Apare la fiecare început de lună. Cuprinde tot sau aproape ... ACUM NR. 020.pdfAnotimpul meu...

18
Apare la fiecare început de lună. Cuprinde tot sau aproape tot despre colectivitatea Vulcana-Băi. Urmăreşte să culeagă şi să împrăştie cam tot ce interesează. Mulţumeşte cititorilor săi, asigurându-le apolitismul declarat. Nr. 20 din 1 septembrie 2012 MENSUAL AL VULCĂNENILOR ŞI….AL CELOR CU „OCHII” PE EI! Nr SUNĂ IARĂŞI CLOPOŢELUL! Iată-ne, calendaristic vorbind, intrați în prima lună de a toamnei… Anotimpul meu preferat, vara de care tocmai ne despărțim, ne-a cam terorizat, recunosc, de ceva vreme cu temperaturi greu de suportat, în care simți că te sufoci, că nu-ți găsești locul, că orice ai face nu-i chip să te răcorești, să respiri… Nu-i chip s-o răpui, s-o anihilezi, să-i vii de hac. Singura soluție e s-o ignori, să te prefaci că nu-i simți efectele.. Temperaturile toride sunt greu de suportat de toată lumea, însă, cu tot duiumul de inconveniente care ne fac viața un chin și în ciuda ameninţărilor sumbre date de meteorologi, eu nu pot să nu văd vara ca anotimpul concediilor, al serilor petrecute cu prietenii la terase sau al plimbărilor prin parcurile verzi. Exact, sunt optimistă! Haideți să facem o incursiune nu foarte îndepărtată în timp! Parcă ieri era februarie și ne lamentam cu toții de gerurile năprasnice și de zăpada căzută parcă grămadă din cer, rugându -ne cu toții să se mai topească odată… Primăvara a fost una normală din punctul meu de vedere, însă vara, vă amintiți cum a debutat? Eu una îmi amintesc perfect cum ploua fără încetare, cum după zile în șir de ploaie care nu mai contenea am ajuns să-mi țin palmele la urechi nemaisuportând zgomotul picăturilor ce cădeau, cădeau necontenit… Soarele nu ni s-a arătat decât arareori, nu erau temperaturi de vară, totul era mohorât, peisaj perfect al Lacustrei lui Bacovia… Am respirat ușurați când soarele și-a arătat strălucirea către noi. Bun! Dar cât timp a durat această mulțumire? Preț de o săptămână când am realizat că temperaturile creșteau și tot creșteau și, pentru mulți au devenit de nesuportat. Păi oameni buni, vă întreb: pe noi ne poate mulțumi cineva sau ceva vreodată?! E vară totuși. Recunosc că temperaturile din ultimii ani sunt mai ridicate, însă atunci când murim de cald și ne plângem de caniculă, ne gândim că totuși vara e atât de scurtă… Ne gândim să profităm din plin de zilele astea luminoase, lungi, de răcoarea serilor la fel de lungi și plăcute cărora avem, Slavă Domnului, timp îndelungat să le ducem dorul? Așa suntem noi, oamenii, așteptăm cu înfrigurare vara apoi ne văicărim că nu ne convine ceva, apoi așteptăm răcoarea și iarăși ne lamentăm că e prea răcoare. „Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi ca îngerii”. (Andrei PLEŞU)

Transcript of Apare la fiecare început de lună. Cuprinde tot sau aproape ... ACUM NR. 020.pdfAnotimpul meu...

Apare la fiecare început de lună.

Cuprinde tot sau aproape tot despre colectivitatea Vulcana-Băi.

Urmăreşte să culeagă şi să împrăştie cam tot ce interesează.

Mulţumeşte cititorilor săi, asigurându-le apolitismul declarat.

Nr. 20 din 1 septembrie 2012 MENSUAL AL VULCĂNENILOR ŞI….AL CELOR CU „OCHII” PE EI!

Nr

SUNĂ IARĂŞI CLOPOŢELUL!

Iată-ne, calendaristic vorbind, intrați în prima lună de a toamnei… Anotimpul meu preferat,

vara de care tocmai ne despărțim, ne-a cam terorizat, recunosc, de ceva vreme cu temperaturi greu

de suportat, în care simți că te sufoci, că nu-ți găsești locul, că orice ai face nu-i chip să te răcorești,

să respiri… Nu-i chip s-o răpui, s-o anihilezi, să-i vii de hac. Singura soluție e s-o ignori, să te

prefaci că nu-i simți efectele..

Temperaturile toride sunt greu de suportat de toată lumea, însă, cu tot duiumul de

inconveniente care ne fac viața un chin și în ciuda ameninţărilor sumbre date de meteorologi, eu nu

pot să nu văd vara ca anotimpul concediilor, al serilor petrecute cu prietenii la terase sau al

plimbărilor prin parcurile verzi.

Exact, sunt optimistă!

Haideți să facem o incursiune nu foarte îndepărtată în timp! Parcă ieri era februarie și ne

lamentam cu toții de gerurile năprasnice și de zăpada căzută parcă grămadă din cer, rugându-ne cu

toții să se mai topească odată… Primăvara a fost una normală din punctul meu de vedere, însă vara,

vă amintiți cum a debutat? Eu una îmi amintesc perfect cum ploua fără încetare, cum după zile în șir

de ploaie care nu mai contenea am ajuns să-mi țin palmele la urechi nemaisuportând zgomotul

picăturilor ce cădeau, cădeau necontenit… Soarele nu ni s-a arătat decât arareori, nu erau temperaturi

de vară, totul era mohorât, peisaj perfect al Lacustrei lui Bacovia…

Am respirat ușurați când soarele și-a arătat strălucirea către noi. Bun! Dar cât timp a durat

această mulțumire? Preț de o săptămână când am realizat că temperaturile creșteau și tot creșteau și,

pentru mulți au devenit de nesuportat. Păi oameni buni, vă întreb: pe noi ne poate mulțumi cineva

sau ceva vreodată?! E vară totuși. Recunosc că temperaturile din ultimii ani sunt mai ridicate, însă

atunci când murim de cald și ne plângem de caniculă, ne gândim că totuși vara e atât de scurtă… Ne

gândim să profităm din plin de zilele astea luminoase, lungi, de răcoarea serilor la fel de lungi și

plăcute cărora avem, Slavă Domnului, timp îndelungat să le ducem dorul?

Așa suntem noi, oamenii, așteptăm cu înfrigurare vara apoi ne văicărim că nu ne convine

ceva, apoi așteptăm răcoarea și iarăși ne lamentăm că e prea răcoare.

„Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi ca îngerii”.

(Andrei PLEŞU)

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine vara rămâne tot un anotimp frumos, în ciuda multelor

grade pe care le aduce în ultima vreme.

Și dacă am intrat în septembrie, unde ne ducem cu gândul prima dată? Evident că la începutul

unui nou an școlar. Anul acesta pe 17 septembrie va începe şcoala în toate unităţile de învăţământ şi

odată cu acest nou început nădăjduim ca în inimile noastre şi ale elevilor noştri să renască speranţele

într-un viitor mai bun.

