Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XI, octombrie 2016, nr. 115 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

În perioada iunie- octombrie 2016 se

desfăşoară manifestarea Dintre sute de catarge,

ediţia I, organizată de Cristina Ștefan

cu sprijinul Consiliului Judeţean Bacău

în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar

Judeţean Bacău și Uniunea Scriitorilordin România, fil. Bacău.

...Este în Slalom sentimentalun fragment de sfârşit de mileniuconsistent, în care se agită, sperăşi visează artişti, intelectuali,meseriaşi, funcţionari, casnice,copii şi semi-handicapaţi...

(Grigore Codrescu)

...Îmi închipui că ursitoarele i-aupus în mână Atenei Ivanovici,după naștere, un condei de aur șii-au menit să-l folosească pentrualcătuire de stihuri și să uite câtmai des că… trăiește, cotidianulfiind adesea omorâtor de suflet. Eîndemnul încărcat de optimism alunui început de poezie: nu-ți rupeîn bucăți timpul/ păstrează-l întregca pe un azi/ nu-ți coborî inima maijos decât sufletul/ împrăștie cerpeste gânduri...

(Ioan Țicalo)

...Lipovenii udau harbujii în pârgînainte de ivirea zorilor. Au trecutpodețul Cărăturii, mai sus de bul-boana cea adâncă și-au urcat pedâmb în Ghiholărie. Au dejugatvacile; Ticușor urma să le aibă degrijă. Au luat secerile din căruță sătaie strujănii verzi. Fiind mai mare,Lența coordona. Fănică și Mimicărau poloagele la căruță. Tița cuAna tăiau buruiană de pe hat.Părinții și bunicul s-au apucat decules fasolea atenți să nu spargăpăstăile ...

(Toader Titi Roznovanu)

Romanul românesc....

În acest număr:

4O poetă visată ...

În Ghiholărie... 19

2

Cuminţeniile pământului

N-avem bani! Auzim asta înfiecare zi. Ne trezim dimineaţa, şine culcăm seara, cu aceastăinvocaţie devenită, nu de puţinăvreme, patent naţional şi leit-motivgeneralizat.

Scuză pentru neputinţă lanivelul cel mai înalt. Ceea ce neface să apelăm tot mai des, pentrua ne stimula cât de cât şi a nemenţine simţul umorului negru,propriu românului, la vecheaşaradă inspirată tot de vremuri derestrişte: ştii bancul cu iarna?...?!Iar n-am bani! Dar cu vara?...?!Nici vara n-am! Aşadar, din calici,tot calici am rămas. Guvernanţiide toate soiurile se agaţă cu dis-perare de acest slogan eliberatorde răspunderi spre a-şi justificaneputinţele, interesele, lipsacapacităţii de a genera soluţii, darşi de a pune batista pe ţambal încazul fraudelor ce depăşesc oriceimaginaţie. Săraca ţară bogată,ajunsă să trăiască şi să-şioblojească rănile din milapublică şi înecată într-unocean de hoţii fără limite.

Recent, primul-ministru neanunţa eşecul campanie ide co lectare de fondur ipr in donaţii private pentruachiziţionarea sculpturiibrâncuşiene CuminţeniaPământului. Lucrare de oexcepţională valoare artisticănaţională de patrimoniu. Ex-primându-şi totodată convin-gerea, în cel mai pur stildemagogic autohton, că spiri-tul civic al conaţionalilor săi seva capacita astfel încât îngrijo-rarea să se poată converti într-un vis frumos. Nu puţine aufost, însă, vocile care şi-audorit să-l aducă cu picioarelepe pământ, exclamând: iartă-l,Doamne, că nu ştie ce spune!Cu deplin temei! Fiindcă la noiresponsabilitatea instituţionalăa evoluat rapid spre pasarearăspunderii pe umerii con-ştiinţei publice. Săritor precumîl ştim şi acţionând sub im-periul unor convingeri adâncînrădăcinate în sufletul şiconştiinţa sa, românul nu seabate în niciun fel de la preceptulcreştin „ajută-ţi aproapele!” Nici dela valorile sale morale moşteniteprin naştere sau dobândite prineducaţie. Principii şi norme pecare şi le-a asociat drept izvor alsupravieţuirii şi convieţuirii. Con-vins fiind că „respectul pentru tine

însuţi nu te lasă să te trădezi” şi cădacă vei dărui, la rândul tău vei fidăruit. Sunt precepte, calităţi şisensibilităţi cărora le conferăchipul faptei. El, omul de la bază,de la talpă, ştie că poate şi că vreasă dăruiască în orice momentacelora care au nevoie de ajutorulsău, chiar dacă efortul căruia i sesupune din considerente purumanitare îl pune, adesea, în difi-cultate prin împărţirea puţinului.Eu-l transferându-se în Lui. Nobilşi pilduitor. Iar paleta tuturor aces-tor sacrificii este extrem de largă,de generoasă, găsindu-şi expre-sia prin gestul devenit viral pereţelele de socializare: donează(doi euro) prin sms (fără per-cepere de tva, gest deincomensurabilă mărinimie dinpartea ocârmuitorilor?!) pentru uncaz social grav. Un soldat rămasinvalid într-o misiune de patrularepe frontul din Afganistan trebuieoperat într-un spital din străi-nătate, pentru care este nevoiede o sumă consistentă; donaţi...Pentru construirea unui spital depediatrie. Sau pentru dotarea cuaparatură medicală a unui labora-tor absolut necesar; donaţi... Maimulte familii de sinistraţi, o colec-

tivitate întreagă, rămasă fărălocuinţe în urma unor incendii,inundaţii devastatoare saualunecări de terenuri; donaţi... Ungrup de tineri inventatori arenevoie de sponsorizare pentru ase putea deplasa la o expoziţieinternaţională ce ar putea aduce

noi lauri creativităţii româneşti:donaţi... Pentru că statul nu arebani! Sms-ul cu cei doi europurtători s-a transformat înpanaceu naţional universal re-zolvitor. În speranţa şi certitudineanoastră. Că până să vină de lafruntaşii (halal fruntaşi!) ţării vreunsemn de reacţie pozitivă, trecevalul trebuinţei, ori se ratează mo-mentul, şi dus e! Mai nou, cinevaa avut ideia de a-şi dona ziua denaştere, invitându-i şi pe alţii să ofacă, prin a-şi îndemna apropiaţii- familia, prietenii, invitaţii sărenunţe la a-i face daruri, spre a leoferi celor nevoiaşi. Un gest curatde nobleţe, înţelegere şi solidari-tate. No coment!

Dar solidaritatea umanătrăieşte şi reacţionează prin sms-ul de doi euro care intră pretutin-deni acolo unde este nevoie de el.Despovărându-i de griji şi deresponsabilităţi pe guvernanţi şireaducând speranţa pr in t recei năpăstuiţi şi abandonaţii aflaţiîn dificultâţi insurmontabile.Oferindu-le certitudini precum învechiul cântec ce-i îmbărbătează:„...că tot ce e român nu piere!”Puţinul muritorului de rând popolose-adună în multul izbăvitor. Ei,

oamenii aceştia mulţi şianonimi sunt cuminţeniilepământului nostru ce daupermanent lecţii de solida-ritate şi omenie. Servindu-le, astfel, mai-marilor,potentaţilor, pilda onestităţii.N-avem bani! Iarăşi şi înorice moment. Niciodată!Nici iarna, şi nici vara! Într-o ţară în care „tunurile”bubuie fără întrerupere,părăduind sute şi miliardede lei şi de euro din banulpublic de către cei vinovaţifără vină şi lipsiţi de îndem-nul lăuntric de a contribui,cetăţeanul responsabil îşiasumă de bună voie, darsilit de situaţii, rolul de sal-vator. Un rol pe care îljoacă exemplar în aceastăconfruntare perpetuă dintrebază şi suprastructură. Nuştiu dacă, până la urmă,Cuminţenia Pământuluiîn t ruchipată atât demăestru de către Brâncuşiîşi va regăsi locul între ma-rile valori ale patrimoniuluinaţional, ori va migra sprealte zări, dar ştiu sigur că

milioanele de „cuminţenii” cuchipul tău, al meu, al nostru, caretastează sms-ul salvator nu-şi vorabandona nicicum statusul cari-tabil invocându-l pe „nu am!”Fiindcă dintotdeauna „sărăciasalvează România” prin bogăţiaspiritului de a dărui.

Mih

ai B

uzn

ea

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 115

*Revista Bucovina lite-rară, editată de Societatea Scri-itorilor Bucovineni, şi-a închegato echipă redacţională şi de co-laboratori invidiabilă de cătreoricare publicaţie românească.Numele Vatamaniuc, Rachieru,Diaconu, Steiciuc, Beldeanu,Antonesei, Cistelecan, Vişniecşi alţii spun ceva în literaturaromână. Nr. 3-4 (301-302), mar-tie-aprilie 2016, înregistreazăcolaborările lui Valeriu Matei,Ioan Holban, Vasile Andru,Gheorghe Grigurcu, Const.Cubleşan şi alţii, cam de acelaşicalibru. Cu eleganţă şi în paginimari, revista ce apărea laCernăuţi, în 1942, pe vreme derăzboi cumplit, ce însângerasenaţia lui Eminescu, intră acumîn dialog – datorită lui VasileProca, cum-necum, chiar cu unromân de peste Prut – scriitorul-cărturar Valeriu Matei. Mărtu-risirile acestuia sunt, ca şialtădată, emoţionante: „Ţinminte, tatăl meu, care a fostostaş în armata română, era laAlba Iulia. L-a prins acolo 23 au-gust 1944. Noi, basarabenii, amfost daţi ruşilor, conformînţelegerii de-atunci. Pe soldaţii-au dus într-un lagăr la Mingir,dincolo de Prut, de unde tata afugit. În lagăr a întâlnit doivecini, moş Ion şi moş AntonMoldovan, şi într-o noapte auevadat din acel lagăr […] I-auprins şi urma să-i execute. Dardatorită bunicii […], care a dattot ce avea celor dinadministraţie, au ajuns în mineledin Donbass, unde erau numaibasarabeni”. […] „Ca să nu maivorbesc de genocidul spiritualcare s-a făcut în Basarabia” […] În 1980, de la Moscova „amvenit la Chişinău special pentruziua lui Eminescu. Noi, cei dinacea grupare […] ne-am datjurământul privind idealul româ-nesc, idealul unirii, limbaromână cu alfabet latin”. Dincele unsprezece pagini ale con-fesiunilor notate de Vasile Procase desprinde convingerea căunirea românilor va fi posibilădoar prin cultură, limbă şi ener-gia oamenilor simpli. ValeriuMatei a fost scos dindoctorantură pe atunci ca fiindantisovietic şi naţionalist; de-venise periculos.

* O energie nouă pare avibra peste paginile Românieiliterare (nr. 27, 1 iulie 2016),mai ales de când NicolaeManolescu a început să scriedin nou cronică literară. Entuzi-asmul d-sale, recunoaştem, neînflăcărează şi pe noi, chiardacă izvorul ţâşneşte dintr-ocarte. Strigătul Înapoi la clasici!L-am mai auzit cândva şi estegenerat de cartea lui DanCristea, intitulată frumos Caii luiAhile şi alte eseuri. Meditând şivisând pe paginile călătoruluiromân, dar şi pe antologicelecreaţii din literatura clasică, prof.N. Manolescu devine liric, dar şiînclinat spre modelarea cititoru-lui: „Iată o carte scrisă într-un stilnobil și firesc și care măîmpinge să trag două concluzii.Una este că ar fi cazul săreînvățăm a-i citi pe clasici, decare nu atât sensibilitateanoastră de moderni incurabili neține, în fond, departe, ci prejude-cata ignorantă că nu mai au cesă ne spună. Au, și câte încă! A

doua este că eventuala lor nouăviață depinde de felul în care-icitim. De emoția noastră.Găsesc că ar fi mare păcat sătrecem cu vederea minunății defelul celor din Homer pe care nile dezvăluie Dan Cristea încartea lui. Înapoi la clasici, dragiimoșului!” Este fermecător.Numai că, la două paginidistanță, maestrul GabrielDimiseanu îți face cu ochiulispitindu-te cu Jurnal secret.Serie nouă de Alex. Ștefănescu,bunul său coleg de redacțiecândva. Vorba lui G. D.: „o cartecuceritoare”. Un fenomen in-teresant este extindereacatalogării creațiilor literare învolume masive, greu demanipulat: Cărtărescu, AluiGheorghe, Hurezeanu… Sepregătește ceva… Rămân însăscrisorile lui Emil Cioran, ale luiDuiliu Zamfirescu de citit despreclasici.

*Viața Românească, revis-tă structurată efectiv de către G.Ibrăileanu (rolul lui C. Stere afost mai mult ideologic), îm-plinea la începutul primăverii dinacest an (martie) un secol și undeceniu – o sută zece ani. Esteemoționant pentru noi, cei caream frecventat Alma Mater dinIași, urmând cursul marilor cla-sici cu profesorul GheorgheAgavriloaie care, după cum seștie, era ginerele lui G.Ibrăileanu. Autorul Spirituluicritic… apărea ca profesor laLiceul „Principele Ferdinand” dinBacău în al doilea an de laînființarea acestei unitățișcolare. Anii copilăriei îlpurtaseră și prin satele județuluiBacău, căci tatăl, TheodorIbrăileanu, nereușind în comerț,își mută familia la Poiana luiIurașcu, unde arendă o moșie,dar și alte proprietăți în satelevecine precum Tisa-Silvestri șiBerbinceni, pe unde a pășitcopilul de cinci-șase ani, sensi-bil și precoce (vezi și mono-grafia lui Al. Piru). La 25 de ani– în 1896 – G. Ibrăileanu enumit profesor suplinitor laBacău, unde, în 1897, Gimna-ziul de băieți devenea liceu. Pela această unitate școlarăcentenară au trecut, în acei ani,și D. D. Pătrășcanu (prozator,autor de manuale, tatăl celuimai cult comunist, anume,Lucrețiu Pătrășcanu), celebrularheolog și istoric Vasile Pâr-van, iar mai târziu și altepersonalități. Lui I. I. Mironescu,fost elev, profesorul Ibrăileanu îiapărea „cu glasul liniștit și campe nas […] vorbea ca într-uncerc de prieteni și auditoriulavea impresia că asistă la nișteconvorbiri, la niște discuții spon-tane între doi Ibrăileni, carecând se potriveau în păreri,când se combăteau.” (Vezi șiAnuarul Colegiului Ferdinand I,serie nouă, III, pp. 12-21.)

La 6 martie 1906, repet –acum o sută și zece ani, apărearevista Viața Românească,într-un tiraj de 2600 exemplare.Prestigiul redactorului-șef secontura puternic. Consemnăm,cu emoție, și altă situație dupăaceea că generația de la „Al. I.Cuza”, din 1967, am foststudenții ginerelui lui G.Ibrăileanu; asistentul lui Gheor-ghe Agavriloaie a fost emines-cologul și criticul literar MihaiDrăgan, ale cărui seminarii cunoi, studenții, erau adevăratepoeme vibrante cu sfârșitulcontinuu.

Cronicarul incomodpt. conf. Grigore Codrescu

Breviar revuistic subiectiv

Bibliografia, ca, de altfel, și biografia is-toricului și criticului literar Al. Piru (n. 22 au-gust 1917, comuna Mărgineni-Răzeși, jud.Bacău – m. 6 decembrie 1993, București)conțin o sumă de necunoscute ce se cuvina fi elucidate prin cercetări riguroase înarhive și biblioteci particulare și publice.

Bibliografia istoricului și criticului literarAl. Piru, cum e și firesc, cuprinde și lite-ratura sa epistolară, rapoartele, referatele,documentele școlare și iconografia.

Istoricul literar și cărturarul Al. Piru nuare, încă, o bibliografie completă, deși în2017 se împlinesc o sută de ani de lanașterea sa.

A sosit momentul, cu toateanimozitățile și adversitățile existente înlumea literară, să reconstituim şi să resti-tuim întreaga activitate literară a unui dintrecei mai însemnați discipoli ai lui G.Călinescu.

Recent am descoperit câteva referate,rapoarte și propuneri de premiereaparținând lui Al. Piru și elaborate cu di-verse prilejuri. Referatul pe care îl transcriu,aici, are ca subiect concursul deconferențiar al lui Pompiliu Marcea (1928–1985) la catedra de Literatură RomânăContemporană.

Profesorul și istoricul literar Al. Piru sur-prinde cu finețe și obiectivitate itinerarul bi-ografic, didactic și științific al mai tânăruluisău coleg, Pompiliu Marcea, relevând, cuacuitate, contribuțiile acestuia în plan profe-sional și literar.

Acest document de istorie literară,semnat și de Șerban Cioculescu și DumitruPăcurariu, are ca autorul, însă, pe Al. Piru,în a cărui arhivă am identificat textul olograf.

*

Referat

privind ocuparea prin concurs a postului deconferenţiar de la catedra de LiteraturăRomână Contemporană a Facultăţii deLimba şi Literatura Română din Bucureşti,poziţia 6.

Candidatul Pompiliu Marcea, lector lacatedra de Literatură Română, născut înanul 1928, este absolvent al Facultăţii deFilologie din Bucureşti cu diplomă de meritdin anul 1954.

Încă de la absolvirea facultăţii a fostnumit preparator la cate-dra de literatură română.Promovat, după un an,asistent, a funcţionat ast-fel şase ani, până în oc-tombrie 1961, când afost avansat lector. Can-didatul are deci ovechime în învăţământulsuperior de aproape 15ani. În cei şase ani deasistenţie, ca şi în ceipeste şapte ani de lec-torat, Pompiliu Marcea aţinut cursuri şi seminariide literatură modernă şicontemporană, devenindunul din cadrele denădejde ale facultăţii. Laaceasta a contribuit per-manenta sa preocuparede a se perfecţiona, înţară ca şi în străinătate,în Franţa, unde în anuluniversitar 1962-1963 afuncţionat ca lector deLimba şi Literatura Română la Sorbona. Îniulie 1968 şi-a trecut examenul de doctor înfilologie cu o teză despre Viaţa şi opera luiIoan Slavici.

Candidatul lector dr. Marcea Pompiliua desfăşurat alături de activitatea didacticăo susţinută activitate ştiinţifică şi obştească.

A publicat în 1961 o monografieexhaustivă despre Alexandru Sahia de 145pagini, cea mai completă şi mai judicioasă

lucrare despre acest scriitor. Numai dupăpatru ani, a dat întâia monografiecuprinzătoare despre Ioan Slavici (415pagini), studiu bizuit pe o largă cercetare deordin documentar şi pe o analiză adâncă aoperei apărute, în volume şi periodice. Pen-tru contribuţia fundamentală de istorieliterară pe care o aduce, lucrarea a fostdistinsă cu premiul „B. P. Hasdeu“ al Aca-demiei Republicii Socialiste România. Ediţiaa doua, revăzută şi completată, publicată în1968, a constituit şi teza de doctorat înfilologie a candidatului, de asemenea Pom-piliu Marcea a publicat în 1967 o sinteză înlimba franceză de 120 pagini a monografieisale despre scriitorul ardelean.

În afară de aceste volume, PompiliuMarcea a mai publicat, începând din 1958,un număr de 15 prefeţe sau studii introduc-tive la diverse ediţii din operele lui Al.Vlahuţă, I. I. Mironescu, Grigore Alexan-drescu, Mihail Sadoveanu, I.L. Caragiale,Ioan Slavici, Al. Sahia şi Tudor Vianu, studiiîn revistele de specialitate, apărute şi în ex-trase, despre poezia Unirii, Tudor Arghezi,Iacob Negruzzi şi revista Convorbiri literareşi aproximativ un număr de 80 de articole şinote în periodicele literare şi în presădespre Alecu Russo, C. Negruzzi, D.Bolintineanu, N. Filimon, Caragiale,Delavrancea, Titu Maiorescu, Slavici, LiviuRebreanu, Camil Petrescu, M. Sadoveanu,Tudor Vianu, Zaharia Stancu, Marin Preda,Eugen Barbu, sămănătorism, junimism,simbolism etc.

În toată activitatea sa ştiinţifică şipublicistică Pompiliu Marcea pune solidăinformaţie, discernământ critic, claritateideologică şi eleganţă stilistică. Este un is-toric literar pe deplin format, harniccercetător şi un critic înzestrat cupătrundere şi fineţe.

Membru al Partidului Comunist Romândin 1954, Pompiliu Marcea a avut şi are oremarcabilă activitate obştească, în prezentfiind secretar al Comitetului de partid alUniversităţii Bucureşti şi membru al BirouluiCentrului Universitar.

Funcționează, totodată, din noiembrie1968, ca prodecan al Facultăţii de Limbă şiLiteratură Română din Bucureşti.

Întrucât are o activitate didactică,ştiinţifică şi obştească în totulcorespunzătoare, un stagiu îndelungat calector şi titlul de doctor în filologie, credemcă întruneşte toate condiţiile spre a ocupaprin concurs postul de conferenţiar dela catedra de Literatură RomânăContemporană, poziţia 6.

Prof. dr. docent Șerban Cioculescumembru corespondent al AcademieiProf. dr. docent Al. PiruProf. dr. D. Păcurariu

Notă

Originalul acestui document, necunos-cut, se află în biblioteca profesoruluiNicolae Scurtu din Bucureşti.

inscripții băcăuaneO CONTRIBUȚIE

LA BIBLIOGRAFIA LUI AL. PIRU

NICOLAE SCURTU

PLUMB 115

pagina 3revistă de atitudine

S c r i i t o a r eprofesionistă, dna ValeriaManta-Tăicuţu – în sen-sul pe care i-l dă cuvân-tului Livius Ciocârlie –; are-venit la scriitura roma-nului său, apărut, într-oprimă formă prin anul2000, după ce fusesescris prin anii ’80, ne

asigură dna Rodica Lăzărescu,prefaţatoarea cărţii masive de peste trei sutecincizeci de pagini. Lectura nu-l captiveazăinstantaneu pe cititor, ba chiar, în primelepagini, îl împinge spre indiferenţă, din mo-ment ce se ghicesc, în dialogul dintre ElviraMavrodin şi prietena ei, Marilena, doar mof-turi mondene, detalii feministe cotidiene şisensibilităţi amoroase ceva mai încolo; adicănici o miză de proză de acţiune. Sigur că au-toarea preia din romanul clasic apelul la oscenă de grup – aici tabăra de creaţie de laMăgura, unde s-au anunţat sculptori de ta-lent, precum Ioan, Miron şi alţii. În vechile ro-mane apărea o horă, sau un ospăţ, dar astan-are importanţă.

Adevărul este că impresia de romanfără miză continuă câteva zeci de pagini,căci subiectul se menţine rarefiat şi fărăanalepsa balzaciană decât mult mai târziu,iar după lipsa retroversiunii se adaugă aban-donul descrierii simbolice a mediului;autoarea apelează la acestea doar fragmen-tar şi fulgurant. Preferinţa auctorială mergeconstant însă către reprezentare şi dialogsincopat. Nici nu erau moduri de expuneremai potrivite pentru evocarea destinului uneifiinţe precum Elvira Mavrodin, actriţă de ta-lent, cultă şi frumoasă, care se caută pe sinecu insistenţă la vârsta tinereţii, fără a izbutiuşor, ceea ce o proiectează într-o starevecină cu abulia; de aceea bărbaţii care opreţuiesc sunt, pe rând, dezorientaţi, sauabandonează vagi intenţii matrimoniale. Niciportretistica nu-şi face loc în scriitura acestuiroman, dar câte o tuşă expresivă dă viaţăunei lumi diverse şi plină de categorii socio-umane foarte deosebite.

Nu-i vorbă, şi titlul cărţii – numele unuiconcurs sportiv mai ales ci schiuri pezăpadă, parcă nu susţine ideea romanului,care abia mai încolo se va cristaliza.Renunţarea aproape totală la investigareagesticulaţiei, evocarea evenimenţială şiportretistică – cu mici excepţii – invită parcămonologul interior, dialogul direct ori cureplici sincopate. Exersată şi cu inspiraţie,autoarea aduce în prim-planul scriiturii, im-punând treptat, trei piloni ideatici care susţinromanul Slalom sentimental.

Am atins puţin abulia Elvirei, cealternează cu capricii de moment, enigma-tice ori neînţelese; este fondul subiectului.După ce scena existenţei romaneşti aratămişcarea şi gândirea, ori felul de a fi ale luiIoan, ale lui Miron, precum şi cel al luiIordăchel, inevitabil s-a acumulat o formă detensiune, diegeza fiind prelungă şi în spaţiidiverse (în tabără, la şcoală, în sat, îngospodăria de la Oreavu, sau chiar înlocurile reprezentative ale Râmnicului). Citi-torul nu prea află cum arată Elvira, dar stărileei abulice o arată fără ţintă, fără iniţiativă şivoinţă, iar discreţia erotismului feminin eaproape totală. Sigur că, pe fondul sugeratde această comportare, dificultatea, sauchiar imposibilitatea comunicării interumaneapare ca firească; poate e unul din sensurilefundamentale ale cărţii. Dar punctul culmi-nant al acestui sens abia urmează: esteospăţul celor câteva zeci de persoane careapare pe vreo şase pagini de carte, anunţateprin „stop cadru”, în care fiecare personajcomunică ceva se pare, dar nimeni nuascultă, nu e interesat să afle, toate replicilefiind incoerente, spontane şi sub putereaclipei; impresia este – probabil – de joc alcomunicării, de vorbire fără scop, în fond deaneantizare a individului sub robia clipeihedoniste.

Sunt mai toţi din lumea românescă:Costin, Ioan, Mariana, Cezar, Gheorghiţă,Arion, Ilieş ş.a.m.d., dar atenţie, în caval-cada care mimează comunicarea nu aparedeloc Elvira. Un alt pilon ideatico-tematic al

cărţii este cel cu botezul danciului în liotaţigănească, spectacol grotesc şi de unpitoresc nebun, în care gestul şi interjecţia,ceremonia ierarhică şi suportul existenţeipractice şi instinctuale funcţioneazăireproşabil sub puterile dadei Sultana, aautorităţii Sultănica şi pe fondul fanfarei luiCucu. Doar părintele Prună, ce va oficiabotezul, este asincron, având mare grijă decurcanul care i-a fost dăruit. Tabloul este ra-belaisian, iar imaginile pantagruelice oferăpagini antologice, mai ales cea în care şirulde băieţi clătesc hălcile de carne de oaie cufurtunul de spălat şi maşina; în aceastălume, da, comunicarea funcţionează perfectprin supunere, instinct şi filon ancestral; doarcă şi aici, ca la ospăţul artiştilor, identitateas-a aneantizat: „O hoardă întreagă senăpusteşte spre noi, din direcţia care a ab-sorbit-o pe Boboaca; fiecare pirandă areceva în mână […] Părintele se ridicămaiestos şi toată suflarea amuţeşte, inclusivfanfara şi Romică al doilea orăcăitorul. Numai e deloc vesel părintele: gesturile îi suntde o măreţie basileică, în contrast cu dis-tinsa şi viu împleticita în culori adunare. Şi-apus patrafirul cu broderie de aur, a deschisbucoavna şi acum, cu mănunchiul debusuioc, îl stropeşte din belşug pe odorulcare râde ştirb şi gâdilat, în admiraţianemărginită a asistenţei. Căzănelul dearamă cu apă sfinţită cu agheasma adusăîntr-o sticlă de frucola este purtat cu solem-nitate până la rădăcina unui plop stingher dinbătătura imensă”.

Astfel arată cei trei piloni tematico-se-mantici ai cărţii – abulia Elvirei, ospăţulartiştilor şi botezul puradelului; dar romanulare şi deschideri subtile în plan naratorial şistilistic; lumea artiştilor se manifestă plenar.Adesea Elvira, împreună cu Ben – regizorulei – par a sugera deschideri între scenele deviaţă din roman şi episoadele unor piese in-terpretate de ei în timp: Pygmalion, Actveneţian, Jocul de-a vacanţa. Sunt arun-cate punţi subtile de lectură în genul pro-cedeului inventat parcă de André Gide,anume mis en abyme, doar că nu sunt fina-lizate şi nici naratorul-protagonist n-are chef.Elvira, nu-i vorbă, apelează uneori la celebracarte a lui Marian Popa Comicologia, iarprintre rânduri circulă cu nonşalanţă expresiişi sintagme internaţionalizate, ori din limbajulspecializat al plasticienilor, stilisticienilor şi aldascălilor de şcoală. În vecinătate gâlgâie

lexicul şi frazadin jargonulţigănesc, pre-cum şi con-strucţiile şis i n t a g m e l eoralităţii dinsatul Oreavu.

I n s t a n ţ aauctorială arec a p a c i t a t e aimpresionantăde a absorbiaproape toateregistrele prin-cipale ale limbii,cum îi stă bineunui romantotal, în carecoexistă viaţa

cu formele ei plenare, visul uman susţinut deartişti, dar şi vulgaritatea; dincolo de toateacestea situându-se universul umannesfârşit, greu de anticipat şi plin de sur-prize.

Este în Slalom sentimental un frag-ment de sfârşit de mileniu consistent, în carese agită, speră şi visează artişti, intelectuali,meseriaşi, funcţionari, casnice, copii şi semi-handicapaţi.

Sigur că un comentator cârcotaş arreproşa Valeriei Manta nişte pasaje mono-tone, intruziunea unor forme clişeistice,anume termeni livreşti care alungă cititorulneiniţiat (fatică, maieutică etc.), dificultateafixării în memorie a unor personaje. Cusiguranţă însă lectura îi va oferi delectări şipărintelui naratoarei (e personaj), căreia îieste oferită cartea la sfârşit cu emoţie şicuriozitate.

Romanul românesc la interferenţa mileniilor*Valeria Manta-Tăicuţu

Gri

go

re C

od

resc

u

Roman-parabolă, Patrubărbaț i plus Aurel ius –Editura Polirom, Iași, 2011 –,unde personajul-narator este ofemeie (având, din copilărie,șansa, dar și nenorocul, de atrăi, până la admiterea la facul-tate, alături de bunicul ei, cu ocultură de vechi latinist, care,vrând-nevrând, a influențat-o,fiind singura familie ce i-arămas, după moartea părințilorîn t r -un acc ident ferov iar,amintit, fără lamentări, la unmoment dat, doar pentru a secontextualiza), cartea DoineiRuști se construiește în jurul adouă evenimente majore, cuimpact deosebit asupra evo-luției individuale, dar și asocietății contemporane, înansamblu: apariția bucurieinesățioase a lecturii și, apoi, areversului ei.

