S.C. ARENA S.R.L.

CUPRINS:

Cap.1 Prezentarea agentului economic şi a locului de instruire practică; Cap.2 Descrierea unor activităţi practice: 2.1. Instrucţiuni şi norme de sănătate şi securitate ȋn muncă specifice locului de muncă; 2.2. Materii prime, utilaje/ echipamente tehnice utilizate; 2.3. Procesul tehnologic/ etape de realizare; 2.4. Produsele/ serviciile obţinute la locul de instruire practică;Cap.3 Concluzii - Implicaţiile activităţilor desfăşurate în stagiile de pregătire practică asupra dezvoltării ulterioare profesionale a viitorului absolvent: 3.1. Continuarea studiilor în domeniul/ calificarea absolvită; 3.2. Oportunităţile de angajare la agentul economic unde a desfăşurat stagiul de practicăCap.4. Bibliografie

Cap.1. PREZENTAREA ISTORICULUI FIRMEI

S.C. ARENA AUTO S.R.L.

Ȋnființată în 2000 sub forma juridică a unei societăți cu răspundere limitată, firma a funcționat în prima fază sub numele de Scenic Auto, având asociat unic şi obiectul principal de activitate comerțul cu autovehicule. Stabilirea obiectului principal de activitate a fost influențată de dobândirea calității de dealer al mărcii Renault în județul Prahova. La începutul anului 2008, reînnodând tradiția comercializării de autovehicule, societatea a semnat un angajament cu importatorul mărcii Toyota în Romania. Pe lângă calitatea de dealer autorizat al mărcii Toyota, societatea a reuşit să finalizeze în vara anului 2011 negocierile cu Citroen România, societatea dobândind inclusiv calitatea de distribuitor agreat şi reparator autorizat al mărcii Citroen.

Departamentele sales (Toyota şi Citroen) sunt deservite de echipe experimentate, capabile să ofere atât detalii privind produsele comercializate, cât şi variante atractive de finanțare. Departamentul after sales dispune de ateliere de mecanică, electrică, tinichigerie-vopsitorie, spălătorie , înzestrate cu echipamente de ultimă generație (elevatoare cu două sau patru coloane, elevator tip foarfecă, tester universal tip Bosch- KTS 570, testere specializate Toyota, Dacia, Renault, Nissan, Peugeot, Citroen, banc de probe sisteme de injecție diesel şi benzină – Bosch, Denso, Delphi, stand de redresat caroserii cu sistem de măsurare tridimensional, cabină de vopsire pentru autoturisme şi autoutilitare până la 3,5 tone, spații de pregătire vopsitorie cu încălzire şi sistem de şlefuire uscată, laborator de preparare vopsele), capabile să efectueze o gamă complexă de operațiuni specifice în materia întreținerii şi reparării vehiculelor Toyota (garanție) sau multimarcă (postgaranție), în special Renault, Nissan, Peugeot, Citroen.

Ȋn cadrul departamentului spare parts, pot fi comandate şi achiziționate, deopotrivă, piese şi accesorii auto, în condiții avantajoase, din punct de vedere al prețurilor, al termenelor de livrare şi mai ales al calității. Dincolo de contextul economic actual, obiectivele societății sunt unele orientate către viitor, strategia rămânând aceea a oferirii unor servicii de calitate în domeniul de activitate abordat, ca şi condiție a fidelizării şi lărgirii bazei de clienți existentă.

Cap.2. Descrierea unor activităţi practice

2.1. Instrucţiuni şi norme de sănătate şi securitate ȋn muncă specifice locului de muncă

Protecția muncii constituie un ansamblu de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității corporale şi sănătății salariaților şi a altor persoane participante la procesul de muncă. Norme de securitate ce trebuie respectate:• a nu se dezasambla aparatul când este în stare de funcționare.• a nu se ține aparatul în locuri umede.• a se feri de praf şi căldură excesivă.

