Scrisoare deschisã…Pãrintelui TeofilDragul meu Pãrinte, Am simþit nevoia sã vã

scriu, pentru cã nu am avutniciodatã curajul ºi pentrucã nu am simþit niciodatãnevoia, pânã acum, sã vã

spun deschis, ca de la inimã la inimã, ceam simþit pentru sfinþia voastrã. Pentru cãnu a fost nevoie… Eraþi aici, cu mine ºi cutoþi ceilalþi pe care i-aþi îmbrãþiºat ºi pecare îi mângâiaþi în acea strângere ho-tãrâtã. Recunosc cã pentru mine aþi re-prezentat întotdeauna o enigmã. O tainãprin care Dumnezeu vorbea mereu cu noi,ceilalþi, ca sã ne facã muþi de uimire ºi sãne îndemne sã-L iubim.

Îmi aduc aminte cã atunci când v-amcunoscut aveam 14 ani. Venisem la sfinþiavoastrã la spovedanie ºi, pe furiº, mãuitam mirat la un om cu care vorbeam, darcare nu mã vedea. În acelaºi timp aveamsentimentul cã îmi cunoºteaþi fiecaremiºcare pe care o fãceam. Oameni fãrãvedere mai vãzusem trecãtor, dar niciunulîn faþa cãruia sã stau în genunchi ºi caresã-mi descifreze tainele sufletului.

Am crescut, de atunci, pãrinte, alãturide sfinþia voastrã, simþindu-vã prezenþaliniºtitoare, ºtiind cã sunteþi acolo, închilia de la Sâmbãta. Nu v-am spus ni-ciodatã totuºi de ce vã sunt profund recu-noscãtor. Aºa cã o fac acum: pentru cãm-aþi salvat de la o hotãrâre greºitã, careîmi putea schimba viaþa definitiv în rãu,putea sã mã arunce într-o lume în caresã-L pierd definitiv pe Dumnezeu. Nici

nu ºtiþi cât mã bucur cã v-am ascultat.Astãzi sunt preot. ªi ºtiu cã, în tot drumulmeu pânã aici, clipa aceea de sfãtuire afost crucialã.

Vã mulþumesc acum, Pãrinte, ºi îimulþumesc ºi Domnului pentru cã v-a dã-ruit nouã, tuturor, ca sã ne bucuraþi, dar ºisã ne ruºinaþi în acelaºi timp, chiar dacãnu voit. Sã ne bucuraþi aducând statorniciaºi pacea credinþei despovãrãtoare în sufle-tele noastre ºi sã ne ruºinaþi dacã noi, ceicare suntem în integralitatea puterilornoastre fizice, nu ne strãduim sã vã cãl-cãm pe urme. Rãmâneþi cu bine, Pãrinte,ºi sã vã bucuraþi alãturi de Domnul pe careL-aþi iubit atât de mult. ªtiu cã nu o sã neuitaþi nici pe noi, aºa cum ne-aþi promis!

Cu drag ºi dor, Al sfinþiei voastre fiu duhovnicesc,

Pr. Marius

Anul III, nr. 34noiembrie 2009

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

aparecu sprijinul

CMYK

Pãrintelebucuriei

s-a mutat în Bucuria

veºnicã

O predicã cu valoare testa-mentarã, în care Pãrintele rãs-punde la întrebarea: „Ce aþi spu-ne oamenilor, dacã aceasta arfi ultima predicã?" (pag. 11)

Politicile mondiale actualeîncearcã sã ne inoculeze ideeacã fiecare dintre noi suntem"liberi" sã trãim “aºa cumvrem”. Suntem însã cu adevã-rat liberi? (pag. 10)

O incursiune în viaþa strãmo-ºilor noºtri, care socoteau maide preþ credinþa ortodoxã de-cât libertatea socialã sau bu-nãstarea materialã. (pag. 8)

Condamnaþi la"LIBERTATE"

Suflet ºi istoriepe sticlã, la Sibiel

Editorial de Pr. Marius Corlean

(pag. 2-6)

TestamentulPãrintelui Teofil

Din cuprins:

2

Iatã câteva gânduri ce rãmân dupã mutarea la cele veºnicea Pãrintelui Bucuriei, prietenul tinerilor:

"Eu i-am dat Bisericii ºi lui Dumnezeu viaþa mea, fiinþamea, de la început, cu tot ce am avut când m-am aºezat la mãnãs-tire. Cineva, aºezându-se la o mãnãstire, este ales de Dumnezeu.ªi nu numai cã este ales de Dumnezeu, ci ºi el L-a ales pe Dum-nezeu. ªtiþi cã în Sfânta Evanghelie de la Ioan sunt cuprinse ºicuvintele Domnului Hristos: "Nu voi M-aþi ales pe Mine, ci Euv-am ales pe voi" - Ioan 15, 16

"Omul nu este decât trecãtor prin aceastã lume. Omul vineîn lumea aceasta ca ºi când ar rãsãri soarele. Trãieºte în lumeaaceasta ca ºi când ar fi soarele, într-o zi, de dimineaþa pânã searaºi seara apune. Noi nu trãim pentru moarte, ci pentru viaþã… Nuîmi doresc moartea. Nu mi-i lãcomie sã mor. Îmi este dragãaceastã lume: a fost fain. Sã ºtiþi cã a fost fain… Suntem cetãþeniai Cerului. Pe pãmânt suntem trecãtori, dar în Cer suntem tot-deauna vieþuitori. Chiar dacã trãim aici, pe pãmânt, destinaþianoastrã este spre Cer. Suntem cetãþeni ai Cerului."

"Nu înþelegeam ce înseamnã "nu vezi!". În situaþia aceastami-am trãit viaþa, în condiþiile nevederii. Cu toate ºtirbirile câtesunt de pe urma nevederii. Ca nevãzãtor, n-ai posibilitatea sã îþidai seama de un apus de soare, de un rãsãrit de soare, de unmunte care se înalþã, de o pajiºte înfloritã, de o picturã, de osculpturã, de o floare... Mie îmi plac florile, dar florile care aumiros. Florile care nu au miros, pentru mine nu existã, pentru cãnu le vãd. Cunosc florile dupã pipãit."

"Am avut întotdeauna o înclinaþie spre bucurie. Am fost unom al bucuriei. Sunt un rãspânditor de bucurie, un lucrãtor debucurie. Aºa e formaþia mea. Aºa m-a lãsat pe mine Dum-nezeu… N-am cãutat niciodatã sã mã pun în atenþia oameniloraltfel decât sunt eu de fapt. Am dus o viaþã frumoasã, cu caremã pot prezenta în faþa lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor."

Spunea pãrintele stareþ Ilarion: "Îmi pare rãu ca n-am fostmult mai aproape de dânsul, sã-l ascult". Dar Pãrintele Teofil nuva pleca niciodatã din inimile ºi conºtiinþele celor care l-au iubit:"E tare înãlþãtor plecând/ Sã pleci din lume luminând,/ Când aiajuns la cãpãtâi/ Sã pleci, însã sã ºi rãmâi." Ne lasã învãþãturiluminate, de care ar fi bine sã ne þinem, cãci aºa îi vom cinstiamintirea. Iatã câteva dintre ele:Un creºtin trebuie sã fie totdeauna mulþumit. Dacã nu-i

mulþumit, nu-i creºtin.Înþelepciunea face pe om sã fie bun; bunãtatea face pe om

înþelept.Fericit e omul care pe toate le face cu evlavie.ªezi în chilia ta ºi aceasta te va învãþa toate.Creºtinismul nu se învaþã, ci se trãieºte.Sfinþii sunt aceia care au credinþã dreaptã ºi viaþã curatã,

chiar de nu sãvârºesc semne.O avere se adãposteºte mai degrabã într-un cap decât în-

tr-un sac.La doctor ºi la preot sã te duci atunci când nu ai nevoie, ca

sã nu ai nevoie.Biserica este maica noastrã ºi nu serviciu public.Sã ne ocupãm mai mult de Hristos ºi mai puþin de Antihrist.Pocãinþa n-ai cum s-o faci dacã nu eºti mai treaz ca diavolul.Inima omului sã fie o grãdinã a bucuriei.

Cea mai bunã cinstire adusã sfinþilor este urmarea lor.Totul pe pãmânt este un drum spre moarte.Acela care n-a aflat cerul pe pãmânt, lipsit va fi de el ºi

acolo sus.Pe cei ce lovesc în preoþi ºi în Bisericã, Pãrintele îi întreba:

"Oare rãul ºi întunericul sunt în Bisericã, sau în mintea lor?"Degeaba te închini cu mâna, dacã nu te închini cu gândul.Unii dintre oameni se plâng cã nu au cu ce trãi! Câþi sunt

dintre acei oameni care se întreabã dacã au cu ce muri?În zadar aprinzi lumânãri de cearã, dacã nu faci inima sã ardã.Omul sfinþeºte locul, nu cu busuiocul, ci cu sudoarea frunþii.Când trãieºti cu Dumnezeu, gãseºti fericire ºi în nenorocire.Cu Dumnezeu afli raiul ºi în iad, iar fãrã Dumnezeu e un

chin chiar ºi în Cer.Smerenia este expresia româneascã pentru: "pur" ºi "simplu".

Închei, ºtiind cât de mult îi plãceau poeziile, cu urmãtoareleversuri scrise în ajunul morþii sale ºi intitulatã

"Rugã pentru Pãrintele Teofil"Doamne, mult greºit-am Þie, de ne-ncerci aºa de greu,Cã-i bolnav cel ce se cheamã "Iubitor de Dumnezeu"!

Eu Te rog, ºi mulþi cu mine, Doamne Sfânt, sã nu ni-l iei!Dacã nu mai ai de unde, ia din anii buni ai mei!Cãci duhovnic sã ne-ajute cum e el un altul nu-i, Lasã-ni-l aici, în lume, cã Tu-n cer ai sfinþi destui!

Nu acum, la încercare. Doamne, Îþi aduci aminte,Anii ce Þi-i pun în faþã i-am promis mai dinainte!De aceea cu-ndrãznealã, dar smerit, la Tine vin: Þine-l, Doamne, pe Pãrinte! Iatã, eu cuvântu-mi þin!

Doamne, ºtiu cã-n marea-Þi milã, anii mei, dacã-i primeºti Ca Pãrintelui s-adaugi, trebuie sã-i curãþeºti!Îndrãzneala mea e mare, dar, Te rog, fã-l sãnãtos!ªi-am sã fiu mãrturisire, Sfinte, cât eºti de milos,C-ai lãsat un drept în lume, pentru unul pãcãtos!

"Întru toatã îndrãzneala, precum totdeauna, aºa ºi acum,Hristos va fi preaslãvit în trupul meu, fie prin viaþã, fie prinmoarte. Cãci pentru mine viaþã este Hristos ºi moartea un câºtig."(Filipeni 1, 20-21).

Pr. Cornel Ursu, Fãgãraº-Galaþi

Pãrintele Teofil s-a mutat la Domnul

Ne vorbeºte Pãrintele Teofil…" Cu candele ºi cântece, cu tot, Mutatu-s-a la altã Liturghie"

3Pãrintele Teofil s-a mutat la Domnul

ÎNTOARCEREA LA MÃNÃSTIRE. Pãrin-tele s-a întors la Sâmbãta joi seara, dupãorele 18. Pe o vreme ploioasã ºi frigu-roasã, a fost aºteptat de obºtea mãnãstirii,împreunã cu câþiva preoþi ºi credincioºi cumâini tremurânde, purtând lumânãriaprinse ºi flori. Duhovnicul mãnãstirii,plecat la spital "ca sã moarã", dupã cumle-a spus ucenicilor, se întorcea dupã gân-dul sãu. Dupã o scurtã rugãciune ºi încon-jurarea bisericii, trupul Pãrintelui a fost ur-cat în biserica mare, unde cei prezenþi ºi-auputut lua în tihnã rãmas bun, sãrutându-ipentru ultima oarã mâna moale, parcã vie.Unii înlãcrimaþi, alþii plângând în hohote,iar alþii - mai tari în credinþã - zâmbindplini de dragoste ºi nãdejdea Învierii.

A DOUA ZI. În predica þinutã la finalulSfintei Liturghii din ziua de vineri,Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul spuneacã Pãrintele Teofil a fost omul cu cea maimare credinþã pe care l-a cunoscut Prea-sfinþia Sa, remarcã întãritã ºi de cãtre PSSofian Braºoveanul, în cuvântul sãu desearã. La privegherea Pãrintelui au partici-pat IPS Dr. Laurenþiu Streza, PS AndreiFãgãrãºeanul, PS Sofian Braºoveanul ºiPS Calinic al Argeºului ºi Muscelului.

La sfârºitul slujbei, PreasfinþitulSofian Braºoveanul - fiu duhovnicesc alPãrintelui Teofil, a rostit o foarte emoþio-nantã predicã în amintirea duhovniculuisãu. PS Sofian a rememorat un scurtepisod din timpul uceniciei sale: într-o zi,veneau împreunã de la o înmormântare ºiPãrintele l-a întrebat despre ce anume vapredica la moartea sa. Preasfinþitul nu aputut sã îi rãspundã nimic pãrintelui ºi arãmas nedumerit, gândindu-se cã nu vaputea sã ia cuvântul la moartea cuvioºieisale… "Pãrintele Teofil, fiind un om albucuriei, este prieten ºi cu cei vii ºi cu ceide dincolo de mormânt; ºi dacã cumva nepriveºte, el ne zâmbeºte, se uitã la fiecaredintre noi cum îi aducem dupã puterefiecare o ultimã cinstire trupului sãu, cãcicinstirea ºi iubirea faþã de cineva nu seopresc pe marginea mormântului, ci ele

dãinuiesc veºnic", a concluzio-nat cu duioºie PS Sofian.