Discursul narativ subiectiv,împărțit în șapte capitole și unepilog, debutează ex-abruptocu aserțiunea conținând unuldintre pilonii spre caretălăzuiește existența personaju-lui, începând, după propriilemărturisiri, de prin adolescență– cartea: Drama mea se leagăde cărți. Unii își pierd auzul. Alțiiîși pierd pofta de mâncare. Eunu mai am nici un chef săcitesc. Și este o dramă, așacum afirmă, pe care o explică,de vreme ce când nu mai citeștidevii tu însuți disperarea luiLear, ești chiar miezul afânat almadlenei, pulpa fierbinte a vaciilui Isaac Snopes, basca luiCharles ori chiar mâna caretremură atingându-i ciucurelepenibil (!).

Cu toate că vorbește, deci,în incipit, despre o criză a sa(după care, indirect, oferă indiciispre a se vedea că este a în-tregii societăți, care abando-nează cărțile la gunoi, în fațaușilor / porților, pe bănci, încer-când o eliberare completă deacest lest), în ce o privește pecea care se destăinuie,ipostazele în care se află, gân-durile pe care și le afirmă etc.demonstrează însă apartenen-ța la un întreg, ale cărui compo-nente s-au topit unul în altul,devenind inseparabile: estevorba de viața reală și cealivrescă. De aceea, printr-oformă aparte de intertextu-alizare, de câteva ori de-a lun-gul cărții semenii din jur și-iidentifică prin semnalmente aleunor personaje literare celebre,fiindcă amprentele acestora, înciuda negării de care vorbeștepersonajul, indusă de procla-mata rupere de lectură, sunt viiîn sine, dovada fiind chiarpomenirea lor... am uitat nudoar de mâinile cele frumoaseale lui Remedios, dar și desaliva fierbinte a lui LeopoldBloom, pulpa caldă a vacii luiIsaac Snopes, ochii obloniți ailui Charles Bovary, gustul guriilui Rastignac, șerbetul alexan-drin al lui Balthazar, chiar și ure-chile înroșite ale unui matrozdespre care am citit anul trecut.

În roman, accentul nu cade

pe latura narativă (fără a fineglijată însă, pentru că,aceasta constituie, de fapt, cade fiecare dată, nada, instru-mentul cu care prozatorul îlispitește pe cititor, făcându-l să-i parcurgă paginile), cartea defață fiind, după cum spuneamde la început, o parabolă aîndepărtării omului contempo-ran – cu aportul esențial, chiardacă scriitoarea nici nu-ldemonizează, dar nici nu-lneglijează, al sursei principaleactuale de informare, internetul–, de ceea ce, de-a lungul se-colelor, i-a adunat și păstrat șipașii făcuți în evoluție, dar, vi-surile.

Spre a transmite acestmesaj, scriitoarea își constru-iește romanul ca pe o amplăconfesiune (în fața cititorilor,cărora li se adresează, peparcurs, de câteva ori) a unuipersonaj feminin, Licia, maste-randă la o facultate de la Teatruși Film, angajată la o casă defilme, căreia apariția oarecumintempestivă, în instituția lor, aunui personaj, la scurt timpdupă ce îi descoperise numeleși fotografia, întâmplător, peGoogle, îi aduce aminte – ca osui-generis madlenă – de douătipuri de experiențe nefericite,fortuit îngemănate în viața ei,sentimentale și literare, al cărornumitor comun sau doar liantinso l i t este un motan,adus în adolescența ei,acasă, de bunicul ș i botezatde el Aurelius.

Ființa aceasta atât dedragă profesorului Păcescu,de latină, devine coșmarulnepoatei sale, neplăcerile pecare i le creează prin atitudineasfidătoare, în primul rând, cul-minând cu depozitarea, pe co-perta cărții pe care tocmai ocitea (Un veac de singurătate),a unei vrăbiuțe ucise de el,după care, la vreun an dispare,iar acest eveniment tulburătoratrage după sine moarteasubită a bunicului. Pentru Liciaînsă profanarea lui Márquez afost începutul sfârșitului.

Dar Aurelius nu este unpersonaj oarecare sau nu estenumai un personaj, ci și un sim-bol al complexelor pe care leare omul și de care, indiferentce ar face, nu poate scăpa de-finitiv, pentru că și atunci cândcrede că s-a salvat, acesteareapar metamorfozate sau doarnuanțate: Pentru mine supremaumilință se numește Aurelius șiel este peste tot și este nemuri-tor. Cu această convingere,încă din primele pagini, Liciaafirmă: Presupun că toatălumea are câte un Aurelius.

Patrupedul îmblănit este,pentru ea, un intrus, care vinesă uzurpe statutul de unicăființă apropiată al fetei, în viațabunicului, drept care, de la în-ceput are sentimentul că întreea și noul membru al familieiapare o tensiune, coroborată cuo aură de malefic pe care i-oatribuie animalului, în ochiicăruia i se pare că remarcă undispreț, venit să-i alimentezeposibile vechi complexe legatede înfățișare (ființa meaimperfectă, cu mereu amintitalaba mea numărul 40), avândevidente, pentru ea, consecințeîn planul relației cu sexul opus.

(Continuare în pag. 7)

Nevoia de ficționalizare – Doina Ruști:Patru bărbați plus Aurelius

Mio

ara

Bah

na

PLUMB 115

pagina 4 revistă de cultură

O poetă visatăde primăvară

… de o primăvară ce sevisează, în plus, ziua saunoaptea, a se permanentiza.Înțeleg de la Petre Isachi, in-telectual cu o formație (spersă nu greșesc) fundamental

filozofico-estetică și redactor-șef al revistei „13Plus”, că Atena Ivanovici (interesantă conexi-une de nume) din Bacău e la a doua carte deversuri, intitulată Frica de poezie și apărută laEditura ArtBook din urbea lui Bacovia în 2016.Frica de poezie la o poetă deja formată (în de-finitiv, Jean-Paul Sartre era de părere că toți oa-menii suferă de frică, în vreme ce al nostruPetru Caraman prezintă purtarea unei brazdepe cap în vederea determinării unui hotar, obi-ceiul bazându-se pe frica față de pedeapsaPământului Mumă. La poeta băcăuană, senti-mentul e de altă natură…), pentru care cuvântulare o largă deschidere, e un fel de a recurge laexpresia unui sentiment al neîmplinirii, AtenaIvanovici călătorind într-o temporalitatedinamică, unde bornele către viitor sunt subforma semnelor de întrebare. Eul poetic, aflatîn stare de grație, va ajunge să se suprapunăcelui profund? Căci doar așa e posibilă conver-sia clipei într-un prezent continuu: ne zvârcolimsub iluzia îndrăgostirilor/ ce n-au mai ajuns iu-biri/ ne naștem ieri și murim mâine/ între timp eun azi mereu. Dilatarea aceasta a unui momentnu reprezintă altceva decât renunțarea, prinefort susținut, la cantitate și, deci, la subor-donarea față de forța gravitației, în favoareacalității, a se dispensa de învelișul material „alîndrăgostirilor” și intrarea în singurul univers aliubirii necondiționate care e poezia.

De la primele poeme ale autoarei am avutimpresia că dumneaei se află, aidoma unui dejaexperimentat artist, evoluând pe o sârmă șipăstrându-și un echilibru de invidiat, ca să daula pagina 89 peste un poem cu titlul acrobațiepe sârmă, cu încheiere optimistă, ca ieșire dintimp: când este un echilibru perfect/ între bineși rău/ degetul meu se întoarce/ spre Dum-nezeu. De altfel, volumul, prin conținutul săuideatic, îl conduce pe cititor către osurprinzătoare idee, susținută de împliniremetaforică. Impresia e că poezia reprezintă unmijloc ideal pentru poetă de a încerca să lepedehlamida feminității și să se metamorfozeze într-un fluture de o superbă coloratură androginică,mai ales că tematica majoră a cărții e cea aieșirii din temporalitatea devastatoare și a ac-cederii la nemurire: nu știu nimic/ nu înțelegnimic/ nu simt nimic/ nu cred nimic/ nu amnimic/ sufletul meu da. O simplă afirmație finalăcare aruncă în aer un șir de negații ce par săzdrobească o viață și s-o așeze sub umbrelaneagră a negativității consistente promovată decea mai inconsistentă făptură a umanității. Încăînainte de creștinism, Aristotel era convins căbogăția cea mai de preț a omului e virtutea su-fletului, iar Plotin făcea o mărturisire care tepune și azi pe gânduri: nu sufletul s-ar sălășluiîn corp, ci, exact invers, corpul e inclus în suflet,ca prioritate a vieții pe pământ, așa cum rezultăși din versurile abia citate. Că sufletul, fiindatoatecuprinzător, reclamă o decorporalizare, ede la sine înțeles, iar manifestarea lui e cu atâtmai liberă cu cât reușește o progresivă dema-terializare: să te strângă pereții sufletului/ astaînseamnă iubire. Supraordonarea sufleteascăexprimată metaforic în primul vers e de naturăsă-l așeze pe artist, cel puțin pentru o vreme,într-un echilibru incoruptibil ce poate fi prelungit,printr-o fractură față de condiționările lumești,până se atinge punctul zero, cel al întâlnirii și alîntrepătrunderii indistincte dintre ceea cenumim viață și moarte, când rămâne doar iu-birea jertfelnică, singura cu valabilitate eternă.Colectivitatea din jurul Carpaților s-a înveșnicitprin prea bine cunoscutele exemple ale baciuluimioritic sau ale Meșterului Manole. Aici, însă,se face discuție despre Atena Ivanovici,aparținătoarea începutului de secol XXI, cu oserioasă rezervă de a o plasa în mijlocul valuluiposymodernist („Ce e val ca valul trece”), avândîn vedere că poezia ei, ca preocupareconstantă, pe lângă cele semnalate până acum,tinde să elimine mișcarea și să se înscrie într-ozonă unde stăruie aromele vârstei de aur: vreausă gust dulceața cerului candel/ doar așa îmivoi aminti/ cea din urmă copilărie.

Dar autoarea, bolnavă și ea de prea mult su-flet, e nevoită să ducă povara, mai mult sau maipuțin agreabilă, a relaționării cu tot felul de as-

pecte, imposibil de evitat. Din fericire, agresivi-tatea mișcării dezordonate din jur are un efectbenefic asupra poetei, catalizând aparițiametaforei. Fie că e sus, la etajul opt, de undese văd străzile clepsidre ce macină timp întreborduri, având sensuri unice care îndeamnă lamoarte, fie că se află jos, în autobuz, gândulcaută îngemănarea cu ritmul bătăilor inimii, iarrezultatul e o fulgurație poetică, țesându-se pro-tector în jurul unei conștiințe aflată în baia pro-priului „joc secund”, condiție sine qua non săpoți uita din nou că trăiești. Cu alte cuvinte,Atena Ivanovici e „bolnavă” de poezie, o starecare îi asigură un veritabil confort în fața discon-fortului clepsidrei: era azi/ ne plimbam/ un soaretomnatic încălzea clipa rotundă/ ne învârteampe marginile ei/ într-un cerc fără sfârșit/ niciunieri nu ne striga pe nume/ nici un mâine nu neaștepta să venim/ e iarăși azi/ timpul să-mi scriupoezia. Încape aici un sentiment de frică? Eposibil, pentru că spațio-timpul universului po-etic cumulează două caracteristici antinomice:e instantaneu convergent și divergent. Pe de oparte, e o petrecere de neînchipuit a ideilor într-o sală plină cu oglinzi, despre care vorbeaEminescu, pe de altă parte, se produce odisjuncție a poetului față de lume, poetulaparținând, prin definiție, altei lumi, unde oriceînchidere conține sâmburele deschiderii, dupăo idee a filozofului Constantin Noica. În acestecondiții, poate să apară un sentiment de temere

dinaintea actuluipoetic. O trăireefervescentă va fipurtată pe aripilediafane ale imaginiiartistice, „necuvân-tul”, zămislit într-oclipă de farmec,va căpăta energiaunui stil propriu,pentru ca ambelesă valideze ceeace înseamnă unpoet, iar acesta săpoată afirma cucertitudine numaiclipa de acum /seamănă cu mine?

Până la urmă,poezia e visul cu-

vântului de a se întrupa în metaforă. Din păcate,pretinșii poeți de astăzi se învârt în „cercul” prea„strâmt” al freneziei subombilicale, siluind ade-sea cuvântul la o degradare nemaiîntâlnită.Autosuficienți sieși și drogați de o starefiziologică maladivă, acestora nu le e fricăniciodată, promovând ostentativ infernulnecomunicării. Atena Ivanovici e la polul opus.Ea visează, iar visul ei înseamnă zbor peverticală, lăsând în urmă orice zgură aneputinței orizontalității. Să comandăm încă unvis, zice autoarea în finalul unei poeme, în carezborul ajunge/ pentru o viață.

Sustragerea de sub tăvălugul timpului e im-perios necesară pentru poet. Altfel, rămâne an-corat în istorie și, în loc să se adune cătrecentru, face exercițiul invers, cel al depărtării deeul profund, al supunerii față de necesitate, pro-ces ce se lasă cu dizolvarea personalității, aidentității, total inacceptabil pentru acesta. El econștient că un microcosmos aflat sub imperiulforțelor linearității nu mai poate fi recunoscut demacrocosm. În volumul discutat, poezia se con-stituie într-o mărturisire a ignorării traiului zilnic,care se desfășoară, dacă nu involutiv, măcar laun nivel de minimă rezistență, marcat deinerțiile înconjurătoare, „rugina atotstăpâni-toare” din Imn muncii a întregitorului sonetelorlui Shakespeare, doctorul (și în poezie!) VasileVoiculescu.

Îmi închipui că ursitoarele i-au pus în mânăAtenei Ivanovici, după naștere, un condei deaur și i-au menit să-l folosească pentru alcătuirede stihuri și să uite cât mai des că… trăiește,cotidianul fiind adesea omorâtor de suflet. E în-demnul încărcat de optimism al unui început depoezie: nu-ți rupe în bucăți timpul/ păstrează-lîntreg ca pe un azi/ nu-ți coborî inima mai josdecât sufletul/ împrăștie cer peste gânduri. Și,în sfârșit, un ultim imbold conclusiv: toarnăpoezia la temelia timpului/ să te țină mai mult.Eu aș fi zis „să te țină o veșnicie”.

Ca profesor de limba și literatura română,mi-e greu să accept scrierea în afara normeloracademice, un disconfort intelectual pe care, deobicei, îl evit, impresia finală pentru mine, încazul de față, fiind cea a unei vestimentații su-perbe având părțile îmbinate cu poticneală și cuață de altă culoare.

Ioan

Țic

alo

Tânjeam după o cartemai aproape de literaturădecât cea anterioară – de-spre neamul Iuraşcu, dinstirpea eminesciană –, curost documentar, dăruită deMariana Velisar-Codrescude curând. Când i-am văzuttitlul şi apoi am parcursprimele pagini, m-ampregătit sufleteşte pentru aplonja în tărâm total ne-cunoscut, undeva pe lângăAnglia, avându-l aproape peJames Joyce, însoţit deSamuel Beckett, BernardShaw şi William ButlerYeats, irlandezi răsplătiţi cuPremiul Nobel. M-am liniştitcurând: în faţa mea se aflaun reportaj, bine scris, defelul celor publicate de re-vista „Ateneu” pe ultimapagină, cu o măiestrită îm-pletire a geograficului, is-toricului şi religiosului cunote familial-autobiografice.Etimologie (Dublin, din Du-bith Linn „baltă neagră”, deci„spaţiu al nefericirii”), calen-dar trist (în urmă cu o sutăde ani, adică în 1916, a avutloc insurecţia armatăantibritanică), invitaţie laMuzeul Literaturii Irlandeze(ghid – un mic casetofon) şidintr-odată, o oază româ-nească, adică moldoveană,mai precis humuleşteană,cu „droaia pestriţă depisici” din bojdeuca luiCreangă, cu una maipitorească – Bălăuca.(Avem încă o dovadă a„copilăriei copilului univer-sal”.) „Turnul lui Joyce”(Bacău, Editura CorgalPress, 2016) este de fapt osuită de povestiri autobi-ografice: după alintul exoticdin primul text vin altele optcare, împreună, dau seamăde promisiunea onora(n)tă aautoarei, de a dezvolta sim-plele note documentare din„Povestea adevărată astrăbunicilor Safta Iuraşcu -Dimitrie Velisar”. Didacticvorbind, Mariana Velisar-Codrescu a abandonat lim-bajul obiectiv, ştiinţific chiar,din prima carte, în favoareacelui literar-memorialistic.„Poveste”, a treia relatare,aminteşte de „Basmul” luiGeo Bogza despre ivirea mi-nunii pământu lu i nost ru– Mihai Eminescu –, iar„Molda” (un alt posibil titlu –„La fântâni”) este un crâm-pei din nefericitele eveni-mente ale anului 1944, cuportrete schiţate, dar suges-tive, ale ruşilor „eliberatori”şi ale ţiganilor corturari. Vorreveni astfel de descrieri în„Târgul din Plopana”: denatură („Între cer şi pământse conturează armonia unorfire mătăsoase, nevăzute,ce te cuprind într-oîmbrăţişare dubioasă” – sauduioasă?) şi de comunităţireligioase („catolici gospo-dari care cunoşteau familianoast ră, Vel isar, ş i neîndemnau cu sarmale marişi gustoase”). „Alexandru”aduce în prim-plan un para-

dox: la frumuseţea numeluiviaţa pune alături un destinaspru.

„Vagabondul” este unroman in absentia, iar „Noi şisora de dincolo...” fixeazăveridic fizionomia regre-ta tu lu i preot căr turarConstantin Leonte. La atâtde mică distanţă de ple-carea sa dintre noi (febru-arie 2016), liniile de portretsunt marcat emoţionale:„preotul-OM, admirat de toţicei care-l ştiau”. Crochiurifamiliale (mama, „o co-moară de” om, bunicii Banu,din satul Fundeni, comunaSecuieni, nu departe deBacău), de dascăli (MelaniaVelcescu, Cezar Uncescu,strălucitul învăţător almamei autoarei), deadjuvanţi („haiducul” Cos-tache) ori chiar de literaţi(Vasile Alecsandri, GarabetIbrăileanu) întregesc o ga-lerie aureolată de darurile luiDumnezeu.

Altfel de personaje, ma-teriale, sunt construcţiile curelief şi biografie: aceeaaparţinând lui James Joyce(asemănătoare ca repere is-torice cu Casa „Alecsandri”din Bacău), „unde a locuitscriitorul [irlandez], esteveche din secolul al XVIII-lea, cu ziduri groase, un felde fortificaţii de apăraredin 1804”. Surorile autoruluilui „Ulise” o vor organiza camuzeu literar. Pandantul eiar fi, în Bacău, Casa „Canci-cov” sau „Casa din colţ”,existente azi, cu ori fărăsiglă, dar în mod cert cuatmosferă aristocratică. Înacest punct Mariana Velisar-Codrescu se apropie dereprezentările documentar-artistice ale vechii urbe din„Strada Armenească” a luiPaul Grigoriu.

Filologul nu se dez-minte: e atras de specificullimbii ţigăneşti, „cu vorberomâneşti prescurtate”, derostirea palatalizată („LaPlochi”) ori nu („Gropi”) aunui toponim sau de lecţiade franceză a profesoareicare le punea pe eleve să-şifacă „portretele în faţaoglinzii”. Cartea are şi o di-mensiune morală. Neliniştităde tabloul uneori prea co-lorat a l v ie ţ i i noast re,autoarea a înţeles „de cetinerii pleacă spre altetărâmuri”, condamnându-iînsă pe cei ce practicălepădarea de sine: „A criticaţara, neamul tău ni se păreatrist şi lipsit de respect şidragoste pentru strămoşi”.De fapt aceasta cred căeste dominanta scrieriiMarianei Velisar-Codrescu:admiraţia constantă şiargumentată pentru trecutulromânesc, aşezat ca oprovocatoare pildă pentrucontemporani.

De

la D

ub

lin,

la F

un

den

i

Ioan

Dăn

ilă

PLUMB 115

pagina 5revistă de atitudine

Volumul „Cântec în amurg” al poe-tului Dumitru Gherghina incită ab initio,prin titlul său sugestiv, amurgul sim-bolizând parcurgerea lungului drum - alsoarelui, dar şi al vieţii -, până aproape depunctul său terminus. Astfel, alcătuit cuabilitatea şi măiestria celui carestăpâneşte impecabil tehnica versificaţiei,volumul cuprinde un melanj de temeasupra cărora autorul meditează cu nos-talgie şi regret, tema dominantă fiindamurgul propriei vieţi, ca un început imi-nent al sfârşitului...

Aflat într-o perioadă de bilanţ al vieţii,în care conceptul „omnes una manet nox”(similar celeilalte locuţiuni latine - me-mento mori) devine obsedant, scriitorulrealizează în unele poezii o emoţionantăîntoarcere în timp, un melancolic peripluprintre cele mai dragi amintiri, legate depersonaje, episoade şi locuri care i-aumarcat definitiv existenţa, pornind de la„paradisul” său terestru, satul natalRusăneşti (Vâlcea) şi împrejurimile: „Înfaţa mea luceşte, peste drum,/Pădurea desalcâmi de-odinioară" (Dor de neant),„Cerna, Ozana mea limpede şi lincurgătoare...” (Metamorfoză), trecând lacasa cu pridvor a copilăriei, la familiaadorată (părinţi, bunici, fraţi), cărora leoferă în volum dedicaţii speciale şi de lacare a învăţat omenia, blândeţea,dragostea de ţară şi de înaintaşi („Purtămîn noi iubirea vie şi adâncă/ De plaiuristrămoşeşti...” - Credinţa necurmată-nlibertate), dragostea de natură, de culturăşi artă („...ascult... Chopin... Enescu...Beethoven... anotimpurile vivaldiene” -Citesc şi... ascult) şi mai ales dragosteade limba şi literatura română, cărora lis-a dedicat în întregime. Rememorărilecontinuă cu oamenii satului (ţărani, oieri),cu soţia cea mult iubită („Te implor, iubito,să vii lângă mine,/am şi în somn nevoiede tine...” - Vino!; „Ci să rămâi aşa cumerai, Maria...” - Dans perpetuu),ajungând până la colegii de breaslă, din

cariera sadidactică („Petoţi cei dragi îicânt, în versuri,cu avânt...” –Sinceritate -colegilor mei deşcoală şi des e r v i c i u . . . ) ,încheind cuconfraţii într-alescrisului, într-alemeşteşugirii ver-surilor, pe ceimai tineri dintreaceştia îndem-nându-i să scrie

versuri încă şi mai bune decât ale sale:„Ce-a rămas frumos afar',/ Cânte alţii maicu har!" (Spovedanie)...

Ajuns la vârsta senectuţii (aşa cumsingur afirmă autorul), singura caretrezeşte conştiinţa plenară a trecerii im-placabile a timpului şi a vulnerabilităţiifiinţei umane, eul interior al poetuluioscilează între sentimente contradictorii:tristeţea, angoasa, teama de moarte, denecunoscut („La senectute, mi-e frică deînalt,/Mă tem de veşnicul Apus...” - Nusunt un temerar; „Mă tem cumplit de celeneştiute” – Vis; „Mă cotropeşte noapteaşi n-am niciun răspuns,/Vin îndoieli şispaime, paharul meu e plin...” - Motiv deîntristare), fiind puse în antiteză cu ati-tudinea pozitivă şi optimismul, conformcărora sfârşitul vieţii nu înseamnă nean-tul, ci doar un alt început: „Şi, clătinându-mă mereu între contraste,/Dau viaţavamă altui început” (Alt început) sau „Nudispera - îmi spun rădăcinile adânci...”(Optimism).

În unele poezii pare să se fi împăcatcu sine însuşi: „Dar lupt să mă împacdeplin cu mine” (Nu sunt un temerar) şiresemnat la gândul „marii treceri”: „Măcotropeşte-o blândă resemnare...” (Întredouă lumi), devenind pe alocuri chiarîncrezător, optimist: „te rog, prietene, sănu-ţi pierzi speranţa...” (Răspuns pentrueternitate...); „...ziua de mâine... va veni

cu un strop de speranţă...” (Ce va fimâine?), regăsindu-şi liniştea, energia şisetea de viaţă în „cohorta” amintirilor, îniubirea de semeni, în trăirea retrospectivăa celor mai frumoase momente ale uneivieţi îndelungate şi împlinite, bogate înrealizări memorabile atât pe plan profe-sional, cât şi familial. Ca-ntr-o oglindă,regăsim în volum frământările, spaimeleşi slăbiciunile general valabile firii umane,iscate de marile întrebări existenţiale,deocamdată fără răspuns: „E-un marechin să le pătrund pe toate,/Cu ochiiaţintiţi spre-ndepărtate zări.../ Răspunsulaşteptat, pentru eternitate,/Să-l caut lumii,l-atâtea întrebări...” (Răspuns pentrueternitate), „Cărarea vieţii mele oareunde duce?” (Spre stele); „Ne dogoreştefocul ...rece/ Al intrebării... Până când?!"(Până când?!...) sau „Am fost. Maisunt./Cât voi mai fi?” (Metamorfoză), caşi ideea existenţei finite a tot ceea ce esteînzestrat cu viaţă.

De remarcat sinceritatea (expresie ainteligenţei) debordantă a autorului, vizavide propriile trăiri şi angoase. Astfel, el nuezită să se confeseze cititorilor: „Vremease scurge, mă doare clipa...” (Clipa mădoare) sau „Mă înspăimântă vremea caretrece...” (Trece vremea...), „...mi-e fricăde înalt,/...uneori, mă tem şi deamici,/...De Dumnezeu mă tem..." (Nusunt un temerar), „tristeţile-n amurg;/Un-eori îmi vine să plâng...” (Indiferenţă).

În acelaşi timp, autorul, reflectândasupra lui însuşi, se autodefineşte ca fiind„...un pumn fertil de lut...” (Spre stele),„...un om trist, în amurg...” (Au trecutanii), dar şi un „alergător neobosit” printr-o existenţă lungă şi sinuoasă ca unlabirint, un „turist” care, cu îndărătnicie,nu capitulează în faţa durerii, asingurătăţii şi a bătrâneţii, fiind capabilîncă să înfrunte vremea („Mă iau cu timpulefemer la trântă,/Renasc sub cerulsiniliu...” (Dor de neant); „Îmi redescopărrostul...” (Vis). În cele din urmă, poetuldeclară: „...am fost şi rămân un... clasic!”(Retrospectivă). Prezentarea pe sineînsuşi, aidoma unei autobiografii,continuă: „...Cu oina eu adesea m-amiubit/....Decenii-n şir, eu am predat/Literatura-n şcoală..." (Autoportret) sau„aceasta a fost viaţa mea:/ Un vulcan dina cărui fierbinte cenuşe/Am iscat stihurivioaie...” (Curriculum vitae).

Fiind totodată un homo religiosus,apar versuri închinate luminii şi Divinităţii:„Cuvine-se luminii să-i aduc/ Prinosadânc, de mulţumire...” (Prinos); „Pioşi,luminii sacre ne-nchinăm...” (Remem-ber), „De Dumnezeu mă tem întâi detoate/Pe drumul drept spre care libersui;/Deşi nu-s temerar, cu pietate,/Capulmi-l plec doar înaintea Lui.” (Nu sunt untemerar); „...greierii-ţi ridică pe pământosanale... /...facă-se voia Ta... de sepoate!...” (Tu eşti...). Ridic spre stele îm-preunate mâini/ Şi Dumnezeu, în noapte,mi-e tot mai aproape...” (Presimţire),„...în sufletu-mi pogoară Dumnezeu..." (Otoacă sună-n amurg) sau „Aştept de ovecie, cu-nfrigurare, clipa/Ca Dumnezeusă-mi dăruie aripa...” (Reflecţii teme-rare). De asemenea, unele versuri suntautentice poveţe şi îndemnuri adresate„discipolilor”, tinerelor generaţii, lăsateaproape imperativ, cu înţelepciune şi lu-ciditate: „Să nu vă trădaţi glia niciodată!”(Credinţa necurmată-n libertate), „S-avem cu ţara veşnic legământ!” (Remem-ber); „Nu lăsaţi amintirile să piară!” (Vis);„Să nu uiţi niciodată: viaţa nu-i doarchin...” (Curg toamnele...); „Trebuie sănu vrei să durezi,/Trebuie să nu vrei sărămâi...” (Luciditate) sau „În toate însă,să vă păstraţi măsura!” (Iubire perpetuă).

O frumoasă „spovedanie”, ca unrămas-bun, încheie volumul.

Citind acest ultim volum publicat, pre-cum şi întreaga creaţie literară a domnuluiDumitru Gherghina (care poate nuîntâmplător poartă nume de floare), operăplină de talent, de frumuseţe şi sensibili-tate, putem readuce în sufletele noastrepacea, echilibrul şi liniştea de care avematâta nevoie astăzi... Maestre DumitruGherghina, amânaţi amurgul; mai aveţiatâtea de oferit!

Cristina-Otilia Cîmpeanu

Lungul drum al vieţiiVeritabilă personalitate a vieții

culturale băcăuane, profesor demarcă, poet, scriitor, jurnalist, spiritpolivalent, Daniel Nicolescu este oprezență vie și apreciată în peisajulpublic al județului nostru.

Între realizările sale seremarcă descoperirea actului denaștere al poetului Tristan Tzara,contribuție notabilă la cunoaștereavieții acestui deschizător de dru-muri în lirica universală, iar ca ani-mator a numeroase activitățiamintim doar pe cele coordonate încalitate de director al Liceului Pe-dagogic, cu participanți prestigioși,creatori de recunoaștere națională.

Plasat în miezul manifes-tărilor, ca participant direct ori/sauși ca organizator, Daniel Nicolescua reușit să redea o frescă a viețiicultural – artistice postdecembriste,promovată cu consecvență deFundația Culturală „Georgeta șiMircea Cancicov”, al cărei sufleteste poetul și omul de cultură VictorMunteanu, redactor- șef al celeimai longevive publicații de profil depe meleagurile noastre și inițiator alcenaclului literar – artistic „Avan-garda XXII”, a cărui activitatesusținută s-a materializat prin nu-meroase dezbateri, simpozioane,festivaluri, sărbătorirea unorpersonalități locale, editarea și

lansarea unor cărți etc. Intitulată mataforic „De gardă

la avangardă” (apărută în 2014 laEditura Fundației Culturale „Canci-cov” din Bacău) lucrarea estestructurată în șapte capitole tema-tice: „Tabăra de creație de laPralea”, „Cenaclul AvangardaXXII”, „Festivalul Extemporal la vi-itor”, „Itinerariile Avangardei XXII”,„Festivalul Avangarda XXII”, „Ad-denda” și „O istorie culturală înimagini”.

Volumul înmănunchiază arti-cole publicate de autor în periodiculjudețean „Viața băcăuană”, dar șiîn cotidianul „Monitorul de Bacău”,care se constituie într-un interesantletopiseț al manifestărilor cultural –artistice și științifice, ce evidențiazăcă „nasc și la Bacău oameni”

În cele două decenii deexistență ai cenaclului au fostantrenați artiști consacrați, dar șidebutanți din întregul județ și dințară, multe acțiuni desfășurându-se ș i în a fara munic ip iu lu i(Parincea, Pralea, Valea Budului,Mărgineni etc.).