2.2. Materii prime, utilaje/ echipamente tehnice utilizate

Osciloscopul este un aparat care permite vizualizarea pe ecranul unui tub catodic a curbelor ce reprezintă variaţia în timp a diferitelor mărimi sau a curbelor ce reprezintă dependenţa dintre două mărimi. Imaginile obţinute pe ecran se numesc oscilograme.

Osciloscopul este unul dintre cele mai răspândite aparate electronice şi are o gamă largă de utilizare, fie ca aparat de sine stătător, fie ca o componentă a altor aparate electronice:

Ca aparat de sine stătător, el se utilizează la : - vizualizarea şi studierea curbelor de variaţie în timp a diferitelor semnale

electrice (curenţi, tensiuni); - compararea diferitelor semnale electrice; - măsurarea unor mărimi electrice (tensiuni, intensităţi ale curentului,

frecvenţe, defazaje, grad de modulaţie, distorsiuni, etc.);- măsurarea valorilor instantanee ale unor semnale (tensiuni, curenţi); - măsurarea intervalelor de timp ;

- Uneori osciloscopul face parte din sisteme de măsurare şi control sau din aparate mai complexe, cum ar fi : caracterograful (aparat pentru vizualizarea caracteristicilor tranzistoarelor), vobuloscopul (aparat pentru vizualizarea caracteristicilor de fracvenţă ale amplificatoarelor), selectograful (aparat pentru vizualizarea curbelor de selectivitate), etc.

Împreună cu diferite traductoare, osciloscopul poate fi folosit şi la studierea şi măsurarea unor mărimi neelectrice, cum ar fi în medicină, fizică nucleară, geofizică, etc .

Ca aparat de măsurat şi control, osciloscopul prezintă unele avantaje ca : - impedanţă de intrare mare, de ordinul megahomilor; - consum de putere foarte mic de la circuitul de măsurat; - sensibilitate mare (la unele tipuri constructive constanta fiind de fracţiuni de

mV/cm); - bandă de frecvenţe foarte largă, până la sute de megaherţi, iar în construcţii

speciale (cu eşantioane) – până la zeci de gigaherţi ; - comoditate în exploatare .

Osciloscoapele moderne sunt alcătuite din mai multe elemente componente, conectate între ele după o schemă bloc, care conţine :

tubul catodicamplificatoatele Aty şi Atx

generatorul bazei de timp circuitul de sincronizare (de declanşare)circuitul pentru controlul intensităţii spotului circuitul de întârziere şi blocul de alimentare.

Figura 1: Schema bloc a unui osciloscop catodic

Principiul de funcţionare:Elementul principal al unui osciloscop este tubul catodic. Pentru a putea afişa pe

ecranul tubului catodic curba ce reprezintă diferenţa dintre două mărimi, A = f (B), este necesar:

- să se obţină pe ecran un punct luminos (spot); - să se poată deplasa acest punct după două direcţii, orizontală (x) şi verticală (y),

pentru a descrie pe un ecran curba dorită.Realizarea acestor deziderate este posibilă având în vedere: - proprietatea unui fascicul de electroni de a produce în punctul de impact (de ciocnire)

iluminarea unui ecran tratat cu substanţe luminofore; - proprietatea unui fascicul de electroni de a fi deviat sub acţiunea unui câmp electric

sau magnetic. Ȋn afară de vizualizarea formei semnalelor, osciloscopul catodic mai are

numeroase utilizări în tehnica măsurărilor electrice, electronice şi magnetice şi anume:• măsurarea tensiunilor• măsurarea intensității curentului electric• măsurarea intervalelor de timp - măsurarea duratei unui semnal - măsurarea perioadei unui semnal• măsurarea frecvențelor

2.3. Procesul tehnologic/ etape de realizare

Funcţionarea echipamentului de aprindere se poate urmări în cele mai clare condiţii cu ajutorul osciloscoapelor sau oscilografelor electronice. Variantele acestor aparate, adaptate la funcţionarea echipamentului electric poartă diferite denumiri: analizoare electronice, testere electronice, autotestere, electrotestere, etc.

