GUILLAUME APOLLINAIRE (1880-1918)

GUILLAUME APOLLINAIRE (1880-1918)

SPIRITUL NOU I POEII

In poezie, spiritul nou care va domina lumea ntreag nu s-a ivit nicieri cu mai mult vigoare dect n Franta. Dintotdeauna francezii si-au impus o disciplina intelectuala riguroasa; aceasta le permite- lor si celor care le apartin intru spirit- sa posede o conceptie distincta a vietii, artelor si literelor, conceptie care nu este nici simpla constatare a Antichitatii, nici un pandant al frumosului decor romantic.

Inainte de orice, spiritul nou care se anunta, pretinde a fi mostenit de la clasici, un solid bun sim, un spirit critic infailibil, vederi de ansamblu asupra universului si a sufletului uman, precum si simtul datoriei, care inlatura sentimentalismele si le limiteaza (sau mai degraba le struneste) manifestarile. In plus, el isi revendica de la romantici curiozitatea de a explora toate domeniile in stare sa ofere materie literara, precum exaltarea vietii, sub orice forma s-ar prezenta aceasta.

Exaltarea adevarului, cautarea lui, atat in domeniul etnic, de exemplu, cat si in cel al imaginatiei-iata principalele caractere ale acestui spirit nou. De altfel, aceasta tendinta a avut intodeauna reprezentantii ei indrazneti, care insa o urmau inconstient; ea s-a conturat si evolueaza de multa vreme.

Cu toate acestea abia acum a devenit constienta de sine .Aceasta deoarece limitele impuse spiritului literar au fost pana in prezent foarte stricte. Se scria in proza sau in versuri. Forma poeziei era fixata de reguli gramaticale. Cat despre poezie, versificarea ritmata era singura lege, contestata periodic, niciodata abolita.

Versul liber a descatusat lirismul; dar el nu era decat o etapa a explorarilor ce se putea face in domeniul formei.

Cautarile privind forma au redevenit esentiale. Importanta acestor cautari este legitima. Cum l-ar putea lasa ele indiferent pe poet, cata vreme pot determina noi descoperiri in gandire si in lirism? Asonanta, aliteratia, in egala masura rima sunt conventii, fiecare cu meritele sale. Impinse foarte departe, cu multa indrazneala, artifiicile tipografice prezinta avantajul de a genera un lirism vizual, aproape necunoscut inainte. Aceste artificii pot merge inca si mai departe, desavarsind sinteza artelor, a muzicii cu pictura si literatura.

Nu trebuie sa vedem aici decat cautarea noii expresii, perfect legitime. Cine ar cuteza sa afirme ca exercitiile de retorica, variatiunile pe tema lui "Je meurs de soif aupres de la fontaine" nu au avut o influenta decisiva asupra geniului lui Villon? Cine ar putea contesta rolul cautarilor formale ale retoricienilor si ale scolii marotice in epurarea gustului francez, pana la perfecta lui ecloziune din secolul XVII-lea?ntr-o epoc n care arta popular prin excelen, cinematograful, este o carte cu imagini, ar fi fost straniu ca poeii s nu ncerce s compun imagini pentru pentru spiritele meditative i nu mai puin rafinate, care nu se pot mulumi cu imaginea grosolan a fabricanilor de film. Acetia din urm se vor rafina la rndul lor, i putem prevedea ziua n care fonograful i cinematofraful devenind singurele forme de impresiune, poeii se vor bucura de o libertate pe care azi nu o cunosc.

S nu ne mirm dac, numai cu mijloacele de care dispun acum, ei se pregtesc deja pentru aceast art nou, mai cuprinztoare dect simpla art a cuvintelor, dirijori ai unei orchestre de o mrime neobinuit, ei vor avea la dispoziie: lumea ntreag, cu freamtul i aparenele ei, cu gndirea i limbajul uman, cntul, dansul, toate artele i toate artificiile, mai multe miraje dect plsmuia Morgana pe muntele Gibel-toate pentru a compune cartea vzut i auzit a viitorului.

In general insa, nu veti gasi in Franta acele "cuvinte in libertate" la care au ajuns exagerarile futuriste, italiana si rusa, copii teribili ai spiritului nou, caci Frantei i repugn dezordinea. Francezii revin de bunavoie la principii, dar au oarecare oroare de haos .

Putem deci spera ca materia si mijloacele artei vor cunoaste o libertatate si o bogatie inimaginabile. Poetii fac azi ucenicia acestei libertati enciclopedice. In domeniul inspiratiei, libertatea lor nu poate fi mai mica decat cea a unui ziar, care intr-o singura pagina trateaza toate materiile cele mai diverse, parcurge tarile cele mai departate. Ne intrabam de ce poetul n-ar avea o libertate mai putin egala, si de ce ar fi el obligat, intr-o epoca a telefonului, a telegrafiei fara fir si a avioanelor, la mai multa circumspectie in privinta spatiilor.

Rapiditatea si usurinta cu care spiritele s-au obisnuit sa denumeasca intr-un singur cuvant, entitati atat de complexe ca multimea, natiunea si universul nu-si aveau corespondentul modern in poezie. Poetii umplu aceasta lacuna, si poemele lor sintetice creeaza noi entitati a caror valoare plastica e tot atat de multiforma ca si cea a termenilor colectivi.

Omul s-a deprins cu aceste fiinte formidabile care sunt masinile, a explorat domeniul infintezimalului, si imaginatia i se deschide spre noi campuri de actiune: macrocosmosul si profetia.

Sa nu credeti totusi ca acest spirit nou ar fi unul complicat, lanced, artificial. indiferent. Urmand ordinea naturii insasi, poetul s-a descotorosit de frazele pompoase. Nu mai avem nici un pic de wagnerism in noi, si tinerii autori au lepadat toate bulendrele ,seducatoare candva, ale romantismului colosal in Germania lui Wagner, ca si falsa stralucire campeneasca a lui Rousseau.

Nu cred ca evenimentele sociale vor ajunge atat de departe incat sa nu mai putem vorbi de literatura nationala. Dimpotriva, oricat am extinde libertatile, acestea nu vor face decat sa intareasca majoritatea vechilor descipline; vor rezulta discipline noi, cu nimic mai putin exigente decat cele vechi. Iata de ce cred ca, orice s-ar intampla, arta va avea, tot mai mult o patrie.