Posesor al unei temeinice cul-turi de specialitate, care i-a permisși interpretări de specialitate,Daniel Nicolescu demonstrează untalent înnăscut de scriitor, textelesale fiind, adesea, pagini de prozăpoetică, lecturate cu plăcere șiușurință.

Explozia fenomenului editorialde după prăbușirea comunismului,ca urmare a libertății de opinie dinsocietatea contemporană, concre-

tizată printr-o inflație de tipărituri,dau impresia că tot românul e scri-itor, că avem azi mai mulți con-deieri decât cititori (o fi bine, o firău?), problemă dezbătută frecventîn presa contemporană. În acestsens, trebuie spus că Cenaclul„Avangarda XXII” militează pentrucultivarea calității actului cultural-artistic având drept corolar ideeametaforic exprimată de Eminescu:„dintre sute de catarge” câte oarevor înfrunta valurile?

Un loc privilegiat în preo-cupările cenaclului îl ocupă și de-pistarea tinerelor talente din școli,mai ales în cadrul celordouăsprezece ediții ale Festivalului„Extemporal la viitor”, proces cuvalențe pozitive, însă și cu uneleneajunsuri, analizate cu atenție deautor, în raport cu situația social-economică și politică actuală.

Daniel Nicolescu, ca uncăutător asiduu al adevărului scrip-turistic, aduce un omagiu Divinității,evidențiind „iubirea din privirilecalde ale Sfinților ce ne privesc cuiubire de pe pereții Catedralei, încare toți ne facem una, un singurtrup duhovnicesc”, precum și rolulreligiei în existența individului.

În paginile volumului sunt in-serate opinii pertinente și contribuțiiale unor personalități locale pre-cum universitarii Ioan Dănilă,Ștefan Munteanu, Doru Ciucescu,Constantin Călin; Calistrat Costin,Petru Cimpoeșu, Cornel Galben,Gheorghe Iorga, Val Mănescu,Carmen Mihalache, VictorMunteanu, Victor Mitocaru, PetruScutelnicu, Nicolae Mihai, Ioan-Petru Viziteu, Ion Tudor Iovian,Ovidiu Genaru, Sergiu Adam,Viorel Savin, Grigore Codrescu,Cornelia Ichim-Pompiliu, SorinaMunteanu, Ovidiu Bălan ș.a., dar șiale unor cunoscuți scriitoriconsacrați la nivel național precumAlex Ștefănescu, Ileana Mălăn-cioiu, Liviu Ioan Stoiciu, Dumitru M.Ion, Cassian Maria Spiridon, Si-mona- Grazia Dima, Paul Aretzu,Marian Drăghici, Gabriel Chifu,Ioan Holban, Theodor Codreanuș.a.) sau din Basarabia: NicolaeDabija, Mihai Cimpoi, Cornel Un-gureanu și bucovineanul VasileTărâțeanu, ceea ce confirmă faptulcă Fundația „Georgeta și MirceaCancicov” a depășit spațiul strictprovincial, înscriind Bacăul peharta culturală a României Mari.

Lucrarea posedă un necesarindice de nume, menit să facilitezecercetarea, sistematizarea sauaprofundarea unor teme de cătrecei interesați. Volumul apărut laEditura Fundației culturale Canci-cov beneficiază de o bogată icono-grafie și condiții grafice excelente,care se juxtapun unui conținut in-teresant, atractiv, de reală utilitateși valoare.

„Viața băcăuană”, cu subtitlulperiodic de atitudine, cultură șiinformație, reprezintă o sursăprimară pentru elaborarea unor en-ciclopedii culturale, din care cel din-tâi volum „Almanahul Viețiibăcăuane”, aflat în curs de apariție,se înscrie ca o viitoare reușitămajoră în domeniu.

„Avangarda XXII”, caregrupează un număr însemnat deintelectuali ai locului, și-a doveditviabilitatea, fiind o certitudine șipentru viitor. Ne exprimămsperanța că autorul prezenteilucrări va continua eforturile pentruilustrarea fenomenului cultural-artistic băcăuan, componentăimpor-tantă a unui context naționalmai larg.

Relu Leoveanu

Daniel Nicolescu De gardă la avangardă

PLUMB 115

pagina 6 revistă de cultură

Înzestrată cu o sensibilitate artistică însemnată,scriitoarea Speranța Calimi se dovedește a fi unadin vocile distincte ale literaturii feminine băcăuane,dar și naționale totodată. Cu o pătrunderepsihologică acută și pertinentă, ea scoate în reliefprobleme stringente și complexe ale uni univers spe-cific feminin, dar și feminist care, sigur, scot înevidență relevant prin farmecul literar, inteligența șitalentul auctorial, tocmai aspectele specific feminine,având ca fundal, desigur iubirea dar și alte „teme”literare cum ar fi tema cuplurilor, cea a abisurilorsufletești sau preocuparea pentru lumea ideilor... înparalel desigur cu o bogată experință de viață trăitădestul de intens.

Speranța Calimi povestește cu farmec, modernși în dioramă. Dintre romanele sale notăm aici: „Lanașterea mea a căzut o stea” (2008), „Copacultrăsnit” (2009), „Perle albe, perle negre” (2010),„Răni deschise” (2012), „Inimi zălogite” (2014). Au-toarea scrie într-o manieră cu totul aparte de-schizând câmp liber de confruntare personajelorîntre intuițiile și instinctele feminine trăite cândva sauvisate în legătură directă cu viața intimă și duritateadirectă a vieții și realității trăite în fapt. Personajeleromanelor Speranței Calimi sunt personaje contu-rate precis și puternice care renunță cu greu la viațalor intimă și imaginară – intriga povestirii e în faptcondusă discret iar jocul între ficțiune și realitateeste bine dozat discret și echilibrat.

Recent Speranța Calimi ne-a bucurat cu o nouăapariție anume, „Întâmplări tăinuite” (2016), carteapărută la Editura Babel din Bacău.

De data aceasta avem de-a face cu o carte deproză scurtă – sigur și aparițiile anterioare sunt de-senate și realizate pe eșafodajul unor nuvele, de operspectivă ceva mai întinsă însă...

Aici surprinde însă, o anume tensiunedramatică bine dozată, realizată prin comprimareaunor mișcări mult mai largi însă sugestiv și subtilsugerate...Peisajul chemat să joace și el un rol paresă fie destul de luxuriant și îmbrăcând, de ce nu,pitorescul destul de straniu al vieții, al unei viețidestul de aspre desigur, și aici, Speranța Calimi nuare cum să se dezmintă.

Povestirile sale ușor ieșite din timp par și suntinsolite împletind cu artă și migală specificădragostea cu suferința și surprinde la ceea ce știmdeja despre Speranța Calimi, orizontul metafizic alpovestirilor sale; în fond de ce nu am putea acceptacă uneori cărările întortocheate ale ispitei pot duceori pot sugera filigramul unor mici bijuterii literare.Autoarea conturează succint situații despre carepersonajele sale de cele mai multe ori evită să ledestăinuie. Totuși, marea, suprema lor încercare esă răzbată prin viața de zi cu zi, iar atunci când iu-birea și viața lor eșuează, să aibă puterea, să aibăputerea zic, să o ia de la capăt...

Ca personaj narator, autoarea e doar un martoral unor întâmplări petrecute. Ea ne avertizează însăcă bunurile sufletești se câștigă anevoie, dar că sepot pierde într-o singură clipă. Altfel, printre rândurideslușim iscusit un susur de idei ce ne frământă șifrământă subiectiv și viața unora din personaje.

Deschis, direct și sincer, fără exercițiul moralei,orice mărturisire despre întuneric nu face decât săsporească acel întuneric...Tot ceea ce învățăm într-o viață poate fi destul de labil...Iar risipirea se poateîntinde până la pericolul irecuperabilul care ni sepoate întâmpla.

Există o dovadă care poate să țină loc oricăreiretorici oricât de patetice ar fi ea sau oricât de abilă.Acesta este locul unde pasul stă să alunecemlaștina, crevasa, mărăcinele, capul năpârcii se vorarăta sub veghe în lumina Lui... Deși mergi pe undrum impracticabil, dualitatea aparentă a lucrurilor,ne poate învăța că în plin scepticism, putem da as-cultare acelui strat al sufletului foarte greu ori „im-posibil” de cercetat.

Vă asigur că aici ar vrea poate să ajungem au-toarea... care, sub sentimentul nostru de cititor neavertizează că arareori vorbind despre nimic visămcă am atins capodopera.

Desigur, geniul unui scriitor inspirat o poateface, și el intră în scenă cu tot cu gestul lui memora-bil, în nevăzutul stărilor noastre sufletești vrea poatesă descoperim o scală a unor mărimi nescalare. Darpoveștile de iubire ale literaturii sunt adesea celemai sigure repere ale propriilor noastre povești dedragoste.

Rămâne să avem ochiul și starea de spirit să ledescoperim. Speranța Calimi pare că ne îndeamnăscriind să facem asta.

Theodor George Calcan

O metaforă albădevelopează adânc liniștea întâmplărilor noastre

Între romanele - puţine dealtfel - cu desfăşurare în aniiprimului război mondial - senumără şi cel semnat de istoriculbucovinean dr. Mugur Andronic.Titlu incitant – În umbra marilorimperii ucigaşe şi subtitlulămuritor, Romanul soldatuluiaustriac bucovinean în vâltorileprimului război mondial şi în pri-zonierat în Italia şi Siberia. Efor-tul unei documentări deosebit deprofunde, incluzând şi inter-vievarea cu decenii în urmă apeste 90 de foşti combatanţi airegimentului austriac cezaro-crăesc nr. 41 de la Cernăuţi, darşi realul talent narativ, au deter-minat pe fostul preşedinte al Uni-unii Scriitorilor din România,Eugen Uricaru, să semnezeprefaţa, şeful catedrei deromanistică de la Padova, prof.univ. dr. Dan Octavian Ciopraga,completând şi el cu o scurtăprezentare.

Romanul în sine este o îm-pletire prin capitole succesive adestinului celor trei fraţi Andronicdin Cacica, care le va purta paşiiprin Cernăuţiul încă austriac, prin

nordul Maramureşului istoric (aziUcraina), prin munţii din nord-estul Italiei, prin Lemberg (aziL’viv), Siberia, extremul Orient şiVladivostok şi... strâmtoareaBering, ale cărei ape în iarna lui1918 ajuseseră pod de gheaţăspre Alaska şi ... America.

Impresionează nu numaitragismul unor scene cu totul şicu totul dramatice, datorate

războiului, dar şi calde descrieride natură sau pagini în care sen-timente şi scene erotice, la Vienasau în Siberia, se nasc din ima-ginar pertinent.

Un merit al romanului este şifaptul că autorul a reuşit din plin

să redea atmosfera de epocă, in-clusiv prin faptul că personajelesale, simpli ţărani, folosesc lim-bajul lor de acasa, de acum unveac. Se ajunge astfel, trebuie săo recunoaştem, ca cititorul să sesimtă parte a acţiunii, acolectivităţii, ceea ce nu estelucru puţin.

În completare, se redau cailustraţie de sfărşit de capitolunele cărţi poştale militare aus-tro-ungare, crâmpee de viaţă defront.

La sfărşitul cărţii, la aceastăediţie a doua datorată edituriiLimes de la Cluj, dedicată cente-narului intrării României înrăzboiu l pentru în t reg i reaneamului, se dă şi listasupravieţuitorilor războiuluicunoscuţi de autor şi o hartăcolor a Euro-Asiei cu t raseulpersonajelor sale.

Tot notabil, pentru pro-movarea culturii noastre în lume,autorul a făcut efortul traduceriicărţii sale de succes în englezăşi italiană, ambele variante îns istem electronic găsindu-sepe Amazon (se tastează Ama-zon.com / books/ Mugur An-dronic). Pentru cititorii fideli cărţiiîn format clasic, pe hârtie, carteaeste disponibilă la bibliotecajudeţeană din Bacău.

Calistrat Costin

ISTORIE ŞI LITERATURĂLA CENTENAR

Volumul prezentat de CalistratCostin, președintele Filialei USRBacău, este o colecție de arti-cole despre autori clasici și con-temporani, în fapt o istorieliterară a locurilor, pentru căharul criticului și eseistuluiGrigore Codrescu aliniază larampă scriitori care i-au marcatscena spirituală a vieții de profe-

sor de limba și literatura română pe meleaguri ba-coviene.

În Argument, Grigore Codrescu motivează de-mersul editorial prin șansa băcăuanilor la memo-rarea valorilor spirituale:

“...în deceniile postdecembriste au dispărut dinorașul nostru drag mai toate obiectivele economicecu faimă națională, dar și peste granițe. În acestecondiții, ne-am zis că șansa băcăuanilor pentru vi-itor rămâne teritoriul creativității umane reprezentatcu strălucire în veacurile trecute și avem, în spațiulurbei, dar și în arealul mai larg, modele umane cre-ate aici, validate și pe alte meridiane, dar pornitedin comunitatea băcăuană, fiind apreciabile dintot-deauna.” C.G.

Pornind de la Alexandru Voievod, fiul luiȘtefan cel Mare (Biserica Precista- ctitorie)ajungând la Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu,George Enescu, George Bacovia, Vasile Pârvan,Nicu Enea, George Apostu și până la pleiada deartiști și scriitori contemporani, volumul“Personalitățile timpului și contemporanii noștri”

demonstrează argumentat și inedit că Bacăulpoate fi numit nod cultural în istoria țării, dândnume și personalități sonore de-a lungul vremii.Creativitatea în varii domenii pe tărâmul unui altnod, de ape, Bistrița și Siret adaugăpersonalități istorice: Mircea Cancicov, LucrețiuPătrășcanu, Gheorghe Vranceanu, savanți,Solomon Marcus, „ultimul mare profesor aluniversității”, Alexandru Piru, dar și actori celebri,dintre care primul, Radu Beligan.

Iată de ce afirm că acest volum se remarcăprin studiu elaborat cu scop istoric cultural și poatefi considerat o istorie culturală a Bacăului, undocument inedit și important.

Calistrat Costin definește volumul concluziv:“Întreaga substanță a volumului atestă un ampluorizont al scriitorului băcăuan CODRESCU, omcare și-a consumat ani buni punerii în paginăși valoare a patrimoniului cultural din această partede Românie.”

Trei capitole structurează volumul, trei titlurigrupând personalități băcăuane de ieri și de azi,evocare prioritară a celor care, spune autorul, “aulăsat urme frumoase pe la noi prin Bacău”.

I.Personalitățile timpuluiII.Cărțile… ah! cărțile…III.Din cronica vremurilor noastreDin lumea literară contemporană, Grigore

Codrescu selectează poeți, prozatori, istorici literariremarcabili, o enumerare a lor nu ar face decât săminimalizeze fondul articolelor scrise cu acribiacunoscută a criticului, limpezi, concluzive corect,având calitatea de a fixa în timp și spațiu literaroperele studiate.

Se regăsesc între articolele însumate și autoriai altor serii istorice literare: Eugen Budău (BacăulLiterar), Cornel Galben, Marin Cosmescu-De-lasabar, Constantin Călin, Gheorghe Pătrar,Măndica Mardare, efortul criticului Codrescuadăugându-se întru oglinda realistă și reală a viețiiculturale băcăuane.

Nu au fost uitate nici revistele culturalebăcăuane, Ateneu, Plumb, 13Plus, ViațaBăcăuană, Vitraliu, nici scena culturală publică,avansată de cei „peste nouăzeci de scriitoridin Filiala USR Bacău, care doresc un dialog maifertil cu conducerea municipiului și județului,pretinzând că pot elimina sau măcar diminua lipsade stil și neglijențele din viața urbană.”

Trei cuvinte de încheiere pentru carteascriitorului Grigore Codrescu: profesionalism,stil, atitudine.

Eveniment editorial Cartea „Personalitățile timpului și contemporanii noștri”

autor prof. Grigore Codrescu, apărută la Editura Corgal Press Bacău

Cri

stin

a Ș

tefa

n

pagina 7revistă de atitudine

PLUMB 115

Mai mult, în viața ei de fe-meie, Licia trăiește câteva mo-mente cardinale, în care luiAurelius îi atribuie rolul principal,de vreme ce, așa cum i se paremereu, diabolic fiind și urând-o,simte că le inoculează unor

bărbați – inevitabili, cum îi numește –,care-i traversează existența, acelașidispreț, determinându-i să vrea să-șidemonstreze față de ea instinctele demascul și de vânător, să-i arate că ar fifără conexiuni cerebrale, însă cel maigrav este că aceștia, în clipe cât sepoate de nefaste, dar în prezența doara ei, suferă accidente în urma cărora îșipierd viața, în șirul acesta înscriindu-seToni, Anton, Antonio (ale căror numesunt, de asemenea, sugestive prin pa-ronimie), dar și Bogdan, personajul-narator subliniind de câteva oriprezența coincidențelor în viața sa:lumea mea este făcută din coincidențe).Celor numiți li se alătură, în cele dinurmă, și Robi, colegul ei, singurul cititoradevărat din instituție (Robi e într-adevăr un cititor înrăit).

Astfel, la frustrările de multe feluripe care le trăiește personajul-narator seadaugă apariția susținută a absurduluiacestor morți în viața ei, în imediata eiapropiere, însă și șansa de a nu-i fiatribuite cauzele acestora, cu toate că,în circumstanțele în care s-au produs,nici nu le-ar fi fost greu anchetatorilorsă o găsească drept țap ispășitor.

Amintitele coincidențe se amplificăîn viața Liciei prin reapariția, peneașteptate și după destul timp, amotanului Aurelius, sub numele Sașa,dar cu aceeași atitudine sfidătoare fațăde ea, însă în compania lui George Cal,cel care l-a găsit rătăcit pe latomberoanele de gunoi și care îl alintăexagerat de mult – din perspectivacelorlalți –, obligându-și, aproape, noiisubalterni să procedeze la fel. Pentrucea căreia animalul îi alungase liniștea,în adolescență, neplăcerile revin și secontinuă, asociate cu o inexplicabilăslugărnicie a ei (de care femeia dădovadă, dar o și conștientizează) fațăde oricine ajunge într-o pozițieprofesională superioară ei (...e deneînțeles și umilitor cum mă înmoi șimă mototolesc în fața cuiva care devineșef, care urcă o treaptă socială) șiconsecințele, în acest caz, se răsfrângfavorabil și asupra pisicii.

Acestea fiind câteva dintre dateleesențiale ale lumii personajului, prin in-termediul său se continuă, în back-ground, panoramarea unui fragment delume bucureșteană actuală (refăcându-se, mai ales, atmosfera căminului încare locuiesc mai mult studențiîntârziați, masteranzi, doctoranzi, dar,îndeosebi, cea din casa de filme, cutribulațiile profesionale specifice aleangajaților, care se întrepătrund cuproblemele sau doar sâcâielileexistenței lor particulare), naratoareapunând accentul pe o anume absențăa coerenței vieții contemporane, petrăirea fragmentară, pe invazia mediilorvirtuale în realitatea cotidiană, perisipirea, totodată, a omului într-o sume-

denie de activități care-l privează, depildă, de posibilitatea de a merge elînsuși la sursa unor lucruri, de acunoaște, deci, nemijlocit o seamă defactori cu care se confruntă în diversesituații.

Relevant în această privință este,spre exemplu, modul cum casa de filmese folosește de munca unor studenți,de la Litere mai ales, care sunt plătiți cusume modice să facă rezumate, scurteprezentări ale unor scrieri, în specialclasice, pe baza cărora să sealcătuiască, ulterior, scenarii pentrufilmele pe care le produce instituția.Numai că, între acești „negri”, își faceapariția, la un moment dat, cineva carevine să dea peste cap nu doar viațainstituției, ci și pe a Liciei, pentru că,înarmat cu o aroganță, cu o siguranțăde sine, cu obrăznicie, îi pune, maiîntâi, pe gânduri, pe angajații de acolo,când, în rezumatul la Madame Bovary,ei (vechi cititori, chiar dacă, de la ovreme, li s-a atenuat apetența pentrulectură) remarcă un personaj de a căruiprezență în roman nu-și mai aduceaminte nimeni, nici chiar Robi, neobosi-tul cititor, cel care, reluând lectura cărții,confirmă, cu stupoare, că personajulchiar nu există.

Cu toate acestea, pentru un verdictdefinitiv împotriva impostorului, cei dinfirmă hotărăsc să recitească, fiecare,cartea lui Flaubert, însă, în ciuda pro-priei determinări în această privință, eiînșiși caută subterfugii, încercând să seachite de sarcină. Pe acest fundal, Liciaîși amintește de mătușa ei, universitarăla Catedra de Literatură Comparată, pecare o plătește să-i dea, în două zile,rezumatul necesar, ceea ce se șiîntâmplă, dar, spre consternarea celorcare puseseră la cale verificarea corec-titudinii textului întocmit de George Cal,noul, deocamdată, colaborator, „mate-rialul” primit de la profesoara de la Uni-versitate menționează, de asemenea,prezența în roman a personajului decare nimeni din casa de filme nu-șiamintea.

Cum însă volumul de muncă dininstituție este copleșitor, aspect reieșindși din teancurile de dosare care ocupăși birourile, dar și holurile clădirii,povestea aceasta trece, pentru ovreme, în plan secund, până când,stând la rând la toaletă, la o „bombă”,Licia le aude pe niște tinere (două tipedin categoria „măi”, țoape disimulate,care bagă din când în când câte un„măi” cu o față suferindă. Astea douăvorbeau despre cultură. La coadă lacloset. Nu despre cultură în general, defapt, ci despre prostia endemică laromâni), în spatele ei, vorbind desprecum „profa” de Comparată o pusese peuna dintre ele să-i facă repede rezu-matul la Madame Bovary, iar dialogullor este cât se poate de relevant, încontext: Îți imaginezi, zicea una, măi, lamine la facultate nu e niciun prof caresă știe ceva. Aia de la Comparată m-apus să-i fac un rezumat la „MadameBovary”! Da, și? Măi, dar nu e ThomasMann! E Flaubert, îți dai seama?! Și l-ai făcut? Ei, măi, nici chiar așa! L-am

luat de pe net, ce, eram tâmpită! În ceea ce-l privește pe George

Cal – adeptul liberei ficționalizări înmarginea poveștii –, personajul este câtse poate de simptomatic pentru ima-ginea actuală a lumii românești, cândimpostura se impune cu statut de val-oare. Intrat în instituție spre a face, tem-porar, o muncă necalificată, acestacâștigă teren pentru că știe să seimpună, bazându-se și pe o bunăintuiție psihologică și având o lucidăconectare la realitate.

În felul acesta, pe lângă sarcinileasumate prin contract, noul venit levorbește celor de la Action Film despreun roman ce l-ar fi scris și care ar fi de-venit aproape un best-seller, pe carelumea s-ar fi înghesuit să-l citească șisă-l recenzeze, ceea ce le stârneștecuriozitatea, pe fondul sentimentelornegative ce li le genera insul prinaplombul manifestat în toate situațiile,determinându-i să caute pe toate căilecartea cu pricina, cercetări rămase fărănici un rezultat. Mai mult, concluziacăutărilor este în ton cu datele strânseîn legătură cu noul lor coleg (și apoi, penepusă masă, șef, director artistic): ro-

manul cu care se lăuda nu exista, iarprezentările făcute aparțineau unor inșia căror sursă fusese blogul presupusu-lui autor. Legat de această situație,Robi îi relatează Liciei: M-am întâlnitaseară cu Marcu de la TV. El a prezen-tat elogios Pantofii ăia invizibili, îți aduciaminte, un sfert de oră ne-a aiurit cuvaloarea incontestabilă! Ei, de fapt,asistenta lui i-a făcut cronica, pe carebineînțeles n-a scris-o ea, dar cinecrezi?! I-a dat-o însuși Cal! Îți daiseama, meduzoiul acesta cu căpățânaperforată de dreduri nu doar că n-ascris romanul, dar își mai face șicronicile!

Cu toate aspectele cuprinse în re-latarea naratoarei – mergând, uneori,spre fantastic, halucinatoriu –, lumeacontemporană din romanul Doinei Ruștieste, totuși, cât se poate de verosimilă,prin graba cu care trăiește, parcă la în-tâmplare (relevantă este, spre exemplu,impresia naratoarei că o foarfecă uriașăciopârțește pe deasupra holului un mi-lion de poze, imagine pe care onuanțează, comparând-o cu unul dintreacele tablouri făcute din cioburi, din zeci

de lumi tăiate la întâmplare și ale cărorrămășițe au fost înrămate de un orb),prin limbajul colocvial, savuros adesea,dezinhibat, prin frecvența ironiei, dar șimai mult a autoironiei din discursul epic,prin care fiecare caută, voluntar sau nu,să-și ascundă fragilitatea sufletească,parând în fața disconfortului creat de unmediu ostil, nu neapărat însă pentrucineva anume.

Cu privire la evenimentele caredau o configurație aparte vieții nara-toarei, este de remarcat că primilorpatru bărbați moartea le survine peneașteptate, când se află în companiaLiciei, dar fără ca ea să aibă altăcontribuție decât faptul de a fi o femeiecăreia fiecare încercase să-i demon-streze propriul machism și, ca un coro-lar, inferioritatea ei, în schimb, cel de-alcincilea care moare îi este victimăinvoluntară, fiindcă într-un moment deacumulare a antipatiei față de GeorgeCal și față de motanul lui, cu careacesta împărțea și hrana, femeiacumpără o pizza și presară pe dea-supra fragmente dintr-o ciupercă de-spre care știe că este otrăvitoare, apoilasă pe biroul celui detestat mâncarea,însă, cum ținta ei nu vine în ziuarespectivă la serviciu, iar prin încăperetrece Robi / Robert Moreanu (colegul ei,singurul cititor adevărat care mairămăsese în casa de filme), acestaluând o felie din alimentul otrăvit șisimțindu-se rău, Licia cheamă salvareași apoi dispare.

În epilog, apoi, Licia relatează de-spre viața ei, după momentul otrăvirii in-voluntare a lui Robi: și-a schimbatlocuința – plecând din căminulstudențesc să stea într-o garsonierăînchiriată, în Sălăjan – și locul demuncă, mergând să lucreze la o firmăde cablu, spre a se îndepărta de tot cefusese înainte, n-a citit sms-urile primitede la Leo, fostul șef înainte de a se in-stala Cal în casa de filme, a renunțat latelefon etc.

Finalul rămâne, în felul acesta,deschis și, ca întreaga carte, cu omulțime de semnificații posibile, cu atâtmai mult cu cât personajul însuși îlîndreaptă pe cititor tot în direcția visării,a ștergerii contururilor fixe ale realității,cu ajutorul lui poate, al lui ar fi putut săfie, potențialitate în care îl așază chiarși pe Robi: posibil să nu fi murit, pentrucă nici ciupercile otrăvitoare poate numai sunt cele știute. Dincolo de toate,așadar, prezența, atitudinea lui GeorgeCal (golanul acesta care ne cucerise petoți) față de literatură consacrată, pelângă cohorta de neplăceri, i-a învățatpe colegii lui de la Action Film cevafoarte important, de care, după episo-dul din final, neclar pentru naratoare, cuprivire la Robi, aceasta se poateprevala, pentru propria liniște, și anumecă, măcar în imaginație, omul poate săschimbe cursul evenimentelor.

*O observație finală: după ce am

citit Zogru și Manuscrisul fanariot, ro-manul Patru bărbați plus Aurelius mi-a arătat o altă față a prozatoarei DoinaRuști. Nu aș zice mai bună sau mai rea,ci, mai degrabă, și cu alte posibilitățistilistice, ceea ce-mi demonstrează, de-finitiv, că autoarea lor este unul dintrecei mai valoroși scriitori contemporani.

Nevoia de ficționalizare – Doina Ruști:Patru bărbați plus Aurelius

(Con

tinua

re d

in p

ag. 3

)

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:Doru CiuCesCu, GheorGhe uNGureANu,

DAN  sANDu, eLeNA PÂrLoG, PeTruȘ ANDrei,MihAeLA BĂBuȘANu, ALeXANDru DuMiTru,

siLViA MiLer, TiNCuȚA horoNCeANu-BerNeViCprezentare grafică: IOAN BURLACU;

Corectur\: Mihai Buznea, Eugen Verman

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.comilustrații revistă: Mircea Nour, radu Mihai

Gelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU,

DORU KALMUSKI,

VIOREL SAVIN,

GHEORGHE NEAGU,

GRIGORE CODRESCU,

ION TUDOR IOVIAN

Toamna BacovianăPremiul revistei PLUMB

pentru poezieMIHAELA BĂBUȘANU

PLUMB 115

pagina 8 revistă de cultură

Dan Movileanu (pseudo-nimul literar al poetului ViorelŞerban) scrie poeme în limbazoolandeză, limbă inventată deel însuşi. Născut într-o locali-tate din Vrancea, Moviliţa, elcochetează de multe decenii cupoezia. După cum îl cunosc,nu s-a bătut cu pumnii în pieptniciodată să arate lumii cât debun poet este, deşi avea mo-tive să facă acest lucru. Cu cer-titudine, nu s-a despărţit depoezie niciodată. Prietenii întruliteratură din generaţia lui ştiu,la modul admirativ, că este unpasionat al scrisului de multecarate. Iată câteva rândurimărturisite de poet cu ocaziaunui interviu: „Am cunoscutmulte personalităţi ale culturiiromâneşti, din Iaşi sau deaiurea, de la, să zicem, GeorgeLesnea (lângă care mi-am băutcafeaua zilnică în celebrul bar„La Varice”) până la cei din gru-parea optzecistă, grupare dincare fac şi eu parte. Am avutnorocul să respir acelaşi aer cuIoanid Romanescu (poet aluriaşilor), Daniel Dumitriu (unmare critic literar, rătăcit pecărările unei maladii intrata-bile), Al. Dobrescu, HoriaZilieru, Ştefan Oprea, CezarIvănescu, Radu Negru (mi-afost profesor de estetică), EmilIordache şi mulţi alţii. De lafiecare am învăţat câte ceva, eifiind buni „profesori” le voi purtarespectul cuvenit până lacapăt.”

Între anii 1978 – 1989 afost membru al cenaclului „Ju-nimea” şi „Ion Creangă” dinIaşi. Primele poeme i-au fostpublicate în revista Convorbiriliterare, în anul 1978, avându-lca mentor pe Ioanid Ro-manescu. Editorial, a debutat înanul 2006 cu cartea Fals tratatdenigrator (Ed. Andrew,Focşani), cu multe şi buneaprecieri critice. În anul 2015 îiapare volumul de poezie Alfa-betul disperării (Ed. AteneulScriitorilor, Bacău), cu o prefaţăde zile mari scrisă de criticulMarius Manta.

