Apa si arhitectura

Ca element natural apa este considerata primordiara in viata omului si a celorlalte vietuitoare. Acest fapt se motiveaza prin faptul ca ea se gaseste peste tot in mediul inconjurator, atat in sol, cat si in aer si corpurile fiintelor vii. Un calcul mai exact arata ca 70,8% din suprafata Terrei este acoperit de ape.

Avand in prin plan Pamantul, cunoscut si ca Planeta Albastra, stim ca proportionarea elementelor chimice ce o construiesc se afla intr-un balans ideal pentru intretinerea vietii celor doua regnuri(vegetal si animal). Toate acestea construiesc straturile din interiorul Terrei(din nucleu) spre exteriorul acesteia(atmosfera). In continutul acestora se regasesc si totalitatea lacurilor, raurilor, oceanelor si marilor, purtand denumirea de Hidrosfera.

Dupa cum se cunoaste, acest invelis de apa era la inceputuri(paleozoic-mezozoic) un tot unitar numit Panthalassa sau Oceanul Panthalassic. El inconjura singurul continent exstent, Pangaea, formand imaginea unei insule masive in mijlocul unei mari infinite. Astazi il cunoastem sub numele de Pacific, cel mai vechi ocean al planetei noastre. Alaturi de el mai numaram inca 4 astfel de intinderi de apa si numeroase mari, lacuri si ape curgatoare.

Inaintand spre prezent stim ca apa isi gaseste intrebuintare in mare parte din domeniile de activitate ale omului. Utilizarea acesteaia este un punct important in arhitectura inca de la incepurile acestui mestesug. Inca de la primele asezari umane stim ca se cautau spatii ideale de adapost alaturi de ape care sa asigure le traiul. De-a lungul timpului omul a descoperit numeroasele intrebuintari ale apei; pornind de la adapare, pana la uzul in agricultura, cresterea animalelor domestice, igiena vesmintelor si a corpului, procurarea si prepararea hranei, iar mai apoi pentru incalzirea locuintelor si chiar designul si incadrarea lor in mediul natural, s.a..

Aspectul si proprietatile apei sunt de asemenea factori ai legaturii ei cu arhitectura. Dupa cum stim apa ca substanta(H2O) se caracterizeaza prin calitatile ei de a fi inodora, incolora si insipida. Aceste trasaturi in combinatie cu fasciculii de lumina solara sunt cele datorita carora se formeaza transparentele si reflexiile. Arhitectii s-au folosit de aceste atuuri pentru a oferii ochiului imagini pe care betonul, caramida si celelalte materiale de constructii nu au putut. Astfel, volume cat mai simple capata adancime si complexitate in oglinda apei, iar fenomenul de refractie genereaza culori care se disperseaza si incadreaza armonios in peisaj. De asemenea, poate fi un factor de izolare pentru creerea de spatii intime, ferite de agitatia urbana. Putem adauga ca exemplu chiar un intreg oras cufundat in oglinda apei, anume Venetia. Arhitecti precum  Jørn Utzon, Frank Lloyd Whright, Mies van der Rohe s-au regasit in "arhitectura apei". Toate aceste exemple arata armonioasa inglobare a arhitecturii cu apa in toate formele ei(mari, lacuri, cascade etc.)