Emoţiile, glasurile copiilor se rătăcesc în adieri şi jocuri - ecou al proaspetei vacanţe - ca de

fiecare dată - cea mai lungă dar prea scurtă. Pentru cei mai mici dintre şcolari, emoţiile sunt

extraordinare. Ei intră pentru prima dată într-o lume nouă, o lume fascinantă ce le deschide porţile

cunoaşterii, un univers plin de miracolele ştiinţei şi culturii. Dar, oare, doar pentru ei? Anul acesta

sunt pentru a doua oară în postura de mămică a unui bobocel. Exact, băiatul meu cel mic va intra în

clasa I și mă simt copleșită de emoții și nostalgii. Emoțiile sunt firești, acestea marcând, evident,

orice început de drum. Nostalgii de ce? O nouă etapă a copilăriei va începe pentru el, o etapă care îl

va forma, îl va modela, însă îl va și responsabiliza. Simt exact ceea ce am simțit de două ori până

acum (odată când eu am pășit în clasa I și a doua oară când băiatul cel mare a făcut și el acest pas),

mai exact, simt că puiul care până acum era doar al meu, pe parcursul celor patru ore de curs va

aparține altcuiva, altcineva îl va lua sub aripa protectoare – domnul sau doamna învățătoare și, firesc,

un gol mi se cuibărește în suflet… Recunosc că noi, mamele mai ales, suntem atât de dependente de

copilașii noștri încât am fi în stare să-i ținem permanent lângă noi. Eu, cel puțin, așa sunt. Însă, din

propria-mi experiență, pot afirma că, acolo, în spatele catedrei, se află întotdeauna o altă mamă, un

alt suflet dornic să ne cunoască, să ne ajute, să ne iubească…

Fie ca începutul acestui nou an şcolar să fie o zi de sărbătoare şi de încredere, ca toţi elevii

comunei noastre și toți elevii în general să găsească un sprijin, în şcolile ce-i aşteaptă cu clasele

curate şi primitoare, ca noul început să dea putere dascălilor în activitatea didactică.

MULT SUCCES TUTUROR!

Pompilia BĂJENARU

BIBLIOTECAR, BIBLIOTECA COMUNALĂ „Grigore ALEXANDRESCU”

CLASIFICAREA FUNCŢIILOR PUBLICE

CATEGORII DE FUNCŢIONARI PUBLICI

Funcţiile publice se clasifică după cum urmează:

a) funcţii publice generale şi funcţii publice specifice;

b) funcţii publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II-a, funcţii publice din clasa a III-a;

c) funcţii publice de stat, funcţii publice teritoriale şi funcţii publice locale.

Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter

general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării competenţelor lor

generale.

Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter

specific unor autorităţi şi instituţii publice, stabilite în vederea realizării competenţelor lor specifice,

sau care necesită competenţe şi responsabilităţi specifice.

„Părintele gloriei şi al fericirii este munca.”

(EURIPIDE)

Echivalarea funcţiilor publice specifice cu funcţiile publice generale, în condiţiile legii, se

face prin statutele speciale sau, la propunerea autorităţilor şi instituţiilor publice, de Agenţia

Naţională a Funcţionarilor Publici.

Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul

ministerelor, organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul

autorităţilor administrative autonome.

Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul

instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale

administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.

Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul

aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate

acestora.

Funcţiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării

funcţiei publice, după cum urmează:

a) clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licenţă

absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau

echivalentă;

b) clasa a II-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de

scurtă durată, absolvite cu diplomă;

c) clasa a III-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv

studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.

După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, funcţiile publice se împart în trei

categorii după cum urmează:

a) funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;

b) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere;

c) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie.

Funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice din clasele a II-a şi a III-a pot ocupa numai

funcţii publice de execuţie.

Funcţionarii publici sunt debutanţi sau definitivi.

Pot fi numite funcţionari publici debutanţi persoanele care au promovat concursul pentru

ocuparea unei funcţii publice de grad profesional debutant.

Pot fi numiţi funcţionari publici definitivi:

a) funcţionarii publici debutanţi care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege şi au

obţinut rezultat corespunzător la evaluare;

b) persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin concurs şi care au vechimea în

specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice de minimum 12 luni, 8 luni şi, respectiv, 6

luni, în funcţie de nivelul studiilor absolvite.

Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre

următoarele funcţii publice:

a) secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului;

b) secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice

centrale;

c) prefect;

d) secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei

publice centrale;

e) subprefect;

f) inspector guvernamental.

Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre

următoarele funcţii publice:

a) director general şi director general adjunct din aparatul autorităţilor administrative

autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale,

precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora;

b) director şi director adjunct din aparatul autorităţilor administrative autonome, al

ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în

funcţiile publice specifice asimilate acestora;

c) secretar al unităţii administrativ-teritoriale;

d) director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale

ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile

administrativ-teritoriale, în cadrul instituţiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor

administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, precum şi în funcţiile

publice specifice asimilate acestora;

e) şef serviciu, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia;

f) şef birou, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.

Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa I persoanele numite în următoarele funcţii

publice generale: consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, precum şi în funcţiile publice

specifice asimilate acestora.

Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a II-a persoanele numite în funcţia publică

generală de referent de specialitate, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.

Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a III-a persoanele numite în funcţia publică

generală de referent, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.

Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează:

a) superior, ca nivel maxim;

b) principal;

c) asistent;

d) debutant.

(în numărul viitor: Categoria înalţilor funcţionari publici)

Primarul Comunei Vulcana-Băi prin Dispoziţia nr. 442 din 24 august 2012 a convocat în

şedinţă ordinară Consiliul Local al comunei Vulcana-Băi, joi, 30 august 2012 şi a propus următoarea

ordine de zi:

1. Prezentarea membrilor Consiliului Întâilor Premianţi, mandatul 01 iulie 2012 – 30 iunie

2013;

2. Realizarea şi stabilirea amplasării plăcii comemorative pentru Şcoala veche Vulcana de

Sus;

3. Prezentarea Programului managerial „Şcoala noastră, şcoală pentru comunitate, şcoala

pentru fiecare, de către doamna Maria-Manuela GHEORGHE – directorul unităţilor de învăţământ

din comuna Vulcana-Băi;

4. Stabilirea de măsuri privind implementarea proiectului Biblionet;

5. Completarea Regulamentului local de urbanism, adoptat prin Hotărârea Consiliului Local

nr. 14/2003 privind aprobarea Planului Urbanistic General al comunei Vulcana-Băi;

6. Abrogarea Hotărârii Consiliului Local nr. 11/2011 privind stabilirea veniturilor potenţiale

provenite din valorificarea bunurilor ce depăşesc cantitativ categoriile de bunuri prevăzute în anexa

nr. 4 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim

garantat, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.

50/2011;

7. Promovarea, în vederea obţinerii avizului de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor

Publici, la proiectului de hotărâre pentru modificarea şi completarea organigramei comunei

Vulcana-Băi;

8. Probleme curente ale administraţiei publice locale.

Maria MOREANU,

DIRECTOR EXECUTIV,

DIRECŢIA PENTRU MONITORIZAREA

PROCEDURILOR ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII

- cursuri de formare;

- seminare de contact Comenius sau Regio;

- vizite de studiu;

- proiect multilateral Comenius ;

- ateliere Grundtvig

- training Tineret în acțiune

2009

Sorina PÎRVU – Outdoor enviromental education, Olomouc, Republica Cehă

Maria Manuela GHEORGHE – Crossing borders ,Maastricht, Olanda

2010

Gabriela ŞERBAN -Taking learning outdoors! Schilpario, Italia

Daniel Nicolae SAVU -Life Style and Sport Activities , Praga, Republica Cehă

Anda Beatrice ŞOLEA- Formations pedagogiques pour professeurs francais -Paris, Franţa.