Volumul de poeme Mitolo-gica arhitectură a frigului –eboşe recuperate (Ed. InfoRa-pArt, Galaţi, 2015) de care neocupăm în continuare, cuprindepatru părţi: De veghe înhamacul unui curcubeu,Vopsind pe aer balustrade pen-tru fluturi, Capcane de fluturipentru deriziuni cotidiene şiŞapte texte dislalice.

Cu excepţia părţii a patra,Şapte texte dislalice, poemeledin această carte nu au titlu.Poetul a dorit ca toate acestetexte să fie luate ca un întregliric cuprinzând elemente depictură şi arhitectură imagisticăaduse în faţa lectorului prin pu-terea văzului şi a imaginilor de-scrise. Limbajul folosit esteunul solemn, dominat de logicăchiar dacă în unele texte maigăsim şi cuvinte care îşi facsingure de cap, apropo decuvântul dislalic ce înseamnă,greutate în pronunţareacuvintelor.

Este lesne de observat înacest volum de poezie absenţaoricărei preocupări a poetuluiprivind canoanele formei fixe, apoeziei construită în metru cla-sic. Poezia lui se citeşte ca oproză a spiritului, pe linia liriciianglo-americane, în care fluxulepic poate constitui, înperspectivă textualistă, unnimerit prilej pentru reflecţie şimeditaţie. În alfabetul stărilorsale sufleteşti cuvântul tre-zeşte, prin însuşirile sale fo-nice, cu rezonanţe metafizice,vervă imagistică, dinamism, înfapt elemente constitutive aleeului poetic. „Eu te-am rugat să meditezi /

la zâmbetul subţire, / ca aţaunei plase de pescar orb, /firavmesaj de pace pentru şobolanişi cârtiţe. / Am inventat, / cuacest prilej magnific, / limbazoolandeză. / (16)

Sedus de puterea cuvân-tului, Dan Movileanu sedesparte cu greu de meandrelerealului. Starea lui sufleteascăe un scop în sine. De aici şisenzaţia că totul e relativ şizadarnic. În urma ciocnirii din-tre realitate şi fantezie, domi-nant rămâne gustul pentruabstract. Amintim, cu aceastăocazie, că Dan Movileanu este,în viaţa de zi cu zi, profesor defilozofie la un liceu dinTecuci. Înpoemele sale nimic nu este jocsau improvizaţie lirică.

Frigul s-a înfipt adânc / înoasele tentaculare ale unei zilede naştere. / M-ai sfătuit atuncisă scriu /pe scoarţa unui copacnumele meu / în locul IstorieiLucrurilor Inutile. / (20)

Dacă la poetul FlorinMugur instrumentul poetizantabstract era „tremurul”, laCezar Ivănescu sau la IleanaMălăncioiu „moartea”, la DanMovileanu observăm că acestacreează, în alchimia poemului,tensiuni (câmpuri) de naturăfreudiană, cu ajutorul friguluiexistenţial: inima frigului, ouăcrăpate de-atâta frig, curcubeuldin frig, era frigului interior,frunte înroşită-n frig etc. Deaceea poemele, la primavedere, nu par a fi întregi, cidoar fragmente, desene(apropo de eboşe recuperate),secvenţe lirice concentratecare probează şi comunicăstarea poetică. În multe din ele,limbajul poetic este rezultatulunor combinaţii stilistice: fe-meia-vioară, peştele-torpilă,bărbatul-clopot, femeia-lyră, fe-meia-balerină, femeia-vulpe,poetul participând în tot acestproces creativ, voluntar sau in-voluntar. Gama sentimentelorexprimate este variată, redatăcu discreţie şi optimism: câineleare dureri de cap, un iepure i-asărit în cale cu blana unui lup îngură, curând va suna alarma înoasele de fluturi, am adunat depe câmp oasele fosforescenteale cuvintelor, o cârtiţă a izbuc-nit în plâns etc.

Urmând pista dată deideea mediatizării poemului,Dan Movileanu scrie o poezieautentică, teoretizând admirabildespre importanţa gnoseo-logică a zidului, a sârmei ghim-pate, aşa cum aflăm dinexcelentu l poem Despreultimul atlant dedicat profe-sorului său de poezie, IoanidRomanescu.

Dan Movileanu sau scurt tratat despre arhitectura frigului

Nic

ola

e M

Ihai

Toamna este anotimpul încare „se numără bobocii"face zicere un proverb româ-nesc. Toamna este anotim-pul recoltelor, a melancoliei,tristeţii, ploilor mărun-te plinede mană pentru viitoarerecolte bogate, dar şi abrumelor ce tempereazăferbinţeala pământului dintimpul verii. Toamna este şiconcluzia unui an de muncăpentru agricultori, o apo-teoză a roadelor bune sauslabe, a bucuriei dar şitristeţii. Toamna este o sursăde inspiraţie pentru poeţi,pictori, muzicieni, pentruaceia în a căror suflet sestrecoară melancolia pentruvremurile apuse! Toamnaeste anotimpul când s-anăscut un mare poet, căruiastarea de spirit indusă demanifestarea acesteia i-a in-spirat versuri nemuritoare,citez: „Tăcere... e toamnă încetate ... / Plouă... şi numaiploaia dă cuvânt- / E pace deplumb, e vânt, şi pe vânt /Grăbite trec frunze liberate./... Dă drumu, e toamnă încetate-/ Întreg pământul pareun mormânt.../ Plouă... şipeste târg, duse de vânt, /grăbite trec frunze liberate.(George Bacovia-Note de

toamnă). Fosta să fie şi anulacesta o manifestare reuşitădedicată poetului amur-gurilor violete, în ciudacârcotaşilor locali care dacănu reuşesc să se implice înomagierea celui ce dăidentitate culturală urbeiBacăului, împroaşcă cunoroi în cei care îşi pun la„mezat” activităţile zilnicepentru a se dedica proiectu-lui Toamnă bacoviană;pentru cei care nu ştiu, aajuns la cea de a-VI – aediţie!. Din păcate, în toţiaceşti ani, băcăuanii nu s-aualăturat manifestării în sine,afişând indiferenţă faţă dememoria marelui scriitor.Încercarea de a ieşi în publiccu manifestări artistice dedi-cate poetului, la statuiaacestuia din centrul oraşuluiau fost de fiecare dată uneşec. Un alt regret esteacela. că nici oameni decultură, altfel prezenţi înmulte alte activităţi culturale,nu au fost interesaţi să seimplice în omagierea poetu-lui. Probabil că destinul său

singuratic îl urmăreşte şi înveşnicie. Premoniţie?! Des-tin?! Iată ce spune poetul înpoezia „Singurătate, nu te-am voit”; Cumplit / E golulsingurătăţii!/Sunt ucisul ei.../...Oamenii.../ Cum i-am iubit.../ Dar ei / Nu m-au voit. ...Din singurătatea/Vieţii/ Însingurătatea / Morţii, şi ni-meni / Nu înţelege / Acestadânc... „Ucisul singurătăţii",de către proprii concetăţenipe care i-a iubit, pentru careşi-a dăruit întreaga puterecreatoare. „Ucisul singu-rătăţii" de către urmaşii întruspiritualitate, care dincolode declaraţii sforăitoare semulţumesc doar să clamezesimplu: Bacău oraşul luiBacovia!

„Ucisul singurătăţii" asasi-nat de atâtea ori deindiferenţa celor care auobligaţia morală să nu uite, şinu în ultimul rând şi de faptulcă pentru majoritateacetăţenilor urbei, poetul nureprezintă nimic. Un numepe o carte şi atât! Interesulpare mult mai mare pentrucei care vin din afară: scri-itori, ziarişti, oameni decultură. Peste şaizeci descriitori din ţară, din Basara-bia şi Cernăuţi au participatîn cele două zile lamanifestăr i le dedicatepoetului, printre care şi doiscriitori francezi. S-au îm-plinit 135 de ani de lanaşterea poetului GeorgeBacovia. O aniversare carea trecut aproape uitată princurţile oamenilor de culturăbăcăuani. Cert este că Ba-

covia este maiiubit în ţarăsau în afarag r a n i ţ i l o r ,unde estetradus şi seacordă spaţiii m p o r t a n t ecercetării ope-rei poetului.Se confirmăîncă odatăafirmaţia luiIisus: „nimeninu-i profet înţara sa"! Apre-

ciem cu bucurie spaţiul acor-dat poetului de către revistaAteneu, al cărui fondatoreste alături de pedagogulGrigore Tabacaru. O fi mult,o fi puţin! Greu de spus!Mulţumim pentru implicare!Pentru a doua oară s-aatribuit premiul „Operaomnia" în cadrul celor şaseediţii ale manifastării, acade-micianului Mihai Cimpoi pen-tru întreaga activitate petărâmul literaturii române.Premiul naţional „GeorgeBacovia" a fost atribuitieşeanului Lucian Vasiliu. Aumai fost acordate premiulpentru exegeză bacovianăprofesorului şi istoricul literarNicolaie Scurtu şi două pre-mii de excelenţă profesoruluişi criticului literar Adrian DinuRachieru şi scriitoarei ValeriaManta Tăicuţu. S-a acordatşi un premiu pentru debut învolum, poetei Maria Pilchindin Chişinău. Prezenţacelor patru academicieni laaceastă manifestare con-firmă apreciera privind va-loarea festivalului. Tot în

această perioadă a avut locşi Festivalul internaţional depoezie Avangarda XII orga-nizat de poetul VictorMunteanu, cu participareaunor importante personalităţiale scriitorimei române.Felicitări Victore! Dacă avemîn vedere că urmează „ZilelePârvan" şi premiile revisteiAteneu, putem afirma fără agreşi că Bacăul este una din„capitalele de toamnă" alespaţiului cultural românesc.Fiindcă în numărul trecutvorbeam de paradoxuri şi încazul Toamnei bacovieneam constatat aşa ceva. Defiecare dată în cele şaseediţii ale manifestării, în ziuaacordării premiilor a plouat lapropriu. Coincidenţă sau nu,chiar dacă perioada desfă-şurării manifestării a fostmutată la începutul lunii sep-tembrie sau la începutul luniioctombrie vremea baco-viană nu s-a desminţit. Spiri-tul lui Bacovia se manifestăcu toată vigoarea în oraşulpe care l-a consacratspaţiului cultural românesc.Şi cum ploaia reprezintăbelşug şi Bacovia reprezintăbogăţia spirituală a acestuispaţiu mioritic. Restul suntdetalii! Revenind la parado-xur i le care marcheazăsocietatea româneascăcontemporană, ele suntmulte şi diversificate în toatedomeniile de activitate. Iatăun exemplu demn de reţinut.Au apărut în ultimii ani labo-ratoare de analiză medicalăla fiecare colţ de stradă maiimportantă. Până aici nimicrău. Laboratoarele suntdotate cu aparatură mo-dernă în valoare de mii deeuro. Rezultatele se dauaproape instantaneu. Sur-priză! Foarte puţine dintreele au şi medici specialişti săinterpreteze rezultatele. Ace-laşi lucru se întâmplă şi înspitale şi în cabinetele me-dicale private. Afcerea însămerge bine. Oamenii facanalize medicale le strâng lasân şi pornesc în căutareaunor specialişti care să ledesluşească starea desănătate. Şi cum zicala:„operaţia reuşit, pacientulmort", este operabilă maiales în oraşele în care nusunt centre medicale univer-sitare, medicii citesc de ladreapta la stânga şi le dauasigurare pacienţilor că suntbine şi că trebuie săcumpere o listă lungă demedicamente cu care să-şiconsolideze sănătatea în-floritoare. Şi aşa din paradoxîn paradox ajungem la unaltul tot din domeniul medi-cinii. De o vreme încoace auapărut farmacii ca ciuperciledupă ploaie care înflorescafaceri grase cu sănătatearomânilor. Se vând tot maimulte medicamente la unpopor din ce în ce mai bol-nav şi care are o medie deviaţă din ce în ce mai mică înraport cu alte popoare.Simplă coincidenţă?! Statisticile infirmă. Industriafarmaceutică a devenit o es-crocherie multinaţională cefoloseşte medicamente cuefecte benefice foarte micipentru sănătate şi foartemari pentru buzunare.

(Continuare în pag. 17)

DE LA UN GÂND LA ALTULE toamnă... e Bacovia...

Dum

itru

Bră

nean

u

DINTRE SUTE DE CATARGE...

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 115

IntrospecțiiS-a înfiripat într-un târziu început și s-a terminat într-un

timpuriu sfârșit, studențesc. Acest jurnal e cel mai chinuitmartor, 90% din el e gravat cu mărturisiri, despre cum l-amiubit, dorit , imaginat, urât, despre cum a fost și n-a fost EL.M-am împedicat de multe virgule, mi-am înecat durerile șifustrările în cuvinte, alteori în lacrimi, iar zâmbetele le-ampăstrat doar pentru mine. În final, nu mai invoc piedici, punpunct, înghit în sec și drăcuiesc!

Angoasele mele afurisite m-au tot întrebat când și cumse termină? Am tras unul de altul ca doi posedați și ne-amtârât în mocirlǎ și abjecție până când ne-am stors de fiecarenerv, suflare și emoție ca niște sugative, obsedați defățărnicia asta frumos ambalată pe care am format-o șiîntins-o până la epuizare, numitǎ dragoste.

Și cine o să ne ducă dorul? Paturile dezmembrate dinapartamentele infecte în care ne consumam păcatele și in-stinctele, ori liftul ăla care niciodată nu funcționa și trebuiasǎ urcǎm opt etaje care ne puneau răbdarea la încercare șitrebuia sǎ cedǎm încă de la primele scări clocotului dinsânge… Sau poate locurile în care am poposit vlǎguiți, rupțide foame și sete și dragoste…ori fotoliul ăla vechi din cămin,unde prima oarǎ ți-ai înfipt mâinile sub tricoul meu ca apoisă nu te mai saturi să-mi frǎmânți cu sǎlbǎticie trupul și să-mi subjugi cu viclenii ticǎloase psihicul. Mai era și aleea dincampus la capătul căreia întotdeauna mă așteptai în mașină.Până ajungeam la tine, pas cu pas , îmi tremurau și chiloțiide emoție… O sǎ ne ducǎ dorul, poate, porumbeii din geam,care ne trezeau dimineața cu uguitul lor erotic nerușinat, sauvecinii ăia care vizionau filme prin fereastra noastră, cǎciuitam televizorul deschis, de la ore matinale, în timp ce noiabia ajungeam acasă de prin cluburi cu sângele-n vodkă.Cine o sǎ ne ducǎ dorul? Ușa aia izbită la nervi, peretele ălala care m-ai îmbrâncit casǎ rupi carnea de pe minenesǎțios cu urǎ șidragoste, podeaua aia pecare mi-ai aruncathainele, lacrimile mele dindosul scărilor, țigările arsepânǎ la găsirea unorrăspunsuri? O să ne ducădorul toate cele pe carenu mi le mai amintesc?Sunt multe…Dacă închidochii, toate, dar toate sederulează ca o dramă fǎrǎsfârșit pe retină…Retrăiesc fiecare stare,simt fiecare parfum alîntâmplărilor. Simt, deparcǎ ar fi din nou aici,chiar și parfumul pieliitale. Nu o să-mi ducădorul soră-sa care nu măînghite de ceva timp, șinici prietenii lui care ne vedeau căsătoriți. Dintre ai mei, ni-meni nu l-a înghițit vreodată, dar nimeni nu l-a cunoscut cuadevărat. Și ce?! Mereu am fost eu, tu și restul lumii, așacum zice și raper-ul ǎla de Vama Veche în cântecul lui. Eupe el îl plǎceam, lui îi displǎcea. Peste toate locurile în caream pășit cu el, am trǎit cu el, a plouat, a nins, s-a întinsnoaptea cu brume groase și spaime. Pentru alții a fost iarsoare. Pentru noi, nu. Ni s-au șters toate urmele din lume,din memoria celorlalți, din propria noastrǎ memorie. Întretimp s-au petrecut alte și alte întâmplări, cu alții, cu altele. Pecele cu noi le lǎsam în spate. Cele noi se așezau, exact caun strat gros de praf și uitare, peste viața noastrǎ ticǎlos defrumoasǎ în doi! Si totuși amintirile acelea de sub straturi deindiferențǎ sau silǎ îmi dădeau viață. M-am murdărit în coateși genunchi, iar tâmplele mi-au transpirat la cât m-am chinuitsă șterg praful. Erau momente când reușeam, și atunci eramatât de obosită, încât nu mai puteam să savurez reușita. Da,cam asta a fost, o luptă continuă cu sentimentele mele. Mi-a plăcut să mă victimizez și să mă chinui, era singurul modîn care știam să iubesc!

N-am rǎmas cu nimic palpabil, nici măcar cu o memoriebogată, pentru că nu vreau să-mi amintesc, să retrăiesc. Amrămas cu el captiv în ființa mea. E ca un drog care mǎ devorǎși se autoregenereazǎ. Am rămas cu frânturi de povești carenu promiteau sǎ aibǎ happy-end, cu încercǎri eșuate delevitație peste mǎri și țǎri, cu chipurile și vocile lui în nipostaze, cu o dorința de a mǎ mistui întreagǎ în și pentrucelǎlalt, cu gesturi, parfumuri, visuri, nebunii. Astea erau celemai minunate lucruri pe care mi le-a dăruit.

Nu mă mai agăț de orice pretext să-l caut, nu mai simtnevoia...Ceva s-a rupt în momentul în care am zbierat istericla el și el a atins starea aceea de spaimǎ, primejdie demoarte, dezgust absolut pe care nu credeam cǎ i-aș putea-o provoca! Mă rugam să am ambiția să nu-l mai caut,agățându-mă de fel de fel de pretexte…Deși am tastat 2-3mesaje gata sǎ i le trimit, am reușit să mă opresc și să leșterg. Mă rugam să nu mă sune, indiferent de motiv... Dar afǎcut-o azi!

Georgeta Pepeneață, studentǎ

Pagina elevilor de la C. N. „Ion Borcea”- BuhușiProfesor coordonator: IOAN IVAN

Între generații

Dacă voi avea vreodată copii-și voi face totposibilul să am -voi ști cum să-i educ și cel maiimportant, cum să relaționez cu ei. Pentru minecomunicarea e a doua virtute după cea a tăcerii.Să fim serioși! Ce-ar fi omul fără comunicare?Cum să știe un medic leacul pentru pacientul săudacă nu prin muzică? Și, pentru numele lui acestanu-i spune nimic? Cum să transmită un artistemoțiile sale fanilor, dacă nu le spune ceea cesimte, fie prin vorbe, fie Dumnezeu, cum să știemama că tata o iubește și că vrea să-și petreacărestul vieții cu ea, dacă nu îi declară asta și maiapoi nu o întreabă dacă vrea să fie soția lui?(Chiar aș fi vrut să-l văd pe tata îngenuncheat înfața mamei)!

- Chiar nu știu ce vrei! Îți faci rău singură. Numai vrei să faci nimic! De acum începem să numai contăm pentru tine?! Ah, e normal, doar evârsta adolescentei, iar fata mea adoptă un stil pecât de rebel, pe atât de nefolositor pentru ea! Dece nu vrei să ne asculți măcar o dată? E însprebinele tău! Aveau dreptate vecinele mele cândspuneau că e greu să ai copii!

- Mamă, ce Dumnezeu? E vorba desprealegerea unei rochii de seară, nu plec la PolulNord! E o ocazie la care nu știu cum să îți spun,dar eu, nu tu, sunt invitată și tot eu, nu tu, mă ducînsoțită de un partener care se pare că este multmai mândru de mine decât sunteți voi!

- Fetițo, nu-ți amesteca tatăl în asta!Deci, aceasta este o altă contrazicere sau cum

s-o mai numi ea în ziua de azi, dintre mine șipărinții mei. Sora prietenului meu își serbează lo-godna, petrecere la care -logic- și eu sunt invitată.Da, chiar și la cei nouăsprezece ani ai mei,părinții mei încă mai vor să dețină controlulasupra mea. (Păi și eu ce ar trebui să fac? Să măuit la desene animate?!)

- Eu știu atât, fato: sunt mama ta!- Atunci,înțelege-mă! Nu vreau rochia aceea!

Dacă eu vreau culoarea turcoaz, mă îmbrac înturcoaz. Îmbracă-te tu în verde!

- Atunci nu te duci la petrecere!- Foarte bine! Abia aștept să văd ce va spune

lumea când va vedea că iubițelul meu drag a venitla petrecere cu soacra sa! îi spuneam mameirâzând și gesticulând în fața ei.

- Asa, fata mea, cum te-am învățat! Ia-mă pestepicior!

- Hmm, off!Și-mi dau ochii peste cap oftând. Inutil să vă

spun că deja îmi stricasem toată ziua și nu maiaveam chef de cumpărarea unei rochii, cum nuar mai avea Einstein nevoie de un premiu; oricumștim cu toții că el era deștept.

Mai degrabă mă duc îmbrăcată în hârtieigienică… Deeeci, să vină hârtia, zic!

- Dragă, așa nu ajungeți nicăieri, zise tatadeodată (wow, tata a vorbit, deci merită ascultat).Eu zic să venim altă dată, după ce ne liniștim cutoții.

- Și eu zic să mă lăsați odată să-mi văd de pla-nurile mele! Ce să vezi? Am o viață înainte și facce vreau! Ce mare lucru? Să iau și eu atitudine

cum fac ceilalți adolescenți, nu? De fapt, știțiceva? Eu plec!

Uite așa am ieșit cum am venit, mă rog,aproape cum am venit, din magazin. Mi-am luatcămașa albă și pantalonii albaștri din mătase pemine, iar sandalele cu toc, nici de-mi dădeai biletela EURO 2016 nu mi le-am mai pus acolo, de fațăcu toată lumea, de nervoasă ce eram. Așa,desculță, am defilat prin fața vânzătoarelor, maiîntâi, apoi a celorlalți trecători de pe stradă pânăla următoarea intersecție unde m-am oprit pentrua mă calma și implicit a mă încălța. Am gândit cădacă tot îmi ordonează viața vor aranja ei cumvași cu scuzele de rigoare față de vânzătoarelemagazinului. Mda, așa e frumos. (Tot ei mi-auspus asta).

- Hellen, unde ești, dragă? Of, Juan, unde ți-ofi fiica? Nici la telefon nu răspunde!

- Nu știu, dar voi, femeile, sunteti tare ciudate.Ce era dacă o lăsai să-și ia cârpa aia? Cine să vămai înțeleagă (zice tata ridicând mâinile către cer,așteptând parcă un răspuns de la divinitate).

- Da, și tu acum!- Să nu te aud că începi să te iei și tu de mine!

Mda, deci așa se presupune că s-au certat vreodouă ore, una până au ajuns acasă și una încasă, căci da, nu au mai stat să mă astepte, știaucă nu mă rătăcesc. Din oraș si până acasăputeam să ajung cu transportul în comun, aveambani berechet.

Așadar, nu mă întrebați ce-am făcut? Nu, num-am dus îmbrăcată în hârtie igienică la serată.Am fost a doua zi fără știrea lor la magazinul res-pectiv cu o prietenă (iar vânzătoarele au râs com-plice când ne-au văzut) și mi-am luat ce mi-amdorit. Când am ajuns acasă, părinții n-au avut ce-mi mai zice…

- Dragule, se zgâiește mama la noi, fata ta facece vrea! Așa mă respecți tu pe mine, fată dragă?Ah, leșin!

- Lasă teatrul, dragă! Fiți atente aici: dacă maifaceți scene din astea în public, de la mine nu maivedeți niciun ban, ați înțeles?

- Cerule, adică vrei să spui că banii mei nuvalorează nimic?!

- Nu, doar...- Auzi, atunci... mda, în afară de asta. Deci nu

știu dacă ați înțeles, dar certurile astea îmi distrugefectiv creierii.

Eh, importamt e că eu tot am fost la petrecere,nu mama, am fost admirată (semn că am făcut oalegere bună) și mi-am făcut și noi prietene:vânzătoarele mele preferate, cele cu simțulumorului și cu zâmbetul frumos.

Bunăoară, mă gândesc că cearta asta nu afost totuși în van. Dacă nu ar fi fost, acum acesterânduri nu s-ar mai înșira atât de frumos în fațadumneavoastră. Gândurile mele ar fi rămas ase-meni unui grăunte uitat pe fundul unui hambar,neștiut de nimeni, nebănuit de nimeni.

P.S. Ah! Era să uit! Apropo, fetița pe care soraiubitului meu, P., o va naște peste cinci luni vapurta numele meu. Sper doar că ei nu îi va facenimeni zile fripte, cum mi-au fost făcute mie. Da,eu sper, căci altfel eu voi divorța.

Bineînțeles, P., și eu te iubesc. Vranceanu Emanuela, 10 A

„Au, sufletul, au!"

Am ascuns un cimtir, acolo, înăuntru-mi,Unde țipătul frunzelor de rugină e înmuiat în lutul mort al gândurilor mele,Unde ciori albe înoată prin pământurile sterpe ale inimii mele uscate,Un loc pustiu împânzit de aburi și respirații greoaie,În care copiii vin cu pluguşorul în mijlocul lui august,Un tărâm deşertic în care zburdă în voie nori sângerânzi şi animalele se adapă în apeDe culoarea scoarței de portocală, în timp ce pe fundal răsună

la nesfârşit „Sonata lunii".Uneori în mijlocul acestui univers apare un leagăn Şi mă dau pe leagănul ăsta bătrân,Lemn iubit și parfumat, plin de cuie, de care atârnă veşniciaDoar să uit de tot si să aud Scârțâiturile Cum gemLiniştea albă de mormânt cum fredonează Cântecul putrezit al fricii mele ascunse printre oasele flămânde de cerÎn care sunt îngropate fericirile mele, aerul meu spiritual.Am acolo, înăuntru-mi un cimitir În care mă retrag atunci când nu existUn moment de reculegere, vă implor pentru fericirile mele.Dumnezeu să le odihnească în pace. Amin.

Giulia Măriuț (Torino, Italia)

PLUMB 115

pagina 10 revistă de cultură

Pagina elevilor de la C. N. „Ion Borcea”- BuhușiProfesor coordonator: IOAN IVAN

DINTRE SUTE DE CATARGE...

Alcatraz

Gratiile de fier-beton nu pot opri o minte de briliant. Nici măcarmucegaiul pereţilor veşnic îmbătrâniţi.... Sentinţa mortală este doar ochestiune de timp, o poartă către necunoaştere. Nimic mai simplu...

Cum am ajuns aici? Oh, aş putea spune că e o poveste lungă, darhabar n-am cât de mult „am greşit”.

Poate e de vină plicitseala, neinspiraţia, nepăsarea.Timpul, sursa tuturor certurilor, a neînţelegerilor. Aici, după gratiile

nepăsării, această unitate materială, timpul, nu se manifestă, fie elbenefic sau malefic. Aici, timpul se măsoară în capacitatea de a dăruiOmenirii un moment select, moment în care îţi înghite reflectările, fructulplin de sămânţă al inteligenţei tale, sau poate al contrariului inteligenţei.Orice zănatec îşi poate înşira „deşirările” mâzgălind bucata preţioasă

de hârtie. Zănatecilor nu le estemilă de bietul copac sacrificat.

Dar să vorbim puţin desprecelula tristă în care îmi petrecdupă-amiaza, lagărul demonic alunei idei măreţe, nebuneşti chiar.Aici sunt închişi toţi diagnosticaţiicu lene, împăraţi şi discipoli ai plic-tiselii, care se închină cu evlaviacuvenită unei zile fără lucru.Pereţii celulei sunt pictaţi cu argintviu, în linii care urcă sau coboară

drumul spre nicăieri. Podeaua este suspendată în atmosferă, pe un norde cenuşă incandescentă, eliminată de vulcanul trăirilor nebuneşti. Ta-vanul, un ecran imens, descrie în detaliu scene erotico-hilare dintr-o„Scufiţa roşie” modernă. Rochiţă scurtă... drumul prin pădure e lung...sticla de vin din coş... lupul din tufiş. Bine că bunica stă aşa departe.Imaginile se succed ameţitor, gândurile se învălmăţesc.

-Stop!Pereţii se topesc. Tavanul cade, iar personajele îşi văd de

drum,mergând fiecare la casa lor din pădure, probabil pentru a continualucrul. Podeaua se surpă, iar cenuşa devine cristale. Gratii, închisoare,tot dispare. E vremea să revenim la realitate, să ne trezim. Avem deschimbat o lume, o Omenire.

Încă vă mai gândiţi la „Scufiţa roşie”?

Elena Andreea Pandelea XIIC

Mai rău ca într-o telenovelă

Stătea în faţa mea cu o privire de nevi-novat. Cămaşa îi era şifonată şi trei nasturiîi avea descheiaţi. In aer plutea un miros dealcool, miros care provenea de la el.

-V-aţi sărutat, Tomy! îi reproşezprivindu-l drept în ochi.

-Iubito, nu-i ceea ce pare…spune el.Se simţea că minte de la o poştă.

-A muşcat-o un şarpe, iar tu, ca unerou, te-ai repezit la buzele ei ca să-î scoţiveninul, nu?

-Mia, exagerezi!-Tot eu exagerez? Ce altceva ai mai

făcut cu ea, Tomy, iubiţelule?Şi-a lăsat capul în pământ şi a tăcut.

Nu îndrăznea să mă privească în ochii dincare acum se scurg lacrimi. Aş putea scriecă se scurgeau şiroaie de lacrimi, dar credcă nu aş fi deloc convingătoare…Ce ţi-e şicu vorbele astea…Şi, apoi, să vărs şiroaiede lacrimi pentru un nimic ca el ?! Tu m-aicrede, cititorule? Ai zice că vreau cu tot di-nadinsul să te seduc, să-ţi storc glandelelacrimale cu mijloace ieftine, de bâlci sau detelenovelă sud-americană…

Dar să reiau firul poveştii mele…” Dragostea e ca ceaţa; nu e înălţime

pe care să n-o acopere. ” Am folosit aici, cadin întâmplare, o cugetare care mi-a plăcutmie; nici nu mai ştiu de unde am reţinut-o.Mi se pare că e de efect, nu-i aşa? Asta amfăcut şi eu: am lăsat ca dragostea să-miinunde mintea şi nu i-am mai putut vedea şimicile-marile ei mizerii, trădări, necuviinţe.

-De ce? îl intreb simţindu-mi gâtuluscat.

El chicoteşte. Chicotul se transformăîntr-un râs batjocoritor. Şi-a dat capul pespate, clătinându-se într-o parte şi alta. Erabeat, cu adevărat beat!

-Cât de patetică poţi să fii ! Ţi-am inspi-rat o încredere falsă, iar tu nici măcar nu airealizat asta. A fost prea uşor…

“Noi, femeile, avem nevoie defrumuseţe, ca să ne iubească bărbaţii, şi deprostie, ca să-i iubim!”. Ce dreptate are fe-meia care a formulat prima data aceastăfrază…Se pare că am multă prostie în mine,dacă am putut iubi un om ca el. A stat cumine doar pentru bani, pentru nenorociţiiăştia de bani …

-Ţi-am dat mâncare, un pat în care sădormi, un acoperiş deasupra capului, iar tuaşa îmi răsplăteşti bunătatea ?!

