1

anul LXII * nr. 1-2 (747-748) * ianuarie - februarie 2011

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe ºi alMinisterului Culturii ºi Patrimoniului Naþional

UN DIALOG ÎNTRE NORMANMANEA ªI RUXANDRACESEREANU 4

Ion Pop A. E. BACONSKYÎN PARANTEZA REALIST-SOCIALISTÃ 25

Antonela Suciu PROZA ªI VARZA À LA CLUJ 37

Sanda Cordoº JUPUIREA OGLINZII 29

Titu Popescu UN ROMAN MONOGRAFICDESPRE BUCOVINA 35

Diana Mãrculescu DESPRE LIBERTATE ªIAVATARURILE EI 31

Anamaria Lupan ÎN CÃUTAREA DEFINIÞIEIPOEMULUI 70

Raul Huluban PAGINA INFINITÃ A INTERNETULUI 83

Alexandra Georgescu DE VORBÃ CU CLUJUL 71

Marius Conkan ULTIMA VIZIUNE 73

CÃRÞIMaria-Magdalena Diaconu CASA CARE MACINÃOAMENI 97

Andreea Coroian DINCOLO DE BARBARIA;IMAGINE CREATOARE ªI ARHETIP 98

Alexandra Georgescu EXIL DE ZI ªI DE NOAPTE;CU BISTURIUL ÎN LITERATURÃ 98-99

Antonela Suciu ZODIA MANIPULÃRII 99

Bogdan Odãgescu DOUÃ, TREI PUNCTE 100

Adrian Þion VOLUTELE MEMORIEI AFECTIVE 101

Vistian Goia GIB I. MIHÃESCU 102

Adrian Popescu, EMINESCU OMAGIAT LACERNÃUÞI 3

Oana Presecan „ONOAREADE A FI RESPINS” 6

Ioana Bot UN POET PENTRU SECOLUL XXI:MIHAI EMINESCU 16

Rodica Marian OPORTUNITATEA UNEI PREFEÞE 20

Cãlin Teutiºan OMUL „MULTIPLU“ 33

CRONICA LITERARÃAndrei Simuþ ÎN „MATRIOªKA“ FICÞIUNILOR 61

Ovidiu Pecican REÞETAR COMPLEX 62

Victor Cubleºan FRUMOSUL CAMIONBUTAFORIC 63

Alex Goldiº TALES FROM THE CRYPT 65

Aurel Rãu TRADUCERI DIN POEÞI FRANCEZI 90

Nicolae MareºARON COTRUª –SCRIITOR ªI DIPLOMATROMÂN PREA MULTDAT UITÃRII 106

Ioana Nicolae CU MÂINILE DEJA LIPITE 67

Claudiu Turcuº LATURALUNGÃ A INIÞIERII 7Simina Raþiu NORMANMANEA CA PROIECÞIE ASINELUI 10

Oana Furdea DAÞICEZARULUICE-I AL CEZARULUI 12

Victor CubleºanUN HULIGAN ªI O VIZUINÃ 14

Olga ªtefan ÎN POEM LOCUIEªTE OD(O)AM(N)Ã 23

Mihail Vakulovski LITERATURA ROMÂNÃ DINBASARABIA (2000+) 39

ªtefan Manciulea FRAGMENTE INEDITE 44

Ioan Pop-Curºeu LITERATURA ROMÂNÃ ªIEZOTERISMUL: CÂTEVA PRECIZÃRI 48

Aurel Rãu DIN GERMANIA ÎN FRANÞA, LA PAS,NOAPTEA 51

Florin Mihãilescu CELE DOUÃ MODERNISME 59

Constantin Cubleºan PREZENÞE CLUJENE 56

Andrei Dullo RECAPITULARE DESPRERECAPITULARE 72

Valeriu Gherghel BRELAN DE DAMES 75

Felix Nicolau IMPORTANÞA SERIOZITÃÞII 78

Simona-Grazia Dima POEME 80

Florin Balotescu ÎNTÂRZIEREA POEÞILOR 81

Andi Mihalache ANATOMIE ªI IMAGINE DE SINE 85

Adrian Matus OMUL DUBLU. OMUL NOU. 89

Doru George Burlacu GLOSE MÂHNITE 92

Iulian Dãmãcuº POEZII 94

Eugen Christ GLOSE LA MITUL FAUSTIC 95

ªtefan Damian UN NOR DE PULBERE ALBASTRU 104

Vlad Moldovan POEME 110

Horea Porumb OAMENI PROSPERI 111

Alexandru Timiº REGIZORI CONTEMPORANI–ÎNVINªI ÎN RÃZBOIUL TEHNOLOGIEI 116

Mihai Ionuþ Ologu POEME 94

2

Ioan Muºlea CUVÂNT ÎNAINTE PENTRU OINTRODUCERE ÎN JAZZ 121

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Vintilã Mihãescu

ISSN 0039 - 0852

Redactor ºef: Adrian PopescuRedactor ºef adjunct: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu,Vlad Moldovan, Teodor TihanRedactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Leon Baconsky, Ion Pop,Petru Poantã, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu, Ion Vlad

steauacj@gmail.com; www.revisteaua.ro

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382,ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România,

Calea Victoriei nr.133, Bucureºti (contact: steluta.pahontu@gmail.roºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)

Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificãneapãrat cu opiniile exprimate de acestea.

Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

*** EMINESCU ÎN GRAFICAMONDIALÃ 123

*** CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2010 124

Livius George Ilea EXERCIÞIUL PRIVIRIIDUPÃ MARIA-MAGDALENA CRIªAN 119

3

EDIT

OR

IALS-au împlinit 166 de ani, la

15 ianuarie, de la naºterea luiEminescu, iar ziua venirii lui pe lu-me a fost celebratã, în acest an,ºi ca Zi a culturii naþionale, cum neamintim. O suitã de ample mani-festãri în toata þara, de la cele dela Academia Românã la unele dincele mai îndepãrtate localitãþi aureaprins flacãra unui entuziasm cepãrea stins pentru poetul care sebucurã de cea mai mare preþuire,printre români, un simbol identitaraproape sacralizat, sau, dimpo-trivã, contestat cu înverºunare.

La Botoºani, ConsiliulMunicipal, Primãria municipiului,din iniþiativa primarului CãtãlinMugurel Flutur, a finalizat editareala editura Paralela 45 a celor 20de volume ale laureaþilor Premiului naþional depoezie Opera Omnia, proiect inaugurat deregretatul Laurenþiu Ulici ºi de Gellu Dorian, prinFundaþia Hyperion. Un proiect cultural împlinit, darcare va continua, sperãm, în anii urmãtori.

S-a scris despre zilele puse sub semneminescian la Botoºani ºi la Centrul memorial dela Ipoteºti, despre lansãrile de carte de acolo,expoziþii ºi concerte, despre poetul laureat, pe2010, pentru Opera Omnia, Dinu Flãmând, despredebutantul laureat Mihai Duþescu, desprespectacolul regizat de Ion Caramitru, un recitalinsolit din versurile premianþilor din 1991, pânãacum, recital original, intepretat, în cheie parodicãºi umoristicã, total neconvenþional. Voi stãrui, deci,asupra vizitei noastre, un grup destul de numeros,în Bucovina de nord, la Cernãuþi ºi în þinutul Herþa,unde prin eforturile aceleiaºi primãrii ºi aleoficialitãþilor de dincoace ºi de dincolo de Siret,poetul nostru paradigmatic a fost omagiat, cumnu s-a mai întîmplat decât în urmã cu vreo 70 deani. Scriitorii interbelici au recitat sau conferenþiat,atunci, la Cernãuþi, acum Ana Blandiana ºi MirceaMartin, Dorin Tudoran ºi Ion Pop, Ilie Constantin ºiCornel Ungureanu, Leo Butnaru ºi Mircea M.Diaconu, aºadar poeþi impotanþi ºi universitari deþinutã, alãturi de alþi invitaþi de prima mânã, auvorbit despre Eminescu ºi poezia românã modernã,despre Fundoianu ºi peisajul sãu liric, inspirat dechiar locurile unde ne aflam. La Herþa, în sala plinã,a unei ºcoli, unde profesorii ºi primarii participaucu sentimentul cã limba românã e birutoare prinfrumuseþea ºi vitalitatea ei, deasupra vitregiiloristoriei, a fost lansatã de fapt colecþia de poezieamintitã, dãruitã ºi bibliotecii ºcolii „Gh. Asachi“.

Douã nume se cer elogiate, pentru realizareaacestor întâlniri, toate cu mare încãrcãturã cultural-spiritualã. Cel al poetul bucovinean Vasile Tãrâþanu,un excelent organizator al evenimentului, unul deamplã valoare simbolicã, evident, un gest de

cinstire a tradiþiei culturaleromâneºti în Ucraina de azi, ºi celal poetului Ilie Tudor Zegrea,moderator sensibil, factorcoagulant al literaþilor de aici, pecare i-a prezentat cu pricepereacelui care-i apreciazã din interior,urmãrindu-le traiectoria literarã.

Orice scriitor, sau intelectual,în general are parte de un momentmemorabil al iniþierii sale în culturaînaltã, cel mai adesea prinintermediul unui profesor sau aunui mentor, clipa astralã, înce-putul miraculos, când îºi desco-perã puterile proprii. Este unprivilegiu al cunoaºterii intuitive,sim-patetice, sã poþi vedea loculunde se naºte Dunãrea, de undeporneºte drumul unui poet, Celan

sau Fundoianu, Eminescu, în cazul nostru, de undeprinde aripi þãrâna grea, lutul pe care-l frãmânþi cutãlpile tale, de-acolo. Casa lui Aron Pumnul. Frunzecãzute, noroi gãlbui, iarba tivitã cu blana murdarãa zãpezii, o casã modestã, ferestre mari, o magazieîn curte, de lemne, grãdina unde vara se poateciti, sub un pom...Curtea copilãriei gimnazistuluidin 1865-6. Emoþia urcã, firesc, pe mãsurã cedescoperi strada în pantã, nu prea departe decentrul Cernãuþiului. Oraº conceput dupã tiparularchitectural central-european. Cã temeiniculardelean ºcolit ºi la Seminarul iezuit din Cluj, peunde a fost ºi Avram Iancu, a fost sau nu profesorulpoetului, cum susþin unii, nu mai conteazã, esenþiale cã figura dascãlului pomenit e decisivã pentruviitorul poet, cã el, Aron Pumnul, ºi nu G. Sbiera,are un rol formator ºi iniþiator pentru junele MihaiEminovici. Biblioteca sa, bogãþia sa care l-amodelat, ori mai ales convorbirile, prestigiul lui AronPumnul. Casa, la data vizitei noastre, evacuatã delocatari, urma sã fie, în fine, transformatã în muzeu,dupã 18 ani de cereri ºi insistenþe, din parteaintelectualilor români din Bucovina. Oficialitãþileucrainene, spre cinstea lor, prezente în curteacasei, vorbind la statuia poetului român sãrbãtorit,troienit de flori, ne-au încredinþat ferm de acestlucru.Sã sperãm cã vom avea aici un loc almemoriei noastre culturale, aºa cum se cuvine, câtde curând. Azi, conf. Lora Bostan conduce Catedrade limba ºi literatura românã, unde Eminescu esteinterpretat cu mijloace moderne.

Statuia lui Eminescu din Piaþa Teatrului. Coruldin Mahala Aniþei Nandriº-Culda indiferent devârsta vocilor, de la cele de sã spunem 25 la celede 75, a rãsunat plin de energia datinilor, folclorului,credinþei. Oficialitãþile din oraºul Cernãuþi ºi dinRomânia, Varujan Vosganian din partea UniuniiScriitorilor din România, consulul român general,de la Cernãuþi, D-na Tatiana Popa, profesori,scriitori, au simþit solemnitatea clipei, dincolo deorice protocol cultural.

Eminescuomagiat laCernãuþi

Adrian Popescu

4

R. C.: Cât de acaparatoare ºi câtde revanºardã, în acelaºi timp,poate fi celebritatea ºi lungul/scurtul ei drum pentru un scriitor?

N. M.: Acaparatoare este obsesialiteraturii, a creativitãþii. Cîndcelebritatea îl acapareazã mai multdecît literatura, autorul s-a auto-evacuat din propria sa creaþie, aînlocuit-o cu arena de propulsarea vedetelor, fie ei politicieni saumagnaþi, scamatori sau sportivi,cãlãreþi rodeo sau stele de cinema,spãrgãtori de bãnci, de recorduriaviatice ºi recorduri de librãrie.Literatura poate fi vãzutã ºi ca orevanºã, nu doar ca ocompensaþie pentru precaritateaexistenþei, dar coroniþa festivã afaimei nu doar o celebreazã, ci oºi ridiculizeazã pentru cãtransleazã solitudinea actuluicreator, atît de personal ºi atît desingular (ceea ce obiºnuim sãnumim “vocea” distinctã ascriitorului) într-o competiþie.Vulgara ºi inadecvata competiþie,adesea manipulatã, dar inevitabilã,s-ar zice.

R. C.: Care credeþi cã suntvirtuþile esenþiale ale unuiprozator? ªi care sunt (ar puteafi) defectele lui? Dacã ar fi sãpropuneþi un “Decalog” simbolicpentru tinerii prozatori români(dar ºi strãini) de astãzi, carear fi acesta?

N. M.: De la Homer ºi Biblie pînãla literatura modernã, epica aevoluat spectaculos, darnarativitatea rãmîne, totuºi, suborice forme ºi coduri s-ar înfãþiºa,esenþialã prozei. Un „Decalog”pentru tinerii prozatori? Fereascã-ne Satana de asemenea iniþiative.Dacã aº fi destul de turmentat casã mã pot imagina un nou Moisedescoperind tablele de legi aleprozei, m-aº grãbi sã sfãtuiescorice tînãr prozator sã le spargãimediat ºi sã uite de ele.

R. C.: Existã în scrierile dum-neavoastrã o tristeþe matricialã,o melancolie pusã discret sublamele de microscop. De undeprovine aceasta? Este omul deastãzi (nu doar artistul, scriitorul)un melancolic incurabil?

Ranaexistenþei

esteprezentã

ºi viepentru

spiritul deveghe...

Un dialog întreNorman Manea

ºi RuxandraCesereanu

N. M.: În mãsura în care sînt deazi sînt ºi de ieri ºi alaltãieri, celdin biografia mea, nu neapãratveselã, dar ºi cel încãrcat decãrþile pe care le-am citit, nu doarscris. Sînt, mai ales, sinele în carepulseazã firesc stãrile omene-scului. Cum ar putea lipsi me-lancolia? „Carnea e tristã ºi-amcitit toate cãrþile” ...spune poetulfrancez. Nu doar trupul e dejatrist, însã, ci ºi cugetul care n-acitit ºi nu va mai apuca sã citeas-cã toate cãrþile. Fãrã melancolie,mã vãd supus doar comenzilorefemerului.

R. C.: Existã un sentiment destrãinie în scrierile (si scrisul)dumneavoastrã. Vã simþiþistrãin (inadaptat, inadaptabil) înRomânia, dar ºi în America.Doar limba românã are darul dea fi acel specific acasã aldumneavoastrã. Nu este acestlucru o graniþã impusã pentruun scriitor?

N. M.: Da, existã nu odatã acestsentiment al înstrãinãrii de mine ºide ceilalþi care îºi aflã temeiuri înbiografie, probabil, ºi întemperament, dar care þine ºi denatura scriitorului însuºi, disputatîntre contemplare ºi implicare, întrescrutarea interioritãþii ºi detaºareade ea, între „modelul” pe care i-lpropune realitatea tot maiimpersonalã ºi evaziunea ludicã ºioniricã.Limba românã – ºi orice limbã -este o graniþã fireascã, limitativã,ca toate graniþele. Asta nuînseamnã cã n-ar deþinepotentalitãþi la care abia încercãmsã accedem. Aceastã „casa amelcului”, cum am numit-o în exilulmeu devenit din exil intern unulextins teritorial ºi lingvistic, este un„acasã” al intimitãþii ºi creaþiei.Echilibreazã, mãcar din cînd încînd, înstrãinarea conjuncturalã ºiînstrãinarea originarã, maiprofundã, fundamentalã, a omuluiînsuºi, oriunde ºi oricînd.

R. C.: Care ºi când a fost ceamai intensã revelaþie pe care aþiavut-o ca scriitor?

N. M.: Am menþionat deja, adesea,tulburarea la contactul, dupã

5

revenirea, în 1945, din neantulTransnistriei, cu paginile luiCreangã. Descopeream nu doaro lume fabuloasã, ci ºi o limbãasemeni. Nu eram încã scriitor, dara fost revelaþia de început a lecturiidin care avea sã se formezescriitorul. Cele ulterioare sînt preamulte sã le enumãr. Sper cã ceamai intensã va fi cea de... mîine.

R. C.: Mãrturiseaþi, la un mo-ment dat, cã existã scriitori“care devin scriitori printr-oranã”. Cât de intens (acut)poate fi investigatã “o ranã”(traumã)? Nu existã un risc alredundanþei ºi un efect oþios?

N. M.: Rana existenþei esteprezentã ºi vie pentru spiritul deveghe ºi capãtã forme dintre celemai neobiºnuite pentru unii. Magiacuvîntului poate produce celor„destinaþi” o tulburare iniþialã ºiiniþiaticã de duratã, astfel ºi ºansade a ieºi din strâmtoarea insufi-cientã a realului. Mã numãr printreei, dar nu este vorba doar decontemplarea obsesivã a aceleiasau a altor rãni, cu atît mai puþinde o reproducere repetitivã pînãla manierism ºi chiar oþioasã, ci deo metamorfozare expresivã,originalã, prin artã.Nu de „rãni” duce lipsã realitateaumanã, prin definiþie imperfectã ºiperisabilã; individualitatea nu esteferitã de vulnerabilitate. Pentru adeveni „pretext” (pre-text) artisticeste nevoie, însã, ºi de altcevadecît aceastã premizã. Depindede talentul, imaginaþia, stilul,anvergura scriitorului pentru carãnile pe care ni le sugereazã zilnictrecerea noastrã prin lume ºi, nuodatã, ºi fantasmele irealului sãdevinã text valid ºi durabil.

R. C.: Dacã ar trebui sã faceþiportretul generaþiei cãreia îiapartineþi, cum ar suna

acesta?N. M.: Ar fi la îndemînã ºi justificatsã spun cã am fost fracturaþi, ºi nudoar odatã, ci repetat; cã amaspirat, totuºi, persistent, la maimult decît oferea jur-împrejurul ºiam obtinut chiar, eventual, din cîndîn cînd, fãrîme din ce rîvneam.Aº prefera, însã, o situare maimodestã: am trãit, cum am pututfiecare, timpul ºi locul care ni s-adat.

R. C.: Vã consideraþi un scriitorde niºã (pentru cititorii aleºi pesprânceanã)? Sau acceptaþiformula de scriitor pentru publi-cul larg? Argumentaþi, vã rog, înfiecare caz.

N. M.: Statisticile vînzãrilor decarte ºi opiniile criticilor arîndreptãþi, probabil, o asemeneaclasare. Nu a fost, însã, deloc înintenþia mea de a fi într-ocategorie atît de „selectã”...formula scriitorului pentrupublicul larg nu m-ar deranjadecît în mãsura în care ar fi falsã,cum s-a ºi dovedit în cazul meu.Scriu pentru a exprima ceea cegîndesc ºi simt, ceea ce trãiesc,fie ºi numai în imaginaþie.Consecinþa nu o pot prevedea ºinici nu încerc, o las destinului,ceea ce înseamnã, de fapt,hazardului. Necunoscutul cãruiamã adresez, virtualul meu cititor,(„mon semblable, mon frère”)seamãnã, probabil, mãcar parþial(ºi doar parþial), cu mine. Nu scriunici pentru un public larg, nicipentru unul restrîns. Lupta meacu expresia are în vedere maiales capacitatea ei portantã deadevãr, de sensibilitate, deacuitate stilisticã, nu preferinþeleunui imaginar ºi imprevizibildestinatar.

R. C.: Care sunt cãrþile pecare le-aþi putea reciti la

nesfârºit?

N. M.: Senectutea m-a pãgubit ºiîn direcþia asta, atît de dragã mie,a cititului. Mi-ar fi fricã sã aleg titluricare mi-erau scumpe, s-ar puteasã constat cã ºi senectutea lor epãgubitã, nu doar a mea.

R. C.: Ce anume consideraþi cãa adus noul mileniu trei înliteraturã? Existã semne cãmult clamata crizã spiritualãumanã ar avea ºanse sã fiesoluþionatã? Suntem maiaproape ori ºi mai departe deDumnezeu?

N. M.: Multe a adus noul mileniu înrealitatea planetei noastre, deci ºiin literaturã. Tragediile cumulate ºitot mai brutale ale secoluluiprecedent au atins, se pare, unconsens al saturaþiei. Paradoxal ºinu cu totul ceea ce a urmat a fostun abia mascat refuz al tragediei,devalorizarea prin persiflare. Fisuraîn arta modernã, conectatã laindividul des-centrat, rãtãcit deºimereu inventiv într-o societatecentrifugã, ºi-a atins, s-ar zice,limita, masa criticã, ºi s-a convertitburlesc: dominaþia alertã a glumei,a umorului ºi sarcasmului, aabsurdului ºi hazului de necaz, aironiei ca ultima soluþie a lipsei desoluþie.Nu ºtiu dacã sîntem mai aproapede Dumnezeu, pentru cã nu ºtiufoarte exact ce înseamnaAtotputernicul tot mai deposedat deputeri, dar ºtiu cã ne-am totdepãrtat, parcã, de noi înºine,înlocuiþi de surogate pragmatice ºireþele de conecþie instantanee carenu conecteazã, de fapt, decîtsubstitute momentane ºi fugoase,întruchipãri rapide ºi fulgurante aceea ce doar ni se pare cã sîntem.

New Yorkdecembrie 2010

6

Nu am ales citatul din titlu laîntâmplare, ci pentru cã acestecinci vorbe ale lui Cioran îi suntdragi ºi lui Norman Manea, chiardacã ele reflectã un adevãr cepoartã un gust amar. Citatul arputea rezuma chiar teza întreguluivolum Sertarele exilului: dialog cuLeon Volovici (Polirom, 2008),unde Norman Manea estepersonajul intervievat, iar LeonVolovici este maestrul întrebãrilorbine plasate. Dialogul cuprins învolum se împarte în trei episoadeistorice, dar cel mai consistentrãmâne primul dintre ele, petrecutîn prima jumãtate a anilor ’80.Schimbul de replici fãcea naveta,prin intermediul scrisorilor, de laIaºi la Bucureºti ºi înapoi, dândnaºtere cu timpul uneicorespondenþe „de sertar”,imposibil de publicat atunci, deunde ºi titlul volumului.

Despre capitolele acestei cãrþi,în care se încearcã, printre altele,o definire a evreitãþii româneºti darºi o cãutare identitarã, se potspune multe. Volumul a fostbotezat de Ruxandra Cesereanudrept un „corpus sau dosarteoretic” (Steaua, nr. 2/2008),foarte necesar pentru a înþelegemai bine opera de ficþiune aautorului. O altã cheie de lecturãne-o oferã Ion Simuþ în articolul sãu„Ambiguitãþile exilului” (Românialiterarã, nr. 15/2008), unde afirmãcã evreitatea lui Norman Maneaeste ratatã mai întîi ºi recuperatãmai apoi, dar cã ea rãmâne oratare pozitivã, cãci esteproductivã literar. De asemenea,faptul cã Norman Manea seautodefineºte cu ironie, inclusivcând vorbeºte despre propriulnume, pe care îl considerã ciudat,ne îndreptãþeºte sã vorbim despreo dramã identitarã, o cãutareobstinatã a unui loc cu carescriitorul sã se simtã identificat.Sertarele exilului este despre ºi leinclude pe toate acestea, ba chiarmai mult decât atât.

Totul a început cu scandalulmediatic din anii ’80 ce l-a avut peNorman Manea drept protagonistºi victimã. Scandalul l-a iscat uninterviu apãrut în revista Familia(nr. 12/1981), unde NormanManea fãcea niºte afirmaþii careazi ar pãrea cel mult banale, dar

„Onoareade a fi

respins“

Oana Presecan

Norman Manea:scriitor român.

care atunci au stârnit o furtunã înrândul publiciºtilor „patrioþi“ aivremii, cãci vorbele lui NormanManea fuseserã percepute, curea-voinþã, drept un atac la adresaspiritului românesc ºi un mesajmilitant în apãrarea evreimii. Sãmai amintim cã presa vremii apermis apariþia unor articole undenumele lui Norman Manea erascris cu minuscule, fiind numitvenetic, evreu ºi extra-teritorial.Atunci Leon Volovici a provocatschimbul epistolar ce avea sã seîncheie cu publicarea volumului defaþã.

România ºi antisemitismul

Norman Manea este un scriitorde limbã românã. Ba mai multdecât atât, el nu a învãþat limbaidiº decât în lagãrul din Transnistriaºi nu a vorbit-o defel în familie, întimp ce ebraica o stãpâneºte doarla nivel de lecturã. Cu toateacestea, înainte de a pleca în exil,adicã pânã în anul 1986, fuseseatacat pentru cã era evreu saufiindcã apãra caracterul intim alacestei etnicitãþi. Dupã plecarea saîn exil atacurile s-au înteþit, cãciManea era preceput în patria sade origine drept un scriitor evreude origine românã, eventualnaturalizat american, dar

nicidecum drept un scriitor român.Drama identitarã a scriitoruluiapare exprimatã limpede înrândurile cãrþii, în secþiunearedactatã în anul 1982: „Tendinþade a-mi înþelege, tardiv, rãdãciniles-a accelerat abia în ultimii ani,somat de o realitate care mã sileasã iau act de condiþia mea de«strãin»”. Condiþia de evreu estecatalogatã, spre sfârºitulvolumului, drept o condiþie extremãcare nu poate fi nici exaltatã, niciabandonatã, ci doar confruntatãîntr-un fel sau altul, adesea cumulte complicaþii.

Capitolul intitulat „Antisemitismîn România socialistã” dinSertarele exilului, este cel mai lungºi totodatã cel mai marcant dincuprinsul cãrþii. El înglobeazã omulþime de aspecte, mergând dela o scurtã istorie aantisemitismului românesc pânã laanecdote tragicomice, de lapovestea propriei familii (cea maiemoþionantã fiind descriereadedicatã bunicului matern, un librarapreciat ºi cultivat) pânã lapunerea în evidenþã a unortrãsãturi arhetipale ale neamuluievreiesc. Una dintre acestea, depildã, ar fi un simþ autocritic ascuþit,ajungând chiar la un fel de „apetitviolent de autoinculpare.” În cursulanilor ‘80 însã, apetitul acesta sevedea tocit de repetatele atacuriale regimului prin intermediul unormãsuri neoficiale, cum ar fiimposibilitatea ca un evreu sãajungã într-o funcþie de conducere,de pildã. Cu toate acestea,mascarada ceauºistã rãmâneaconvingãtoare în cadrul politiciiexterne, cãci România era singurulstat din lagãrul socialist caremenþinea relaþii diplomatice cuIsraelul, iar rabinul-ºef era deputatîn Marea Adunare Naþionalã.Acest fapt însemna cã un evreuputea pleca în Israel dacã dorea,obþinând paºaport fãrã prea multepiedici, ceea ce punea cetãþeniiromâni de etnie evreiascã într-opoziþie privilegiatã faþã decompatrioþii lor. Norman Maneaînsuºi a obþinut un astfel depaºaport la vârsta de patruzeci deani, reuºind sã „iasã din þarc” ºi sãdescopere Ierusalimul, cu luminaºi culorile sale nepãmântene.

Deºi durerea ºi indignarea sunt

7

mereu vizibile în volumul dedialoguri Sertarele exilului,scriitorul rãmâne permanent unmãrturisitor ponderat, nicidecumunul agresiv sau incomod.Criticul literar Paul Cernatsurprinde ºi elogiazã aceastãcalitate a scriitorului, în cronicadin Observator Cultural (nr. 551/2010) dedicatã celui mai recentvolum de dialoguri semnatNorman Manea: Curierul de Est.Dialog cu Edward Kanterian(Polirom, 2010). Cernat apreciazãla Manea „autentica moderaþie”ºi „refuzul tonului inflamat”, darºi cumpãtarea ºi reþinerea în a

pune etichete.Volumul Sertarele exilului apare

ca o mãrturie necesarã despreultimul deceniu al dictaturiicomuniste din România, dar ºidespre cele ce i-au urmat. NormanManea, cel care a dezvãluitafinitatea legionarã a lui MirceaEliade, mai este încã ºi astãzi înconflict deschis cu o parte a lumiiculturale româneºti. Una dintrepuþinele oaze de normalitatepentru scriitor pare sã fi rãmasArdealul, mai civilizat, unde aîntâlnit oameni de culturã diferiþi decei din Bucureºti, mai deschiºi laacceptarea realitãþii celuilalt ºi la

a-i înþelege corect scriitura. Exilullui Norman Manea a fost dramaticfiindcã nu ºi l-a dorit, iar rupturade limbã nu a fãcut decât sã-ialimenteze inadaptarea ºiînstrãinarea. Ceea ce a rãmaspeste ani, ceea ce a supravieþuitîn decursul celor douãzeci ºi cincide ani cât a durat dialogul dinSertarele exilului este revolta. Orevoltã care s-a manifestatimprudent, dupã cum recunoaºteautorul, atunci când ea a devenitinsuportabilã. O revoltã atât deintensã încât a ajuns sã legitimezepânã ºi întrebarea dacã nu cumvaliteratura este zadarnicã.

Laturalungã ainiþierii

Claudiu Turcuº

Norman Manea debuteazã într-o foaie liliputanã numitã pannescPovestea vorbii – un suplimentmodernist/avangardist al revisteicraiovene Ramuri – dupã cetrimisese redactorului ºef, MironRadu Paraschivescu, câteva textede prozã. Cartea poºtalã adresatãca feed-back tânãrului scriitorconþinea urmãtorul mesaj:

„Stimate tovarãºe, –întârzierea cu care vã rãspundvã poate spune mai bine caorice cât am de citit ºi derãspuns colaborãrilor ºicorespondenþelor pe care lerezolv în ordinea termenelor ºinu a calitãþii. Proza Dvs. mi s-a pãrut excepþionalã ºi, cufoarte mici retuºuri de limbãliterarã, ea poate apãrea înviitoarele numere din Povesteavorbii. Eu aº dori, însã, sã facun scurt medalion cuprezentarea acestui preatalentat Nor. Manea. Pt. astaam nevoie de date bio-bibliografice (pot fi ºi fictive devreme ce le semnaþi!) ºi ofotografie reproductibilã la tipar.Cu cât mai repede, cu atât maibine. Salutãri cordiale, Miron R.Paraschivescu.”Verdictul – neaºteptat, dupã

cum rezultã dintr-o mãrturisireretrospectivã – venea din parteacelui care îi lansase, deopotrivã,pe Marin Preda, Mircea Ivãnescu,Nora Iuga, Radu Petrescu sauVirgil Mazilescu, nume de primãmânã în literatura românãpostbelicã. Inclus, astfel, într-uncerc de graþie, dar rãmânând,

totuºi, cel din buletin –sadovenianul Nicolae Manea ºifistichiul Nor. Manea n-au fostademenitoare, în ciuda„specialiºtilor” editoriali – NormanManea publicã în toamna anului1966 schiþa Fierul de cãlcatdragostea, pe care nu o precede,din pãcate, niciun medalion ºi nuo urmeazã nici mãcar o aurãfotograficã. Miron RaduParaschivescu plãnuise, de fapt,sã-i dedice prozatorului un dosar,însã factori externi au condus lapublicarea urgentã mãcar aacestei schiþe, întrucât Povesteavorbei avea sã fie suspendatã la

scurt timp de cãtre monitoriivigilenþi ai culturii oficiale.

Trei ani mai târziu apareNoaptea pe laturã lungã, primulvolum de prozã al lui Manea,generos prefaþat de acelaºi MironRadu Paraschivescu. Inegalãestetic, cartea a stârnit câtevacronici echilibrat-pozitive, dar ºi orecenzie vehement-contestatoare.

Cu oarecare prudenþãevaluativã – „un debut peste nivelulobiºnuit” –, Valeriu Cristea observacã, fãrã a-ºi schematizapersonajele, „proza lui NormanManea, densã, analiticã, de pândãa mutaþiilor mãrunte se dezvoltãpermanent într-un spaþiu social”.Pe de altã parte, cronicarulidentificã punctul nevralgic în„psihologismul subtil, dar abuziv”,cumulat cu hiperintelectualizareaunor stãri obscure, decretând cã„viitorul acestui tânãr prozator vadepinde în mare mãsurã de luptacu stilul”. Nicolae Baltagformuleazã o judecatã apreciativã,prelungitã de identificarea uneicarenþe aºa-zis vizionare: „Cartease citeºte cu o plãcere evidentã,dar trudnicã. [...] Recunoºti uºor nudoar situaþii ºi peisaje, ci un ritm,un timbru ºi o psihologiecontemporane. Prin acestea,scriitorul este solidar – în arta sa –cu prezentul. Când va deprindemai ferm legile perspectivei,racordarea la viitor ar putea deveniea însãºi o realitate”. Iatã cum,dintr-o obiecþie esteticã se naºteo soluþie ideologicã, cãci dacãprozele copilãriei/memoriei (adicã„trecutul”, în schema diacronicã a

8

criticului de la Scânteia) suntprogramatic ignorate, se pare cãnici atmosfera kafkianã oriinvestigarea abisalã a interioritãþiitinerilor ingineri nu conveneaajustatorilor de universuriimaginare. De fapt, grila„futurologicã” a lui Baltagsugereazã cã maturitatea literarãsurvine prin adoptareaperspectivei oficiale asupraactualitãþii (pentru comunistulautentic, dezideratul prezentuluieste viitorul), fapt ce coincideperfecþionãrii artistice. Din fericire,Norman Manea nu va ajungeniciodatã într-atât de progresistcum i s-a urat încã de la debut.