De altfel, poetii sunt intodeauna expresia unui mediu, a unei natiuni, artistii, ca si poetii, ca si filozofii, formeaza o rezerva sociala care apartine neindoielnic umanitatii, dar numai ca expresie a unei rase, a unui mediu dat. Arta nu va inceta sa fie nationala decat in ziua cand toata lumea va trai in aceeasi clima, in locuinte constriute dupa acelasi model, si va vorbi aceeasi limba cu acelasi aceent - adica niciodata.

Din diferentele etnice si nationale se naste varietatea expresiilor literare, si tocmai aceasta varietate trebuiesalvata.Cosmopolita fiind, expresia lirica nu produce decat opere vagi, fara accent si fara structura, a caror valoare nu depaseste pe cea a locurilor comune din retorica parlamentara internationala. Observati ca cinematograful, arta cosmopolita, prin excelenta, prezinta deja diferente etnice pe care lumea le discerne imediat; obisnuitii ecranului fac fara efort deosebirea dintre un film italian si unul american.

Tot spiritul nou, care se ambitioneaza sa marcheze spiritul universal, si care nu intelege sa-si limiteze activitatea la un domeniu sau altul, este - si vrea sa ramana - o expresie particulara si lirica a natiunii franceze dupa cum spiritul clasic este, prin excelenta, o expresie sublima a aceeiasi natiuni.

Nu trebuie sa uitam ca pentru o natiune este poate mai periculos sa se lase cucerita intelectual decat prin arme. De aceea, spiritul nou se reclama in primul rand de la ordine si de la datorie - marile calitati clasice prin care se manifesta in cel mai inalt grad spiritul francez - carora le adauga libertatea.

Aceasta libertate si ordine se contopesc in spiritul nou, il caracterizeaza si ii dau forta.

La fel de adevarat e insa ca aceasta sinteza a artelor savarsita in vremea noastra nu trebuie sa degenereze intr-o confuzie. Altfel spus, ar fi cel putin absurd, daca nu periculos, ca, de pilda sa reducem poezia la un soi de armonie imitativa, care nu ar mai avea nici macar scuza de a fi exacta. Acceptam fara dificultate ca amonia imitatitiva poate juca un rol, dar ea nu sta la baza artei decat daca arta in cauza tolereaza interventia masinii. De exemplu, un poem sau o simfonie compuse la fonograf ar putea foarte bine sa constea in zgomote alese artistic si juxtapuse sau amestecate liric; in ce ma priveste, mi-e greu sa cred ca un poem se rezuma la imitarea unui zgomot, caruia nu i se poate atribui nici un sens liric, tragic sau patetic. Si daca unii poeti se dedau acestui joc, nu trebuie sa vedem aici mai mult decat un exercitiu, un fel de schita a notelor pe care ulteriot le vor integra operei.

Detasat de o opera in care isi exercita intregul sens comic si satiric, acel "breket koax" din "Broastele" lui Aristofan nu inseamna nimic. "iiii"-urile pe care pasarea lui Francis Jammes le prelungeste pe un rand intreg nu sunt decat o derizorie armonie imitativa, daca le separam de poemul a carui fantezie o potenteaza.

Cand un poet modern noteaza pe mai multe voci zbarnaitul unui avion, o face mai ales din dorinta de a-si adecva spiritul la realitatate. Pasiunea pentru adevar il face sa ia note aproape stiintifice; prezentate drept poeme, ele nu sunt decat simple iluzii auditive, intodeauna inferioare realitatii.Dimpotriva, daca vrea de exemplu sa anplifice arta dansului si propune o coregrafie in care balerinii nu s-ar rezuma la entrechaturi ci ar scoate si strigate, intr-o ermonie imitativa originala - in acest caz cautarea artistului nu e deloc absurda; ea are origini populare prezente la toate popoarele ale caror dansuri razboinice sunt insotite aproape intodeauna de strigate salbatice.

Revenind la preocuparea pentru adevar, pentru verosimilitate care domina toate cautarile, toate tentativele, toate insercarile spiritului nou, adaugam ca n-ar fi de mirare ca unele din aceste tentative sterile, cazand chiar in ridicol. Spiritul nou nu e deloc scutit de pericole si capcane.

Toate tin insa de spiritul contemporan, si a condamna in bloc aceste incercari hazardate ar insemna sa comitem o eroare similara celei care - pe drept cuvant sau nu-i se atribuie domnului Thiers: despre caile ferate, el ar fi declarat ca nu sunt decat un joc stiintific, si ca lumea n-ar putea produce destul fier pentru a construi sine de la Paris la Marsilia.

Spiritul nou admite deci experientele literare, chiar pe cele hazardate, si aceste experiente nu sunt intodeauna lirice. De aceea,lirismul nu este decat un domeniu al spiritului nou decat in poezia de azi, spirit care se multumeste cu cautari si investigatii, care sa se mai ingrijeasca de a le da semnificatie lirica. Sunt materialele care le strange poetul, pe care le aduna spiritul nou; ele vor forma un fond de adevar a carui simplitate si modestie nu trebuie dispretuite, caci pot avea consecinte mari, cu adevarat mari.

Mai tarziu, cei care vor studia istoria literara a timpului nostru se vor mira ca, asemenea alchimistilor, dar fara macar pretextul vreunei pietre filozofale, visatorii si poetii s-au dedicat unor cautari, unor notatii ce-i transformau in tinta batjocurii contemporanilor, a ziaristilor si a snobilor. Dar cautarile le vor folosi; ele vor constitui bazaele unui nou realism, decat cel atat de poetic si de savant al poeziei antice.

Prin Alfred Jarry, am vazut cum rasul se elibereaza din regiunile subterane in care fusese surghiunit, si cum ii furnizeaza poetului un lirism in intregime nou. Unde sunt versurile cand batista Desdemonei parea de un ridicol inadmisibil? Astazi tocmai ridicolul este cautat, el are locul lui in poezie si incercam sa ni-l insusim, pentru ca face parte din viata tot atat cat si eroismul si orice hranea odinioara entuziasmul poetilor.