Am avut încrede în el, o încredereoarbă într-un om fals .

-Ţi-am oferit dragostea mea! îi ţip înfaţă, dezgustată şi furioasă.

-Nu-mi pasă de mâncarea , casa şi nicide dragostea ta! Tot ceea ce am vrut au fostbanii, banii tăi, pe care i-am obţinut cu foartepuţin efort, îmi spune cu o satisfacţie sadicăîn ochi.

-Şi ea ? Cu ea tot pentru bani stai? S-a încruntat, ochii devenindu-i mai

negri decât de obicei şi parcă mai răi…-Şi ei îi faci asta? sau este o alta cu

care îţi faci de cap? Pe cât se vinde …şi…Nu mi-am terminat propoziţia, că mi-am

şi simţit capul întors de o palmă cumplită.-Să nu îndrăzneşti! Nu ai dreptul să

vorbeşti aşa desprte ea! Nu o cunoşti. Poţisă te naşti încă de zece ori, dar ca ea nu aisă fii niciodată!

Urla, urla la propriu la mine din cauzaei, a unei femei, probabil, fără scrupule şifără simţul ridicolului.

Plângeam acum ca proasta în faţa lui.Eram slabă. Imi pierise mândria. Ştiam cănu mai are rost să râmân lângă el. Ura meaa sfărâmat orice urmă de iubire pentru el.M-am întors pe călcâie cu gândul de a plecadefinitiv din relaţia asta ticăloasă. În dreptuluşii m-am oprit şi i-am aruncat aşa, ca într-o telenovelă proastă:

-Sper ca într-o zi să ai parte desuferinţa pe care mi-ai provocat-o, azi , mie!

Am scuipat cu un fel de duritate cuvin-tele şi am ieşit afară.

Undeva, cântecul lui Mihail „Mă ucideea ” se revărsa trist-acrişor printre blocurilecenuşii.

Lavinia Sandu, XI B

Timpul

M-am săturat să alerg! Alerg de atâta timp încât inima

a încetat să mai bată! Oasele îmi sunt rupte

de la atâta alergat, Carnea s-a învineţit şi-i stă

să cadă de pe mine, Încep să am vedenii, creierul meu

e pătat cu atâtea amintiri! Unghiile stau să cadă iar părulîmi alunecă pe spate ca o povară

care trebuie cărată. Faţa mi s-a tras şi oasele îmi ies

în evidenţă, parcă sunt pe moarte.Ochii mi-au ieşit din orbite

şi mă privesc din depărtare, Buzele tac! Sufletul meu, fiinţa ce nu mai are

suflet, tace si el! Alerg de mult timp şi parcă e la fel,aceleaşi locuri, aceiaşi oameni Totul parcă e la fel. Viaţa mi s-a scurs încet, încet Şi timpul m-a mâncat de vie

şi uneori îmi pare că i-am pierdutnoţiunea Şi totuşi, După atâtea eternităţi de alergat Nu m-a oprit nimeni să mă întrebe: „Ai învins?”

Geanina Dumitraşc, studentǎ

E vina cui?

Inevitabilă esteSuferința, oricât de infimă.Cum îndrăznești,Chiar și într-o margine de gândSă mi te opui,Suflet neștiut?Senzație aiurea de vis.Nimic nu zic, nimic nu spui.In noi crește o fericire calmă.Inefabil e ceea ce se întâmplă.E vina cui?Două lacrimi prelinse pe obraji,Nevăzute, șterse în grabă.Trăiri împărtășite nimănuiȘi despărțirea parcă ne-nnebunește.Cu patimǎ Ne dăruim unul altuia.Nu de teamǎ .Incleștarea asta la pieptul tăuImi pare mai mult decât dragoste.Nu e abandonare,E doar coincidența cu dorul tău.Mă simt plenară.Te sorb din priviri și sărutăriînăbușitoare.Fără să ne dăm seama,Se lasă cortinaȘi adormim liniștiți.Noapte între vis și amintire.Clipe fără de durată. Fericire.Cum îndrăznești să spui nu,Când dorul ne va contopi?

Delir

La colţ de stradă, colţ de viaţăStau.Doar eu,Atât de singură...Gânduri tremură în mine.Insomnie cronică-n nesfârşitănoapte-Trupul mi-e rece, nins, greu...Îngropat.Totul alb pare neatins.Privirea-ncremenită sticleștesub lumina de neon.Şi înger şi demonSunt un neom.Pustiu.Şi las să cadă umedă privirea in jos,O ridic.Eşti cu mine, în faţa mea.Tăcută ochii îşi ating,Te strâng în braţe, eşti trofeuTrupul tău fierbând,

cel rece al meu...Buzele se frâng într-un

sărut adânc,într-un jurământ,Sorbindu-mi durerea amară.Respir sacadat.Delir-La colţ de stradă, colţ de viaţă...Trupul mi-e rece...Frânt.

Ioana Tistu

Mini-autoportret

Firea glacială a unei persoane născute în anotimp geros, firea mea, oricâtar fi încălzită de gradele Celsius, nu se îndulceşte prea mult.

Eu îmi doresc căldură într-o anumită limită; în scurt timp îmi dau seamacă am nevoie de răcoarea în care m-am trezit când m-am născut.

Sufletul meu vijelios nu are nevoie de mult soare, de moleşeală; energiaşi-o găseşte în ploile furtunoase, zgomotoase şi pline de flashuri.

Răceala ploilor din miez de noapte nu numai că îmi hrăneşte forţa spiritu-lui, ci îmi cauterizează şi rănile. Agresivitatea, tenacitatea şi sfidarea m-arputea descrie, însă asta lasă impresia că sunt rea şi eu nu sunt aşa. Oameniise aşteaptă să am colţi.

Andreea Şanta, studentă

Ce faci ?

Ce faci când nu mai poţi respira/ cândacela pe care îl iubeştiTrece pe lângă tine şi nu te vede şi nu,Şi te împinge parcă în joacă în flăcăricare nu se văd dar ard mai tare

ca piatra iadului?

Şi nu-i nici un leac să-l faci să te vadăşi nu-i nici un leac să-l poţi uita ...

El este ghimpele din coasta meaPe care nu-l pot scoate.

El îmi fură respiraţia,Dar încerc să mă conving

Că el nu mă poate completa.Dar tot mi-e dor de el.

Ce faci când inima taE în locul în care nu trebuie?

Eşti ruptă pe dinăuntruDar nu poţi accepta îngenunchierea

Manuela-Adriana Compot

DINTRE SUTE DE CATARGE...

PLUMB 115

revistă de atitudine pagina 11

Mihai George Crisiarcu,elev, clasa a VI-a A, Școala Gimnazială Letea Veche

Am ascultat vocea pădurii…

Pădurea este un loc mirific, plin de sunete și culori, zumzete și păsărele! I-am ascultat vocea… Cânta, iar cântecul ei mă îngrijora…Cerul albastru mă încânta, părea mândru că stăpânește întinderile.

Înfricoșător se ridica o minge de foc ce pârjolea săgețile îndrăznețe ale falni-cilor brazi.

M-ai ademenit si m-ai vrăjit, pădureo, cu trilurile tainice ale mogâldețelormulticolore dosite printre ramurile împletite, cu viermișorii ce mișună prinscoarțele -ți bătrâne…

M-ai îmbrăcat în miresmele tale, spirit al ierbii, și m-ai trântit delicat peblănița moale și caldă a mușchiului de pământ.

Tu m-ai condus delicat pe cărările misterioase către clipocitul obraznic alapei care se hârjonea pe deasupra pietrelor zgrunțuroase...

Împărăția ta e neînțeleasă. Supușii tăi sunt infinite gâze pedepsite a trăipuțin, sunt animăluțe condamnate să se teamă, sunt lupi și urși ademeniți înfocul puștii vânătorului crud.

Deși, de multe ori mă înspăimânți, tu mă protejezi, mă alini și mă înțelegi.Respir același aer ca și măruntele ghebe ce îndrăznesc să-ți ridice veșmântuldin frunze cărămizii pentru a-ți decolora obrajii deja palizi…

Și…, fremătătoare pădure, stând așa, cu ochii scăldați în albastrulplumburiu al cerului, mă gândesc înfricoșat la Bacovia, singuratic, atacat deumbre ale plumbului, de violet și de gri…

Eu sunt al tău…Și te înțeleg…Și tu mă primești și mă înțelegi…De aceea, vibrez la glasul și mișcarea ta și te ador, pădurea mea!

Giulia Cojocaru elevă în clasa a VII-a A, Școala Gimnazială Letea Veche

Gânduri...

Picuri reci de ploaie cad pe caldarâmȘi pași apasă și gândurile-mi dărâmăVânturi nervoase sângeră frunzePierdute sunt astăzi tărâmuri andaluze.Pășesc singuratică, cu frică crescândă și gândul îmi zboară la ziua toridă din urmăFrenezie în aer, frenezie în veneRitmuri de tobe în cadențate catreneE acră bucurie!... E toamnă la noi!...Ciorchinele de struguri ajuns-au deja în butoiGutui rușinate de iia murdarăCad zgomotoase în pătura groasă și caldă.Se zbate afară o mândră simfonie Aș vrea să resimt și eu armoniaAș vrea să răcnesc pe pământ românesc„O, Toamnă ce mult te iubesc!”Dar gânduri …

***

Nicoleta Țăranu elevă, clasa a VIII-a A, la Școala Gimnzială Letea Veche

Poetului...

Poete, mulțumescu-ți făcând o plecăciuneCu a penelului dăruire și înverșunareFăcut-ai plumbul întinat și greuZburdalnic între neputință, nepăsare...Ai dat, poete, rost alb-negrului nătângAi șters cu picuri grei a toamnei înnegrireMi-ai dat imboldul de a pune-n cuiFantomaticul, enigmaticul și vibrantul„Vrui...”Al tău răsărit e apusul de soareCând ploaia trimite ace spre bietul pământȘi rânced, și rece, și tainic el taceȘi doar tu ești cel care-i intonează un cânt...Barbar timp rămas în chilie din noapteZguduie ritmul cadențat în infinite șoapteÎți strigă să scrii ce visezi, ce trăieștiIar tu, Bacovia dragă, cuminte te-așezi

și privești...Și așa contemplând rămâi în târg băcăuanSă cânți monotonia lăutelor în aer pribeagRămâi a așadar, poete al meu

și al nostru amar,Concentrat într-un vers metaforic, bizar...

MĂDĂLIN FLORIN SOCICLASA a VIII-a CȘCOALA GIMNAZIALĂ VLADNIC,COM. PARINCEAPROF. COORD. IORDACHE LAURA

ÎNGERI ALBI

Ninge cu îngeri albi, Peste chipul tău, peste chipul meu,Parcă au fost trimiși din cer,De la Dumnezeu...Se topesc în palma mea,

în palma ta,Acești îngeri cu suflet de catifea.Ei, tot pamântul, îl învelescCu un covor nepământesc,

Se bucură cu mic, cu mare, De această magie, de aceastăsplendoare, Adusă pe pământ de îngeri gingași, Îngeri fără aripioare...

LACRIMI DE ÎNGERI

Lacrimi de îngeri cad din cer,Pline de taină și de mister.Plâng și zeii din Olimp,De cîte rele sunt pe Pământ.

Munții se cutremură de plâns,Pământul de întuneric este cuprins,Oamenii trăiesc ca-ntr-un

groaznic vis Și vor să evadeze spre Paradis

MARINA IRINA CEASARCL. a VIII-a C ȘCOALA GIMNAZIALĂVLADNIC, COM. PARINCEAPROF. COORD. IORDACHE LAURA

TOAMNA

Vine toamna, vara pleacă,Școala-i gata să înceapă!-Copii sunteți pregătiți

Să scrieți și să citiți?Frunzele au ruginit,

Florile s-au ofIlit,Nimic nu mai are viață,Totul pare prins-în ceață...

Printre frunze aurii,Se-ntrevăd strugurii-n vii,Oamenii se pun pe treabă,Pregătindu-se de iarnă

Acum soare nu mai este,Se ascunde după-un nor,Plânge-acuma chiar și cerulDe dorul păsărilor.

Cristel-TeodoraLeontecl. a V-aC.N. „GeorgeApostu”-Bacău

Zuluț

Eu spun vrute și nevrute.Cine stă să mă asculte?N-am decât o pisicuțăȘi-un cățel.Ea… o blândă și drăguțăDa-i de plușȘi nu vorbește.Însă el… e cam bleguțUn zănatic frumușelL-am numit - Zuluț.

Azi a mârâit la mine.Măi băiete nu ți-i bine?Vrei să te croiesc acuși?

M-a privit, mi-a dat lăbuța- Nu mă bate, dă-mă uța.

Nu-s de pluș cum este mâța.

Boul și găinile

Trei găini cu pene crețe,Gât golaș, foarte istețeO porniră-n aventurăSpre imaș, pe scurtătură.

- Ce-i cu voi măi mogâldețe?- De… și noi, ne plimbăm oul.

Tu nu știi să dai binețe?Ce binețe, care ou?Voi vă bateți joc de-un bou?Nu văd oul lângă voi.Da… căci oul e în noi..

Crezând că este-o

minciunăBoul stă și socoteșteIar în mintea lui își spuse - Doamne iartă și fereșteNu-i a bună – astea-s duse…

Puiul și râmulița

O râmuliță mică, subțiricăRozalie și zglobieSe târa prin soare afarăNeștiind cât o s-o doarăAventura ei solară.

Curioasă și voioasăSe opri… în cioc de pui.

- Pui gălbui,Să nu mă spuiC-am pornit la drum hai-hui.

Mama chiar s-ar supăraDe-ar afla că n-o ascult.Căci mi-a spus ea mai demultCe pericol mă așteaptă.

-Taci din gură!Fii deșteaptă.N-o să afle ea nicicând.C-am de gând să te ascundÎn adânc, la călduricăChiar la mine în burtică.

Nu mai sunt așa naivă

Buna stă afară-n soareC-o vecină guralivă.Dintre perne, iată apareUn năsuc, o gură mică,Două perle de cicoareȘi-o furnică – de fetică.

Face-odată ochii roatăȘi pe masa cea bogatăCe zărește?

Cozonac tăiat felii,Un ulcior cu vin, fireșteȘi-o colivă dantelatăCu bomboane, mii și mii.

- Măi să fie!Nu cumva e sărbătoareȘi e azi Sfântul Ilie?Ce ar fi dacă-aș gusta?Buna chiar s-ar supăra?Nu !Mai bine rabd și gataCă mi-a spus odată tataDințișorii-s în pericolDacă nu-i spălăm de zor.Dimineața,Mai întâi se spală fațaȘi apoi iei periuțaȘi pe dinți ușor-ușor, o dai uțaTe clătești, te primeneștiȘi gustarea apoi servești.

Frumusețea de colivăSă aștepte.Căci ce are de făcut ?Nu mai sunt așa naivăCum am fost pe la început.Când din neștiință purăMi-am pierdut dinții din gură.Doamne, ce m-a mai durut.

La bunica

E bine acasă la bunica.E cald, frumosMiroase a mere coapte,Pe soba de perete

toarce-ncet pisicaȘi toți vorbesc numai în șoapte.

E bine acasă la bunica.Dar tot mai bine e la mine acasă.Miroase a fân răpus de coasăȘi-n pat cu mine doarme

și mămica.

LUNA ALBASTRĂ

O, frumoasă lună-albastră,Strălucești ca un cristal,Strălucești în viața meaO, lună albastră!

Raza ta de lună-albastrăMă învăluie cu-un freamăt,Un freamăt de lună-albastrăO, lună frumoasă!

Mângâierea razei talePeste chipu-mi trist,Îmi provoacă un dor de zare,O, lună albastră!

DENISA BOT, CLASA A VIII-a C

TRISTEȚEA UNEI SĂLCII

Când îmi văd stăpânii zilnic, că ei pot să meargă, măgândesc cu durere adânc înfiptă-n sufletu-mi lemnos:,,-Oare eu voi putea vreodată să fiu ca ei?” Aș vrea să pot merge, să simt pământul fugind desub rădăcinile mele, să cutreier lumea în lung și-n lat,să văd și alte locuri, să evadez. Și mai e ceva: am auzit că au de gand să mă taie, săma ardă, pentru că sunt uscată. Dar ei se inșală. Nuvreau să pier! Sunt încă plină de viată, iar seva meae mai vie ca oricând. Tot ce îmi doresc este să potmerge, să pot umbla. Vreu să simt ceea ce nu amsimțit vreodată: libertatea!

RAMONA BOOT, CLASA A VII-a CȘC

OA

LA

GIM

NA

ZIA

LĂ

VL

AD

NIC

,C

OM

. PA

RIN

CE

AP

RO

F. C

OO

RD

. IO

RD

AC

HE

LA

UR

A

pagina 12 revistă de cultură

PLUMB 115

DINTRE SUTE DE CATARGE...

Maria Ilieelevă laC. N. „Dimitrie Cantemir” Onești

Primăvara

Pornit-au fluturii nectarul fin să-l soarbăÎn zborul lor senin și-n fremătat de iarbă.Sub boltele-nverzite plutește fericireaFrânturile de cer îți ocolesc privirea.

Și soarele atârnă gingașe valuri albe Rotind vârtej de aur, nenumărate salbeÎn cânt de primăvară și muguri străveziiSe-aud ciocănitoare și tril de ciocârlii.

De puful păpădiei se-mpodobește zarea,Copacii plâng petale și ramu-și pierde floarea,De-aroma primăverii văzduhul e-mbătatȘi toată armonia e cântec colorat.

Gând de iarnă

Nămeții ning nămeți de-argint Și prin nămeți copii colind.Văzduh de plumb și plumb de cerÎnchis și sigilat în ger.

Pe văi și munți – alb orbitor,Copaci albiți cu crengi de dorDe versul verde neatinsPe care cerul nu l-a nins.

În ghețuri râul a-nghețat În noapte, rece și uitat.Iar în văzduh, prin fulgi de-argintDe-abia răzbate un colind

Dragoș Cojocaru

elev în cl. a VII-aȘcoala ”Vasile

Borcea”, Berești-Bistrița, Bacău

Coordonator prof.Cristina Dăscălescu

STRĂINUL DIN PIVNIȚĂ

O zi obișnuită… Tudor, uncopil de treisprezece ani, care sejuca pe calculator, într-o zifriguroasă de toamnă. Era necăjitdeoarece doi băieți mai mari de lașcoală i-au făcut o farsă camneplăcută. La început, nimic ciu-dat, când deodată, a auzit un zgo-mot venind din bucătărie. A coborâtrepede scările, dar nu văzu decâto vază spartă în treacăt de cătremotanul său mai mereu plictisitcare își plimba coada nonșalant,atingând-o dinadins de lucrurile pecare le întâlnea în cale parcă pen-tru a face pagube. Se apropie săstrângă cioburile și găsi pe masăun bilet care îi atrase atenția. Erade la părinții lui, aflați încă la servi-ciu. Află că are câteva sarcini defăcut, lucru care i se păru puținneobișnuit, deoarece, în mod nor-mal, nu trebuia să se ocupe deaceste lucruri. Fără prea multătragere de inimă se achită totuși desarcinile indicate: curățenie șicumpărături. Întors de la magazin,a înțeles că părinții săi întârziauprea mult, ceea ce l-a determinatsă aibă unele temeri, dar a contin-uat să creadă că lucrau puțin peste

program. A pus unele lucruricumpărate în dulap iar altele le-adus în pivniță. Acolo a scăpat acci-dental lanterna, iar lumina acesteiascoase la iveală o ușă mică delemn cât să încapă un băiat așa cael. Deschise ușa cu teamă și înfața sa văzu un tunel atât te lungcă nu reușea să-i întrezăreascăcapătul. Speriat o închise la loc șiurcă să-și sune repede un prieten,pe Ștefan. S-au aventurat înarmațicu lanterne de-a lungul coridoruluila capătul căruia văzură ceva cepărea a fi îngrozitor și de o formăincertă. Îngroziți au ieșit afară câtde repede au putut, au tras adâncaer în piept, neștiind prea bine cesă creadă din ceea ce au văzut.Ștefan s-a întors acasă, iar Tudora continuat să-și aștepte încăpărinții. Într-un târziu, aceștia auajuns acasă, găsindu-l pe Tudor

aproape adormit și cu pisoiul înbrațe. Părinții s-au scuzat că au în-târziat atât de mult, copilul le-apovestit întâmplarea din pivniță.Toți trei au coborât împreună pen-tru a verifica locul, însă ușadispăruse. Ciudat. Foarte Ciudat.Părinții i-au spus atunci copilului căs-a jucat poate prea mult pe calcu-

lator și că avusese un vis urât, apoidupă cină, au mers fiecare la cul-care. Tudor adormise anevoios cugândul la întâmplarea de peste zi,nereușind să înțeleagă ce e vis șice e realitate. La miezul nopții futrezit de un zgomot straniu cevenea din dulap. A urlat disperatdupă ajutor, până când au venit încamera lui tatăl și mama sa, doarpentru a-l liniști și a-l convinge cănu era nimeni și nimic neobișnuit încamera sa și nici în dulapul său. S-au culcat la loc. Dimineață băiatulgăsi pe masă un bilet pe care erascris cu cerneală roșie următorulmesaj: „Dacă tu și prietenul tău vețimai spune cuiva ce ați văzut înpivniță, veți fi transformați însoldăței de plumb.”

Fără să știe că Tudor de-venise un personaj în compunereamea școlară, am continuat să mărevanșez pentru toate ororile ce lefăcea în pauze și pe terenul de fot-bal. Acum putea să se teamă și el,măcar că asta nu se petrece decâtîn imaginația mea.

E cumplit, am crede, că unpersonaj, fie el și de ficțiune, arputea trăi cu teamă toată viața dinpricină că ar putea să se trans-forme în ceva neomensec sau căla un moment dat ar putea cedanervos și să iasă de printre rânduripentru a se răzbuna pe chiar nara-torul care l-a creat.

Acum, când scriu finalul măgândesc dacă nu cumva eu, scri-itorul, sunt blocat în propriul vis șică mă bântuie fantome ce existădoar în capul meu, în care îl țincaptiv pe Tudor, asta așa în lipsăde altceva…

Ioana NECULEAelevă, cl. a VII-a

Școala ”VasileBorcea”, Berești-

Bistrița, BacăuCoordonator prof.

Cristina Dăscălescu

BUNĂ ZIUA, DRAGĂTOAMNĂ!

Plouă. De trei zile plouă întruna,peste case, peste oameni, peste floriși copaci. Prima ploaie cu iz detoamnă a venit intr-o zi de luni, cândbuzunarele mele și-au schimbatcăptșeala de vise într-una de frunze.

Găsesc că e atât fantasticătoamna. Dovleci, ciocolată caldă,pulovere și umbrele colorate, detoate culorile, care dansează ultimulvals al luminii, ca frunzele uscatecare pică de somn. Sub cerulcenușiu se prefigurează un tablousublim fără autor.

Oamenii sunt cuprinși de osenzație aparte, inimaginabilă. Săstai la fereastră așa cu privireapierdută numărând în joacă clipele,să asculți picurii de ploaie fără aîntrezări în gândul tău vrea rază desoare. Sau să te plimbi ore în șir prinpădurea picurândă răscolind cupașii tăi covorul multicolor de frunzeîn sunet de metal.

Zadarnic mai cautăm infinitul, eacum o pâclă deasă și umedă carene întră în suflet, țesut în pânze depăianjeni în care atârnă greu clipele.Toamna, e adierea răcoroasă cuparfum de fructe coapate, e aur șiargint, și bronz, și aramă, risipitetoate cu dărnicie de o mână iu-bitoare, ce se vede venind pe alei,pe drumul spre școală, în țipătulcopiilor, în umbra de sub nuc, pebanca de la poartă, în cămarabunicii, în coșărul din grădină, în

privirea noastră, în soba casei, încaietele mele și în torsul pisicii.

Livezile par adevărate or-chestre de frunze fermecate, decrengi golașe, de copaci singuratici,în care mai zâmbesc fructele ze-moase, care așteaptă brațele șimâinile întinse ale copiilor. Păsăriledesenează pe cer linii groase decreion în zborul lor spre luminațărilor calde.

Toamna e un anotimp serios, edoamna care își schimnă verdelecrud al sandalelor, cu pantoficenușii, arămii, și se îmbracă maitotdeauna în nuanțe de caramel șicafea amară. Poartă haine grele sănu se ude. Cu o coafură grozavă dincare vezi ieșindu-i din păr crengi us-cate și păsări călătoare… Destul decapricioasă în stările ei, are maimereu toane, când caldă, când rece,când întunecată și când luminoasă.E o zăpăceală și o uimire în privirileei că ne buimăcește pe toți.

Și mai presus de toate, toamnae anotimpul nostalgiei în care culo-rile sentimentelor au umbre din ce înce mai cenușii și atât de prelungiîncât undeva departe se întâlnesc și

devin una. Umbra toamnei ni sestrecoară în suflet, asemeni stropi-lor de ploaie pe geam. Dincolo deochii noștri, care văd exteriorul,decorul cenușiu și arămiu al toam-nei, există o lume nevăzută în caresentimentele au culorile nostalgiei,picurate de penelul unui mare artist.

Toamna este anotimpul în careoamenii învață de la frunze căderea.

Obstacol

M-ați crede dacă v-aș spune că celmai mare obstacol al vieții omului esteo intersecție? O simplă bifurcațieprăfuită de visurile neîmplinite,surmenată de crengile uscate, căzutepe pământ, și străbătută de amintirileîncercănate. Însă, foarte puține per-soane trec peste acest obstacol șiaproape nimeni nu știe că la aceastăintersecție se frânge soarta inimii, a su-fletului și a conștiinței. Totul a începutcu inima. Ea se îndrăgostește șipleacă, hipnotizată de prea multă iu-bire. Se desparte de tot și repugnăavertismentele conștiinței. Fericirea eio răspândea pe aleea colbită. Pe undecălca, răsărea un bujor atins parcă defocul dragostei, vântul se domolea șisufla ușor, dezmierdând natura, iarsoarele era atât de fascinat, încât re-fuza să apună. Însă, iubirea a reușit săorbească inima. Nu mai vede nimic înjurul ei. Se împiedică de bolovanul min-ciunii, cade și se frânge. Începe săplângă, înțelegând că momentele defrenezie s-au scurs. Vrea să seîntoarcă la suflet și conștiință, făra suc-ces. E prea distrusă ca să mai poatăreacționa și îi este mult prea greu să seridice. Drumul anevoios și lung, underăsăreau cândva bujorii înflăcărați, s-atransformat într-un abis presărat cu

spini tăcuți, dar nemiloși. Vântul sepreschimbase și el într-un strigătnebun, iar bezna luase deja loculsoarelui. În timpul acesta, sufletulașteaptă împietrit. A înțeles că inima afost prinsă în capcana unei iubiri falseși că nu o să se mai întoarcă niciodată.Durerea îi ia mințile. Sufletul clacheazăși se afundă în necunoscutul celei de-a doua alei. Lasă în urmă tot, până șiconștiința. Aleargă continuu spre loculpictat cu pensulele durerii. Vrea să sescalde în râul de lacrimi și să uite denedreptatea ce i-a săgetat soartasurorii lui, inima. Conștiința rămânestingheră și îngenunchează în fațaintersecției. Știe că inima e muribundăși că sufletul nu va mai putea trăi cuacest gând. Se învinovățește pentru totce s-a întâmplat și o ia pe a treiapotecă. Merge alene fără să se uiteîndărăt și fără să privească înainte. Nuo interesează unde ajunge sau ce seva alege cu ea. Rațiunea a parasit-o.Simte că nu mai are pentru ce să semai zbată. Și atunci, conștiința cade înprăpastie, sufletul se îneacă în lacrimi,iar inima moare de septicemia iubirii.Intersecția... cel mai mare obstacol alomului. De ce nu poate el să îndrumeinima, sufletul și conștiința pe aceeașipotecă? De ce?...

Teodora Georgia Puiu

UN VIS STINS

Răcoare simte-n sufletSi deznădejdea-i mare,Nu ține cont să-nțeleagăOrice întrebare.

Pe-o preafrumoasă fatăTăcerea o-nconjoară,Și liniștea e mare,Când gandu-i-n depărtare.

De multe veacuri stând,

Închisă într-un palat,Un înger i se-arată,Zicându-i că-i salvată.

Dar ea, la drumul tainicPe care el o cheamă, Nu-l vede și nu-l simteȘi, astfel, ea-l respinge.

ANA-MARIA LOȚCU

CLASA A VIII-a CȘCOALA GIMNAZIALĂ VLADNIC, COM.

PARINCEAPROF. COORD. IORDACHE LAURA

PLUMB 115

revistă de atitudine pagina 13

Pornind dela cele afirmatede dr. DumitruRadu, „Aici înaceastă ar tăîn care se aso-ciază douăminiaturi, cea

lingvistică şi cea plastică, m-aşreferi şi aş aminti cuvintele spusecândva de Tudor Arghezi, care în1956 asistând la un recital DavidOistrakh, a spus că, “secunda unuiarcuş cu secunda unei corzi stâr-nesc din întâlnirea lor un fior deeternitate”. Aici în fotohaiku, silabaunui vers cu un ton sau un semitonde pe o imagine realizează, zic eu,tot un fior de eternitate.", haijinii auvenit cu propria lor teorie saupercepţie a haiku-ului şi a foto-haiku-ului, concluzionându-se căun haiku care doar descrie ima-ginea şi nu lasă loc interpretărilor,visării, care nu te plimbă în alt re-gistru, care nu este vibrant, carenu pătrunde în sensibilitatea na-turii, dincolo de imaginea imediată,nu se poate numi un haiku reuşit.Regulile sunt diverse. Ele variază,au fost modificate de-a lungul tim-pului, au fost adaptate diferitelorculturi lingvistice care au preluat şiau integrat poemul nipon, însăesenţa lui a rămas aceeaşi; unhaiku bun sau foarte bun rezistătimpului, transformărilor sau im-pedimentelor de orice fel. Haiku-ulnu se poate scrie pînă nu te simţiîn armonie cu atitudinile, stările,dispoziţiile sufleteşti şi spirituale pecare el le promovează şi le cultivă.Trebuiesc folosite doar regulicărora le înţelegem rostul, trebuiesă îi simţim forţa şi subtilitatea şi săîmbogăţim regulile care par destulde aride cu experienţa noastră decititor şi autor, făcându-le să fiepline de viaţă, de substanţă.

„Haiku înseamnă o picăturărăpită oceanului, înseamnăizolarea într-o oază de luminăincandescentă, înseamnă opulsiune a vieţii careizbucneşte neaşteptat şi careprovoacă efecte diverse”(Petre Flueraşu).