Înainte ºi dupã rânduialaslujbei de priveghere, cãlugãri,clerici ºi mireni au citit neîncetatdin Psaltire pentru PãrinteleTeofil.

ÎNMORMÂNTAREA. Diminea-þa, în continuarea citirii Psaltiriis-a sãvârºit Acatistul Maicii Dom-nului, urmat de slujbele Ceasurilor, apois-a continuat cu Sfânta Liturghie. Rãspun-surile la stranã au fost date de cãtre ungrup de studenþi de la Facultatea deTeologie "Andrei ªaguna" din Sibiu,îndrumaþi de cãtre Pr. dr. Sorin Dobre.

Slujba de înmormântare a început înjurul orei 12, în curtea mãnãstirii. Pe lângãcei 10 ierarhi, zeci de preoþi ºi diaconi,împreunã cu mulþimea impresionantã decredincioºi, au participat sufleteºte sute depreoþi, monahi si monahii, credincioºi, fiiiduhovniceºti ai pãrintelui Teofil din toatãþara. Spunea într-una din cãrþile saleGheron Iosif Isihastul, de la Chilia "SfântaAna Micã" din Muntele Athos, cã cea maigrea încercare pentru un creºtin adevãrateste atunci când îi moare duhovnicul. Amvãzut acest lucru la mulþi dintre credin-cioºii veniþi din toatã þara sã îºi ia rãmasbun de la duhovnicul lor drag, dar ºi la ie-rarhii ºi preoþii care i-au fost ucenici.

IPS Dr. Laurenþiu, Mitropolitul Ar-dealului, a transmis mesajul Preafericitu-lui Pãrinte Patriarh Daniel, intitulat "Un

harnic slujitor al Domnului s-a mu-tat în odihna sfinþilor", dupã care arostit o frumoasã cuvântare de a-preciere a Pãrintelui Teofil, pe ca-re l-a cunoscut încã din copilãrie.

Cortegiul funerar, cu crucea Pã-rintelui în frunte, în glas de toacã ºide cântare ca la Sfintele Paºti - cândtoatã lumea intoneazã "Hristos a

înviat din morþi…", a înconjuratîntâi vechea bisericã a mãnãsti-rii, urmându-ºi drumul spre ci-mitir. Toatã lumea voia sã se a-tingã de sicriul Pãrintelui Teo-fil, ca de niºte sfinte moaºte.

Pãrintele a fost apoi aºezatîn mormântul pe care ºi l-a

pregãtit cu multã vreme înainte:"mi-am fãcut mormânt, cã nu se

ºtie ce ºi cum ºi când!" - spunea,lângã mãnãstirea pe care a slujit-o cu

atâta ardoare vreme de 56 ani, 23 ca dia-con ºi 33 ca ieromonah. Un proverb spunecã "nu conteazã dacã viaþa ta este scurtãsau lungã, cãci faþã de veºnicie este ca oclipã". Viaþa Pãrintelui a fost parcã o clipãde veºnicie.

LITURGHIE ÎN VEºNICIE. Privind înbisericã, la strana - acum goalã - de undePãrintele Teofil a participat aproapeîntreaga sa viaþã, zi de zi, la sfintele slujbe,mi-a venit în minte întrebarea pe care oadresase odinioarã ucenicului sãu uncãlugãr bolnav la pat: "Oare nu plângestrana dupã mine? Cã mie mi-e tare dor debisericã, sã slujesc!" Pãrintele Teofil s-adus însã sã slujeascã Liturghia ceacereascã, împreunã cu Sfinþii lui Dum-nezeu, unde nãdãjduim cã ne va pomeni înrugãciunile sale, aºa cum ne-a promis:"Inima mea are numai uºã de intrare, nuare uºã de ieºire, cine intrã în ea nu maiiese. Cine mi-a fost prieten în viaþa aceas-ta, îmi va fi ºi în cealaltã!"

Diac. Claudiu Pãun

Sã ne vedem în Rai, Pãrinte Teofil!Dupã o perioadã scurtã de suferinþã, în noaptea de 28 spre 29 octombrie

a plecat la ceruri iubitorul de Dumnezeu - dupã cum îi spune ºi numele -Pãrintele Teofil Pãrãian de la Mãnãstirea Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus.Primul lucru pe care l-au remarcat credincioºii prezenþi la slujba privegheriia fost acela cã Pãrintele Teofil, ca în toatã viaþa sa, zâmbea ºi dupã moarte.Ne zâmbea de dincolo de mormânt, amintindu-ne de Gheron Iosif Vatope-dinul, despre care aþi putut citi într-unnumãr trecut al publicaþiei noastre.

CMYK

4Un harnic slujitor al

Domnului s-a mutat înodihna sfinþilor

În obºtea Mãnãstirii Brâncoveanu, care atrecut adesea prin încercãri ºi necazuri, monahulTeofil a devenit dupã cum i se tâlcuieºte ºinumele iubitor de Dumnezeu, dar ºi iubit de El.Aici a cunoscut cuvioºi pãrinþi rugãtori ºi luptã-tori, despre care a vorbit mulþimilor în multe dincuvântãrile sale, dar ºi pe marii mitropoliþi cãr-turari Nicolae Bãlan, Nicolae Colan ºi AntoniePlãmãdealã.

Cãutat ºi ascultat de credincioºi doritori deîndrumare spiritualã, cuvântul sãu a fost primitca fiind al unui duhovnic înþelept, fãcãtor depace ºi purtãtor de bucurie.

Deºi nu putea privi cu ochiitrupeºti frumuseþile Creaþiei ºichipurile semenilor, Pãrintele Teo-fil a primit de la Dumnezeu daruldiscernãmântului duhovnicesc ºipastoral, pentru a cunoaºte luminasufletelor celor care veneau la el, îicereau sfatul ºi primeau de la ellumina harului Duhului Sfânt.

Lumina faptelor sale, a vieþiisale smerite ºi jertfelnice, a învãþã-turii sale duhovniceºti, roditoarede virtuþi, constituie o icoanã sau ocãlãuzã, mai ales în vremuri de tulburare sufleteascã.

Preafericitul DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Pãrintele Teofil s-a mutat la Domnul

Pãrintele bucuriei s-a mutatPãrintele Teofil dãruia bucurie

Când am aflat cã Pãrintele a plecat pe drumul veºniciei am simþit aceeaºi durerepe care am simþit-o când a plecat tatãl meu, deºi atunci eram mic. Pentru cãPãrintele a fost ca un pãrinte pentru mine. Eram copil când a venit la mine ºi mi-aspus cã eu sunt prietenul dânsului; imaginaþi-vã ce înseamnã aceasta în sufletulunui copil.

Pãrintele Teofil dãruia bucurie. Te îmbrãþiºa, te strângea de mânã, îºi lipeacapul de al tãu ºi îþi dãdea liniºtea lui. Iar bucuria pe care o dãruia nu era din aceas-ta pãmânteascã, de moment, ci era o bucurie cereascã, care nu dispãrea când ple-cam acasã. L-am avut ºi ca duhovnic; ne lua tristeþea, ne lua povara de pe suflet.

E o durere ºi o pierdere acum; ca mitropolit realizez ce lipsã mare vom simþinoi, un gol imens. Pãrintele are fii duhovniceºti în toatã þara ºi în toatã lumea, iaracum toþi suntem cu sufletul încãrcat de tristeþea aceasta, dar e o tristeþe care seamestecã cu ºansa pe care ne-o oferã Dumnezeu de a mai adãuga încã un rugãtorsus, în cer, lângã cei pe care mãnãstirea i-a dat pânã acum.

ÎPS Laurenþiu,Mitropolitul Ardealului

Cu darul vorbirii acâºtigat inimile tuturor

"Pentru Þara Fãgãraºuluiºi nu numai, pentru familia încare s-a nãscut, pentru Mã-nãstirea de la Sâmbãta de Sus,dar ºi pentru întreaga ÞarãRomâneascã, Pãrintele Teofila fost reprezentativ în ceea cepriveºte trãirea duhovniceas-

cã, cuvântul ºi vorbirea. Cu toate cãPãrintele Teofil era lipsit de darul ve-derii, a fost înzestrat de Dumnezeu cualte multe daruri: o minte sclipitoare,trãire în credinþã ºi în dragoste. Cu darulvorbirii a câºtigat de-a lungul anilorinimile tuturor, de la bãtrâni ºi pânã latineri. Regretãm plecarea din rândulnostru, dar, cu siguranþã, PãrinteleTeofil se va mântui ºi va câºtiga Raiuldespre care a vorbit în tot timpul vieþiisale."

Pr. Ioan Ciocan, Protopopul Fãgãraºului

Veºnicã pomenire, iubite Pãrinte Teofil! În ultimele zile de suferinþã, Pãrintele Teofil avea

acelaºi optimism ºi maximalism pascal. A rãmas unpãrinte al bucuriei, chiar ºi în faþa morþii. Parafrazân-du-l pe Sfântul Ioan Scãrarul spunea, într-o altã formã:"Nu pot sã mã vãd mort în sicriu, ci doar viu". Maispunea ºi cã va pleca la Domnul pentru cã "de aceea afãcut Dumnezeu raiul, ca sã îl umple cu cei ce Îliubesc". Iar când încercam sã îl încurajez ºi îi spuneamcã va fi bine, îmi rãspundea: "Oricum sunt bine,deoarece cu Hristos, fie aici sau dincolo, întotdeaunasuntem bine".

De astãzi, comunitatea noastrã ortodoxã, pe carede multe ori a întãrit-o cu rugãciune ºi cu cuvânt zidi-tor, îl va purta în rugãciunile SfinteiLiturghii ºi îl va avea ca mijlocitorºi solitor înaintea Domnului bu-curiei, în latura cea cereascã a celordrepþi ºi sfinþi din Biserica luiHristos.

Odihneascã-se în pace, pãrintelenostru ºi al bucuriei celei veºnice!

Pr. Cornel Toma, Braºov

A murit cum a trãit"În ultima parte a vieþii, Pãrintele a

fost cum a fost întreaga viaþã. L-am în-trebat ºi eu, l-au întrebat ºi alþii: "Pãrinte,cum staþi în faþa morþii?" ºi ne-a rãspuns:"Stau în faþa morþii cum stau în faþa vieþii.Cu tot ceea ce am fãcut ºi cu nãdejdea înmila lui Dumnezeu, nu în faptele mele.Mã duc la Dumnezeu, la Tatãl meu, ca laCel cãruia I-am slujit o viaþã."

Pãrintele Mihail - Mãnãstirea Brâncoveanu

„O generaþie de neînlocuit“Pãrintele Teofil face parte dintr-o generaþie

de neînlocuit. O generaþie de tradiþie ºagunianã,întãritã ºi cultivatã de Mitropolitul Nicolae Bãlan.De aceea noi, sibienii, îi vom simþi tot mai multlipsa fizicã dintre noi. Dar prezenþa sa spiritual-duhovniceascã va rãmâne pentru totdeauna.

Pr. conf. dr. Irimie Marga - Sibiu

CMYK

5Pãrintele Teofil s-a mutat la Domnul

"Dupã ce Dumnezeu odinioarã înmulte rânduri ºi în multe chipuri a vorbitpãrinþilor noºtri prin prooroci, în zileleacestea mai de pe urmã ne-a grãit nouãprin Fiul…"(Evrei 1, 1-2)

Aºa a rânduit Dumnezeu ºi cuPãrintele Teofil, cel care de acum câtevazile ºi-a încheiat viaþa pãmânteascã, aurmat credinþa ºi s-a aºezat între slujitoriicei veºnici din ceruri. Dacã atunciDumnezeu le-a vorbit oamenilor prinprooroci ºi apoi prin Fiul, acum nouãDumnezeu ne-a vorbit prin slujitorul Sãu,prin Pãrintele Teofil, în multe rânduri ºiîn multe chipuri, prin cuvântul vorbit sauprin cuvântul scris, prin exemplul sãu ºiprin tot ceea ce a fost Pãrintele.

Lucrarea cea mai de cãpetenie a Pã-rintelui a fost ca prin tot ceea ce face sãfie preamãrit Dumnezeu.

Repeta des "toatã viaþa noastrã luiHristos Dumnezeu sã o dãm". A dorit sã-ºiînchine viaþa lui Hristos încã de la vârstade 13 ani, când a venit pentru prima datãla Sâmbãta, cu gândul sã se cãlugãreascã.Nu s-a putut atunci sã rãmânã, însã a ple-cat de acolo mai îmbogãþit decât a venit,pentru cã Pãrintele Arsenie, la care s-aspovedit ºi i-a mãrturisit gândul cã vrea sãse facã cãlugãr, l-a îndrumat sã se roage caun cãlugãr ºi sã spunã rugãciunea cu carese mântuiesc cãlugãrii: "Doamne IisuseHristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieº-te-mã pe mine pãcãtosul". L-a învãþat ºicum s-o spunã. ªi a spus-o. A spus-o cât l-auþinut puterile, încât i-a devenit o pravilã ºiaici, ºi în veºnicie. În veºnicie pentru cãatunci când era întrebat ce va zice luiDumnezeu când se va întâlni cu El în

veºnicie, rãspunsul era: "SlavãÞie, Doamne, slavã Þie!" ºi"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu, miluieºte-mã pe minepãcãtosul". Pãrintele dorea ca cei

care l-au cunoscut pe Dumnezeu sã sedepãºeascã, sã nu mai rãmânã pãcãtoºi, sãfie angajaþi prin credinþa în Dumnezeu la oviaþã virtuoasã, la o viaþã prin care sã fiepreamãrit Dumnezeu ºi pe care Dumne-zeu sã o poatã binecuvânta.