Pe fondul unei heterogenitãþimetodologice – criticã depromovare (M.R.P.), criticãesteticã (Valeriu Cristea), criticãideologicã (Nicolae Baltag) –convergente, totuºi, axiologic,odatã cu recenzia lapidarã a luiNicolae Manolescu, Noaptea pelatura lungã îºi gãseºte uncontestatar tranºant:

„Autorul este, desigur virtual, unanalist. Douã lucruri i se potreproºa: stilul afectat insuportabilºi falsa dificultate. [...] NormanManea a profitat de moda prozeiobscure. [...] Tehnica pareadãugatã, nu face decât sãsuplineascã insuficienta analizã.[...] Lacuna în planul expuneriiaratã de cele mai multe ori olacunã de substanþã”.

Acum, trebuie spus cã am citataproape toatã intervenþia criticuluide la Contemporanul, care nuacordã mai mult de câteva rândurivolumului (scanat la pachet cu alteºase debuturi), transcriind alertdoar judecata criticã. Asprimeaunei asemenea sentinþe ridicã,cred, întrebarea dacã criticul, înurma analizei implicite a cãrþii, eîndreptãþit sã ofere cititoruluiexclusiv concluziile, fãrã caacestea sã fie susþinute de unparcurs argumentativ sau mãcarde exemple. E greu de rãspuns.Inerent, cronica sãptãmânalãimplicã pusee repetitive,încurajeazã stereotipii de lecturã,acumuleazã prejudecãþi estetice.Adesea, nu toate cãrþile favoritesunt cele mai valoroase sau invers,de asemenea, numai cine acoborât în arena actualitãþii ºtie

câtã pasiune/solicitare intelectualãstârneºte, apoi de câtãresponsabilitate se încarcãredactarea unei cronici negativedespre un scriitor – consideratdeficitar, însã – promovat de alteinstanþe critice. Ar fi lesne deafirmat cã Nicolae Manolescuprofereazã judecãþi de gusttravestite în judecãþi de valoaresau cã distinge retrograd între„expunerea” ºi „substanþa” opereiliterare. Dar retorica, se ºtie,sacrificã adesea nuanþele înfavoarea stilului, a vanitãþiiprofesiei de critic. Numai un lucrue cert: autorul Lecturilor infidele nuva mai scrie (vreme de zece ani)despre cãrþile lui Norman Manea,

urmând sã se pronunþe mult mainuanþat cu privire la Anii deucenicie ai lui August Prostul(1979).

Dupã cum am vãzut, Noapteape latura lungã n-a stârnit unconsens, ci, mai degrabã, apolarizat judecãþile criticilor deîntâmpinare. De asemenea,despre o maturizare a receptãrii luiNorman Manea se poate vorbiabia pe la jumãtatea deceniuluiopt, când vor apãrea primelearticole ale lui Mircea Iorgulescu,Lucian Raicu, Paul Georgescu sauLiviu Petrescu. Istoria acesteiprime cãrþi nu s-a încheiat, însã,în 1969. O parte dintre nuvele ausupravieþuit în volumele ulterioarede prozã scurtã – Primele porþi(1975) ºi Octombrie ora opt (1981)– publicate înainte ca NormanManea sã pãrãseascã România.Acestora le-a urmat o carte

apãrutã iniþial în germanã, apoi înfrancezã, englezã ºi abia ulteriorîn românã: Fericirea obligatorie(1999). Antologia Variante la unautoportret (2008), confirmã legã-tura strânsã dintre cãrþile de shortfiction ale perioadei bucureºtene,selecþia neincluzând nici o piesã aFericirii obligatorii, resimþitã caproiect distinct, a cãrui ediþiesecundã a apãrut în 2005.

Pe de altã parte, trebuie adãu-gat cã nuvelistica de pânã în 1986,la rândul ei, nu propune un ima-ginar omogen. Sunt, practic, douãviziuni asupra lumii – comple-mentare, fireºte – developate deacelaºi narator aflat la vârstediferite. Astfel, seismele ideologice

– fascismul/comunismul – care auzguduit secolul XX sunt scrutate(în implicaþiile lor sociale,psihologice, afective, politice) decãtre un copil introvertit (aflatîmpreunã cu familia într-un lagãrde deportare) ºi din perspectivaunui tânãr inginer retractil (încãutarea unei normalitãþiimposibile). Ar trebui, poate,clarificatã o chestiune: cele douãtotalitarisme sunt exploatate cafundal socio-istoric difuz alevenimentelor narative, iar nu cateme literare. Manea redã„atrofierea omenescului, [...]permeabilitatea la rãu a naturiiumane”, alienarea egalã a min-þilor, disoluþia interioritãþilor, pla-titudinea cotidianului, mãreþiaeºecului ca formã de supravie-þuire, excesivitatea opresiunii,considerând generalitatea crizelorexistenþiale mult mai relevantã

9

decât orice denunþ literar militant.

Un caleidoscop de outsider

Noaptea pe latura lungãconþine, deja, atât povesteacopilãriei pierdute, readusã înprezent de o memorie afectivãregeneratã, cât ºi imaginarul vag-biografic, carceral, absurd altinereþii vulnerabile. Proza scurtãva urma, preponderent, primulculoar, culegerea din 1975reprezentând o etapã de tranziþiespre cristalizarea compoziþionalãadusã de Octombrie ora opt, cartede raftul întâi al literaturii românepostbelice. Tocmai de aceea,nuvele precum Puteam fi patru,Ghemele decolorate, Pulovãrul,Moartea, Ceaiul lui Proust, Nunþile,chiar dacã tipãrite anterior, seintegreazã organic în volumul din1981 – unde sunt antologate, dealtfel – alãturi de nuvela titularã,Punctul de inflexiune, Lipova,Marinã cu pãsãri, Premise pentruMaria sau Kinderland. Celãlalt filonimaginar se prelungeºte în ciclulde romane Captivi (1970), Atrium(1978), parþial Cartea fiului (1976)ºi Zilele ºi jocul (1976). Urmãrindcaleidoscopic maturizarea unuioutsider de vocaþie în „socialismuldemocratic” al anilor ’60 – ’70, cuanumite incursiuni chiar în„obsedantul deceniu”, acestescrieri racordeazã supratema(de)formãrii unei psihologiiderutate în faþa variantelorexistenþiale ce i se deschid. Într-olume fãrã opþiuni, individuldescoperã cã dezideratulautonomiei este înãbuºit deimperativul adaptãrii.

Cea mai relevantã nuvelã aNopþii pe latura lungã, sub acestaspect, este Bãtrânul. Dupãfrecvente solicitãri adresatedirectorului întreprinderii în scopulobþinerii unui transfer, un tânãringiner – care ar fi putut deveniasistent universitar/cercetãtor,dacã lucrurile nu s-ar fi complicat– se aflã acum, dupã multiplerefuzuri, „la graniþa abandonului”psihologic: „ajunsesem sã-mi facdin aceste încercãri o datorieindiferentã, dar ele îmi mãcinau defiecare datã altfel liniºtea cu caremã pregãtisem, prin misterul careînvãluia eºecurile”. Scena

memorabilã, de manual, evocând„amabilitatea” solemnã a uneisecretare, surprinde un veritabilpattern al tergiversãrii birocraticeautohtone. Atitudinea voluntarã,dar plictisitã a secretarei se înscrieîntr-un proiect social mai larg deimplementare a suspiciunii caobligaþie de serviciu. Rutinaresponsabilitãþilor zilnice a fãcut-omai vigilentã. Rolul ei e clar: asistãangajatul sã completeze integral/corect formularul, fãrã omitereintenþionatã sau neglijentã deinformaþii. Metoda – la fel decategoricã: nimeni nu areprezumþia de nevinovaþie. Criticae oricum constructivã, iar atuncicând se dovedeºte redundantã,normativele socialiste îi vin înajutor: puseurile de autocriticã sunteficiente. De fapt, secretara sescuzã nu pentru cã îºi regretãinadecvarea, ci din fidelitate faþãde procedurã. Ea rãmâne, în ticulsãu retoric, impersonalã („scuzaþi!”îl substituie pe „mã scuzaþi!”). Seadreseazã nu individului, ciautoritãþii abstracte care omandateazã. Odatã încheiatãnobila sarcinã de recoltare abiografiei, curiozitatea sincerã,mediocritatea de gospodinã avidãdupã „noutãþi” umanizeazã figuratovarãºei intangibile. Din pãcate,însã, va nimeri direct în literaturã,printre metamorfoze ºi experienþeludice, care îi rãpesc orice puterede pricepere.

Un fel de Joseph K., avândprejudecata normalitãþii lumii,tânãrul ajunge, pentru explicaþiidetaliate, la bãtrânul Voinea,directorul instituþiei. Aflã cã volumulproiectelor e mare, cã nu se poaterenunþa atât de uºor la un inginervaloros, cã, sã fie liniºtit, veniturilesale vor creºte. Unic în ansamblulcaracterelor lui Norman Manea,Voinea reprezintã puterea caremanipuleazã Puterea. Ajuns într-o poziþie cheie, cu rezultatefabuloase în proiectareahidrocentralelor, acesta refuzãnumirile politice – propagandiºtii nuerau specialiºti! –, cerândîntotdeauna intimidant dispoziþiescrisã de la Partid. Voinea eindispensabil, nu are adjuncþi decâtpe hârtie, dacã se întâmplã sã fieplecat, nicio angajare nu seopereazã, niciun concediu nu se

acordã, nicio primã nu se plãteºte,niciun transfer nu se aprobã, niciuncontract nu se semneazã. Absenþabãtrânului blocheazã totul,suspendã realitãþii variabilele.Angrenajul trebuie sã funcþionezestandard. „Robot dirijat, într-operfectã ignorare a mediului”,tânãrul Mircea se lasã convins desuperiorul sãu fãrã sentimente. Seresemneazã. Rãmâne în institutpânã la împlinirea vremii, cândVoinea îl va elibera complice.

De altfel, personajele dinNoaptea pe laturã lungã cad pradãunor metamorfoze intermitente,cotidianul reintegrându-i în circuit.Spre deosebire de Captivi, undeprãbuºirea este totalã, aici – subauspiciile convenþionalitãþiisociale – individul se repliazãpsihologic. Lucian Vornicu dinPierderi subterane trece printr-unasemenea proces. Derapajuluicomportamental îi urmeazãsevrajul readaptãrii. La fel seîntâmplã cu Mircea dupã scriereabiografiei imaginare. Chiar dacã laprimul e un deviaþionism în slujbaprincipiilor socialiste, stârnit demanipulãrile ideologice succesive(ce, iatã, îºi confirmã eficienþa), iarla celãlalt se manifestã curajulînfruntãrii sarcastice a unui sistembirocratic înþepenit/suspicios,mecanismul declanºator al dubleipersonalitãþi e similar. Adeziuneadevotatã, alienantã ºi rebeliuneainstantanee, batjocoritoare, cresc,în ciuda opoziþiei lor, din aceeaºitulpinã a dezechilibrului interior.Alunecãrile sunt inevitabile pelatura lungã a nopþii, în „oraºul fãrãgrãdini”. Cum tot fireºti sunt,imediat, recumpãnirile, atenuãrile,prin descoperirea unei raþiona-litãþi pragmatice – barometruaproximativ al normalitãþii. Vornicurevine, dupã transa violent-propagandisticã, la ipostaza saironicã, amicalã, iar Mircea, oricâtde scârbit se dovedise în faþasecretarei, rãmâne acelaºi inginerperformant, adaptat. Simpto-matologii ale disfuncþiei sociale,scurtcircuitele psihologice dinNoaptea pe latura lungã se producîn descendenþa unor alternanþe decontrol. Mintea personajelor edisputatã atât de retoricamanipulatoare, opresivã, cât ºi decontradiscursul interior al

10

rezistenþei, autonomiei, iar formelece traduc în cod public aceastãtensiune sunt adesea contra-dictorii. De pildã, Vornicu este învarianta sa „diurnã” un subversivdiscret, benign, agresivitatea sapulsionalã manifestându-sestraniu când adoptã atitudinea„canonicã”. În contrast, adapta-bilitatea funciarã a lui Mircea esubminatã de „creativitatea” luidisidentã. Prin urmare, subcamuflajul ambiguitãþii, undeîncolþesc germenii suspiciunii,oricine poate deveni orice, darnimeni nu se sustrage controlului.Totul funcþioneazã – ca în între-prinderea lui Voinea – conformunor standarde. Cu toate cã pareabsent, ochiul invizibil al Puteriivegheazã.

Efectul pe care atmosferaapãsãtoare, potenþial duplicitarã, îlproduce în planul spaþiului intimeste anxietatea. Relaþia eroticãtraverseazã o crizã profundã,generatã nu de neînþelegeri/incompatibilitãþi, ci de alienareadirijatã a individului. Bãrbatul dinPromisiunea îºi contemplãsingurãtatea – gradul sãu maximde libertate – într-o „cofetãrie

liniºtitã, perifericã”. Dupã patru lunide prietenie se cãsãtorise cuFelicia, disimulând o singurãpretenþie, aceea de a se întâlni dincând în când cu o prietenã a sa, oaltã femeie. Suspiciunile deinfidelitate aveau sã aparã curând,mai ales cã întâlnirile deveniserãaproape zilnice. Însã Felicia – cutoatã mobilizarea detectivisticã –nu va gãsi nicio probãincriminatorie. El era, de fiecaredatã, singur. Solitudinea lui nu e,însã, vizionarã (ca a romanticilor),ci marcheazã o pauzã existenþialã.Individul iese, pentru câteva clipe,din ritmul alert al vieþii, seghemuieºte în sine, cautã resursepentru a face povara zilei maisuportabilã. În Fierul de cãlcatdragostea, de asemenea, bãrbatulîºi îndurã „exasperarea supra-vegheatã”. Fragilitatea interioarã,spaima – amplificatã imaginar – cãpardoseala înfricoºãtoare din sticlãse va prãbuºi, ezitãrile erotice („eîntotdeauna un gest prea timid sauprea îndrãzneþ care stricã totul”),oboseala continuã – toate conducspre o sufocare cotidianã, de carepersonajul se elibereazã simbolicodatã cu aruncarea furioasã în

bazinul de înot. „Rãcoarea fluidã”,banala revelaþie fiziologicã îianihileazã, pentru scurtã vreme,disperarea.

Fãrã a fi una dintre piesele derezistenþã ale lui Norman Manea,Noaptea pe latura lungã anunþa unprozator substanþial care, încã, nuîºi cristalizase proporþiile. Noapteaexistenþei – atât de marcantã înprozele copilãriei pierdute:Dezlegarea, Puteam fi patru,Discursul – se prelungeºte, pelatura ei lungã pânã cãtre vârstatânãrului inginer repartizat în turade noapte, pe o altã laturã lungã aunui bloc aflat în construcþie.Aruncat direct în valþurile istoriei,naratorul va descoperi cã„maturitatea e totul” , dar va zãbovi(implicat) – în romanele ulterioare,dintre care cel mai realizat esteticva fi Atrium – asupra rezistenþei învremea (de)formãrii. Abia odatã cuAnii de ucenicie ai lui AugustProstul (1979), volum capital, atâtîn consacrarea autorului, cât ºi înmodificarea viziunii sale desprelume, Norman Manea va privi,oarecum, de la distanþã cãtrevariantele autoportretului sãu detinereþe.

Dupã cum insistã majoritateacercetãtorilor imaginarului, pro-blema memoriei, fie cã ne referimla o memorie colectivã sau la unaindividualã, are un rol esenþial înradiografierea gradului de ma-turitate la care o societate a ajuns.Nu este vorba numai de acel cultal trecutului de care vorbeºteTzvetan Todorov (Memoria rãului,ispita binelui. O analizã a secolului,Curtea Veche, 2002): „în acestmoment (...) europenii ºi în moddeosebit francezii par obsedaþi deun cult, cel al memoriei. Cuprinºiparcã de nostalgia faþã de un trecutce se îndepãrteazã iremediabil, eiîi venereazã cu plãcere relicveleºi se redau cu fervoare unorritualuri vrãjitoreºti, menite sã-l þinãviu.(pag 159)” Dincolo de aceastãfascinaþie, memoria are o acþiuneclarã în planul prezentului. Altfelspus, modul în care o societatesau individ îºi confecþioneazãpoveºtile despre trecut, sau cumar spune Michel Foucault,naraþiunile legitimatoare, poate sã

ofere o radiografiere exactã asupraraportãrii la prezent.

Nu urmãrim aici în ce mãsurãmemoria ce se pãstreazã este

realitate ºi cât anume este alteraresau reinventare, conºtientã sau nu,a realitãþii din câteva considerente:

a) Încã de la Aristotel se discutadespre deformarea pe care osuferã obiectul în procesul amintirii(formarea amintirii presupune odetaºare faþã de obiect ºi oîntoarcere reflexivã la el,întoarcere care analizeazã ºisurprinde altfel caracteristicileacestuia); b) memoria nu areputerea de a panorama realitatea,urmele trecutului nu constituiedecât o micã parte a eve-nimentelor trecute, restul pier-zându-se; c) conform lui TzvetanTodorov, alegerea acestei pãrþirãmase nu este, în general,produsul unei decizii voluntare,ci al unei întâmplãri sau alpulsiunilor inconºtiente dinspiritul individului.

Aºadar nu conteazã atât demult evenimentul, cât seman-tizarea lui; nu intereseazãrealitatea, ci proiecþiile psihicedespre ea. Vom urmãri în cele ce

NormanManea caproiecþie a

sinelui

Resemantizareatrecutului

sau

Simina Raþiu

11

urmeazã care sunt structurilerecurente, aºa-numitele proiecþiidespre trecut ale naratorului-personaj din Întoarcerea hu-liganului (ediþia a II-a, Polirom,2006) de Norman Manea. Aflatla limita între autobiografie ºiroman, volumul prezintã ex-perienþa naratorului în cadrul adouã sisteme concentraþionare.Vom încerca sã panoramãm ele-mentele recurente, structurilementale obsesive, amintirile caresusþin naraþiunea.

Prima mare obsesie este limba.Ea se instituie mai întâi ca spaþiu.(Casa melcului este titlul dat unuicapitol). La nivel psihic eareprezintã locuirea. Nu mai avemde-a face cu un spaþiu lingvistic, cicu un element integrator ceconferã identitate. De asemenea,expulzarea, reîntoarcerea nu esteperceputã ca teritoriu, ci ca limbã.Cuvintele au putere salvatoare,dialogul amânã moartea, fiindelementul care salveazã perso-najul de idiotizarea comunistã.Rolul exorcizator al limbii esteevident; pe de o parte reprezintãun alt spaþiu în faþa realitãþiilimitatoare ºi apãsãtoare, iar pe dealtã parte reprezintã pentrunaratorul personaj o descãrcare desine însuºi. Vorbele sunt magie,iradiere bizarã, dar ºi slogan,ameninþare, duplicitate, convenþie,minciunã „minciunile mari ºi mici,rotunde ºi colþuroase, colorate ºiincolore, puturoase ºi inodore, caºi minciunile insipide de tot felul, pestradã, în casã, în tren, pe stadion,la spital, la croitorie, la tribunal.” (p.152). În al doilea rând limba apareca parte integrantã a fiinþei, cea careoferã consistenþã, integritate,coerenþã. Ea se sedimenteazã înstraturile conºtiinþei, construind-o.Limba are puterea de a construifiinþa ca apoi sã se confunde cu ea.Eul este instituit ontologic de limbape care o duce cu sine în exil,ajungând se se confunde cu ea.Metaforele legate de cuvinte suntcele mai numeroase ºi cele maiapropiate de lirism: limba poate firãnitã, infirmã, dar ºi înstrãinatã,insomniacã. Cetãþenia lingvisticãtrebuie cuceritã în primul rând prinforþã ca un huligan, forþând intrarea.

O altã recurenþã în paginileacestei rememorãri este realitatea

comunistã. Mascaradã, horã,umilinþã, tiranie, dejecþie. Mas-caradã pentru cã totul este în-registrat ca o piesã ironicã a mariiextincþii universale. ConducãtorulNicolae Ceauºescu este perceputdrept Clovnul Carpaþilor ºi îºirealizeazã tirania alãturi deTovãraºa Mortu în cadrul unei

comedii a prezentului. Faptul cãeul narator percepe istoria drept ocomedie abjectã a puterii ºimanipulãrii este extrem deimportant în ordinea discursuluinostru. Pentru cã aceastã mãrturieindividualã reprezintã de fapt oproiecþie de sine a unei comunitãþi.Farsele istoriei sunt numeroase,individul fiind doar o marionetã, saualtfel spus, Jumãtate-de-Om-cãlare-pe-Jumãtate-de-Iepure-ªchiop. Moartea ajunge sã fieconcretã, iminentã, iremediabilã,premisa universalã, iar dictaturaasigurã doar grãbirea ºi violenþaacesteia. În ordinea unui discurscinic, total potrivit pentru aceastãcomedie a prezentului de care sevorbea anterior moartea provo-catã, bestialã, pusã la cale deregim pentru indivizii care nu sesupun nu este cu nimic mainedreaptã decât ea însãºi. Altfelspus oroarea este cinic perceputãca stare de normalitate. Aceastãpercepþie este relevatoare pentrutipologia proiecþiilor psihice despreperioada istoricã rememoratã.Apare totuºi o soluþie sumarã ascãpãrii de moarte: evadarea pe

scara de incendiu, salvarea, celpuþin, temporarã. Graniþa ajungesã fie ieºirea de urgenþã, iar exilul,deºi implicã pierderea unei pãrþi asinelui este singura salvare de laexecuþie, singura posibilã des-prindere de lumea celor care joacãhora comunistã.

Multe dintre amintirile nara-

torului-personaj despre perioa-da socialismului înregistreazãumilinþa, absurdul, teroarea.Cabinetele de masacrare dinvremea în care avorturile erauîncã permise înregistrau unadevãrat scenariu de doliu. Deasemenea orice intervenþiechirurgicalã cerea procurareamicilor atenþii cu etichete oc-cidentale, în timp ce ºi mijlocul detransport pentru deplasarea lamedic a pacientului cereaintervenþii sporite. Acuzaþiile penedrept, rolul permanent desuspect, lagãrul de muncã forþatã,manipularea memoriei de cãtrecomuniºti prin invocarea per-manentã a perioadei antisemite,toate acestea converg înspreetichetarea perioadei prin aceitermeni propuºi anterior: umilinþã,absurd, teroare.

Atmosfera suspectã, tensio-natã nu ar fi suficientã fãrã exis-tenþa mizeriei, a abjecþiei. Vasul detoaletã apare în repetate rânduriîn naraþiunea biograficã, fie cametaforã a existenþei în comu-nism, fie cu sens propriu, momentîn care este privit, analizat ºi per-

12

ceput drept caracteristic pentrusãrãcia omului de rând.

Amintirea se vrea uitatã,alungatã, rãmãºiþele de imaginitrecute într-un registru al uneiminificþiuni aflate în treacãt într-unloc oarecare: „Am auzit, cândva,parcã, vorbe despre securiºtiîmbogãþiþi ºi pensionari sinucigaºi,despre copii vagabonzi ºi câinivagabonzi.” (p. 314)

În ceea ce priveºte amintirilelegate de primul exil, deportareaevreilor din1941 este înregistratãdoar parþial prin ochi de copil (Noahavea 5 ani). Naraþiunea istorizatã,cântãrirea, sentinþa masacrului estefãcutã de maturul care a depãºitetapa pe care o resemantizeazã.Amintirile pãstrate efectiv dinperioada aceasta sunt pe cât deselective cu realitatea, pe atât deadânci. Copilul Norman nu va uitanici dupã 50 de ani denumireapunctului de trecere peste Nistru(Ataki). El înregistreazã traumelepersoanelor în compania cãrora seaflã, surprinzând elemente demnede reconstruire personalã a istoriei.Amintirea legatã de perioadadeportãrii se reduce la câþivatermeni semnificativi: foame, frig,

fricã (cei trei „F” care vor fi marcatapoi ºi lumea comunistã),supravieþuire. Jocul de-a moarteaavea naivitatea ºi duioºia copilãriei:„Se vedea întins, el însuºi, în patulde veci. Privea groapa, pãmântul,firele de iarbã îngheþate, viermiiîncã vii.”(p. 213)

O altã metaforã cheie aperioadei de copilãrie este cea acamionului din care se descarcã,într-una din amintiri, mere, iar înalta evreii care au supravieþuitperioadei de deportare. Supra-punerea în plan imaginar a unuiact comercial (aprovizionareaunui magazin cu fructe) peste oexperienþã umanã traumaticãeste pe cât de poeticã, pe atâtde neaºteptatã. În logicapsihicului, lucrurile funcþioneazãînsã altfel, senzaþiile primeazãmereu faþã de catagorizareaobiectivã a lumii.

Eul se percepe pe sine caexilatul prin excelenþã, intrând înaceeaºi categorie a huliganilor cuMihail Sebastian, un AugustProstul care trebuie sã suportefarsele unei istorii negre ºiimprevizibile.

Se pare cã termenii recurenþi

ai acestei rememorãri se învârt înjurul câmpului semantic al tiraniei(mascaradã, teroare) ºi al umilinþei(dejecþie, foame, frig, fricã).Singurul spaþiu coerent carepurificã ºi ordoneazã este limba.Ce pot spune aceste lucruri despreo societate care în mai bine de 50de ani se învârte în jurul aceloraºitermeni, e uºor de înþeles. Senza-þiile, urmele de trecut rememorateaici oferã imaginea unei societãþibolnave irecuperabil.

Concluzionând, considerãmcã suma amintirilor despre oepocã istoricã reprezintã unelement esenþial al culturii so-ciale. Reflectarea în imaginarulindividual sau colectiv a unorevenimente majore poate arãtagradul de desprindere de trecu-tul traumatizant. Rediscutarea,analizarea, relocalizarea ºi re-naturalizarea unor evenimentepoate servi drept catharsis pentrusemnatarii respectivelor mãrturi-siri ºi ca un domeniu de cercetareextrem de ofertant pentru ceiinteresaþi de evaluarea stãriiprezente a culturii istorice, starerelevatã prin prisma proiecþiilorpsihice despre ea.

DaþiCezarului

ce-i alCezarului

Îndelung discutata carteÎntoarcerea huliganului de NormanManea nu prea mai îngãduieconfigurarea unor diverse ra-porturi de preeminenþã în ceea cepriveºte opera acestuia. Nefiindde anvergura romanului sus-menþionat, nici în niºa, pânã decurând neglijatã, pe care o ocupãCaptivi sau Atrium, proza din Pliculnegru ºi Octombrie, ora opt îºigãseºte o binemeritatã poziþiemijlocie în ierarhia realizãrilorliterare ale autorului.

Orientarea social-istoricã aoperei lui Norman Maneaconstituie o axã directoare ºi încazul acestor douã cãrþi,panorama torþionarã pe care oevocã acesta având o rezonanþãincontestabilã. Totuºi, recon-stituirea atmosferei lugubreadiacente contextului semnalatde autor se realizeazã în tuºesporadice, disonante în interiorulstructurii romaneºti, respectivnuvelistice, care de multe ori, înloc sã potenþeze impresia sinistrã

Octombrie, ora opt. Acest volumare avantajul unei structurãripolimorfe, putând fi perceput atâtca o colecþie de nuvele înruditetematic, precum ºi ca un roman deo fragmentaritate drasticã, fiindprin excelenþã cinematografic, însãnu în sens descriptiv, ci prinderularea de instantanee ce par afi triate din viaþa personajeloraproape aleatoriu, însã sedovedesc a fi teribil de semnifi-cative, fiind marcate de o relaþiedeterminantã între (im)posturile pecare le arogã personajele. Întrucâtfiecare episod exprimã operspectivã dualã, ipostaziereaconcomitentã în postura perso-najului copil/adolescent/tânãr ºi avocii narative care resemantizeazãevenimentele prin intermediulmemoriei/cunoaºterii ansamblului,fiecare poziþie implicã ºi o formãde imposturã. Distanþa mentalã,opticã dintre instanþe implicã astfelºi detaºarea cititorului, simuleazã,cel puþin, luciditatea, spaþiul undeadoptarea unei distanþe critice ar

intuitã prin intermediul subiectului,o anihileazã, senzaþie care seresimte mai ales în lectura Pliculuinegru, dar pe alocuri ºi în

Oana Furdea

13

putea fi posibilã, în raport curegimul antonescian ºi experienþalagãrelor de concentrare, dar ºi acondiþiei de evreu ºi implicaþiileasumãrii acestei condiþii. Pentruautor, acest procedeu pare a fisingurul capabil de a extrage oformã de suferinþã curativã din„aºteptãri, scânceli, surogate. Prinînsãºi condiþia sa indecisã detranzit, un fel de continuumnedeterminat, o astfel de existenþãmereu preliminarã ar refuzapregnanþa, delimitãrile nete.Eterogena materie vâscoasãnefiind aptã de tragedie, arconsuma doar în gol epicul, redusla un perpetuum minor. Suferinþãgreoaie, speranþã dubioasã,egalizate în mediocritate, anulândindividualitãþile.” (Octombrie, oraopt, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1981, p.130).

Anularea identitãþii apare laNorman Manea ca resortindisolubil al sistemului. Figurile înjurul cãrora este centratã acþiuneanãdãjduiesc a se sustragemecanismului puterii, fie cã acestaare ca referenþi pe subjugatori saupe subjugaþi, astfel încâtansamblul maselor, în cazul cãroraar fi justificabilã imposibiliatatea dea ieºi din eterogena materievâscoasã, nu le include decâtaparent. Totuºi, costul neplãtibil alindividualitãþii e plictisul datoratlipsei unui spaþiu de manifestarede oricare tip a acesteia. Aºadar,un aspect fundamental asupracãruia se insistã fãrã ezitare estecel al limitãrii psihice pânã laneutralizare totalã a unui individcu resurse virtuale inepuizabileversus claustrarea care, în pofidaimpedimentelor de naturã fizicã,poate constitui un mecanism re-dutabil pentru psihic. Demonstraþiarealizatã în Plicul negru semna-leazã cã instrumentul cel mai utilal unui sistem opresiv esteplictiseala. Efortul pe care îlpresupune romanul este unexerciþiu al autonomiei, o tentativãde a susþine reflexul libertãþii într-osocietate proscrisã. În vreme ce înOctombrie, ora opt asimilarea uneiforme de libertate se realizeazãfiresc, datoritã capacitãþii intrinsecia vârstei (5-13 ani) deesenþializare, reinventare,monstruozitatea fiind relevatã prin

mijloacele nefireºti prin intermediulcãrora se procurã aceste debuºee(ghemele de aþã ca jucãrii; gustuldulce perceput mental, privind uncub de zahãr; un pulover ponositrâvnit ca un dar inimaginabil etc.),în acest roman soluþia estesimilarã, însã nefireascã, prinacuplarea unui histrionism defrondã cu o formã de retardemoþional, generat deimposibilitatea comunicãrii, în aºafel încât chiar personajul AnatolDominic Vancea Voinov/ Tolea seautoproclamã un adolescentîmbãtrânit. Însã excelentele

mostre de funcþionare (atâtumanã, cât ºi a sistemului) îninteriorul comunismului, cum ar fiscenele de la hotelul Tranzit,primirea pacienþilor în cabinetuldoctorului Marga sau scrisorileinformatorului, sunt contrabalan-sate de frica autorului de a nupierde omenescul în meandreletotalitarismului, lucru careprejudiciazã stilul. Expunereadesluºitã a faptului cã „trebuie sã-þi respecþi rangul, nu te compromiþicu nimic omenesc, tu eºti statuieperfect dresatã sã-ºi onorezemisiunea, atât ºi e prea destul”(Plicul negru, Editura FundaþieiCulturale Române, Bucureºti,1996, p.70), cautã corespondenþa

unei ponderi pentru a fi echilibratã,în pofida reafirmãrii constante atuturor formelor posibile deinstabilitate. Dacã discursulaluvionar aflat de multe ori laincidenþa indefinitã a stream ofconsciousness-ului ºi a dicteuluiautomat funcþioneazã în zonele deafabulaþie schizoidã, înfragmentele unde transparedisperarea de a dovedi cã existãafecte general umane care nu suntsubsumate comunismului, acesttip de discurs se pierde într-o zonãde lirism exagerat. Chiar dacãacesta mãrturiseºte într-un interviuacordat revistei Echinox în aprilie1980 cã „m-a preocupat mai puþininovaþia stilisticã ºi «noul roman»decât racordul estetic cu uneledintre propunerile fizicii moderneºi ale psihologiei; articulareamobilã în realitatea stratificatã aactualitãþii am considerat-o posibilãdoar prin cãutãri ºi adecvãrispecifice”, codificarea tropicã adiscursului, enumeraþiile dispuseîn progresii geometrice generândun corp infinit de sensuri, migalacalofilã cu care este întreþinutãobscuritatea, peste care troneazãlipsa (putând fi confundatã chiar cuabsenþa) verbului, inactivitatea,inerþia cerebralã patologicãtranspusã în limbaj, toate asteaîntreþin atmosfera paranoicã dinanumite fragmente, însã potdeveni ºi sufocante, textulsupraîncãrcat alunecând în zonede preþiozitate, care puteau fievitate. Justificarea cea maiputernicã a acestei metode segãseºte în reconfigurarea pe careo impune la nivel de coerenþã,plecând de la limbaj, orice sistemantiutopic (de la Orwell citire), însãacest resort al limbajului trunchiat,e aplicabil, dupã cum spuneam,doar pe anumite pasaje.