Figura 2.

Un tester electronic poate integra mai multe mijloace de testare a motorului:• osciloscop catodic;• stroboscop cu circuit de temporizare pentru determinarea unghiului de avans la aprindere;• dispozitiv electronic pentru întreruperea succesivă a funcţionării cilindrilor, pentru verificarea abaterilor de putere între aceştia;• analizor de gaze evacuate;• tahometru electronic;• mano-vacuumetru• Dwell-metru, pentru măsurarea unghiului de închidere a contactelor• aparat pentru verificarea gradului de antiparazitare• multimetru, voltampermetru, ohmmetru pentru verificarea circuitelor de încărcare, de aprindere, lumini etc. Un astfel de mijloc este analizorul de motoare din figura 2, creat pentru a testa motoarele vehiculelor şi sistemul de control electric.

Dispozitivul poate testa condiţiile de lucru, parametrii de operare şi performantele de emisie, precum şi semnalele primar şi secundar din instalaţia de aprindere, semnalul de injecţie şi semnalul senzorului electric în timp real. Analizorul poate realiza analize, poate stoca, afişa şi printa rezultatele testelor ca suport al analizelor asupra motorului. Rezultatele testului pot fi utilizate pentru determinarea stării tehnice a motorului.

În cazul motoarelor cu aprindere prin scânteie, poate realiza:testarea şi analizarea puterii de echilibrareestarea şi analizarea eficienţei cilindruluitestarea şi analizarea presiunii relative a cilindruluitestarea şi analizarea curentului de start şi a voltajuluitestarea temperaturiiLa motoarele Diesel se poate realiza:testarea presiunii injecţieitestarea stabilităţii vitezeitestarea şi analizarea curentului de start şi a voltajului În funcţie de complexitate, testerele conţin toate sau o parte din aparatele

enumerate.

Aparatele pentru testare pot fi:• de sine stătătoare şi utilizate individual (portabile), cu conductoarele de conectare aferente;• fixate într-un panou general unic, având porţiuni comune de circuit şi conductoare (ecranate) comune, de branşare la motor.

Includerea osciloscopului în testerele auto permite urmărirea curbelor de variaţie tensiunilor din circuitul primar şi cel secundar şi interpretarea lor:- variaţia curentului primar în timp: I1 = f(t)

- variaţia tensiunii primare în timp: U1 = f(t)

- variaţia tensiunii secundare în timp: U2 = f(t)

- variaţia curentului secundar (de străpungere) în timp: I2 = f(t)

Urmărirea acestor caracteristici face posibilă diagnosticarea şi verificarea stării tehnice a următoarelor elemente componente ale instalaţiei de aprindere: contactele ruptorului; condensatorul, geometria camei şi a jocurilor în ansamblul ruptorului distribuitor, bobina de inducţie, bujii, avansul la aprindere, unghiul Dwell, etc.

2.4. Produsele/ serviciile obţinute la locul de instruire practică

Există o mare varietate constructivă de modele de aprinderi electronice integrale, în funcţie de firma producătoare. În general fiecare constructor elaborează un manual în care sunt prezentate detaliat operaţiunile de testare. Pentru ilustrarea modului în care se realizează diagnosticarea instalaţiilor de aprindere, prezentăm principiul de diagnosticare al unui sistem de aprindere electronică integrală utilizat pe motoarele companiei General Motors.

Schema constructivă simplificată a acestui sistem de aprindere este prezentată în figura următoare:

Dacă motorul, deşi antrenat de demaror, nu porneşte, se vor executa în ordinea precizată verificările precizate în continuare, pentru a constata dacă defectul aparţine sistemului de aprindere şi în ce constă el. Dacă motorul nu prezintă acest simptom şi se doreşte doar verificarea unor componente ale sistemului de aprindere, aceasta se poate face efectuând operaţiile corespunzătoare, fiecărei componente, fără a fi necesară parcurgerea tuturor etapelor de testare:Se montează pe rând la fiecare cilindru testerul de scânteie la capetele cablurilor exterioare de la bujii.