Pentru noi, Pãrintele Teofil a fost "zâm-betul lui Dumnezeu". Dumnezeu ne-a vor-bit în multe rânduri prin tot ceea ce a fãcutPãrintele Teofil în viaþã pentru sine ºi pen-tru aproapele, iar mai pe urma a zâmbit.Ne-a zâmbit pentru cã zâmbetul este omanifestare a bucuriei. Pãrintele a fost nu-mit, pe bunã dreptate, Pãrintele bucuriei.Pãrintele bucuriei pentru cã se bucura deorice. Se bucura de un bulgãre de zãpadã,de o floare, de un gând bun, frumos ºi lu-minat, de o poezie, de o predicã sau con-ferinþã þinutã aºa cum trebuie, de un copil,de omul cu care stãtea de vorbã, se bucurade tot ce e frumos ºi ziditor.

Pãrintele Teofil te primea cu bucurie,îþi zâmbea ºi te îmbrãþiºa, apoi te petreceacu aceeaºi bucurie, îþi zâmbea ºi te îm-brãþiºa. La despãrþire îþi spunea cã îl veigãsi aºa cum l-ai lãsat, bucuros, zâmbitorºi îmbrãþiºându-te.

Frumos, foarte frumos. Aºa era Pãrin-tele Teofil. Aºa i-a fost toatã viaþa, unzâmbet, o bucurie, nu lãsa ca nimic din ceputea sã-i umbreascã zâmbetul sã se

aºtearnã în sufletul sãu.De aceea a putut sã spunã de multe

ori în viaþã, chiar ºi la sfârºitul ei: "Amavut o viaþã frumoasã, sunt fericit, dauslavã lui Dumnezeu pentru tot ce a fostîn viaþa mea".

Pãrintele Teofil a plecat dintre noila Dumnezeu, a plecat sã-I zâmbeascãmai desãvârºit, ºi cred cã pe lângãcuvintele de preamãrire: "Slavã Þie,Doamne, slavã Tie", ºi rugãciunea:"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu, miluieºte-mã pe minepãcãtosul", i-a zis lui Dumnezeu (aºacum obiºnuia sã spunã omului: "Am

onoarea sã vã salut!") ºi: "Doamne, amonoarea sã-þi zâmbesc!"

Pãrinte Teofil, zâmbiþi-I lui Dumnezeuºi pentru noi!

Protosinghel Matei Bilauca, stareþulSchitului "Duminica Tuturor

Sfinþilor" - ªinca Nouã

în Bucuria veºnicãPãrintele Teofil - zâmbetul lui Dumnezeu

"Frumos, foarte frumos. Aºa era Pãrintele Teofil."

"S-a dãruit tuturor"ªi-a trãit viaþa fãrã sã-ºi punã deoparte

energiile. S-a dãruit tuturor. S-a dãruit ce-lor apropiaþi, celor cu care a parcurs împre-unã drumul nevoinþelor mãnãstireºti, uce-nicilor sãi, dintre care cei mai mulþi îi suntºi prieteni apropiaþi sufleteºte ºi copii duhov-niceºti. Pãrintele Teofil s-a dãruit tuturorcelor cu care s-a întâlnit în conferinþelesale, nenumãratele conferinþe pe care le-asusþinut de-a lungul ultimilor 20 de ani.

Conf. dr. Sebastian Moldovan - Sibiu

"Omul cu cea mai marecredinþã în Dumnezeu"Din 1990 a dus o muncã extraordinarã

de misionar, de evanghelist. Acum, în aniibãtrâneþii, spunea: "Dragã, eu cred cãchemarea mea a fost aceasta, sã bine-vestesc cuvântul lui Dumnezeu."

Aº zice cã Pãrintele Teofil este omulcu cea mai mare credinþã în Dumnezeudin câþi am întâlnit eu pânã acum. ªi astanu doar la nivel afirmativ, ci la nivel detrãire. Mi-a istorisit din împrejurãrile greleprin care trecuse în tinereþe ºi l-am cunos-cut ºi eu în împrejurãri dificile, împre-jurãri potrivnice, la mãnãstirea de laSâmbãta, în care s-a comportat cu liniºteaomului credincios ºi cu credinþa omuluicredincios cã Dumnezeu va rândui toatecum va considera mai bine.

PS Sofian, Episcop vicar alMitropoliei pentru Germania,

Europa Centralã ºi de Nord

Pãrintele Teofil s-a mutat la Domnul6

29 octombrie 2009. Vestea a venitbrusc, dimineaþa, dupã ce PãrinteleTeofil trecuse la cele veºnice în noapteace abia se destrãmase. Nu avusesem orelaþie foarte directã, personalã, cuPãrintele, deºi îi ascultam predicile, îicitisem din cãrþi sau biografia, luasemîn câteva rânduri binecuvântare de ladânsul sau sfat în momente de cum-pãnã. ªi totuºi... m-a copleºit tristeþea.M-au inundat lacrimile. Era ºi mila pen-tru suferinþa din ultimele sãptãmâni deboalã. Dar... mai era ceva, ceva multmai mare. Simþeam golul lãsat de pãrin-tele în urmã. ªtiu cã atunci când un omcu viaþã sfântã pleacã la Domnulcâºtigul este mai mare decât pierderea,în sensul cã rugãciunea lui, de lângãtronul ceresc, se revarsã cu mai marebelºug ºi putere asupra noastrã, a celorrãmaºi aici. Dar acum încã nu potînþelege... Acum mã copleºeºte tristeþeapierderii. Odatã cu plecarea PãrinteluiTeofil noi am rãmas cu mult mai sin-guri ºi mai sãraci. Simt cum o stare dedoliu se rãspândeºte de la MãnãstireaSâmbãta în cascade, se întinde pesteÞara Fãgãraºului ºi cuprinde toatã þara...

***Am ajuns ºi seara acestei zile... e

ora 22 ºi încã lucrez. Caut pe internetpoze cu o anumitã mãnãstire ºi vãd întreimaginile afiºate una cu Pãrintele Teofilînveºmântat în mov, cu crucea de lemnîn mânã. Privesc cu atenþie poza... deºicu pãrul cãrunt ºi în vârstã, pare atât deplin de energie; cu ochii fãrã luminavederii trupeºti ºi acoperiþi aproape înîntregime de pleoape ºi totuºi iradiind

de pe chip un fel debucurie ºi luminã pe care

nu poþi sã nu le sesizezi. Fac clic ºi pozase aflã în drept cu un interviu luat Pã-rintelui. Citesc titlul: "Pentru ce sunteþitriºti?" În primul moment nu sesizezideea ºi urmãresc curgerea frazelor dininterviu: Pãrintele vorbeºte despre fap-tul cã ortodoxia nu pune accentul petragismul suferinþei Mântuitorului, ci pebucuria Învierii. Frazele în cuvinte sim-ple dar ferme, limpezi, pline de convin-gere îºi urmeazã una alteia ºi pe nesim-þite ajung la sfârºitul interviului care seterminã reluând fraza din titlu: "Pentruce sunteþi triºti?" ªi Pãrintele adaugã:"Domnul Hristos nu vrea sã stãm înîntristare, ci vrea sã fim în bucurie". ªiatunci mã luminez... Titlul acesta, atâtde direct ºi de potrivit la starea de tris-teþe din ziua aceasta marcatã de vesteatrecerii lui la Domnul!... Iatã cã seara,dupã o întreagã zi marcatã de tristeþe,vine acest cuvânt, chiar din parteaPãrintelui, ca sã înlãture tristeþea, sã neaminteascã credinþa lui în Înviere ºibucuria care izvorãºte de aici ºi cople-ºeºte orice durere ºi suspin. Iar PãrinteleTeofil, acum, dupã moarte, mai multdecât oricând, este aproape de aceastãbucurie a Învierii. De aceea noi nu tre-buie sã fim triºti, ci sã ne lãsãm, acummai mult decât când se afla trupeºteprintre noi, cuprinºi de bucuria lui dea-L fi întâlnit în sfârºit pe Domnul.Dacã pânã acum Pãrintele ne transmiteabucuria Învierii prin cuvântul ºi pre-zenþa lui, acum a venit momentul ca noisã ne bucurãm de bucuria lui, sã par-ticipãm la aceastã bucurie a lui care afost astãzi cuprinsã în veºnicia luiDumnezeu.

Amalia Dragne

Filã de jurnal la moartea Pãrintelui Teofil

Fiecare dintre noiîºi pregãteºte raiul

sau iadul- Cum reuºiþi sã fiþi mereu bucuros?- Aºa-mi þâpã dinãuntru! Dragã, bucuria

mea se bazeazã ºi pe credinþa mea. Eu, deexemplu, sunt foarte pozitiv în felul de a vedealucrurile. (...) Eu nu mã prea gândesc lapedepsele lui Dumnezeu, ci totdeauna mã gân-desc la bunãtatea lui Dumnezeu, la iubirea luiDumnezeu. De aceea, sã ºtiþi cã mie nu mi-efricã de faptul cã n-o sã ajung în rai. Nu! De cenu mi-e fricã? Nu cã fac bine niºte lucruri caremã îndreptãþesc sã ajung în rai. Nu! Dar suntsigur cã Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut.

Pãrintele Arsenie zicea cã "Iubirea luiDumnezeu faþã de cel mai mare pãcãtos e maimare decât iubirea celui mai mare sfânt faþã deDumnezeu." Pãi, dacã eu mã silesc sã fac voialui Dumnezeu, ºi Dumnezeu L-a dat pe FiulSãu - cum zice Sfântul Apostol Pavel - pentrunoi, oare nu ne va da toate împreunã cu El? (cf.Romani 8, 32). Deci, dupã ce ne-a dat ce-imult, sã nu ne mai dea ºi ce-i puþin? Nu credlucrul acesta! Eu am mare încredere în bunã-tatea lui Dumnezeu. Nu cã asta mã îndrep-

tãþeºte sã fac lucruri rele, cã doarDumnezeu mã iartã… Niciodatã numã gândesc la aºa ceva, ci totdeau-na mã gândesc cã Dumnezeu nu l-aputut crea pe om ca sã-l pedep-seascã, sã-l chinuiascã ºi aºa maideparte… Omul într-adevãr poateajunge în iad, dar mai întâi ajunge îniadul lui, în iadul pe care ºi-l face el,prin viaþa lui, prin pãcatele lui, prinnepãsarea lui, prin învârtoºarea lui.Da, în felul acesta ajunge în iad. ªidacã ar fi în rai cu starea asta, tot îniad ar fi. Aºa cã fiecare dintre noi îºipregãteºte raiul sau iadul.

Pãrintele Teofil Pãrãian

Sigur cã l-a vãzut ºi în viaþa pãmânteascã.Aºa cum arãta ºi PS Andrei Fãgãrãºeanul,Pãrintele Teofil Pãrãian este duhovnicul se-colului al XXI-lea, duhovnicul bucuriei. Nuspunem cã a fost, ci cã este. Sfinþia sa subliniacã: "Eu sunt prieten ºi cu viii ºi cu morþii".

Prima aluzie publicã la iminenta plecaredin aceastã lume a fãcut-o în predica deIzvorul Tãmãduirii, apoi a spus-o unor prie-teni. ªi-a îndeplinit la maxim misiunea di-vinã pe pãmânt românesc. Spunea cã: "Suntmulþumit de douã lucruri - când am fãcut un

bine ºi cã am dormit. De ce cã am dormit?Pentru cã a doua zi eram odihnit ºi puteamrealiza tot ce mi-am propus". A trecut prinsuferinþe grele. Spuneau medicii cã: "era caun miel, nu a scos niciun vaiet".

ªi acum, o concluzie aºteptatã. Este sfântºi o spun conºtient cã m-ar fi corectat, dinsmerenie ºi din precizia dumnezeiascã ce aavut-o constant.

Pentru creºtinii care nu i-aþi trecut pragulchiliei: cãutaþi-l la mormânt!

Cãlin Pisoiu, Fãgãraº

"Fericiþi cei curaþi cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu"Pãrintele Teofil îl vede de acum, în permanenþã, pe Dumnezeu

Eveniment 7

Biserica ortodoxã cu hramul "ÎnãlþareaDomnului" din Feldioara, comuna Ucea, aprimit un nou slujitor. Duminicã, 25 oc-tombrie, Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºea-nul a sãvârºit aici Sfânta Liturghie, împre-unã cu un sobor de preoþi. În cadrul ei aavut loc ºi slujba de hirotonire întru preota diaconului Adrian Zepa, numit de cu-rând paroh pe seama Parohiei Feldioara.

În cadrul predicii, Preasfinþitul Andreia scos în evidenþã importanþa acestui act alhirotonirii pentru comunitatea satului,subliniind totodatã rolul pastoral ºi mi-sionar ce revine preotului, ajutat în misi-unea lui de credincioºii parohiei. În acelaºitimp l-a încredinþat pe noul paroh de spri-jinul pe care i-l oferã Preasfinþia sa în acti-vitatea pastoralã. Un accent deosebit a fostpus pe slujirea pãrintelui Gheor-ghe Gãitãnaru, care s-a îngrijit printoatã puterea sa de Casa lui Dum-nezeu, deoarece prin truda lui ºi asãtenilor, biserica satului Feldioaraeste pictatã ºi refãcutã.