Dincolo de dezbaterile supuseexigenþelor ce þin mai degrabã degust, programul principal pe careîl propune Norman Manea esteunul admirabil, iar într-o grilã delecturã tributarã acestui program,este indispensabilã validareaautorului.

ª

14

Volumul lui Norman Manea,Întoarcerea huliganului (EdituraPolirom, Iaºi, 2003) mi-a amintit dela primul contact de o altã carte,cea a lui Dumitru Þepeneag,Întoarcerea fiului la sînul mameirãtãcite. Apoi, cu fiecare paginã,cîte un alt autor era chemat înscenã, fragmente pe care nucredeam cã le mai reþin din atîtealecturi îmi apãreau în memorie.

Întreaga construcþie dinÎntoarcerea huliganului nu estealtceva decît un lung travellingcircular, punctat de zoom-uri. Oconstrucþie aproape rebrenianã,care pleacã din Upper West Side,Manhattan (SUA, noul “pardadis”),descrie o buclã largã peste oceanºi spaþiu pînã la Bucureºti(România), Burdujeni (România) ºiTransnistria (undeva la limesulinfernului), pentru a reveni în ultimafrazã la adresa iniþialã. Dar aceastãconstrucþie circularã e perforatã înplan vertical, pe axa timpului, de oserie de flash-back-uri care iniþiazão altã cãlãtorie de întoarcere, unaîn timp, pe filonul amintirilor.

Întoarcerea huliganului estepovestea unei cãlãtorii dedouãsprãzece zile pe careNorman Manea o face în aprilie1997, revenind dupã 11 ani în þarape care o pãrãsise în plinãdictaturã comunistã. ªi, ca oricareîntoarcere înspre un trecutdureros, înspre ceea ce lãsãm înurmã fãrã a avea curajul de aîntoarce capul ºi a privi direct înochi, reîntoarcerea este în acelaºitimp recuperatoare, slujindmemoria, clarificînd trecutul, ºihipnoticã, prin rememorarea ºipreluarea integralã a memoriei –aceasta, liniºtitã, ca o obsesiesatisfãcutã, se stinge, adoarme,trecutul retrãgîndu-se ºi lãsînd locliber prezentului. Volumul seîncadreazã în acea zonã ambiguãde frontierã, între memorii, romanautobiografic, jurnal ºi purãbroderie ficþionalã.

Personajul Norman Maneaeste o proiecþie jucatã a autoruluiNorman Manea. Reacþiile sale, atîtde detaliat notate, trebuie priviteºi ca o parte a tehnicilor deconstrucþie. Angoasa reîntoarceriinu este însã una jucatã. Angoasãa (re)descoperirii trecutului, aoriginii, a apartenenþei. Autorul-

Unhuligan

ºi ovizuinã

Victor Cubleºan

personaj se proclamã un “huligan”,într-o accepþiune pornind direct dela textul lui Sebastian – unapartinic, un însingurat, undezrãdãcinat, un nealiniat, unexilat. Norman Manea face partedin acea categorie de refugiaþi carepriveºte cu suspiciune ºiamãrãciune în urmã. Conºtient cãsub raport afectiv nu se va putearupe niciodatã de locul natal, darnutrind sentimente confuze înlegãturã cu acesta. Este categoriacelor condamnaþi perpetuu lainasimilare, incapabili de a seregãsi integral în propriile amintiri,incapabil de a se încadra în loculde adopþie. Întoarcerea huliganuluieste aceastã poveste emoþionantãºi tulburãtoare, a celui carepriveºte din exterior România, careîncearcã sã o judece, sã oconformeze cu ceea ce “ar trebuisã fie”, dar care e supra-conºtientcã adevãrata patrie e unainterioarã, independentã demutaþiile pe care poate sau nupoate sã le realizeze în planul real.Aceastã “luptã” cu amintirile ºi cupropriul eu nu poate avea decît osingurã soluþie, reîntoarcerea lastatus quo, în acest caz laapartamentul newyorkez, singu-rul loc în care împãcarea cu Patrianerecunoscãtoare mai poateavea loc.

Spirit de maximã luciditate,capabil de analize de mare fineþe,mereu dornic de a surprindenuanþa, de a captura esenþialul prinrelevanþa secundarului, NormanManea se adînceºte în acest voiajinterior prin meandrele sincopateale memoriei în cãutarea, nu a unuieu, nu a unei identitãþi, ci a uitãrii.ªi, poate, a iertãrii. Scriituranervoasã, care apeleazã deseorila paranteze în paranteze ºiconstrucþii paralele, lamicrometafore ºi simboluridesfãºurate sub forma unor scurtepovestiri, secondeazã admirabildemersul ideatic. E o lecturãtensionatã ºi pasionantã, care îºiþine cititorul în prizã pînã la ultimafrazã.

Întoarcerea huliganului estemai mult decît o simplã întoarcerea exilatului. Norman Manea esteevreu, unul care a suportat ororiledeportãrii ºi lagãrului din perioadacelui de-al doilea rãzboi mondial,care a suportat ororile ºi vici-situdinile perioadei comuniste.Este un evreu care îºi pune cuacuitate problema antisemitis-mului, a diferenþelor culturale, adestinului sãu, a situaþiei dinRomânia, de odinioarã ºi de acum,a acestui popor ºi religii. Ceea cepentru un cititor neutru constituieo asimilare de informaþii, constatãrimai mult sau mai puþin emoþionaleºi emoþionante, pentru NormanManea este o problemã vie ºidirectã. Un subiect care nu arenimic de-a face cu discursulteoretic, abstract. Întoarcereahuliganului îºi poartã cititorul peurmele unei experienþe comune,cea a unei familii de evrei dinRomânia, începînd cu anii ’30 ºipînã în prezent. Adicã de la orelativã perioadã de “bunãstare”pînã în anii “huliganici”. Un discurslucid, obiectivat, jucat de un naratorcare vorbeºte cînd la persoana întîicînd la a treia, un discursemoþionant ºi (poate nu e cel maifericit termen) captivant. Aicidiscursul ia pe alocuri ecouri deeseu, permiþînd o dezbaterecontradictorie a condiþiei de evreuîn România. ªi în care centralãdevine atitudinea lui MihailSebastian. Sînt pesemne cele maibune pagini de acest tip pe carele-am citit. Discursul lui Norman

15

Manea este unul deschis ºi violentasumat ca singular, ca subiectiv,ºi tocmai de aceea nu se poateadresa decît subiectivitãþii ºisingularitãþii fiecãrui cititor.

O carte despre care meritã sãscrii, dupã cum e o plãcere sã ociteºti, indiferent cît de ciudate,amestecate ºi violente reacþii arputea provoca. Un roman dens ºicare îºi va avea propria carierã, unroman autobiografic cu adevãratexcepþional, ºi care are toateºansele sã rãmîna capodopera sa.

Romanul Vizuina (NormanManea, Vizuina, Editura Polirom,Iaºi, 2009), are ambiþii mult maimari ºi la o primã vedere dispunede un arsenal absolut impre-sionant de argumente care sã îlimpunã atît în prim-planul atenþieicriticii, cît ºi al publicului.

Vizuina este genul de roman cuambiþii arãtate explicit, de lasubiectul ales, la tema tratatã, dela arhitectura spectaculoasã latehnica scriiturii frazelor, de laimplicaþiile politice la mesajulfilozofic. Norman Manea ºi-aselectat cu grijã ingredienteleastfel încît sã clameze uºormodernitatea, inteligenþa, joculintercultural al volumului. Roma-nul, într-o tradiþie tot mai întãritãde romancierii de succes aimomentului, se construieºte pescheletul unei intrigi poliþiste: ocrimã care va rãmîne nerezolvatã(cu soluþii sugerate ºi induse, darnevalidate ºi lãsate generos în grijaunui cititor bine instruit de voceanarativã), o ameninþare nebuloasãºi poeticã (permiþînd digresiuniintertextuale), o poveste de iubireîn triunghi. Vizuina e povesteaprofesorului Augustin Gora, exilatîn SUA din faþa comunismului dinþarã, confruntat cu fosta sa soþieLu ºi vãrul ºi iubitul ei, PeterGaspar, (re)apãruþi brusc în viaþasa. Roluri importante au ºi CosminDima ºi Mihnea Palade, ultimulfiind victima asasinatului.

Romanul ar putea fi, din acestpunct de vedere o poveste a exi-lului, o poveste a “pelerinilor”, cumîi place lui Norman Manea sã-inumeascã, aflaþi într-o altã culturã,într-o altã societate, într-o altãlume, dar în aceeaºi viaþã care-iþine legaþi de trecut prin amintiri,antipatii ºi iubiri. O poveste a

cãutãrii identitãþii, o poveste a re-descoperirii esenþei eului ascunspentru aceºti condamnaþi la exil.Norman Manea vrea sã impre-sioneze, vrea sã facã paradã de oerudiþie ºi o subtilitate nesolicitatede o situaþie de viaþã atît de simplãºi de durã. Prozatorul ar aveasuficientã experienþã proprie înaceastã problemã (de altfelintroduce o sumã de elementeautobiografice în naraþiune, doarcã acestea au un rol marginal înroman), dar preferã sã fantazezepornind de la un caz real. Toatãlumea a citit în Vizuina povestealui Mircea Eliade ºi a lui Ioan PetruCulianu. Dar, pe de-o parte s-aargumentat cã ar fi doar modeleîndepãrtate pentru personajele deaici sau cã ar fi doar supra-mãºtipentru caractere mult mai generaleºi mai puþin ancorate într-o realitateconcretã a istoriei. Personajelerezultate sînt figuri prea specialepentru a rezista ca etalon. Pe dealtã parte, dacã figurile reale dinistorie nu sînt decît un pretext,atunci greul ar trebui sã cadã peumerii personajelor ficþionale, carear trebui sã fie suficient deinteresante, credibile ºi viabile încîtsã poatã prinde o viaþã distinctã.

Romanul ar putea fi un thrillercultural-politic, în care tema morþiis-ar împleti cu cea a conºtiinþei, avinovãþiei ºi a mîntuirii. NormanManea include suficiente pasajeeseistice (decupabile din contextuljocului personajelor). Jocurile inter-textuale propuse sînt generoase,iar ideile provocatoare. În plus, cinenu ar fi tentat de atît de disecatulmediatic caz al lui Ioan PetruCulianu, chiar dacã personajulcare-l joacã nu face un rol preabun?! ªtiind cã avem de-a face cuun stilist versat (arhitectura verbalãdin Întoarcerea huliganului esclipitoare) nu putem decîtconcluziona cã ºi-a ales armelegreºit. Recurgînd la o frazã scurtã,albã ºi afirmativã, scriitorulconstruieºte un fel de poezie arostiri monotone, a curgerii egalea evenimenþialului.

Norman Manea este constantun autor al provocãrilor, alsubiectelor care te silesc sã alegitabere ºi sã îþi revizuieºticonvingerile, un autor a cãruifascinaþie nu rezidã exclusiv înscriiturã, a cãrui valoare se sus-trage unei analize punctuale,rãmînãnd, nu în ultimul rînd, unreper literar.

Por

tret

de

Dav

id L

evin

e

16

Poetul naþional ºi istoria literarã

Nu ºtiu dacã „Eminescu – poetnaþional” a devenit, astãzi, un brand(cum e la modã sã se spunã...). Amurmãrit discuþiile despre necesarelelui 1. sanctificare de cãtre BisericaOrtodoxã Românã, 2. scoatere dinmanuale ºi din canonul literar, 3. re-branding al imaginii sale, pentru afi dusã în Europa de Româniarecent-aderentã la U.E., 4. re-introducere în manuale etc. Nudespre aceste subiecte va fi vorbaaici, acum; despre unele dintre eleam avut ocazia sã mã pronunþaltãdatã. În toate aceste circum-stanþe ceea ce s-a întîmplat a fosto împroprietãrire a altora –deopotrivã, perpetuatori ai cultului„poetului naþional” sau demitizanþipasionaþi, îndeplinind cu toþiiaceleaºi gesturi doar cã „de semncontrar” – asupra lui „Eminescu”.Aºa cum clamau poeþii proletcultiºticînd îi „corectau” revoluþionar viziu-nile prea pesimiste, Eminescu esteal nostru (suntem con-temporani cuel, e partea cea mai bunã din noietc., etc.). O spunem mai mereu cugrãbire, întotdeauna fericiþi de aºareificare liniºtitoare prin asociereanoastrã implicitã cu figura „poetuluinaþional”, pe care o dorim, înconsecinþã, dãinuind în eternitate.

În contrapartidã la acele su-biecte legate de numele luiEminescu, încerc sã formulez oîntrebare care nu se referã la va-loarea identitar-naþionalã a figuriieminesciene (pe care i-a creat-o ºii-o întreþine posteritatea), ci lavaliditatea poeziei sale pentrucititorii de azi – ºi mai ales de mîine– ale cãror orizonturi referenþialesunt atît de diferite de cele aleposteritãþii eminesciene imediate.Înainte de a mã ralia, eventual, celorcare cred cã Eminescu va fi unmare poet în eternitate (inclusivpentru cã nu îºi pot imagina ei înºiºieternitatea altminteri), înainte de aclama vreunul din locurile comunecare ne învaþã cã geniile Artei nuau nici timp, nici loc, ºi, desigur, nucunosc moartea, înainte de a intraîn acele spaþii ale retoricii... m-aºîntoarce la poezia eminescianã, cala realitatea primarã pe careconvingerile ºi judecãþile de valoaretrebuie (ar trebui?) sã seîntemeieze. ªi, desigur, pentru cã

Un poetpentrusecolul

XXI:Mihai

Eminescu Ioana Bot

sunt istoric literar, nu îndrãznesc sãprivesc viitorul fãrã a mã întoarceîn trecut. Este Eminescu un poetpentru secolul care începe? – e oîntrebare precedatã, pentru mine,de altele, pentru care am, cel puþin,indicii obiective pe care sãconstruiesc rãspunsuri. Cu altecuvinte: a fost Eminescu un poetpentru secolul al XIX-lea? Un poetpentru secolul XX? Subliniezprepoziþia, care ...nu este un articolposesiv: nu „un poet al secolului alXIX-lea” (istoriceºte, obiectiv ºiincontestabil, Eminescu a fost alsecolului al XIX-lea), ci un poetpentru gustul, Zeitgeist-ul, liniile decoagulare sau de fugã... alecititorilor dintr-un anumit veac.Destinat lor, pe mãsura lor, înþelesde ei. Ceea ce, desigur, mã aduceîn preajma unei alte suiteinterogative: cum citeau ei, ceilalþi,cei care au fost înainte de secolulXXI, poezia lui Eminescu? Pentrucã, desigur, ceea ce vãd cititorii într-însa nu este nici exact, nici complet,ceea ce poezia respectivã spune,nici ceea ce ea este.

Rãtãcit în secolul al XIX-lea?

Dincolo de accentele trium-faliste cu care prea uºor nerevendicãm de la „poetul naþional”,trebuie sã începem prin a admite

cã Eminescu, prin noutatea,complexitatea ºi valoarea opereisale, a ridicat serioase semne deîntrebare culturii româneºti – ºi înprimul rînd celei care îi era, în adoua jumãtate a secolului al XIX-lea, contemporanã. Faþã cu ivirea– ºi „metabolizarea” – poezieieminesciene în istoria literaturiiromâne, culturii româneºti nu i-afost deloc uºor. Ea s-a modificatca urmare a impactului opereieminesciene, primind-o, citind-o, încele din urmã – valorizînd-o ºiredescoperind-o în epoci diferite,din raþiuni diferite. Eminescu este,deopotrivã, scriitorul de geniu pecare nici o epocã istoricã nu-l poateîncãpea, scriitorul naþional careîntrupeazã esenþa eternã acomunitãþii noastre etnice, ºiscriitorul istoriceºte activ între 1866ºi 1886, adicã – la sfîrºitulromantismului ºi în a douajumãtate a secolului al XIX-lea. Unscriitor care, de altfel, a declaratexplicit cum vrea el sã fie în istorieºi în literaturã: „Eu rãmîn ce-amfost, romantic..”. Al cãrei vremi sãfie poetul? Oricine va rãspunde susºi tare „Al vremii noastre!” ar trebuisã fie conºtient de importanþaadjectivului posesiv de acolo.

Dar aceasta este una din ambi-guitãþile literaturii dintotdeauna;„cazul Eminescu” expune, de altfel,foarte eficient asemenea situaþiiexemplare (din cele mai diverse)ale fiinþãrii scriitorului ºi operei saleîn Istorie... De data aceasta, eltrimite la funcþia literaturii –ambiguã – de a contribui la con-sacrarea ideologiei dominante, caºi de a subverti respectivaideologie, cu precãdere o datã curomantismul european ºi cu vogaartistului blestemat ºi blas-fematoriu. Eminescu se întîlneºteîn acest scenariu al subvertirii lumiicu marile nume ale poezieimoderne europene, de la sfîrºitulsecolului al XIX-lea, cu „poeþiidamnaþi” ca Baudelaire, Rimbaud,Lautréamont sau Nerval. Caîntotdeauna, evoluþia unui marescriitor ne pune dinainteaproblemelor funda-mentale aleliteraturii ca artã-în-context-istoric.Eminescu „face istorie” refuzîndu-se istoriei contemporane, el„devine istorie” abia atunci cîndistoria îl ajunge din urmã ºi îi

17

confirmã intuiþiile sau construcþiilevizionare.

Cel mai mare poet al secoluluial XIX-lea, cel mai important modelpoetic al secolului la XX-lea, unpoet pentru secolul XXI ...acestclasic al literaturii române nereaduce în aria unei alte problemegenerice a literaturii universale:este vorba despre relaþia dintreistoricitatea receptãrii marilorscriitori (a oricãror scriitori, de fapt)ºi clasicitatea lor supra-temporalã.Într-o relaþie dialecticã a cãreiclaritate nu trebuie confundatã cusimplitatea, totuºi, clasicul începeprin a inova radical, pentru ca,ulterior, inovaþia lui sã fie„clasicizatã” prin receptare – sãdevinã modelul, vîrful canonului,înalta normã a unei alte vremi.

Receptarea lui Eminescu încontemporaneitatea sa este unexemplu grãitor în acest sens. Earãspunde negativ la întrebareadacã Eminescu a fost ...un poetpentru secolul al XIX-lea. Pe de oparte, dacã privim scrieriledebutului eminescian, observãmcã tînãrul poet apãrea foarteobedient în raport cu modelelelirice paºoptiste, pe care le imitacu indiscutabilã graþie, dar ca peniºte reþete cunoscute, de succes,pe care publicul le recunoºteaimediat. Astfel s-au citit, la început,De-aº avea ºi O cãlãrire în zori,Ce-þi doresc eu þie, dulce Românieºi La Heliade, ºi altele, multe;impresia de obedienþã faþã deprecursori, datã de structuraretorico-stilisticã a poemelor, a fostmai puternicã – ºi mai „liniºtitoare”– decît percepþia inovaþieidindãrãtul pastiºei. Iar Eminescudupã al doilea debut, cel din„Convorbiri literare”, lasã deoparteorice pastiºã a modelelor pentru ase rosti cu o voce inconfundabilã,maturã, „plinã”. Dar inovaþiile salepoetice sunt atît insidioase, cît ºiradicale. Primul sãu orizont dereceptare dã senzaþia cã „nu ºtie”ce sã facã cu ele, cum sã leciteascã: asemãnarea cu retoricapaºoptistã, asumarea aceloraºiteme consacrate (iubirea, patria,strãinãtatea, moartea) esteliniºtitoare. Intuiþia modificãriiradicale subiacente este, însã,prezentã, ºi genereazã reacþiidintre cele mai interesante, inclusiv

pentru ceea ce numim naºterea„problemei Eminescu” în culturaromânã.

Se ºtie cã detractorii luiEminescu îi criticau poezia înprimul rînd fiindcã era o modalitatede a-l ataca, indirect, pe TituMaiorescu. Dar reacþiile lor nu suntchiar atît de simplu de explicat, nusunt exclusiv „dictate de baricad㔺i, mai ales, vin din partea unorspecialiºti într-ale literaturiicontemporane... Interesante sunt,astãzi, pentru istoricul literar,motivele invocate în contestare.Pentru cã ele sunt dovezilepalpabile ale convulsiilororizontului de receptare faþã cunoutatea reprezentatã de poeziaeminescianã. Al unui orizont dereceptare care se schimba, larîndul lui, cu rapiditate, pentru a seacomoda cu aceastã înnoire:pentru cã detractorii lui Eminescudin jurul lui 1890 nu îl combat peacesta numai ca pe un „produs allui Maiorescu” (ceea ce ar explicaradicalitatea atacurilor de pebaricade diferite), ci ºi ca pe un„pericol pentru tinerime”. Otinerime, se înþelege, contaminatãde gustul nou, eminescian, al liriciimoderne... Datele istorice sepotrivesc: tinerimea de la 1890 vadeveni generaþia adultã, care varealiza Marea Unire de la 1918 ºiîl va transforma pe Eminescu în„pãrintele fondator” al ideologieisale puse în practicã1. La 1890,însã, ceea ce acuzã detractorii înpoezia eminescianã sunt,urmãtoarele „defecte”: pesimismulexcesiv ºi înclinaþia spre filosofare,imoralitatea poeziei erotice, lipsade patriotism, utilizarea greºitã amodelului folcloric, limba românãincorectã. Convingerea tuturoracestora cã au dreptate, cã se aflãdinaintea unui caz de „patologieliterarã”, nu este egalatã decît de...precizia cu care, numindu-le„defecte” sau ireparabile „erori”, eiindicã locurile în care poeziaeminescianã înnoieºte radicalcodurile literare ale epocii. Pentrucã niciodatã înainte de Eminescunu s-a construit atît de puternic înpoezia româneascã un ax alviziunii filosofice, pentru cãintensitatea eminescianã a„asfinþirii de idei” îl aduce, inclusivîn antume, în vecinãtatea (pe-

atunci) inadmisibilei decadenþe,pentru cã Eminescu înnoieºte într-adevãr radical temele iubirii ºipatriei, pentru cã inspiraþia sa dinfolclor nu mai ascultã de legile ºiproiectele paºoptiºtilor (dim-potrivã), pentru cã limba poezieisale nu mai era limba românã avremii în care scria... Contempo-ranii (detractori) numesc „greºeli”ceea ce este, în opera emines-cianã, de o radicalitate înnoitoarepentru moment inexplicabilã ºi –deci – inacceptabilã.

Prima carte publicatã despreMihai Eminescu, ºi subintitulatãStudiu critic, apare în 1891, îiaparþine lui Al. Grama ºi estedestinatã a ...apãra tînãrageneraþie de pericolul eminescian;implicit, ea se întemeiazã pemãrturisirea cã un asemenea cultexista – sau era pe cale de a seconstitui, în jurul lui 1890 – ceeace reprezintã o dovadã esenþialãpentru istoria literarã. Imagineaschiþatã de Grama este elocventãpentru ceea ce îi era cititoruluivremii sale de neînþeles, pentrunivelul interpretant la care acestase trudea sã urmeze construcþiileviziunilor poetice eminesciene:„afarã de cîteva suspine sporadiceîn faþa frumuseþii naturii, în toaten-a întîmpinat nimic, absolut nimic,decît simþul sexual sub formã deamor ºi un urît de lume sub formapesimismului lui Schopenhauer”.Ca într-o exemplarã scenã a unuimalentendu, Grama citeºte cuosîrdie în poezia eminescianãceea ce corespunde definiþiilor saledespre literaturã ºi poezie. Fireºtecã nu vedea nimic, dar asta pentrucã nimic din ceea ce vedea nusemãna cu ceea ce îi eracunoscut. În acest sens, am puteaspune cã Eminescu nu este unpoet pentru secolul XIX din simplulmotiv cã secolul acela nu areinstrumentarul necesar pentru a-lputea vedea ca atare.

Titu Maiorescu însuºi, dacã areintuiþia valorii operei acestui poet,nu ºtie „prea bine” cum sã oargumenteze critic. Direcþia nouã...este un exemplu impresionant detensiune între claritatea uneiargumentãri critice (aceea care îigãseºte tînãrului poet ºi destule„defecte”) ºi entuziasmul uneiopþiuni intuitive, exprimat în

18

fractura retoricii, în insistenþarepetiþiei, în ...„în fine, poet, poetîn toatã puterea cuvîntului”2. Defapt, Maiorescu consacrã acesttînãr poet al „direcþiei noi” printr-un cliºeu lexical, o expresie goalãde sens a românei vorbite, sau –o expresie în care orice sens poatefi aºezat. În finalul articolului din1889, Eminescu ºi poeziile lui,criticul pune un pariu cueternitatea, prevãzînd dominanþapoetului asupra poeziei româneºtia secolului viitor; predicþia sa nuare nimic dintr-un act critic, dar aretotul dintr-un gest inspirat. Istorialiterarã avea sã îi dea dreptate luiMaiorescu – rareori istoria literarãconfirmã après coup un critic careºi-a încercat forþa prezicerilor. Dar,ºi aici, Maiorescu este criticul deexcepþie, el este însuºi Criticul...

Este Eminescu un poet pentrusecolul XX?

...Fãrã îndoialã cã da. Însã,dacã este sã vedem cum a ajunsun Eminescu, dintr-un scriitorinadecvat codurilor culturalecontemporane lui, în postura detradiþie majorã a secolului urmãtor,ne vedem readuºi într-un punct dereflecþie generalã asupramecanismelor istoriei literare ºi asubtilitãþilor jocului dialectic dintretradiþie ºi inovaþie. Secolul XX alpoeziei româneºti este cu adevãrat„secolul eminescian”:complexitatea modurilor în carenoua literaturã, a modernismului ºi,apoi, a post-modernismului, seraporteazã modelul eminescian,nu este comparabilã, cred, cu niciun alt fenomen de dialog întreinovaþie ºi tradiþia sa din întreagaistorie a literaturii româneºti.Vocilor „interesante” de astãzi, cedeplîng în aceastã situaþie omonomanie a literaturii noastredin secolul abia încheiat, care nus-ar putea despãrþi de Eminescu(...slãbiciune, gamã minorã,vulnerabilitãþi istorice?), li se poateatrage atenþia asupra capacitãþiiunice a literaturii eminesciene dea susþine, ca model, un dialog cuformule estetice din cele maidiferite.

Practic, se vede „în act” oversatilitate particularã a literaturiieminesciene: aceeaºi care, în a

doua jumãtate a secolului al XIX-lea, îi permitea sã intre în cetateaLiterelor sub haina obedienþei faþãde modelele epocii. Eminescologiaeste departe de a fi înþeles deplinresorturile acestei capacitãþi aoperei de a susþine lecturi diferite,de a oferi modele pentru esteticiîn aparenþã contradictorii, fãrã a-ºi pierde, ea însãºi, profilulparticular ºi axele de coerenþã aleîntregului ce-l reprezintã. Ne-amobiºnuit sã judecãm raportul luiEminescu cu canoanele epociisale privind doar rezultateleschimbãrii aduse de marele poet,nu ºi modurile cum se realizeazãaceasta, la fel cum cele mai diferitevoci ale secolului XX ºi-au clamatfiliaþia eminescianã fãrã sã seîntrebe cum e posibil aºa ceva(pentru cã simplul postulat despregeniul pãrintelui fondator „nurezistã” nici chiar el unei asemeneadurate diverse...). Rãspunsurileposibile trebuie cã seînrãdãcineazã în acelaºi nexuscomplex al relaþiei opereieminesciene cu convenþia poeticã:atît cu cea pe care o „aruncã înaer”, cît ºi cu aceea pe care o puneîn loc, pentru un secol dupã aceea.

Încã de la primele poemepublicate – ºi, aº spune, de-alungul întregului sãu proiect artisticurieºesc – Eminescu nu se opuneconvenþiei existente, ci o asumãºi îi exerseazã atît retorica, cît ºitemele, ducîndu-le spre zoneleunor experimente care devin,totodatã, „ultimele lor limite”.Foarte devreme, în De-aº avea(unul din cele mai înºelãtor-inocente poeme ale tînãruluiEminescu!), autorul pare sã seîntrebe cît de mult se poate lungiun discurs liric pe model folcloricalecsandrinian, construit exclusivpe juxtapuneri explicative, înaintede a atinge pragul unei imploziisemantice. Cît este de aparentãobedienþa tînãrului Eminescu faþãde modelul „veselului Alecsandri”,cît de bine se construieºtesubtextual un mecanism ironic,toate acestea scapã ochiuluicontemporanilor poetului. Nu,hotãrît lucru, Eminescu nu are faþãde tradiþia din vremea sa niciatitudinea „cuminte” ce i se atribuiela început, nici violenþa iconoclastãa romanticilor „DOC” din Apusul

unde romantismul tocmai seîncheiase... Ulterior, poetul avea sãtematizeze în repetate rînduriconvenþia poeticã din epoca sapentru a o respinge. Gestulconstituie un laitmotiv al artelorpoetice din creaþia de maturitate.Metaforele convenþiei poeticecontemporane devin aici substi-tutele unui „portret” al Zeitgeistuluiepocii, faþã de care subiectul liricîºi clameazã revolta, ca înScrisoarea II... Însãºi aceastãtematizare insistentã a convenþieipoetice face din Eminescu un poetpentru secolul XX, „în toatãputerea cuvîntului”. Pentru cã eleste cel dintîi care acuzã limbajulde limitare ontologicã, respectivacuzã poezia de a nu fi altcevadecît repetiþia imperfectã a uneirostiri primare, inaccesibile omului:de fapt, este primul poet român încare filonul modernist al criticiilimbajului iese la lumina paginii.Poetul subversiunii limbajuluipoetic instituit (al vechii retorici,paºoptiste – în exemplele an-terioare) devine conºtiinþa criticã –ºi, în cele din urmã, tragicã – cedenunþã limitele limbajului inau-gurat, încercînd distrugerea lui, cao poartã spre distrugerea lumii (ºi,de fapt, urmînd, dincolo de limite,buna tradiþie logocentricã, înte-meietoare a spiritualitãþii euro-pene moderne). Ceea ce Emi-nescu imagineazã în asemeneapoeme precum Icoanã ºi privazavea sã devinã scenariul „naraþiuniimajore” a poeziei româneºti asecolului urmãtor. Dar aceastaînseamnã cã el depãºeºte (înprimul rînd, prin tematizarea relaþieipoetului cu rostirea inauguratã)romantismul secolului al XIX-lea,afirmîndu-se ca un poet al limitelormoderniste ale limbajului.

Cu toatã noutatea sa, cu toatevirtualitãþile conþinute de operã(sau, poate, tocmai de aceea),Eminescu ajunge la un momentdat în ipostaza de tradiþie, demodel poetic la care urmaºii seraporteazã. Cei aflaþi istoriceºte înimediata lui vecinãtate, epigonii, nuîl pot depãºi, nu îl pot citi „altfel”, ciîl imitã doar, cu rãsuflarea tãiatã,fãcînd eforturi pentru a ajunge dinurmã o evoluþie a poeziei, cãreiaEminescu îi impusese un ritm cutotul nou. Abia generaþia de poeþi

19

de dupã primul rãzboi mondial vafi pe mãsura noului ritm, abia ease va regãsi în poezia eminescianãºi nu va ...alerga dupã ea, s-oprindã, într-o imposibilã încercare.Este foarte adevãrat cã, începîndcu perioada interbelicã, publicareapostumelor eminesciene adaugãmodelului componente foarteimportante pentru construcþiamodernismului sãu exemplar ºioferã publicului o operã tot maicomplexã, tot mai deschisãlecturilor plurale.

Ipostaza de „tradiþie” a luiEminescu dureazã însã foartemult, neaºteptat de mult, practic –pînã în zilele noastre. Dacã e sãne întrebãm de ce, vom atingeproblema raportului dintre „virtual”ºi „real” în poetica eminescianã. Eladuce în scenã distanþa dintreprogramul sau proiectul poeticasumat al operei ºi obiectivareaacestuia în discursul liric, ten-siunea care existã între ceea ceautorul însuºi îi propusese sã scrieºi ceea ce cititorii pot citi în ceeace el a scris – o tensiune fertilã

pentru posibilitãþile interpretãrii.

Ceea ce va urma

Mergînd mai departe pe firulistoriei, este firesc sã ne întrebãmdacã opera eminescianã arevirtualitãþi al cãror joc sã fiedescoperit de sensibilitateasecolului XXI, în virtutea cãrora onouã lecturã sã îl consacre peacest poet ca pe o referinþãculturalã în canonul literarromânesc. Este Eminescu un poetpentru secolul XXI? Da. O spunfãrã sã ºtiu încã, nici mãcaraproximativ, care vor ficoordonatele fundamentale alenoii sensibilitãþi, cãrora poezia luile va rãspunde. Îmi îngãdui sãcred, însã, cu convingereaistoricului literar, dar ºi a cititoruluiimpenitent de poezie eminescianã,cã din pluralitatea lecturilorpermise de opera sa, unele se vorpotrivi noului cititor, neliniºtilor sale,modului sãu de a se raporta lamarile teme existenþiale.

Istoricul literar poate prevedea

apariþia unor asemenea lecturi, darnu le poate anticipa conþinutul, nicidirecþia de evoluþie ulterioarã.Capacitatea lui, a specialistului, dea privi înainte se izbeºte de limitaorbitoare a luminii care va veni;altminteri, el priveºte foarte bine înurmã, rînduind faptele trecute încãutarea unui sens. Orbitor, poate,ca ºi viitoarele lecturi fãcute de uncititor încã nenãscut azi, asupraoperei unui poet necunoscut nouã,astãzi: Eminescu, poetul secoluluiXXI.

