OBIECTUL STOMATOLOGIEI.IMPORTANTA STUDIULUI PENTRU STUDENTII FACULTATII DE MEDICINA GENERALA.APARATUL DENTO-MAXILAR,GENERALITATI.ELEMENTE CARE AJUTA LA

STABILIREA DIAGNOSTICULUI.

Stomatologia este un domeniu dinamic,in evolutie.Pe masura ce evolueaza cercetarea in domeniu,se produc schimbari corespunzatoare in modul in care aceasta este practicata. Stomatologia generala cuprinde mai multe specialitati,toate avand ca teritoriu de aplicare aparatul dento-maxilar. Chirurgia oro-maxilo-faciala se adreseaza unei vaste patologii care cuprinde: patologia eruptiei dentare,a accidentelor de eruptie dentara,patologia incluziunilor dentare,sinuzita maxilara odontogena,infectiile partilor moi si osoase oro-maxilo-faciale,patologia traumatica a partilor moi si osoase OMF,patologia tumorala din sfera OMF,benigna si maligna,patologia glandelor salivare de cauza inflamatorie,infectioasa,tumorala si autoimuna(ex:boala GOUGEROT-SJOGREN,MIKULITZ) precum si manifestari salivare in poliartrita reumatoida,lupusul eritematos diseminat s.a.In aceeasi sfera de activitate se gasesc:patologia nervului facial,patologia ATM,inflamatorie,infectioasa sau traumatica,sindromul dureros maxilo-facial,respectiv nevralgia de trigemen,malformatiile congenitale ale fetei,corectarea chirurgicala a anomaliilor dento-maxilare (chirurgia ortognata). Ortodontia este o ramura a stomatologiei care studiaza cresterea si dezvoltarea aparatului dento-maxilar precum si tulburarile morfo-functionale sau abaterile de la normal care pot sa apara si sunt cunoscute sub numele generic de anomalii dento-maxilare.Denumirea de ortodontie provine din limba greaca,ORTHOS insemnand DREPT iar ODONTOS=DINTE.Deci,ortodontia ar fi o arta a indreptarii dintilor malpozitonati. Odontologia studiaza afectiunile care pot sa apara la nivelul dintilor,in special legate de caria dentara,posibilitatile de tratament si de restaurare morfofunctionala a dintilor afectati prin obturatii. Endodontia se refera la posibilitatile de tratament ale complicatiilor cariei dentare cu afectarea pulpei dentare si a parodontiului profund cu realizarea,dupa vindecare,a obturatiilor endocanaliculare.Este o metoda de tratament sigura,indispensabila pentru alte discipline cum sunt parodontologia si protetica dentara.Finalitatea oricarui tratament endodontic este de a asigura mentinerea organelor dentare depulpate in stare de sanatate permanenta si prevenirea aparitiei leziunilor periapicale. Parodontologia studiaza imbolnavirile parodontiului superficial si profund,adica a elementelor de sustinere ale dintilor,cu diverse posibilitati de tratament,inclusiv chirurgical. Protetica dentara se ocupa cu refacerea integritatii morfofunctionale a arcadelor dentare in conditiile instalarii edentatiilor partiale sau totale prin lucrari protetice fixe sau mobile.