Pãrintele Adrian Zepa, noulparoh al sãtenilor din Feldioara, s-anãscut în Sibiu, în anul 1976 ºi esteabsolvent al Seminarului Teologic"Simion ªtefan" din Alba Iulia,precum ºi licenþiat al Facultãþii deTeologie Ortodoxã "Andrei ªagu-na" din Sibiu, promoþia 2000.Timp de opt ani a fost profesor dereligie, iar de un an este cãsãtorit cudoamna preoteasã Ileana, tot dinSibiu.

Emoþionaþi în aceastã zi unicãîn viaþa lor, pãrintele ºi doamnapreoteasã pornesc la drum cu en-tuziasm ºi dragoste de a sluji luiDumnezeu ºi comunitãþii încredin-þate. "Lucrarea pastoralã, cu toatenuanþele ei, este principalul obiec-tiv spiritual cu care pornesc ladrum în aceste vremuri zbuciu-mate. Cred cu toate acestea cã sim-pla dorinþã nu e de ajuns, de aceeatrebuie un efort susþinut pentru aaduce Cuvântul lui Dumnezeu însufletul fiecãrui credincios dinparohia Feldioara. Îmi doresc, de

asemenea, ca viaþa mea sã fieconjugatã cu acest cuvânt alMântuitorului: pentru <<ca,vãzând ei faptele voastre celebune, sã mãreascã pe Tatãlvostru cel ceresc>>" (Matei 5, 16), ne-aspus pãrintele Adrian. Programator IT deprofesie, doamna preoteasã ne-a exprimatgândurile cu care porneºte la drum împre-unã cu soþul ei: "Dupã sãvârºirea TaineiHirotoniei, Preasfinþitul Andrei ne-aadresat un cuvânt de încurajare pentrunoul drum pe care am pornit, vorbindu-nedespre rãspunderea ce-o purtãm, dar ºidespre bucuriile duhovniceºti pe care levom avea. Ne-a mai spus, de asemenea, cãrolul preotesei în misiunea preotului estede 45%. Deºi sunt un om "al cifrelor",

logicii ºi raþionalului - prin natura con-strucþiei ºi profesiei mele -, aº dori sã nucuantificãm cu "ochii minþii" aceastãlucrare, ci sã contribuim cu tot sufletul, cutoatã dãruirea, sã ne implicãm întru totulslujirii lui Dumnezeu ºi slujirii aproapelui,spre dobândirea celor de folos ºi spre mân-tuirea sufletelor noastre."

Le dorim ºi noi început bun, credinþãputernicã ºi nãdejde nestrãmutatã în aju-torul Preasfintei Treimi, pentru a împlini opãstorire rodnicã, spre mântuirea lor ºi aenoriaºilor lor. Pr. Adrian Precup

Un nou preot paroh la Feldioara

Sfânta Liturghie a fost oficiatã de cãtrePreasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, Episcopulvicar al Arhiepiscopiei Sibiului, împreunã cuun sobor de 15 preoþi ºi diaconi, iar în cadrulei a avut loc ºi hirotonia întru preot a nouluiparoh. La finalul Sfintei Liturghii, pãrinteleGheorghe Adrian Dan a fost instalat ca preotparoh al comunitãþii din Berivoii Mici,Preasfinþitul Andrei înmânându-i Sfânta

Evanghelie, Sfânta Cruce, precumºi cheile bisericii.

Într-un moment emoþionant,pãrintele Ioan Puia, cel care a fostparoh al satului timp de mai mulþiani, plecat acum sã slujeascã pemeleaguri sibiene, ºi-a luat rãmasbun de la pãstoriþii sãi.

Dupã terminarea slujbei, preoþiiºi mirenii prezenþi au luat parte la oagapã frãþeascã, în incinta cãminu-lui cultural al satului.

Pãrintele Gheorghe Adrian Dans-a nãscut la 1 februarie 1983, în mu-nicipiul Braºov. A absolvit Seminarul"Dumitru Stãniloae" din Braºov - pro-moþia 2003, apoi Facultatea de Teologie"Andrei ªaguna" din Sibiu - promoþia2008 ºi urmeazã în prezent cursurile demasterat din cadrul aceleiaºi facultãþi.Este cãsãtorit cu doamna Nicoleta Dan,

medic endocrinolog rezident. Îi dorim noului pãrinte hirotonit ºi instalat

la Berivoi o activitate pastoralã cât mai rod-nicã în slujba lui Dumnezeu ºi a oamenilor,preoþie curatã, râvnã duhovniceascã, rãbdareºi înþelepciune în împlinirea înaltei misiuniîncredinþate, alãturi de îndemnul din I Timo-tei, cap. 4, v. 5: "Slujba ta fã-o deplin!"

Diac. Claudiu Pãun

Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, Episcopul vicar al Arhiepis-copiei Sibiului, s-a aflat duminicã, 25 octombrie, în mijlocul credin-cioºilor din Feldioara, pentru a hirotoni ºi a instala un nou preotparoh. Comunitatea i-a fost încredinþatã pãrintelui Adrian Zepa, lamai bine de douã luni de la trecerea la cele veºnice a fostului paroh,pãrintele Gheorghe Gãitãnaru.

Nou preot slujitor la parohia Berivoii Mici

De Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâ-torul de Mir, prãznuit la 26 octombrie, a avut loco nouã hirotonie în protopopiatul nostru. La pa-rohia "Sfântul Nicolae" din Berivoii Mici, tânã-rul diacon Gheorghe Adrian Dan a fost hiroto-nit întru preot în mijlocul comunitãþii ºi instalatapoi ca preot slujitor pe seama acestei parohii.

BISERICA SFÂNTULUI MOISEMÃCINIC. Suntem în întârziere, însãnu se poate sã renunþãm chiar laSibiel. Când coborâm din autocar,ºoferul ne atenþioneazã: "O jumãtatede orã!" Grãbim pasul ºi ne oprim înfaþa bisericii, pe care ne-o deschideo doamnã extrem de binevoitoare.Intrãm în tãcere ºi ne închinãm, rândpe rând, în timp ce o altã doamnã,custodele muzeului, începe sã ne vorbeas-cã cu dãruire despre istoria lãcaºului de cult.Datând din 1765, biserica "Sf. Treime"este împodobitã cu o picturã extrem de va-loroasã, restauratã, dupã ce a fost ascunsãmultã vreme sub cinci straturi de var. Dinpãcate arhitectura locaºului a suferit întimp ºi modificãri, care au distrus scene deo mare valoare. Nu îmi pot lua ochii de lao icoanã mare, aºezatã în faþa altarului:Sfinþii Mãrturisitori, Preoþii Ioan din Galeººi Moise Mãcinic din Sibiel. PãrinteleMoise a slujit chiar în aceastã bisericã…

MIJLOC DE PÃSTRARE A IDENTITÃÞIIORTODOXE. Mã îndrept emoþionatã, înurma celorlalþi pelerini, cãtre muzeu. Mãstrecor cât mai aproape de ghid, sã nu scapnicio informaþie. Pictarea icoanelor pe sti-clã s-a rãspândit în Transilvania datoritãminunii petrecute la Mãnãstirea Nicula.Dupã ce Maica Domnului dintr-o icoanã aplâns timp de 26 de zile, pelerinii careveneau aici doreau sã îºi procure o copiepe care sã o ducã acasã, ducând astfel la odezvoltare a meºteºugului în zonã.

Rãspândirea icoanelor pe sticlã areînsã ºi un motiv naþional. Românii arde-leni, aflaþi timp de sute de ani sub stãpâ-nire strãinã, au fost mereu supuºi încer-cãrilor de schimbare a credinþei ortodoxe.Au suferit mai întâi presiuni insistente decalvinizare, apoi de catolicizare. În con-diþiile în care nu aveau episcopi ortodocºi,erau izolaþi la sat, fãrã acces la studiu saucomerþ, ei au gãsit în icoana pe sticlã unuldintre cele mai eficiente moduri de a-ºipãstra identitatea ortodoxã.

Icoanele pe sticlã s-au rãspândit în în-treaga Transilvanie, dând naºtere ºi la altecentre de producþie, bine reprezentate înmuzeul de la Sibiel: Valea Mureºului, Fã-gãraº, Cârþiºoara, Braºov, Sebeº-Alba, Mãr-ginimea Sibiului. Meºteºugul se rãspân-

deºte înmulte familii de þãrani,

care creau în casele lor adevãrate labora-toare de picturã, implicând întreaga fami-lie. Marea lor majoritate erau þãrani ano-nimi, care învãþau arta din experienþã, pic-tau pentru alþi þãrani, iar pictura nu eraocupaþia lor principalã.

Icoana pe sticlã a devenit astfel unmod de rezistenþã în credinþa ortodoxã apãrinþilor ºi strãmoºilor. Ea îl aducea încasa þãranului pe Dumnezeu, pe MaicaDomnului ºi pe sfinþii Lui, sprijin puternicîn viaþa asupritã. În icoana pe sticlã þãra-nul ºi-a pus tot sufletului lui: credinþa orto-doxã, dar ºi elemente materiale sau nemul-þumiri sociale. Astfel apar sfinþi în costumpopular românesc, tricolorul sau personajenegative (ca bogatul din pilda sãraculuiLazãr ºi a bogatului nemilostiv) îmbrãcateîn hainele asupritorilor unguri.

MUZEUL "PR. ZOSIM OANCEA". Pãrin-tele Zosim Oancea a ajuns la Sibielîn 1964, la 53 de ani, dupã 15 ani deînchisoare ºi muncã forþatã în lagã-rele comuniste. Primul lucru pe careîl face noul paroh este scoaterea la lu-minã a picturii despre care intuieºtecã este ascunsã sub straturile de var,lucrare care, împreunã cu restaurareabisericii, întãreºte dragostea ºi cola-borarea dintre preot ºi enoriaºii sãi.Astfel, pãrintele Zosim, dupã ce ob-servã în casele sibielenilor multe ope-re de artã pictate pe sticlã, reuºeºtesã îi convingã: "Icoana e frumoasãîn casã, dar o vezi numai tu. Pu-

nând-o în muzeu, o vede o lumeîntreagã ºi se aratã tuturor pute-rea de creaþie a poporului nostru."

Acesta este începutul muzeului de laSibiel care, sub pretextul "operei de cul-turã", era de fapt o mãrturisire a credinþeiortodoxe în vremea unei alte asupriri, ceacomunistã. În urma luptei de convingerepurtatã din casã în casã, pãrintele Zosimreuºeºte sã adune un mic tezaur de 150-200 icoane pe sticlã, unele recuperate dinpoduri sau chiar sparte (restaurate cu aju-torul a douã maici retrase la Sibiel), tezauradãpostit la început într-o magazie vechetransformatã în muzeu.

Astfel, dintr-un sat mic, uitat de lume,Sibielul ajunge o localitate cunoscutã maiîntâi în Europa, ºi apoi în întreaga lume,pentru colecþia unicã de icoane pe sticlã.În timp aceasta ajunge la 600 de piese, iarîntre 1976 ºi 1983 se ridicã un nou sediu,care este ºi cel actual. Aceastã lucrare, im-posibil de imaginat pentru perioada comu-nistã, se datoreazã Pãrintelui Zosim Oan-cea, un om de excepþie, trecut la Domnulîn 2005 ºi îngropat între bisericã ºi muzeulcare astãzi îi poartã numele.

RETRÃIRE PRIN LECTURÃ. Pãtrunºi deistoria locului, nu ne îndurãm sã ne desprin-dem de ea; însã vocea ºoferului ne sunã dinnou în gând: o jumãtate de orã. Mã uit laceas: incursiunea în viaþa strãmoºilor noºtri,care socoteau mai de preþ credinþa orto-doxã decât libertatea socialã sau bunãstareamaterialã, a durat mai bine de o orã. Plecãmaproape alergând ºi speriaþi de suneteledisperate de claxon ale ºoferului. Mã bucurînsã cã am la mine cartea unui om deose-bit, Giovanni Ruggeri, un italian îndrãgos-tit de România, care a popularizat minuneade la Sibiel printre strãini, dar ºi printre româ-nii necunoscãtori ai þãrii lor. Lectura mãajutã sã replonjez în povestea fantasticã aacestui loc binecuvântat de Dumnezeu,dar ºi de oameni. Natalia Corlean

8 Jurnal de pelerin

SSuufflleett ººii iissttoorriiee ppee ssttiiccllãã,, llaa SSiibbiieell

CMYK

O zi minunatã de octombrie, perfectã pentru un pelerinaj la Prislop. Pentru cãe o ieºire aºteptatã de unii dintre pelerini de câþiva ani, ne-am propus sã vedem câtmai multe, aºa cã la întoarcere avem în plan sã intrãm ºi la Sibiel, locul desprecare am auzit ºi citit atât de multe lucruri impresionante.

Cãlãuza pelerinuluiSibielul se aflã la 23 de km de Sibiu. Din

aceastã direcþie, la intrarea în Sãcel aveþi un indi-cator spre stânga, cãtre Muzeul de icoane pe sti-clã. Dupã cca 5 km pe un drum asfaltat foartebun ajungeþi la destinaþie.

"Icoanele pe sticla din Sibiel".Pentru a vã pregãti vizita la Sibiel,de mare ajutor este cartea scrisã cumultã dragoste de domnul GiovanniRuggeri în limba italianã ºi tradusãîn românã, englezã, francezã ºi ger-manã, pe care o puteþi comanda depe site-ul www.sibiel.net.