(Fragment dintr-un volum înpregãtire, Eminescu explicatfratelui meu)

1 Despre aceste aspecte aleconsacrãrii mitului poetului naþional înjurul lui 1918, v. Ioana Bot (ed.), „MihaiEminescu, poet naþional român”.Istoria ºi anatomia unui mit cultural,Cluj-Napoca, Dacia, 2001.

2 Titu Maiorescu, Direcþia nouã înpoezia ºi proza românã, în Id., Critice,ed. îngrijitã de Domnica Filimon,Bucureºti, Minerva, 1984, p. 138.

Armonit

20

O nouã traducere a capo-doperei literaturii române – aLuceafãrului eminescian –surprinde fericit nu numai prinevenimentul fast al facilitãriicirculaþiei acestui poem în ariaculturalã a limbii ebraice1, ci ºiprin lãudabilele intuiþii la text alepoetului Andrei Fischof, caresem-neazã prefaþa cãrþii.Concentratã în trei pagini chin-tesenþializate, de prezentaregeneralã, se pot totuºi remarca,în aceastã prefaþã, mãrcile uneipersonale viziuni asupra conþi-nutului semantic al celebruluipoem, începând cu fraza generalã:„poemul Luceafãrul... concen-treazã în cele 98 de strofe ale saleîntreaga filozofie a existenþei ºia Universului în sine (de remarcatjocul de cuvinte în ebraicã:existenþa = kyum; univers =yakum, n. n.)”. Filozofia încor-poratã în poemul eminescian,se lãmureºte a fi, în continuareatextului prefeþei, cea la care TudorVianu se referea sub formulastatismului ºi a imobilitãþii lumii,cu structura ei tripartitã, om, stea,Dumnezeu2. Din recunoaºterealegicã a acestei alcãtuiri, a se-paraþiei lumilor ce nu se pot uni,extrage apoi T. Vianu accentul înaltde seninãtate din sfâºitul poe-mului. Amintesc concluzia lui Vianufiindcã aceasta n-a prea fosturmatã în tradiþionalele exegezeale poemului eminescian, fiind deobicei preferate sensul final alresentimentului ºi al revoltei de tipromantic occidental. În prefaþa luiFischof îmi pare cã se insinueazão astfel de stoicã ºi quetistã me-ditaþie, în defavoarea dezamãgirii,a sarcasmului ori a nefericiriisupreme.

De asemenea este de subliniat– ºi îmi pare remarcabilã – distanþaautorului prefeþei, Andrei Fischof,faþã de schema arhicunoscutã ageniului neînþeles, din moment ceîn expresia textului sãu se poatedetecta o rezervã, mai bine zis oprecauþie, privind nefericireapoetului: „De-a lungul anilor,poemul a fost înþeles ca fiindexpresia absenþei unui destin fericital marelui poet, în viaþa sa intimãºi în cea socialã. Zidul de netrecutal lipsei înþelegerii reciproce dintregeniu ºi oamenii obiºnuiþi, cei care

Oportunitateaunei prefeþe

Rodica Marian

LUCEAFÃRUL EMINESCIAN –

semnate deAmdrei Fischof

de fapt îl înconjoarã, rãmâneveºnic” (s.n.) În acest context nuse insistã asupra consecinþelorstatismului alcãtuirii lumii, dareste evident cã barierele suntimuabile, propagând în operã unîntreg arsenal de ecouri tragico-dramatice, însã aici nu sesubînþelege, nici mãcar implicit,banalitatea cruntã, aceea care l-aindignat pe C. Noica, a micimii, aneputinþei ºi a neînþelegerii veninddinspre lumea comunã3. De fapt,ceea ce mi se pare important desubliniat este faptul însuºi cã înfraza poetului prefaþator nu seapasã asupra cauzelor ori a vineivreunuia dintre protagoniºtii carestau dincolo ori dincoace de acesteziduri de netrecut. Acest fel de apune problema în care se spunecã poemul Luceafãrul „este de faptpovestea a douã lumi care n-aureuºit ºi nu vor reuºi sã se uneascãîn veci” este în esenþã apropiat darºi depãrtat de ideea dominantã aexegezelor cunoscute, fiindcãexistã adagiul oarecum relativizantal „lipsei înþelegerii reciproce dintregeniu ºi oamenii obiºnuiþi”.

Succintele fraze ale poetuluiAndrei Fischof despre povestea luiHyperion, cel cãruia Eminescu învestita notiþã despre sensulalegoric al poemului sãu îi spuneacu tâlc Luceafãrul4, par a izvorî

dintr-o comunã viziune exegeticãasupra fondului de idei al poemuluieminescian, însã, fapt uimitor, sepot detecta în aceste frazeconsecinþe de sens global totaldiferite de majoritatea inter-pretãrilor comune. În aceastãprivinþã, ca poziþie revenitãemblematic sub cupola unui elande romantism atemporal, trebuiesã ne raportãm la definiþia lui PetruCreþia5 privind poezia Luceafãrulca „expresia cea mai elaboratã ainaccesibilitãþii ºi a incompati-bilitãþii”, subînþelegând evidentperspectiva necesarã a unei„nepotriviri esenþiale dintre sineleiubitor ºi ceea ce îi este dat înlume”, ceea ce limiteazã ºi fixeazãperspectiva dinspre poet sprelume. Or, în prezentarea lui AndreiFischof despre cele douã lumi cenu se pot uni în veci, accentul sedistribuie ºi în nuanþa implicatã de„lipsa înþelegerii reciproce”, aºaîncât, astfel, mai curând sedepãrteazã de ideea geniuluineînþeles, apropiindu-se parþial, nuexclusiv, de interpretarea filosofuluiNoica, care transferã vina „orbirii”,a neînþelegerii asupra Lucea-fãrului, de fapt asupra neputinþeigeniului de a fi fericit ºi de a fericipe cineva, precum spusese foartelimpede ºi Eminescu însuºi.

Este aici, în aceastã sentinþã,ºi ceva din ceea ce frumos spuneaNoica, în filozofica-i interpretare aLuceafãrului, privind neîntâlnireaîntre lumea contingenþei ºi lumeanecesitãþii, care s-au cãutat totuºi.Anume este, pe de o parte,retragerea înapoi a Luceafãrului înnefericirea sa de-a fi „nemuritor ºirece”, în timp ce, pe de altã parte,„lumea aceea de jos a învãþat cuadevãrat sã-ºi ridice privirile cãtreel, sau cãtre altul ca el, de parcãar sta sã spargã cercul sãu strâmt,în care norocul o petrece”6. Înprefaþa lui Fischof se spune cãpovestea lui Hyperion conduce„spre finalul evident ºi de neocolit”,fiind „de fapt povestea a douã lumicare n-au reuºit ºi nu vor reuºi sãse uneascã în veci”. Dar, se poatepresupune cã forma dramaticã acãutãrilor redate în „dialoguriledintre cele douã personaje –îndoielile ei ºi încercãrile lui – [care]ne sunt prezentate sub formatragediilor antice” presupun însãºi

21

cãutarea reciprocã. Aºa încâtsentimentul final al poemului nurãmâne exclusiv pe nota unei„tristeþi cosmice” cum argu-menteazã Petru Creþia, ci poatesã includã ºi ceea ce C. Noicaînþelegea prin metafora întinderiimâinilor între lumea generalului ºicea a individualului, ºi pânã laurmã, „trecerea geniului prin lume,ca ºi trecerea lui Hyperion – pe-deasupra-mergãtorul – lasã înurmã-i o dârã de luminã ºi un zvonal ordinii”7.

Spun aceasta pentru cã AndreiFischof se apleacã cu caldãsimpatie asupra tinerei „plinã defarmec ºi înþelepciune”, e adevãrat,fãrã sã arunce vina nereuºiteiuniunii dintre cele douã lumiasupra lui Hyperion, cum face C.Noica, dar, ca ºi acesta, nu reducepersonajul feminin la schemareductivã din arsenalul romantic.Prin descrierea fetei de împãrat ca„fiinþa umanã caldã, simplã,”Andrei Fischof se distanþeazã ºi deo clasicã interpretare ca aceea alui Tudor Vianu: “Elanul omului sezdrobeºte de muþenia ºi rãcealapietrii ºi în aceastã confruntare aelementului animat ºi neanimatcapãtã o expresie alegoricã nunumai tragismul vecinicei cadu-citãþi a dragostei, dar ºi resen-timentul poetului pentru acea ini-mã a femeii, rãmasã inferioarãelenului sãu”8.

Îndelungate prejudecãþi ºi lo-curi comune din aria culturalã amentalitãþilor, atât de reticentela orice schimbare, persistãîncã în înþelegerea ºi judecareacapodoperei poeziei române,Luceafãrul eminescian. Feno-menul nu este singular (ºi alþiromantici au fost deformaþi înreceptarea culturalã a vremii lor ºidupã aceea, precum Novalis,Goethe, Hölderlin, Hugo) ºi nicipernicios, decât în mãsura în careaceastã înþelegere minimali-zatoare ºi reductivã se perpe-tueazã în studiile serioase alecriticii mai noi ori încã considerateca fiind de autoritate.

Una dintre coordonatelecondensatei interpretãri fãcu-te de poetul Andrei Fischof, pre-zentã fericit în prefaþa la noua tra-ducere a marelui poem în limbaebraicã, este cea a caracterizãrii

personajului feminin din Luceafã-rul ca: „fiinþa umanã caldã, simplã”,fata de împãrat este o „tânãrã plinãde farmec ºi de înþelepciune”, ceeace depãºeºte evident viziuneacomunã, tradiþionalã ºi tenace amultor interpretãri, în care Cãtãli-na este neînþelegãtoare a valo-rilor înalte ºi nedemnã de iubireaabsolutã. În aceastã scurtã ca-racterizare se implicã oarecum oaltã perspectivã interpretativã,confinã cu unele poziþii mai noiprivind-o pe Cãtãlina. De aceeavoi stãrui acum, mai mult, asupraacestora. Eroina Luceafãrului eraºi mai este constant opusã, îngenere, personajului numitLuceafãrul-Hyperion, care repre-zintã absolutul învestit romanticîn ideea de geniu, plasatã pevectorul axiologic orizontal undevajos, în con-trapondere cu axulvertical al întruchipãrii valorii înalte,atât prin puþinãtatea ei sufle-teascã, cât ºi prin cea a doruluiei de inimã, fiindcã lumea ei – ceaa contingenþei – nu are valoareahyperionicã a nemuririi astrale.Pãmânteana fatã de împãrat nuare nici acel magnetism specificLuceafãrului, dupã exegezeletradiþionale ori mai noi, printreaceºtia ºi D. Caracostea ori EdgarPapu. Mai recent SvetlanaPaleologu-Matta reafirmã lipsade înþelegere a Cãtãlinei, „in-capabilã... de elevaþie”9, argu-mentând prin faptul cã paradigmeprecum „farmecul sfânt” ºi „dorulde moarte”, fiind chei de boltã aleliricii eminesciene nu-i sunt propriipãmântenei. Faptul pe care-lgãsesc cel puþin paradoxal ºi caremi se impune cu evidenþãsemanticã ar fi acela cã autoareaînsãºi este nevoitã sã admitãrealitatea textualã a acestorcoordonate semantice, care apartocmai în secvenþa de mareinterioritate „atribuitã... fetei”,respectiv în aºa numita secvenþãa confesiunii Cãtãlinei. Aºadar,cum am mai observat ºi subliniatºi alteori, în textul Luceafãrului,este semnificativ faptul cãpãmânteana fatã „pronunþã” cheilede boltã ale liricii eminesciene,ceea ce, trebuie sã recunoaºtem,schimbã total perspectiva evaluãriiei. Eroina poemului Luceafãrul selasã totuºi „gânditã” în interpre-

tarea, de acum clasicã, a IoaneiEm. Petrescu, pe când, din alteperspective critice are un dor demoarte de Luceafãrul din cer,atinsã aºadar de absolutul iubiriiºi de anihilarea fiinþei (în rein-terpretãrile semnate de MarinMincu sau Rodica Marian), fiinduneori personajul uman expo-nenþial (G. Munteanu), alteoriperceputã, în interpretare, caunicul personaj al poemuluieminescian, celelalte personajefiind simple proiecþii ale Cãtãlineicare viseazã, respectiv viabile întãrâmul somnului ori al visuluiprofund (P. M. Gorcea).

Ca ºi îndãrãtnica mentalitatece o menþine pe Cãtãlina încontrast cu Luceafãrul-Hyperion,la un pol al derizoriului, tot aºaCãtãlina este în mod obiºnuitasociatã, în gândirea comunã, cumarea iubire a lui Eminescu,Veronica Micle, conservatã înmemoria colectivã ca „imagineafiinþei superficiale ºi trãdãtoare... îndauna fiinþei profunde ºi fidele”10,cum se dezvãluie ea în scrisorilepostume. Pe de altã parte, cu multînainte de revelaþiile scrisorilor, înce mã priveºte, fãcând o analizãsemanticã a textului poemului (ºial variantelor sale), personajulfeminin, numit numai o singurãdatã în text Cãtãlina, se con-tureazã a fi o fiinþã complexã,întreagã, exemplarã (De dorul luiºi inima ºi sufletu-i se împle),fiindcã vrea ºi dorul de inimã ºidorul din suflet), fiind totodatãconstantã în aspiraþia spre ideal,la începtul ºi finalul poemului.Indecisã între dorul de inimã (celdin vis) ºi cel de suflet numai înfragmentele de text care se referãla visele ei, dar care este în stareade trezie, înainte ºi dupã vise,doritoare de deplinul iubirii: înpreiniþierea de la începutulpoemului, dorul de Luceafãr îiîmple ºi inima ºi sufletul, iar lafinele poveºtii, îmbãtatã de amor,în braþele lui Cãtãlin, o invocã dinnou binecuvântarea Luceafãrului,de data asta nu asupra vieþii ei(adicã a iubirii ei), ci asupra noro-cului pe care tocmai îl împlinise,altfel spus vrea confirmarea ºidesãvârºirea iubirii pãmânteneprin cea idealã.

C. Noica redã demnitate ºi

22

înãlþime pãmântenei Cãtãlina, carear sta „sub semnul deschiderii, aldãruirii de sine ºi al transfigurãrii”11,pe când cel numit în poemuleminescian Luceafãrul (Noica îlnumeºte uneori Hyperion) aretoate neputinþele ºi durerea naturiigenerale care nu poate prindefiinþã. Astfel, C. Noica transferãvina neîmplinirii fiinþei în „orbirea”Luceafãrului, care nu vede „des-chiderea” atât de curatã „înîntinarea ei chiar” a fãpturiiindividuale, care vrea, ºi în final,„iubirea cealaltã”12. (Din punctulmeu de vedere, cel al analizeisemantic-poetice, textul lasãambiguã în receptare aºa-zisatrãdare a femeii, atât pe ceapresupusã în alegerea lui Cãtãlin,cât ºi cea indusã simultan dedespãrþirea de norocul împlinit prinîmbrãþiºarea cu acesta, fiindcãaceastã ultimã implorare ºi privireîn sus, de fapt întoarcere spreLuceafãr, nu mai este un gest alfiinþei ei particulare, ci sufletul ei,al fiinþei omeneºti, sperã încã ouniune cu patria lui cereascã).Nefericirea ontologicã a geniu-lui este, pe de altã parte, o coor-donatã reprezentativã a liriciieminesciene, inclusiv în poemulLuceafãrul, dupã cum arãtamalteori13, dar în rãsturnareaecuaþiei, atât de spectaculoasã,din lectura filozoficã a deveniriiîntru fiinþã, Cãtãlina este salvatãdin devenirea întru devenire prinaspiraþia ei constantã ºi seninã, lacare Luceafãrul rãspunde cuorbirea din el, aceea pe care nu i-o „risipise nici mãcar Pãrintele celmare, cu lecþia lui”. Explicaþia datãde Eminescu sensului alegoric alLuceafãrului se lãmureºte astfel,în concepþia lui Noica, prin faptulcã geniul este eul care ºi-a gãsitsinele, ºtie „de legi ºi necesitate”(„este în noi ceva mai adânc decâtnoi înºine” spune poetul), iar soartaLuceafãrului din poveste seamãnãcu soarta geniului, din cauzã cã nupoate ferici pe nimeni ºi nu poatefi fericit. Nefericirea geniului ºi aLuceafãrului din poem este deordin ontologic, fiindcã nu poate sãridice la el lumea „norocului” ºi nicisã coboare în ea14.

Aºadar, cele douã lumi nu s-auîntâlnit, dar accentul semnificatival interpretãrii lui Noica cade pe

acest dar s-au cãutat. Acest actpresupus ºi consumat al cãutãriireciproce mi se pare sensul cel maiadânc al poemului, izvorât, credeu, din confluenþa sensului alegoricconþinut de basmul versificat iniþialde Eminescu, sens amplificat deconstrucþia poeticã a poemuluiLuceafãrul. De aceea, cuvintele luiAndrei Fischof privind împletireafondului folcloric arhaic cu viziunearomanticã a literaturii, valide ºi prinfaptul cã legãtura acestor aspecteeste resimþitã în poem, sunt cutemei justificate în sentinþa cãaceastã îmbogãþire transformã„unicitatea [poemului] într-untezaur universal”.

1 Mihai Eminescu, Luceafãrul,Traducere în ebraicã Tomy Sigler.Prefaþã (în ebraicã) Andrei Fischof,Editura Onyx, 2008.

2 Tudor Vianu, Eminescu, EdituraJunimea, Iaºi, 1974, p. 132.

3 Constantin Noica, “Luceafãrul” ºimodelul fiinþei, în Eminescu,Sentimentul românesc al fiinþei,Editura Cartea Româneascã,Bucureºti, 1978. Noica rãstoarnãecuaþia romanticã a aspiraþiei cãtre unideal de neatins, considerând-o oplatitudine pentru marea ºitulburãtoarea problemã a poemuluieminescian, argumentând în sensulcã nefericirea geniului este de ordinontologic, iar tânãra fatã de împãrateste statornicã ºi seninã în iubirea deabsolut .

4 Notiþa lui Eminescu, scrisã oblicpe o foaie cu variante ale poemuluisunã în felul urmãtor: „[...] Înþelesulalegoric ce i-am dat [poveºtiiLuceafãrului] este cã dacã geniul nucunoaºte nici moarte ºi numele luiscapã de noaptea uitãrii, pe de altãparte aici pe pãmânt nici e capabil aferici pe cineva, nici capabil de a fifericit. El n-are moarte, dar n-are nicinoroc. Mi s-a pãrut cã soartaLuceafãrului din poveste seamãnãmult cu soarta geniului pe pãmânt ºii-am dat acest înþeles alegoriei”.

5 Petru Creþia, Eminescu editat ºicomentat de Petru Creþia, EdituraHumanitas, Bucureºti, 1994, p. 39, 11.

6 C. Noica, op.cit., p. 107.7 C. Noica, op. cit., p. 107.8 Tudor Vianu, Eminescu, Editura

Junimea, Iaºi, 1974, p. 120. Este celpuþin curios, cum în acelaºi studiuasupra Luceafãrului, Tudor Vianu iaapoi în considerare notiþa poetuluidespre sensul alegoric geniul nu ecapabil a ferici pe cineva, nici capabil

de a fi fericit”) ºi ajunge la cu totul alteidei: „În sinteza acestor discordanþe,pornite deopotrivã din sufletul bãrba-tului ca ºi al femeii, se restabileºte unfel de echilibru, care eliminã resen-timentele ºi astfel sfârºitul poemuluise poate înãlþa în cerul înalt alseninãtãþii” (p. 130).

9 Svetlana Paleologu-Matta,Eminescu ºi abisul ontologic, EdituraEminescu, Bucureºti, 1994, p. 123.

10 Tia ªerbãnescu, citatã pentruadevãrurile revelatoare cuprinse întextele scrisorilor din ediþia ChristineiZarifopol de Dan C. Mihãilescu,Despre omul din scrisori. MihaiEminescu, Editura Humanitas,Bucureºti, 2009, p. 85.

11 C. Noica, op. cit., p. 108.12 C. Noica, op. cit., p. 106.13 Rodica Marian, „Lumile” Lucea-

fãrului, Editura Remus, Cluj, 1999, p.88, 157, 207 etc.

14 În termenii filozofici ai deveniriiîntru fiinþã, geniul ar fi aºadar marcatde tragismul acestei neputinþe, ceeace se apropie de interpretarea datãde Ioana Em. Petrescu, cea amenþinerii prin gândire a lumilor înfiinþã, mai bine zis în aceasta ar constatragismul Luceafãrului. Doar cã, înînþelegerea mea, cel care rãspundela ultima invocaþie a Cãtãlinei nu maieste Luceafãrul, ci Hyperion, cel carea devenit conºtient de sinele sãuprofund (lumea mea în variante însuflet simt), împreunã cu noul sãunume, cel care devine împãcat culumea sa întreagã; astfel el rãmâneîn aceastã lume a generalului, care-ieste acum suficientã, precum ºi fatade împãrat rãmâne în lumeacontingenþei. În esenþã, îmi pare cãstatornicia întru aspiraþie a Cãtãlineio ridicã întru seninãtate, cu toate cãºtie despre Fiinþã, cum spune Noica.Tot astfel, aº putea sublinia cã nouaipostazã a Luceafãrului care esteHyperion, „cel pe deasupra mergãtor,cel ceresc” (dupã înþelsul etimological numelui) se ridicã întru seninãtate,fiindcã ºtie de Fiinþã, dar nu estenefericit, se simte „rece” în suflet (învariante în suflet = în lumea mea),ceea ce explicã acþiunile sale, adicã,nu mai cade ca-n trecut. Prin urmare,„orbirea” Luceafãrului este împãca-rea cu nefericirea, conºtientizareaacestei neputinþe. Nãzuinþa liberã ºiseninã pe care Noica o conferã fetei,ca un „splendid exemplar defeminitate, superior naivã, dar ºidetaºatã” se armonizeazã, în credinþamea, în cele din urmã, cu „zvonul deordine” lãsat de „trecerea lui Hyperion[a geniului] prin lume”, dupã cumspune acelaºi Noica despre finalulpoemului.

23

În 2010, Editura Casa de PariuriLiterare a reeditat douã dintrevolumele „cult” (ca repere ulteriorasumate de lirica feminine de dupã2000) ale poetei Nora Iuga.Dactilografa de noapte (publicatpentru prima datã în 1996) ºiSpitalul manechinelor (a cãruiprimã ediþie a apãrut din 1998)îngroaºã arterele deja supraso-licitate ale unui portret tensionat:problematicã, incisivã atunci cândrecurge la masca suavitãþii,obsesivã atunci când frizeazãdetaºarea, insuportabil de pre-zentã, cu toatã consistenþa ris-cantã a unui ritm profund cata-bazic, în insistenþa de-a jongla curegistrele spontaneitãþii, NoraIuga mizeazã pe o voce simultangravã ºi tendenþios ludicã. Media-tã de pasaje retorice diafan-copilãroase, invocând stafiile„inofensive” ale unui timp retractil,poezia nu îºi abandoneazã nicioclipã ataºamentul faþã devalorizãrile „întunecate” ale ima-ginarului ireversibilitãþii. Dipticîntemeiat, tematic, pe teroareatandrã a semnelor discrete aledecrepitudinii construite în jurulunui discurs al erosului duplicitar,situat, simultan, de partea tragedieiireversibilitãþii ºi de aceea aridicolului asumat, cu tuºe groteºti,cele douã volume vorbesc,spectaculos, cu o atenþie aproapenaturalistã pentru detaliile sauindiciile sentimentului post-traumatic al unui jamais de la viegeneralizat despre fâºia bântuitãde conflicte dintre viaþa de atunciºi viaþa în expectativa sfârºituluimarcat de angoasele timpului:(„aveam douãzeci de ani/ ºi ultimuldomn era aruncat la canal/ aveamtreizeci patruzeci cincizeci de ani/ºi domnii se isprãviserã/ bãteamstrãzile seara la ora cinci/adulmecam dupã o dîrã denaftalinã/ drogul perfect pentru obeþie aristocraticã/ pleca din minelumea/ plecau convoaiele lungi/feþe scurte pãtrate feþe întoarse pedos/ feþe turtite în carlinga istoriei”,„din zece în zece ani/o revoltã aglandelor/ºi eu aici în oglindã/cufardurile ºi corsetele/ mã în-cãpãþînam sã rezist/ mã duceamîn fiecare sîmbãtã la cinematograf/ºi mã sãrutam pe întuneric cu toni/înaintea vacanþei mã simþeam

În poemlocuieºte

od(o)am(n)ã

Olga ªtefan

solidarã/ cu hîrtia de turnesol/dimineaþa îmi trãgeam pe mine untrup mai tînãr”).

Supuse regulilor proteismuluidoar în mãsura în care imaginilemetamorfice rãmân cea mai bunãopþiune atunci când mesajul esteconstruit în jurul ariei semantice adegradãrii, a deteriorãrii, a ruinelorrealului, poemele din Dactilografade noapte deschid spaþiineliniºitoare, articulând formeapocrife ale esteticii decadentiste(„ce aproape de mine-i veneþia/imperturbabilã ºi resemnatã/exersând în fiecare dimineaþã/þinuta dreaptã în faþa plutonului deexecuþie/ ºi toate aceste amplificãrisau reduceri ale corpurilor/ nu sîntconcesiile imaginaþiei/ nici scuzenici explicaþii/ doar amprenteledegetelor/ pe un tron devastat”,„frumoase zile erau/ cînd neaminteam/ ivirea incandescentã/ atimpului nostru pierdut”). Per-sonajul principal al acestorsolilocvii crepusculare, definitinsistent sub auspiciile feminitã-þii, descinde dintr-o zonã careaminteºte de goticul romance-urilor de secol XIX („sã nu te doarãcarnea leonora/ cu care-ai învelito rasã veche/ sã nu te doarã pîineaºi circul/ din care ai muºcat/ baltasub ghetele tale se tulburã/ la fund

sînt balurile, du-te acasã!/îmbracã-þi rochia neagrã de mãicuþã/ e preamult roz în catedralã”), dar ºi,adesea, de accesorizareasimbolicã a unei lolite sinistre, pecare poeta o transformã într-unconcept inventariat ºi reificat deurme puse sub semnul pulsiuniiautodistructive ºi penitenþei („nimicnu-ºi dorise mai mult/ decît sã facãpenitenþã-ntr-un bordel/ ºi dupãaceea ºorþuleþul negru/ cordeluþamierea cîntând cristalin/ înconfesional/ nu poþi fugi de celãlaltspaþiu/ nu poþi fugi de zidirea dinplumb ºi de beznã/ cu anotimpuriinversate în toate fãgãduielile/lumii/ acest atu al realitãþii ºtiute/vindecã mai puþin decît un parfumpresimþit”). Existã, în poemele dinDactilografa de noapte, ofascinaþie ºi aproape o adoraþie avinovãþiei pentru preeminenþadomeniului frivolitãþii în faþa aceluiaal tonurilor ponderate. Fie cã estevorba despre o frivolitate împinsãîn decorul narativ al trecutuluicosmetizat („corsetul bunicii cuºireturi roze/ poate amintirea unuiadulter/ poate doar iluzia unuisecret îndemn/ în celãlalt spaþiu îºifumeazã pipa/ îºi aranjeazã ºahulsimþind cum fotoliul/ se descleiazãcu încetul/ aºa veniserã la începutcu rigle cu compasuri/ ca lanaºterea unei case/ ca laproiectarea unei închisori”) sau deapetenþa augmentatã pentruvalorizarea exceselor senzoriale(„cine mai face dragoste leonora/cine-ºi mai dã jod de pe eaciocolata/ ºi înnebuneºtecofetãriile/ ai auzit ficþiunea lãtrîndpe bãncile goale/ ºi labele eipãroase frãmântând noaptea”),natura acestei dimensiunisuperficiale ascunde o nesfârºitãtensiune instalatã ºi mereureconfirmatã între un „eu” teribil,excesiv, ºi o suitã de „ei” a cãrorirealitate compune, în fapt,recurentul „muzeu de intimitãþi” înrecuzita sau, mai bine zis, înpatrimoniul cãruia intrã, de altfel,toate elementele exotice ale liriciiNorei Iuga. Aceºti „ei” sunt fiesemnatarii unor „scrisori de laoameni/ care mã iubiserã de mult”,cu „rãsplata tîrzie ºi periculoasã/ acercurilor închise/ perfida lorgenerozitate”, fie „bãtrînii domni/care merg încet/ ºi nu ajung

24

niciodatã”, „umbrele lor tremu-rãtoare/ ca perdelele în ceainãrie”.Prezenþele ºi absenþele cir-cumscriu un regat al regretelorconotate, paradoxal, pozitiv („mãgîndesc la întîlnirile pierdute/ ºiînlocuite cum te-ai trezi/ într-oveneþie scufundatã/ ºi ai vedeamagii venind din rãsãrit”, existã ostare a aerului/ care se poate numinostalgie/ ºi pentru mine provinedintr-o zonã balticã/ o fricã dedorinþã/ singurul lucru curat înaintede bãtrâneþe”). În fapt, poemele dinDactilografa de noapte nu seferesc sã resemantizeze bucãþileposibil contaminate de senti-mentalism ale acestei partituririscante, tratând semnele discreteale decrepitudinii ca pe simptomeale unui alt tip de frumuseþe,carnavalescã, dramaticã, funerarã(„ºi acum mortul ãsta frumos/ cucare-mi împart casa/ care primeºtereviste din þãri îndepãrtate/ ºifelicitãri de ziua onomasticã/ mortulãsta frumos care a rãmas/ înintimitatea mea/ culcuºul unde teascunzi ºi torci/ e un rãsfãþ alsolitudinii”,„seara coboarãdevreme/ profitã de timp leonora/profitã de lentila fixatã/ perfect pevînãtaia amurgului/ fã odemonstraþie la trapez”).

Între joc tendenþios cu putereametamorficã a imaginii ºi punereîn scenã amplã, cu vagi accentepatetice (mimând, mai precis,retorica unui tip de patetismanorexic, pe care ceva din corpulîntreg al poemului tinde, mereu, sãîl respingã, izolându-l sauînglobându-l baroc, pânã laconfuzia cu alte forme care îºiarogã firul roºu al discursului),poezia Norei Iuga rãmâne fidelãunui construct care-ºi refuzãîmplinirea intrinsecã textului,propunând, inclusiv, cu ciclul„reîntoarceri în piaþa cerului”, scrisîn sumbrele zile de 13-15 iunie1990, o ars poetica a rezistenþeica act visceral („scriam o carte/creºtea un golem în pîntecul meu/îmi ordona altfel rosturile trupului/dupã o autoritate strãinã/ rupeamde pe mine folii de piele/ scriam ocarte un cîmp bãtut în cuie / dincare nu rãzbate decît sensul torturii/un golem creºtea în pîntecul meu/ºi nu gãsea loc sã se nascã/ stamîn faþa cenzorului / pe o masã

ginecologicã /neruºinarea trebuierostitã/ cu candoarea animalului,/care nu ºtie ce-i o analizã delaborator/ ºi chiureta rodea cuperfidie/ puþin cîte puþin/ sã mairãmînã un rost de speranþã /ºipentru altã datã”).

Omul-pãpuºã

Existã mereu, un „în afarã”, un„altundeva” spre care convergtoate formele debusolate alepierderii, iar aceastã temã estereluatã ºi acutizatã de Spitalulmanechinelor. Angajatã discursivîn teoretizarea reformatãriidistopice a identitãþii feminine subauspiciile senzualitãþii refuzate,dislocate, Nora Iuga schimbã aiciabundenþa imaginilor de sorgintesuprarealistã cu potenþialitãþileunei ceva mai pregnante na-rativizãri. Spitalul manechinelorare, în fond, o tezã aprioricã:manechinul este „un om pãpuºã,unu’ care se lasã îmbrãcat ºidezbrãcat în vãzul lumii, o fãpturãderutantã, un fel de paralitic într-un spital”. Pretextul ºi, pânã laurmã, substanþa acestei „paralizii”þine de acelaºi complex al timpului,ceva mai închegat ºi mai constantprezent aici decât în ipostazelefractalice, pulverizate pe care leconþineau poemele nostalgice dinDactilografa de noapte („zburaufluturi pe chipul femeii ºi atunci eadevenea un peisaj luminos de varãtîrzie. nu erau ani. nimeni nu areani- cine poate arãta cu degetulaceste ciudate obiecte? cine poatejura: sînt în posesia a patruzeci deani frumoºi sau grei sau rotunzisau albaºtri sau veritabili. nu nu nu! anii nu sînt ceva ce poate fi avutsau pierdut”). Perspectiva femeiicaptive într-un corp care îiîngrãdeºte expresivitatea „eroticã”este aici mai acerbã, în ciudaresemnãrii ºi distanþei dedublante,când discursul diaristic îºi refuzãmãrcile distinctive, iar „eu” devine„tu” sau „ea” („cînd tai un copacse cutremurã altarul/ din clipã înclipã se micºoreazã distanþa/dintre urmãrit ºi urmãritor/ degeteprecaute mîini care adulmecã/ liniaorizontului le amestecã ochii/ fugidin oglindã e prea mult/ umorpîngãrit în trãsãturile acesteibãtrîne/ a face parte din peisaj/ a

nu mai vedea nimic decît culoarealui/ prelingîndu-se peste somnultãu’”, „pe vremuri traducea Calearegalã/ îºi striga cîinii cu numeleamanþilor/ era un fel ºi ãsta/ de ate descãlþa de o gheatã preastrîmtã”, „travestiurile ascun-zãtorile dupã coloane/ au oanumitã savoare/ de parcã te-aiculca în patul altcuiva”, „cum mãlepãd eu de casa mea/ cum mãruºinez de creierul/ demodat ºiinconfortabil ca o broascã rîioasã/de douã ori pe zi/ mã duc ºi vin/îmi schimb tablourile/ sã nu sevadã/ ce ascunde o idolatrie”). Înaceastã logicã „perversã” adisimulãrii, amintirile devin parcãrochii croite pe dimensiunile uneifemei absente, îmbrãcând,provizoriu, trupul „manechinelor”infirme, fragilizate de aceastãcvasi-existenþã fãrã referent(„mãrunte s-au fãcut întîmplãrile/doamne /liniºtea chipului meu/culcatã peste liniºtea chipuluimamei/ o baltã în care nu maiarunci cu pietre/ pentru cã e gataîncreþitã/- pînã ºi ironia þi s-a ros lacoate/ ºi bãncile sînt ocupate deºcolari -/ nu e un anotimp aceastãtoamnã/ e însuºi patul tãu/ în carefaci amor în gînd/ ca într-oceainãrie chinezeascã/ ca într-unautobuz cu cocoºaþi/ ucigãtoarepenitenþã/ cuþit înfipt în glandadulce/ unde se distila odinioarã/ uninsidios parfum de tînãrã femeie”).