Au urmat apoi o serie deconferinţe şi prezentări:

Sub zodia Zen -conferinţă, susţinută de Anas-tasia Dumitru ,FloareaCărbune şi întâlnirea cuJaponia, prezentare deAlexandra Flora Munteanu, Alba-tross/Albatross nr. 27 prezentareLaura Văceanu urmate de oexpoziţie de foto-haiku realizată demembri SHC: Gabriela Vlad, Cojo-caru Mihaela, Gina Stanciu, OlgaDuţu în sala Amfiteatru.

Începând cu ora 19 partici-panții la eveniment au făcut şi oexcursie ginko în parcul Tăbăcărieiunde s-a desfăşurat un recital înlectura autorilor în arealul lămpiijaponeze.

„Să ne oprim puţin. Săascultăm. Vom avea multe deînvăţat. Picăturile se topesc înoceanul albastru, risipindu-se încercuri din ce în ce mai mici. Nuavem nevoie de teorii complexe,nu avem nevoie de valorile imua-bile ale societăţii de astăzi. Avemnevoie doar de puţină atenţie,avem nevoie doar de încredere...”

...Şi s-a făcut linişte, şi au fostcu toţii pătrunşi de emoţii, s-auapropiat şi mai mult şi au ascultatîncântaţi haiku-uri, poeme diversesau proză scurtă iradiind frumoasesentimente.

Doar adierea uşoară astufărişului se interpunea întrerecitator şi receptori, peste toateacestea tronând lampa japoneză,pentru o vreme, vedeta parcului.

Miercuri 7 septembrie la

Colegiul Naţional ConstantinBrătescu sala Amfiteatru, în-cepând cu ora 9 s-au desfăşurat:

Ateliere: de foto-haiku – fo-tografii oferite de organizatori sauproprii, moderatori, Iulia Ralia şiMihaela Băbuşanu la care au par-ticipat câteva eleve de la şcoli dinConstanţa care iubesc acestgen literar.

Atelier renku de toamnă(jūnicho, 12 strofe), moderatorClelia Ifrim, prozatoare dramaturg,poetă, autoare de eseuri şi criticădespre haiku şi genuri apropiate.

Pornind de la indicaţiile ClelieiIfrim şi de la o strofă (Cer albastrude toamnă / păpuşa de cârpe/ sescufundă-n mare), haijinii prezenţila atelier au creat un renku reuşit.

Clelia Ifrim a propus trei ter-meni pentru strofa a 2-a, nisip,pentru strofa a 5-a pescăruş şişapte pentru strofa a şaptea, iar ti-tlul poemului Păpuşa de cârpe.Cer albastru de toamnăpăpuşa de cârpese scufundă-n mare (Clelia Ifrim)copilul caută în nisipjucăria pierdută (Olga Duţu)niciun nor pe cerpoate să mai zburde-pe străzi doar frunze (AlexandraFlora Munteanu)uşa scârţâieintră un haijin (Olga Duţu)trec prin uşa deschisăcu toate grijile mele (Iulia Ralia)şapte notenoul compozitoralungă neliniştea (Ana Ruse)copilă pe ţărmcăutând iar păpuşanori în zare (Mihaela Cojocaru) ochiul farului începe să clipească (Marina Cuşa)amurg de toamnăîn lumina de jarmarea şi cerul (Magdalena Dale)

Încheierea lucrărilor, concluzii,

opinii, propuneri, perspective SHCşi Albatros/Albatross, semnături încartea de onoare, fotografii degrup şi cu păpuşa de cârpe, pizzaşi cafea.

Nu au existat aici „nici izbuc-niri, nici ciocniri ale imaginilor, nicistrigăte, nici moarte, nici sânge” cidoar „simplitate, uşurinţă, dez-golire a esenţialului.” (HenriBrunel)

Astfel, timp de trei zile,participanţii acestei ediţii au partic-ipat la un exerciţiu spiritual comun,convinşi încă o dată că haiku-ul sepoate dezvălui în toată splen-doarea sa, doar inimilor atente şispiritelor ascuţite dar calde.

„Un haiku poate părea banal,dar înlăturând iluzia, nu este ex-clus să se întâmple miracolul: subhaina săracă dai peste o inimă deerou și o minte înaltă, profundă, deînțelept. Poetul de haiku este un felde expert în arte marțiale:exersează, revine, repetă, refacemișcarea de mii de ori, seantrenează asemeni unui discipolîn karate-do, în sumo, în judo”.(Şerban Codrin). Sau, altfel spus:

De departe, totulpare un punct.Dar cine e aproape?

(Nichita Stănescu)

Sub zodia Zen

Mih

aela

Băb

ușa

nu

Festivalul Toamna Bacoviană,2016, a avut o secțiune distinctă dedicatătinerilor scriitori… În regulamentul con-cursului se preciza de către organizatoriiacestui proiect cultural:Consiliul Judeţean Bacău InspectoratulŞcolar Judeţean Bacău, Uniunea Scriito-rilor din Romania Filiala Bacău: Concursde poezie şi eseu literar pentru tineriidebutanţi.

Regulamentul concursuluiÎn perioada 21-23 septembrie 2016

se va desfaşura manifestarea “Toamnabacoviană” ediţia a VI-a şi aniversarea a135 de ani de la naşterea poetuluiGeorge Bacovia organizată de ConsiliulJudeţean Bacău în parteneriat cu Inspec-toratul Şcolar Judeţean Bacău și UniuneaScriitorilor din Romania Filiala Bacău. Înprogramul manifestării este prevăzut şiun concurs de poezie şi eseu literar pen-tru tinerii debutanţi creatori din ţară și dinspaţiul cultural românesc din afaragraniţelor.

1. Rolul concursului este acela de apune în valoare talente tinere care încănu s-au afirmat în media culturală.

2. Concursul se adresează tinerilordin România şi diaspora, care nu audebutat editorial în volum şi nu au împlinit35 de ani.

Ca urmare, la Editura Ateneul Scri-itorilor a apărut și antologia tinerilorparticipanți cu cele două secțiuni de con-curs și eseu, sub titlul E toamnă, efoșnet, e somn... (ediție îngrijită și înacest an de Ioan Prăjișteanu)

La poezie au fost selectați: Ana-Maria Antonesei, Andreea Violeta Bobe,Adelina Georgeta Dozescu, Ana- An-dreea Cioca, Andreea-Iuliana Petcu,Manuela- Camelia Sava, Mihai DanDincă, Oana-Alexandra Pușcașu, Bog-dan-Alexandru Petcu, Carla FrancescaSchopel, Suditu Elena Cătălina, MariaMagdalena Constantina Theofilopoulos,Adrian Ivanov, Alexandra Ghinga, EmiliaNedelcoff, Roberta-Corina Stan, Diana-Maria Iorga, Larisa Mihai, Mădălina Ghi-aur, Cosmin Pîrghie, Roxana Elena Stan,Mircea Tomescu, Andreea Elena Chiriac,Marius Cucoș, Daniel Sascău, DeliaGrosu, Diana- Mihaela Barbu, CorneliusIoan I. Drăgan, Florin Stan, AlexandruFlavian Gaiță, Ioana Vintilă, Adrian-Georgr GH. Matus, Iliuță Cozma,Mădălina Andreea Miron, Raluca- IoanaIalomițeanu, Teofana Ioana Țurcanu-Costin, Tudor Voicu, Vlada Talai, LazărMagu, Izabella Timar, Emese, Andra-Gabriela Iuscru, iar câștigătorii au fost:

Poezie:

I. Andreea Elena ChiriacII. M.M. Constantina Theofilopou-

losIII. Marius CucoșLa secțiunea ESEU, au participat

mai puțini concurenți:Nicolae Ciprian Rusu, Alexandra

Rusu, Iuliana Maria Caraghin, Roberta-Corina Stan, Adriana Gabriela Aldea, pre-miile fiind adjudecate de:

I. Adriana Gabriela AldeaII. Roberta Carina StanIII. Alexandra Rusu

Sunt voci la finalul festivalului carereclamă o anume nostalgie după festivis-mul acestei sărbători din anii de dinaintede ’89. Sunt voci care reclamă lipsa tine-rilor din festival, ori dezinformarea nu serecomandă, cu atât mai mult, manipu-larea băcăuanilor și așa lipsiți de eveni-mente culturale. Nu comentezeventualitatea politizării acestui festival încredința că George Bacovia este dincolode ludicul partidelor, este o valoarenațională care merită tot respectul, fie șipentru un singur om care îi știe versurileazi. Azi avem libertatea de a ne exprimapropria personalitate, ori tinerii nu preaaleg impunerea în asimiliarea didactică,știm cu toții sursele de informare șitehnica de care dispun. Și totuși unnumăr mare de tineri au ales să participela Toamna bacoviană. Iar acum, cândcitesc această carte, îmi dau seama câtănevoie de exprimare artistică au, dar șică, dintre ei, sunt viitori filologi carediseacă de pe acum opere importante aleliteraturii noastre.

Evaluarea nu a fost simplă și nuvoi exemplifica din creațiile premianților,ci din ale celorlalți tineri participanți, autoriîn Antologia E toamnă, e foșnet, esomn... pentru încurajare și continuareca atare.

Emilia Nedelcoff- Peisaj cu o cutieși un cub catodic

La știrile de la ora 5 nu e loc pentru iubire

și intrigi à la Jane Austen sau Emily Brönte

nenorocirea care se abate asupra oricuise vinde mult mai bineși niciodată parcă nu simt moartea

mai departedin simplul motiv că nu-mi calcă

pe umbră.

Daniel Sascău- cu mențiunea că pefacebook i-am citit texte mai bune

Monarh împotriva regatului

De aceea, ordonacelor flori târâtoaresă mă ducă-n abis.Acolo, unde,în umbre ale memoriei,timpul ia înfățișarea unui orb trist.

Acolo unde linistea-mimătură vântu-n frunziș,acolo unde, psihoza mi-e doar o dungă de-atins…

Lazăr Magu- Morții mei

Ne-ncolțesc sub tălpi străbuniiîn lanul de frunze cosite de vânt…O lună mâloasă, un cer de pământ,Coboară-n grădini- și sperie merii.Trec trenuri de pâslă

prin sate de fum-Se năruie lumea în scrum.

Din cei 130 de participanți, au fostselectați pentru Antologia Toamnei ba-coviene, autorii expuși, iar dintre aceștiacei 6 câștigători. Ca o trăsătură a stiluluiliric tineresc, în anul de grație 2016, ob-serv o afiliere la trendul comun poezieiactuale, acela de găsire a unui panaceupentru o societate ratată, plină de scan-daluri și ură, de nesiguranță, deturbulențe și violență. O fugă din reali-tatea dată liric pe oaze de onirism sau deexcavare a acestei realități, întru aflareaesteticului pierdut. Tinerii scriu, tinerii vorsă scrie, dincolo de ce se învață la școalăsau se vizionează în filme, vor să fie eiînșiși și acest volum demonstrează căreușesc. Să ne bucurăm!

Cristina Ștefanla Toamna Bacoviană, 2016

Tinerii la Festivalul Toamna Bacoviană- Antologia E toamnă, e foșnet, e somn...

PLUMB 115

revistă de culturăpagina 14

Am luat cât de multe timbre amputut găsi, cu Carol, cu Ferdinand,cu Mihai, chiar dacă multe nu eraudecât timbre fiscale, fără valoarefilatelică, am scos de sub maldărulde hârtii şi nişte cărţi, pe care însănu le-am luat gândindu-mă că le-aş putea lua altă dată, precum şiun dosar pe care scria negru pealb: “Plan de exploatare”. Ia teuită, m-am mirat, burghezia asta îiexploata pe bieţii oameni pe bazaunor planuri, ca să vezi câtă perfi-die!... Dar după ce am deschis, decuriozitate, dosarul acela, mi-avenit să râd: prin anii interbeliciacolo, la Videle, se descoperiserăprin prospecţiuni marile zăcămintede petrol şi un grup de iniţiativă segândise să elaboreze planul deexploatare al acelor zăcăminte şisă-l înregistreze la tribunal. Le-amarătat şi prietenilor mei dosarul, eiau înţeles şi ne-am amuzat cu toţii.Uite cum erau exploataţi oameniipe vremurile alea!!... Am mairăscolit prin hârtii, apoi, pentru căse înnopta şi nu mai vedeam bine,ne-am hotărât să plecăm cu câtreuşisem să adunăm. În şopronmai rămâneau multe dosare şi totfelul de hârtii vechi, prin care nuavusesem când să căutăm, darpentru o zi ni s-a părut de ajuns şinu intraseră zilele în sac; aveamde gând să trecem prin sită toatăarhiva, lăsată de izbelişte sub acelşopron.

Dar când am revenit într-unadin zilele următoare, după ce amapucat să răscolim o vreme prinmaldărele de hârţoage îngălbeniteşi cu miros de alte vremuri, am fostîntrerupţi de apariţia intempestivăa omului de serviciu, care ne-aauzit umblând prin şopron şi avenit să vadă ce se petrece. Şicând a dat cu ochii de noi, s-astrâmbat urât de tot şi a început săvocifereze de parcă ne prinsesepe moşia lui Por Împărat la furat:că ce era cu noi acolo, că cecăutam, că cine ne dăduse voie,că pe unde intrasem... şi pe cândfăcea spume la gură, zbierând caun apucat, încerca să se apropiepas cu pas, ca să pună mâna penoi. Dar noi eram sus, pe maldărulde dosare, la câţiva metridepărtare, în timp ce el era pepartea cealaltă, şi până să se urceca să ne prindă am sărit dinşopron şi din câteva salturi am fostcu toţii dincolo de gard, de undeam rupt-o mai departe la fugă, casă ne punem la adăpost. Pufnindpe nări ca un buhai, cerberul aazvârlit peste uluci cu un reteveidupă noi fără să ne nimerească şia rămas la gard agitându-şimătura deasupra capului. Însăreuşisem să adunăm o grămadăde timbre felurit colorate, cuchivăra ţanţoşă a regelui Carol alII-lea şi cu barbişonul sobru alregelui Ferdinand, şi eram destulde mulţumiţi. I-am dat cu tifla, dedeparte, cerberului furios şi ne-amrisipit care-ncotro, pe la caselenoastre.

A treia sau a zecea oară am fostla arhiva vechiului tribunal numaieu şi cu Mircică, un coleg de clasă,fiul profesorului nostru de mate-matici, pe care l-am cointeresat cuîmpărţirea frăţească a timbrelorvechi pe care aveam să le găsimîn arhivă. Nu ştiu dacă Mircică ştiade cerberul cu mătură de la tribu-

nal, se poate să fi aflat de la noisau nu, dar l-am asigurat că n-avea de ce să se teamă şi i-ammai spus că, oricum, merita să neasumăm riscul pentru a ne com-pleta colecţiile cu nişte timbre va-loroase, lucru cu care el a fost deacord. Timbre valoroase erau pen-tru noi timbrele vechi şi celestrăine, din ţări care nu erau re-publici populare. Cu ceva vreme înurmă, îmi luase înapoi un timbrudin Insula Mauritius, atunci cândeu, imprudent, îi dezvăluisem căîmi dăduse, la schimb cu un timbruromânesc, un timbru străin, de cu-loare mov, înfăţişând un personajmedieval, cu un guler alb şi rotundsub bărbie. Eu, însă, fusesem debună credinţă când făcusemschimbul. Descoperirea o făcusemdupă acel schimb, acasă, la lu-mina lămpii, când cercetasem maiatent timbrul despre care amiculmeu crezuse că ar fi autohton şinu mi se păruse corect că mi-lluase înapoi, după ce mi-l dăduse.

- Hai după timbre, neamule!m-a aprobat Mircică frecându-şimâinile şi, din poarta casei undelocuia el cu chirie, am apucat-ospre arhiva vechiului tribunal,unde am ajuns în scurt timp. Ne-am strecurat hoţeşte pe lângăgard şi, după ce ne-am asigurat cădin preajmă nu ne pândea nici oprimejdie, am sărit în curte şi ne-am urcat pe maldărul de hârţoage,prin care am început să cotrobăimcu frenezie. Pe mine mă interesasă dau din nou de Planul de ex-ploatare şi de cartea “Cum sepregăteşte lumea pentru cel de-aldoilea război mondial”, pe care ogăsisem cu câteva zile maiînainte, ca să le iau cu mineacasă. Dar cu toate că le-amcăutat îndelung, nu am reuşit sămai dau de ele. Mircică nu era in-teresat decât de timbrele regeşticolorate în toate culorile curcubeu-lui, pe care le rupea cu pagini cutot din dosare. Era o fiestafilatelico-fiscală acolo: unele paginide dosar aveau lipite doar câte 2-3 timbre pe ele, de acelaşi fel, darerau şi petiţii, contracte, certificate,hotărâri judecătoreşti şi alte pata-lamale în acele dosare, pe careîmpricinaţii aplicaseră o grămadăde timbre, de feluri diferite şi îndiferite culori. Fiindcă eram păţit,îmi alesesem un loc de undedistanţa dintre şopron şi gard eramai scurtă şi mai uşor de străbătutîn caz de nevoie, în timp ce bunulmeu amic, urmărind filonul filatelic,se lăsase la vale în parteacealaltă, mai depărtată, a şo-pronului şi scormonea de zor, fărăgrijă, băgându-şi mâna până maisus de cot şi extrăgând dinmaldărul de hârtii câte-un snop depetiţii străvechi şi alte patalamale.Zgomotele pe care le făceam înşopron şi chicotelile prietenuluimeu, care azvârlea cu dosarele întoate părţile, nădăjduind să deapână la urmă şi peste mult râvnitultimbru Cap de bour de 27 deparale în valoare de 120.000 lei pevreun vechi hrisov de Vlaşca, ausfârşit prin a trece prin ziduri şi auajuns şi la urechile vigilentului omde serviciu, care niciodată nudormea în cizme. Amicul tocmairăsfoia grijuliu un registru gros cucoperte în dungi verzi şi albastre,muindu-şi cu un aer profesoraldegetul arătător în gură, şi-mireproşa că nu-l adusesem acolomai de mult, când ne-am trezit pecap cu hingherul. ...............................(fragment din romanul în lucru“Oameni şi marionete”)

(Continuare în nr. 116)

Arhiva vechiului tribunal

Dan

iel

Dra

go

mir

escu

(Continuare din nr.114)

Când m-amhotărât pentru acesteînsemnări, am simţitun fel de teamă lagândul că n-am mai“exersat” de ani buniîn zugrăvitul, ca săspun aşa, a profiluluiunui om. Dar, mi-amzis, e bine să încerc,

pentru că oameni de felul celui desprecare veţi aflat câte ceva nu-s chiar pestetot. Deşi, la urma urmei, cum scria, un-deva, colega mea, doamna Carmen Miha-lache, publicistă şi scriitoare de referinţă,viaţa fiecărui om e un roman, ea, viaţaaceea, fiind unică, irepetabilă, densă întrăiri uneori sclipitoare, alteori pline de în-tuneric, chiar goale... Ce bine ar fi dacăfiecare muritor ar avea darul acesta alscriiturii, câte cărţi, pline de viaţă, nu ne-ar sta la dispoziţie, câte modele, câte căide urmat n-am afla în ele...! Dar mă întorcşi spun: ce s-ar face lumea cu atâtea cărţi,auzi, omul şi cartea, chiar că e ceva deneconceput... Normal, viabil şi imemoriale talentul scriitorului de a aduce perso-naje, de a ne face să ne delectăm cea-surile şi, în cele din urmă, o parte dinviaţă, cu povestirile despre oameniadevăraţi şi faptele lor... La drept vorbind,nici nu-l cunosc bine pe domnul Ivan. E-adevărat, am stat de vorbă cu el câtevaceasuri înşiruite de-alungul a vreo zeceani de zile, şi asta fugitiv, aşa, din mersulmaşinii, crâmpeie mai mult sau mai puţinsolide, mai mult sau mai puţin clare, el lavolan, eu pe scaunul din apropiere. Chardin prima zi, plecând la Constanţa, la fiicamea, un amic, regretatul Eugen Şendrea,care călătorea tot spre Litoral, mi-a şoptit,pe peronul Autogării din oraş, „hei, dacăam merge cu domnul Ivan, ar fi o plăcere,am ajunge mai repede...!” Şendrea îlcunoştea mai demult pe domnul Ivan, îiştia nu numai prenumele, cu şi numele –Marecico -, mai călătorise în autocarulcondus de „rusul” acesta – aşa i-am„ghicit” eu naţia, dar aveam să mă înşel,o să vedeţi mai încolo -, ştia prietenul meuce ştia... În ce mă priveşte, era pentruprima oară când „îndrăzneam” să merg cuautobuzul, până atunci plecările mele laConstanţa erau numai cu trenul, douătrenuri treceau, prin Bacău, spre Litoral,unul dimineaţa, nu prea devreme, iar altulde noapte... Cum nu pot dormi în tren,preferam numai trenul de zi, tren care, dinpăcate, a fost, în cele din urmă, desfiinţat,rămânând numai cel de noapte care, lavreme de sezon de litoral, devine uncoşmar... Ei, dar asta-i altă poveste, carese înscrie, perfect, în sfera atenţiei tot maiprecare acordate zonei Moldovei noastrede tot ceea ce înseamnă autoritate, com-panie, instituţie centrală... Şi, pentru că totfac „paranteza” asta, să nu uit să vă spuncă „bat” drumul ăsta din august 1990, decând Geta, fiica mea, a absolvit „Informa-tica” şi a fost repartizată – ultima repartiţieguvernamentală, „ultimul tren” – la fostulCentru Teritorial de Informatică dinConstanţa... De fapt, ea a cerut sămeargă acolo, i-a plăcut marea de cândera mică, unde mergea, în fiecare vară, cucele două surori ale sale, în tabără laNăvodari, la nişte preţuri modice... O,tempi pasati....!

... Şi a sosit autocarul – de laSuceava – iar la volanul lui era chiar dom-nul Ivan. „Avem noroc, spuse Şendrea...El e domnul Ivan!”. Ne-am strâns mâinileşi aşa l-am cunoscut eu pe acest om de-spre care, toţi călătorii, fără excepţie, careau fost cu maşina lui pe acest traseu atâtde lung, de sute de kilometri şi, în timp deopt ore, au numai cuvinte frumoase. „Aa,domnul Ivan, ce om deosebit!” Sau:„Vorbiţi cu domnul Ivan..., el vărezolvă....!” La coborâre, oameni mulţi,chiar dacă e începutul ultimei săptămânidin august, la mare vremea e frumoasă,pe urmă, unii călători coboară la Tecuci oriBrăila ori Hîrşova şi e mai convenabil cuautocarul... L-am privit îndeaproape – omnu prea înalt, dar nici prea scurt, mâini

fine, de intelectual, zvelt, ai zice sportiv deperformanţă, zâmbet sincer, prietenos,faţă roşcovană, rotundă, ochi albaştri spreverzi, îmbrăcat într-un costum uşor, lejer...„Lângă omul ăsta nu ţi-e teamă”, îmi zicimediat şi-i dau dreptate amiculuiŞendrea, care mi-l descrisese cât timp amaştepat maşina... Nu plecăm bine dinBacău, şi-l întreb ce se mai aude prin Tul-cea. Îmi răspunde – şi, imediat îmi dauseama că mă priveşte prin oglinda retro-vizoare fără a pierde, însă, din vedere,şoseaua, „păi eu n-am nimic de-aface cuTulcea... Mai merg, din când în când înDeltă, la pescuit...” „Şi eu, care eram con-vins că sunteţi lipovean din Tulcea....”Când mă aude, râde cu poftă: „Mi-au maizis şi alţi călători treaba asta... Dar eu suntdintr-un sat de lângă Suceava... Suntucrainean.... Am făcut armata laConstanţa, am venit la plajă şi n-am maiplecat de pe plajă...” Şi iar râde... Da, suntceva ani de-atunci. Pur şi simplu s-aîndrăgostit de oraşul acesta mare şi fru-mos, de plajă şi drept urmare, dupăarmată, a rămas la Constanţa. E încătânăr. Oricum, spre şaizeci de ani. Ştie omulţime de lucruri, cunoaşte o mulţime deoameni. O doamnă, fostă bucătăreasă lacantina unor deţinuţi de drept comun dela „Canal”, îi deapănă nişte amintiri, delocplăcute. Spune, între altele, cum, în ciorbasau tocăniţa de carne pe care le mâncaudeţinuţii, „materia de bază” provenea şi dela oi moarte... „Dar nu simţea nimeninimic, aşa de bine le preparam..., sigur,puneam şi vaci întregi, erau câteva mii deoameni...” Domnul Ivan ascultă şi adaugădin amintirile sale, a lucrat şi pe acolo, ştieo mulţime de nume de colonei şi alţi şefi,ştie că se mâncau şi oi moarte, domnulIvan ar putea scrie el însuşi o carte desprece a fost acolo, la canal, era doar şoferulunui ştab, era tânăr tare, dar şi observatotul.... „He, he, câte drame n-au fostatunci...! Câte vieţi nu s-au pierdut....! Şicând te gândeşti că viaţa unui om eunică..., nu se mai repetă.... !” Frâneazăşi opreşte maşina. Pe marginea şoselei,care se întinde vălurind peste câmpuri cepar fără de sfârşit, un bărbat, cu părulrăvăşit, face semne disperate, în timp cecu o mână îşi susţine nevasa, gravidă,care, se vede, e în mare primejdie....Domnul Ivan coboară şi îi ajută să urce, îidă femeii chiar scaunul de lângă el, ra-

batabil, ce bine-i că mai sunt doar zecekilometri până la Brăila... Ajungem în oraşşi aşa văd şi eu cum arată spitaluljudeţean, cei doi coboară, domnul Ivan nule ia nici un ban, îi urează femeii naştereuşoară, şi oprim, mai apoi, la autogară...Citesc pe faţa lui sentimentul acela al bu-curiei pe care-l trăieşte omul bun atuncicâd face un bine... Trece timpul, la radiose trasnmit ştiri, dar şi muzică, ajungem laConstanţa...

... Asta a fost prima călătorie cu dom-nul Ivan. Au fost şi drumuri când, la volan,s-au aflat alţi şoferi. Toţi profesionişti deprima mână, doar aşa se cere pe liniileastea lungi. Acum, pe 25 august al anuluide graţie 2016, am avut, din nou, ocaziaplăcută de a merge cu domnul Ivan.Vreau să spun că, între timp, ne-am îm-prietenit. Când plec sau vin, îl sun acasă,iar de obicei îmi răspunde fetiţa sa, elevăîn clasa a treia – cu prima soţie, se pare,n-a avut copii -, glas de copil cuminte, cu-viincos, limpede:”Vi-l dau, imediat, petata....” Mă ştie şi ea. De la telefon... Tatălei face dumul acesta lung de mulţi ani. Amai avut şi alte destinaţii din ţară, chiar deprin Ardeal. Dar dumul spre Suceava şiînapoi îi este cel mai cunoscut. Că doarde-acolo, din Nordul României, din stirpeasa ucraineană se trage, şi spre acolo îltrage, mereu, aţa.

Însemnări de ocazie

DOMNUL IVAN

Eu

gen

Ver

man

revistă de atitudine pagina 15

PLUMB 115

„Puero maximareverentia debe-tur" (Terentius)

„ D a t o r ă mcopiilor cel maimare respect"spunea PubliusTerentius Afer (n.195/185 î.Hr. –d. 159 î.Hr.), un

mare dramaturg latin din timpulRepublicii Romane.

Așadar, copilul e pentru noireprezentarea idealului, nu a celuiîmplinit și abandonat cu toate lip-surile și limitele sale, ci dimpotrivă, aforței curate și libere, a integritățiisale, a nemărginirii care neînduioșează. De aceea, pentru unom moral și sensibil, copilul va fi în-totdeauna un obiect sacru, un obiectcare, prin măreția unei idei,nimicește orice măreție a experiențeiși care, orice ar pierde în judecatainteligenței recâștigă din plin în jude-cata rațiunii, după cum spuneaFriedrich Schiller în Scrieri estetice.

Copilăria este ca un torent ce serevarsă mai târziu în fluviul numitmaturitate; în ochii de copil se oglin-desc ținuturi de basm, gingășia na-turii, puritatea, setea de cunoaștere.Această sete de cunoaștere, copilulși-o poate satisface prin intermediuljocului, al școlii și al literaturii.

Psihologul elvețian Jean Piagetvorbește despre egocentrismul ac-centuat al copilului mic, când gândi-rea rudimentară a acestuiapresupune un univers imaginativ încare el este centrul și acordăobiectelor și fenomenelor din mediulînconjurător atribute umane. Fărăpovești și basme lumea copiilor ar filipsită de viață, acesta neputând să-și dezvolte modele de conduitămorală. Ca o definiție a conceptuluiar putea fi folosită cea a lui EugenCampus: „Literatura pentru copiieste punctul de intersecţie al litera-turii cu psihologia şi pedagogia. Ul-timul cuvânt e nimerit să-l aibăpedagogia”.2)

Ca să fie înțeles conceptul deliteratură pentru copii ar trebui săfacem trimitere la așa-zisele scrieripentru copii, transmise prin grai viusau în scris, un tip de literaturădestinată în exclusivitate copiilor, oliteratură care investighează univer-sul propriu de cunoașterea copiluluitranspus într-o ingenioasă transfigu-rare artistică.

Pe de altă parte, conceptul deliteratură pentru copii reprezintă unobiect de studiu în învățământ, odisciplină științifică a formelor lirice,epice și dramatice, constituind parteintegrantă a literaturii naționale șiuniversale.

Conceptul de literatură pentrucopii a fost și rămâne unul dintrecele mai controversate probleme deliteratură, în acest sens continuândsă se genereze o multitudine deaccepțiuni și definiții.

Concepută ca o însumare acreațiilor lingvistice structurate peprincipii estetice, literatura pentrucopii reprezintă o artă a cuvântului,definindu-se în funcție de frumos cavaloare în sine prin intermediulcăreia întreaga realitate este tran-sfigurată și transpusă copilului într-un univers magic de sentimente,gândire și meditație profundă ali-mentând astfel dorința decunoaștere a acestuia.

Critica literară susține saurepudiază acest tip de literatură,considerând-o uneori prea facilă șicu un limbaj simplu, iar pe de altăparte unii critici își exprimă încred-erea în spiritul critic al copiilor deb-itând astfel păreri de absolutizare

sau minimalizare asupra conceptuluiîn discuție.