Iolanda BUCUROIU-Developing Oral Fluency in the English Language Classroom (Secondary),

Exter, UK

Manuela GHEORGHE -Action Method Improving Motivation and Quality in the Learning

Situations , Kokkola, Finlanda

Nicoleta DOAMNA - Creativity and learning, Lamia, Grecia

George DINCĂ - Experimental approaches to learning, Helensburg, Scoția

Sorina PÎRVU -Experimental approaches to learning, Helensburg, Scoția

Manuela GHEORGHE- seminar de contact Regio ,Talinn, Estonia

Sorina PÎRVU- seminar de contact Self Evaluation, Riga, Letonia

Vizită de proiect Eskisehir, Turcia(Sorina PÎRVU; Manuela GHEORGHE, Gabriela ȘERBAN)

2011

Nadia-Alina DUMITRESCU ,Education interculturelle dans le 1er degre en Europe, Paris, Franța

Marta GROSU, English: primary teachers - trainigcourse for english language teachers, Irlanda

Sorin LINSU - Moodle at school, Grecia

Vizită de proiect Trofa, Portugalia(Manuela GHEORGHE, Sorina PÎRVU,Adelin VLĂȘCEANU,

Beatrice IOSIF, Andreea GHEORGHE)

Manuela GHEORGHE- atelier Grundtvig, A thing is not the thing, Brno, Republica Cehă

Gabriela ȘERBAN- atelier Grundtvig, A thing is not the thing, Brno, Republica Cehă

Sorina PÎRVU- atelier Grundtvig, Poznan, Polonia

Manuela GHEORGHE- Vizită de studiu, Jurmala, Letonia

Vizită de proiect Pavlikeni, Bulgaria(Manuela GHEORGHE, Sorina PÎRVU, Elena PREDA, Silviu

MĂNTESCU, Andreea BĂLAȘA, George DINCĂ, Roxana FÂȘIE, Alexandra JOIȚA, Sebastian

NEGREANU, Luiza SMARANDA, Simona BADEA)

2012

Manuela GHEORGHE- Innovative teaching and learning methods for reducing early school

leaving, Palazzolo Sull Oglio, Italia

Andreea BĂLAȘA - Drama Techniques for the English Language Classroom , Exeter, Anglia

„Ştiinţa ne-o dă contactul cu lucrurile, înţelepciunea ne-o dă distanţa faţă de acestea.”

(Constantin TSATSOS)

Sorina PÎRVU- Vizită de studiu, Touluse, Franța

Vizită de proiect Tarnowskie Gory, Polonia (Manuela GHEORGHE, Sorina PÎRVU, Andreea

BĂLAȘA)

Vizită de proiect Komlo, Ungaria (Manuela GHEORGHE, Sorina PÎRVU)

Manuela GHEORGHE – Art of Diversity, Hutten, Germania

George DINCĂ –New ways of teaching mathematics and physics – practical and cross-curricular

approach, Ljubliana, Slovenia

Incredibil, dar adevărat! Școala noastră se poate mândri cu formare profesională de calitate, la

standarde europene, cu cadre didactice dornice de perfecționare, care duc numele școlii peste mări

și țări, care dau o dimensiune europeană .

Prof. Maria-Manuela GHEORGHE

ŞCOALA VLAD ŢEPEŞ VULCANA DE SUS

ÎNCEPUTUL ANULUI BISERICESC ŞI DESCHIDEREA UNUI NOU AN ŞCOLAR

Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul

bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după tradiţia moştenită din

Legea Veche, în această zi s-a început creaţia lumii şi, tot în această zi, Şi-

ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică.

Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinţii

Părinţi la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit să se sărbătorească data

de 1 septembrie ca un început al mântuirii creştinilor, în amintirea intrării

lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor anul bineplăcut

Domnului.

În centrul istoriei mântuirii noastre şi al activităţii răscumpărătoare

a Mântuitorului stă Jertfa Sa, adică Patimile şi moartea Sa pe cruce,

urmate de învierea Sa din morţi; tot aşa, în centrul sau inima anului

bisericesc stau Paştile sau sărbătoarea învierii, cu Săptămâna Sfintelor

Patimi dinaintea ei.

Ca mijloc de comemorare a vieţii şi-a activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului, anul

bisericesc ortodox are deci în centrul său sărbătoarea Sfintelor Paşti şi se poate împărţi în trei mari

faze sau perioade, numite după cartea principală de slujbă folosită de cântăreţii de strană în fiecare

din aceste perioade şi anume:

a) Perioada Triodului (perioada prepascală);

b) Perioada Penticostarului (perioada pascală);

c) Perioada Octoihului (perioada postpascală).

Tot în luna septembrie în jurul datei de 15, are loc deschiderea anului școlar. Cu acest prilej

înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit NIFON se adresează atât elevilor cât și cadrelor

didactice din întreaga țară prin intermediul preoților care oficiază slujbe speciale pentru acest

moment.

„Credinţa e suprema armă secretă, care anihilează toate

necesităţile, împrejurările şi pulverizează hazardul.ˮ (N. STEINHARDT)

În continuare mesajul înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit NIFON cu ocazia

deschiderii anului şcolar 2012 - 2013:

„Fiecare început de an şcolar reprezintă un prilej unic de a invoca ajutorul Atotmilostivului

Dumnezeu, Izvorul ştiinţei şi al înţelepciunii, pentru ca fiecare din voi, dragi elevi, să puteţi păşi, cu

încredere şi speranţă, pe calea formării spirituale, culturale şi ştiinţifice, prin intermediul educaţiei

şcolare şi, astfel, să învăţaţi să deveniţi utili Bisericii, societăţii, familiilor voastre şi vouă înşivă.

întotdeauna, trebuie să aveţi conştiinţa că, împreună cu Biserica, Şcoala este o instituţie

fundamentală pentru existenţa istorică şi bunul mers al naţiunii noastre, căci ea creează cultură şi este

formatoare de civilizaţie, apără, sprijină şi dezvoltă integritatea, demnitatea şi libertatea noastră,

insuflându-vă acele valori veşnice, care oferă durabilitate şi sustenabilitate vieţii umane, ancorează

vieţile voastre în absolut şi vă dăruieşte puterea de a discerne şi aprecia ceea ce este necesar

existenţei voastre, dându-vă posibilitatea de a face alegeri bine motivate şi de a vă angaja, atât în

propria voastră dezvoltare, cât şi în cea a comunităţii din care faceţi parte. Astfel, desăvârşirea

omului este legată, în mod direct, de educaţie, fapt mărturisit şi de istoria înaintaşilor noştri, căci, se

ştie, primele şcoli au apărut în tinda Bisericii, la fel ca şi primele spitale, ori primele coduri de legi

sau primele instituţii de ocrotire socială.

Educaţia are ca obiectiv creşterea spirituală, după modelul Mântuitorului nostru lisus Hristos,

care, copil fiind: „creştea şi se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune, şi harul lui

Dumnezeu era asupra lui (Luca 1, 40). De asemenea, ea se întrepătrunde cu spiritualitatea şi cultura,

devenind un spaţiu de promovare al Evangheliei şi de edificare, pentru flecare, a unei personalităţi

creatoare, hotărâte şi puternice, în slujba naţiunii şi a Bisericii noastre. De aceea, a face educaţie de

calitate, înseamnă a lăuda, indirect, pe Dumnezeu, a-L preamări prin faptele noastre, fie că este vorba

de a preda, fie că este vorba de a învăţa. Pentru societatea noastră, creştină, românească şi europeană,

educaţia trebuie să fie mereu o prioritate, deoarece ea fundamentează viitorul, pe comorile

înţelepciunii trecutului, alături de efortul înnoitor şi entuziasmul prezentului, împreună cu Familia şi

Biserica, Şcoala cultivă virtutea şi înţelepciunea, pregătindu-vă pe voi, tânăra generaţie, pentru

optima slujire a societăţii noastre, prin fundamentarea simţului valorilor, al dezvoltării creativităţii şi

specificităţii proprii, prin înnoire permanentă şi prin pregătirea pentru viaţa profesională.