Romanticii au incercat sa atribuie lucrurilor cu infatisare grosolana un sens oribil sau tragic. Mai bine spus, ei nu au lucrat decat in favoarea oribilului. Au vrut sa aclimatizeze oroarea inca mai mult decat melancolia. Spiritul nou nu incearca sa transforme ridicolul, ci ii rezerva un rol deloc lipsit de savoare. Tot astfel, el refuza sa dea oribilului sensul nobilului. Il lasa oribil si nu injoseste nobilul. Nu este o arta decorativa, cum nu este nici o arta impresionista de la un capat la celalalt, spiritul nou este un studiu al naturii exterioare si interioare, cautarea fierbinte a adevarului.

Chiar daca e adevarat ca nimic nou nu e sub soare, el nu accepta sa nu aprofundeze tot ceea ce nu e nou sub soare. Se calauzeste dupa bunul simt si acest ghid il conduce in locuri daca nu noi, cel putin necunoscute. Dar oare chiar nimic nou nu e sub soare? Ramane de vazut Cum! Mi-a fost radiografiat capul. Eu insumi, in viata fiind, mi-am vazut craniul si aceasta nu e o noutate? S-o creada altii?

Solomon vorbea desigur pentru regina din Saba, si oricum ii placea atat de mult noutatea incat avea concubine fara numar. Cerurile se populeaza cu stranii pasari omenesti. Masinile, fiice ale omului dar orfane de mama, traiesc o viata lipsita de pasiuni si sentimente, si aceasta nu e o noutate! Fara incetare, savantii scruteaza noi universuri, care li se descopera la fiecare raspantie a materiei, si totusi n-ar fi nimic nou sub soare .pentru soare, poate. Dar pentru oameni!

Exista mii si mii de combinatii naturale care nu s-au realizat niciodata. Oamenii le imagineaza si le duc la bun sfarsit, compunand astfel impreuna cu natura aceasta arta suprema care este viata. Aceste noi combinatii, aceste noi opere ale vietii le numim progres. In acest sens, progresul exista. Dar daca prin el intelegem o vesnica devenire, un soi de mesianism, la fel de inspaimantator ca legenda luiTantal, a lui Sisif sau a Dandanelelor, atunci Solomon are dreptate in dauna profetiilor lui Israel.

Si totusi noul exista, fara a fi progress. El este in intregime in surpriza. Spiritul nou sta si el un surpriza. Este ceea ce are mai viu si mai nou. Surpriza este marele resort nou. Prin surpriza, prin locul important pe care i-l atribuie, spiritul nou se distinge de toate miscarile artistice si literare care l-au precedat. In acest punct, el se limiteaza de toate, si nu mai apartine decat timpului nostru.

Am stabilit acest lucru pe bazele solide ale bunului simt si ale experientei, care ne-au determinat sa nu mai acceptam lucrurile si sentimentele decat in conformitate cu adevarul, numai asa le admitem fara a incerca sa le transformam in sublim ceea ce aste in mod natural ridicol, sau reciproc. Tocmai din aceste adevaruri rezulta cel mai adesea surpriza, pentru ca ele se opun parerii admise de majoritate destul sa dezvalui pentru a provoca o surpriza.

De asemenea, surpriza se poate naste din exprimarea unui adevar presupus tocmai pentru ca nimeni nu cutezase inca sa-l exprime. Dar un adevar presupus nu contravine bunului simt, caz in care nu ar mai fi adevar, nici macar presupus. Daca femeile nu fac copii, iar eu insumi imi imaginez ca ar putea sa faca barbatii, si infatisez acest lucru, exprim cu aceasta ocazie un adevar literar - ce nu poate fi socotit baliverna decat in fata literaturii si determin surpriza. Dar adevarul meu presupus nu mai e extraordinar, nici mai neverosimil decat cel al grecilor care si-o reprezentau pe Minerva iesind inarmata din capul lui Jupiter.

Cata vreme avioanele nu populau cerul, fabula lui Icar nu era decat un adevar presupus. Astazi, ea nu mai este decat o fabula. Inventatorii nostrii ne-au obisnuit cu miracole mai mari decat l-ar reprezenta transferul functiei de procreare de la femei la barbati. Mai mult, voi spune ca, de vreme ce legendele s-au realizat mai toate, si cu prisosinta, e obligatia poetului sa imagineze altele noi, pe care apoi inventatorii sa le poata la randul lor infaptui.

Spiritul nou pretinde sa ne impunem astfel de sarcini profetice. Iata de ce veti descoperi o urma de profetie in majoritatea operelor concepute in spiritul nou. Divinele jocuri ale virtii si imaginatiei lasa drum liber unei activitati poetice cu desavarsire noi. Caci poezie si creatie sunt unul si acelasi lucru: nu trebuie sa-l numim poet decat pe acela care nascoceste, care creeaza bucurii, fie ele chiar greu de suportat. Poti fi poet in orice domeniu: e destul sa fii aventuros si sa iesi in intampinarea descoperirii.

Cum domeniul cel mai bogat, cel mai putin cunoscut, de o infinita cuprindere este cel al imaginatiei. Se intelege de la sine de ce numele de poet a fost rezervat mai ales cautatorilor de noi extaze care jaloneaza enormele spatii imaginative. Cea mai marunta intamplare este pentru poet postulatul, punctul de plecare intr-o imensitate necunoscuta, in care stralucesc focurile de sarbatoare ale semnficatiilor multiple.

Pentru a face o descoperire nu mai este nevoie de un blindaj de reguli, fie ele chiar impuse de gust, nici de alegerea, pe baza acestor reguli a unui fapt catalogat drept sublim. Se poate pleca de la un fapt cotidian: caderea unei batiste poate fi pentru poet parghia cu care va ridica un intreg univers. Stim ce a insemnat caderea unui mar, vazuta de Newton; iata de ce il putem numi poet pe acest savant. Din acelasi motiv, poetul de azi nu dispretuieste nici o miscare a naturii; mintea lui pandeste descoperirea atat in sintezele cele mai vaste si mai imperceptibile: multimi, nebuloase, oceane, natiuni, cat si faptele aparent cele mai simple: o mana cotrobaind prin buzunar, un un chibrit aprins prin frecare, zbierete de animale, mirosul gradinilor dupa ploaie, o flacara mijind pe vatra.