Mãrturisitori ai Ortodoxiei 9

CMYK

ViaþaNu se ºtie care este data

exactã a naºterii acestui sfânt.Se cunoaºte doar faptul cã s-anãscut în insula Cipru ºi avieþuit foarte simplu. A fostpãstor de oi, s-a cãsãtorit ºi aavut o fiicã - Irina - care a trãitîn feciorie întreaga viaþã.Dupã ce i-a murit soþia, da-toritã vieþii sfinte pe care atrãit-o, a fost ales episcop încetatea Trimitundei, situatã înapropierea cetãþii Salamina.El a primit de la Dumnezeudarul facerii de minuni, prin-tre primele sale minuni fiindcea a prefacerii unui ºarpe înaur, pentru a ajuta un omsãrac în nevoile sale. Apoi, a adusdin nou aurul în starea iniþialã ºi l-afãcut ºarpe.

În timpul persecuþiilor din vre-mea împãratului roman Maximilian-Galeriu, Sfântul Spiridon a fost prinsºi a suferit mucenicia, deoarece l-amãrturisit pe Hristos: i-au scos o-chiul drept, i-au tãiat pulpa stângã ºia fost întemniþat.

Explicarea Sfintei Treimicu ajutorul unei cãrãmizi

Chiar dacã Sfântul Spiridon nuavea studii teologice, el a trãit teolo-gia ca stare de existenþã, aºa cum defineapãrintele Sofronie Saharov cunoaºterea luiDumnezeu. De aceea, a putut explica cuatâta simplitate ºi claritate - în acelaºi timp- unitatea ºi diversitatea Sfintei Treimi.Astfel, el a demonstrat cu ajutorul uneibucãþi de cãrãmidã cã aceasta este com-pusã din trei elemente: apã, foc ºi pãmânt.La fel, Sfânta Treime este o fiinþã în treiipostasuri: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt. Înmomentul în care Sfântul explica aceastãdogmã (credinþã) ortodoxã, s-a întâmplat o

minune:pe partea

de deasupra cãrãmizii s-a aprins focul, iardin partea de dedesubt a început sã curgãapã.

Sfânt “cãlãtor” Sfântul a adormit întru Domnul în anul

348 ºi a fost îngropat în biserica SfinþilorApostoli din Trimitunda. Ca urmare a ocu-pãrii insulei Cipru de saracini, trupul Sfân-tului a fost descoperit întreg ºi binemirosi-tor. El a fost dus la Constantinopol, iar deacolo, în 1453 a fost mutat în Serbia ºi

apoi în insula Corfu. În a-cest loc se gãseºte ºi astãzi.

Moaºtele SfântuluiSpiridon sunt fãcãtoare deminuni. La fel ca ºi ceilalþisfinþi din Marea Ionicã,Sfântul Spiridon este unsfânt viu, el umblã ºi îiajutã pe cei care îi cer aju-torul. Existã mai multedovezi care demonstreazã

cã este un sfânt "cãlãtor":- clericii ºi credincioºii vãd cã, pentru

o perioadã scurtã de timp, lipseºte trupulsãu din raclã;

- când sfântul revine în raclã, trupulsãu este cald ºi prãfuit;

- în fiecare an îi sunt schimbateîncãlþãrile, care sunt uzate ºi impregnatecu praf ºi iarbã. Este ºi motivul principalpentru care Sfântul Spiridon a fost alespatronul cizmarilor;

În timpul procesiunilor religioase,Sfântul Spiridon este purtat în raclã stândîn picioare. Eufemia Toma

Popasul nostru duhovnicesc în Marea Ionicã se vaîncheia în acest numãr cu prezentarea vieþii ºi a personali-tãþii impresionante a altui ierarh fãcãtor de minuni: SfântulSpiridon. Împreunã cu Sfinþii Ierarhi Dionisie din insulaZachintos ºi Gherasim din insula Kefalonia, el este ocroti-torul spaþiului ortodox care este cuprins în aceastã zonãmaritimã a Greciei. Ziua de prãznuire este 12 decembrie.

"Soborului celui dintâi te-ai arãtatapãrãtor ºi de minuni fãcãtor, de Dum-nezeu purtãtorule Spiridoane, pãrin-tele nostru. Pentru aceasta cu femeiacea moartã în groapã tu ai vorbit ºiºarpele în aur l-ai prefãcut. ªi când aicântat tu sfintele rugãciuni, îngeri aiavut împreunã cu tine slujind, prea-sfinþite. Slavã Celui ce te-a preamãritpe tine; slavã Celui ce lucreazã printine tuturor tãmãduiri."

Troparul Sfântului Spiridon

Sfântul Ierarh Spiridon din insula Corfu,fãcãtorul de minuni

Actual

LIBERTATEA - VIS DE COPIL. Eramcopil când, pentru prima datã ridicân-du-mi ochii spre cer, am zãrit zborul linal unui stol de pãsãri ce survolau infini-tul de deasupra mea. Mi-aduc amintecã am fost foarte uimit nu de faptul cãzburau, cã pluteau, ci de faptul cã nuaveau nici un obstacol în faþa lor. Erausus. Erau mult prea sus ca ceva sã lepoatã altera zborul lor jucãuº. A fostpentru prima datã în viaþa mea când,sesizând libertatea de care se bucurau eleacolo, sus, m-am simþit foarte frustrat delipsa libertãþii pe care o aveam aici jos.Acesta cred cã a fost primul meu contactcu conceptul de libertate. Atunci am simþitpentru prima oarã dorinþa de a fi liber.Liber ca ele. Liber ca pãsãrile cerului.

Mai târziu mi-am dat seama cã aceastãdorinþã de libertate nu era doar dezideratulmeu. Toþi cei din jurul meu îºi doreauacelaºi lucru. ªi pãrinþii mei, ºi sora mea,ºi bunicii, ºi prietenii. Toþi îºi doreauaceasta, dar nu o exprimau în cuvinte. Însãtrãdau aceastã poftã de libertate prin revol-ta faþã de tot ceea ce le îngrãdea dorinþa lorde a fi propriii stãpâni. Pãrinþii ºi buniciise revoltau împotriva "sistemului", a poli-ticii care impunea un anumit stil de viaþã.Eu împreunã cu sora mea ne revoltamîmpotriva pãrinþilor, care ne impuneauanumite reguli, ºtiind cã ºi prietenii noºtride o seamã cu noi fac acelaºi lucru.

LIBERTATEA - VISUL UNEI NAÞIUNI.Mi-aduc aminte, de parcã a fost ieri, cumîn Piaþa Libertãþii din Bucureºti, acumaproape 20 de ani, glasul a câtorva zeci demii de oameni de toate vârstele a explodatîntr-un strigãt plin de optimism: "LIBER-TATE! LIBERTATE!" Vã mai aduceþiaminte acel semn cu care se salutau toþiromânii, ridicând douã degete sub for-ma literei "V" care însemna "victorie",adicã am învins? Atunci toþi credeam cãLibertatea a învins.

Trecut-au ani de atunci. ªi nu puþini.Vreo 20. Iar viaþa mi-a demonstrat cã li-bertatea pe care eu o aºteptam a rãmas încontinuare o dorinþã neîmplinitã.

ROADELE LIBERTÃÞII. Da. Suntemliberi acum. Putem sã alegem între maimulte feluri de mâncare, între mai multeþãri în care ne putem face concediile, întremai multe cafenele, baruri de noapte ºi dis-coteci în care sã ne pierdem nopþile. Putemalege chiar ºi ce orientare sexualã sã avem.

Putem alege religia sau cultul unei bisericicare sã satisfacã dorinþele noastre. Putemalege sã fim pãrinþi sau sã luãm viaþacopilului nostru din pântecele mamei prinintermediul avortului sau al anticoncep-þionalelor. ªi aceasta pentru cã SUNTEMLIBERI!

Este tare interesant cum politicile mon-diale actuale încearcã sã ne inoculeze ide-ea cã fiecare dintre noi suntem "liberi" sãtrãim “aºa cum vrem”. Se fac eforturi dis-perate ca minoritãþile de tot felul: sexuale,religioase, etnice etc. sã aibã nu numaidrepturi depline pentru a fi acceptate detoþi ceilalþi, dar se încearcã impunerea lorca fiind modele bune de urmat pentru toþicei care în mod "liber" vor sã adere la ele.

CE ESTE DE FAPT LIBERTATEA? Mãîntreb însã: ceea ce avem acum se poatenumi libertate? Ca sã putem rãspunde tre-buie sã înþelegem ce este libertatea în pri-mul rând. Nu vreau sã mã folosesc destudiile filosofice care explicã conceptul întermeni filosofici. Nu acesta este interesulmeu, ci acela de a vã face sã înþelegeþi cãlibertatea este parte din noi. Este un dat alnostru.

Indiferent dacã vrem sau nu sã credem,noi, oamenii, suntem creaþi de Dumnezeudupã chipul Sãu. Adicã Dumnezeu ne-adãruit sentimentul, raþiunea, voinþa, iarpeste toate acestea a aºezat ca o cununãLIBERTATEA. Aºa se face cã noi suntemoameni, ºi nu simpli roboþei de care Dum-nezeu dispune. Aceastã libertate din noi nedã dreptul sã alegem: sã iubim sau sãurâm, sã cugetãm la lucrurile pozitive saula cele negative, ne dã dreptul sã alegemdacã vrem sau nu sã fim asemenea Celuicare ne-a creat. Cu alte cuvinte aceastã li-bertate este un fel de putere prin care noidecidem ce sã facem cu viaþa noastrã.Libertatea ne dã astfel sentimentul cã sun-tem propriii stãpâni.

Vreau însã sã spun un lucru celor care

considerã libertatea ca fiind undrept prin care pot alege tot ceeace vor: dacã "libertatea" voastrã

vã îndeamnã sã alegeþi doar plãcerilelumii acesteia, sã ºtiþi cã nu sunteþiliberi, ci sunteþi robi. Robi sau sclavi aidorinþelor voastre.

BISERICA ºI LIBERTATEA. Mulþiconsiderã cã Biserica îngrãdeºte liber-tatea de manifestare a personalitãþii lor,înlãnþuindu-i în numeroasele canoane ºilegi, nedându-le posibilitatea de a fi li-beri sã facã ceea ce vor. Acestora lerãspund printr-o întrebare simplã. Voi,

ca pãrinþi sau ca ºi viitori pãrinþi, daþi posi-bilitatea copiilor voºtri sã facã tot ceea ceîºi doresc? Cu siguranþã mulþi vor rãs-punde acum cã îºi vor lãsa copiii sã facãceea ce-ºi doresc. Dar sã nu uite aceºtia cãunii copii, când sunt foarte mici, doresc sãpunã mânuþa pe o plitã fierbinte, doresc sãducã la guriþa lor bãuturi otrãvitoare fãrã sãºtie ce sunt, sau doresc sã facã lucruri caresunt peste puterile lor. Iar dacã li se îngã-duie, dându-li-se libertatea de a face aces-te lucruri, se pot rãni grav sau chiar potmuri. Poate un pãrinte sã accepte aºa ceva?Dacã poate, înseamnã cã acolo în mintealui existã o gravã problemã psihicã. DeciBiserica pune aceste porunci ºi canoane nuspre îngrãdirea libertãþii noastre, ci sprepaza vieþii noastre.

De vreþi sã ºtiþi dacã sunteþi cu ade-vãrat liberi sau nu, raportaþi-vã la acestcuvânt al Sfântului Apostol Pavel: "Undeeste Duhul Domnului, acolo este ºi liber-tatea". Dacã sunteþi în apropierea lui Dum-nezeu credeþi-mã cã sunteþi liberi, dar dacãDumnezeu este undeva departe de voi,toatã "libertatea" pe care credeþi cã o aveþieste de fapt o temniþã a patimilor voastre.

LIBERTATEA NOASTRÃ FÃRÃ DUMNE-ZEU ESTE DE FAPT O CONDAMNARE. Deaceea las cuvintele Sfintei Scripturi sãîncerce sã vã descãtuºeze pseudo-liber-tatea voastrã.

"Deci zicea Iisus cãtre iudeii carecrezuserã în El: Dacã veþi rãmâne în cu-vântul Meu, sunteþi cu adevãrat ucenici aiMei; ºi veþi cunoaºte adevãrul, iar ade-vãrul vã va face liberi." (Ioan 8, 31-32)

"Trãiþi ca oameni liberi, dar nu ca ºicum aþi avea libertatea ca acoperãmântpentru rãutãþile voastre, ci ca fii ai luiDumnezeu." (I Petru 2, 16)

Nu vã lãsaþi condamnaþi de "libertatea"voastrã!

Pr. Iosif Ciolan

10Condamnaþi la "LIBERTATE"

Credinþa nu este magicãMai întâi, Pãrintele a dorit sã ne punã

la inimã câteva idei de bazã, ºi anume: "credinþa noastrã este despovãrã-toare ºi mântuitoare"- "oamenilor, sunteþi fraþi, sã nu vã certaþi!"- "Hristos în mijlocul nostru!" - salut lacare se rãspunde cu: "Este ºi va fi!"

Ne-a atras atenþia asupra faptului cã, îngeneral, oamenii când merg sã cearã opovaþã, întreabã: Ce rugãciune trebuie sãfac ca sã mi se împlineascã cutare lucru?În acest fel noi uitãm cã în fiecare slujbã,la îndemnul preotului: “Pe noi înºine ºitoatã viaþa noastrã lui Hristos Dumnezeu são dãm!” noi rãspundem: “Þie, Doamne!”Deci credinþa autenticã nu se bazeazã peîmplinirea magicã a unei dorinþe prin ros-tirea unei rugãciuni, ci prin încredinþareaîntregii noastre vieþi lui Dumnezeu.

