13

Cuprins:1.1Genul : Buxus L.....................................................................pag.12.1Familia Ranunculaceae...........................................................pag4 2.2Genul Clematis....................................................................pag.4 2.2.1 Curpenul de pădure (Clematis Vidalba).......................pag.4 2.2.2Clematis Alpina-Curpenul de munte.............................pag.6 2.2.3 Curpenii ornamentali ..................................................pag.6 2.2.4Clematis x jacmanii Th. Moore (C. Lanuginosa x C. Viticella)– curpen de gradina.........................................................................................pag.73.1Genul Hedera L......................................................................pag.94.1Familia LEGUMINOSAE A.L. Juss......................................pag.10 4.2Genul Wistaria (Wisteria) Nutt............................................pag.10 4.3 Wistaria floribunda (Willd.) D.C......................................pag.11 Bibliografie..................................................................................pag.12

14