Poetii nu sunt doar oameni ai frumosului. Ei sunt si, mai ales, oamenii adevarului, in masura in care acesta permite accesul in necunoscut; astfel incat surpriza, imprevizibilul constituie unul din principalele resorturi ale poeziei de azi. Cine ar cuteza sa spuna ca, pentru cei cu adevarat demni de extaz, noul nu e si frumos? Ceilalti se vor grabi sa injoseasca aceasta noutate numai in limitele propuse de poet, singurul dispensator al frumosului si al adevarului.

Prin chiar natura acestor explorari, si fiindca el cel dintai patrunde in lumea noua, poetul e singur. Dar, cu oricate minciuni l-ar captusi, oamenii nu pot trai decat din adevar, si numai poetul le poate oferi acest adevar, este singura consolare care ii mai ramane. Poetii moderni sunt inainte de toate poetii adevarului mereu innoit. Datoria lor nu sfarseste niciodata; v-au surprins pana acum, va vor surprinde si mai mult de acum incolo. Ce poate fi mai machiavelic decat semnul inutil si totodata infricosator al banului? Ei bine , cei ce l-au nascocit palesc in fata poetului; el urmareste scopuri si mai mari.

Cei care au plasmuit fabula lui Icar atat de miraculos implinita astazi vor gasi altele. Prin ei veti patrunde, vii si pe deplin lucizi, in lumea nocturna si inchisa a viselor. In spatiile care zvacnesc tainic deasupra capetelor noastre. In universurile care, aproape sau departe, se rotesc in jurul aceluiasi punct din infinit pe care il purtam in noi. Toate minunatiile faurite pana acum de om, si inventiile contemporane de care suntem atat de mandrii, vor parea o joaca de copii pe langa cele ale viitorului.

In sfarsit, prin teleologiile lirice si alchimile arhilirice, poetii vor tebui sa dea un sens mereu mai pur ideii divine; traind in noi cu atata insufletire si atat de authentic, precum o reinnoire a sinelui nostru, ea este creatia nesfarsita , poezia, mereu renascuta din care ne hranim.

Din cate stiu, astazi nu mai exista decat poeti de limba franceza.Toate celalate limbi par a fi amutit, pentru ca universul sa auda mai bine vocea noilor poeti francezi. Lumea intreaga si-a atintit privirile spre aceasta lumina, ca spre unicul far din noaptea care ne inconjoara. La noi insa, aceste voci care se inalta abia daca sunt auzite.

Poetii modernji sunt creatori, inventatori si profeti; spre cel mai mare bine al colectivitatii careia ii apartin, ei ne cer sa verificam ceea ce afirma. Se intorc spre Platon si il implora ca macar sa- i asculte, inainte de a-i izgoni din Republica.

Pentru ca detine intregul secret al civilizatiei (care nu e un secret decat pentru imperfectiunea celor care vor sa-l descifreze), Franta a devenit pentru cea mai mare parte a lumii, un seminar de poeti si artisti, care adauga zilnic ceva la patrimonial civilizatiei. Prin adevarul si bucuria pe care o raspandesc, civilizatia franceza devine, daca nu asimilabila vreunei natiuni oarecare cel putin iubita de toate natiunile.

Francezii sunt purtatori de poezie ai lumii.

In Italia, unde exemplul poeziei franceze a dat avant unei tinere scoli nationale, superba in indrazneala si patriotismul sau.

In Anglia, al carei lirism deja searbad aproape se epuizase.

In Spania si mai ales in Catalonia, ai caror tineri infocati dintre ei s-ai ivit deja pictori care fac cinste ambelor natiuni- urmaresc cu luare aminte productiile poetilor nostrii.

In Rusia, unde imitare lirismului francez a dus uneori la exagerari, ceea ce nu va mira pe nimeni.

In America Latina, ai carei tineri poeti ii comenteaza cu pasiune pe predecesorii lor francezi.

In America de Nord, unde omagiu lui Edgar Poe si Walt Whitman- misionarii francezi au rasadit in timpul razboiului, samanta fertile din care va iesi o roada poetica noua despre care nu ne putem face inca o idee, dar care fara indoiala va fi la inaltimea acestor mari pionieri ai poeziei.

Franta e plina de scoli care pastreaza si transmit lirismul, de grupari unde se invata indrazneala. O observatie se impune totusi: o poezie o datoram intai de toate poporului in limba caruia ea se exprima.

Pana la apostolatul eroic, pana la aventurile indepartate, scolile poetice trebuie, mai intai, sa opereze, sa sigure, sa amplifice, sa aprecieze sa nemureasca si sa cante maretia pamantului care le-a dat nastere, a tarii care le-a hranit si le-a format, daca putem spune astrel, cu ce era mai sfant, mai pur si mai bun in sangele si substanta ei.

Poezia franceza moderna a facut oare pentru Franta tot ceea ce putea sa faca? A fost ea macar intodeauna atat de activa si sarguincioasa precat e poezia de aiurea? Pentru istoria literara contemporana e destul daca sugereaza aceste intrebari; ca sa raspundem la ele, ar trebui sa cumpanim tot ce e national si fecund in spiritul nou.

Inainte de orice, spiritul nou este dusmanul estetismului, al formulelor si al oricarui snobism. El nu lupta impotriva vreunei scoli, caci nu se vrea o scoala, ci un mare curent literar, ingloband toate scolile, de la simbolism la naturism. Spiritul nou urmareste restabilirea spiritului de initiativa, o mai clara intelegere a epocii contemporane si deschiderea de noi viziuni asupra universului exterior si interior, intr-un nimic inferioare celor pe care savantii de toate calibrele le descopera zilnic si din care plasmuiesc minunatiile.

Aceste minunatii ne impun datoria de a nu lasa imaginatia si subtilitatea poetica in urma celei a artizanilor care perfectioneaza o masina. De pe acum, limbajul stiintific este in dezacord profound cu cel al poetilor. Este o stare de lucruri insuportabila. Matematicienii isi pot permite sa afirme ca visele si preocuparile lor depasesc adesea cu o suta de coti imaginatia lanceda a poetilor. Le ramane poetilor sa decida daca vor sau nu sa intre, cu hotarare in spiritul nou, in afara caruia nu mai raman deschise decat trei usi: a pastisei, a satirei si a lamentatiei, oricat de sublima ar fi aceasta din urma.