La început de an şcolar, rugăm pe Milostivul Dumnezeu, Izvorul înţelepciunii şi a!

Adevărului, să binecuvânteze pe toţi elevii, profesorii şi părinţii, dăruindu-vă, tuturor, sănătate, pace,

bucurie şi ajutor în toate !”

Pr. Paroh Constantin MILEA

Parohia Vulcana de Sus

UN ARTIST DIN VULCANA

Ne-am obişnuit de câţiva ani încoace, în special după 2008, ca vara,

pe prispa unei case frumoase din centrul satului Vulcana de Sus, să

admirăm lucrările unui vulcănean de-al nostru şi să-l privim chiar cum

lucrează cu migală şi îndemânare ba pictând un tablou, ba cu dalta la o

figurină. Ei bine, mereu fascinată de ce poate să iasă din mâinile lui, eu îl

vizitez destul de des şi atât mă relaxez atunci când stăm de vorbă în timp ce

el meştereşte ceva… Şi pentru că de-a lungul timpului a avut o carieră de

succes, pentru că ceea ce face acum este cu adevărat artă (părerea este a

specialiştilor, nu doar a mea) şi nu în ultimul rând pentru că este născut aici,

la Vulcana şi revine an de an cu mare plăcere în locurile natale, l-am rugat

să-mi permită a publica în revista noastră o scurtă biografie a domniei sale.

„Arta este şi ea una din nenumăratele forme pe care le îmbracă viaţa.”

(Alexandru VLAHUŢĂ)

Doctorul Ovidiu ŞERBAN – despre dânsul este vorba - medic primar veterinar, doctor în

ştiinţe, cercetător ştiinţific principal, şef laborator la Institutul Cantacuzino Bucureşti, a fost de acord

să-mi creioneze o scurtă biografie pe care o să o prezint mai jos.

S-a născut la 13 mai 1939 în Vulcana de Sus. A urmat şcoala elementară Vulcana de sus,

clasele primare apoi şcoala elementară Vulcana-Băi, ciclul gimnazial. Ca fiu de chiabur, cu tatăl aflat

la canal fără ca să fie în prealabil judecat ori condamnat, nu a fost făcut pionier şi nici premii nu a

primit în şcoala elementară din acest motiv, chiar dacă la învăţătură era cel mai bun. Pentru că la

liceu nici nu putea fi vorba să se poată înscrie din motive politice, urmează Şcoala Medie Tehnică de

Zootehnie din alt raion şi altă regiune, mai exact în Găeşti, regiunea Piteşti.

Din 18 iunie 1956 lucrează ca tehnician veterinar în cadrul Secţiei agricole Raion Pucioasa,

Moţăieni – Buciumeni cu responsabilităţi şi în Golul Alpin Bucegi, pe tot arealul dâmboviţean până

la graniţa veche.

Pasionat de mic de artă, în 1957 dă admitere la Facultatea de Arhitectură Bucureşti şi, deşi

intră cu bursă pe puţinele locuri existente la această facultate, realizând că toţi cei pe care partidul îi

considera ca neavând origini sănătoase vor fi înlăturaţi, îşi retrage dosarul.

În primăvara lui 1960 este recrutat forţat şi, chiar dacă iniţial fusese repartizat la aviaţie, este

trimis la muncă forţată în regim militar la hidroameliorări, munci agricole, construcţii, etc. împreună

cu alţii fii de chiaburi, studenţi exmatriculaţi, dar şi cu analfabeţi. La eliberarea din armată, în

toamna anului 1961, a fost acceptat ca profesor suplinitor la Şcolile Vulcana-Băi şi Vulcana de Sus

la disciplinele matematică-fizică luându-se în considerare faptul că fusese câştigător al Olimpiadei de

Matematică-Fizică pe ţară în 1957. A predat şi alte discipline pentru cursanţii de la seral care nu

aveau 7 clase (Preşedintele Sfatului Popular, personalul angajat al primăriei la vremea aceea,

miliţienilor şi soţiilor acestora).

Deşi lucrurile mergeau bine şi se acomodase cu colegii din şcoală, unii dintre ei foşti

profesori ai viitorului doctor, de la Direcţia Regională Ploieşti primeşte dispoziţie de a fi extras din

învăţământ pe motiv că aveau urgentă nevoie de specialişti în domeniul veterinar, oferindu-i-se post

la alegere în Raionul Pucioasa.

În 1964 dă admitere şi intră cu bursă la Facultatea de

Medicină Veterinară Bucureşti pe care a absolvit-o ca şef de

promoţie în 1969. A avut repartiţia numărul 1 la Institutul

Cantacuzino Bucureşti unde a lucrat în laboratoarele de turbare,

hematologie şi imunomorfopatologie, parcurgând treptele

profesionale aferente: medic principal, medic primar, cele de

cercetare – cercetător ştiinţific principal, şef laborator, inspector de

stat. A publicat în ţară şi străinătate peste 100 de articole de cercetare

ca autor principal, a colaborat de asemenea cu alte publicaţii, este

coautor al monografiei Actualizări la turbare editată în 1986. Este

Doctor în Ştiinţe Medicale – fără plagiat (a ţinut să sublinieze acest

aspect) din 1976, cu tematica vaccinurile experimentale de uz uman

în domeniul turbării.

În timpul studenţiei a contribuit ca tehnoredactor şi cu

materiale la redactarea revistei studenţeşti Semina şi, de asemenea, a

colaborat cu materiale la cotidianele România Liberă, Cotidianul

(1990-1996), cu un serial despre Infecţie şi imunitate la revista

Fermierul, a editat şi tipărit ziarul Golanii în Piaţa Universităţii

(1991) şi a fost redactor coordonator al Buletinului de Informaţii,

opinii şi semnalizări PROPACT. De asemenea, a participat cu lucrări

la diferitele volume de Istoria Medicinei şi la apariţia volumelor

Memorialului Sighet. Până în 2004 a colaborat cu materiale la

revista Academiei Caţavencu şi la Almanahul 1999 – al aceleiaşi

publicaţii.

Din 2008 este pensionar, iar verile şi le petrece în locuinţa sa

din satul Vulcana de Sus unde a improvizat un mic atelier de pictură

şi sculptură în lemn.

Aceasta reprezintă parte a biografiei unui vulcănean cu care

ne putem mândri. Acum să intrăm în planul artistic care l-a preocupat dintotdeauna, însă, din pricina

regimului politic de atunci, nu a putut face o carieră profesională în domeniu. Acest lucru şi nici

timpul liber extrem de puţin de care dispunea nu l-au împiedicat să-şi urmeze visul… A pictat din

adolescenţă, a sculptat din copilărie. Fac o mică paranteză să vă spun ce îmi povestea amuzându-se:

„Tata era disperat când mă vedea că cioplesc şi-i spunea mamei: Mario, pe ăsta mi-e teamă că-l

facem lingurar!”.

Prima expoziţie de pictură şi sculptură a avut-o în Bucureşti în anul 1980, urmată apoi de

alta, tot în Bucureşti - 1981, Sibiu – 1990, Sala Palatului – 1996, Centrul Internaţional „Jacques

Monod” – 1996, Crizantema de aur Târgovişte – 1981,1982,1997, Palatul Culturii Iaşi – 2001, Băile

Felix – 2004, ş.a.m.d. Colecţii de lucrări de pictură şi sculptură a expus şi în străinătate (Franţa,

Germania, Canada, Suedia, Grecia, Italia, Olanda, SUA, Argentina, Israel, Elveţia, Australia).