Implantologia orala este o specialitate a stomatologiei moderne care vine sa completeze cu rezultate bune ansamblul terapeutic al tratamentului edentatiilor prin inserarea si integrarea tisulara a implanturilor dentare endoosoase,de diferite tipuri si forme. Aparatul dento-maxilar este o unitate morfo-functionala constituita din sisteme diferite ca structura si origine:oase maxilare,dinti,parodontiu,mucoase,glande salivare,muschi,ATM.Toate aceste elemente concura la realizarea unor functii multiple:-functii de relatie: fonatia,fizionomia-functii vitale: respiratia,deglutitia,masticatia-functia de autointretinere Dintii sunt componentele dure cele mai inalt diferentiate ale aparatului dento-maxilar uman.Ei sunt formati din 3 tesuturi calcificate (smaltul,dentina si cementul) si un tesut conjunctiv inalt diferentiat,pulpa dentara. Pulpa,cementul si dentina au origine mezodermica iar smaltul origine ectodermica.Dentina formeaza nucleul coronar si radicular,reprezentand tesutul majoritar.Acesta inconjoara si limiteaza cavitatea pulpara in care se gaseste pulpa dentara,tesut conjunctiv ce asigura aportul nutritiv necesar dintelui.Smaltul acopera coroana dentara iar cementul radacina.Formarea dentinei si a cementului este un proces care dureaza toata viata,in timp ce formarea smaltului este limitata,schimburile pe care acesta le realizeaza fiind doar cu mediul bucal si in foarte mica masura cu dentina. Mentinerea dintilor in oasele maxilare se face prin intermediul parodontiului de sustinere,reprezentat de cement,os alveolar si periodontiu,care se gaseste in spatiul periodontal.Parodontiul superficial este reprezentat de gingie. Totalitatea dintilor prezenti la un moment dat in cavitatea orala reprezinta dentatia.Sunt intalnite 3 dentatii.Prima este dentatia temporara(de lapte)prezenta la copii,intre 6 luni si 6 ani si este formata din 20 de dinti:8 incisivi,4 canini si 8 molari. Dentatia mixta este prezenta din momentul eruptiei primului dinte permanent (molarul de 6 ani)pana la disparitia ultimului dinte temporar,perioada in care pe arcade coexista o parte a dintilor temporari cu o serie de dinti permanenti.Dentatia mixta dureaza intre 6 ani si 12 ani. Despre o dentatie permanenta,definitiva,se poate vorbi doar din momentul disparitiei din cavitatea orala a ultimului dinte temporar,deci,dupa varsta de 12 ani.Dentatia permanenta cuprinde 32 de dinti:8 incisivi,4 canini,8 premolari si 12 molari. Eruptia dintilor temporari se desfasoara intre 6 luni si 30 de luni,adica 2 ani si 1/2.,erupand cate un grup dentar la un interval de aproximativ 6 luni.Ordinea este urmatoarea:-incisivii: 6-12 luni-molarii unu: 12-18 luni-caninii: 18-24 luni-molarii doi: 24-30 luni Dintii permanenti erup intre 6 si 12 ani,intervalul lor de eruptie fiind de aproximativ 1 an pentru dintii de inlocuire(incisivii,caninii si premolarii)si de 6 ani

pentru dintii de completare(molarii 1 erup la 6 ani,molarii 2 la 12 ani,molarii 3 la 18 ani).Ordinea de eruptie difera in arcada superioara fata de cea inferioara. Diagnosticul unei afectiuni orale se obtine in urma examenului clinic si a examinarilor complementare. Examenul clinic are drept scop obtinerea unor date cat mai bogate si complete in vederea stabilirii diagnosticului unei afectiuni odontale,parodontale,a mucoasei orale sau dento-maxilare,a evolutiei acesteia si posibilitatilor de tratament. Se intocmeste o fisa clinica,care va cuprinde:datele personale, anamneza, examenul general,examenul facial,examenul ATM,examenul endobucal, examenul functional,examenul grupelor musculare si examenul functiilor. Examinarile complementare cuprind:examenul radiologic,examenul fotostatic,realizarea modelelor de studiu,precum si investigatii ca:CT,RMN. Examenul radiologic se impune ca o necesitate pentru stabilirea diagnosticului si a deciziilor terapeutice.Se folosesc mai multe tipuri de expuneri,printre care:-Rx cu film retroalveolar-Rx cu film retrocoronar(bite-wing)-Rx cu film ocluzal-Rx panoramica-Ortopantomografia(OPG)-Teleradiografia-in 3 incidente:de profil,din fata si axiala