Programul de viaþãPãrintele Teofil ne-a pus din nou în

atenþie programul duhovnicesc pe care îlrecomandã creºtinilor:

"Nu concep un creºtin sã nu meargã labisericã, ºi mai ales un creºtin ortodox sãnu meargã la bisericã în duminici ºi sãrbã-tori, mai ales în duminici la Sfânta Li-turghie. Douã ceasuri pentru Dumnezeu,dacã cred în Dumnezeu, nu e prea mult. ªidacã nu le gãseºti, cele douã ceasuri pen-tru Dumnezeu pe sãptãmânã, sã ºtii cã nuai Dumnezeu. Sã nu te mai numeri la cre-dincioºi, cã nu eºti credincios."

"Cine poate începe ziua fãrã Dumne-zeu ºi o poate sfârºi fãrã Dumnezeu, în-seamnã cã nu îºi dã seama de raportul luicu Dumnezeu. Dacã crezi în Dumnezeu,sã ºtii cã Dumnezeu nu poate fi neglijat.Dacã Îl neglijezi, sã ºtii cã nu Îl ai."

"Ca sã þi se îmbogãþeascã mintea cugânduri bune, pentru cã mintea omului eca o moarã, zic pãrinþii, ºi ce bagi pemoarã aceea macinã moara. Dacã bagi pemoarã gânduri bune, bune macinã, dacãbagi pe moarã gânduri rele, rele macinã. ªiatunci, ca sã-þi înmulþeºti gândurile bune,trebuie neapãrat sã ai un izvor de gânduribune, pentru cã zice Domnul Hristos cã:"Din prisosinþa inimii grãieºte gura", saucã: "Din inima omului purced gândurilecele rele". Deci, întâi gândurile cele rele.Ca sã purceadã gândurile cele bune trebuiesã bagi în minte gânduri bune ºi acestease pot gãsi în Noul Testament, în Biblie îngeneral, în slujbele Bisericii, în cãrþile deînvãþãturi duhovniceºti, cum e Filocalia,

Patericul ºi alte cãrþi cum ar fi Rãzboiulnevãzut, Paza celor cinci simþuri.

Paza minþii se face prin rugãciunea detoatã vremea, adicã prin repetarea rugã-ciunii "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul luiDumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãto-sul!" Se pot spune ºi alte rugãciuni:

"Doamne Iisuse Hristoase, miluieº-te-ne pe noi ºi lumea Ta!";

"Mãrire Þie, Doamne, mãrire Þie!";"Mare eºti, Doamne, ºi minunate sunt

lucrurile Tale ºi niciun cuvânt nu-i de-ajuns spre lauda minunilor Tale!";

"Nãdejdea mea este Tatãl, scãparea meaeste Fiul, acoperãmântul meu este DuhulSfânt, Treime Sfântã mãrire Þie!";

"Doamne, Dumnezeul nostru, cât deminunat este numele Tãu în tot pãmântul!";

"Doamne, dã-ne mai multã credinþã!"Ne putem formula ºi noi niºte rugã-

ciuni pe care sã le repetãm; important estesã fie mintea angajatã în rugãciune, ca sãdisparã gândurile care nu sunt potrivite curugãciunea, gândurile rele, pentru cã toateale omului pornesc de la gândul omului,aºa cã înmulþirea gândurilor bune estetemei ºi de cuvinte bune ºi de fapte bune.Dacã ne disciplinãm mintea, ne disci-plinãm ºi viaþa.

În Biserica Ortodoxã toate sunt egale.Postul este obligatoriu, numai cã nu-l potface toþi, dar cei care nu pot sã posteascãtrebuie sã ºtie cã o datorie nu ºi-oîmplinesc ºi trebuie sã gãseascã modali-tatea sã facã altceva în loc de postul pecare nu-l pot þine.

Postul este mai mult decât un regimalimentar, însã în principal cuprinde regi-mul alimentar. Nu se poate un post fãrãmâncare de post. Bineînþeles cã postul esteºi post de la toate lucrurile desfãtãtoare ºimai ales de la cele care nu se potrivesc cuceea ce ºtim noi cã vrea Dumnezeu. Dar înprincipal e vorba de hrana pe care o fo-losim în fiecare zi. Postul ne ajutã la disci-plinarea trupului, la potolirea pornirilor dedesfrânare, ne ajutã în general la domo-lirea energiilor fizice ºi ne ajutã în acelaºitimp la încadrarea într-o disciplinã aBisericii. Cine posteºte e nãdejde sã facã ºialte lucruri bune, pe când cineva care nuposteºte nu-i sigur cã se poate încadra laaltceva dintr-o orânduialã a Bisericii.

RecomandãrilePãrintelui Arsenie

La acest program, care constituie bazavieþii unui creºtin, Pãrintele Teofil a adãu-gat alte cinci recomandãri, ale PãrinteluiArsenie Boca:1. Oxigen - sã trãieºti în aer cât mai curat.2. Glicogen - sã ai o hranã echilibratã,nici prea multã, nici prea puþinã.3. Somn - Pãrintele Arsenie recomandacel puþin 6 ore de somn continuu într-o zi.4. Sã-þi pãstrezi hormonii - sã nu faci ri-sipã de energie sexualã; abuzurile pot dãrâma.5. Sã ai concepþie de viaþã creºtinã -adicã sã nu umbli dupã alte concepþii deviaþã: yoga, zen etc.

A consemnat Natalia Corlean

Testamentul Pãrintelui TeofilViaþa în Hristos 11

La sãrbãtorirea Izvorului Tãmãduirii, cel de-al doilea hram al MãnãstiriiBrâncoveanu - Sâmbãta de Sus, Pãrintele Teofil ne-a spus cã îºi va rosti predicarãspunzând la întrebarea: "Ce aþi spune oamenilor, dacã aceasta ar fi ultimapredicã?" Ne-am înfiorat atunci, încercând sã întipãrim bine în inimã cuvintele cuvaloare de testament, neºtiind cã Pãrintele îºi simþea tainic plecarea la Domnul.Acum, la ceas de despãrþire vremelnicã, credem cã ne este de folos sã rememorãmaceastã sintezã a cuvintelor sale, propovãduite de-a lungul anilor.

1. Sã mergi la bisericã în zilelede duminicã ºi sãrbãtoare.

3. Sã citeºti în fiecare zi douãcapitole din Noul Testament.

5. În zilele de post sãmãnânci mâncare de post.

4. Sã îþi pãzeºti mintea degândurile rele

2. Sã te rogi dimineaþa,seara ºi la masã.

SSffâânnttuull NNiiccoollaaee,,pprriieetteennuull ccooppiiiilloorr

La începutul lunii decembrie îl sãrbãtorim pe Sfântul IerarhNicolae, fãcãtorul de minuni. De mic, Sfântul Nicoale s-aadâncit în rugãciune, post ºi învãþãturi sfinte, fiind îndrumat pecalea credinþei de pãrinþii lui. O rudã apropiatã, care era epis-cop, vãzând dragostea lui Nicolae faþã de Dumnezeu, l-a luatalãturi de el ºi, la vremea potrivitã, l-a sfinþit preot. Dupã untimp, el a fost ales arhiepiscop al cetãþii Mira Lichiei. SfântulNicolae s-a strãduit mult sã placã lui Dumnezeu prin viaþa saduhovniceascã, fapt pentru care Dumnezeu i-a dat darul de aface minuni.

Din faptele ºi minunile sale, vedem cã Sfântul Nicolae esteplin de blândeþe, bunãtate, milostenie ºi dragoste, în special faþãde cei nevoiaºi. Toatã averea moºtenitã de la pãrinþi a împãr-þit-o sãracilor. De asemenea, Sfântul Nicolae obiºnuia sã-i ajutepe oamenii sãraci fãrã ca aceºtia sã ºtie cine i-a ajutat. Dacã eradescoperit de cineva, Sfântul Nicolae se ruga de acesta sã nuspunã cuiva, ci mai degrabã sã mulþumeascã lui Dumnezeu.

"Moº Nicolae", despre care se vorbeºte astãzi, este de faptSfântul Nicolae, în amintirea cãruia creºtinii fac daruri de ziualui. Sfântul Nicolae este prietenul copiilor ºi al sãracilor, pecare îi iubeºte mult. Pentru a-l ajuta pe sfântul, fiþi ºi voi aju-toarele lui. Ajutaþi pe cineva care are nevoie, un coleg de clasãsau un vecin bãtrân, faceþi mici cadouri pentru cei apropiaþi, casã le faceþi o bucurie. De câte ori faceþi o faptã bunã gândiþi-vãla Sfântul Nicolae ºi rugaþi-vã lui: "Sfinte Pãrinte Nicolae,roagã-te lui Dumnezeu pentru noi!" Astfel, Sfântul Nicolae vaavea mereu grijã de voi, ca un prieten bun.

CMYK

1. Cea mai mare cinste pe care oputem aduce sfinþilor este aceea

de a le urma faptele ºi credinþa. Co-lorând icoana Sfântului Nicolae,încercaþi sã vã gândiþi la cineva pecare sã-l ajutaþi, fãrã ca acesta sã ºtiecine l-a ajutat. Dacã aflã, procedaþi caSfântul Nicolae: rugaþi-l sã nu spunãaltora ºi îndemnaþi-l sã-I mulþu-

meascã lui Dumnezeu.2. Împreunã cu pãrinþii voºtri,duceþi la bisericã daruri în cinstea

Sfântului Nicolae pe care, apoi, le pu-teþi împãrþi sãracilor: pâine, grâu, vinºi ulei, la Vecernia din ajun; colivã,cozonac sau fructe, la Sfânta Liturghie.

Anul acesta sãrbãtoarea SfântuluiNicolae cade duminica. Pregãtiþi-vã pen-tru ea întreaga sãptãmânã, creând încãminul dumneavoastrã o atmosferã spe-cialã. Împodobiþi casa împreunã cu copiii.Aºezaþi icoana cu Sfântul Nicolae într-unloc special, cu o candelã. Încurajaþi copiii sã creeze mici cadourifãcute de ei pentru ceilalþi membri ai fa-miliei.Citiþi viaþa sfântului ºi lecturaþi înfiecare searã din cartea "Noi minuni aleSfântului Nicolae", apãrutã la edituraSophia. Puneþi accentul pe bunãtatea ºi ge-nerozitatea sfântului ºi încurajaþi copiii caîn aceastã sãptãmânã sã facã fapte de

milostenie: sã ajute un vecin, un coleg,bunicii etc, animaþi de ideea cã sunt aju-toarele Sfântului Nicolae.Pregãtiþi împreunã cu copiii turtãdulce tãiatã în diverse forme (brãduþi,steluþe), dar ºi sub formã de "Moº Nico-lae", pentru a le dãrui altora, urmândexemplul de generozitate al sfântului.În seara de ajun participaþi la Vecer-nie, dupã care ar fi frumos sã vã spovediþicu toþii. Luaþi o cinã specialã, în familie.Povestiþi cu copiii despre viaþa sfântului ºirememoraþi din minunile sãvârºite.În ziua praznicului participaþi la Sf.Liturghie. Cea mai mare bucurie pe carei-o puteþi face Sfântului Nicolae de ziualui este sã primiþi toþi, copii ºi pãrinþi, Sf.Împãrtãºanie, pentru a fi una în Hristos.

AAccttiivviittããþþiipprraaccttiiccee

Paginã realizatã de Pr. Ion Tãrcuþãºi Natalia Corlean

Colþul pãrinþilor

CMYK

Fii tânãr cu Hristos 13Credinþã unitã cu iubire

La tinereþe omul e propriu pentru iubire, însã demulte ori e propriu pentru o iubire egoistã. Trebuie sãavem iubirea aºa cum o are în consideraþie Dumnezeu,adicã, o iubire care ne fericeºte ºi o iubire care feri-ceºte pe cei din jurul nostru. Eu mã bucur de aceastãîntâlnire, de faptul ca aþi petrecut câteva zile la mãnãs-tire, mã bucur ca aþi luat parte la sfintele slujbe cu noi,mã bucur de aceia dintre voi care v-aþi spovedit, mãbucur de preocupãrile pe care le aveþi, dar vã atragatenþia: Dumnezeu trebuie sã fie pe primul loc în viaþanoastrã, pe primul plan al existenþei noastre, întâi eDumnezeu ºi apoi omul, Dumnezeu trebuie sã fie peprimul loc în inima noastrã; dacã nu-i pe primul loc,nu-i pe locul care I se cuvine. Credinþa în Dumnezeueste o credinþã despovãrãtoare, o credinþã care ne ajutãsã ocolim lucrurile rele; credinþa trebuie sã fie unitã cuiubirea, sã fie lucrãtoare în iubire, dupã cuvântul: de aºavea credinþã atât de multã, încât sã mut ºi munþii,dacã nu am iubire, nimic nu sunt, n-am nicio valoare.

"Întotdeauna mi-au plãcut tinerii"Tinereþea are ceva al ei, ceva ce-þi place, ceva ce te odihneºte. Mie

întotdeauna mi-au plãcut tinerii, ºi la tinereþe ºi la bãtrâneþe, ºi-mi plac ºiacum. Da' sã ºtiþi, eu spun aºa cu toatã inima! De ce? Pentru cã tânãrul emodelabil, bãtrânu-i þeapãn, nu mai ai ce face cu el, a ajuns ce-a ajuns, estece este ºi Doamne-ajutã! Stai de vorbã cu el ºi tot aia þi-o spune ºi primaoarã ºi a zecea oarã! Pe când un tânãr zice: "Domnule, dacã o avea drep-tate? Ia sã vãd eu, mã mai gândesc…" Îi spui: "Mãi frate, uite, n-are ni-ciun rost sã te duci la discotecã, numai te-ntuneci acolo, te pãtezi cu totfelul de pãcate, te agiþi ºi te exciþi… Ce rost are sã te duci acolo ºi sã aduciîn bisericã ce ai vãzut acolo?" Pentru cã realitatea asta este, omul duce înel ce a acumulat. Aºa-i omul, produsul societãþii în care trãieºte. ªi maiales dacã-ºi alege el niºte lucruri negative ºi trãieºte negativ.