Lucrările lui au fost foarte apreciate şi căutate, dovadă fiind ceea ce criticul de artă Radu

IONESCU scria în noiembrie 1982: „Privesc întotdeauna cu deosebit interes roadele muncii unui om

care, în puţinul timp rămas liber în afara profesiei sale, se apleacă sârguincios asupra paletei sau a

daltei cioplitorului.

Cazul doctorului Ovidiu ŞERBAN este mai aparte, pasiunea pentru pictură şi sculptură

solicitându-l în egală măsură.

Şi într-un domeniu şi în celălalt în faţa sa stă, întotdeauna, autoritar, motivul. Însă pe când

în pictură motivul ales – peisaj, portret sau flori – este interpretat, adică supus reorganizării

accentelor în scopul punerii în evidenţă a stării de spirit pe care lucrarea trebuie să o creeze, în

sculptură, fiecare obiect este rezultatul sintezei operate cu elemente disparate: flori, plante, semne

decorative, ingenios combinate, dau naştere unor obiecte inedite. De la unul la altul urmărim

curajul doctorului Şerban de a se lăsa împins de inventivitate, de îndrăzneala de a compune mai

amplu, mai generos, finalul fiind nu linguri ornamentate, cum s-ar crede la o primă şi sumară

privire, ci adevărate compoziţii cu mare valoare artistică .”

Pompilia BĂJENARU

BIBLIOTECAR, BIBLIOTECA COMUNALĂ „Grigore ALEXANDRESCU”

ION AGÂRBICEANU – 130 DE ANI DE LA NAŞTEREA PROZATORULUI (1882)

Ion Agârbiceanu s-a născut în comuna Cenade din fostul județ

Alba, la 12 septembrie 1882. Așezat într-un ținut de dealuri, păduros,

satul natal al scriitorului era populat la acea vreme de o populație în

majoritate românească, alături de români locuind acolo sași și țigani –

aceștia din urmă împărțiți în „cei de sus” (adică din deal) meșteșugari,

fierari și „cei de jos” (din vale), gloata, muncitorii cu palma, uniți.

Din partea tatălui, familia se trăgea din partea Sibiului, la la

Agârbiciu, unde purta numele de Boaru. Mutându-se în Cenade, i s-a pus

noului-venit numele de Agârbiceanu și așa s-a numit din acest moment.

Fiul acestuia, Nicolae Agârbiceanu, deși era doar brigadier silvic avea o

mare înclinație pentru lectură. Căsătorit cu Ana Olariu au împreună opt

copii: patru băieți și patru fete. Ion a fost al doilea.

Toată literatura scriitorului are rădăcini în copilăria sa în acest

sat, în mijlocul naturii în ambianța simplă a îndeletnicirilor vieții

țărănești. Pentru el natura n-a fost numai matca întâilor sale legături cu lumea ci și prima școală

temeinică.

De mic copil, de când se desprimăvăra, până toamna târziu, copilul Ion păzea oile la

marginea pădurii într-o singurătate deplină, populată doar de senzații și fantasme. Copilul „păstor”

ajunge apoi fecior de școală care în vacanțe ieșea cu ai lui la munca câmpului, ajuta la fân, la secere.

Astfel, natura și munca în sânul ei, au impus prima și poate cea mai însemnată orientare a imaginației

copilandrului și apoi a adolescentului care avea cândva să ajungă un renumit scriitor.

A învățat să scrie și să citească la școala primară din Cenade unde a urmat primele două

clase. Apoi, micul elev a trecut cu învățătura la școlile Blajului unde a urmat și liceul. Pasionat de

literatură, citește tot ce-i pică în mână din literatura autohtonă și nu numai. Datorită acestor lecturi, în

special lirice, în adolescentul Agârbiceanu se trezește acum scriitorul (mai întâi poetul). La societatea

de lectură a elevilor citește primele lui încercări de versuri, unele dintre ele ajungând în săptămânalul

Blăjean Unirea. Tânărul poet se vede încurajat să urmeze acest drum și noi versuri ale lui apar în

Gazeta Transilvaniei. Când în primii ani ai veacului trecut văd lumina tiparului în Sămănătorul

versurile sale intitulate Legenda slavă, se pare că autorul lor s-a consacrat pentru totdeauna carierei

de poet.

În 1900, după ce trece examenul de maturitate, Agârbiceanu e trimis de arhiepiscopia

Blajului la Seminarul teologic central din Budapesta, pe lângă facultatea de teologie a universității de

acolo. Timp de patru ani, făcând studii adeseori extrem de aride pentru o imaginație care se voia

liberă, spontană, naturală, și care se făceau în limba latină și cea maghiară, scriitorul e nevoit să

renunțe la patima lui pentru lectură. Setea de literatură îi era satisfăcută doar de paginile revistelor și

ziarelor românești care puteau pătrunde între zidurile reci ale Seminarului – bibliotecă românească

aici nu exista. Mai cu seamă îl impresionează în revista Semănătorul scrierile lui Sadoveanu,

impetuos tânăr scriitor, care se afirmă pe cerul literelor române ca o primă stea încă de la ivirea sa.

Stilul sadovenian l-a impresionat atât de puternic pe novicele Agârbiceanu încât i-a dat un impuls

hotărâtor să pornească pe calea creației în proză, l-a îndemnat să aleagă pentru totdeauna proza ca

mijloc de a comunica și realiza sensibilitatea lui artistică. Între timp, apărând la Budapesta revista

Luceafărul, Ion Agârbiceanu publică acolo primele schițe care îl consacră: Hoțul, Căprarul, cula

Mereuț, Mistrețul. E îndată primit cu entuziasm primit de cititori, încântați că are acum șu Ardealul

un prozator al său.

„Coroana vieţii noastre este această încredere în noi." (Ion AGÂRBICEANU)

Agârbiceanu, în datele timpului său și cu puterile sale, face ceea ce Samuil Micu sau

Gheorghe Șincai făceau la vremea lor: iese în lume și lucrează pentru semenii săi în numele

Domnului. Este o experiență de viață pe care o recomandă și tinerilor prin personajul său din

Pustnicul și ucenicul său: „Ieșind în lume unde te așteaptă mii de frați, vei lucra pentru ei în numele

Domnului. Ai cu ce, ai avere, ai minte şi învăţătură, ai, de acum, şi credinţă. Pasă şi fă-ţi datoria”.

Ion Agârbiceanu a trăit în cea mai strălucită dar şi cea mai zbuciumată vreme a românilor:

Unirea şi România interbelică. Ca preot, trăieşte războiul şi refugiul, este preot militar în corpul

voluntarilor ardeleni şi bucovineni la Hârlău. Desigur, scoate acolo, împreună cu un prieten, un ziar

de front. Este un timp al împlinirii şi Agârbiceanu îşi revarsă bucuria copleşitoare a Unirii într-o

scriere emoţionantă – O lacrimă fierbinte, Cuvinte către oastea ţării, 1918: „Îmi strâng inima lângă

inima ta de care mă leagă porunca tuturor strămoşilor…”. Este apoi membru în Marele Sfat

Naţional, deputat de Şeica Mare, apoi de Aiud, senator şi vicepreşedinte al Senatului. Niciodată însă,

Agârbiceanu nu se reprezintă aici pe sine, el nu încetează a fi un preot în reverendă în Senat, pentru

ca din sfatul ţării să nu lipsească nicio clipă credinţa, cuvântul lui Dumnezeu.

La 28 mai 1963 se stinge din viață la Clinica Medicală din Cluj, în urma unui infarct

miocardic. Necrologul semnat de Academie și de Uniunea Scriitorilor evidențiază bogata și

îndelungata sa activitate - peste șase decenii - pe tărâm literar. La mitingul de doliu, ținut la Cluj, la

31 mai, îi omagiază personalitatea Iorgu Iordan, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Mircea Zaciu.