Lucian Blaga opinează înlegătură cu această știință că acestgen de literatură constituie oliteratură propriu-zisă, având învedere virtualitatea sufletească acopilului și grația acestei vârste.Autorul Ceasornicului de nisip,vorbește despre creativitatea copi-ilor, care este o creativitate artistică,vorbește despre teatrul de copii con-vins că ,,estetica copilului nu cerenumaidecât o înscenare realistă afantasticului în care se complace.Dimpotrivă se poate afirma cudestulă siguranță” pornind de la artace o fac cei mici, că sufletul copiluluiînclină mai curând spre o extremăsimplificare a realității, decât spreredarea ei complexă [...],. Suntemsiguri că ăi copiii ar accepta un teatrusimplificat, de linie abstractă și cuindicații simbolice... Dificultatea ceamai serioasă pentru un teatru decopii nu ni se pare a fi cea aînscenării, ci lipsa unei literaturiteatrale pentru micii privitori".3)

Totalitatea scrierilor pentru copiiînsumează o zestre inestimabilă aculturii române și universale, operăcare are o contribuție deosebită ladezvoltarea personalității copilului,întrucât oferă informații artistice or-ganizate într-un mesaj specific,valorifică virtuțile estetice ale limba-jului prin expresivitatea pe care odezvoltă, contribuie la educareacopiilor în spiritul unor virtuți moralealese. În acest sens se poate apre-cia funcția artistică a operelor pentrucopii, funcție despre care Ion Pas-cadi vorbește în lucrarea Nivele es-tetice: ,,Prima funcție a operei esteaceea de a fi operă, de a exista caun organism autonom cu o finalitateproprie..."4)

Dintre funcțiile operelor literaremenționate de Ion Pascadi în operaamintită, trei se regăsesc și în liter-atura destinată copiilor și anume:caracterul informativ, expresivitateași caracterul formativ.

Vorbind despre valoareaestetică a operelor pentru copii, unalt critic literar, și anume Ilie Stanciu,definește conceptul astfel: „Lite-ratura pentru copii cuprinde totali-tatea operelor accesibile micilorcititori, fie că ele au fost sau nuscrise pentru ei. Ea constituie undomeniu al creaţiei literare şi sesupune normelor estetice ale aces-teia. Trăsăturile ei specifice, sim-plitate, claritate şi plasticitatedetermină o anumită construcţie aoperei, mărindu-i astfel accesibili-tatea şi puterea de influenţă asupramicilor cititori”.5)

Pe de altă parte, părerea altorcritici este defavorabilă literaturiip e n t r u c o p i i . C r i t i c u l i t a l i a nBenedetto Croce (1866-1952) depildă nu încurajează acest tip descrieri deoarece el consideră cărțilepentru copii ca fiind mediocre, miciicititori fiind atrași de scrierile palpi-tante pline de aventură.

Întocmai ca și literatura pentrumaturi, literatura pentru copiiprezintă o adevărată paletă deforme, specii, genuri, ea nuproiectează doar o pată de culoare,ci o multitudine de culori dintr-opaletă bogată. Ea încântă atât pecopil cât și pe adult, așa cum spuneamarele critic literar GeorgeCălinescu: „Ca să fie opere de artă,scrierile pentru copii și tineri, trebuiesă intereseze și pe oamenii maturi șiinstruiți. Copilăria nu dispareniciodată din noi, ea constituindizvorul permanent din care decurgtoate meandrele vieții."6)

Literatura pentru cei mici care

lumninează mintea și sufletul ccpiilorși rămâne ca un remember de-a lun-gul timpului, mă face uneori săretrăiesc momente din copilărie, să-mi amintesc cum odinioară lecturamfrumoasele povești ale lui Creangăsau ale lui Andersen, cum, cuprinsăde vrajă o vedeam pe Lizuca plim-bîndu-se prin Dumbrava minunatăsau să retrăiesc zilele de vară alecopilăriei mele, când, la umbra unuinuc din grădina părintească, îlciteam cu atâta însuflețire pe JulesVerne.

Referințe la conceptul deliteratură pentru copii sunt o multitu-dine, astfel încât este greu a-i da odefiniție proprie. Pentru Iuliu Rațiu,de exemplu, „literatura pentru copiiexistă încă de la ivirea mitului, îșinăscocește și diversifică necontenitformele, încărcătura, instrumentali-tatea și, lăudată sau ignorată de car-tografii de specialitate, ea nu serușinează să ocupe, ca și apamărilor, o întindere mai mare decâtcontinentele beletristicii adulților.Influența sa educativ-modelatorieeste atât de covârșitoare,contingențele de cititori atât de nu-meroase, de fapt nu categorii, cigenerații înseși în ansamblu și suc-cesiunea lor încât manifestele pentrusau contra nu sunt în ultimă instanțădecât risipă și timp."7)

Este adevărat că literatura pen-tru copii a apărut odată cu mitul,scrierile pentru copii au izvorât dindragoste pentru vârsta inocenței,încă din Antichitate se admirau Iliadași Odissea lui Homer, cele douăcapodopere având la origini creațiipopulare, mituri, povești, o literaturăadresată vârstei de aur.

Putem admite că izvoarelescrierilor pentru copii sunt multe șifelurite, de aici și valoareainestimabilă a acestei literaturi, ceeace au în comun aceste izvoare fiinddragostea pentru copii, sensibilitateași căldura umană, generozitateasufletească, copilul pornind în viațăalături de personajele din literaturăși trăind alături de ele.

Citită și apreciată de copii,această literatură ajunge săcunoască o mare faimă, acest lucrufiind confirmat și de criticul literarEugen Lovinescu care într-oscrisoare adresată Elenei Faragospunea așa ,,Rândul trecut am lăsatvolumul d-tale acasă. Când m-am în-tors, cei trei nepoți ai mei învățaserătoate poeziile dintr-însul."

Cu alte cuvinte, literatură pentrucopii înseamnă știință studiată înprocesul de învățământ, înseamnăartă tradusă în exemple estetice șimorale, în limbaj ales, oralitate, și nuîn ultimul rând scrieri pentru copii ceevocă copilăria.

Sintetizând cele spuse pânăaici, putem conchide că literaturapentru copii surprinde acele creațiicare reprezintă copilul și copilăria, osimbioză între emoție, plăcere, ima-gini și reprezentări mentale inedite.

NOTE1. Friedrich Schiller, Scrieri este-

tice, Editura Univers, București, 1981,p.356

2. Eugen Campus, Literatura pen-tru copii, cu un catalog comentat alscrierilor pentru copii, Editura LibrărieiPrincipele Mircea, Bucureşti, 1939, p. 20

3. Lucian Blaga, Ceasornicul denisip, (ediție îngrijită, prefață și bibli-ografie de Mircea Popa), Cluj-Napoca,Ed. Dacia, 1973, pp. 110-111

4. Ion Pascadi, Nivele estetice,București, Ed. Academiei, 1972, p. 140

5. Ilie Stanciu, Literatura pentrucopii, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1968, p. 19

6. George Călinescu, Cronicile op-timismului, București, Editura PentruLiteratură 1964, p. 274

7. Iuliu Rațiu, O istorie a literaturiipentru copii și adolescenți, București,Ed. Biblioteca Bucureștilor, 2004, p. 9.

UN CONCEPT CONTROVERSAT

LITERATURA PENTRU COPII

Au

rin

a-F

lori

ca N

ica

Cecilia Moldovan

Requiem în loc de Marș nupțial

atâția miri și atâteamirese la un loc!

atâtea lucruri de prisosar merita îmbrățișarea focului,chiar Lipscaniul cu poveștile luidar nu mirii și miresele,mână în mână pășesc la nunta de foc…în tunet și ploaie de artificiiplete de abanos,

plete blonde cârlionțateagită cu patimă aerulla ultimul rock’n roll …

„Ora zero! Omul Negru a sosit...”Marșul nupțial capătă bruscacorduri de requiem,tavanul - pălărie de jar -caută capete tinere să se așeze, plete de abanos și plete de aurse topesc în râuri de smoalăîn neputința unei guri de aer…atâtea fecioare promise, furate,atâția prunci nenăscuți,Și neamul ne-a îmbâtrânit deodată…(iar noi, mucenicii uitării,tot mai sărăciți… tot mai bătrâni…)

Călin Veronica

ÎNGER PĂRĂSIT

Cum aș putea să alungtristețea din ochii luiși să-i accept iubireanevăzută, infinităcând umbrele rătăcirii meleîndepărtează gestulde ocrotire divină?Cum să opresc tristețeadin ochii de înger să-i alin sufletulși dorința eternă de bineînfrântă de lutul din mine?Cum să opresc sunetele clopotuluice umple cerul nostalgiccu o simfonie de Bach?Cum să recâștigevoluția primordialădincolo de limitele omenești?

SUBLIMUL DIN CUVINTE

Îmbrac îngeriiîn cuvinte sublimesă le ție de noroc.Pictez aureole cu luminărăsfrântă din dorul de Iisus.Ridic scuturi pentruarmele singurătății șitransform tristețea în mesaje de iubire, apoi le expediezpe calea gândului înflorit.Cu surâsuri de copilpe câmpuri însorite,în case părăsite,în suflete întristate...Mă învelesc cu iluzorii visedin primăveri, apoiacopăr frigul cu seninuldin cuvinte frumoase și buneși dăinui în felul meudiscret, modest, curat.

IUBIRI FĂRĂ RĂSPUNS

Puntea dintre ieri și aziprăpăstii de neputințeadâncuri de iad înălțări de raipe rând le rătăcim și clădim amintiricu luminate iubiri atinse uneori de zâmbetul trist, necuprinsîntr-un suflet îmbătrânitînainte de vremede atâtea întrebări rămase fără răspuns.

pagina 16 revistă de cultură

PLUMB 115

Joseph Rouffancheeste un poet născut 24septembrie 1922 în Bu-

jaleuf. El a obținut premiul„Mallarmé” în 1984, „AnneVan Price Cine” în 1962,”Saint-Pol-Roux” în 1958. Opera sa a fost apreciată

de către GastoBachelard, Georges-Emmanuel Clancier, Philippe Soupault. A colaborat cu revistele

„Friches”, „Analogie” și „L'Indicible frontière”. Profesor student la „Lycée Gay-Lussac” în

Limoges, apoi la Școala Normală a Profesorilor deLimoges. S-a căsătorit în 1948. Soția lui, Yolande,profesor de asemenea la Școala Normală înCharente, a fost certificată ca profesor de literemoderne. Au dat naștere la patru copii. Rouf-fanche a fost profesor certificat de literaturămodernă în Charente; din 1961, succesiv, la „Gay-Lussac-Auguste Renoir și la liceele din Limoges.Pensionare în 1982. Doctor în Științe Umaniste.Teza de doctorat în Parix-X-Nanterre în iunie1985; subiect: "Spațiul inimii și pasiunea timpuluiîn opera poetică a lui Jean Follain" (publicat deRené Rougerie).

Din bibliografia sa fac parte:„Où va la mort des jours„ 1983„La Vie sans couronne” 1965„Dans la boule de gui” 1962„L’Araignée d’or” 1959„Élégies limousines” 1958În anul 2009, a fost adus un omagiu poetului

la Biblioteca Francofonă Multimedia din Limoges,la inițiativa prietenului său poet Laurent Bourdelasși colegul Monique Boulestin, în prezența anumeroși poeți și personalități. Cu această ocazie,el a primit medalia de onoare a orașului Limoges.

Unde se îndreaptă moartea zilelor Joseph Rouffanche

iată

Iată, viața își urmează cursulCa o femeie hotărâtă,Precum mulțimea încet Curge și se plictisește sub copaci.

Iată, viața își urmează cursul Și nu a necesitat toleranțăCe mizerii din totdeauna .

Mulți s-au plâns răspicat.Ea a avut un aer de indiferență.Se datorează neglijențeiDe-a o vedea trecând fără dragoste!

Geneza ochilor săi

El este orb la frumusețea lucrurilor.

Dar un singur moment el înclină spre apă,Și vede în apă, ramura;Aude foșnetul ei;Și presimte ziua frumoasă;Și plânge.

Apoi, ochii săi prind culoareaFlorilor și ceruluiÎn centru, soarele.

claritatea serii

Este lucidă claritatea seriiAtunci când norii trec încet,Magică turmă.

Dar tânărul și tânăra fatăUniți pe drumuriAu privirea absentă a lumii.

Între frunze grele,Ei au mers pe jos în jurul casei,Schimbară fața lor clară.

Și flori și parfum în jurul lor,Nostalgică primăvară.

tăcerea mea

Tăcerea mea este albastru, locuri și plaje;Cleanul mic pe patul de nori,Momeala speranței mele.

Capul plecat spre apă, am îndelung răbdare;Pescar frivol, pescar distant

Capturile accidentale sunt bune pentru mine.Știu, pe pajiști verzi, să pasc cirezile

mele pașnice;Bureții din lemn parfumează crângul meu;Am străluciri de soare și rezerve de ploaie.

Nu am amintirea toamnelor somptuoase Pe care sufletul meu să le fi trăit pe pământ;Prea mult timp captiv și prosternat,

Sufletul meu oferă și acum decât flori amare.Tandrețea este aleea către castelul meu

cel mai frumos.

mica elegie de vară

Totul se odihnea în imobil, cu ochi deschiși.Oglinzile pământului de varăReflectau visele în crânguri.Pe ape, crapii de umbreRespiră albastrul încet.

La brațul albului trezit, treceam râuri;A fost bine să culeg floarea amară,Doresc a o întâlni și imposibila iubire.

Soarele zdrobea cu a sa greutate aerul lucid.Tăcerea era mare, un pic mai puțin decât marea.El a depășea în sfârșit orizontul,

unde aerul tremură,Dresând etrava candorilor.Iar spațiul întindea legăturile sale de lumină;Și lumina și umbra își partajau fructele.

Se simțea uneori zăpadaLa enclavele de prospețime.Uneori, inima lacomăSe-ndrăgostea de doamnele de viță nobilă.

Dar el trecea cu indiferențăMedieval cortegiu de vară fermecat.

ceva plânge

De mult străzile așteaptă.Din care pasaj armoniosAșteaptă ele acea eliberare?Este perechea radiantăPentru acest semn tăcere?Sfinte femei și copii,Copii fericiți cu profilul tandru?Sau avânturi fine spre ceruri palide?

De mult timp viețile așteaptă.A plouat atât de mult peste-ale lor zile lungi!Ei dorm adânc în sezoanele închisePurtați de apa mirajelor.

În lutul zilelor noastre.A murit mai mult decât un iubit;Mai mult de un hoinar este pierdut.

imn sensibilității

Nu te-am găsit în locul de joacă al copiilor dinEvul Mediu Timpuriu,În alei de vitralii și mărgele,În grădinile de crustacee;

Dar în uitarea mișcătoare de procesiuni nupțiale,După pereții de ambuscadă și căderiPlăceri corporaleȘi labirinturi subterane,M-am dus la tine, sensibilitate blondă

în inima de iris.

O zveltă, o blondă, o mișcătoare,Nostalgie întâlnită în valuri de renaștere,Sursa de abandonare a dealului meuÎntr-un tablou de Leonardo.

Tu ridicai cupluri, saturată de prospețime,Silueta ta castă și lungăLuai în considerație arhitectul corpului suav al iubirii.

În fiecare noapte întunecată, când mă duc dibuite

Cerul tău îmi testează transparența.Tu ești frunză de soare,Medium fermecat de ape;Pentru tine timpul n-are existență.

Ție îți voi dărui floarea de zambilă,Pe tine voi pune frunzișul pătat clar al toamnei,Pentru a îmbălsăma odihna iubirii,Pentru a bloca refluxul care elimină iubirea.

Traducere din lb. franceză de Cristina Croitoru

Marian Hotca

pastel cosmic

îmbrățișarea glasurilorîn cerurile crude cutremură ecoul luminiideparte soarele lipit de o geanăîși legăna speranțaîn crestele norilor curgând

***tristeți circulare rotunde perfecte captive în zdrențele luminii le invoc în înserarea cerului lepădat din nimicul nostru și florile așezate

în ghilotinenoi așteaptă înflorirea zilelor din urmă

o umbră cuprinde sângele neputincios din venemulțimea de îngeri așezați în pocalul îndoieliidevine ocean roșu de primejdii pulsatorii continue o simplă haită de nori sfâșie clopotele unui amurgîn cer mai bate ceasul blestemat și saltimbancoștirea secundelor ce taie înserarea coboară

în oase

e vremea când neputincioși cu mintea atât de oarbăvom căuta în pijamale zilele ce au trecut monstruosîntre degetele noastre de lut zămislitoare

de lumi moarte

ciudate reptile căutând nisipul și lumina de altădată și sângele cald vărsat în urma pașilor lăsați

prin viață

lumina de la capătul morcovului

lumina de la capătul morcovului o punte de somn prea lungăîntre neputință și reverietimpul se rotește himeric în jurul meuaidoma unui vârtej de sarelăturile curg asceticspre punctul terminus

curg și eu și mâinile mele verziîntr-un dans al non-materieifără a-mi mai scrie în cartof iluziile întâlnitepe axa amidonului modificat geneticcu pământul fertil

renaștere

creștea noaptea în timpane și te auzeam doar prin canalul de morcovcum sfârâiaiîn uleiul încins

mă cutremuram în infinitul florii de ceapăși apoi am curățat guliade pământ și coajă

o pleoapă mi-a căzut pe ziarulcu resturile de legumeși visul a început să fie mai fecund

mi-am smuls ochii și cealaltă pleoapăam muls lacrimile în oala micăam amestecat totul cu pământ și plânsși am așteptat să renasc sub o nouă formă

poem în interval

[la colțul străzii ce duce nicăieriîngerul răstignit în piatră zdrobităstrălucește pentru ultima oară lucid

în mormanul de gunoi atârnă o clipă vagă de speranțăîn fundul inimii se ridică haotic o fântânăgata să umple toate gropile din asfaltcu lacrimi putrede

surâde praful în arcul dintre suflet și truprugina curge pe pleoapeca o mângâiere de sânge cald

moare încet paradisul din ochierupe purpura infernului în mine]

pagina 17revistă de atitudine

PLUMB 115

Aurel Pop în dialog cu poeta și traducătoareaCecilia Moldovan (partea a doua)

Dublă lansare de cartea scriitoarei sucevene

Cristina Hermina Melinte

Un nou eveniment cultural deexcepţie desfăşurat sub egida Clubuluide Iniţiativă Literară (CIL) a avut loc laObservatorul Astronomic din cadrulUniversităţii „Ştefan cel Mare” –Suceava, fiind vorba de o dublă lansarede carte a scriitoarei Cristina HerminaMelinte, volumul de versuri „Polari-tatea ploilor” şi romanul „45 deminute”, ambele cărţi apărute fiind anulacesta la Editura suceveană „Cygnus”.Manifestarea de sâmbătă, moderată decătre secretarul CIL, George Sauciuc, afost o îmbinare armonioasă între liricaCristinei şi muzica folk oferită la chitarăacustică de Cornel Angelescu. În debu-tul lansării, Cristina Hermina Melinte,aflată cronologic la a treia sa lansare decarte, a recitat două poezii creaţii pro-prii, acompaniată de Cornel Angelescu,cel care ulterior şi-a încântat auditoriulcu piese precum: „Menestrel hoinar”,„Dor de cântec”, compoziţii proprii,„Semn de întrebare”, „Echilibru relativ”,versuri Laura Angelescu, „Cai fără demoarte”, pe versurile lui IonDrăguşanul”, „Doina” de Ana Blandianaşi un microrecital din regretata solistăde muzică folk, Tatiana Stepa. „Cred căorice eveniment în cinstea poeziei esteo sărbătoare a spiritului. PoeziaCristinei este una extrem deinteresantă, venită dintr-o zonă extrem

de adâncă, fiind o cercetare, o analizăa banalului cotidian. Se ascund înspatele versurilor puternice energii.Este constituită dintr-un fond nostalgic,iar silabele se construiesc în cuvinte.Vedem la Cristina un anumit fel de aprivi poezia, fără mitizări inutile. Ea esteun poet autentic, cu o voce proprie,

distinctă în lirica suceveană. PoeziaCristinei Hermina Melinte este ometaforă post modernă.”- a spus criticulliterar Vlad Sibechi, recomandând celorprezenţi, cu căldură, să citească volu-mul de versuri „Polaritatea ploilor”. Pro-fesorul Mircea Nanu Munteanu, cel carea prefaţat romanul „45 de minute” apunctat câteva aspecte demne dereţinut: „Ne întrebăm cu toţii: ce teme s-ar mai putea găsi ca să construieşti unroman? Teme se pot găsi tot timpul.Astăzi ne reîntâlnim cu prozatoareaCristina. De astă dată nu cu autoareade proză scurtă ci, cu o încercare deroman (...). Un roman cu două perso-naje. Pe de o parte „eu” , un becherînrăit, cufundat până peste cap în smâr-cul sordid al cotidianului şi „ea” careeste mai puţin conturată, dar cu atât maiprezentă în economia romanului. Ea,eterna şi misterioasa femeie. Aşadar,Cristina a făcut un pas întru devenireaca scriitor. Scriitor care, după părereamea, este deja. În viitor, probabil că eava încerca să reîntregească ora.”Umoristul Constantin Horbovanu, carea postfaţat cartea spunea: „Într-ostatistică realizată de japonezi, nu cumult timp în urmă am aflat că din 100 deromâni, 86 scriu, 3 citesc şi restul pânăla a completa suta n-au intrat încă înatenţia DNA-ului. Să nu conduci viaţaca pe o maşină. Maşina este uşor decondus, trebuie să urmezi reguli decirculaţie stricte (...). În viaţă nu-i atât desimplu. Frâna de ieri poate fi regretul deastăzi şi de mâine... semnalizarea uneipersoane fără simţul umorului poatedăuna grav sănătăţii. Un bărbat a aflatdupă treizeci de ani şi chiar de la per-soana iubită că nu trebuia să pună frânăcândva, demult, într-o frumoasă searăde august.” Cristina le-a mulţumit dinsuflet tuturor celor prezenţi, inclusivsoţului ei, Horia, care a sprijinit-o în de-mersurile sale literare, exprimându-şitotodată regretul sau părerea de rău cădoi prieteni de suflet, ambii poeţi,Gabriel Gherbăluţă de la Galaţi, celcare i-a prefaţat volumul „Polaritateaploilor” şi Liviu Huzdup, din motiveobiective, medicale, nu au putut fiprezenţi la eveniment. Sâmbătă, alăturide Cristina au mai fost prezenţi, criticulde artă Delia Leizeriuc şi GabrielaTeişanu, consultantul cultural al Centru-lui pentru Promovarea Tradiţiilor Bu-covinene, ambele fiind apropiateCIL-ului.

Adrian Popovici

„Orice eveniment în cinstea poeziei este o sărbătoare a spiritului”

Şi ca şi cum nu ar fi fost deajuns aapărut sora lor mai mică – farmaciilenaturiste. Cel puţin paliativele naturistedacă nu vindecă nu fac rău în cele maimulte cazuri. La acestea câteva exem-ple se adaugă şi cel legat de televiziu-nile aşa zise de ştiri care fac uncontinuu bâlci mediatic pentru rating şidoar atât. Aproape nimic comun cu oteleviziune de ştiri care ar trebui săprezinte ştiri din toată lumea, comentatesau nu şi nu numai din ograda noastrăîn care ziarişti cu renume scurmă după„excremente de câine politic". Dar totacest bâlci mediatic adună puţină bu-curie şi speranţă pe feţele tot maiobosite ale unui popor în derivă. Unpopor care visează la fericirea socială,dar care se mulţumeşte şi cu spoială deimagine tv., e o ţară unde fericirea setrafichează la bâlciul tuturor deşăr-tăciunilor, spunea atât de plastic socio-logul Vasile Dâncu care adaugă că nuun bâlci cu fericire de staniol şi focuribengale ar trebui oferite unui poporobosit să spere şi să fie optimist, ci pro-movarea unei elite veritabile şi

respectată care să ofere garanţia că so-cietatea se normalizează... şi trage unsemnal de larmă ca un strigăt de dis-perare: să nu ne distrugem elitaintelectuală, economică sau ceatehnică, este principalul proiect de feri-cire naţională, apoi după aceea putemsă-i aşteptăm cu pâine şi sare pe in-vestitorii străini. Ca şi în povestea cu ro-manii altădată (dacii şi-au pus ladispoziţiile femeile romanilor pentru aface poporul român) noi ne-am pus su-fletul pe tavă şi le-am dat totul străinilor:pământuri, păduri, bogăţiile subsoluluipână şi copiii, aşteptând la capra podu-lui să ne vină bunăstarea. Politicieninebuni şi orbi, treziţi-vă! Că de se vaporni tăvălugul mâniei peste voi nu ve-

ţi scăpa nici în gaură de şarpe (a se citibuncăre subterane!). Până data viitoarenu uitaţi că suntem români şi ne ocupătot timpul! – vorba unui clasic în viaţă.

DE LA UN GÂND LA ALTUL

E toamnă... e Bacovia...(Continuare din pag. 8)

6. Aurel Pop: Vă simțiți o femeie împlinit?…

dacă da, cărui motiv?

Cecilia Moldovan: Mulțumesc luiDumnezeu pentru câte mi-a dat.Dincolo de profesie, am abordat cudrag si alte tipuri de activitate caremi-au adus bucurie. De fapt, azimulți tineri au mintea ocupată non-stop, dar depinde cu ce și în slujbacui, nu?)

7. Aurel Pop: ”Am început să văstau în cale”, în calea cui?

Are poeta Cecilia Moldovandușmani?

Cecilia Moldovan: Nu cred, darfemeie fiind, leoaică (și prost-înțeleasă la un moment dat ) ca șidirectețea în abordare va fi deranjat.

8. Aurel Pop:… dar prieteni?

Cecilia Moldovan: Destui… darapropiați, numărabili. Totuși, măfascinează oamenii speciali, peaceștia îi mai caut, desi am deînvățat câte ceva de la orice om,bun sau rău...

9.Aurel Pop: Ce proiecte aveți?

Cecilia Moldovan: Lucrez la unvolum de poeme – al nouălea, defapt. Traduc un studiu despre impre-sionism și…mi-aș dori să continuiactivitatea de canto.

10. Aurel Pop: ”E multă treabă pePământ/ dar și multă cântare” Cemai trebuie făcut pe Pământ?

Cecilia Moldovan: Treaba guver-nelor, dar și a individului: dimin-uarea – cât de puțin – a marilordecalaje dintre oameni /țări și grijafiecăruia pentru sănătatea mediului(vine muntele peste noi defrișând, șiconcernele si hoții de lemne auto-htoni sunt nederanjați). Ce facpăzitorii de Lege a pădurii și ai

Vămii? Ceea ce fac și ministeriaziilor? Vria nepăsării și autodistrugeriiproliferează nestingherită și cubogățiile solului, subsolului și aeru-lui. Și nici nu conștien-tizăm/problematizăm. Totul sepetrece, din păcate, într-un sub-teran distructiv, diabolic.

11. Aurel Pop: Și-a găsit poetaCecilia Moldovan refugiul în spațiulvirtual?

Cecilia Moldovan: Refugiul meueste în familie, natură, muzică șipracticarea credinței. Da, și în vir-tual, ca orice om/user. În afară deblog, al poeziei, doar pe facebooksau pentru vreo Cauză, câte oreacție sau alta...

12.Aurel Pop: ”Stau în așteptare”ce mai așteaptă Cecilia Moldovande la viață?

Cecilia Moldovan: Esența:sănătate și armonie, nu?

13.Aurel Pop: Va da socotealăcineva ”pentru faptele tale”?

Cecilia Moldovan: Fără mascăfalsă, nu știu să am fapte reproba-bile la activ, cele zece porunci mi-aughidat orice gest în viață. În citat mărefeream, impersonal, la faptelestricătorilor de țară, pentru care amun resentiment profund (illfeeling,pare mai expresiv, aici), de unde îmipar/vine și atitudinea mea lirică, re-volta, de care mă „învinuește” criticaliterară. Pentru acele fapte, doar lajudecata de apoi! căci înclinată ebalanța...

14. Aurel Pop: Ce întrebare ați fidorit să v-o pun și nu v-amadresat-o

Cecilia Moldovan: Sunt pro-fesoară și oftez neputincioasă la de-molarea învățământului public,mediocrizarea, corcirea lui (Și prinproliferarea celui privat ), cu accespe bază de dosar/ taxe, fără testăriSERIOASE – inițiale, de parcurs, fi-nale –, în paralel cu reala practi-calizare a programei/ a curriculei. Șimulte, multe altele ... Apoi, nu chiartoată lumea TREBUIE să aibă (fărăacoperire!) note mari, diplome,multe și post/universitare.

Aurel Pop: Vă mulțumesc.

Au

rel P

op

Seară bacoviană, la Covasna:

„Poezia este o stare,un izvor, o frământare,

o chemare..”În cadrul Zilelor Culturale

Covăsnene a avut loc vineri, 14 oc-tombrie a.c., la Hotel Montana dinCovasna, o „Seară bacoviană” cuprelegeri, alocațiuni, recitări de poeziiși lansarea celui de al 7- lea volum depoezie al poetei MihaelaAionesei din Tg. Secuiesc,intitulat „Zodia palmelortale”. Odată cu venireacelor patru oameni de literede la Bacău, l-au adus și pepoetul George Bacovia,care a fost sărbătorit pentruprima dată în stațiuneaCovasna, în cadrul „ZilelorCulturale Covăsnene”, evenimentorganizat de Asociația CulturalCreștină „Justinian Teculescu”,proiect finanțat de Pr imăr ia ș iConsi l iu l local Covasna.

Meritul acestei seri memorabile îirevine medicului Mihai Tozlovanu,vicepreședintele Asociației, care aavut ingenioasă idee de a sărbători

împlinirea a 135 de ani de la naștereapoetului despre care spunea într-ointervenție:„ Aflându-mă în Bacău, cumulți ani în urmă la Liceul Bacoviape atunci, acum Ferdinand I, unuldintre cele mai bune licee, cum ar fiȘaguna la Brașov, am fost uimit sădescopăr cultul pe care-l aveau eleviibăcăuani pentru poetul Bacovia. NuEminescu, nu Blaga, BACOVIA!” Așfi vrut să intervin și să spun că fără aconștientiza, atmosfera bacoviană

este molipsitoare șică acest fenomenm-a atins și pe mineîn anii petrecuți înBacău la liceulP.T.T.R pe atunci,colegiul N. V.Karpen acum. Amconștientizat astaceva mai târziu,

când chiar dumnealui mi-a atrasatenția asupra influenței bacovienepe care o simte în poemele mele, deparcă aș fi suferit de o boală de caretrebuie să mă tratez. Dacă Bacoviaeste o „boală”, ar fi bine să nu segăsească antidotul și să-i urmeze câțimai mulți stilul (...)