Zice unul cãtre mine: "Pãrinte, dumneavoastrã ziceþi sã mã duc la bise-ricã, dar dumneavoastrã nu vã puteþi închipui ce duc eu în bisericã înmintea mea". ªi eu am zis sã se ducã; cu alea cu tot, sã se ducã în biseri-cã. De ce? Pentru cã prin Bisericã e rezolvare. Fãrã Bisericã nu existãrezolvare. Fãrã Domnul Hristos nu existã mântuire, mântuirea nu ne-orealizãm noi, cã zicem: "no, lasã, cã mã silesc eu” sau "mã silesc eu maitârziu, ºi-oi face-o". Mântuirea este un lucru pe care îl realizeazã omul

împreunã cu Domnul Hristos; fãrãDomnul Hristos nu existã mân-tuirea! Aºa cã e de foarte mare im-portanþã ca omul sã se lase modelat.Omul la tinereþe e în aºa fel fãcut,încât sã se lase modelat. Nu opuneatâta rezistenþã ca un om care e for-mat pe niºte idei, pe niºte convin-geri, pentru cã ideile îl structureazãpe om. Adicã nu-i numai aºa, cãlasã cã mi-a trecut o idee prin minteºi lasã, cã vine alta - nu! Ci o ideecare se statorniceºte primeºte înconºtiinþã aprobare, se creeazã sen-timente pentru ideea respectivã ºi seajunge la niºte structuri.

Cea mai frumoasãpodoabã a tânãrului

Mitropolitul Bãlan avea o vorbã fainã: "Ceamai frumoasã podoabã a unui tânãr este inimacuratã ºi mintea treazã". Sã ºtiþi cã inima se mur-dãreºte ºi ea. Cu ce se murdãreºte? Cu gândurimurdare, cu imagini murdare, cu fapte murdare.

Toate acestea se înscriu în noi. Suntem ce am devenit. Dacãinima-i curatã, intrã în ea Domnul Hristos. Când intrã DomnulHristos în noi? Când îi facem loc, când scoatem murdãriile dinnoi, pentru cã nu poate intra în loc spurcat.

Tinerii sunt mai aproape de fericireTinerii, prin structura lor, prin felul de a se angaja în anumite acþiuni, sunt mai

aproape de fericire, sunt mai aproape de realizãri care sã le dea mulþumire ºi feri-cire. ªi tinerii mai sunt cumva fericiþi, în sensul cã nu au un trecut lung care sã fiepãtat de gânduri rele, de fapte necuviincioase, de vorbe nelalocul lor, pentru cãtinereþea este mai aproape de copilãrie, iar copilãria este într-un fel idealul creºti-nului. Nu în sensul sã rãmânem la copilãrie ca fazã de început, ci în înþelesul sã nemenþinem în sfera copilãriei în ceea ce priveºte seninãtatea, nerãutatea sau rãutateafãrã duratã ºi în ceea ce priveºte nevinovãþia câtã este în copilãrie.

Un om în vârstã nu se maipoate schimba

Mijlocul pentru a ajunge "bãtrâneþi fericite" este, în primulrând, tinereþe cinstitã.

Tinereþea omului începe cu un fel de tendinþã de indepen-denþã, iar când începe sã se contureze cumva altfel, se fac niºteschimbãri în existenþa omului; numai cã schimbãrile acesteasunt de puþin timp, nu s-au statornicit în timp îndelungat, ca încazul bãtrâneþii. De ce? Un om în vârstã nu mai poate fi schim-bat ºi nu se mai poate schimba nici el însuºi. De ce? Pentru cã ela devenit ºi devenirea aceasta s-a fãcut timp îndelungat ºi omula ajuns sã fie format aºa ºi nu mai poþi sã scoþi din el unul nou.

„Sã ai luminã în suflet!“Când m-am dus eu la Mitropolitul Nicolae Bãlan sã primesc

binecuvântarea pentru Teologie, mi-a spus sã am luminã însuflet. A aflat cã sunt fãrã luminã fizicã ºi a zis: "Sã ai luminã însuflet". Asta e ceea ce dorim noi, mai ales tinerilor. Pentru cãdacã ai luminã, mai ales la tinereþe, poþi avea pânã la sfârºit ºipânã în veºnicie. ªi dacã n-o ai la tinereþe, nu-i sigur cã o poþidobândi dupã aceea.

14 Catehism pe înþelesul tuturor

Cel de-al zecelea articol din Simbolulcredinþei este: "Mãrturisesc un Botez spreiertarea pãcatelor". Prin aceste cuvinte noimãrturisim credinþa în lucrarea sfinþitoarepe care o face Dumnezeu în Bisericã prinSfintele Taine. Chiar dacã amintim doar pri-ma din cele ºapte Sfinte Taine, Sfânta Tainãa Botezului este poarta de intrare în creº-tinism ºi dacã mãrturisim credinþa noastrãîn puterea acestei Taine, atunci implicitmãrturisim puterea revãrsatã de Dumne-zeu asupra primitorilor tuturor Tainelor.

Sfintele Taine ale BisericiiNumim Sfinte Taine slujbele Bisericii

prin care se dã credincioºilor harul celnevãzut al lui Dumnezeu. Spre deosebirede celelalte sfinte slujbe, Tainele au fostinstituite de Însuºi Domnul Iisus Hristos.Iar prin harul dumnezeiesc înþelegem pu-terea sau energia necreatã revãrsatã asupracredinciosului sau credincioºilor pentrucare se sãvârºeºte acea Sfântã Tainã.Scopul primirii acestui har dumnezeiesc

este mântuirea ºi îndumnezeirea credin-ciosului. Sfintele Taine sunt în numãr de ºapte: 1. Botezul2. Ungerea cu Sfântul Mir (sau Mirungerea)3. Euharistia (sau Împãrtãºania)4. Spovedania (sau Mãrturisirea)5. Preoþia6. Cununia 7. Maslul

Sãvârºitorii vãzuþi ai SfintelorTaine sunt clericii

Mântuitorul a lãsat Sfintele TaineBisericii Sale, cei care le sãvârºeau fiindApostolii Sãi. Astãzi sãvârºirea Tainelorpentru credincioºi e realizatã de urmaºiiApostolilor: episcopii ºi preoþii. Episcopulare dreptul sã sãvârºeascã toate Tainele,iar preotul poate sã le sãvârºeascã pe toate,ca trimis al episcopului, în afarã de TainaHirotoniei. Diaconul este ajutor al epis-copului sau al preotului la sfintele slujbe ºinu are dreptul de a sluji singur, dar în caz

de mare nevoie el poate sã sãvârºeascãTaina Botezului, însã numai dacã celnebotezat este în pericol de moarte. În ast-fel de cazuri extreme Botezul poate fisãvârºit de orice creºtin ortodox, prin afun-darea sau stropirea cu apã curatã de trei oriºi rostindu-se cuvintele: Se boteazã robul(roaba) lui Dumnezeu … (numele), înnumele Tatãlui, Amin ºi al Fiului, Aminºi al Sfântului Duh, Amin, acum ºi puru-rea ºi în vecii vecilor. Amin. Dacã celbotezat va supravieþui pericolului dincauza cãruia s-a fãcut Botezul de necesi-tate, atunci pãrinþii celui nou botezat suntdatori sã-l înºtiinþeze pe preot pentru asãvârºi dupã rânduiala Bisericii slujbaBotezului pânã la sfârºit.

Sãvârºitorul nevãzut alTainelor e Iisus Hristos

Episcopii ºi preoþii sunt sãvârºitoriiSfintelor Taine, ei fãcând toate gesturile ºiactele sfinte dupã rânduiala Bisericii, însãSãvârºitorul tainic, Care le sfinþeºte pe toa-te în chip nevãzut, este Însuºi DomnulIisus Hristos. De aceea lucrarea sfinþitoarea Tainelor nu este legatã de vrednicia saunevrednicia sãvârºitorului vãzut, care estepreotul, ci de puterea dumnezeiascã aMântuitorului, Sãvârºitorul nevãzut alTainei. Pr. Ovidiu Bostan

Dupã ce am parcurs împreunã articolele despre Sfânta Treime (art. 1-8) ºidespre Bisericã (art. 9), în acest numãr vom vorbi despre Sfintele Taine (art. 10)iar în numãrul urmãtor, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom încheia parcurgereaCrezului vorbind despre credinþa noastrã în viaþa veºnicã (art. 11-12).

Cuvintele acestea, adresate lui Iair ºi rãmaseîn cuprinsul Sfintei Evanghelii, ne sunt adresatede fapt ºi nouã, ºi mai ales ne sunt adresate ºinouã când ajungem în împrejurãri grele, înîmprejurãri de verificare, de cercetare de noiînºine. Credinþa noastrã - am spus de multe ori -

este o credinþã despovãrãtoare. Ce înseamnã asta? Înseamnã cãcineva care are credinþã în Domnul Hristos are liniºte sufleteascã,are bucurie, are mângâiere, are din credinþã curaj, are îndrãznealãîn faþa necazurilor; cineva care are credinþã în Hristos n-are nicio-datã pricinã sã se teamã, ci are întotdeauna pricinã sã fie încre-dinþat cã Domnul nostru Iisus Hristos îi stã întru ajutor.

Noi nu ºtim care e planul Mântuitorului cu fiecare dintre noi,dar ºtim cã credinþa noastrã ne lipeºte de Domnul Hristos ºi cã numai suntem singuri în lumea aceasta. Teama e semn de necre-dinþã, frica e semn de necredinþã, îngrijorarea e semn de necre-dinþã, neliniºtea sufleteascã, de orice fel ar fi, e semn cã nu avemcredinþã.

ªtim cã odatã, pe când ucenicii cãlãtoreau pe mare împreunãcu Domnul Hristos, s-a stârnit o furtunã ºi ucenicii au intrat ºi eiîn neliniºte, în groazã. Domnul Hristos dormea ºi L-au trezit ºiI-au zis: "Doamne, mântuieºte-ne, cã pierim". Atunci Domnul

Hristos a zis cãtre ucenici: "De ce vã este fricã, puþin-credin-cioºilor?”, iar apoi a certat vântul ºi marea ºi s-a fãcut liniºte.

Când Domnul Hristos le-a spus ucenicilor "Unde vã este cre-dinþa?" (Lc. 8, 25) a avut în vedere o împrejurare grea, nu o îm-prejurare uºoarã, aºa cã Domnul Hristos vrea sã avem credinþã ºiîn împrejurãri grele. E uºor sã zici cã ai credinþã când nu te întâm-pinã nimic rãu, când toate merg uºor, când ºi cu credinþã ºi fãrãcredinþã tot aºa ar fi, dar sã ai credinþã în împrejurãri grele, înîmprejurãri de margine, sã ai credinþã în împrejurãri în care alþiise tem ºi tu sã nu te temi, aceasta este un dar de la Dumnezeu.

Cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt tot atât devii ºi trebuie sã fie tot atât de lucrãtoare cum au fost în vremeacând Domnul Hristos le-a rostit. I-a zis Domnul Hristos lui Iair:"Nu te teme… ", ne spune ºi nouã "nu te teme", fiecãruia dintrenoi ne spune "nu te teme". I-a spus lui Iair "crede numai", adicãstãruie în credinþã, nu te clinti din credinþã "ºi se va mântui…"Sunt cuvinte pe care ni le spune ºi nouã.

Am zis cã noi nu ºtim planurile lui Dumnezeu cu noi, darºtim cã Domnul Hristos ne este favorabil, cã este pentru noi, cãne ajutã, cã ne întãreºte în împrejurãri grele, cã ne scapã deîmprejurãri pe care noi nu le putem ocoli. De aceea, credinþanoastrã e despovãrãtoare, credinþa noastrã e mântuitoare. Ceînseamnã mântuire? Mântuire înseamnã eliberare, despovãrare,ºi dacã zicem cã credinþa ne mântuieºte, zicem în acelaºi timp ºicã credinþa ne despovãreazã.

Pãrintele Teofil Pãrãian

Simbolul de credinþã (X)

"Nu te teme, crede numai ºi se va mântui fiica ta" (Luca 8, 50)

"Credinþa noastrã ne lipeºte de Domnul Hristos ºi nu mai suntem singuri în lumea aceasta"

Timpul postului, al pocãinþei ºi al rugãciuni-lor intense dinaintea marilor sãrbãtori este un timpal rãscumpãrãrilor, al înnoirii ºi al sfinþeniei vieþii.Într-o vreme în care libertatea este înþeleasã foarteadesea cu rãtãcirea de la adevãr sau cu libertatea dea face rãul ºi nu binele, vremea postului ne cheamãsã redescoperim cã liber cu adevãrat este numaiomul care iubeºte pe Dumnezeu ºi pe semenii sãi.

Într-o vreme în care violenþa ºi patimile tru-peºti au devenit o obsesie ºi un idol propovãduitcu frenezie prin mijloacele de comunicare înmasã, vremea postului ne cheamã sãdescoperim nu plãcerile cãderii înpãcat, ci bucuria ridicãrii prin pocãinþãºi viaþã sfântã. Unde se înmulþeºte pã-catul, slãbeºte iubirea curatã. Dar cinecautã sfinþenia gãseºte pacea sufletului.