De-a lungul timpului arhitectura a tot evoluat. Avand in vedere stransa sa legatura cu mediul inconjurator, un pas important in aceasta evolutie a fost analizarea factorilor mai mult sau mai putin benefici tuturor tipurilor de constructii. Ca element natural, apa poate parea la prima vedere un factor favorabil din toate unghiurile, dar nu este chiar asa. Natura ne-a oferit uneltele cu care sa ne construim mediul favorabil traiului, dar pentru un echilibru ele sunt pe atat de nocive pe cat ne sunt si de ajutor. Astfel, apa isi echilibreaza balanta prin pericolele pe care le produce(inundatii, tsunami, etc.). Acest tip de pericole nu sunt straine arhitecturii si de aceea luarea lor in considerare inainte de implementarea unui proiect sunt factori vitali viitoarei constructii, astfel fiind posibila pastrarea ei in conditii cat mai bune, cu o durata de viata cat mai lunga, care sa poata fi ferita de conditiile climatice respective zonei geografice. Pentru exemplificarea acestor afirmatii, putem vorbi despre acoperisurile cu inclinatii foarte abrupte(case traditionale) ale constructiilor asezate in zone cu precipitatii abundente, fundatii si socluri inalte pentru asezarile predispuse inundatiilor, s.a. Cantitatea posibilor precipitatii din zonele de deal este, de asemenea, un factor luat in considerare in amplasarea locuintelor. In pofida faptului ca precipitatiile nu se pot compara ca forta si densitatea rocilor ce compun terenul abrupt despre care vorbeam, o cantitate masiva de astfel de ape provenite de la ploi abundente poate duce la o presiune puternica asupra terenului provocand alunecari de teren, daramaturi. Adaptarea arhitecturii la precipitatii este motivul pentru care a aparut impartirea acoperisurilor in "ape"(formarea de coame, pante dupa unghiuri favorabile scurgerii apelor de pe suprafata acestora).

Printre numeroasele intrebuintari ale apei putem aprofunda si mentiona functionalul acesteia in instalatii. O evaluare superficiala a locuintei ar dezvalui prezenta ei in aproape toate camerele ei. Cele mai evidente utilizari ale instalatiilor ce folosesc apa se regasesc in camera de baie unde avem scurgerile de la lavoar, de la vasul de wc, masina de spalat si cada si/sau cabina de dus; de asemenea, bazinul de aprovizionare al vasului de wc, boilerul, etc. Mergand spre bucatarile putem face din nou referire la lavoarul cu sistemul ei de scurgere si instalatia ce face legatura cu conductele principale de aprovizionare cu apa, prevazuta in capat cu o baterie, de asemenea un sistem special pentru o posibila masina de spalat vase chiar si electrocasnice construite pe baza de aburi. Dormitoarele, livingul, dininul si chiar si cele mentionate mai sus sunt, de obicei, dotate cu sisteme de incalzire(prin podea, prin pereti, calorifere). Cele mai comune dintre acestea, caloriferele sunt sisteme pe baza de apa fierbinte; apa ce parcurge tevile de legatura intre reteaua de calorifere si fiecare element al acestora in parte(din diverse materiale) este incalzita prin diverse metode(centrale electrice, pe gaze, pe lemne sau incalzire prin bloc de tevi comune in cazul blocurilor de locuinte).

Un fapt stiintific dovedit si binecunoscut in zilele noastre este capacitatea apei in starea ei lichida de a lua forma vasului in care se afla. Acest fapt alaturi de transparentele si iluziile optice datorate fenomenelor de reflexie si refractie au pus in conceptele

arhitectiilor apa ca sursa de inspiratie, rezultatele fiind desiguri interesante ale unor constructii in care apare apa in bazine naturale sau artificiale.

Aprofundand legatura dintre natural-artificial, arhitectura a cautat o metoda care sa imite spatiul relaxant de pe plajile de la malul marilor si oceanelor. Asadar, piscinele sunt obiecte de arhitectura, bazine artificiale de apa proiectate in interiorul sau exteriorul consturctiilor cu diverse functiuni. Ele sunt construite pe niveluri de adancime crescatoare/descrescatoare(asemeni bazinelor naturale de apa) sau la adancimi standard pe toata suprafata lor. Desigur ca forma si designul acesora difera de la una la alta, pornind de la cele rectangulare pana la circulare si chiar combinate. Unul dintre deginurile contemporane noua ce imita fidel forma linistita a lacurilor este asa numita piscina "infinity"(infinity pool) care are limita incarcarii de apa pana la nivelul terenului. Amenajarea spatiilor de piscine cu vegetatie(naturala sau artificiala) ajuta la crearea ambientului cat mai relaxant si panorama unui colt natural, exotic.