Tributarã accentelor melan-colice ale suprarealismuluiromânesc ºi racordatã avant lalettre la ceea ce va deveni expresiarevoltei întunecate în lirica actualã,Nora Iuga invocã pattern-urilemarcant tenebroase ale uneifeminitãþi periferice, puse laîndoialã. În poemele ei coexistãstafiile femeilor care ar fi putut fi,accesorizate baroc, opulent(venea pe strãzi ocolite/ veneaîncet subversiv mai þin minterochia/ ºi geanta ei roz/ ca ofondantã uriaºã/ sînt iremediabilîndrãgostitã de mine/mirosulmãnuºilor ºi al ciorapilor de damã/seara printre clasoare ºi monezivechi/ umbra aceea subþiratecã/magnetismul ei inefabil”) ºi spectrulsolitar al unei „bãtrâne doamne”bântuite de apariþiile unei istoriiprohibitive. Ar fi nesfârºit de simplu

(continuare în pag. 38)

25

În recent apãruta ediþie deOpere, în douã volume, de A. E.Baconsky, (în seria de „Operefundamentale” a FundaþieiNaþionale pentru ªtiinþã ºi Artã(2010), prefaþatã de EugenSimion, editorii au decis sãretipãreascã, la Addenda celui de-al doilea dintre ele, ºi scrierile„proletcultiste” sau „realist-socialiste” ale poetului. Gestul,care poate pãrea excesiv, datãfiind calitatea numitã de prefaþator„execrabilã” a acestor producþii deserie, cred cã poate fi, în realitate,chiar foarte util, întrucât scoate laivealã un eºantion dintre cele maielocvente ale „literaturii de partid”,ca sã preluãm sintagma cu atâtearele urmãri a lui Lenin. Reaºezateîn ansamblul operei baconskyeneîn opoziþie radicalã cu finalul ei,dupã un parcurs de desprinderitreptate de convenþiile insalubre,textele acestea pot servi în chipideal unui „studiu de caz”, ilustrativpânã la schematizare pentru niºteevoluþii tipice procesului de dificilãrecucerire a valorilor modernitãþiilirice româneºti dupã eclipsa orisincopa dramaticã a epocii sta-liniste. Cãci nu e puþin lucru sãconstaþi cã, la un capãt, ai de-aface cu cea mai primitivã ºiconformistã supunere la pre-ceptele dogmelor jdanoviene,pentru ca la celãlalt sã descoperiun cu totul alt scriitor, ajuns lapolul radical-estetizant al uneiexperienþe scripturale ce nu selãsa aproape de nimic prevãzutã,însã care e singura care îl exprimãîn chip autentic. Sau care n-a avuttimp sã prindã contur, fiind imediatblocatã, încã de la primele, foarteinteresante, promisiuni. Este probacertã ºi dezolantã a mutilãrilorprovocate de o ideologie completstrãinã de creaþia adevãratã, cuatât mai stridentã în mãsluirile eicu cât, iatã, modeleazã aberant,încã din punctul de plecare, omaterie menitã, în realitate, cutotul altor tipare. Mai exact, ocontorsioneazã ºi o deviazã de lacalea promisã iniþial ºi pe carejunele poet abia a avut timp sãporneascã.

Fiindcã încercãrile încãstângace ale elevului care„clasiciza” exersându-ºi condeiulîn formule validate de manual,

A.E.Baconsky

înparanteza

realist-socialistã

Ion Pop

dãduserã totuºi oarecari semne deorientare cãtre o poezie de facturãmodernistã de o relativã în-drãznealã, de situat în aria deecouri ale liricii practicate de un D.Stelaru, C. Tonegaru, Geo Du-mitrescu ori Mihail Crama, cufantezismul lor degajat, conser-vând mãrunte exotisme cliºeizatede sursã simbolistã, asezonatã lalumina zilei relativizante a noilorsensibilitãþi. Nu e, însã, vorba înaceste poeme despre vreun„suprarealism”, cum au susþinut ºicriticii vehemenþi ai tânãruluiîncepãtor în epocã, dar ºi maitârziu alþi comentatori, formulãreluatã chiar în foarte consistentaºi aprofundata cercetare dedicatãpoetului de Magda Wächter, care,altminteri, face trimiteri juste lapoeþi precum cei citaþi, dezvoltândexactele caracterizãri ale luiDumitru Micu, ce trimitea la mascadecadentã a noilor poeþi ”bles-temaþi” din anii ’40. (v. M. W., A.E.Baconsky. Scriitorul ºi mãºtile,Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2007). Doar dupã treiversificãri cuminþi publicate înperiodice, aceste câteva piesesemnaleazã, la distanþã, totuºi, depatru ani (1943-1947), ecourilenoii sensibilitãþi a poetului. Opoezie ca Necunoscutul câinePierrot, criticatã aspru la vremea

ei de o Nina Cassian deja câºtigatãde partea „realismului socialist”,dupã ce ea însãºi experimentaseun fel de suprarealism, e ovariaþiune pe tema clovnului trist,reactualizat în lirica ironic-elegiacãa momentului: „un nebun caredurea printre culori”, „va creºtecraniul meu ca o înnoptare de faun/ ºi la amiezi albe voi fi cea maitristã paiaþã”, „adio, femeiealbastrã, noaptea desenez pemormintele poeþilor cai / cântpoate, dacã nu am ochii amanetaþila librar; / o sorã de caritate adeschis un azil la Shanghai”. Nulipsise nici comparaþia amintirii cu„un copac, undeva în Capetown”,iar în ultima strofã mai apãrea ºi„o radiogramã din Sud” trimisãcuiva care „vopseºte luna cucernealã albastrã”. Aºadar,eºantioane din recuzita fante-zismului alert, iritat ºi refractar alpoeþilor marginalizaþi, boeminonconformiºti, fãcând haz denecazul propriei condiþii precare,manevrând cu detaºare conven-þia literarã ºi nicidecum dedat„dicteului automat”, necontrolatraþional, ºi imaginarului oniric.Importantã putea fi, în orice caz,pentru o evoluþie normalã apoetului, libertatea afiºatã faþã deconvenþia literarã, cu trimiteridirecte la modéle – Stelaru,Esenin, într-un Poem pentru ocamerã –, dar ºi cãutarea de un„snobism” afiºat a asociaþiilorinsolite, un anumit intelectualismde o teatralitate uºor subminatãironic, în decor tavernal: „Iluminatºase femei m-au destrãmat în ochiºi în plete, / ªase au cântatcerebral, / Am defilat ca un amurgsnob printre fete / ªi un cuvântdãruit a murit de opal /.../ Vino, îlvom sãruta pe Esenin, / Vom vorbide Dimitrie Stelaru ºi vom râde, /Apoi vom înãlþa din creier ºi vin /Un muzeu pentru craniile noastredivine ºi hâde”. Saltul asociativapare cultivat cu o anumitãostentaþie – „ªase orice – vomarcui bolþi în Sudan - / Luna se vacãsãtori, vom privi la femei, /Pentru noi pãsãri vor rãsãri dinocean / ªi toamna cu sânimatematici ºi goi”... Doar oNocturnã mai urmeazã aceastãdirecþie: luna „apune pecircomflexul gurii”; sau, în ecou la

26

Tonegaru: „În colþul stâng al cetãþiidin lunã, / Sunt ultimii urmaºi aievului mediu astral”...

Cotitura spre „noul” limbaj altfelconvenþionalizat, abia schiþatã într-o Cuvântare la o promoþie, cu„flacãra roºie care ne arde în piept”ºi pãdurile tinere crescute „spresoare puternic ºi drept”, devine maievidentã în versurile închinate LuiCaragiale: „Pe duºmani nemilos i-a sãgetat”, „Pe-asupritori în veacu-þi gãunos / Ai sfâºiat hlamideleminciunii”, „Puterea celor mulþi,descãtuºatã, / Ca un vulcan aprinsva clocoti”, desigur „Sub razelevenind din rãsãrit”... Interesant ecã noua limbã de lemn n-a pãtrunsdintr-odatã în scrisul sãu ºi cãprintre cliºeele deja ameninþãtoarese mai poate simþi o anumemobilitate imaginativã. Însã oincipientã „autocriticã” se schiþezã,bunãoarã în Gânduri, unde citim:„Atunci când râul clocoteºte-nspume, / Uit gloria ºi mediulliterar”, „Nu mã sustrag acestorelanuri colective”, „singurul meurost / E sã-mi închin acestei vremiviaþa”... Sunt, evident, rãspunsuri„pe linie” la criticile fãcute„decadentismului” sãu din celecâteva poeme amintite, ºi de unOvid S. Crohmãlniceau ºi M.R.Paraschivescu. O astfel de pa-linodie spune destul desprepsihologia unui tânãr poet abiainiþiat în materie de limbaj liricmodern, împins dintr-o datãîntr-o confruntare timoratã cuexigenþele dure ale noii doctrineliterare. Convertirea se face rapidsub aceastã presiune generalã înepocã ºi, ca la orice neofit, cu osupralicitare a expresiei fidelitãþiifaþã de dogmã, pentru ca oricesuspiciune de „neascultare” sã fieînlãturatã. A fost reprimat, aºadar,foarte curând orice impulseliberator de convenþii, cum fusesecel abia schiþat în infimul momentde ecou neo-avangardist.Întârzierea cu ani de zile amanifestãrii talentului lui Baconskydevine astfel exemplarã, în negativ,pentru daunele cauzate deideologia comunistã întregiiliteraturi române a acelor vremi ºipentru efortul imens pe care atrebuit sã-l facã toatã poezianumitã astãzi „neomodernistã”pânã sã ajungã a-ºi recupera

fizionomia fireascã. Cãci nu e greusã ne imaginãm cã poetul ar fiperseverat, dacã i s-ar fi îngãduit,în direcþia modernistã, aflatã atunciîn plinã revigorare.

Cu semne limpezi în ultimeleversuri citate, regresiunea înmaterie de limbaj poetic se vaagrava în anii imediat urmãtoripânã la instalarea pentru aproapeun deceniu în formule cu totulanacronice de versificare, de oviciatã, falsã „clasicitate” ori desuperficialã regãsire a unui „folclor”pseudo-baladesc ori de snoavãsumarã, care întorc poezia – cumam observat altundeva – cu ojumãtate de secol în urmã ºi chiarmai mult, la ceea ce dejasimbolismul nostru codamna, prinªtefan Peticã, la discursul clasic,construit pe concepte ºi animatde o retoricã depãºitã chiar încomparaþie cu practicile romantice.Despre motivaþiile acestei alinierise poate glosa, desigur, lanesfârºit, lecturile recente aleoperei vorbesc despre o poezie a„rolurilor”, despre „mãºtile”autorului (cercetarea monograficãdeja citatã a fost precedatã de oalta, la fel de consistentã, a CrineiBud – Rolurile ºi rolul lui A.E.Baconsky în cultura românã, Ed.Paralela 45, 2006) afiºate oficialºi mai mult sau mai puþin ironizate,subminate, în cercuri intime deprieteni, încã în etapa Almanahuluiliterar, adicã în anii 1949-1952. Înordinea de idei care ne intereseazãaici, înregistrãm doar efectelevizibile, concrete, pe paginiletipãrite în aceastã perioadã, careilustreazã perfect condiþiasubordonatã, aservitã, a scrisuluisub dictatura stalinistã.

Or, ceea ce face acum poetulce se alãturã voit-nevoit defilãrilorde plutoane cazone ale poeziei„realist-socialiste” este tocmai omuncã de artizanat primitiv aplicatasupra sloganurilor ideologice ale„lumii noi”, angajând obiective deatins prin propaganda de partid,preluate direct din arsenalul de ideiprimite înscris în breviarul dictatde la Moscova. Redusã la condiþiapropagandistic-militantã, de ziar ºigazetã de perete, literatura – ºi maiales poezia era chematã(obligatã!) la o transparenþãideaticã maximã, cu minime

medieri tropice, la comunicareaunui mesaj adresat „maselorpopulare”, aºadar larg accesibilchiar în afara oricãrei culturipoetice. Numitele „mase” trebuiaumobilizate de idei clare,comportând o unicã interpretare,urmând o singurã „linie”, apartidului unic, de la care nu aveavoie sã se „abatã”, sã „devieze”,înaintând ca într-un marº continuude trupe „strâns unite în jurulPartidului” ºi al conducãtorilor sãiînþelepþi, „monolitice”, pe un „front”comun, gata mereu de „luptã”contra unui „duºman” omniprezent(cel „de clasã”, în primul rând, darºi cel din afarã, ameninþânddinspre Occidentul putred,imperialist etc.), de unde ºinecesitatea „vigilenþei revolu-þionare” neslãbite, animat, pe de oparte de „ura de clasã” ºi, pe dealta, de nobilele idealuri aleRevoluþiei sigur biruitoare, þintindspre o utopicã fericire colectivã, deuniformizare paradisiacã a unormulþimi de „oameni noi”.

În aceste condiþii, poetul nuputea fi decât un „ostaº credincios”al aceluiaºi Partid cu majusculã,militant neobosit pentru o singurã,mãreaþã Cauzã. Cum s-a observatde cãtre toþi cei care au abordatacest subiect, printre care, deexemplu, M. Niþescu ºi EugenNegrici, poetul e acceptat (tolerat)în unica ipostazã de exponent almasei uniformizate, cãreia i seatribuie prin ucaz partinic credinþaîntr-un ideal eliberator nedife-renþiat, preluând tiparul prestabilital comportamentului cazon desoldaþi mereu în marº ºi cântând,dispuºi în orice clipã sã combatãeroic, pe „baricade”, în „tranºee”,sub steaguri purpurii, orice„uneltire” a inamicului prezumtiv ºiglorificând victorii strãlucite.Respectând sfera semanticã aluptei, poetul se „înroleazã” saumai degrabã e convocat sã seînroleze în unitãþile perpetuucombative ale „clasei muncitoare”,urmând avangarda care e acelaºiPartid, el nu poate fi decât un„soldat credincios”, bine „înarmat”ideologic. Poezia sa e definitã, dealtfel mereu ca ”armã”, versul lui eun soi de instrument contondent,care „loveºte” necontenit ºi eficientîn acelaºi inamic comun, distruge

27

ºi eliminã, în ultimã instanþã, oriceîmpotrivire, fiind totodatã mereudispus „cânte” triumfuri, marirealizãri, împliniri mãreþe. Întrearmele sale muzele nu tac, ostaºulare într-o mânã puºca ºi în cealaltã„lira”. Cum va spune un alt poet,mai târziu ºi cu totul alt sens,„poetul nu are viaþã personalã”, else bucurã ori se întristeazã (mairar ºi doar pasager) numai în grup,ca membru într-un cor ce nu maicunoaºte polifonia ci cautãexprimarea la unison, nivelareatotalã a vocilor. Dacã îºi pãrãseºtelocul din ansamblul vocal, eamendat drastic ca intimist,egoist, evazionist, mic-burghez,uneori chiar trãdãtor al Cauzeicelor mulþi.

Toate aceste locuri comune dinnoul catehism al „realismuluisocialist” au trecut, din pãcate, talequale în discursul poetului foartetânãr Baconsky, cum fuseserã lafel de repede însuºite de majo-ritatea congenerilor. În cãutarea,de pildã, a reprezentãrilor euluiliric (dacã mai poate fi vorba deaºa ceva) vom descoperi dateautodefinitorii în perfectã con-formitate cu setul de prescripþiiideologice recapitulat mai sus, învolume precum Poezii (debutuleditorial din 1950), Cântece de ziºi noapte (1954), Douã poeme(1956). Cu o fomulã devenitãrepede cliºeu, poetul este mereuun cântãreþ: „Despre toate eu amsã vã cânt” – ni se spune în finalulpoemului (epic!) în douãzeci delungi secvenþe La frasinii de larãscruce –, dupã ce „povestise”,de fapt, nu numãr de „întâmplãri”de un primitivism epic hilar, dinperioada colectivizãrii agriculturii,cu duºmani, vrãjmaºi, chiaburiveninoºi, care „pândeau ca hoþii”,„uneltind sã saboteze planul”, cuinstructor de partid trimis la þarãcare „ºtia... de toate, / Înþelept eraºi luminat”, ºi care sfârºeºte nunumai prin a-i lãmuri pe cei încãneclarificaþi politic, ci prin a se cãsã-tori, ca-n basme, cu fata unuia din-tre þãranii protagoniºti. Pozând,aºadar, în bard al noii epoci, cu un„cântec... sprinten ca o pasãremãiastrã”, cu lira si condeiul alãturi,poetul nu vorbeºte, de fapt, nici oclipã în numele sãu, ci devine doarun purtãtor de cuvânt, martor ºi

(pseudo)reporter al unor fapteschematizate rigid, dupã canonulideologic. Altundeva, „înaripatulcondei” scrie parcã singur, opoezie, De dragoste, dedicatãsoþiei, nu uitã cã poetul o scrie„când vise(azã) despre comu-nism”; alta asociazã uzinele ºiiubirile, invocându-i totodatã peyankeii blestemaþi din Wall Street,„lumina iradiatã de steauaKremlinului”, planul (economic) ca„vis împlinit”, „pentru ca sãîntâmpinãm fiecare zi veseli”...Alta, „la mutarea într-o casã nouã”înregistreazã declaraþia dedragoste sub „drapelele roºii... largdesfãºurate”. Când „cântã” natura(v. Odã pãdurii), creºterea pãduriiface ºi ea ecou ideologiei („noivom construi comunismul / ºi tu,pãdure, vei creºte, te vei bucuraºi vei creºte mereu”; un alt„cântec”, despre drumuri (motivrecurent, semnificativ în opera maitârzie) obligã vântul ce suflã prinpãduri sã se asocieze cu gândulcã „undeva în Vest se nãruieputerea”; la Tomis, exilatul Ovidiuar vedea cum „toate s-auschimbat” într-un loc unde„construim canaluri” ºi „nu mai sunttirani”. O Cuvântare a poetului lamare (!) începe aºa: “Ce frumoasesunt apele mãrii, tovarãºi!”, pentrua îndemna apoi la ura contra„stãpânilor de sclavi”, a „monºtrilordin Vest”, iar pescãruºii înºiºi devinpurtãtori de mesaj antiimperialist:„vor putea spune imperialiºtilor cãnoi îi urâm / ºi cã se vor dãrâma,în curând, cetãþile lor blestemate”.Un Cântec la lunã transferã me-tafora oglindirii spre „tovarãºii” încare se vrea reflectat ºi poemul;tema colectivizãrii agriculturrii areparte ºi de foarte tradiþionaliº-tii lãutari, care „cântã hora-nbãtãturã!” ca pe vremuri la ªt. O.Iosif; „Povestirea”, ridicol imagina-tã, întinsã pe zeci de pagini cuversuri penibile, din 1951, Noapteaîn flãcãri, ºi în jurul unui sabotajduºmãnos la o fabricã din Turda ,unde „se fabricau cu roade bune /izolatori de micã tensiune”, revineîn Baladã despre Barta Iosif ºiortacii sãi, unde un cizmar setransformã în miner, dupã cecunoscuse un alt ortac, sovietic,care, ca instructorul de partid dinpoemul citat, „multe lucruri mai

ºtia”; de pildã ºi acela cã în minaruseascã „ne-ncetat zvâcneºte oluminã / flacãra aprinsã de partid”,iar aceasta devine, în final ºi luminace-l uneºte pe poetul „întors lamasa de scris” cu minerul care„porneºte-n muncã”...

Pe acelaºi calapod suntmodelate compunerile ºcolãreºtidin Cântece de zi ºi noapte, unde,mai ales în amplul ciclu Copiii depe Valea Arieºului, se revine la„povestirea” schematic-jurnalisticãa unor „întâmplãri” ce se întrec înmaniheisme de tot felul pe temaluptei de clasã, a condamnãrii„cotropitorilor yankei”, a elogieriisoldatului sovietic eliberator (caredã, într-un loc, ºi sfaturi desprecum se cultivã porumbul pentru aobþine recolte mari), a proslãviriiconducãtorilor partidului-pãrinte,fie ei sovietici (Lenin, Stalin,Molotov) fie români (Gheorghiu-Dej) º.a.m.d.

Ideea cã poezia trebuie sã fie,în esenþã, un slogan propagan-distic apare ºi explicit: „Lozincavieþii-n zboruri alb pluti”, „Lozincaprimãverii trece-n zbor: / Nicioparcelã neînsãmânþatã”...; dar ease strecoarã peste tot, fie subforma îndemnului direct lacreºterea producþiei, la alegereanoilor deputaþi, la urmareaexemplului sovietic (”sã facem cala bolºevici”), ori la condamnarea„burjuilor” ºi chiaburilor... Reper-toriul poeziei pe teme date tindesã fie epuizat în texte pe careMagda Wächter le caracterizeazãsintetic, scriind cã: „poezia devineun reportaj rimat, simplist, onaraþiune didacticã de o platitudineinvoluntar comicã, o lozincãtriumfalistã, ce imitã crispat formabaladei populare ‚cu tâlc’ “ (v.Op.cit., p.70). Întrebarea „în privinþaunei posibile intenþii persiflante” sepoate pune, desigur, dar nesiguruladevãr se va fi aflând undeva lamijloc, deoarece conformismulideologic strident era în foartemãsurã rezultatul presiunilorcontextuale agresive, iar voinþa dea se menþine în prim-planul atenþieicritice, plus certul profit materialprozaic vor fi contat desigur multîn aceastã ecuaþie dintre poet ºiregim.

Pe de altã parte, cum s-a ºiobservat, foarte timide unde de

28

lirism mai personal se insinueazãîn masa amorfã a verbiajuluipropagandistic – ºi atunci dãmpeste versuri de atmosferãmelancolic-meditativã, ale unuisubiect romantic instalat visãtor înpeisaje ceþoase unde timp ºispaþiu se confundã în murmurenedesluºite, reactualizând timidvagul simbolist ºi tentaþiile salespre evaziune, cu þãrmuri de mareºi „somnul marilor zãpezi” nordice.S-a putut semnala, astfel, ca unînceput de fisurare a carcaseiideologice, Ciclul bulgar, din acestal doilea volum, centrat pe notaþiapeisagisticã, pe pastelul su-biectivizat. Paralel, tresãriri deconºtiiinþã esteticã ºi de lirismmai autentic se simt în câteva„arte poetice” precum Rutinã, unde„exerciþiile ºcolãreºti mã-runte” dinpoezia mai nouã sunt puse în

contrast cu „numele uitate” ce „râdîn hohot” din „antologiile mai vechi”ori se trimite, altundeva, la poeþii„cãrunþi” de la care autorii mai tineride „vorbe mult prea goale” ar puteaprimi un „sfat”. Tânãrul Baconskynu pare a-l asculta deocamdatãnici el, dar e totuºi semnificativ cãel ar putea fi auzit. O face rar ºipuþin, în versuri rãzleþe despremeditaþia solitarã, în peregrinãri pestrãzi urbane anunþând viitoareperipluri în-gândurate din Dincolode iarnã ºi Fluxul memoriei. În1956, în intervenþia curajoasã dela Congresul Scriitorilor, vom aveaconfirmarea clarã a faptului cã era,de fapt, la curent cu marea poeziea lumii cãtre care încearcã sãatragã atenþia, dar asta se în-tâmplã într-un moment promiþãtorde destinderi ale dogmei „realist-socialiste”, pe care îl va fi aºteptat

ºi la afirmarea cãruia e decis sãparticipe substanþial. Drama lui e,cum avertizam de la începutulacestor însemnãri, cã drumul spremarea liricã modernã i-a fost baratde la primii paºi ºi cã marele sãutalent a trebuit sã suportedesfigurãrile strident caricaturaledin paranteza „proletcultistã”,înainte de se regãsi. În parantezarealist-socialistã a fost captiv ºiscrisul altor confraþi ai momen-tului, însã cazul lui A. E. Baconskyrãmâne, poate, cel mai semnifi-cativ, tocmai datoritã contras-tului radical dintre extremelecarierei sale poetice, provocatde rãsturnãrile social-politice aleepocii. Procesul anevoios derestaurare „neomodernistã” aesteticului sub comunism are,astfel, în el o figurã emble-maticã.

Vis

ul

29

Cu ultimele douã volume deversuri (Elegii în ofensivã,Bucureºti, Editura Vinea, 2003 ºiLitere ºi albine, Cluj-Napoca,Editura Limes, 2010), Ion Popface trecerea, în spaþiul poezieiromâneºti, de la profesionalismla excelenþã. Pãstrând câtevadintre dominantele de pânãacum (în special, dimensiunealivrescã ºi opþiunea pentru elegie)ºi un ciclu de poeme (Inedite) dinDescoperirea ochiului (prefaþã deGheorghe Grigurcu, Bucureºti,Editura Cartea Româneascã,2002), lirica sa înregistreazãdouã câºtiguri majore: simpli-tatea expresiei ºi profunzimeaexperienþei existenþiale. Delocîntâmplãtor, titlurile care revin cuinsistenþã, în ambele cãrþi, suntCântec simplu ºi Orã. Numai cãaceastã orã este „orã ascrâºnetului” (Elegii în ofensivã),este, ca în rugãciunea rostitãcândva la Vatican, o repetiþiepentru „ora della nostra morte”(„Eram ºi eu acolo. Ca sã-miaduc aminte / de acea orã, orã,orã, – / o, de-acea orã, orã, orã”– Litere ºi albine), este, nu maipuþin, „ora când Dumnezeu / vaºterge cu-un fel de mânã / ce-adesenat / foarte atent / cucelalaltã” (Litere ºi albine).

Elegiile pe care le scrie acumIon Pop gãzduiesc, aºadar, otemã tragicã: iminenþa dispariþiei,a morþii. Din acest punct devedere, universul poetic esteomogen în cele douã volume. Odiferenþã existã, totuºi, ºi ea e degãsit în mijloacele la care recurgepoetul. În Elegii în ofensivã, esteales „un fel / mai catifelat ºi maila adãpost / de a vorbi despremoarte”. Ion Pop apeleazã aicila înscenarea metaforicã oriparabolicã pentru a redaapropierea sfârºitului ºitensiunea atroce pe care ogenereazã. Se vorbeºte, astfel,despre „Ucigaºul Caligrafic”(Zvonuri), despre viaþa ca o frazã„cu litere pline de sânge, lentºiroind, latineºte, / spre punctulcel negru, cel foarte negru”(Punctul negru) sau despre noua„ºlefuire” prin intervenþiaArtistului, precum în splendidulpoem Brâncuºi s-a hotãrât, dincare citez fragmentar, deºi este,

Jupuireaoglinzii

Sanda Cordoº

în întregime, memorabil: „Deunde pânã unde, nu ºtiu, / mi-aapãrut Brâncuºi ºi mi-a spus / cãs-a hotãrât sã intervinã / ºi sã mãºlefuiascã. // O sã te fac ca peFundoianu, a zis, – / avea el ocoamã de pãr fluturând / pefruntea ridatã foarte, dar eu / i-am ºters-o cu-o gumã mare – / amai rãmas din þeasta lui / doar

un oval, Începutul Lumii. // Aºaam de gând sã-ºi desenez capul,/ iar ochii vor fi foarte goi, ca sã-ncapã-n ei / aproape Totul. ªimãri, ºi pãmântul, ºi nori. / Dealtceva / nici nu-i nevoie”.

În Litere ºi albine se schimbã,întâi de toate, durata: „dupãºapte ani de la moartea mea, /când ar fi trebuit sã fiu pietre / ºiscris pe pietre” (Ba se maipoate). Acum, „în mine / s-a cam

învechit urletul”(Cãtre Nichita),prezenþa morþii a devenitfamiliarã ºi tocmai prin aceastamai uºor de numit. Nu numaiDumnezeu îl vede „pe servul IonPop, / cum gâfâie repede,alergând, / cum moare încet,surâzând, / cum citeºte, scrie, /vorbeºte singur” (Dumnezeuvede), dar ºi acesta are puterea(surâzãtoare ea însãºi) de a sedefini cu predicaþia morþii: „suntun biet om / care moare încet /printre atâtea chermeze ºidãnþuiri” (Ba se mai poate).

Trãind pe acestneliniºtitor prag („cu o mânã înpiatrã, / cu cealaltã în aer, / cuun picior în geometrie, / cucelãlalt în confuzie” – Profesorulîmi mai spune, în Elegii înofensivã), viziunea asuprapropriei vieþi se schimbã.Dureroasã este ieºirea de subfascinaþia de altã datã aGeometriei: „Multã vreme n-amputut spune / te iubesc, din cauzaGeometriei, / multã vreme / m-am trezit din visedreptunghiulare, / iar ochii meierau / presaþi dureros de treilaturi, / ca ºi cum nu puteamvedea din centrul Altarului. /Steagurile mele îngheþaserã-nvânt, / cercuri erau tobele meleîn ceþuri de dimineaþã, / cafunambulul pãºeam / drept pelinia dreaptã, / capul meu nuputea / sã adoarmã decât penimburi...// Dar, destul cu /aceste metafore reci. Acum /iatã-mã cald ºi moale, / eºuândîntre albine” (Orã, în Litere ºialbine). Revenind obsedant,aceastã convulsivã desprinderede certitudinea liniilor pure îºigãseºte expresia exemplarã înInfluenþe livreºti din Elegii înofensivã. Aici, cãutãrii abstracte,cerebrale, a figurilor perfecte(„triunghiul, cercul, sfera”) îi ialocul incizia de sine visceralã,deschisã de tulburãtoareametaforã a jupuirii oglinzii: „Dreptcare, lipsindu-mi pumnalul, /neavând decât unghiile / amînceput / sã jupoi oglinda. //Mãrturisesc cã nu mi-a fost preauºor – / oglinda asta e unadevãrat palimpsest. / Totul amers bine pentru primele straturi,/ pânã ce, astãzi, luciul / tot mai

30

puþin argintiu / s-a umplut desânge, / de vene, de nervi ºi demãruntaie. // Stau ºi mã uit lamine / ca la un animal / hãcuit,atârnat în cîrlige negre / deRembrandt ori de Soutine. / Mãdoare grozav contemplaþia / ºi n-am dat încã / de nici o linie purã”.

Nu este, de altfel, singurulpoem în care arta oferã reperepentru a îmbânzi insuportabilaîncleºtare. Într-un sens maigeneral, livrescul nu se opune,ci este parte din viaþa pe care oanticipeazã arhetipal ºi o face,astfel, mai uºor de trãit sau depierdut. Biblioteca ºi Muzeul suntîn mãsurã sã dea suferinþeiumane un sens ºi sã asigure unsentiment de protecþie. Cu multãingeniozitate ºi cu tot pe atâtaforþã este folositã celebra ºidestructuranta definiþie afrumosului datã de Lautréamont,investitã, de aceastã datã,dincolo de vizibila autoironie, cuo putere salvatoare, atrãgândmagnetic, într-un arabesc livrescºi, în acelaºi timp, vital, elementeîntremãtoare: „ «Frumos eºti caîntâlnirea unei / maºini de cusutcu o umbrelã / pe o masã dedisecþie.» // Aºa i-a spus, cred,în ultimii zori de ziuã romani, /însuºi Contele de Lautréamont,/ prietenului meu sfârtecat, etalat/ pe masa lui din Mãcelãrie.Frumos – / îl aud eu acum, într-un fel de vis, / rupînd ºi-ntinzândca pe un aluat ori ca pe-un tifon /cele douã silabe luuungi, luuungi,/ pe când cu ace ºi foarfeci noi, /mã coseau ºi descoseau Îngerii./ În halatele lor alb-sângerii. //«Ca sã nu te simþi foarte singur,/ îþi dãruiesc, iatã, aceastãcântãreaþã maºinã Singer, / overitabilã Singerin, mai cevadecât diva Callas, / deºi n-astudiat bel canto-ul la santaCecilia. / O sa te încânte pe vecicu o interminabilã „Casta Diva”,/ cãci are o rãbdare de Penelopã./ ªi cred cã o sã-þi facã bine subfebre / ºi aceastã uuumbroasãuuumbrelã din Uuumbria»...”.(Frumos ca, în Elegii în ofensivã).