Putem sili oare poezia sa ramna in afara a ceea ce o inconjoara, sa dispretuiasca magnifica exuberanta a vietii pe care activitatea umana o adauga naturii si care ne permite sa manevram lumea in cel mai incredibil mod cu putinta?

Spiritul nou este insusi spiritul timpului in care traim.Un timp bogat in surprize.Poetii vor sa imblanzeasca profetia, aceasta iapa naravasa, ce ne-a fost niciciodata strunita.

In sfarsit, ei vor ca intr-o buna zi sa poata manevra lumea. Ei vor, cei dintai, sa impregneze cu lirism aceste noi mijloace de expresie care adauga artei miscarea - am numit aici fonograful si cinematograful. Deocamdata, ei nu se afla decat in perioada incunabulelor. Dar asteptati, miracolele vor vorbi de la sine, si spiritul nou, care umple de viata viata universul, se va manifesta formidabil in literature, in arta, si in toate lucrurile pe care le cunoastem.

Traducere: Virgil BorcanZON

n cele din urm de-aceast lume veche obosit eti

Pstorio o turnule Eiffel turma de poduri behie-n

zorii aceti

De-antichitile greac i roman iat-te stul pn

peste urechi

Aici pn i-automobilele au aerul de-a fi vechi

Singur religia a rmas nou-nou ea n orice caz

Ca hangarele din Port-Aviation de simpl-a rmas

Doar ie n Europa cretinismule titlul de-nvechit

nu i-l decern

Dumneata Papa Pius al X-lea eti europeanul cel

mai modern

Iar pe tine pndit de ferestre ruinea te-mpiedic

S intri s te spovedeti n dimineaa asta-ntr-o biseric

Citeti prospectele cataloagele afiele care llie-n gura

mare

Iat poezia acestei diminee iar pentru proz exist ziare

Exista fascicolele de 25 de bani pline de-ale aventurilor

poliiste averse

Portrete de oameni mari i mii de titluri diverse

Am vzut azi diminea o strad atrgtoare al crui

nume l-am uitat

Era ca trmbia soarelui de nou i gtit curat

Directorii, muncitorii i frumoasele stenodactilografe

De luni dimineaa pn smbt seara de patru ori

zilnic o treapd

Aici dimineaa sirenele de cte trei ori ofteaz

Latr un clopot furios ctre-amiaz

Inscripiile de pe firme i ziduri

Plcile avizele ip ca papagalii-osanale

Drag mi-i graia strzii acesteia industriale

Dintre rue Aumont-Thieville i l'avenue des Terne

la Paris

Iat-o strdu i tu nu eti dect un prichindel

Pe care l mbrac n alb i albastru maic-sa

Pios foarte i ca i lui Rene Dalize cel mai vechi prieten

al tu gndesc

Nimic nu v place mai mult ca fastul bisericesc

E ora nou s-au aprins felinarele din dormitor pe ascuns

v strecurai

Toat noaptea-n capela colegiului v rugai

Pe cnd etern fermectoare profunzime de-ametist

Se-nvrte de-a pururi gloria strlucitoare-a lui Christ

E frumosul crin pe care cu toii-l sdim

E tora cu plete roii pe care n-o stinge vntul i tim

E fiul palid stacojiu al prea nduratei mame

Arborele venic ticsit de-ale rugilor game

De dou ori vigoarea eternitii i cinstei

E steaua cu ase sulie de raz

Dumnezeul ce moare vinerea i dumineca-nviaz.

E Christul spre cer nlndu-se cum dintre-aviatori nime

El deine recordul lumii la nlime

Pupil Christul ochiului

A douzecea pupil a secolelor care tie spune ce are de spus

i preschimbat n pasre acest veac se-nal precum

Isus

Demonii ridic din abisuri capul s-i vad scnteia

Spun c-l imit pe Simon. Magul din Iudeea

ip c dac tie fura s-i zic fur

ngerii-i zboar frumosul zburtor mprejur

Icar Enoh llie Apolloniu din Tiana

n jurul primului avion flfindu-i pulpana

S treac-ngduie cnd i cnd purttorilor Sfintei Cuminecturi

Preoii care venic suie suind pinea sfinit la guri

Avionul se las-n sfrit fr a-i nchide-aripile grele

Se umple cerul de milioane de rndunele

Corbii oimii bufniele vin btnd din aripi acu

Sosesc din Africa ibiii flamingo marabu

Pasrea Roc de povestitori i de poei mult cntat

Plutete n gheare cu easta lui Adam primul cap iat

Vulturul din orizont se-avnt c-un ipt slbatic

Din America liliputana colibri

Pihii ce-au venit din China mldii i lungi i ca s zboare

Cu o arip doar i care perechi-perechi strbat prin soare

Iat apoi hulubul spirit al neprihanelor

Pe care pasrea-lir i punul cu rotocoale-l nsoesc

deasupra oceanelor

i phoenix rugul ce renate din sine

Cu arztoarea-i cenu nnegurnd o clip orice pe oricine

Sirenele prsind primejdioasele strmtori grele

Cntnd frumos sosesc tustrele

i vulturul phoenixul pihiul chinezesc

Toate cu maina zburtoare se-nfresc

Acuma cutreieri Parisul singur cuc prin mulime

Turme de autobuze trec mugind pe lng tine

Nelinitea dragostei te strnge de beregat

Ca i cnd n-ar mai trebui s fii iubit niciodat

Dac ai tri-n vechime te-ai nfunda-n vreo mnstire flmnd

V e ruine cnd v surprindei o rugciune spunnd

Te iei n derdere i-i ca focul iadului rsul poate

Scnteile lui auresc nelesul vieii tale toate

Un tablou ntr-un sumbru muzeu agat cu sfori

i la care te duci s priveti de-aproape uneori

Umbli acum prin Paris femeile-s parc de snge mnjite

Era i-a vrea s uit spre-amurgul frumuseii pasmite

ncins de flcri la Chartres, m-a privit n Notre-Dame

Sngele tu Isuse m-a scldat n Montmartre

Bolnav ascultarea prea fericitelor cuvinte m las

Dragostea de care sufr e-o meteahn ruinoas

i imaginea ce te obsedeaz peste epii insomniei i

nelinitii tale-i d via

Mereu lng tine trectoarea imagine-n cea

Acum bai Mediteranei limanul

Pe sub lmii ce-nfloresc tot anul

Te plimbi cu prietenii-n barc i

Unu-i din Menton altul din Nisa doi din Turbie

Ne zgim la caracatiele adncurilor de spaim rpui

Petii-noat printre alge chipuri de Isui

Iat-te pe-aproape din Praga-n grdina unui han

Fericit foarte un trandafir pe mas ci-n van

Povestea n proz te-ateapt s-o scrii urmreti buimac

n inima trandafirului cum doarme-un gndac

Te vezi n agatele din Saint-Vit cu groaz desenat

Erai trist de moarte-n ziua n care te-ai surprins acolo deodat'