A fost înmormântat în cimitirul Hajongard din Cluj. Mormântul său a fost declarat monument

istoric în anul 2012.

prof. Petra MICULESCU

DINTRE CELE MAI FRUMOASE POEZII

PURITATE

de Virgil CARIANOPOL

Hermina-i doar un pic de viaţă,

Giuvaer ce dă scântei,

Trăieşte-n nordul cel de gheaţă

Şi-I prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vâneze, vânătorii

Găsesc un golf de gheaţă-n jur

Şi-i dau cu chinoroz pereţii,

Ştiind cât ţine ea la pur.

Hăitaşi cu glasul ca de fiară

În aerul vibrând sonor,

O-mping apoi strălucitoare

Până ce intră-n golful lor.

Cu muşchi puternici, temerara,

Cu gheare tari, în teci adânci,

Hermina ar putea să sară,

Să fugă dincolo de stânci.

„Aurul îşi păstrează puritatea şi când coabitează cu noroiul.”

(Vasile GHICA)

Decât să-şi murdărească însă,

Cu negru, albul ei de har,

S-aşează pe zăpada strânsă

Şi-aşteaptă moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soartă,

Să dea cuvânt la veşnicii:

Mai bine să lucească moartă

Decât murdară printre vii.

ŞTIAŢI CĂ…

Violenţa fizică şi cea verbală sunt două dintre cele mai întâlnite tipuri de violenţă în şcolile din

Europa? România se află pe primul loc între 37 ţări din lume privind numărul de profesori care au

raportat acte de violenţă ale elevilor în timpul orelor? Violenţa şcolară este de cele mai multe ori nefatală însă poate cauza serioase prejudicii

dezvoltării persoanei? Copilul bătăuş este un copil bătut? Dintre toate jignirile, batjocura este cea care se iartă cel mai greu? Problemele se rezolvă mult mai repede şi mai bine prin comunicare decât prin conflict şi

agresivitate? Putem să ne folosim energia negativă prin activităţi sportive, prin participarea la competiţii

sau prin acte creative? Fotbalul este unul dintre cele mai periculoase sporturi pentru articulaţii şi tendoane? Nivelul violenței și al crimelor în orașe este direct proporţional cu sărăcia? Cu cât

oamenii sunt mai săraci, cu atât crește probabilitatea că ei să fie și violenți sau chiar predispuși la crime.

Aproape o treime din crimele comise cu premeditare au la bază o formă discretă şi temporară de paranoia, căreia în mod curent i se spune gelozie?

Culese de:

prof. Mihai MICULESCU

„Blândeţea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vieţii. Prin ea se întăreşte răbdarea, uşa

înţelepciunii duhovniceşti.” (Sf. Ioan SCĂRARUL)

DIN CREAŢIA COPIILOR

Leagăn de amintiri frumoase

,,Stau câteodată şi-mi aduc aminte" la cât de repede au trecut anii. Parcă ieri eram doar un

copil. care se juca şotronul, castelul, împreună cu vecinii mei în faţa porţii, colora cărticelele aduse de

mama şi tata şi mai depăşea conturul desenului şi cânta cântecelele cu ciupercuţele şi răţuştele, într-o

lume plină de magie ... lumea copilăriei. Pentru mine, copilăria e ca o rază de soare, dar care răsare

doar o dată în viaţă şi trebuie să profit de ea cât mai am timp...ca apoi să nu regret. În curând raza de

soare a copilăriei se va stinge, iar eu nu vreau să fi trecut prin ea fără să o fi savurat! Însă, alţi copii nu

au descoperit niciodată acest ţinut încântător şi plin de bucurie, ci au descoperit o lume tristă, amară,

fiecare din motive personale. Dar eu nu pot să spun decât că am copilărit intens. Am simţit cu

adevărat mirosul merelor coapte pe plita bunicii, clătitele şi crema de zahăr ars făcută de ambele

bunici. făceam şi eu clătite, mă rog, cel puţin încercam, până când bunicile s -au plictisit să mai

cureţe aluatul de pereţi. Apoi mersul împreună cu bunicul matern la culesul prunelor ... bineînţeles

că eu nu puneam o prună în găleată până nu gustam una, mai admiram peisajul, mai ascultam

cântecul unei păsărele, mai dădeam un mesaj unei prietene, aşa că, de fapt, eram însoţitorul cel mai

iscusit al bunicului! Nu-mi amintesc să-l fi refuzat vreodată, dar nici să-l fi ajutat cu ceva! Toate

aceste amintiri ne rămân în adâncul inimii. La fel îmi este foarte clar în minte momentul când am

luat prima noastră notă mică, atunci când am căzut prima oară de pe bicicletă… Ce clipe dramatice!

Cât am plâns! Şi-a astfel de momente îmi doream să fiu adult, să scap odată de şcoală şi de toate

regulile care încep invariabil cu „să nu!“, dar ştiu că atunci când se va întâmpla acest lucru, îmi voi

dori să fiu din nou copili şi îmi voi da seama că era mai bine când stăteam la pieptul mamei şi îmi

citea poveşti cu prinţese de parcă zici că eram şi eu o mică prinţesă ce a pătruns în lumea poveştilor.

Deja amintirile mă năpădesc acum! Dar, sunt şi amintiri care nu sunt chiar atât de plăcute.

Accidentarea mea la genunchi, care a fost destul de gravă şi a dus la intervenţia chirurgicală, mi-a

luat din avânt, din puterea de a mă juca, de a alerga desculţă prin curte sau pe iarba proaspătă…! Am

trecut cu greu peste acest prag al vieţii, dar familia, colegii, prietenii şi profesorii m-au susţinut şi m-

au transmis numai energii pozitive. Însă doctorul mi-a spus să nu fac prea mult efort cu piciorul

accidentat. Dar, am reuşit să mă vindec şi să fiu din nou cu zâmbetul pe buze.

Îmi amintesc o altă întâmplare hazlie. Era vara, soarele strălucea foarte puternic, Eram

împreună cu verii şi prietenii mei în satul bunicilor din partea mamei. Ne era tare poftă de porumb

fiert, aşa că ne-am gândit să mergem la câmp să culegem, dar de pe locul altor oameni. Eu şi prietena

mea am intrat să luăm porumb, iar pe ceilalţi i-am lăsat să stea de şase. Nici nu am apucat să culegem

un ştiulete de porumb că apare proprietara, o băbuţă tare ciudată. Cei care stăteau la pânda, de frică,

au fugit când au văzut-o iar nouă nu ne-au mai dat semnalul.

Prietena mea a reuşit să fugă, dar eu ba... Bătrânica m-a prins deoarece eram înaltă şi m-a

văzut imediat, acest lucru a fost un dezavantaj pentru mine. A început să mă alerge prin tot lanul de

porumb, cu băţul, strigând:

Ia stai, mândro, că-ţi vin eu de hac! Ce-ai cătat pe locul meu?

Bineînţeles că eu nu i-am răspuns. Continuam amândouă să fugim. ,,Şi eu fuga şi ea fuga",

aşa cum bine spunea povestitorul nostru cel neîntrecut, că altă replică mai potrivită nu îmi mai vine în

„Copilăria este şuvoiul de apa care izvorăşte limpede şi curat din adâncurile fiinţei şi la care omenirea aleargă fără încetare să-şi potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumuseţe, de perfecţiune.”