O altã operã de artã care aîncetat sã mai fie un simpluobiect de contemplaþie pentru adeveni însãºi scena vieþii esteStrigãtul lui Edvard Munch:

„Vreo douã din aceste variante /le-am vãzut ºi eu, la Paris, laRoma, – / pe una dintre ele /(cam prea stridentã, dupã gustulmeu) / îmi pare c-am ºi trãit-o, /ca ºi cum / m-aº fi aflat exact încentrul / Muzeului Naþional dinOslo. / Sunt vreo cinci ani de-atunci, când dintr-o datã, / dinramele-aurii ºi demne / în caremã aflam a început / sã picure, /dupã atâtea presiuni mocnite, /neruºinat, umplându-mã de pete/ ceva care era chiar sânge. / De-atunci, în diferite expoziþii, / amrevãzut ºi alte versiuni. / Valuri ºiunde / izbeau de fiecare datã-nmine, / încât ieºeam / aproapesurd din Strigãt . // Acum mã uitdin nou, rãnit ºi palid, / la ramalui. / Ea n-a pãþit nimic”( Strigãtul,în Litere ºi albine).

Vulnerabilitatea fiinþei careconvieþuieºte cu moartea capãtãun dramatism aparte atunci cândse exprimã dialogic, sub formanemediatã a chemãrii în ajutor.Existã, în aceastã privinþã, maimulte variante, în funcþie deinterlocutor. Poate fi un dialog cuîngerul („«Dar oasele melezdrobite, dar sângele, / dargenunchii mei vineþi târîþi prinpulbere, / dar braþele melevlãguite, dar tâmplele, / darurletul, Îngere, urletul meu? [...]»// Dar el n-a mai zis nimic decît«Vai de capul / ºi de sângeletãu!» – Ca Demostene, în Elegiiîn ofensivã), o rugã adresatã luiDumnezeu („Tu poþi sparge, ºtiubine, ºi suliþã ºi jivinã, – / ºi, totuºi,Te rog mai îngãduie sã rãmân ovreme / pe centimetrul meupãtrat de luminã, / de sticlãveche, ce încã se teme” – Icoanãpe sticlã, în Elegii în ofensivã)sau o chemare sfâºietoare cãtrefemeie: „Îmbrãþiºeazã-mã, puneo stavilã / grãbitei mele risipe! Fiidigul / sângelui meu ameþit / ºipalid, prins în vârtejuri. // Eu, care/ am visat de atîtea ori / un fel denemãrginire, / te rog acum / sãfii marginea mea. / Cu umilinþã ºispaimã te rog sã fii / marginea,marginea / marginea mea. /Opreºte-mã, femeie, strigã-mi sãstau, / urlã de pe ultima tabaricadã ibericã / « No pasaran!»// Sper cã a mai rãmas în sângelemeu / mãcar atâta spaniolã /

inteligibilã. // Îmbrãþiºeazã-mã,pur ºi simplu” ( Eu, care..., înElegii în ofensivã).

Aceastã dorinþã intensã ºidisperatã de a rãmâne înmarginea cunoscutã ºi preþuitã avieþii se împleteºte cu tatonareaimaginarã, mereu înspãimân-tãtoare (pentru cã lipsitã de oricepromisiune de odihnã orimângâiere), a morþii, precum încele douã poeme cu titlul Pietà.În cel din Elegii în ofensivã,coborârea de pe cruce esteasociatã, necruþãtor, cu rãcealapietrei: „Sã fii coborât de pe cruce/ cu trupul plin de sânge, / cuspinii pânã în creier / ºi mâinilestrivite, / cu oþetul pe limbã, / cusarea în miezul rãnilor. // Sã-þi fidorit, de când au începutcaznele, / pieptul ei de mamã,odihnitor, / genunchii ei moi, /palma truditã mângâindu-þi faþa.// Dar sã ajungi, la urmã, / jos ºipentru totdeauna, / în poala eirece, rece, / ocrotit cu o grijã demarmurã”. Viziunea nu e maipuþin atroce în poemul omonimdin Litere ºi albine acolo undemoartea este vãzutã ca orepetare obsesivã a momentuluidespãrþirii de viaþã, un chinperpetuu: „Voi auzi cândva caprin vis / cum se scot cuiele, camari rãdãcini / eliberând lutul, voicoborî încet / printre tâlhari, spregenunchii tãi, Mamã / cãtreinsomnia de veci. // Mã vaaºtepta, Doamne, abia atunci, /truda cea mare / de a vedeamereu / cum mor ºi cum calc pemoarte. / De miliarde de ori / îmivor obosi braþele slãbite, / demiliarde de ori / mi se va opri inimaostenitã / în piepturi ce vor muri”.

Gãsind tonul cel mai adecvat(un ton atic, vibrant) pentru ascrie despre vulnerabilitate,spaimã ºi moarte, Ion Pop dã, înElegii în ofensivã ºi în Litere ºialbine, o poezie de o forþã rarã ºide mare originalitate, reuºeºte,cu adevãrat, „sã spargã însclipitoare þãndãri / vuietul dinadânc – / încât aproape cã nu nedãm seama / cã stropeºte cusânge-mprejur, / încãpãþânat sãajungã / pânã la os” (Temã cuvariaþiuni, în Litere ºi albine).

ª

31

Ceea ce iese în primul rândîn evidenþã în Domnul K. eliberat– cel mai recent roman semnatMatei Viºniec (Cartea Româ-neascã, 2010) – este cores-pondenþa (deloc ascunsã) pecare o întreþine cu Procesul luiKafka. O distopie venitã careplicã, un Kosef J. avatar al unuiJosef K. nimerit din greºealã într-un spaþiu inversat, acolo undelibertatea (indiferent de ce va sãînsemne ea) nu mai estesuprimatã, ci oferitã. Însãaceasta rãmâne, cumva, numaipovestea de suprafaþã.

De altfel, provocãrile pe careromanul lui Matei Viºniec lelanseazã încep sã se conturezeabia dupã ce se va fi stabilitaceastã corespondenþã, dupã cese vor fi zãdãrnicit câteva dinposibilele aºteptãri ale cititorilor(pentru cã, nu? o eliberare, chiarºi forþatã, pare a ridica mai puþineprobleme decât un arestinopinat), dupã ce se vor fi trecutcu vederea normele înºelate,atestând, încã o datã, cãabsurdul nu se sfieºte sã desta-bilizeze nici cele mai solidecertitudini. În felul acesta,eliberarea Domnului K. apare nuca un capãt final al distopiei, capãtrundere într-o realitateoarecare (presupunând cã oasemenea realitate existã), ci caun moment esenþial în deter-minarea concentricitãþii ei.

„Într-o bunã dimineaþã KosefJ. fu eliberat.” Dar „ce mai puteasã însemne ºi asta, libertatea?Oare libertatea însemna cã aveavoie sã se plimbe ºi pe aleea cuplopi? Oare avea voie sã revinãla fereastrã ºi dupã cãdereanopþii, ca sã vadã cum lumineazãfelinarele?” (p. 23) Cãci aceastãlibertate, cãutatã în sens propriuºi apãrutã ca un decalaj de laordinea fireascã a lucrurilor (uºacelulei îi rãmâne întredeschisã,tava cu mâncare înceteazã sãmai aparã la orele obiºnuite,programul de muncã – deºi iniþialeste vorba de o zi de duminicã,zi a cãrei activitate specialã parea fi consideratã în unanimitate cauna privilegiatã – rãmâne ignorat,toate culminând cu înlocuirea sapropriu-zisã din celula cu

numãrul 50, celulã care, dincolode a-l fi gãzduit, îi conferise ºi oformã de individualizare nu-mericã) nu vine decât sã seinstaureze drept o angoasã. Sãdeschidã un gol, fãrã a oferi,însã, ºi ustensilele necesareumplerii. Pentru cã, din momen-tul aºa-zisei eliberãri ºi pânã lasfârºitul romanului, personajulviºniecian nu va face decât sã îºitatoneze, iar mai apoi sã îºiacumuleze pas cu pas privilegiile– sã pãrãseascã chiar ºi aleeacu plopi, pentru a muºca mereledin grãdina cu meri, lãsându-leapoi înjumãtãþite în copac, sãajungã amantul bucãtãresei,pentru a asigura accesul colonieide „deþinuþi evadaþi“ la alimente,sã pãrãseascã pentru scurteintervale de timp chiar peni-tenciarul, vizitând oraºul învederea aprovizionãrii cu pâine,– ca în momentul final, coinci-zând cu întoarcerea sa în celulã,sã renunþe la toate acesteapentru a se bucura de ceea ce,în tot acest timp, mintea satraducea, de fapt, prin ideea delibertate.

Fireºte, aici s-ar putea discutaîndelung despre consecinþeideologice, despre dez-indivi-dualizarea progresivã, desprenumerele celulelor ridicate, în

universul penitenciarului, larangul unor semne distinctive(fals-distinctive, cum se poate cuuºurinþã remarca în câteva cazuriconcrete, însã stabilizatoare înlumile particulare ale per-sonajelor din detenþie), pe scurt,despre statutul individului în oricemediu totalitar, opresiv sau, cu ouºoarã exagerare cãtre teritoriulîn care personajele noastre sesitueazã, distopic. Or, pentru aevita orice formã de generalizare„obiectivantã“, stãruind încã puþinîn aria particularului, vom vedeacã problema libertãþii ºi problemaeului, problema raporturilor deputere ºi aceea a disimulãrii, lafel ca ºi vaga sesizare a lipsei defermitate a lucrurilor (lipsã defermitate ce atinge nu doardeclinarea obligativitãþilor ºinormelor inoculate de viaþa înarest, ci care se rãsfrânge ºiasupra universului propriu-zis,odatã cu descoperirea curþilorinterioare ale penitenciarului, acoloniei deþinuþilor aparentevadaþi, sau a dispariþiei strãzilororaºului) rãmân într-o perma-nentã interdependenþã. „‘Cesimplu e. Doamne, ce simplu e.’,gândi Kosef J. ‘Nu?’, gândi omul.‘Adevãrul e cã amândoi suntemliberi’, gândi Kosef J. ‘E ade-vãrat’, gândi omul. ‘Mai mult saumai puþin liberi’, gândi Kosef J.privind în gol. ‘Ce vorbã-i asta?’,gândi omul privindu-ºi bucãþicade pâine pe care o þinea cu douãdegete. ‘De fapt, nu se schimbãnimic’, gândi Kosef J. ‘Ei ºi?’,gândi omul ducând bucãþica depâine la gurã. ‘Nimeni nu se maiteme de mine’, gândi Kosef J. ºiîºi puse capul în piept, iar apoiîºi puse palmele pe obraji.‘Nimeni’, gândi omul. ‘Aº fi pututsã fiu acum în oraº. Aº fi pututsã fiu în oricare alt loc’, gândiKosef J. ‘Nu e chiar aºa’, gândiomul. ‘El nu se teme de mine’,gândi Kosef J. ‘Deloc’, gândiomul. ‘Ceva nu e în regulã’, gândiKosef J. ‘Asta e adevãrat’, gândiomul. ‘Nici Franz Hoss nu se maiteme de mine, nici Fabius nu semai teme de mine’, gândi KosefJ. ‘Pentru cã nu exiºti’, gândiomul.” (p. 142)

Iar ceea ce se întrevede prin

Desprelibertate ºiavatarurile

ei

Diana Mãrculescu

32

aceastã „inexistenþã“ nu estenicidecum o simplã transparenþãde ordin fizic sau moral; ceea ceideea aºa numitei inexistenþeaduce în joc nu este altcevadecât o nouã afirmare a insta-bil i tãþi i lumii romaneºti, ainstabilitãþii lumilor angrenate însistem, unde „fragilitatea linieide demarcaþie dintre cele douãlumi era de naturã sã înne-buneascã pe oricine” (p. 92), achiar instabilitãþii rolurilor pecare personajele/vocile/nu-merele ajung sã le joace de la o„scenã” la alta, de la un momentla altul. Simptomatice vor fi, în

acest sens, ºi acea permu-tabilitate a deþinuþilor „activi” ºi apre-su-puºilor „eliberaþi”, precumºi jo-cul maladiilor închipuite,care, la fel ca într-o aruncãturãde zaruri, oferã libertate sauîncarcerare într-un mod puraleator. Individul de aici nu alege,ci se supune acþiunilor exterioare.Kosef J. nu se construieºte prinimaginea pe care crede cã otransmite, ci prin felul în care estecitit (sau, mai degrabã, scris) deochii celorlalþi. El nu schimbãmãºti, ci trãieºte iluzia mãºtilorce i-ar putea fi atribuite. Iar cândscopul în vederea cãruia s-a

produs sa-crificiul pare a fi atins,deschi-derile anterioare ajung,printr-o rãsucire neaºteptatã sãcon-veargã la loc, spre punctulde origine. „‘Iatã-l’, jubilã creierulsãu, ca ºi cum s-ar fi liniºtit însfârºit la ideea cã zidurile,corpurile de clãdiri admi-nistrative, bucãtãria, magaziile,etajele cu celule strâmte ºiperfect aliniate erau acolo,neclintite, la locul lor. Un punctsigur în univers, de la care puteaiporni ºi la care te puteaiîntotdeauna reîntoarce”. (p. 50)Întrebarea pe care însã Kosef J.nu ºi-o pune este pânã când?

Iarb

ã ºi

flor

i

33

Cel mai recent volum al luiMircea Muthu, intitulat Ochiul luiOsiris – dialoguri (publicat laEditura Eikon, Cluj-Napoca, în2010), cuprinde o selecþie extinsãde interviuri acordate de cãtreautor ºi publicate în reviste din þarãºi din strãinãtate, începând din1990 pânã în 2009. În scurtaprefaþã a autorului, cu care sedeschide volumul, esteticianul ºiteoreticianul literar asumãdiscursul cultural ºi simbolurile luica metafore ale viziunii multiple,retrospective, pe care formadialogicã a interviului le prilejuieºteconºtiinþei confesive. Osiris, “cel cumulþi ochi”, reprezintã hieroglifasimbolicã a “memoriei-girofar acriticului, comparatistului”, care îºicontemplã propria istorie, cea aultimelor douã decenii, prinselecþie, adiþie ºi catalogare,configurând o hartã esenþialã afiinþei individuale, a lumii, precumºi a relaþiei dintre acestea.

Identitatea multiplã (culturalvorbind) a intervievatului sereveleazã, încã din primele paginiale cãrþii, prin douã tipuri deatitudini intelectuale esenþiale ºi,pânã la urmã complementare. Pede-o parte, o discreþie funciarã apersoanei care se confeseazã faceca mãrturisirea sã apeleze, dinprimul moment, la categoriilediscursului cultural. Îndãrãtulacestuia, eul confesiv se camu-fleazã cu grijã, evitând oriceteatralitate a reprezentãrii desine, ca ºi orice politizare detip postmodern a raportuluisubiectivitãþii cu alteritatea.Aceastã discreþie face ca, pe dealtã parte, sã iasã la rampãaproape exclusiv autorul capersona – o persona culturalã,teoreticã, ce fascineazã printr-unalt gen de luciditate ºi deautenticitate a confesiei.

Discursul “dramatizat”, dia-logic, al acestei persona dinOchiul lui Osiris joacã (mizeazã)pe nu mai puþin de patru teme:istoria literarã, teoria literaturii,estetica ºi studiile culturale sud-est europene. Ultimele douã sunt,în chip evident, discriminate pozitivde cãtre autor, ºi ele meritã odiscuþie mai largã. Nu înainte, însã,de a stabili epistema în care seînscrie tipologia de cercetare

Omul„multiplu“

Cãlin Teutiºan

saudespre

sistematicacercetãrii

contemporane

proprie teoreticianului. Este vorbade modelul sistemic almodernismului înalt, ale cãruiconstrucþii – de tip doric, aº zice –funcþioneazã ºi se susþin în/printoate articulaþiile. El se muleazãperfect pe tipul de personalitate(raþionalistã, cartezianã) acercetãtorului. Rezultatele suntmai mult decât spectaculoase, iarformalizarea lor „confesivã” dinOchiul lui Osiris e palpitantã,trepidantã, urmând (cu o formulãteoretizatã de Mircea Eliade înPrefaþa la romanul ªantier) etapeledevenirii unei conºtiinþe.

În câmpul istoriei literare,formulãrile sunt lapidare ºirevelatoare. Ele exprimã dejaobsesia sistemicã ce stã la bazaconºtiinþei teoretice a cerce-tãtorului, precum ºi sugestiametodei pe care o privilegiazã.Istoria literarã este – ar trebui sãfie – un demers critic ºi morfologicintegrativ, având drept scopidentificarea unei forma mentis.Discursul istoric presupune,aºadar, o contextualizaresistematicã, având o funcþiemediatoare între analizã ºi sintezã,fãrã a ignora intuiþia interpretativã,ca nucleu originar al lecturii critice.Sinteza acestora ar fi identificareaºi/sau construcþia de “concepte-imagini” operaþionale în câmpul

hermeneuticii literaturii/culturii.Universul ficþional ºi comentariulsãu ar trebui abordate, în opinialui Mircea Muthu, din unghiulpoeticii. Critica se constituie larândul ei într-o “operã deschisã –însemn de modernitate ºi poatesalvarea celui care scrie dinstrânsoarea, auritã uneori, a ideilorcondamnate la o perpetuitateiluzorie”, afirmã autorul, stabilindastfel, fãrã drept de apel,dependenþa discursului inter-pretativ faþã de obiectul sãu. Printr-o deontologie sui generis adisciplinei, teoreticianul sanc-þioneazã implicit, prin ricoºeu,diletantismul actelor critice carealunecã în afara acestor cadre.Principiile esteticii sale sistemicepresupun ºi o excelentã definiþie aliteraturii ca valoare esteticã ºi ca“filosofie ad concretum, prinimagine artisticã”. Cât despreviitorul statut al criticii literare, ea“va aluviona perimetrul mai larg alcriticii culturale”. În contextuldiscuþiei despre direcþiile analizeiculturale, Mircea Muthu face ºi oscurtã trecere în revistã a“antipozitivismului” criticii literareclujene, de la Popovici ºi Breazu,pânã la Zaciu, specificul acesteiaconstând în interesul pentrulucrãrile de sintezã, individuale saucolective.

Teoria literaturii reprezintã, larându-i, o disciplinã asupra cãreiaprivirea criticã se îndreaptã cuacelaºi interes, al definirii ºi alcircumscrierii. În contra cliºeelorfrecvente ºi a înþelegerii comune,discursul tipologizant aruncã oluminã revelatoare peste sensul ºimizele acestei ºtiinþe. Aºadar,teoria literaturii nu este “o «criticãa criticii» sau o «metacriticã»”, cireprezintã o formã a “conºtiinþei desine a literaturii, vãzutã în pro-cesualitatea ei, ca act de comuni-care eminamente lingvisticã”.

A treia temã majorã prezentãîn interviurile din Ochiul lui Osiriseste estetica. Ea subîntindemajoritatea preocupãrilor teoreticeºi aplicative ale lui Mircea Muthu,dar e prezentã, în chip nemijlocit,ca fundament al discursuluihermeneutic, în douã volume aleautorului, menþionate în mai multerânduri pe parcursul paginilor dinprezenta carte. Este vorba despre

34

Alchimia mileniului (1989) ºiCãlcâiul lui Delacroix (1996).Ambele funcþioneazã, în proiectullarg al cercetãrii, drept plãciturnante între tomurile dedicatestudiilor culturale sud-esteuropene. Aceastã poziþie de„intermediaritate” nu le rãpeºterelevanþa teoreticã, nici indi-vidualitatea programaticã. Trans-par în interviuri, din paginile lor,problematizãri cu privire la istoriadisciplinei, la instrumentele ei,precum ºi formulãri esenþiale cuprivire la sistemul estetic alautorului, construit pe ideea forþãa relaþiei dintre ochi (metaforaconcretã a culturii scrise, vizuale)ºi ureche (metafora concretã apovestirii, ca reminiscenþã a culturiiorale). Sistemul pleacã, îndomeniul esteticii, de la postulatulrupturii dintre ele. Considerândradicalul comun al tridimen-sionalitãþii – o tridimensionalitate“narativã”, aº numi-o, ºi cred cãaºa trebuie înþeles corect sensulintim al conceptului, dat fiind ºivectorul istoric pe care autorul i-lataºeazã –, douã mutaþii istoriceau loc în structura de adâncime aartei europene. Prima, apãrutã lasfârºitul secolului al XIX-lea ºiînceputul secolului XX, exprimãredescoperirea bidimensionalitãþiiîn artele plastice; a doua, carac-teristicã secolului XX, aduce cusine descoperirea cvadridi-mensionalitãþii (venind dinspreteoria relativitãþii, concepereatimpului ca dimensiune etc.).Ambele au, considerã esteticianul,efecte fulminante în câmpulliteraturii, precum ºi în cel al teoriei,unde se cristalizeazã esteticaaplicatã.

Zona de legãturã între studiilede esteticã ºi studiile debalcanologie se gãseºte tocmai înrelaþia dintre vizual (în sensulculturii scrise) ºi auditiv (în sensulculturii orale). În teoria esteticii,postulatul fundamental de la careplecau construcþiile argumentativeera, dupã cum am vãzut deja,ruptura dintre cele douã. În teoriaculturalã, premisa va fi, dimpotrivã,legãtura dintre ele, vizibilã încã înarticulaþiile unei forma mentis sud-est europeanã. Cercetãtorulrevine, în Ochiul lui Osiris, asupraparadigmelor teoretice ºi inter-

pretãrilor acestora din volumele,semnate în ultimele trei decenii,care trateazã nemijlocit temelegeografiei culturale ºi identitarebalcanice. Schematic, în Ochiul luiOsiris, analitic ºi detaliat înLiteratura românã ºi spiritul sud-est european (1976), în Perma-nenþe literare româneºti dinperspectiva comparatã (1986),precum ºi în sinteza Balcanismulliterar românesc, autorul stabi-leºte un sistem de diagnozã ºiinterpretare a elementelor carevertebreazã spaþiul balcanic,privit din unghiuri multiple. Sumaacestor perspective e reprezen-tatã prin viziunea coerentã a sen-surilor unui bazin semantic doaraparent gregar ºi contradictoriu,care-ºi conþine, la o privire atentãºi detaliatã, propriile motivaþiifilosofice, ontologice ºi sociale.Comparatistul formuleazã astfel ometanaraþiune ºtiinþificã privindharta mentalitarã balcanicã, princare atributele ei specifice ºi mizeleei în contextul continental devin,deodatã, extrem de evidente.

Procedural, demonstraþia plea-cã de la general la particular, iarinterviurile din Ochiul lui Osirissintetizeazã cu destulã evidenþãaceasta. Mai întâi, este stabilitcontextul diagnostic al pro-blematicii balcanice, prin formularirevelatoare. El þine, în esenþã, depoziþionarea pe frontierã, într-unspaþiu al pragului dintre douãmodele radicaliste, manifesteuneori convergent, alteori disjunc-tiv. Între gramatica occidentalãeuropeanã, fundamentatã încã dinRenaºtere pe conceptul deantropocentrism, ºi gramaticaorientalã cosmocentricã, zonacrepuscularã balcanicã devine uncâmp al oscilaþiei, în permanentãtensiune, a cãrui dimensiune spe-cificã este tocmai elasticitatea,fluiditatea categoriilor. Poziþiageograficã, apoi “ataºamentulorganic la romanitatea prelungitãprin «forma de universalitate»(Nicolae Iorga) a Bizanþului milenar”,ortodoxismul ºi, nu în ultimul rând,istoria dramaticã ºi tulburatã acomunitãþilor sud-estice contextu-alizeazã, în opinia autorului, “atâtclasicitatea constitutivã romanitãþiiorientale, cât ºi ceea ce s-a numit,pe drept cuvânt, vocaþia noastrã

europeanã”.Discursul analitic îºi mutã apoi

interesul în câmpul precizãrilor,definiþiilor ºi diferenþierilor, cu opronunþatã notã polemicã laadresa stereotipiilor ataºate mereunoþiunii de balcanism. O judecatãcriticã asupra conotaþiei peiorativea bizantinismului, transferatã, înmentalul colectiv, asuprabalcanismului, e urmatã deprecizarea cã cel din urmãreprezintã “un concept-imagine” alcãrui reflex estetic estebalcanismul literar. Aºadar,balcanismul literar, ca unul dintrereflexele balcanitãþii, corespundeunei linii comune de valoriaxiologice venind dinspre istoriamedievalã ºi premodernã acomunitãþilor sud-est europene. Elîºi manifestã încã prezenþa în“creºtinismul cosmic”,fundamentalist uneori, al spirituluirural contemporan.

Patru accepþiuni ale balca-nismului (politicã, mentalitarã,stilisticã ºi axiologicã), precum ºisistemul detaliat de cauze ºi efectece reconstituie imaginea globalã amentalitãþii balcanice, dominatã detipologia identitãþii multiple,reprezintã, însumate, baza deplecare a unei discuþii asupraefectelor estetice pe care mizeazãmodelul cultural sud-est European.Ca ºi “categorie tipologicã ºirelaþionalã”, balcanismul literar vaînsemna, în termenii autorului, unfel de rãscumpãrare esteticã, prinsemnul lingvistic, “a unor dramemultiple, cu rãdãcini adânci ºiamplificate de veacurile de impactcu Semiluna otomanã”. Întredramã ºi parodie se joacã,dinamic, statutul literaturii în spaþiulbalcanic. Ea participã, ca disciplinãa spiritului epic ºi estetic, lamitologia central ºi est europeanã,ca “o modalitate de cunoaºtere ºio formã de autoconstrucþie princuvântul ce pãstreazã urmavorbei rostite”. Specificul astfelenunþat al balcanismului literar seregãseºte în particularizãrile pecare spaþiul literar românesc leasumã la rândul sãu. Acestea suntdefinite prin uniunea dintre geniulliric autohton ºi vocaþia epicã aesticului, sau dintre sancþiuneaeticã ºi autocratismul estetic.

(continuare în pag. 38)

35

Masivul roman al lui RaduMareº, recent apãrut (Cînd ne vomîntoarce, Editura Limes, 2010),este o probã concludentã, înaintede orice altceva, a însuºirilornarative ale scriitorului, o culme aparticularitãþilor definitorii pentruscrisul sãu. Prima dintre acesteaeste arta observãrii în realul mic,în imediatul frust, ºi surprindereamodificãrilor care se produc aici,chiar dacã legãturile nu sunttotdeauna evidente (la ºuieratullocomotivei, caii o iau la goanã; pro-ducerea încurcãturii imediate – „unrege neamþ care ºi-a luat þiitoare oisraelitã ºi a burduºit închisorile cupatrioþi români“; boala contabiluluise transmite ºi fermei; uneleobservaþii sunt inaparente ºi ele þindirect de inventivitatea scriitorului– ferma semãna cu dispãrutulWagner etc.). Dar fraza este plinã,descriptivã fãrã ostentaþie, cumembrele echilibrate, cuprinzîndtrimiteri metaforice atît cît sunttrebuitoare ºi nu încarcã bunul mersal naraþiunii („Apoi erau ºi tãcereadin jur, aerul tare ca un rachiu ºilegãnatul neîntrerupt al trãsurii,crupele lucioase, ca date cu lac, alecailor, drept în faþã, ºi lanurile verzi,în stînga, pînã departe, unde eraNistrul, zumzetul gîzelor pe osingurã notã ºi parfumul sãlbatic,ºtiut prea bine, de altfel, de polen ºide clorofilã ºi de pãmînt care seîncinge tot mai tare pe mãsurã cesoarele urcã ºi ziua tot avanseazã,cum se încinge pîinea în cuptor“sau „vocile aveau, de asemenea,sunetul special al nerãbdãrii cu carese pregãteºte ceva deosebit pentrutoatã lumea“ º.a.).

Povestirea reînvie un colþ nordical Bucovinei anului 1934. Cu o bunãintuiþie de romancier, autorulinvestigheazã o celulã socialã micãºi un perimetru uman bine delimitat,de unde se rãsfrîng înþelesuri maimari ºi mai cuprinzãtoare. Acestmediu este radiografiat cu vãditedisponibilitãþi scriitoriceºti dedeschidere, prin comparaþii stabile(de pildã: „Cu acea subtilã vicleniea bãtrînilor, dedusã dintr-o lungãexperimentare a eºecurilor,înþelegea sã tragã un profit ºi pentrusine, cãci tãcerea poate fi ºi odihnãºi voluptate“). De aici observase cã„funcþionarii austrieci îºi fãcuserãbãgãjelul ºi pãrãseau aceastã

Un romanmonografic

despreBucovina

Titu Popescu

provincie revenitã la România decare nu mai exista nimic sã-i legepe viaþã“. Din amãnunte bine aleseºi profitabil etalate, se alcãtuieºte oatmosferã tipicã, uºor perceptibilã(„Un aer stãtut, încins, începea sãumple toate ungherele odãilor dela parter, chiar ºi cele ferite desoare, de la nord, unde mai adãstaun pic din rãcoarea nopþii. Colburilestrãvechi, ca încãlzite pe plitã,începeau sã-ºi degaje ºi elemirosurile ºi din cînd în cînd, de atîtauscãciune, la cîte un zgomot maibrusc, ningea cu praf de var dintavan“). Iar concluzia o citim maideparte, prinsã între alte remarcidespre fermã, ca o întoarcere laceea ce spusese mai înainte(„Liniºtea uscatã de la amiazã seaºternea pe nesimþite în pustietateaodãilor golite de la parter“). Dupãcare urmeazã o interogaþie asuprasituaþiei, retoricã altfel, fiindcãrãspunsul e cuprins în însãºi în-trebarea („Aici, la marginea lumii,unde nu vezi de jur-împrejur decîtcîmp gol, cu ce sã-ºi umple unbãrbat în putere nopþile lungi deiarnã, cînd ºuierã crivãþul ºi seastupã cu nãmeþi potecile?“). Tropiifolosiþi sunt în concordanþã cuvastitatea ºi misterul þinutuluibucovinean („...existaserã ºi ele îndreapta, dar curînd le înghiþi ºi peele flacãra de spirt a depãrtãrii cu

pîlpîitul ei orbitor care rãneºteretina“).

Spaþiul se imprimã asupra tim-pului ºi în încercãrile meteorolo-gice: ploaia aduce o întrerupere, oschimbare de sens în ordinealucrurilor. În acei ani paºnici ’30,istoria vine cu greu ºi, la început,neconcludentã. Insistenþa autoruluipe faza dinaintea plonjãrii istorieiîn viaþa oamenilor se dezvoltã caun ritual calchiat dupã ritualizareavieþii bucovinene tradiþionale,asupra cãreia stãruie cu o plãcereneascunsã. Aºa, de pildã, poves-teºte cum din bisericã pãrintelePosteucã tãlmãceºte drept-credincioºilor fragmentul dinEpistola Apostolului Pavel cãtrecorinteni, ca pe un imn ºi unomagiu adus dragostei.

Aºadar, în acest þinut larg ºipuþin explorat de la malul Nistrului,istoria se insinueazã cumva greu,cu lentoare. Romanul dã o mãsurãpotrivitã acestei amînãri a lucrurilorgrave, negrãbit sã le lanseze pescena interesului lecturii, spaþiulfiind scriitorului un aliat îninvestigarea timpului. La început,cîteva aluzii la legionari, la firea lorneiertãtoare, la prezenþa lor maimult în aducerile-aminte alelocalnicilor, fãrã însã nimic precis.Adîncimea orizontului fãrã marginiaducea „din stepele calmuce“furtunile îngrozitoare de zãpadã.Agronomul era colpeºit, în clipelelui de rãgaz, de singurãtatea „grea,strivitoare“. Somnolenþa leneºã apãmîntului se transmite ºioamenilor ºi, prin aceºtia, istoriei,care se insinueazã prin douãcalificative oponente, cele maicaracteristice ale vremii:comunism ºi legionarism. Înprivinþa ultimului, autorul evitã oricesimulacru rãspîndit în presã ºi înluãrile oficiale de atitudine: tineriicare fãcuserã o tabãrã de muncãn-aveau nimic periculos, doarexemplul lor dezinteresat.

Impactul istoriei asupra acestorlocuri bucovinene se realizeazãdupã o prelungitã expunere astãrilor tradiþionale, prinse în toatedatele lor semnificative. Scriitorulºtie sã amîne fãrã a plictisi,fãcîndu-i plãcere sã insiste asupraamãnuntelor. κi gãseºte în naraþieîncã un aliat: pe domniºoaraKatria, al cãrei interes pentru noul

36

agronom este vãzut tot înamãnunte nefireºti situaþiei ei,amãnunte care semnificã altceva,lãsîndu-l pe lector sã-i suplineascã,printr-o participare astfel suscitatã,aparenta „neglijenþã“, în fond ofoarte abilã continuitate narativã(„Din capul locului, stabilind cã vatrebui s-o aºtepte tot la ValeaLupului în lunea urmãtoare, avu-sese în cele din urmã certitudineacã ea va accepta ca pe ceva firescapariþia lui. Era o certitudine deneclintit, cum nu i se mai întîmplaseîncã niciodatã“). „Sentimentulurgenþei“ intrã astfel în tehnicanarativã ºi stã la dispoziþiascriitorului cum sã-l foloseascã.Acesta ºtie bine sã joace peaceastã claviaturã de du-te-vino.Ca ºi Katria, autorul poate trãiîndoiala cã cititorul va „înþelegeexact sensul acestei poveºti care,într-adevãr, se lungea ºi se com-plica“, dar se încrede cã nimeni „nul-ar fi înþeles cum îl înþelege aceas-tã fetiºcanã“.