Semeni cu Lazr de lumina zilei nnebunit

Acele orologiului din cartierul ovreiesc de-a-ndratele-ai pornit

i tot de-a-ndratele paii ti urmnd vieii scara

Urc-ncet la Hradcany ascultnd seara

Cum prin taverne se cnt ceheti cntece n care te pierzi

Iat-te la Marsilia-n mijlocul pepenilor verzi

Iat-te la Hotelul Uriaului n Koblenz

Iat-te la Roma sub un momon japonez

Iat-te la Amsterdam c-o tineric pe care-o crezi fruomas da-i slut

i trebuie s se mrite c-un student din Leyda de care-i cerut

Acolo se-nchiriaz camere-n latinete Cubicula locanda model

Mi-amintesc de toate astea e locul unde trei zile-am petrecut iar la Gouda la fel

i-n faa judectorului de instrucie te aflu la Paris

Ca pe-un criminal sub stare de arest trimis

Vesele i triste cltorii ai fcut

Pn s-i dai seama de-al vrstei i minciunii tribut

La douzeci i la treizeci de ani ai fost de dragoste bolnav

Am trit ca un nebun i mi-am pierdut vremea prin praf

Nu-ndrzneti a-i mai privi minile i mereu mi vine n hohote s izbucnesc

Pentru tot ce te-a speriat pentru tine cea pe care o iubesc

La aceti emigrani te uii cu ochii de lacrimi vii

Oamenii cred se roag femeile alpteaz copii

Umplu dar cu damfu-amar sala grii Saint-Lazare

Cred secret n steaua lor ca magii-pstori

Sper s dea peste lumina averii-n Argentina

i s se-ntoarc-n ara lor dup ce s-or mbogi

O familie-i car-o plapom roie aa cum voi v crai inima ci

Ireale-s i plapoma asta i visele noastre

Unii pe rue des Rosiers ori des Ecouffes

Rmn pe-aici i se-astruc-n cocioabe

Deseori i-am vzut seara rsar ca s ia aer

i se mica de colo-colo arar ca nite piese de ah

Sunt mai ales evrei femeile lor poart peruci

Prin fundul dughenelor zac palide ca nite nluci

Tu n picioare lng-o tejghea de har desfrnat

Sorbi o cafea de dou parale printre nenorociii care se zbat

Noaptea eti ntr-un restaurant mare

Nu c n-ar avea suflet femeile astea totui pline-s de griji fiecare

i toate i cea mai urt a presrat pe rnile amantului sare

Ea-i fiica unui sergent de strad din Jersey aud

Aspre i crpate i-s minile pe care nu i le-am vzut

Mi-i o copleitoare mil de cicatricele de pe pntecul ei

Acum pentru-o biat fat gura c-un rs ngrozitor mi-o umilesc

Eti singur va veni dimineaa

Lptarii i-or zdrngni bidoanele pe strzi

Ca o frumoas Metiv se pierde noaptea-n deprtare

E farnica Ferdine sau Lea cea curtenitoare.

i bei din alcoolul sta ce ca nsi viaa ta frige de viu

Viaa-i but cum se bea un rachiu

Te ndrepi ctre-Auteuil ii ca s-ajungi acas de aceea

i s dormi printre fetiele tale din Oceania i Guineea

Care-s ca nite Chriti de-o alt credin de alt chip

Rudimentari Chriti sperane cu-obscure aripi

Adio Adio

Soare gt retezat

Traducere: Ion CaraionFRUMOASA ROCAT

Iat-m-n faa voastr un om cu mintea sntoas

Cunoscnd viaa iar din moarte ce poate cunoate un pmntean

Trecut prin durerile i bucuriilc iubirii

Impunndu-i cteodat ideile

tiind mai multe limbi

Cltorit i nu chiar aa puin

Care-a fcut rzboiul ca infanterist i artilerist

Rnit la cap trepanat sub cloroform

Dup ce a pierdut n lupte cumplite pe cei mai buni prieteni

Din ce e vechi i nou tiu att ct poate ti un singur om din amndou

i fr s-mi mai pese de rzboi

ntre noi i pentru noi prieteni

Eu cuget asupra acestei dispute lungi asupra tradiiei i inovaiei

Asupra Ordinii i Aventurii

Voi a cror gur e fcut dup chipul gurii lui Dumnezeu

Gur care este ordinea nsi

Fii nelegtori cnd ne comparai

Cu cei ce-au fost desvrirea ordinii

Pe noi care umblm pretutindeni dup aventur

Noi nu v suntem dumani

Noi vrem s v druim domenii ntinse i ciudate

n care misterul n floare se d cui l culege

Acolo-s locuri noi i culori nemaivzute

Mii de vedenii uoare ca visul

Care cer ntruchipare

Noi vrem s cercetm buntatea inut ntins n care totul tace

Mai este i timpul ce poate fi gonit i chemat ndrt

Fie-v mil de noi cei care luptm cu fruntariile

Nemrginirii i viitorului

Fie-v mil de greelile i pcatele noastre

Iat c vine vara nverunatul anotimp

Iar tinereea mea e moart ca i primvara

O Soare e timpul Raiunii arztoare

i eu atept

Ca s-o urmez mereu ntruchiparea aleas i dulce

Ce-o mbrac s o iubesc i eu singur

Ea vine i m-atrage ca fierul un magnet

Avnd fermectoarea-nfiare

A unei minunate rocate

Prul ei ai zice c-i de aur

Un fulger nentrerupt

Vpile ce se rsfa

n trandafirii vestejii

Dar voi s rdei s rdei voi de mine

Oameni de pretutindeni i voi de-aicea mai ales

Cci sunt attea lucruri ce nu cutez s le rostesc,

Attea lucruri sunt pe care nu m-ai lsa s le rostesc

Fie-v mil de mine

Traducere: Mihai Beniuc

PUNTEA

Dou femei de-a lungul de-a lungul rului

Ele-i vorbesc pe de-asupra apei

i pe puntea cuvintelor lor

Mulimea trece i iar trece dansnd

Un zeu doar

pentru

Vei reveni tine

curge

Acolo! Hi! sngele

doar

Acolo cnd voi fi pentru

tine

Toi copiii pricina o tiu

Treci dar treci o dat

Nu te ntoarce nu privi

Hi! Oh! Acolo acolo Hi!