Într-o vreme în care se înmulþeºte

boala ºi întristarea, sãrãcia ºi însingurarea, vre-mea postului ne cheamã sã alinãm suferinþa ºi sãaducem bucurie celor neajutoraþi ºi singuri.

Hristos Iisus are nevoie de mâinile noastre, dedãrnicia ºi de iubirea noastrã ca lumea din jur sãsimtã mai mult ºi sã vadã mai clar cât de mareeste iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. Ne stãînainte Betleemul. Sã ne bucurãm, dar, ºi sã ne gãtimsã-i fim oaspeþi ºi gazde deopotrivã, sã facem dininima noastrã peºterã ºi iesle a rãmânerii în noi alui Hristos. Pr. Alexandru Stanciu

Postul = gãsirea libertãþii, înmulþirea iubirii, dãruirea bucuriei

ÎntâlnireM-am întâlnit cu mineªi n-am zis nicio vorbã,Mi-am lepãdat mândriaCe astãzi e în vogã.M-am salutat aievea,C-o urmã de cãinþãªi am privit spre Soare,Fãcând o reverenþã.Cãci mâine, poate, lutul,Ce ieri era puternic,Va curge-ncet din mineLãsând schelet cucernic.Nu voi urca-n copaculDin care-a coborâtCeva, pe nume Darwin,Evoluat un pic.ªi n-o sã zbor pe lunã,Deºi, în rai, aº vrea.Cã raiul nu-i pe lunãªi nu-i nici în copac.

Pr. Marius Demeter

MOD DE PREPARARESe amestecã mai întâi ingredientele pentru

blat, pânã se formeazã un aluat care se coaceîntr-o formã rotundã. În acest timp se pregã-teºte crema: se paseazã bananele, se amestecãcu zahãrul, coaja cu zeama de la lãmâie ºi

margarina, pânã se obþineo cremã. Pentru sirop: apase pune la fiert, se adaugã

zahãrul ºi cel vanilat, se lasãpânã se topeºte ºi se leagã

uºor. Blatul se lasã la rãcit, setaie în douã, apoi se însiropeazã ºise umple cu trei sferturi din cremã.Se îmbracã cu restul de cremã ºi seorneazã cu ciocolatã amãruie rasã.

Reþetã oferitã de doamnapreoteasã Eufemia Toma, Braºov

15Cu Dumnezeu în casã

La gura sobei

"Postul are o mare însemnãtate, atât din punct de vederemedical, cât ºi spiritual. Valoarea medicalã constã în faptulcã în timpul postului organismul se elibereazã de toxinelemetabolice, iar din punct de vedere spiritual, postul, ca ºirugãciunea, are un efect de întãrire a comuniunii, în specialîn posturile rânduite de Bisericã, pentru cã toþi creºtiniipostesc în aceeaºi perioadã."

"Postul alimentar ºi religios are efect profilactic ºi cura-tiv. Cancerul, artero-scleroza, diabetul, obezitatea - pot fiprevenite prin post. Deºi nu existã un instrument comuncare sã le cuantifice, totuºi Sfinþii Pãrinþi spun cã "rugãciu-nea trebuie sã fie mai mare decât postul",cãci oamenii care postesc mult fãrã sã seroage "îºi fac un rãu în trupul lor".

Postul "cu rânduialã", adicã cel hotãrâtde Bisericã, este un "post comunitar", adicãefectele lui se unesc cu postirile celorlalþimembri ai Bisericii." Dr. Pavel Chirilã

INGREDIENTE:Pentru blat:1 ceaºcã zahãr1 pahar apã mineralã1 ºi 1/2 pahar fãinã1/2 pahar ulei1 lingurã gem1 lingurã nucã mãci-natã1 lingurã cacao1 lingurã pesmet1 esenþã de romPentru cremã:2 banane1 lãmâie1/2 pachet margarinã

1/2 pahar zahãr pudrãPentru sirop:1 ceaºcã apã,1 lingurã zahãr1 plic zahãr vanilatPentru ornat: cioco-latã amãruie

Ingrediente:1 kg peºte4 linguri muºtar4 linguri bulionun pahar vino lãmâiesareapãverdeaþã (mãrar sau

pãtrunjel) dupã preferinþã

Mod de pre-parare: Se por-

þioneazã peºtele, sesãreazã dupã gust ºi seaºazã într-o cratiþã. Seamestecã muºtarul cu bu-lionul ºi se dizolvã cu vi-nul, iar sosul obþinut setoarnã peste peºte. Se com-pleteazã cu apã astfel în-

cât peºtele sã fie aproapeacoperit ºi se dã la fiert.Când peºtele este fiert sestinge focul ºi se aºazãdeasupra rondele de lãmâ-ie, se acoperã cu un capacºi se mai lasã 15 minute.Se adaugã verdeaþa, dupãcare poate fi servit.

Reþetã oferitã dedoamna preoteasã

Rodica Neagu, Hurez

Postul = sãnãtate ºi comuniune

BINE DE ºTIUT:- Praful de copt se cerne odatã cu fãina, pen-tru a se rãspândi cât mai uniform în aluat.- Aluatul de foietaj iese perfect dacã epreparat în dreptul unei ferestre deschise.Dupã ce este gata, se introduce 15 min. înfrigider. - Tãvile de prãjituri trebuie mai întâi încãlzite10-15 min în cuptorul încins ºi apoi lãsate sãse rãceascã, înainte de a pune prãjitura în ele.În felul acesta, aluatul nu se mai lipeºte defund. - Budincile se desprind mai uºor dacã vasulse þine 1-2 min. în apã caldã. - Tãvile de prãjituri nu se ung cu unt deoarececonþine apã ºi aluatul se poate lipi, ci cugrãsime. Dacã vor fi unºi ºi pereþii, aluatul nucreºte frumos. Mihaela Bîlbã

Tort cu cremã de banane

"Fã stomacul mic, limba tãcutã,pãstreazã-þi mintea limpede, inimacuratã, blândã ºi smeritã. Iatã postul."

(Sfântul Vasile cel Mare) "Postul, acest doctor al sufletelor noas-

tre, are puterea la unii sã reprime înfier-bântãrile ºi zburdãlnicia trupului, la uniisã domoleascã mânia, la alþii sã alungesomnul sau sã stimuleze dorinþa pentrufapta bunã. El face pe fiecare sã iaaminte la sine însuºi ºi-l învaþã sã-ºiaminteascã pãcatele ºi lipsurile sale."

(Sfântul Simeon Noul Teolog)

Peºte cu sos de muºtar

DOUÃ BISERICI DE ACEEAºI"VÂRSTÃ". Parohia Lisa, având o vechimenecunoscutã, pãstreazã astãzi douã bise-rici, ambele construite la sfârºitul secoluluial XIX-lea: biserica cu hramul ,,Sf.Gheorghe", construitã de credincioºiigreco-catolici în anul 1890, ºi biserica cuhramul ,,Adormirea Maicii Domnului",construitã de comunitatea ortodoxã a satu-lui între anii 1889-1890.

Biserica ,,Sf. Gheorghe" a fost folositãde comunitatea greco-catolicã pânã înanul 1945, când a avut loc revenirea însânul Bisericii Mame a tuturor credin-cioºilor uniþi din sat. În aceste condiþii,acest locaº de cult a devenit a doua bise-ricã a comunitãþii ortodoxe, în care seslujeºte ºi astãzi, cu precãdere în ziua hra-mului, date fiind dimensiunile ei mici.

BISERICÃ ORTODOXÃ ÎN STIL GOTIC.Conform datelor istorice existente, înaintede anul 1700 la Lisa se întâlneºte o bise-ricã de lemn, pe locul unde se aflã azi bise-rica mare a parohiei. Aceasta din urmã afost construitã dintr-o evidentã necesitate,cea veche fiind neîncãpãtoare ºi deterio-ratã. Pentru a elimina formalitãþile apro-bãrilor pentru o nouã construcþie, greu deobþinut pentru ortodocºi în acea vreme,zidurile bisericii noi s-au ridicat în jurulcelei vechi, închizând-o înãuntru sub pre-textul cã o protejeazã. La terminarea zi-durilor, cea veche a fost dãrâmatã. Deºiortodoxã, biserica este construitã în stilgotic, meºterul fiind neamþ, fapt certificatde o inscripþie funerarã în limba germanã,aflatã pe o placã de piatrã de pe exteriorulperetelui sudic al naosului.

Planul bisericii este de navã, avândaltarul în cinci laturi, mai retras decât nao-sul. Zidul este întãrit de 14 contraforþi înexterior, care au în interior aspectul unorcoloane octogonale, cu bazã pãtratã. Înpartea vesticã se ridicã o turlã-clopotniþã,

cu bazã pãtratã,înaltã de 30 demetri. La bazaturlei, în faþavesticã a bise-

ricii, se aflã uºa de intrare, o imitaþie a por-talelor gotice, încadratã în chenar de pia-trã, care se terminã în partea de sus prin arcde cerc frânt. Aici este înscris anul înce-perii construcþiei: 1889. Biserica a fostpictatã în tempera de pictorii Chidu ºi Bra-na, fiind terminatã în anul 1946, când afost sfinþitã de Mitropolitul Nicolae Bãlan.

RESTAURARE ºI ÎNFRUMUSEÞARE.Odatã cu trecerea timpului, s-a simþitnevoia unor lucrãri de restaurare ºi înfru-museþare a bisericii. Astfel, în ultimii ani,s-au demarat ample lucrãri care au vizatrefacerea acoperiºului, retencuirea inte-rioarã ºi exterioarã a zidurilor, dotarea cusistem centralizat de încãlzire, o nouã pic-turã în tehnica frescã, executatã de pictorulMarian Croitoru din Alexandria, înnoireamobilierului (strãni, uºi, geamuri etc.), res-taurarea iconostasului ºi refacerea par-doselii. Toate aceste lucrãri s-au realizatcu aportul considerabil al credincioºilordin parohie, la care s-a adãugat sprijinulautoritãþilor locale ºi judeþene ºi al tineriloraflaþi la muncã în strãinãtate.

OAMENI VREDNICI. Parohia Lisa a be-

neficiat de-a lungul tim-pului de slujitori deose-bit de vrednici, care s-auremarcat atât pe plan ad-ministrativ, cât ºi spiri-

tual, fiind reale modelepreoþeºti. Este suficient

sã-i menþionãm pe cei din ul-tima jumãtate de veac: pãrin-

tele Ilie Moldovan (1955-1970), cunoscutprofesor de Teologie Moralã al Facultãþiide Teologie ,,Andrei ªaguna" din Sibiu;ÎPS Laurenþiu Streza (1970-1976), actu-alul mitropolit al Ardealului; pãrinteleValer Ramba (1976-1993), fiu al satuluiLisa, ºi pãrintele Marcel Greavu (1993-2005), actualmente preot paroh în Fãgãraº.

Pe lângã personalitãþile ecleziale - foºtislujitori ai bisericii din Lisa, se cuvine sãamintim ºi câteva nume de oameni de sea-mã, fii ai satului, care au fãcut ºi fac cinstecomunitãþii: Gheorghe Popa-Lisseanu -istoric, filolog român, membru al Aca-demiei Române (1866 - †1945); Georgeªerban - filolog, profesor ºi director alLiceului "Spiru Haret" din Bucureºti,unchi al viitorului publicist OctavianPaler; Octavian Paler (1926 - †2007) -scriitor ºi publicist; Cornel Caþavei (n.1953) - doctor în economie, expert finan-ciar-bancar, evaluator, auditor financiar.

Astãzi Lisa are o generaþie nouã deoameni, care creºte pe pãmântul fertilizatde generaþiile trecute, cu credinþã în Dum-nezeu ºi dragoste faþã de Biserica Lui.

Pr. paroh Mircea Lucian Leb

Trecut ºi prezent

CMYK

Preºedinte fondator: Pr. protopop Ioan CiocanRedactor ºef: Natalia Corlean

www.apostolatintarafagarasului.blogspot.comTiparul: SC TIPOGRAMM SRL, Braºov

Corecturã: Amalia DragneTehnoredactor: Natalia Corlean

Aºteptãm opiniile dvs. la adresaredacþiei sau pe e-mail la apostolatfagaras@yahoo.com

ISSN 2065 - 765X

Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (To-deriþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Iosif Ciolan(ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium),Pr. Marius Demeter (Felmer), Arhidiac. NicolaeLie (Fãgãraº), Pr. Adrian Magda (Victoria), Diac.Claudiu Pãun (Fãgãraº), Pr. Alexandru Stanciu(Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos)

Fãgãraº, str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 0268211790

16

Pr. parohMircea Leb

BBBBiiiisssseeeerrrriiiiccccaaaa „„„„AAAAddddoooorrrrmmmmiiiirrrreeeeaaaa MMMMaaaaiiiicccciiiiiiii DDDDoooommmmnnnnuuuulllluuuuiiii““““ ddddiiiinnnn LLLLiiiissssaaaaStrãbãtând în lung ºi lat depresiunea fãgãrãºeanã, îþi dai seama cã

satul Lisa se aflã chiar în mijlocul lungimii depresiunii, la aproximativ14 kilometri de râul Olt, spre poalele munþilor. Satul este înconjurat deun ºes, mãrginindu-se spre nord cu satul Voivodeni, la apus cu Sâmbãtade Sus, la sud cu Munþii Lisei, iar la rãsãrit cu satele Breaza ºi Pojorta.