Se asambleazã detaliile înscene psihologice în care fiecareamãnunt este relevat ºi dirijat dinumbrã de cãtre scriitor (de felul:„N-avea motive sã-l suspecteze,dar sugera prin toatã atitudinea sacã mai trebuie ceva. Nu e nimic,se apãrã, începînd sã-ºi piardãrãbdarea, Gavril. Ba da, ba da!insistã celãlalt. ªi explicã: îi fusesefricã mai cu seamã de faptul cã,abia ajuns la fermã, aci, noul venitn-o sã reuºeascã sã se descurce.Era o avertizare ambiguã. Tînãrulagronom se mulþumi sã rãspundãcu un zîmbet rece; nu seîmpotmolise de vreme ce nuîncepuse încã nimic...“).Amãnuntele sunt asamblate cu ogrijã deosebitã, de prozator versat,ca sã se închege într-o imaginecoerentã ºi sugestivã, „plinã“, fãrãa-i altera fluiditatea alcãtuirii lor.Presupunerile autorului vin ca unprogres al închegãrii lor într-oanume perspectivã ºi folosinþã („...era vocaþia secretã de fiinþãaventuroasã ºi pierdutã la una dinperiferiile lumii civilizate ºi care seexprima ºi prin asemeneagraþioase înflorituri. Un suflet ºlefuitiniþial cu un plus de rigoare, darcare finalmente dãdea semne cãe ºi mare amator de voluptãþiorientale, de tabacioc ºi de blãnuri

de urs roase de molii pe care sãcalce cu talpa încã înfiebîntatã desomn“...). Aceste „deschideri“ vincu un aer de adevãratã „situare“psihologicã ºi de localizare într-unloc pe care-l caracterizeazã.Fantezia autorului înainteazã pespaþii mici inventariate exhaustiv,ca nimic sã nu-i scape, fiind atentla culoarea localã, ca ºi cum ar fiauzit-o printr-un geam deschis(„Folosiserã pentru asta ani la rîndregistre vechi, cu rubricaturãnemþeascã ºi hîrtie gãlbuie, cu unfoºnet ca al frunzelor uscate, darºi cerneluri de la Viena, învechiteºi ele ºi îngroºate pe fundulcãlimãrilor, trebuind sã fie rediluatecu puþin spirt ºi apã cãlduþã“).

Trezindu-se într-o noapte,agronomul Gavril descoperãliniºtea („descoperea liniºtea acolounde o lãsase în noapteaprecedentã, suspendatã deasupracîmpiei, ca ºi bolta cereascã“),dînd astfel un sens propagãriinarative prin impresii continue;comparaþiile dau imediat seamadespre impresia pe care vor sã ofixeze („Mai ales în cîmp deschisse vedea necruþarea acestuicurent de aer încins ºi care e tãiosca o sabie“).

Dacã „mulþi români au uitat cãexistã Bucovina“, insistenþa mono-graficã a autorului suplineºteaceastã lipsã, propunînd cunoº-terea acestui colþ de þarã aºa cumeste el. Abnegaþia scriitoruluipentru demonstrarea acestui lucrueste admirabilã ºi ea trebuieapreciatã înainte de orice – oabnegaþie relevatã prin aplicaþiade a o înþelege în datele ei ºi nualtfel („cît de dulce e mulþumireacînd se verificã nemijlocit cã n-afost o hotãrîre proastã“). Pentrua-i înþelege ambiþia, prozatorul nucomplicã limba cu regionalisme,reducîndu-le numãrul la cele ce-isunt necesare pentru evocareaculorii locale. În schimb, cîndvorbeºte despre stãpînirea acestorpãmînturi, autorul se aratã ferm,fãrã nici o tranzacþie „prozasticã“:„Domnul, mai tãlmãcea Iliuþã, înmare mila Lui, încredinþase acestepãmînturi ale Bucovinei, pãmînturifãrã seamãn în frumuseþe,românilor, spre stãpînire în veaculvecilor. Va sã zicã nu vreo puterelumeascã, ci Cel de Sus orînduise

sã fie astfel. Iar acest legãmînt nupoate fi rupt de nimeni. Slavã,slavã! Sã punem, aºadar, osul lamuncã!”.

Faptul cã pãrintele Iliuþã era „culegionarii“ („Defilãrile, la trecereacãrora se trãgeau obloanele laprãvãlii, mulþimea care seînghesuie, ordinea ºi cadenþa, defapt tot ce e marþial, grav ºi solemn,le simþise totdeuna cu pielea, parcãcea de la rãdãcina firului de pãr“),o rugãciune fãcutã pentruCãpitanul care era la închisoare,ºtirile din ziare despre mînahrãpãreaþã a evreilor ºi despregeamurile sparte, partidulCãpitanului, care „putea începetreaba cea anevoioasã ºi de foartelungã duratã de curãþire aRomâniei de putregaiuri“, apoi cãîn satele de lîngã Prut, „pe undetrecuse pîrjolul rusesc“, totul erapustiu, cã ei erau veniþi din„abisurile neguroase ale Asiei“,unde „nimeni nu ºtie ce seascunde“, cã ruºii incendiazãbisericile – toate acestea sunt încãprea puþine, doar enunþuri, pentrua putea contura, în monografiaBucovinei, ºi realitatea zbuciumuluipolitic. Cã o învãþãtoare umblaînarmatã, cã sunt detectatelegãturi cu legionarii din satele dinjur, cã aceeaºi învãþãtoareumblase în doliu (dar nu pentruMoþa ºi Marin, ci pentru bunica ei)sunt elemente încã firave aleprezenþei istoriei în acest frãmîntatcolþ de þarã; sau, cum scrie autorul:„Ne-am stricat oare cu toþii la capîn þara asta mereu bãtutã desoartã? Am intrat oare toatã naþiaîntr-un delir istoric fatal?“.Suspiciunea cã cineva „era spioncomunist“ ºi altele asemeneaputeau susþine cã „eram totuºiniºte ignoranþi“, într-o þarã de„þãrani analfabeþi ºi cu slabã þinerede minte“ – dar nu mai mult.

Scriitorul a contrabalansat: amutat accentul de pe senzaþionalulpolitic pe elementele configurativeºi dãinuitoare, de pe trecãtor pedurabil. Doar asasinatul de la finelecãrþii poate deschide aºteptareavolumului urmãtor al cãrþii de faþã.

ª

37

Antologia prozei scurtetransilvane actuale (2 vol.),coordonator Ovidiu Pecican(Editura Limes, 2010), reuneºte înpaginile sale 91 de scriitoritransilvani contemporani ºi seremarcã tocmai prin caracterulsãu regional. Un alt aspect carediferenþiazã aceastã carte estelibertatea de care s-au bucuratautorii în selecþia operelor incluseîn antologie, de aceea, regãsimºi texte deja publicate saufragmente de roman, singuracondiþie impusã de antologatorfiind limita maximã de 20 depagini. Dupã cum însuºi OvidiuPecican declarã, aceastãantologie are valoarea unui,,recensãmânt”, în urma cãruia seîncearcã sã se afle ,,cine a maisosit, cine a mai dispãrut, dar ºicine continuã sã se menþinã în boxoffice-ul prozei literare vii” dinacestã regiune, Româniaapuseanã (Transilvania, Banat,Parþiu ºi Maramureº). Mai multegeneraþii de scriitori transilvãnenisunt imortalizate în aceste douãvolume. Amintim doar o partedintre aceºtia, întru totul aleatoriu:Diana Adamek, Nicolae Balotã,Ana Blandiana, Mariana Bojan,Corin Braga, Nicolae Breban,Augustin Buzura, RuxandraCesereanu, Tatiana Dragomir,Ioan Groºan, Amalia Lumei,Alexandru Muºina, Mircea Opriþã,Dora Pavel, Laura Pavel, IrinaPetraº, Marta Petreu, DumitruRadu Popescu, Alexandru Vlad º.a.

Proza scurtã a Anei Blandiana,Misiune imposibilã, este overitabilã mostrã de realismmagic, în care este prezentatãpovestea îngerului Anghel,coborât pe Pãmânt, într-unautobuz. Deºi intenþia sa a fostaceea de a-i ajuta pe oameni,îngerul ajunge sã cunoascãsuferinþa umanã ºi chiar sã oaugmenteze, în cazul fetei carese va îndrãgosti de el; totulîntâmplându-se din cauzarenunþãrii la ,,însemnele puterii”.Pe lângã realismul magic ilustratde proza Anei Blandiana seremarcã ºi unele parodii la adresaamericanilor. Dintre acesteaamintim Tom & Jerry, de AndreiMocuþa, sau Lecþii de viaþã, deGabriela Leoveanu, cea din urmã

Proza ºivarza

à la Cluj

Antonela Suciu

fiind reprezentativã ºi pentruevocãrile unor episoade familiarecititorului (traiul la þarã sauexpulzarea rromilor ºi a evreilor).Acestora li se adaugã CorinBraga, cu un fragment dintr-unroman în lucru, Acedia. Jurnal devise 2. Aceastã secvenþã seprezintã sub forma a trei intrãri dejurnal, cu un acut imaginar oniric,marcat prin interferenþa subtilã aplanuririlor. Tot un imaginar oniricde fond întâlnim ºi în proza luiMihai Mãniuþiu, Parfumul, unde un„hingher” de vise încearcã sãvâneze ºi sã ucidã viselebântuitoare ale clientului sãu.Hingherul întreprinde un adevãratritual ,,trans-transcedental” învederea alungãrii viselor, pentruca, în final, sã ajute tocmai lamaterializarea lor în parfumulfemeii insuficient cunoscute.Atrage atenþia ºi proza AmalieiLumei, Punctul trei, de o auto-ironie finã, în care ,,pasiunea” ro-mânilor pentru o masã bunã, ceschimbã perspectiva asupra uneiîntâmplãri, este plasatã în centruldiscursului narativ. Însã un textironic prin excelenþã este cel alIulianei Petrian, Acela sau Aceea,care are un caracter dramatic,accentuat ºi prin prezenþacomentariilor scriitoarei, întreparanteze, transpunând un dialog

implicit între autor ºi cititor. Astfel,personajele sunt generice:Personajul, Doamna Zet,Doamna Strãlucire, Damele,Ecologistele, fiecare dintre elefiind cel puþin o datã ironizate deautoare (ex. ,,Párle la madama,miºto, hai párle la madama, cãºtii.”). Întregul text este pus, într-un fel sub semnul întrebãrii deintrãrile în italic, una, cu titlul depromo, iar cea de-a doua: ,, înbucãtãrie, pe masã, un mãrscobit. În el, o lume.” Aºadar,întreaga poveste ar putea firezultatul unei emisiuni televizate,dar ºi a imaginaþiei copilului David(lumea din mãr).

Deºi valoarea literarã a textelorcuprinse în cadrul antologiei nupoate fi contestatã, existã, totuºi,douã obiecþii ce i se pot aduceacestei cãrþi ºi implicit coordo-natorului. Una ar fi legatã de faptulcã textele propuse în antologie nusunt în totalitate nemaiapãrute învolum, iar cea de-a doua obiecþieeste cea legatã de faptul cã, fiindvorba despre o antologie a prozeiscurte, sunt prezente mult preamulte fragmente de roman. Maimult, ceea ce e cu atât maiinteresant este faptul cã acestefragmente de roman sunt date, încea mai mare parte a lor, de cãtreautori mari, foarte cunoscuþi(Nicolae Balotã, Corin Braga,Nicolae Breban, Augustin Buzura,Dora Pavel, Ovidiu Pecican,Mircea Tomuº º. a.). Explicaþiaacestei situaþii ar putea fi aceeaºicu a prezenþei în antologie a unortexte deja publicate: „dorinþa de anu pierde o participare la volum”,lucru cu care, în parte, putem fi deacord, întrucât numele dejaamintite sunt reprezentativepentru întreaga literaturã româ-nã ºi, mai ales, pentru cea transil-vãneanã. Pe de altã parte, acestlucru ar putea constitui chiar unimbold din partea autorului însprecititor, de a-l determina sã „de-guste” fragmentul, iar, în cazulfericit, sã caute, mai apoi, romanul.

Bucate felurite

Cu acelaºi caracter regional,volumul Varzã à la Cluj. Bucatefelurite de scriitori povestite (CasaCãrþii de ªtiinþã, 2010), nãscut la

38

iniþiativa Filialei Cluj a U.S.R. ºireunind un numãr de 48 de scriitoriclujeni (mulþi dintre ei putând firegãsiþi ºi în paginile Antologieiprozei scurte transilvane actuale),aduce în faþa cititorilor sãi uncorpus inedit ºi ludic, în carescriitorii oferã reþete reale ºiimaginare, în prozã, dar ºi înpoezie, ale unor mâncãruritradiþionale: plãcinte, sarmale, raþãpe varzã cãlitã, tocãniþã de

dacã despre poezia Norei Iuga s-ar putea vorbi în termeniivalabilitãþii estetice, ai credibilitãþiiliterare, utilizând, în general, cutoatã iscusinþa improvizatorului,cliºeele favorabile expedieriionorabile a unui subiect proble-matic. Însã ceva din identitatea eipoeticã nu suportã tramelereductive. În ciuda vãditei voluptãþia experimentului pe care otrãdeazã jocurile de limbaje ºiregistre stilistice, existã, în poe-mele Norei Iuga, o componentãindivizibilã, indecriptabilã, o rit-micitate puternicã, oscilând întredesuetudine ºi vizionarism, alecãrei capricii stabilesc o relaþiestranie ºi definitorie cu dogmeletemporalitãþii: de aici dejà-vu-ul,captivitatea în text, inutilitateaºabloanelor.

(urmare din pag. 24)

afumãturã cu mãmãliguþã ºi,bineînþeles, varzã à la Cluj. De fapt,volumul poate fi considerat omodalitate de a pãtrunde înuniversul cultural clujean, unde unloc de cinste îl ocupã ºigastronomia, mai ales, vestitavarzã à la Cluj. Astfel, autorii seîntrec în evocat reþete, momenteºi locuri de neuitat, însã, mai alesîn zugrãvirea culorii locale, a aceluispecific ardelenesc, însoþit de

Închizând arcul demonstraþieidin Ochiul lui Osiris, teoreticianuloferã ºi funcþia spiritului balcanicîn contextul continental. “Lecþiasud-esticã”, spune el, trebuieînþeleasã ca o necesarã “resocia-lizare efectivã a mesajului, încondiþiile suprasolicitãrii privirii, cenu poate suplini absenþa palpituluide viaþã oferit de oralitate”.

Inutil sã mai insist asupra altordetalii. Ochiul lui Osiris e de citit înintegralitatea sa – o lecturã acutã,fascinantã de destule ori, relevândfaþetele multiple ale unei personateoretice care mai are încã multecãrþi de jucat.

(urmare din pag. 34)

umorul sãu caracteristic. Imaginilecare însoþesc reþetele întregesccartea ºi, totodatã, îi apropie pescriitori de cititorii lor.

Pentru a putea cunoaºte maibine specificul regiunii transil-vane, un ghid util ar fi tocmailectura acestor douã cãrþi, careoferã douã perspective diferite,dar, în acealaºi timp, complemen-tare asupra literaturii ºi culturiitransilvãnene.

Mitologicã

39

Literatura românã dinBasarabia de dupã 2000, an careera vãzut ca un fel de sfîrºit al lumii,ºi-a continuat cursul, dezvoltîndu-se firesc, majoritatea „tinerelorsperanþe” de dupã 1989confirmînd ºi apãrînd la orizont ºialþi scriitori mai mult sau mai puþinimportanþi. Apoi, nici scriitoriiafirmaþi în vremea comunismuluin-au stat pe margine, unii dintre eifiind la fel de activi ca tinerii scrii-tori, dintre care s-au evidenþiatclar Aureliu Busuioc, VladimirBeºleagã, Nicolae Esinencu, LeoButnaru, dar ºi cei mai dincoace,adunaþi o vreme în jurul revistei„Contrafort” sau cei de la„Basarabia” (chiar dacã revista numai existã).

Se pare cã între timp mulþi poeþiau trecut la prozã, încercînd sãfugã de poezia care se þine scai,totuºi, de ei, au apãrut cîþivadramaturgi de valoare certã, iarunii dramaturgi au scris ºi publicatprozã, un fenomen pînã la urmãfiresc, pentru cã nu s-au schimbatdoar genurile sau speciile literareabordate de aceºti scriitori, ci înprimul rînd s-au schimbat scriitorii,s-au maturizat sau au pierdut dinsensibilitatea poeticã, s-auîncrîncenat sau pur ºi simpluvremurile au apãsat foarte tareasupra lor. (Fireºte cã s-au publicatîn continuare ºi multe cãrþi fãrã nicio mizã, lipsite de fiorul literar saufoarte, foarte slabe, patriotarde saufals moraliste, care ne fac sãregretãm moartea copacilor cares-au transformat în hîrtia pe careau fost editate, dar despre astfelde cãrþi nici mãcar nu vom aminti,pentru cã autorii lor vor crede cã e„de bine”)…

D u m i t r uCrudu a fugit dep o e z i erefugiindu-se îndramaturg ie ,piesele sale fiindjucate pe toate

continentele, dar a publicat ºi unroman foarte interesant, „Mãcel înGeorgia” (Ed. Polirom, 2008),despre care circulau zvonuri demultã vreme. Dupã „E închis vãrugãm nu insistaþi” (Ed. Pontica,Constanþa, 1994), „Falsul Dimitrie”(Ed. Arhipelag, Tg-Mureº, 1994)

Literaturaromânã

dinBasarabia

(2000+)mic dicþionar la

cerere

Mihail Vakulovski

ºi „ªase cînturi pentru cei care vorsã închirieze apartamente” (Ed.Paralela 45, Piteºti,1996), volumepremiate ºi rãspremiate, Crudu apublicat mai multe cãrþi de teatru,majoritatea pieselor sale (dacã nuchiar toate!) fiind jucate ºi pescenele din toatã lumea. Prima sacarte de teatru, „Crima sîngeroasãdin staþiunea violetelor”, a apãrutîn 2001 ºi a fost un adevãrat ºoccultural, o piesã hiper-realistãdelicioasã ºi savuroasã. Teatrul luiCrudu se aseamãnã cumva cu celal lui Eugene Ionesco, SamuelBeckett ºi Matei Viºniec, dar se ºideosebeºte destul de tare, avîndpropria originalitate, Crududominînd un stil inconfundabil.Absurdul lui e de cele mai multeori grotesc, fiind o urmare aapropierii lupei de realitate, astfelconturîndu-se ºi ieºind în faþã unnumãr foarte mare de detalii, careþin cititorul/spectatorul implicat dela prima la ultima replicã a pieselorsale. „Mãcel în Georgia”, debutulîn prozã al lui Dumitru Crudu, e unexcelent roman existenþialist,social ºi psihologic, la fel deinteresant ºi pentru istorici, ºipentru filologi. Aici Crudu foloseºteintens tehnicile teoretice pe carele cunoaºte la perfecþie, romanulavînd de toate: ºi violenþe(ohohohoh, ºi bãtãi, ºi manifestãri

politice cu jigniri ºi umilinþe pesteorice limitã), ºi sex (de tot felul), ºiiubire, ºi atmosferã literarã cu viaþãliterarã ºi cu mulþi scriitori, unii cupropriile nume, alþii – cupseudonime. Un roman despremãºti, despre cum oamenii au maimulte feþe, ca ofiþerul carecomanda soldaþii cu armeleîndreptate spre greviºtii de laînceputul romanului, dar care e uncãþeluº cu coada între picioare înfaþa soþiei, care e portar la cãminulunde locuiau studenþii basarabenidin Georgia, iar cel mai marescriitor al realismului socialist,considerat semi-zeu, respectat ºitemut de colegi, scrie doar strunitde nevastã-sa. Un roman în careeste reconstituitã – cu ajutorullimbajului, mai ales, datoritãnaraþiunii, dar ºi acþiunii cãrþii –atmosfera din Moldova Sovieticã.Spuneam cã despre romanul luiCrudu circulã adevãrate legende.Doar cã se pare cã nu „Mãcel înGeorgia” este romanul desprecare se tot vorbea, ci… urmãtorul,cel cu englezul în Chiºinãu (caree gata), deci Dumitru Crudu ne maipregãteºte alte ºi alte surprize.

AlexandruVakulovski apublicat dupã2000 celebrat r i l o g i e„Letop izdeþ ” ,compusã din

romanele „Pizdeþ” (Ed. Aula,2002), „Cactuºi albi pentru iubitamea” (Idea, 2005) ºi „Bong” (Ed.Polirom, 2007), dar ºi teatru (maiales în strãinãtate ºi underground,piesele sale fiind publicate ºi jucateprin Germania ºi SUA, chiar ºi-nantologii!), poezie: „Oedip, regelemamei lui Freud” (Ed. Aula, 2002),„Ecstasy” (Ed. Pontica, 2005), iaracum cîteva luni a mai publicat unroman, de altfel, prima lui carteeditatã în Basarabia: „157 detrepte spre iad sau Salvaþi-mã laRoºia Montanã” (Ed. Cartier,2010). Deºi îi place mult sã sejoace în poezie, sã experimen-teze, textele sale lirice sînt maidegrabã existenþialiste, oricum,latura experimentalã este foartedezvoltatã, mai ales în „Ecstasy”,dar ºi-n cîteva cãrþi de poezie careîncã n-au fost publicate. Cît despre

40

prozatorul Alexandru Vakulovski,aici ar fi muuuuulte de povestit. Mãopresc doar la faptul cã prin„Pizdeþ” AV a demonstrat cã sepoate scrie ºi altfel, deschizînd ocale literarã prin limbajul sãuinovator, proaspãt, direct ºi absolutnecenzurat, dar ºi prin violenþascriiturii realist-existenþiale. Pieselelui Alexandru încã urmeazã a fidescoperite de cititorii români, caºi romanul care abia a apãrut, „157de trepte spre iad sau Salvaþi-mãla Roºia Montanã”, mult diferit faþãde „Letopizdeþ”, acest nou romanfiind declarat romanul anului 2010în Moldova („Timpul”), premiat ºila Tîrgul de Carte din Chiºinãu, etc.

ª t e f a nBaºtovoi aa b a n d o n a tfacultatea defilozofie ºi viaþaliterarã ºi s-acãlugãrit, deºi

toate îi mergeau ca pe roate,publicase cîteva cãrþi de poeziepremiate ºi apreciate de absoluttoatã lumea, fie critici literari, fiescriitori sau cititori, ceva foarte,foarte rar, trebuie sã recunoaºtemasta. Deºi era cunoscut ca poet,cartea care l-a readus în vîrtejullumii literare e romanul „Iepurii numor”, dedicat copiilor sovietici careau crescut mari, o carte care aredeja douã ediþii, în 2002 ºi 2007.“Iepurii nu mor” este ultimul proiectde “mirean” al lui ªtefan Baºtovoi.E un proiect de-a dreptul uriaº,care a fost gîndit ca un romanistoric în trei pãrþi, roman social,roman fluviu, roman sac, romantotal º.a.m.d., însã care, din cauzacãlugãririi, se terminã în/odatã cuprima lui parte, numitã iniþial “Sãmergi la ºcoalã, sã vii acasã”, ºicare cuprinde perioada de treceredin clasele primare în clasa a IV-a, de la octombrei la pionieri, din“ºcoala micã” în “ºcoala mare” aunui copil nãscut în URSS.Alegîndu-ºi ca personaj un copil“sovietic”, Saºa, despre careautorul lui “Iepurii nu mor” ºtiefoarte multe, romanul fiind, dacãnu autobiografic, atunci „dinamintire” (amintiri) – cu siguranþã,ªtefan Baºtovoi poate sãrecreeze, din fericire, pentru cititoriidinafarã, doar pe hîrtie, atmosfera

incredibilã a ultimului imperiucunoscut de istorie, istoria recentã,ºi – mai mult – starea, sentimentulsovietic, comunist, din pãcate maimult decît familiar cititorului român,“care ºtie”. Un roman din care totvrei sã citezi, vrei sã citezi tot, ocarte cu adevãrat mare, o carteexcepþionalã din toate punctele devedere… În ultima vreme SavatieBaºtovoi scrie ºi publicã cãrþireligioase, romane, eseuri,interviuri, volume interesante, dareu vã recomand cãrþile lui dinaintede cãlugãrire: „Elefantul promis”,„Cartea rãzboiului” ºi „Iepurii numor”...

I u l i a nCiocan, care ex-perimentase cumultã îndrãz-nealã ºi ºtiinþãproza scurtã încartea de debut,

„Metamorfozele narative”, a reuºitsã scrie un roman deosebit:„Înainte sã moarã Brejnev” (Ed.Polirom, 2007), care l-a propulsatpe Iulian Ciocan între cei mai buniºi mai interesanþi prozatori românicontemporani. Dacã romanul„Iepurii nu mor” de ª. Baºtovoi areîn centru un copil de la sat dintimpul comunismului, „Înainte sãmoarã Brejnev” studiazã aceeaºiperioadã, doar cã din perspectivacopilului din oraº. Ca ºi la IonCreangã în „Amintiri din copilãrie”,personajul principal al cãrþii poartãnumele scriitorului, astfel IulianCiocan fiind ºi mai credibil,ficþiunea lui fiind o „oglindã arealitãþii”, veridicã, nu doar oficþiune de dragul hedonismului(ceea ce n-ar fi fost „puþin”). DeºiIulian încearcã sã ia o distanþã faþãde timpul acþiunii, folosind aceatehnicã a camerei de luat vederi,scrisul sãu e plin de viaþã, deemoþie, probabil de la aceaneliniºte care-i trezeºte amintireacopilãriei sale din perioada di-nainte sã moarã Brejnev, cum nespune în „O precizare”. Un romanscurt, alert, plin de nerv, scris într-un limbaj direct ºi viu, care ne ajutãsã înþelegem mai bine personajulprincipal, perioada ºi timpul acþiu-nii (începutul sfîrºitului comu-nismului), dar ºi sã citim cu plãcereaceastã „istorie” trãitã, nu in-

ventatã. Deºi „Înainte sã moarãBrejnev” poate fi citit(ã) ºi pe bucãþi,text cu text, fiecare „prozã scurtã”avînd cap ºi coadã ºi citindu-seperfect ºi de sine stãtãtor, vãrecomand sã citiþi cartea de la „Altelucruri” la „din clipã în clipã”, pentrucã astfel plãcerea lecturii va creºteºi veþi putea descoperi cu mareplãcere „firul roºu” cu care Iulianleagã textele. Prozele lui IulianCiocan sînt ºi psihedelice, nu doarsociale - socio-psihedelice, aºspune - fiecare prozã avînd unpersonaj central care are trãirisufleteºti contradictorii, fiecareîncheindu-se cu o revelaþie sau cuo stare sufleteascã intensã, careajunge la o limitã. Cartea seîncheie odatã cu descoperirea decãtre micul Iulic cu capul lunguieþa unui post de radio vrãjmaº carevorbeºte despre moartea luiBrejnev ºi – mai ales – cu moartealui Brejnev. În concluzie, „Înaintesã moarã Brejnev” este o carteimportantã a unui scriitor important– Iulian Ciocan, o carte care artrebui tradusã ºi în alte limbi,începînd cu rusa, off course (întretimp cartea a fost tradusã înenglezã ºi va apãrea în SUA). DarIulian Ciocan e ºi un eseistdeosebit, cãrþile sale de criticãliterarã avînd mereu o susþinereputernicã teoretico-existenþialã,dar ºi civicã.

N i c o l e t aE s i n e n c upublicã puþin, darde fiecare datãpiesele ei sîntjucate la teatreimportante ºi fac

multã zarvã, „Fuck you, Eu.ro.pa!”trezind discuþii aprinse ºi-nParlamentul României, ºi-n me-diul cultural. „Fuck you Eu.ro.Pa!”a apãrut ºi în volum, la EdituraSolitude, Reihe Literatur dinStuttgart (2005), în limbilegermanã ºi românã, dar poate ficititã ºi din „Tiuk! (antologie deprozã Klu)” (Biblioteca Revisteila Plic, 2010). Înainte de aapãrea într-o carte, piesa a avuto viaþã dramaticã intensã, fiindjucatã pe scenele teatrelor dinmai multe þãri, România, R. Mol-dova, Rusia, Germania, Franþa ºiavînd ºi numeroase lecturi publice.

41

Scandalul din România (depresã, dar ºi politic, fiind implicaþidirect de la senatori ºi deputaþi pînãla primul ministru!) a fost provocatde includerea piesei „Fuck youEu.ro.Pa!” a basarabenceiNicoleta Esinencu în readerul dinPavilionul României de la Bienalade Arte din Veneþia, unde, de altfel,România a avut succes (de dataasta). „Fuck you Eu.ro.Pa!” este opiesã existenþialã social-politicãperfect controlatã, concisã ºi foartebine scrisã. O piesã în carescriitorul-narator se întreabã,adresîndu-i-se tatãlui („Tatã,trebuie sã-þi spun ceva…”), care-ieste de fapt Patria, amintindu-ºi –în scris - de perioadele vieþii, trãite,toate, în altã þarã, chiar dacã a(u)rãmas mereu acasã. Textul începeºi se încheie cu o explicaþiebiograficã (personalã ºi socialã),pornind de la expresia sovieticã„Un copil pentru mama, unulpentru tata ºi unul pentru Þarã”(naratoarea fiind… al treilea copilîn familie). Amestecul planurilor,al vîrstelor ºi al evenimentelorsocial-politice cu momentelebiografice ale personajuluinarator, de fiecare datã de altãvîrstã, creeazã o senzaþie straniecare formeazã o atmosferã ºi maiconvingãtoare în acest sens.„Fuck you Eu.ro.Pa!” de NicoletaEsinencu este o piesã din carevrei sã citezi ºi sã citezi, o piesãcare meritã cititã ºi/sau vãzutã.Lecturã/vizionare utilã!

ConstantinC h e i a n u ,cunoscut pînã înanii 2000 cadramaturg ºipublicist, ºi-acontinuat drumul

în teatru, scriind ºi publicînd pieseactuale, imediat dupã acþiuni carevolta din Chiºinãu din anul trecut,piese puse în scenã foarte repede,ceea ce e extraordinar, darConstantin Cheianu a publicat ºiun roman deosebit, „Sex ºiperestroika”, demonstrînd calitãþinative de prozator (ceea ce sevedea ºi din piesele sale, de fapt,dar, totuºi, nu cred cã s-a aºteptatcineva la un roman atît de binefãcut). „Sex & Perestroika” este unroman-document care poate fi

considerat ºi… lingvistic, nu doaristoric. Povestea cãrþii începe prin1989, înainte de primele mitinguripro-perestroika ºi se terminã pe 30iulie 2009, dupã revolta tinerilor dela Chiºinãu împotriva comuniºtilorde la putere. Acþiunea are loc încentrul Chiºinãului, iar naratorul luiConstantin Cheianu estehomodiegetic ºi seamãnã la fel demult cu autorul, ca ºi Nicã a Petreicu Ion Creangã în copilãrie… „Sex& Perestroika” este o carte despre„o generaþie predestinatã”, despre„limba moldoveneascã”, despreprietenia româno-moldoveneascã,despre alcoolismul pe fond lexical,despre patriotism ºi despre falsulpatriotism, despre URSS-ul deatunci ºi Occidentul de acum,despre kgb-iºtii, ºoviniºtii ºicomuniºtii înfocaþi care dupãrevoluþia din ’89 au devenit subitnaþionaliºti români, despreintelectuali ºi despre poeþii puterii,despre criticii care, de fapt, sîntlãudãtori de profesie, despre cumsexul se îmbrãþiºeazã firesc cupolitica ºi, mai ales, cu revoluþia.O carte foarte bunã, din care avemde învãþat ºi noi, basarabenii unpic mai tineri decît naratorul luiConstantin Cheianu, dar ºi româniide peste Prut, aici fiind ilustratã oviziune originalã asupra României,asupra prieteniei ro-md din pdv albasarabeanului care iubeºtenecondiþionat þara asta tot mai urîtãde români. În concluzie, „Sex &Perestroika” de ConstantinCheianu este o carte super, osuper carte, frate.

P a v e lPãduraru atrecut de lapoezie la prozã,publicînd unroman destul decontroversat la

Editura „Pontica” din Constanþa.Dar adevãratul Pavel Pãdurarupoate fi gãsit în „Îmi pare cã-sPãduraru”, placheta sa de poeziede la Biblioteca Tiuk! (2003).