Fetele care trec pe puntea uoar

Poart n braele lor

Buchetul de mine cu flori?

i privirile lor curg

i-n rul strin tuturora coboar

Ce vine din zri ce se duce n zri

i trece pe sub puntea uoar-a cuvintelor voastre

O Guree de-a lungul rului

O Guree o nebune de-a lungul rului

Traducere: Tacu Gheorghiue. e. cummings (1894 - 1962)

O INTRODUCERE

(Poems, 1923-1934; textul este tradus dup James Scully, ed., Modern Poets on Modern Poetry, Fontana/Collins, ed. a asea, 1977, pp. 124-125)

Poemele care urmeaz sunt pentru tine i pentru mine i nu pentru majoritateaoamenilor.

Nu are r-ost s pretindem c majoritateaoamenilor i cu noi suntem la fel Majoritateaoamenilor are mai puin n comun cu noi dect radicaldinminusunu. Tu i cu mine suntem fiine umane; majoritateaoamenilor sunt snobi.

S lum tema de a te fi nscut. Ce nseamn pentru majoritateaoamenilor a te nate? Catastrof total. Revoluiesocial. Aristocratul cultivat smuls din al su hiperexclusiv ultravoluptuos superpalazzo i azvrlit ntr-un incredibil de vulgar lagr miunnd de toate speciile imaginabile de organisme nedorite. Majoritateaoamenilor i nchipuie un costumdesiguran antinatere garant din altruism indestructibil. Dac majoritateaoamenilor ar fi s se nasc de dou ori, improbabil i-ar spune moarte.

Tu i cu mine nu suntem snobi. Noi nu ne putem niciodat nate ndeajuns. Noi suntem fiine umane pentru care naterea e un mister suprem binevenit, misterul creterii; misterul care se ntmpl numai i de cte ori suntem credincioi fa de noi nine. Tu i cu mine purtm primejdiosul libertinaj destinului i l gsim potrivit. Viaa, pentru noi, cei eterni, este acum: i acum e mult prea ocupat s fie ceva mai mult dect totul pentru a prea ceva inclusiv catastrofal.

Viaa pentru majoritateaoamenilor pur i simplu nu exist. S lum aa numitul niveldetrai. Ce nelege majoritateaoamenilor prin trai? Ei nu neleg a tri. Ei l consider cea mai recent i apropiat aproximare plural pasivitii singulare prenatale cu care tiina n nelepciunea ei finit, dar desctuat, a reuit s le vnd soiile. Dac tiina poate da gre, muntele e un mamifer. Soiile majoritiioamenilor pot sesiza imediat amgirea autentic a omnipotenei embrionare i nu vor accepta substitute.

Din fericire pentru noi, muntele e un mamifer. Plusoriminus filmul ca s sfreasc micarea, jocul de societate strict tiinific al realitii ireale, tiranie conceput din concepie greit i dedicat propoziiei c fiecare brbat e femeie i fiecare femeie un rege nu se in pe picioare. Ceea ce mai ales sintetica fr a spune transparenta lor majestate, dnaidl foetus colectiv, ar numi improbabil o fantom umblnd. El nu e un nevis al impersoanelor anesteziate sau o staie de relaxare cosmic sau un veziauzipipigutimiroi sterilizat transcendental. El este un complex sntos natural omogen cetean al nemuririi. Acumul fiecruia din gesturile libere imperfecte de comptimire ale sale, oricare natere sau respiraie a sa insult milenii, inframortal perfecionate, de sclavie. El este un pic mai mult dect orice, el e democraia, el este viu: el este noi nine.

Miracolele urmeaz. Cu voi las o amintire a miracolelor: ele aparin cuiva care poate iubi i care va renate continuu, o fiin uman; cineva care a spus celor din preajma sa cnd degetele nu-i mai puteau ine pensula legai-mi-o de mn.

Nimic dovedindu-se bolnav sau parial. Nimic fals, nimic dificil sau uor sau mic sau colosal. Nimic ordinar sau extraordinar, nimic golit sau umplut, real sau ireal; nimic plpnd i cunoscut sau nendemnatic i ghicit. Peste tot coloreaz copilrirea, inocent spontan, adevrat. Nicieri posibil ce carne i imposibil o astfel de grdin, ci de fapt flori care piepturi sunt printre chiar gurile luminii. Nimic crezut sau pus la ndoial: creier peste inim, suprafa: nicieri urnd sau de temut; umbr, minte fr suflet. Numai ct de nemsurate flcri reci ale facerii; numai fiecare alt cldire totdeauna distinct sine de deschidere mutual ntreag; numai viu. Niciodat finalitile ucise ale lui undecnd i danu, nejocuri impotente ale lui rubine i bineru; niciodat s ctigi sau s te opreti, niciodat moalea aventur a nedestinului, chinuri lacome i umile extaze ale inexistenei; niciodat s te odihneti i niciodat s ai: doar s creti.

ntotdeauna frumosul rspuns care pune o i mai frumoas ntrebare.

Traducere: Romulus BucurFIRETE DUP DUMNEZEU NEXT TO OF COURSE GOD

"firete dup dumnezeu america pe tine next to of course god america i

te iubesc ar a pelerinilor .a.m.d. love you land of the pilgrims and so forth oh

oh spune vezi prin dimineaa ce vine country tis of centuries come and go

patria mea secole venind i plecnd country tis of centuries come and go

de ce ar trebui s fim nelinitii and are no more what of it we should worry

n fiecare limb chiar i surdomui in every language even deafanddumb

fiii aclam gloriosul nume-i thy sons acclaim your gloroius name by glorry

prin snge dumnezei i draci prin... tu-i by jingo by gee by gosh by gum

de ce-am vorbi de frumusee ce-ar fi why talk of beauty what could be more beaut-

dect eroii-acetia fericii i mori mai frumos iful than these heroic happy dead

au nvlit ca leii spre mcel who russhed like lions to the roaring slaughter

n loc de a gndi ei au murit ntru they did not stop to think they died instead

deci fi-va mut vocea libertii?" then shall the voice of liberty be mute?