(Mihaela Aionesei)

pagina 18 revistă de cultură

PLUMB 115

Ion Barbu şi TudorVianu despre sărutulbărbii la români

N. Manolescu, în volumul memori-alistic Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititorde cursă lungă, (ed. II, Piteşti, Paralela 45,2010), consemnează o întâmplare,anecdotică, aflată de la C. Noica.Protagoniştii întâmplării ar fi fost Ion Barbuşi Tudor Vianu, pe timpul când eraustudenţi în Germania, după Primul RăzboiMondial. Tudor Vianu economisea dinfiecare bursă banii necesari pentru lunacare urma, având în vedere întârzâieriledestul de frecvente în sosirea banilor. IonBarbu din contra, cheltuia în fiecare lună şiîn contul lunii următoare. După care evi-dent că apela la Tudor Vianu pentru împru-mut. După câteva împrumuturi TudorVianu, iritat de această practică l-a refuzat.“Ce să fac ca să te determin să măîmprumuţi?” l-ar fi întrebat Ion Barbu, întimp ce se plimbau prin Gőttingen. “Ce-aizice dacă te-aş face să săruţi barbabătrânului din faţa noastră...?”. “Nicioşansă”, i-ar fi replicat Tudor Vianu. “Darîncearcă”. Oprindu-se în faţa bătrânuluidomn, Ion Barbu i-a declarat cu toatăsolemnitatea de care era în stare, în ger-mana lui imperfectă, care lui Tudor Vianu îizgâria urechea, că el şi tovarăşul lui vindintr-o ţară unde bătrânilor li se acordă unrespect maxim, constând în sărutul bărbii.Mişcat, neamţul i-a întins barba ca să-i fiesărutată. Ion Barbu s-a executat. Şi,trezindu-se, la rândul lui, cu barba sub nas,civilizatul şi conformistul Tudor Vianu, afăcut acelaşi lucru.

*

Întâmplări anecdotice din biografialui Mihail Dragomirescu

Într-un articol din interesanta revistăConta (nr. 19/2015), ce apare la PiatraNeamţ, N.Savu consemnează douăîntâmplări hazoase din viaţa de profesor alui Mihail Dragomirescu. La un seminar alprofesorului Mihail Dragomirescu, esteti-cian şi critic literar, de mare ţinutăacademică, un student îi răspunse strălucitla o întrebare dificilă. „Cum te numeşti?” l-a întrebat profesorul, vădit încântat.Acesta răspunse, uşor emfatic:

„Mihail Dragomirescu”. Profesorul îi furnizează însă o clarificarenecesară, într-o atmosferă de haz acelorlalţi studenţi:

„Nu … Mihail Dragomirescu sunt eu.Dumneata eşti Dragomirescu Mihail”. Iată o a doua îmtâmplare. Doi studenţi cupretenţie de şmecheri, s-au adresat profe-sorului Mihail Dragomirescu: „Domnuleprofesor, vă rugăm respectuos să neexplicaţi cum ar fi mai corect să neadresăm chelnerului, la restaurant, << cuadu-ne ceva de băut>> sau <<dă-ne săbem ceva>> “. Intuind nuanţa de băşcălie,ilustrul critic le-a răspuns prompt: „cel maicorect pentru voi e să-i spuneţi dă-ne laadăpat !”.

*

G.Topîrceanu refuză demisia cerută

Pe vremea când era inspector laIaşi, G. Topîrceanu a fost chemat laBucureşti pentru a da seama de activitateasa, suportând în felul său observaţiilenoului ministru nemulţumit de treaba pecare o făcea.

-“Cred că va trebui să-ţi prezinţidemisia, domnule Topîrceanu”, conchideministrul. Era cu ochi şi cu sprâncene căavea de plasat un amic politic. “Suntemfoarte nemulţumiţi de modul cum lucrezi înacest post” .

-“Eu sunt foarte mulţumit, domnuleministru, răspunde G. Topîrceanu, şi nu-midau nici o demisie. Să şi-o dea cine nu-imulţumit”.

TRECUTUL

prin

ANECDOTE(58)

Ioan

Mit

rea

Un dicton popular ne avertizeazăcă tot ce este prea mult strică, maiales când oamenii sunt nechibzuiți.S-a statornicit în toată lumeacreștină de veacuri obiceiul caenoriașii să serbeze la fiecarebiserică ziua numelui unui sfânt cepatronează lăcașul. S-a observat căla aceste hramuri participă mulțimide enoriași impresionante. Imboldullăuntric care îi direcționează esteunul strict religios. Dar am observatîn ultimii ani un fenomen straniu,respingător care trece însă neob-servat de autorități. Șiruri de femeide toate vârstele se deplasează încoate și genunchi cu mare zel înjurul bisericii. Se cade menționat căasemenea spectacol degradant seproduce în jurul bisericii din incintamânăstirii Nicula, fiindcă aici secrede că spațiul sacru producemiracole. Cândva s-a lansat zvonulcă o icoană din patrimoniulmânăstirii a plâns, deci este obiectfăcător de minuni. În incinta sacrăacele femei se căznesc pentru a lise realiza unele speranțe, crezândcu naivitate că Dumnezeu se valăsa înduplecat de chinul lor volun-tar. În realitate autoritatea ecle-ziastică ar trebui să interzică acestcomportament aberant pentru că

lovește în demnitatea umană șicompromite moral biserica. Fărăîndoială avem mulți concetățenidisperați, frustrați, unii dintre ei fiindchiar dezaxați psihic. Acest fapt tre-

buie să pună autoritatea clericală pegânduri, să treacă urgent la edu-carea și instruirea enoriașilor în sen-sul păstrarii demnității personale.Cine le racolează pe acele femeicare provoaca milă dar și silă? Fărădiscuție evlavia se poate manifestafără exhibiționism, târâșul umilitorsau explozii de plâns în public. Știmcă în toată lumea creștină anumițiparticipanți la ceremonii își pierdcumpătul. De pildă, flagelanții fili-pinezi se biciuie sub privirileenoriașilor cu frânghii ude pentru aimita calvarul lui Hristos. S-a ajunschiar la crucificare voluntară lasărbătoarea Paștelui. Deși Vati-canul nu agreează astfel de excesetotuși populația filipineză refuză as-cultarea. Știm că biserica este oinstituție venerabilă, scacră, auto-ritară și falocratică. Ea se înrudeștecu Armata prin autoritarism liberasumat. La noi, biserica ortodoxă afost întotdeauna clementă față deunele deviații comportamentalepentru că s-a pus problema deose-birii dificile a sacrului de profan. Înfond, inițial Isus Hristos a fondat osectă care a fost prigonită,persecutată și în cazul său s-a pro-cedat la execuție. Se spunea căeste o sectă a zeloților. Rabinatul înacord cu autoritatea romană aunimicit în prima fază pe adepții luiHristos. S-a văzut mai târziu căautoritățile au greșit. Intoleranța afăcut ravagii în cele mai multecazuri de inițiativă personală. Totușitrebuie să deosebim conduitamorbidă a unora de demersul teo-

retic de factură mistică. Eleseamănă la prima vederedar multe s-au dovediteronate, iar cele autenticeau fost suprimate fără justi-ficare. La noi, nu s-au pro-dus exterminări, pogromreligios și în general falșiiprofeți au dispărut în anoni-mat. Orice minune este osfidare a legilor naturii. Ceicare pretind că au calitățisuprafirești sunt șarlatani orivizionari autentici. Cine îi vadepista în timp util? PaulDiel afirmă în cartea Divini-

tatea, simbolul și semnificația ei, căevlaviosul veritabil are un fel desupraconștiință, ea fiind ceea cenumim divinitate. Este un conceptcultural, nu o entitate materială,

palpabilă. Ce-i drept, mulțimeaenoriașilor are credință confuză, nupoate discerne între autentic și fals.Clerul este dator să limpezeascăconștiința supușilor, să nu-i înge-nuncheze, să nu le permită acte detembelism sub pretext că sunt per-soane mistice. Fanatismul izvorăștedin ignoranță iar preoții pot deosebiîntre participarea inteligentă,elevată la ceremonii sau degra-darea comportamentului în chip in-tolerabil. Oricât de fanteziste șiabsurde ar fi unele postulate reli-gioase, omul cult nu-și pierdediscernământul chiar și când se aflăîntr-o mulțime copleșită de emoție șifervoare cultică. Michael Shermeranalizează în lucrarea De ce credoamenii în bazaconii, cu multăfinețe și cu abundență de exemplefelul derutant în care oameniiprimesc și aprobă informații ma-nipulatoare. Pentru a fi credul tre-buie să ai o structură psihică slabă,spirit critic redus, caracter obedient,timiditate exagerată și un nivel deinteligență scăzut. Dar se constatăcă și oameni foarte inteligenți cadpradă uneori zvonurilor stupide,admit idei fantasmagorice și se lasăconduși de indivizi abili, dotați cufor ță persuasivă ș i farmechipnotizant. Desigur, împotrivaacestor capcane el recomandă cul-tivarea sistematică a îndoielii șiantrenarea spiritului critic în oriceîmprejurare. Nu vom infera pripit cămulțimea cuvioșilor s-ar preta la uncomportament obligatoriu irațional,doar fiindcă vin la ceremonii reli-gioase. În orice adunare, ritualuleste un pretext pentru ca oameniisă se adune, să comunice, să secunoască reciproc, să schimbe im-presii și idei. De asemenea suboblăduirea bisericii se strecoară în-totdeauna și mulți pomanagii,pungași, colportori de zvonurialarmiste, fără a lipsi devianții psi-hici. Racila semnalată aici ar puteafi eliminată prin intervenția promptăa Patriarhului nostru laconic în ros-tire, ferm în acțiune. Stareții probabil sunt depășiți desituație, nu vor să supere poporulcare are sensibilitate la chemarealor. Cum s-ar spune ei sunt prag-matici, dominați de interese și une-ori nepăsători.

Printre numeroasele anomalii șidiscrepanțe din viața noastrăsocială, cea semnalată aici ar păreabenignă și chiar amuzantă pentruunii.

Despre excesul de zel

Co

nst

anti

n

Vo

rnic

easa

Pentru mulți dintre noi, e unprilej de bucurie pentru suflet cândaflăm despre realizările de marcăale unor concitadini/conaționali de-ai noștri, cu atât mai mult cu câtacestea se petrec și se încheie cusucces, în afara granițelor țării.

Am fost încântat să mă revădpentru a doua oară în această varăcu artista plastică Alina GeorgianaTeodorescu, aflată într-o scurtăvizită pe meleagurile natale, laSlănic-Moldova. Am schimbatcâteva impresii, mi-a relatat despreexpozițiile organizate în țară și înstrăinătate, ca și despre proiectelepe care și le-a propus spre realizareîn viitorul apropiat. Cunoșteam înmare parte activitatea pe care odesfășoară Georgiana, cu aceeașiperseverență și seriozitate, atât din

corespondența pe care o purtămcând timpul ne-o permite, dar și dinecourile care răzbat din mass-media românească și străină cuprivire la talentata noastră artistă.Sigur că am aflat și lucruri noi,inedite pentru spațiul artistic româ-nesc, iar ideea ei de a implementaun proiect în premieră națională,aici, la Slănic-Moldova, mi s-a părutde-a dreptul fascinantă și deosebitde benefică pentru imagineastațiunii de la poalele Nemirei, caremai mult ca oricând, are nevoie deacțiuni concrete și evenimente depromovare la scară națională șiinternațională. Mi-am oferit întregsprijinul pentru realizarea acestuiobiectiv, cu adevărat măreț, darfiindcă se află încă în faza primilorpași, nu voi divulga acum nimicreferitor la acesta, așa că voi revenicu amănunte la momentul oportun.

După ce în 2013 a făcutsenzație cu pictura pe iPad în cadrulexpoziției ,,Blind Eyed Choice” (Ga-leria ,,Galateca), prima expoziţie deacest gen organizată în România, înfapt, o continuare a expoziţiei,,What? About You” care a avut locîn luna iunie a aceluiaș an la Beirut,

Liban, pictorița Alina GeorgianaTeodorescu s-a reîntâlnit și în acestan cu publicul amator de artă dinRomânia, ce a putut admira timp deo săptămână (17 - 22 mai) expozițiaartistei slănicene intitulată „CON-TRA. DICTION” (Contradicție).Vernisajul a avut loc la Galeria„Kube Musette” din Capitală, unspațiu ce expune și promoveazălucrări de artă autentice și idei ino-vatoare. Aflată mereu în căutarea șiexperimentarea unor noi forme deexprimare artistică și dezvoltând unîntreg arsenal estetic, Alina Geor-giana Teodorescu provoacă, incităși captivează, invitând privitorul săse lase purtat într-un univers aparte,ce îndeamnă la meditație, laautoanaliză. De această dată,artista prezintă o lucrare abstractă,un studiu de interogare a corpuluiuman ca suprafață de intersecțieîntre spiritualitate şi senzualitate, oobservație a oscilării între valori so-cial acceptate şi instincte personaleprimare, intr-un proces sinuos deconturare a identitaţii, de contra-zicere a stereotipurilor de limbaj şiformă.

(Continuare în pag. 20)

Între experiment și experiență artistică, în căutarea desăvârșirii...

Ro

mu

lus

Dan

B

usn

ea

revistă de atitudine

PLUMB 115

pagina 19

După ce-arugumat, Bujora reînceput păs-cutul și, căutândapă să se adape,a înaintat spremlaștina dintrec a p ă t u lpârâiașului și bul-

boană. După doi-trei pași a intrat înmlaștină până mai sus de chept. Noicopiii ne-am speriat. Bunicul n-a lăsatsă i se vadă panica. A mers până laBujor și cu vorbe calme, ademeni-toare îl scărpină și-l alinta pe Bujor:

-Bujorul bunicului, dragul meu, haiîncet, încearcă să tragi înapoi picioruldin mâl! Hai Bujor, ninea, ninea, haicu mine că tu ești nădejdea și avereamea! Hai Bujor, știu că poți, eștiputernic! Hai cu bunicul, hai Bujor!

Amurgul domina întindereaGhiholăriei, și-un foșnet venea din-spre mesteceni. Trecuse mai bunede-un ceas de când bunicul vorbeacu Bujor. Acesta fiind blând, puternicși înțelegând supărarea și rugămințilebunicului, încet-încet și cu multăvoință, încercă să smulgă câte un pi-cior. Mai și mugea, plângând parcă.Lacrimile mari și grele i se prelingeauînspre bot. Bunicul ne încuraja și penoi, ca să nu ne speriem:

-Dragii bunicului, numai să vedețicum iese Bujor singur!

Bujor smulse cu putere piciorul dinfață încercând să se întoarcă într-oparte.

-Hai Bujor! Oleacă mai e! Hai înce-tul cu bunicu! Tare ești bun și blând,dar mai ales puternic și înțelegi vor-bele mele!

Cu-n ultim și suprem efort animalulse smulse cu amândouă picioareledin față căzând pe șoldurile de di-napoi și pe coadă. Dintr-o zvâcnire,se aruncă pe-o rână și ieși dinmlaștină. Bunicul râdea cu ochiiînlăcrimați de bucurie și-l scărpină:

-Bravo Bujorelul bunicului, tareasculți tu și ești deștept! Copilași,strângem în căruță lucrurile și iarba,mai stăm să-și revină Bujor, să-șitragă sufletul oleacă, după careînjugăm și-o pornim spre casă.

Erau șase kilometri până acasă,Soarele deja scăpătase peste obser-vator, când am plecat din Ghiholărie.Am trecut podețul Cărăturii. Umbrelecarpenilor și jugaștrilor fiind din ce înce mai greu de văzut,căci urcamîncet spre Huncu.

-Bunicule, dar unde-s lipovenii cuharbuji?

-Ticușor, au udat și-acum se strângși ei în iurte pentru odihnă, căci mâineeste duminică. La ei, se cheamăVascresenie.

-Dar când ne mai dau harbuji copți?-Săptămâna ce vine, atunci vor fi

mai dulci.După ce-am trecut de Huncu, de

fântâna lui Hobincă, de la răscruceaHuncului cu ulița slavilor, ne-am ridi-cat pe creasta Dogăriei, la CruceaVameșului.

-Bunicule, uite-n vale, peste sat,apa Moldovei, unde duceam cânepala tochit!

-Da Ticule, este apa care ne-alegănat trăirea pe meleagul ei!

Soarele e trecut de pădure,crezând că o să-l vedem după Cul-mea Dumbrăvii!

-Ticușorul bunicului, până am urcatnoi din Ghiholărie spre Dogărie,Soarele a mers mai departe să-iînștiințeze și pe alți oameni de ter-minarea zilei. Amu, e hăt peste munți,dincolo de Bucovina, în Maramureș.

-Bunicule, dar unde-i Maramureș?-Băiete, de unde au venit Dragoș și

Bogdan de-au întemeiat această țarăbinecuvântată de Dumnezeu, plaiurileîn care noi trăim. Toate la un loc, dincrestele munților și până-n apa Nistru-

lui, ba încă și mai încolo, spre Bug,cât vor fi veacurile, se vor chemaMoldova!

Tot întrebând, cu fireasca dorințăde a ști câte și câte, nepoții în jurulbunicului, bucuros că a scăpat Bujordin mlaștină, au coborât pe laDogărie, pe lângă fântâna lui Țintilă șiȘtiubeiul Dorobanțului, au intrat însat. Lăsau în stânga dumbravazburdălniciei lui Ticușor, iar în dreaptastejărișul pădurii și viile lui AlexandruTociuc. Acestea erau străjuite de IonPoleac cocoțat pe un foișor clădit pepatru șarampoi. Peste doi ani, fiindcoleg în clasa I cu Didina, fata lui IonPoleac, mă jucam cu aceasta prin viași cabana lor și hoinăream pe subpoalele pădurii, până pe creasta Ob-servatorului.

Am coborât pe drumul Crom-păcenilor, trecând de viile lui Țoțoi șiBota, iar în dreptul celei a lui Chircuș,am ajuns în vale la Fuciuc. Cu fata luiChircuș, Maria, am fost coleg înșcoala primară. Mi-a fost dragă, însăea și-a ales alt traseu în viață, învreme ce eu mi-am continuat școala.Ea a fost mai precoce, nu la carte, eragrea materia, ci la chemările trupului.Odată cu înserarea, am ajuns și noiacasă. Dejugând vitele și orânduindu-le, fiecare la locul ei, am mâncat și ne-am culcat. Înainte de a dormi, bunicula mai trecut pe la Bujor să-l mângâie.Ostenit fiind, acesta rumega culcat,dar a înțeles mângâierea, ca omulțumire din partea bunicului pentrucă Bujor l-a ascultat și a ieșit dinmlaștină. El reprezenta toată ago-niseala bunicului, care doar prin

muncă grea ajunsese mijlocaș res-pectat al comunei. Pe atunci nu erauceasuri, doar astrele de pe cer, UrsaMare și Ursa Mică, Steaua Polară,Găinușa cu douăsprezece stele,Luceafărul de seară și de noapte,Calea Lactee Soarele, împărat al zileiși regina nopții, Luna. Orice dimineațăîl găsea pe bunicul în picioare la cor-voada gospodăriei sau pe câmp, lamunca ogorului, arat, de semănat,prășit, secerat, treierat, cosit sauadunat. Seara, se așeza să se culcespre miezul nopții, după ce toate ani-malele din curte erau sătule șiadăpate. Atunci, se odihnea și elcâteva ceasuri. Cam la vreo zece zile,fără ploaie și destul de călduroase,timp în care fasolea se împlinise cupăstăi bogate și uscate, bunicul s-asfătuit cu mama și cu tata:

-Ileană și Costică, eu zic sămergem cu toții în Ghiholărie săstrângem fasolea și să tăiem popușoiicei verzi. Fasolea o batem șivânturăm pe arie, iar popușoii rămașiverzi îi dăm la gițăi. Tot în drumulaista, aducem și cele două căchiți derogoz din bahna mare. Copchiii eraunerăbdători să se facă ziuă, sămeargă și ei să se tragă în căruță,căci părinții și bunicul nu-i lăsau pejos. Cei trei mai mari erau și ei venițiîn vacanță. Lența venise de laFălticeni, unde se pregătea să devinăînvățătoare. Băietul cel mare, Fănicăvenise de la Moscova unde era stu-dent. Maria trecuse în ultimul an deliceu la Pașcani. Numai Bădia arămas acasă.

-Vezi Vasilică, de adapă gițăii și

cârlanii, apoi să-i muți în livadă, laumbră. Găinile au treuca plină cu apă.Ți-o lăsat Ileana mâncare.

-Bine tătuță, noroc bun și s-avețigrijă de cei mici să nu cadă dincăruță!

Răsăritul i-a prins deasupra satului,pe la Dogărie spre crucea Vameșului.Primele raze îi întâmpinară după ce-au trecut de ulița slavilor; le urau zispornică la treabă.

Lipovenii udau harbujii în pârgînainte de ivirea zorilor. Au trecutpodețul Cărăturii, mai sus de bul-boana cea adâncă și-au urcat pedâmb în Ghiholărie. Au dejugat vacile;Ticușor urma să le aibă de grijă. Auluat secerile din căruță să taie strujăniiverzi. Fiind mai mare, Lența coor-dona. Fănică și Mimi cărau poloagelela căruță. Tița cu Ana tăiau buruianăde pe hat. Părinții și bunicul s-au apu-cat de cules fasolea atenți să nuspargă păstăile.

-Valerică, ia vezi unde-i Ticușor,uite că vacile au intrat în răsărită, din-colo de bahnă!

-Bunicule, Ticușor a zis că se ducela izvor să bea apă, îi este sete.

-Cred și eu, de-atâta zburdat! Dacătot s-a dus la izvor, de ce n-a luat ul-ciorul s-aducă și nouă apă? Ia du-teTițo și vezi de băiat, că-i tare zbânțuit!

Tița a luat ulciorul și coborî peCărătură, spre izvorul lui Ipati.Ticușor, tocmai se scălda înbulboană. Făcea scufundacuri uitândcă jitele pot intra în plantație sau cul-turi.

-Da bine, Ticușor, pleci fără s-anunți pe nimeni, leși vacile singure șite bălăcești în bulboană?

-Am venit să beau apă de la izvor,mi-era săti.

-Și trebuia să te-ntorci degrabă.Vezi că vacile au intrat în răsărita luibadea Tudoran din Topile. S-a dusValerica să le-ntoarcă.

-Am vrut să mă rocoresc. Nu vezice frige Soarele?

-Hai, umple ulciorul și să mergemcă le este sete și la ceilalți. Amuși neașezăm să mâncăm, că soarele-isus.

-Să nu spui că m-am scăldat. -Lasă că nu le spun. Erai la izvor,

ai băut apă rece și mai stăteai laumbră.

După ce-au strâns fasolea si-aupus-o în coșul căruței, au încărcatsnopii grei de popușoi verzi pestepomostină, iar deasupra cele douăporcănașe de rogoz. Toți copiii s-aucocoțat în căruța legată cu drugul și-au plecat. Soarele scăpătase dincolode pădure vrând parcă să-și stingădogoarea în apa pe cât de limpede,pe-atât de rece a Moldovei. În Huncu,spre Fântâna Mărioarei, se-ntindeaun lan de răsărită ieșită din „lapte”.Bunicul i-o zâs lui Fănică să rupă vreotrei pălării mai împlinite să ne mai

treacă timpul spărgând semințe. Tataducea vacile de funie, bunicul șimama mergeu pe lângă căruță, iarnoi ne hârjoneam pe rogoz. Fănicăfredona frumoase cântece slave, iarLența încerca să ne povestească cefrumos e la Nada Florilor și-n Dumb-rava Minunată, cum a dansat la o re-uniune tovărășească împreună cupoetul Nicolae Labiș. Nu realizam câtde repede trece timpul. Deja urcam laDogărie. Fagii și carpenii înalți făceauboltă peste Ulița Slavilor. Tata a ob-servat primul că, pe dâmb, a intrat oșaretă dinspre Cantonul Matca. Co-bora spre Fântâna lui Hobincă. Erautrei oameni: vizitiul în față, pe capră,iar cei doi, îmbrăcați în uniforme sil-vice.

-Ăștia-s boieri, zise bunicul cătretata. Oare unde se duc?

-Apăi, nu vezi că-s pădurari? Credcă-s șefi de la raion. S-or fi ducând încontrol pe la cantoanele lui Ipati, Do-roftei ori Albu.

-Măi Costică, să nu ne vadă curăsărita în mâini, c-or să ne întrebe dece-am sustras din bunul poporuluidouă pălării de răsărită din care-ar fiieșit o sută de grame de ulei. Mai binele-aruncăm între copaci, să nu ne-trebe.

Rămânând în urma căruței, le zvârliîn pădure, prin tufele de iarbă. În timpce noi urcam, șareta cu doi armăsariboierești bine ținuți în frâu cobora.Opriră în fața noastră și făcură semntatei să facă la fel. Primul nostru gânda fost că vom fi luați la întrebări pentrurăsărita ce zăcea în buruieni.

-Ia veniți, moșule și țață să vă dauo bucată de harbuz s-o mănâncecopiii în sănătatea noastră!

Era mai bine de jumătate dintr-unharbuz mare cât găleata și dulce cumîi mierea. Bunicul și părinții aumulțumit:

-Să vă dea Dumnezeu sănătatepentru inima bună, că mare bucuriele-ați făcut copiilor noștri!

-Să fiți și dumneavoastră sănătoșicu toții și copilașii să crească și să-nvețe carte! Sunt toți ai dumnea-voastră?

-Îs nepoții noștri toți opt, iar ei suntginerele și fata, spuse bunicul arătândspre mama și tata.

-Mergeți cu bine și s-aveți grija decopii, s-ajungă oameni mari, să vă fiede nădejde când n-oți mai putea!

Noi ne-am urmat drumul spre casă,iar boierii spre cantoanele din pădure.

-Măi Costică, ce durdură am tras!Credeam c-or să ne cerceteze de ce-am rupt răsărită din lan.

-Ehei, tătuță, în lumea asta maresunt și oameni adevărați, cu inimăbună și frică de Dumnezeu. Li-s dragiși copiii și li se face milă de ei.

-Dumnezeu să-i aibă în grijă, cătare-s oameni buni!

În Ghiholărie

Toad

er R

ozn

ova

nu

Romic\ C. Ghica

No comment

Mai to]i acei ce-au ajuns susAu ,,tras” [i au ,,muncit” din greuF\r\ vreun um\r s\ fi pus,Doar nesim]ire [i tupeu.

Aparen]e `n[el\toare

Nici unii nu fac pomeni,Vor doar s\ par\ umani,N-au dragoste de oameni,Ei au dragoste de bani.

Apropo de bunul sim]

Constat, m=hnit, de mai mul]i ani,{i cu durere-n glas o spun,C\-ai no[tri, azi, contemporaniNu mai au sim]ul cel bun.

Nonconsens

Ea voia soa]\ s\-i fie,El o lua pe alt\ pant\,Ea cas\ voia s\ ]ie,El o voia doar de-amant\.

Atmosfer\

~n jur e-at=ta r\utate,{i invidie, [i ur\,C\ am ajuns, o, din p\cate,{i vorbesc mim=nd din gur\.

Unui vitezoman post mortem

El care gonea ca la raliu,A pus cap\t brusc curselor sale{i-accept\-acum, nemaifiind viu,S\ parcurg\-ncet ultima cale.

(Urmare din nr. 114)

pagina 20revistă de atitudine

arte plastice Alina Georgiana Teodorescu arte plastice

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

Alina Georgiana Teodorescu (n. 22 aprilie,1982, Slănic-Moldova, Bacău) a absolvit cursurile ȘcoliiNr. 1 din Slănic-Moldova, după care a studiat laColegiul Național de Artă ,,George Apostu” din Bacău– Secția Pictură Monumentală (an absolvire 2000) și laUniversitatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu”din București – Secția Arhitectură de Interior și Mobilier(2004). A urmat cursurile Institutului European de De-sign de la Milano – Secția Interior & Shop Design(2007), precum și pe cele de la Sotheby’s Institute ofArt din Londra, cursuri de Art & Business. A publicatarticole despre arhitectură de interior și design într-unsupliment de profil al cotidianului ,,Jurnalul Național”.

„Mi-am dorit să găsesc o formulăprin care să-mi exprim creativitatea.Lucrarea pe care o prezint senumește ,,Contradiction” și are douăsensuri: primul se referă la polari-tatea pe care o avem în noi și caredefinește ființa umană, respectivparalela între bine și rău, senzuali-tate-spiritualitate, viață-moarte, iar aldoilea, la curajul de a rupe limite și dea rupe tiparele, de a explora materi-alele noi cu care putem lucra astăzi,și de a da frâu liber creativității. Esteo lucrare acrilică pe plexiglass,compusă din trei foi suprapuse înunghiuri diferite, fiind practic, treireprezentări diferite ale aceluiași sim-

bol: MÂNA. Prima foaie este tratatăîntr-o manieră realistă, carnală. Ul-tima foaie este o reprezentarebizantină a mâinii care bine-cuvântează, mână care pentru mineeste un element definitoriu pentruființa umană, simbol de rădăcini,arhetipul frumuseții umane, iar ceadin mijloc este semiabstractă, ca opunte între cele două precedente.Am ales plexiglassul, pentru că înlucrările de artă, devine un materialreflexiv; el este unealta mea de alucra cu lumina. Pe suprafațatransparentă lumina este aproapeinsesizabilă, pe când acolo undeîntâlnește culoarea mată, ea devinesubstanță. De aceea mă fascineazăumbrele, reflexiile, iar plexiglassuleste un material tocmai bun pentruexplorarea luminii, a spațiilor și acompozițiilor tridimensionale. Suntîncântată că pot să descopăr lumea

prin prisma expozițiilor pe care le re-alizez, prin întrebările care îmi suntadresate cu prilejul unor astfel deevenimente.

De câte ori revin în țară, iau pul-sul fenomenului artei contemporane,care sesizez că este în plină dez-voltare, ceea ce mă bucură și măstimulează”, a declarat cu ocaziavernisajului expoziției de la ,,KubeMusette”, artista Alina GeorgianaTeodorescu. „Frumusețea în artăeste că nu există bariere, nici de in-terpretare, nici de expresie. În acestfel, arta poate surprinde aspecteneașteptate din viața noastră și nepoate modela perspectiva, a celorcare nu suntem artiști, asupra a totce ne înconjoară. Ca să ma facînțeleasă mai bine, vin și cu unexemplu: tehnologia poate să neînlocuiască noua agendă telefonicăsau albumul de fotografii, dar și pen-

sula unui artist”, a mai spus artistaoriginară din Slănic-Moldova.

Din 2012, Alina GeorgianaTeodorescu s-a dedicat exclusivexprimării prin artă, într-un continuuproces de experimentare, cu noitehnici și materiale, de la artadigitală, până la pictura pe pânză,sau construcția de obiecte și instalațiiîn plexiglass. De atunci a expus înțări ca Thailanda, China, Anglia,Brazilia, Liban, Germania, Israel,Grecia, România ultima din acest anurmând să aibă loc în Japonia.

Fiecare expoziție a avut conceptdiferit, iar cea din București, dinprimăvara acestui an, a fost oinstalație făcută special pentru gale-ria „Kube Musette”, ca un experimentde adaptare a lucrării de artă laspațiu și manipulare a luminii prinsuprapunerea în unghiuri diferite afoilor transparente pictate.

Între experiment și experiență artistică(Continuare din pag. 18)

Pag

ină

coo

rdo

nat

ă d

e R

om

ulu

s D

an B

usn

ea