A. Verificări iniţiale:

Se antrenează motorul cu demarorul şi se observă apariţia scânteilor la tester. Dacă nu apar scântei la nici unul dintre cilindrii, se vor verifica: cablajul, conectorii şi siguranţele modulului electronic de control şi ale pompei de combustibil. Dacă nu se semnalează probleme în această privinţă, se continuă verificările.

B. Verificarea tensiunii de referinţă a modulului electronic de control

Cu contactul aprinderii deschis, se decuplează conectorul A-B de la modul. Se conectează minusul voltmetrului la masă şi plusul la borna B5 a conectorului modulului electronic. Se va utiliza un voltmetru cu impedanţa de intrare de minim 10 MΩ. Se acţionează demarorul şi se urmăresc indicaţiile voltmetrului care trebuie să oscileze între 1V şi 7 V. Dacă valorile corespund ca trece la verificarea c), iar dacă nu se trece la testul e). Se recuplează conectorul A-B la modulul electronic de control.

C. Verificarea tensiunii de alimentare a bobinei de inducţie

Cu contactul aprinderii deschis, se desfac şuruburile de prindere a ansamblului bobinelor şi se înclină şi se înclină acesta spre spate. Se cuplează unul din cablurile lămpii de control la masă, iar celălalt la cablul albastru, comun tuturor bobinelor de inducţie. Se închide contactul aprinderii. Dacă lampa se aprinde, se vor verifica conexiunile bobinelor. Dacă acestea sunt în stare bună, se vor verifica conexiunile bobinelor. Dacă acestea sunt în bună stare, se va înlocui modulul de aprindere. Dacă lampa nu se aprinde, se trece la următoarea verificare, deschizând mai întâi contactul aprinderii.

D. Verificarea tensiunii aplicate modulului de aprindere

Cu contactul aprinderii deschis, se decuplează conectorul cu 14 pini de de la modulul de aprindere C3. Se leagă unul dintre cablurile lămpii de control la masă iar celălalt la borna M a conectorului, după care se închide contactul aprinderii. Dacă lampa nu se aprinde, se va verifica siguranţa fuzibilă de 25 A a modulului electronic de control, precum şi o eventuală întrerupere a cablului care ajunge la borna M. Dacă lampa se aprinde, se va verifica borna M. Dacă starea acesteia este bună, se va înlocui modulul de aprindere. Se deschide contactul aprinderii şi se recuplează conectorul cu 14 pini la modul.

E. Verificarea tensiunii de intrare a semnalului trimis de senzorul de sincronizare

Se conectează minusul voltmetrului la masă şi plusul la borna K a modulului. Se acţionează demarorul. Dacă în acest timp voltmetrul indică variaţii ale tensiunii între 1 V şi 9 V, se trece la verificarea I). În caz contrar se face verificarea F, înainte de care se deschide contactul aprinderii.

F. Verificarea tensiunii de intrare în senzorul de unghi:

Cu contactul aprinderii deschis, se decuplează conectorul cu 4 pini ai senzorului amplasat în vecinătatea arborelui cotit. Se conectează minusul voltmetrului la masă şi plusul la borna A a conectorului cu 4 pini. Se închide contactul aprinderii. Dacă tensiunea măsurată se situează între 5 V şi 11 V, se trece la verificare H). În caz contrar, se verifică dacă există întrerupere în cablul pentru borna A. Dacă borna A şi cablul său se află în bună stare, se trece la verificarea următoare.

G. Verificarea tensiunii transmise de senzorul de unghi modulului de control:

Cu contactul aprinderii deschis, se decuplează conectorul cu 14 pinide de la modulul electronic. Se leagă unul dintre cablurile lămpii de control la masă iar celălalt laborna P a conectorului, după care se închide contactul aprinderii. Dacă lampa nu se aprinde, se va verifica siguranţa de 10 A a modulului electronic de control şi cablul ce ajunge la borna P a modulului. Dacă lampa se aprinde, se va verifica conexiunea la borna P a modulului. Dacă aceasta este în bună stare, se va înlocui modulul de aprindere. Se deschide contactul aprinderii şi se cuplează la loc conectorul cu 14 pini în modul.