(Francesco ORESTANO)

minte. Cu greu am reuşit să scap. Sincer să vă spun, alerga bine pentru o bătrânică, dar eu alergam

mai încet din cauza accidentului la genunchi. Cu chiu şi vai am reuşit să scap de ea.

Seara, când am ajuns acasă, bunicii mei aflaseră deja. Erau foarte supăraţi pe mine. A doua zi

am mers să îi cer scuze bătrânei, împreună cu ceilalţi copii care au fost cu mine să luăm porumb. Eu

mi-am zis în sinea mea ,,Na, că tot nu am reuşit să mănânc porumb, dar am învăţat că trebuie să cer

voie când vreau ceva. Dar, a fost o întâmplare pe care nu o să o uit prea curând. Să fi văzut baba cum

alerga şi ce ţipa..."

Dar aceasta este doar una dintre amintirile mele din copilărie, dar mai am şi altele pe care le

păstrez într-un leagăn plin cu amintiri frumoase din copilăria mea.

Îmi mai amintesc, atunci când eram mică şi stăteam pe la străbunicii din partea tatălui, care

acum se află printre îngeri. Aveau nişte pui mici de găină, pufoşi şi galbeni precum soarele. Am luat

un pui şi am mers în stradă să-i fac o baie minunată într-o băltoacă plină cu noroi. Minte de copil. L-

am băgat la bălţă, apoi l-am scuturat puţin, dar puiul închisese ochii…îşi pierduse viaţa. M-a certat

străbunica mea, o femeie care era blândă, cu un suflet de milioane, iar străbunicul, un om cu un

caracter cult. Dar aşa sunt copii, în timpul copilăriei cu mintea lor inocentă.

Mereu voi preţui copilăria deoarece ea m-a învăţat să ştiu când greşesc, să mă joc, să fac

pozne, dar mai ales să simt bucuria inocenţei din adâncul sufletului meu.

Copii, eu vă sfătuiesc să preţuiţi şi voi copilăria şi să vă bucuraţi de ea cât mai puteţi, iar apoi

să vă păstraţi amintirile culese din ea, aşa cum am făcut şi eu. Căci copilăria apare o dată în viaţă,

apoi mai rămâneţi doar cu amintiri şi cu dorul de a fi copil! Copilăria este o parte din noi copii,

voci firave şi inocente...

Cum spunea şi Ion Creangă ,,Aşa eram eu la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi

copii, de când îi lumea şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice."

Odată prinşi în ţinutul fermecat al copilăriei, noi, copii, mângâierile vieţii, nu ştim de

neajunsurile vieţii şi nici cum o să ne aştepte ziua de mâine.

Alexandra-Ioana ARON

Clasa a VII-a

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII „ION MAREŞ“ VULCANA-BĂI

1 septembrie

Gabriel I. MILEA Elena N. SMARANDA Emilia G. BUCUROIU

2 septembrie Maria S. BULIGIOIU Mihail N. CHIRCĂ

Cornelia M. GRECU Maria-Larisa G. ZEGHERU

Roxana-Alexandra G. TEODORESCU Adina-Ioana I. MILEA

3 septembrie Dumitru I. MOROE

Leonida A. LĂCĂTUŞ Mihaela G. VASILE

Elena-Mihaela D. CIOCODEICĂ Georgiana-Mădălina G.S. RĂDOI

Dumitru-Adrian D. GAFIŢOIU

4 septembrie Horea I. FĂŞIE

Vasile V. STOIAN Adrian E. ŞETREANU

Mariana-Simona I. DOBRESCU Alina-Giorgiana G. ŞERBAN

SĂ NU UITĂM SĂ LE SPUNEM LA MULȚI ANI!

LOCUITORII COMUNEI VULCANA-BĂI

NĂSCUȚI ÎN LUNA SEPTEMBRIE

„Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat."

(SENECA)