Vorbi. i bu iute apa din cana de lng el. He spoke. And drank rapidly a galss of water

BTRNA IUBITA MEA ETCETERA MY SWEET OLD ETCETERA

btrna iubita mea etcetera my sweet old etcetera

mtu lucy n timpul recentului aunt lucy during the recent

rzboi putea s-i i war could and what

chiar i spunea pentru ce is more did tell you just

lupt what everybody was fighting

fiecare, for,

sor-mea my sister

isabel cree sute isabel created hundreds

(i (and

sute) de osete ca s nu hundreds) of socks not to

vorbim de cmi aprtoare de urechi mention shirts fleaproof earwarmers

rezistente la purici

etcetera manete etcetera maic- etcetera wristers etcetera, my

mea spera c mother hoped that

o s mor etcetera I would die etcetera

vitejete desigur taic-meu rguea bravely of course my father used

vorbind despre cum era to become hoarse talking about how it was

un privilegiu i numai s fi a privilege and if only he

putut ntre timp eu could meanwhile my

etcetera zac linitit self etcetera lay quietly

n noroiul adnc et in the deep mud et

cetera (visnd, cetera (dreaming,

et et

cetera, la cetera, of

zmbetul Tu Your smile

ochii genunchii i a ta Etcetera) eyes knees and of your Etcetera)

DE CND SENTIMENTUL E-NTI

de cnd sentimentul e-nti

cel ce d vreo atenie

sintaxei lucrurilor,

nu te va sruta niciodat;

n ntregime s fii un nebun

cnd e primvar n lume

sngele meu aprob

i srutrile sunt o soart mai bun

dect nelepciunea

doamn jur pe toate florile. Nu plnge

- cea mai bun micare a creierului meu e mai puin

dect fluturarea pleoapei tale spunnd

c suntem destinai unul altuia: apoi

rzi, lsndu-te n braele mele

pentru c viaa nu e un paragraf

i moartea cred c nu-i o parantez.

-s-t-u-c-l-

-s-t-u-c-l-

care

c/cum p(r ivi)m

acumsead

CLUST

uns ( -

ca):s

aR

!:

A

j

(u

nGnD

la

re(de)aran(vin)j(e)nd

,lcust;

Traducere: Romulus Bucur

PISICA

(im) pi-si-ca (mo)

b,i;l;

CadesA

Re! pl

Utete se d tuM

ba; sela

sdusnvrtejC(OM)

(PleT)

pleac de-acolo: exact

de; par c

nim

ic nu s-ar fi nt

mpla

T

THE CAT

(im) c-a-t (mo

b, i; l: e

FalleA

ps!fl

OattumbleI

Sh?dr

IftwhirlF

(Ul) (lY)

away wanders: exact

ly; as if

not

hing, had ever happ

ene

D

DAC NU POI MNCA...

Dac nu poi mnca e bine

ca s fumezi i noi

n-avem ce fuma: hai puiule

hai la culcare

dac nu poi fuma e bine

s cni i noi

n-avem ce cnta: hai puiule

hai la culcare

dac nu poi cnta e bine

s mori i noi

n-avem ce muri; hai puiule

hai la culcare

dac nu poi muri e bine

ca s visezi i noi

n-avem ce visa (hai puiule

hai la culcare).

UP INTO THE SILENCE THE GREEN

up into the silence the green

silence with a white earth in it

you will (kiss me) go

out into the morning the young

morning with a warm world in it

(kiss me) you will go

on into the sunlight the fine

sunlight with a firm day in it

you will go (kiss me

down into your memory and

a memory and memory

i) kiss me (will go)

SUS N TCEREA...

Sus n tcerea verdea

tcere cu rn alb nuntru

tu te (srut-m) vei duce

afar n dimineaa tnr

diminea cu lume alb nuntru

(srut-m) tu te vei duce

i mai departe n soarele frumosul

sore cu zi solid nuntru

tu te vei duce (srut-m

jos n memoria ta i o

memorie i memorie

eu) srut-m (m voi duce).

BUFFALO BILLS

Buffalo Bills

defunct

who used to

ride a watersmooth-silver

stallion

and break onetwothreefourfive pigeonsjustlikethat Jesus

he was a handsome man

and what i want to know is

how do you like your blueeyed boy

Mister Death

BUFFALO BILL A

buffalo bill a

pierit

cel deprins ca s

clreasc-un armsar

catifelat ca un ru de-argint

i s frng undoitreipatrucinci porumbeiexactcaiacel iisus

ai fost un frumos brbat

i ce vreau eu s tiu e

cum v place biatul dumneavostr cu ochii-albatri

doamn moarte

SPRING IS LIKE A PERHAPS HAND

Spring is like a perhaps hand

(which comes carefully

out of Nowhere) arranging

a window, into which people look (while

people stare

arranging and changing placing

carefully there a strange

thing and a known thing here) and

changing everything carefully

spring is like a perhaps

Hand in a window

(carefully to

and fro moving New and

Old things, while

people stare carefully

moving a perhaps

fraction of flower here placing

dincolo un strop de aer) i

fr s sparg ceva

an inch of air there) and

without breaking anything

Traducere: Ion Caraion

PRIMVARA-I POATE CA O MN

primvara-i poare ca o mn

(grijulie care vine

de nicieri) aranjnd

o fereastr, prin care lumea se uit (n timp ce

lumea se uit n gol

aranjnd i schimbnd punnd

cu grij colo un lucru

strin i ici unul cunoscut) i

schimbnd grijuliu totul

primvara-i poate ca o

mn-ntr-o fereastr

(de colo-colo grijulie mutnd lucruri

noi i vechi, n timp ce

lumea se uit-n gol grijuliu

mutnd vrun crmpei

poate de floare ici punnd

n romnete de Ion Caraion21