H. Verificarea circuitului de alimentare al senzorului de unghi:

Se conectează minusul voltmetrului la borna B şi plusul la borna A de la conectorului cu 4 pini al senzorului. Se închide contactul aprinderii. Dacă tensiunea măsurată se situează între 1 V şi 9 V, se trece la verificare i). Se deschide contactul aprinderii. Dacă condiţia de mai sus nu este îndeplinită se va verifica existenţa unei întreruperi în cablul ce duce la borna B, precum şi calitatea contactului la nivelul acestei borne. Dacă ambele verificări nu relevă o defecţiune, se va modifica legătura la borna B a modulului şi, dacă şi aceasta este corectă, se va înlocui modulul.

I. Verificarea senzorului de unghi:

Cu contactul aprinderii deschis, se demontează senzorul şi se decuplează de la el conectorul cu 4 pini. Între conector şi senzor se face legătura cu patru conductori, potrivit schemei din figura alăturată. Se leagă minusul voltmetrului la masă. Se antrenează motorul cu ajutorul demarorului, timp în care cablul de la plusul voltmetrului se pune în contact cu cablul de legătură dintre bornele C ale senzorului şi conectorului. Tensiunea va trebui să varieze între 0,7V şi 9,0V. Operaţia se va repeta pentru bornele D, de data aceasta tensiunea trebuind să varieze între 1,0V şi 9,0V.

Dacă una sau ambele măsurări dau valori în afara celor recomandate, se va înlocui senzorul. Dacă la ambele verificări se obţin rezultate corecte dar motorul nu poate fi pornit, se va înlocui modulul de aprindere.

Cap.3. Concluzii - Implicaţiile activităţilor desfăşurate în stagiile de pregătire practică asupra dezvoltării ulterioare profesionale a viitorului absolvent

Pentru dobândirea de cãtre elevi a competenţelor prevãzute în SPP, activitãţile de învãţare - predare utilizate au avut un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporitã pe activitãţile de învãţare şi nu pe cele de predare, pe activitãţile practice şi mai puţin pe cele teoretice. La sfârsitul stagiului de pregatire practicã, prin activitâţile desfãşurate, a fost atestatã capacitatea de:- selectare a tipului de metoda/mijloc electronic utilizat pentru testarea, diagnosticarea echipamentelor/instalaţiilor automobilului- executare a operaţiilor de conectare a unui circuit electronic în echipamentele/instalaţiile automobilului, conform documentaţiei tehnice. - verificarea funcţionalităţii echipamentului/ instalaţiei, după conectarea circuitului electronic.- interpretarea rezultatelor măsurătorii prin comparare cu valorile standard şi datele de catalog.

Cap.4. BIBLIOGRAFIE

1.CEANGĂ E., ş.a.‑ Îndrumar de laborator pentru electronică. Universitatea din Galaţi,1978.

2. AIORDĂCHIOAIE D., ş.a. – Electronică. Îndrumar de laborator. Universitatea din Galaţi,1994.

3. DUMITRESCU, I. ş.a. Electrotehnică şi maşini electrice. Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1983. 4. DUMITRESCU, I. ş.a. Grafică interactivă-inițiere. Editura Universității Ploieşti, 1993. 5. ILIESCU, C. ş.a. Măsurări electrice şi electronice. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984. 6. MILLEA, A. Măsurări electrice - principii şi metode. Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.

7. NICOLAU, E. ş.a. Manualul inginerului electronist. Editura Tehnică, Bucureşti, 1979. 8. PREDA, M., CRISTEA, P., SPINEI, F. Bazele electrotehnicii I. Electrodinamică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.