Cătălin-Constantin C. IVAŞCU Leonard-Ion I. P. UŞURELU Andrada-Valeria M. BUCĂ

Asi-Maria C. FĂŞIE

5 septembrie Melania G. MEDREGA Gheorghe G.ANTON Georgeta I. NECŞOIU

Nicolae G. OPREA Ion V.SAVU

Ionuţ-Costin G. CIOCĂU Cristian-Gabriel M. MEDREGA

Liviu-Daniel R. MIHAI

6 septembrie Ion G. STANA

Mihai V. ŞERBAN Maria S. NEMUŢ

Sabina I. ŞERBAN Ion I. ILIE

Emilia G. BRÎNZICĂ Ciprian G. MITRESCU

Maria-Mirela V. ISTRATE Ionela-Mihaela M. OPROIU Ionela-Anabela O. PIOARU

7 septembrie

Ilarion L. DOBRESCU Dorina L. OPROIU

Gheorghe A. BURLĂCIOIU Cătălin-Marian G. GRECU

Adrian A.FĂŞIE Vasile A. SAVU

Laurenţiu P. MIHAI Corina G. STOICA

Elena-Mădălina I. SPÎNU Denisa-Georgiana G. IORDACHE

8 septembrie

Ion I. CREMENEANU Gheorghe T.ZAHARIA

Vasile G. STOICA Ion V. MILEA

Petre I. POPESCU Mariana G. DINIŞOR

Maria I. ILIE Vasile G. SARU

Georgian-Marian G. MIHAI Iulian-Vasile V. LOPOTARU

9 septembrie

Alexandru I. ŞERBAN Margareta I. DOBRESCU

Valeta NEGULESCU Genoveva V. NECŞOIU

Ion I.GRECU Oltenica G. GHEORGHE

Ion D. ŞERBAN Gheorghe G. DOBRESCU

Nicolae N. GOGU Daniel-Marius C. TRONECI

Maria M. NICOLĂESCU

10 septembrie Onoriu G.GHEORGHE

Maria G. OPROIU Livia-Mariana V. NEAGA

Elena I. VASILE Ion G.BADEA

Gheorghe G. ILIE Melania D.GHEORGHE

Vasile V. ENESCU Ion I. BRÎNZICĂ

Dumitru N.ANTOFIE Gheorghe I. LĂCĂTUŞ

Daniel N. ENE Marinela C. IORDACHE

Florin G. DRĂGHICI Cuza-Vasile M. BUCUROIU Maria-Mirabela G. BURCĂ

Ioana-Adelina G. LOPOTARU

11 septembrie Nicolae H. MIHAI

Maria G. BULIGIOIU Aurelia C. ŞTEFAN Vasile N. BURCĂ

Manuela-Georgiana I. ZAMFIRESCU Florin I. STOICA

Emil-Daniel S. SAMFIRESCU

12 septembrie Vasile I. BUCĂ

Elisabeta C. DRĂGHICI Onoriu F. BĂLAŞA

Vasile V. TUDORACHE Alexandrina-Didina UŢA

Dumitru G. BADEA Vasile V. SARU

Elena-Georgiana G. MARINESCU Marius D.D. PETRESCU

Simona-Gabriela V. MIHAI Antoanela-Valentina V. SARU Mihaela-Anamaria G. BADEA

Diana S. NEGULESCU

13 septembrie Georgeta G. TEODORESCU

Ion C. BUCUROIU Constantin C. BARBU

Daniel-Alexandru I. OACHEŞU Gabriela I. STÎNGACIU

Ionuţ-Valentin A. BOBLEACĂ

14 septembrie Steliana I. MOŢĂIANU Ion I. NICOLĂESCU

Maria I. STOIAN Vasilica F. DOBRESCU Gheorghiţa G. CIOCAN

Gheorghiţa C. MITRESCU Mihaela-Mădălina N. MARIN

Cristina C. NICOLĂESCU Eduard-Gabriel I. APOSTOL Dumitru-Marian D. ANTOFIE

Ioana-Cornelia I. BUCĂ Iulia-Claudia M. PIOARU

15 septembrie

Maria STÂNGACIU N. Serafim I. SAULEA

Vasile D. DRĂGHICI Aurel D. RĂDULESCU

Lucica G. COMAN Constantin-Andrei F. NECŞOIU

Andreea C. FLOREA Daniela-Mihaela D. ENE

Mario-Corneliu M. BADEA Emilian-Valentin O.V. BĂLAŞA

Aniţa-Maria P. SAVU

16 septembrie Gheorghe I. BĂLAŞA

Elena N. MIRA Daniil A. OPROIU Nicolae V. ALBU

Nicolae D. ZAMFIRESCU Aurelian-Vasile A. IOSIF

George-Lucian A. MOROE Maria-Andreea M. PIOARU

Ştefania-Nicoleta S.OACHEŞU Alexandru-Ciprian C.N. SCRIPCARU

17 septembrie Elena V. DINU

Ion MIRA Elena G. DUIA Ion G. IONIŢĂ

Tiberiu C. DOBRESCU Constanţa G. TRONECI

Nuţi-Violeta P. MĂGUREANU Iulian-Cosmin BUDULECI Robert-Gabriel T. ILINCA

Ion-Adrian P. BADEA Mara-Ioana V. GHEORGHE

18 septembrie

Petre N. ZAMFIRESCU Elena C. PETRESCU

Eugenia D. GHEORGHE Maria I. MITRESCU Ilie S. BOBLEACĂ

Vasile I. MITRESCU Alexandru-Leonard V. ŞETREANU

Vasile-Ciprian I. PANAITA Dorin-Adrian R. MIHAI

Ramona-Georgiana G. SPÎNU Cristian-Vasile D. DOBRESCU

Valentin-Florin F. GRECU Ionuţ-Cristian D. ŞETREANU

Ana-Gabriela G. ŞERBAN Claudia-Alexandra N. HALVA-VĂCARU

Sergiu-Gabriel C. DOBRESCU

19 septembrie Maria N. TRONECI

Sanda MACSIMANCU Daniil G. VASILE

Mihail G. STÎNGACIU Ion I. IONIŢĂ

Stelian V. OACHEŞU Elena-Mihaela G. DRAGOMIR Maria-Lorena O. PETRESCU Mihail-Cătălin M. STÎNGACIU

20 septembrie

Veronica M. PIOARU Genoveva I. JOIŢA Ioan G. BUCUROIU

Gheorghe T. STOICA Floarea D. STÎNGACIU Dumitru D. ŞETREANU

Gheorghe G. MILEA

Elena N. PETRESCU Iuliana C. MANOLE

Alexandra-Gabriela M. CĂPĂŢÎNĂ Iustin-Florin F. SĂVULESCU Gheorghe-Adrian I. BADEA

Ionuţ-Marian V. GRECU

21 septembrie Vasile I. GHEORGHE

Niculina M. DRĂGHICESCU Georgeta V. MILEA

Maria Ramona G. BUCĂ Florin G. POPESCU

Ovidiu ILIE Maria-Alexandra A. MITRESCU Ştefan-Teodor B.C. POPESCU

George-Adelin N. MILEA

22 septembrie Lucia I. GOGU

Vasilica G. SARU Margareta D. ŞTEFAN

Gheorghe I. MIHAI Maria G. SMARANDA

Elena I. NUŢĂ Georgeta I. NEAGA

Margareta I. PANAITA Ecaterina G. CRĂCIUN

Vasilica D. SARU Gheorghe C. CĂPLESCU

Vasilica-Neti C. BOBLEACĂ Vasile-Cosmin V. MOREANU

Elena I. MITRESCU Stelian-Marius S. BURCĂ Iuliana-Mihaela S. BURCĂ

Iulia-Cristina L.I. MILEA

23 septembrie Ştefan-Ion G. LOPOTARU

Silvia I. ANTOFIE Gheorghe D. ŞTEFAN Maria G. MARCOVICI Napoleon I. SUSANU

Gheorghe G. LĂCĂTUŞ Elena I. BADEA

Ionela M. ŞERBAN

24 septembrie Ion I. PETRESCU Rosa V. MILEA

Lucreţia G. ŢUŢUIANU Filoftia I. SPÂNU

Sofia I. TEODORESCU Andreea-Cristina G. SARU

Ionuţ-Andrei I. IFRIM

25 septembrie Maria G. DUMITRESCU

Veronica I. MILEA Dumitru G. ILIE

David Ş. DOBRESCU Filofteia A. CIOCAN

26 septembrie

Dumitru N. MOREANU Valentina G. ZAMFIRESCU

Liviu G. BULIGIOIU Sorin I. DOBRESCU

Avida V. TUDORACHE Gheorghiţa G. VĂCARU Camelia I. ZEGHERU Ilarion E. STÎNGACIU Aurelian-Marius BÎNĂ

Diana-Cornelia C. DRĂGHICI Narcis-Gabriel G. ŞTEFAN

27 septembrie Ion B. FĂŞIE

Mircea E. NEAGA Gheorghe I. ILIE

Sandală-Mihaiela P. POPESCU Dănuţ L. STOIAN

Cătălin-Nicolae G. MOREANU Oana-Maria S. ILIE Adrian-Ilie I. IFRIM

28 septembrie

Mihai I. GHEORGHE Corneliu I. FLOREA Elisabeta I. STOICA Marinică N. STOIAN Viorica V. NEAGA

Georgiana V. MILEA Maria-Magdalena N. NEGULESCU

Nicolae V. UDROIU

Ioan V. UDROIU

29 septembrie Maria G. NICOLAE Filofteia G. SAVU Ion A. OPROIU

Niculina S. VĂCARU Dionisie N. BURCĂ Nicolae V. TUDOR Florin G. LĂCĂTUŞ

Elena P. MILEA Ionuţ-Ciprian I. MEDREGA

Nicoleta G. UŞURELU Constanţa-Elena N.C. TELEAŞĂ Alexandra-Elena M. NECŞOIU

Silviu-Mihai N.S. CRĂCIUN

30 septembrie Ecaterina H. APOSTOL

Tudor T. ILIE Elena-Daniela G. BURLĂCIOIU

Alexandru I. NEGULESCU Ana-Maria T.N. TRONECI

Miriam N.L. POPESCU Evelina-Alexandra V. ŞETREANU

Ioana-Diana A. MĂTUŞA

ACTE ŞI FAPTE DE STARE CIVILĂ, ÎN CURSUL LUNII AUGUST:

NAȘTERI::

DOBRESCU Erika-Gabriela – 11.10.2011

CĂSĂTORII:

OPREA Ștefan şi STAN Elena – 12.08.2012

RĂDULESCU Aurel și CHIVU Elena-Elena – 16.08.2012

BRÂNZICĂ Marian și ROTARU Elena-Ionela – 18.08.2012

GRECU Georgian și ZEGHERU Mihaela – 18.08.2012

CIOBANU Eugen și BADEA Florentina-Georgiana – 18.08.2012

DOBRESCU Georgian-Dănuț și STOICA Gabriela – 25.08.2012

SAVU Ion și POPESCU Marilena-Isabela – 26.08.2012

DECESE::

ȘETREANU Gheorghe – n. 20.02.1955 – d. 21.08.2012;

COLECTIVUL DE REDACŢIE:

Pompilia BĂJENARU – bibliotecar,

Maria MOREANU – consilier juridic,

Dionisie BURCĂ – secretar

„Viaţa nu înseamnă a trăi, ci a şti pentru ce trăieşti.” (Nicolae IORGA)