Mitoº Micleuºanu, tãticul„Planetei Moldova” (alãturi de vãrulsãu Florin Braghiº), tot munceºtela „poezii execrabile”, dar depublicat publicã prozã… încontinuare. Dupã volumul de

prozã scurtã„Organismeca-nisme”, cu texteexcelente, stil„Planeta Mol-dova” (Ed. Ziua,2002), a publicat

douã romane: „Tuba Mirum” (Ed.Pontica, 2004) ºi „Kasa Poporului”(Ed. Polirom, 2008). Cãrþile salesînt experimentale ºi amintesc deunii din cei mai în vogã scriitori ruºicontemporani, în special de YuriiMamleev ºi Vladimir Sorokin, doiscriitori existenþialiºti ºi expe-rimentali în acelaºi timp, exact caºi Mitoº. “Kasa Poporului” este celmai nou proiect al sãu, editat în2008 la Ed. Polirom, un experi-ment „inclasabil”, cum scrie DanLungu în prezentarea de pe ultimacopertã. “Kasa Poporului” este unvolum interzis copiilor ºimoraliºtilor, o carte plinã de cuvinteºi expresii vulgare, dar ºi de acþiunideosebit de violente ºi de deviaþiiinimaginabile pentru un om„normal”, deliruri de tot felul,descrieri aberante de acþiunisîngeroase care au loc înpovestirea dactilografei desprelocul care a dat denumirea cãrþii,Casa Poporului, simbolul comu-nismului românesc. Romanul nuare un subiect, nu are personajetradiþionale, nu are o linie narativãfluentã ºi nu are nici un sfîrºit. Totce aflãm în timpul lecturii e cãnaratorul se întîlneºte cu o dacti-lografã cãreia intenþioneazã sã-idicteze romanul la telefon.Dactilografa, o femeie de 50 deani, preia firul naraþiunii ºi devinenaratoare(a vieþii ei). ªi acesta e,de fapt, romanul “Kasa Po-porului”. Cred cã Mitoº s-a distratscriind aceastã carte, nu doardatoritã experimentelor (deexemplu, „altã viaþã” e scris cu un„a” de vreo 12 pagini); se vede cãtextul curge ca uns, e fluent ºi binescris, chiar dacã lectura lui nu eatît de ca pe schiuri. Oricum, dacãnu vã plac ororile ºi nu aveþi degînd sã citiþi romanul puteþi sã citiþimãcar poemul din roman, adicãcuvintele accentuate din interiorultextului, care, citite unul dupã altul,formeazã un poem. Eu nu l-amcitit în librãrie, pentru cã ºtiamdinainte cã vreau sã-mi iau cartea,dar l-am descoperit pe drum, în

42

autobuz, în drum spre casã. Nuºtiu cum ar arãta “Kasa Poporului”dacã Mitoº Micleuºanu i-ar fi fãcutun sfîrºit care sã satisfacã ºiaºteptãrile cititorului, care aºa aretot dreptul sã se simtã frustrat,„într-un gol dezgolit de goliciune!”(ultima sintagmã a cãrþii). Adicã...aºa se terminã, în sens cã nu seterminã? Da’ comunismul(românesc) s-a SFÎRªIT? AcumMitoº munceºte la un nou roman,ca ºi Crudu ºi Iulian Ciocan, dealtfel.

Dupã debutulsãu mai multdecît furtunos cuvolumul deversuri „Beata înmarsupiu” (Ed.Cartier, 1996),

care i-a speriat pe scriitorii care s-au format & afirmat în comunism,Iulian Fruntaºu a mai publicat ocarte de istorie, „O istorieetnopoliticã a Basarabiei” (Ed.Cartier, 2002), ºi una de poezie,„St. Bosnia Blues” (Ed. Cartier,2006), dar cartea sa de vizitãrãmîne, totuºi, „Beata în mar-supiu”, una dintre cele mai bunecãrþi de poezie scrise în R.Moldova dupã cãderea comu-nismului.

Vasile Ernua debutat în forþãcu o carte des-pre care s-a scrisfoarte mult ºicare a provocatmulte polemici,

„Nãscut în URSS” (Ed. Polirom,2006). „Nãscut în URSS” e o cartede filosofie istoricã ºi culturalã carechiar se citeºte ca o foarte bunãcarte de prozã. Citind-o, mi-amamintit – ca structurã – de volumulde prozã scurtã al lui VladimirSorokin, „Dimineaþa lunetistului” ºi– ca stil ºi ca plãcerea scriiturii-lecturii – de „Moskva-Petuºki”,romanul lui Venedikt Erofeev, maiales în capitolele despre ce beacetãþeanul sovietic (nu încercaþireþetele acasã, cã am auzit cã uniideja au transformat cartea în cartede... bãuturi, pãzea!). „Nãscut înURSS” este o carte importantãpentru istoria recentã, care trebuietradusã imediat în cît mai multe

limbi ºi care meritã o prefaþã scrisãde un Mihail Gorbaciov, sã zicem,dacã Vladimir Ilici Lenin tot s-alãsat de scris, ºi o postfaþã deVladimir Bukovski, de exemplu,sau mai degrabã de un tînãr istoricsociolog nãscut în URSS, cum eVasile Ernu. „Nãscut în URSS” mãimpune sã-i prevãd lui Vasile Ernuun viitor luminos, pentru cã debutulsãu este unul care trimite laînceputul carierei lui Iura Gagarin,speranþa noastrã fiind ca în viitorVasile Ernu sã aleagã, ca ºiVladimir Ilici, altã cale (cãci primulcosmonaut a sfîrºit-o...inexplicabil), iar vouã vã doresc, cade obicei, lecturã plãcutã. Întretimp Ernu a mai publicat o cartefoarte bunã, „Ultimii eretici aiImperiului” (Ed. Polirom, 2009,volum publicat mai întîi la o editurãdin Rusia, de fapt), dar ºi „Ceeace ne desparte” (Ed. Polirom,2010), volum scris împreunã cuBogdan-Alexandru Stãnescu. Din„Ultimii eretici ai Imperiului” vãrecomand sã citiþi mãcar începu-tul, unde veþi descoperi multedespre trãirile basarabenilor sta-biliþi în România, dar ºi despreRomânia…

E m i l i a nGalaicu-Pãuncontinuã muncala acea singurãcarte de poeziepe care o face &reface de f.

multã vreme, ºlefuind-o ºicizelînd-o în continuu ºi totschimbîndu-i titlul. Acum ea senumeºte „Arme grãitoare” ºi aapãrut la editura chiºinãuianãCartier, carte în care gãsiþi celemai reuºite poeme ale sale,inclusiv poemele-fluviu care l-auconsacrat, cum e „Vaca”, careacum mugeºte pre mai multelimbi. Deocamdatã Em.G.-P. aales sã meargã pe calea poeziei,deºi-n celãlalt deceniu publicaseºi o carte de eseuri critice ºirecidivase ºi cu un roman pe carel-am vãzut ca pe un început înprozã, nu ca pe primul ºi ultimulsãu roman (e adevãrat cã destulde poetic), adicã scris cu rînduripînã la capãtul din partea dreaptãa foii (nu cã poeziile sale n-ar fiatît de lungi încît editorii sã nu-ºi

punã mereu problema lãþimiicãrþii). Un roman plin de gesturipe care vi-l recomand, „Gesturi”.

Vasile Gârneþ a publicat dupã2000 o carte de poezie, „CîmpiaBorges”, ºi ceva publicisticã. LeoButnaru publicã volume deprozã, poezie, eseu, interviuri,traduceri, toate de calitate, cu oregularitate de invidiat. NicolaePopa a publicat ºi prozã ºipoezie, Vladimir Bulat e un fincritic de artã, Vitalie Sprînceanã– un critic cultural foarte talentat,Roman Tolici scrie poezie ultrahedonistã, Grigore Chiper scriepoezie ºi prozã modernist-minimalistã, iar Vitalie Ciobanu– publicisticã, texte foarte lungiºi deosebit de încîlcite... Au maiatras atenþia tinerii RuslanCarþa, Liliana Corobca, DorinaBohanþov, Oleg Carp, DoinaPostolachi, Oleg Garaz, IgorMocanu, Vlad Bolocan, HosePablo…

D i n t r epoetele dinumbrã a pãºitla luminã cumultã hotãrîreDiana Iepure,care a publicat

recent un volum de poezie care-o evidenþiazã & diferenþiazãclar: „O sutã cincizeci de mii depeluze” (Supliment Stare deUrgenþã, 2009). Diana Iepure eo poetã maturã ºi completã,textele ei sînt bine scrise ºi binedirijate, iar cartea este unitarãºi adunã ºi formeazã o lumeproprie, ceea ce e foarteimportant pentru un poet, olume contradictorie cu titlulcãrþii, aºa cum fetiþa din sat„îºi inventa nume lungi,melodioase”. Un experimentinteresant, cu rãdãcini adînci în.md, care mã face curios înlegãturã cu urmãtorul proiect alDianei Iepure. Sincer, aºprefera sã urmeze o carteîmbrãcatã în straie moderne,actuale, fãrã port tradiþional sauregional, dar depinde doar decel din teren/scenã ce etichetãîºi va alege, cã eticheta lipitãde criticii literari chiar nu maiconteazã.

43Duet pe lac

Noii veniþi în literatura dinBasarabia sînt cei din jurulHumanZone ºi cenacliºtii din jurullui Dumitru Crudu, pe care-iputem gãsi la Atelierului deScriere Creativã Vlad Ioviþã, darºi-n antologia de poeziebasarabeanã de la ICR, „Nouapoezie basarabeanã” (2009), oantologie foarte interesantã,adunatã ºi prefaþatã de DumitruCrudu. În afarã de poeþii desprecare am vorbit deja aici gãsimscriitori mai puþit cunoscuþi, fiindmai tineri. Alexandru Buruianãscrie o poezie social-biograficã,aºa cum Luna Amarã cîntã piesesocial-existenþiale, poeziile saleau vînã, forþã, mesaj ºi sînt binescrise. Poeziile Stelianei Gramasînt foarte triste, Ana Rapceascrie o poezie modernistãconcentratã prin care curge multsînge care nu înseamnã viaþã, citristeþe ºi singurãtate, HoriaHristov e ca un artist de picturãnaivã care picteazã cu imagini decuvinte, Liliana Armaºu scrie opoezie narativã, în carepovesteºte despre înlocuitorulomului de alãturi cu un „animalsãlbatic de casã”, Iurie Burlacuscrie texte-flash, în care melculdintre picioare se transformã încioburi de sticlã. Poezia AurelieiBorzin curge ca „lumina care nupãtrunde doar pe geam”, „ca ospiralã cãreia pur ºi simplu îi daidrumul”. Corina Ajder este opoetã de vîrsta revoluþiiloranticomuniste din Estul Europei,o poetã care impresioneazã prinexactitatea exprimãrii ºi totodatãprin alegerea modului – ºocantsau surprinzãtor – de transmiterea mesajului. Poezia ei chiarreuºeºte sã exprime chestii vitaleprintr-o exprimare directã ºi laþintã. Poezia lui Andrei Gamarþe paradoxalã prin faptul cã subacelaºi titlu cuprinde multãcãldurã ºi în acelaºi timp multãviolenþã, combinaþie îngrozitoarepentru un ne-(ex)sovietic, darceva absolut firesc pentru unbasarabean. De aceea poezia sanu e superrealistã, ci existenþialã.Poezia Dariei Vlas ecinematograficã, a Doinei Bulat– modernistã, a EcaterineiBargan se zbate între o ironieautoimpusã ºi o disperare

îndîrjitã. Cãtãlina Bãlan,nãscutã în 1995, are tot viitorulîn faþã, ca ºi noua poeziebasarabeanã. Dar – ca ºi noiipoeþi basarabeni – scrie aldracului de bine, cu o uºurinþãevidentã, vesel ºi vivace, cuplãcere, ceea ce este foarteimportant. „Noua poeziebasarabeanã” este o antologieinteresantã, care nu vine sãimpunã un curent sau un gruppoetic, ci sã înghesuie vecheapoezie basarabeanã, sã-ºianunþe apãsat prezenþa, sã selase pipãitã, ca sã audã: ESTE!

Într-adevãr, Dumitru Crudu ne-ademonstrat cã în Basarabiaexistã o nouã poezie, daraceastã antologie e ºi oprovocare pentru fiecare poet înparte – nu o confirmare. E oantologie despre un val înmiºcare, nu despre un mo-nument, despre ceva viu, nupietrificat, e o cronicã live, întimpul meciului, nu dupã meci.Aºa este, de fapt, ºi l itera-tura românã din Basarabia,vie ºi în miºcare, proaspãtãºi de mul te or i surpr inzã-toare.

44

În anul 2007 am obþinut de la C.N.S.A.S. ºi amstudiat dosarul individual cu menþiunea Strict Secret(nr. 324) de urmãrire al bunicului meu patern, VasileCesãreanu (prezent în dosar ºi cu numele Cesãrean,Cesereanu, Chesãreanu), preot greco-catolic,nerevenit, catalogat de organele de Securitate caducând “activitate contra-revoluþionarã” de “duºmanînrãit”, “duºman de moarte al regimului democratpopular” ºi “element proeminent al rezistenþei greco-catolice care în mod continuu face propagandã înrîndurile credincioºilor greco-catolici”. Într-unul dinprocesele (camuflat ºi fãþiº politice) de care a avutparte, bunicul meu patern a fost inculpat alãturi deprofesorul ºi istoricul blãjean ªtefan Manciulea (1894-1985). De aceea, nu este de mirare cã îndocumentele xeroxate din dosarul sãu de urmãrireobþinut de la C.N.S.A.S. am gãsit ºi un manuscris

dactilografiat, confiscat probabil de Securitate,aparþinându-i profesorului ªtefan Manciulea. Deºimemoriile concise de închisoare care reprezintãrespectivul document nu sunt semnate, ele îi aparþincu siguranþã profesorului blãjean, întrucât puncteazãexact spaþiile de detenþie prin care a trecut ºi în carea suferit ªtefan Manciulea. Oferim în cele ce urmeazãcititorului revistei Steaua întregul manuscris,precizând cã nu am modificat nimic din redactarea ºistructura sa, respectând întru totul punctuaþia, sintaxaºi reproducând inclusiv greºelile de dactilografiere(întrucât, deºi anumite cuvinte sunt greºite, sensullor reiese din context). Data redactãrii textului nu estespecificatã, dar cu siguranþã este vorba de aniiºaptezeci ai secolului trecut, dupã ce profesorulManciulea a fost eliberat din detenþie.

Ruxandra Cesereanu

AIUDPercheziþiile erau

momentele cele mai grele...în celulã auzeai – ocnaºii ausimþul auzului mult maidezvoltat decît oamenii liberi– unele zgomote ciudate pesalã, aruncãturi de obiecte,lovituri de tinichele, borcanesparte, zgomot de saltale ºibagaje aruncate, etc., etcÎncolo nici un cuvînt. Era sem-nul cã a început percheziþia.În fiecare camerã se pro-ducea o stare nervoasã. Fie-care cãuta sã mai doseascãceva din bruma lui de avere,un capãt de aþã, un ac, unpetec de stofã, o bucãþicã desfoarã...... ori o bucatã cît de micã de obiele, petece,un nãsturel pentru “costicã”*, un firicel de sîrmã. Toatealcãtuiesc pentru bietul puºcãriaº o avere. Toate sîntdosite la repezealã printre scîndurile priciului, prinsaltele, printre crãpãturile cercevelelor ºi printr-un altcolþ unde n-ar putea fi gãsite de vigilenþa stãpînirii.Apoi.... aºteptare înfriguratã. În cele din urmã uºa sedeschide ºi-ºi fac apariþia “gealaþii”. Semnul ºi poruncadatã: toatã lumea afarã din salã cu tot bagajul. Nimeninu ºopteºte nici o vorbã. În celulã nu rãmîne decîtsalteaua. Oamenii oficialitãþii intrã apoi în celulã,rãstoarnã totul, cautã prin saltele, scot – dacã e cazul– paiele afarã, ridicã ºi demonteazã picioarelepaturilor, se cautã prin toate crãpãturile, pe sub þevilede la calorifer ºi soba spartã ºi în tinete, sã se vadãdacã nu cumva “bandiþii” ºi-au ascuns vreun obiectprin care ar putea rãsturna puºcãria. Cei din celulã –ºi numai cîte una – sîntem puºi cu faþa la perete, ladistanþe de 1 pînã la 2 metri unul de altul. Seprocedeazã la percheziþionarea noastrã. Fiecareobiect, hainã, etc. este cercetat cu cea mai mareatenþie. Toate dungile cusãturilor îndoite ºi sucite.

Cuþitul lor intrã în funcþie deîndatã ce bãnuiesc cã ar ficusut ceva în haine. Oriceobiect cît de mic pînã la firulcel mai scurt de aþã este luat.Nimeni nu pãstreazã nimic,nimeni nu spune o vorbã.Tãcere de mormînt. Dupã cese face percheziþia bagajelorurmeazã persoana noastrã.Sîntem dezbrãcaþi pînã lapiele. Obiectele cercetate ºihainele ºi la camerã. Odatãterminatã percheziþia ne luãmfiecare în spate sãrãcia ºiintrãm la camerã în aceeaºiliniºte de mormînt ca sã nuse audã nimica la cei dincamera vecinã. Odatã veniþi

la mizeria noastrã, fiecare constatã cu ce a fostpãgubit, ce i s-a luat ºi ce i-a mai rãmas. Mulþi sînt cuadevãrat distruºi sufleteºte fiindcã au fost lipsiþi deun cãpãþel de aþã sau de un nasture. Repet acestelucruri la puºcãrie valoreazã nespus de mult. Încamerã sau celulã aflãm un adevãrat dezastru. Totuleste dat peste cap. Nu a rãmas nimic la locul lui.Paiele sau mai bine zis gunoaiele din saltele aruncatepe jos. Un praf ºi o murdãrie grozavã. Totul trebuiepus în ordine cu cea mai mare urgenþã. Asta eporunca. Dar nu avem mãturã cîrpe de praf, cu uncuvînt nici un fel de mijloc de a întreþine curãþenia. ªitotuºi trebuie sã o facem. În scurt timp reuºim sã neadunãm sãrãcia în bagaje ºi gunoaiele în saltele ºisã reîncepem viaþa ce-a de toate zilele a celulei cuaceleaºi mizerii suferinþe ºi uneori sufle­teºti ca ºiînainte de percheziþie.

BAIA SPRIE Percheziþiile erau sãptãmînale. Seproceda aºa: eram scoºi din baracã toatã lumea. Apoiintrau gealaþii în baracã. Cu adevãrat totul era datpeste cap. La ieºire fiecare îºi scotea toate lucrurilelui. În baracã rãmîneau numai saltalele. Uneori nuscoteam nimica cu noi. Ieºeam numai singuri.Operaþia se fãcea în baracã în faþa cãpitanului, aofiþerilor politici ºi a securiºtilor. Totul era rãvãºit. Odatã

MEM

OR

IALI

STIC

A D

E îN

CH

ISO

AR

E

Fragmenteinedite

(Aiud, Baia Sprie,Gherla, Caransebeº)

ªtefan Manciulea

* în jaragonul de închisoare, acesta era un improvizatac de cusut [n.e.]

45

terminatã operaþia în baracã, se trecea la noi. Eramtot timpul – uneori cîte 2 ore – þinuþi afarã, orice vremear fi fost în poziþie de “drepþi” aliniaþi la o distanþãreglementarã unul de altul, fãrã sã avem voie sãrostim o vorbã, ori sã schiþãm un gest. Eram apoidezbrãcaþi la piele ºi percheziþionaþi. Aceeaºiseveritate ca ºi la Aiud. Orice obiect aflat peste ceeace prevedea regulamentul, aducea carcera?! lanþurile.Mai ales dacã era aflat vreun “costicã” proprietarullui avea sã încaseze pedepsele cele mai aspre,însoþite de anchete personale; de unde le are, decînd, etc, etc. Cu ocazia acestor percheziþii ni seridicau ºi mãruntele bucãþi de roci pe care le aduceamdin minã sub forma acelor admirabile forme decristalizare în figuri geometrice sau în aºa numitele“flori”. Erau de o rarã frumoseþã. Aveam ºi eu cîteva,care mi-au fost luate ºi aruncate peste sîrma ghimpatãa coloniei. Tot cu ocazia unei astfel de percheziþiifãcute în curtea mare din faþa bucãtãriei am asistatla o scenã care mi-a rãscolit tot strãfundul sufletuluiºi în care am putut vedea cumplita rãutate ºi cîinie asufletului omenesc. Eram noi – suprafaþa – ºi schimbulde noapte scoºi din barãci abia dupã o orã de somn.Aliniaþi în rînduri de cîte 8, distanþa de cîte un metruîntre oameni. Printre noi îºi purta silueta directorul“Zoli” Szabo Zoltan ºi locotenentul “Mormînt “, beþivulPintea ºi Circu. Comenzi scurte: “nu miºca”, “staidrept”, nu privi decît înainte”, etc., etc, sunau des încurtea coloniei. Mulþi din oameni erau de-a dreptulistoviþi decît abia se mai puteau þine pe picioare.Printre noi se plimbau cei trei cãþeluºi abia de cîtevasãptãmîni ai cãþelei þinutã pentru stîrpirea ºobolanilor.Erau grãsuþi ºi rotofei, cãþeluºii formau obiectul dejoacã ai deþinuþilor. Fiecare din noi cînd îi gãseam nejucam ºi hîrjoream cu ei, iar ei ne prindeau de picioare,de ciorapi, înfingîndu-ºi dinþii în þesãturile noastre.Trogeau de nãdejde, cãdeau ºi se rostogoleau încîtera o adevãratã bucurie pentru noi mica petrecerecu ei. De la masã le aduceam cîte o micã bucãþicãde carne ºi-i purtam pe braþe.

Cu ocazia unei astfel de percheziþii în curte“ocnaºii” stau în poziþie de “drepþi” ore întregi. Cãþeluºiise jucau între picioarele noastre. Unui deþinut i s-afãcut rãu, a cãzut la pãmînt ameþit. Colegii de lîngã elau sãrit sã-l ridice. Locotenentul “Mormînt” vãzîndscena a strigat: “Lasã-l pe bandit acolo cã nu moare,se preface numai”. Fratele nostru a rãmas întins acoloºi numai dupã 10 minute, fãrã de voia ofiþerilor politici,colegii l-au ridicat. Stropit cu apã l-au aºezat pe obancã lîngã masã. Omul putea muri, nimeni din ceiai stãpînirii nu schiþau faþã de el nici cel mai mic semnde milã. Dar tocmai în acest timp cãþeluºii jucîndu-seau ajuns în uºa bucãtãriei unde sta “Mormînt”,privindu-ne ºi supraveghindu-ne. Cãþeluºii s-auîmpiedicat ºi de picioarele lui. Atunci s-a aplecat, aluat pe unul în braþe, l-a gugulit ºi l-a mîngãiat, l-adus la bucãtãrie ºl i-a dat carne ºi tot cu el în braþe aieºit în curte atunci cînd colegul nostru distrus desuferinþã ºi de minã a ameþit a cãzut jos. Acesta era“bandit”, el trebuia sã moarã sub privirile acelor cîtorvasute de oameni, pe cînd cãþeluºul în braþele lui“Mormînt” era mîngãiat ºi gugulit.

*La GHERLA percheziþiile aveau alt aspect. Aici

nu mai eram scoºi din camere, ci puºi pe douã rîndurifaþã în faþã în celulã printre priciuri. Gealaþii intrau cugrãmada, zeci la numãr. Se urcau cu cismele pestebietele noastre lucruri, le cãlcau în picioare, scotoceautotul de prin traiste, colete feþe de pernã ºi sfîrticauorice li se pãrea cã ar conþine sau cuprinde vreunlucru interzis. Era un morman de gunoi ºi un nor depraf dupã fiecare percheziþie. Tot ceea ce vroiau luaude la noi ca sã fim cît mai lipsiþi ºi privaþi, fãrã ºi decele mai elementare lucruri. Totul se opera în faþaofiþerilor. Numeni dintre deþinuþi nu are voie sãrosteascã un cuvînt sau sã schiþeze o privire sprelocul unde se sãvîrºea operaþia percheziþiei. Dupãce totul se termina, se da ordin sever sã se treacã lacurãþenia celulei. Lucrul se petrecea cu toatã graba.Se mãtura apoi cu cîrpele celula, se lustruia mozaicul.

La CARANSEBES. Mare mizerie în camere.Saltele rupte ºi murdare, pãturile ca vai de ele. Lapercheziþii eram puºi pe salã camerã de camerã,fiecare pe rînd. Gealaþii operau în camerã, desfãceau,scotoceau ºi cotrobãiau dupã lucruri interzise. Dacãisprãveau treceau la noi pe salã. Aici erau desfãcutetoate boarfele bieþilor ocnaºi, percheziþionat totul, pînãºi borcanele în care îºi þineau oamenii puþinelealimente trimise de acasã. Nimic nu era cruþat niciaici. Un ac, un capãt de aþã, o bucãþicã de sfoarã, celmai inofensiv cuiºor, un plachiu desfãcut de pebocanci, totul era luat. Pînã ºi sãpunul de rufe pecare-l primeam lunar dacã fãceam economie din el,era luat ºi acesta. Operaþia luãrii ºi confiscãriisãpunului de cãtre securiºtii miliþieni se fãcea ºi laAiud, ca ºi la Baia Sprie ºi Caransebeº. De laCaransebeº la plecare mi s-a reþinut tot sãpunul,motivîndu-se cã trebuieºte deþinuþilor. Deºi eu amarãtat cã am primit cîteva bucãþi prin cumpãrare, totuºiele nu mi-au fost lãsate.

Percheziþiile se fãceau pe neaºteptate ziua orinoaptea, dimineaþa, la ameazi, ori spre searã sau lamiezul nopþii, ori odatã cu zorile. Numai administraþiaºtia, sau mai bine zis conducerea. Erau de urgenþãstrînºi toþi gealaþii ºi se proceda apoi la operaþie.Veneau cu sutele din toate pãrþile sã nu scape niciunuideþinut nimic. Ordinul: cît mai severã percheziþia ºicît mai multe mizerii fãcute deþinuþilor. Sã fie lipsiþi decele mai elementare lucruri. Aºa de pildã: eram gravbolnav de hemoroizi. Scaun cu sînge. Aveam cevabucãþele de cîrpe din o cãmaºe veche pe care leîntrebuinþam în acest scop. La percheziþie mi le-a luat.Am motivat de ce le pãstrez. Hoþule, nu ai dreptul laele”. Aºa mi s-a rãspuns. Dacã la cineva se afla obucãþicã de tinichea, care era întrebuinþatã ca un cuþit,era vai ºi amar de el dacã era gãsitã. La Aiud, BaiaSprie ºi Gherla eram puºi în lanþuri, uneori pentru cîteun astfel de obiect, iar în cazul cel mai rãu – ca ºi laCaransebeº – te alegeai cu cîte o sãptãmînã cu pîineºi apã numai a doua zi, sau cu o sãptãmînã de izolare.

Tinetele. În cele 4 puºcãrii pe unde am trecut,cel mai penibil spectacol pe care l-am vãzut de sute

MEM

OR

IALI

STIC

A D

E îN

CH

ISO

AR

E

46

ºi mii de ori a fost acela al satisfacerii nevoilor fizi-ologice pe tinetã. Am fãcut cunoºtinþã cu restricþiaaceasta întîia oarã la Securitatea din Tg.Mureº. Aici– ca mãsuri de pedeapsã – nu ni se da voie sã avemîn celulã nici mãcar o cutie de conserve goalã detinichea pentru urinat. Nevoile ni le fãceam la closetîn fugã mare dimineaþa la orele 4 ºi seara la aceleaºiore. Indiferent dacã ascultã sau nu stomacul deaceste porunci ; atunci erai scos afarã, restul timpuluiîl petreceai veºnic sub cheie. Nu erai scos, afarã deacest timp nici chiar atunci cînd erai nevoit sã lupþi customacul, care-ºi cerea dreptul de a fi evacuat, nicichiar în cazuri de diaree.

Am asistat la aceste scene, ieºind dimineaþa ladeschidere, oamenii ieºeau din celule la closet cucismele pline de urinã ºi de materii fecale, cãci pestenoapte nu puteau reþine violenþele stomacului. Larobinetul cu apã apoi ºi le spãlau. Am cerut în maimulte rînduri sã ne dea cîteva cutii goale de conserve,erau în curte destule aruncate, pentru urinã, dar nuam fost ascultat. Din aceastã pricinã ºi de teamã nuam mai mîncat decît foarte puþin, iar apã nu am beutde loc, de dupã masã pînã a doua zi dimineaþa. Ciorbade seara încã mã feream sã o mînînc, ca nu cumvapeste noapte sã am nevoie de urinat ºi sã nu gãsescnici un vas. In multe din celule oamenii cu rinichi ºibãºica udului bolnave sau mai slabe urinau pe jos pelîngã uºe. Urina se strecura pe sub prag în coridorulsecuritãþii. Dar faþã de toate aceste stãri de lucruri nuam gãsit la nimeni nici o ascultare. De la Securitateîn februarie 1952 am trecut la Penitenciar. Aici amfãcut cunoºtinþã pentru întîia oarã cu tineta. Spectacolsinistru ºi detestabil. Deºi eram mai puþini în camerã,tineta nu se folosea decît pentru urinã. Celelalte nevoise fãceau afarã la closet dimineaþa cînd se scoteautinetele, sau în timpul plimbãrii, atunci cînd nesupraveghea cîte un gardian mai înþelegãtor. În cazuriexcepþionale, tineta ºi pentru nevoile mari încã sefolosea în camerã. Spectacol hidos, sinistru ºidetestabil. În faþa tuturora, cel nãpãstuit îºi da jospantalonii ºi izmenele ºi se aºeza pe tinetã. Evacuaþillede gaze ºi duhoare erau în toi. Dar nimeni nu spuneanimica, toatã lumea tolera ºi rãbda totul. Aici eupersonal n-am folosit tineta pentru nevoile mariniciodatã. Mi-am orînduit stomacul în aºa fel încîtdimineaþa isprãveam cu socotelile lui. La Cluj laPenitenciar însã am fost nevoit sã folosesc tineta.Tot aºa apoi prin toate puºcãriile. Era þinutã tot timpulîn celulã. Murdãrie, mirosind a hoit ºi cedescompunere era aºezate în cîte un colþ al camerelorsau celulelor. Aproape peste tot, – la Aiud, Baia Sprie,Gherla ºi Caransebeº, am avut norocul sã fiu aºezatcu patul prin preajma lor dacã nu chiar în imediataapropiere. Singur la Gherla a fost alt caz cãci aici nuerau tinete, closetul îl aveam în camerã sau în celulã.Peste tot acelaº spectacol oribil. Dar la Caransebeºam reuþit – nu la ateliere – sã mai aºezãm cîte opãturã în faþa tinetei spre a ne ascunde goliciunea.Dar ºi aici în cîteva cazuri ne-a fost luatã de cãtreofiþerii de serviciu ºi de obicei de cãtre “Ciucalatã”.

La Aiud la secþie era un spectacol ºi mai greþos.Fiind mulþi în celulã ºi tineta neputîndu-se folosi cu

toþii, atunci cînd eram scoºi la plimbare, ne fãceamnevoile în closet. Dar nu erau decît 4 locuri ºi noinumãram cîte 200-250 inºi. Toþi aceºtia trebuiau sã-ºi isprãveascã treburile în cele 30-40 minute, cît þineaplimbarea. Atunci oamenii ridicau cele douã capaceale harnalei din curte ºi se preseau ciuciulete sau pevine ºi în vãzul celorlalþi – sutele care se plimbau –ne fãceam nevoile. Ba ca sã nu pierdem rîndul ºi aiciformam “coade”. Spectacol nu se poate mai ºimai jalnic la care am fost nevoit sã asist. Apoi oameniicu mîinile murdare, cu sticlele în care se spãlau, cucîrpele tot aºa de pline de murdãrie veneau la ciºmeaunde se spãlau, dar unde se umpleau ºi tinetele cuapã de beut. Cei de serviciu le spãlau ºi pe unele ºipe altele ca sã le poatã duce la data cînd veneaporunca în celulã. Ce promiscuitate, ce focar deinfecþie ºi cîtã cumplitã necurãþenie. Numai D-zeune-a scãpat cu viaþa.

ªefii de camerã. ªi în puºcãrie oamenii se împartpe anumite grupãri ºi categorii, unii mai asupriþi alþiimai favorizaþi de soartã. Aceia care ºi aici aveau unoarecare ascendent asupra celorlalþi ºi care de multeori erau un fel de mici tirani, erau ºefii de camerã. Deobicei se alegeau dintre toþi cei din camerã, dar înrealitate ei trebuiau sã fie apreciaþi de plantoane ºide cãtre ºefii de secþie. De cele mai multe ori 99%erau oamenii stãpînirii care trãgeau cu urechea la totceea ce se discuta ºi se ºoptea în camerã ca a douazi sub diferite forme sã raporteze platoanelor sauºefilor de secþie cele întîmplate. Aºa se explicã cã –alãturi de turnãtori, speþã tot atît de periculoasã –stãpînirea ºtia totul, pînã ºi cele mai mãrunte ºineînsemnate lucruri care se petreceau în celulã. Înschimbul acestor servicii apoi ºefii de camerãprimeau, de cîte ori rãmînea ceva mîncare în hãrdaie,cîte un polonic plin sau de jumãtate. Ei erau în frunteaoamenilor cînd se lua mincarea. Ei dau raportul laînchidere ºi deschidere, ei primeau tot ce se da pentrucamerã ºi ei împãrþeau. La AIUD, la GHERLA ºi laCARANSEBEª unde se dãdeau uneori murãturi sauvarzã acrã, ºefii erau acei care împãrþeau porþiile saubucãþile, cãutînd sã-ºi opreascã ºi pentru ei. Tot eierau aceia, care datoritã ºefiei erau scutiþi de pe care le fãcea restul camerei. Nu duceau ti-netele, nu mãturau, nu spãlau pe jos, cu un cuvînterau mici favorizaþi ai soartei cãci erau ºefi. Prin faptulcã deþineau o micã parte din autoritate, atâþia eraude-a dreptul....... îºi luau nasul la purtare cu ton înalt,dau dispoziþii ºi cereau sã fie executate în tocmai, încaz contrar ameninþau cu administraþia – cupedepsele date prin ei – de aceea.

Sosim cu duba de la Bucureºti – Jilava la Aiud.Plecarea din Bucureºti dimineaþa cu personalul deBucureºti Oradea. Ieºirea din Jilava dimineaþa la orele3, dupã ce ni s-a fãcut o severã percheziþie corporalã.În acelaº automobil – dubã, loviþi ºi tescuiþi unii în alþiica sardelele în cutie facem drumul pînã la gara denord. Sîntem însoþiþi de zeci de securiºti cu pistoaleautomate îndreptate spre noi ºi cu ordinul: “la ceamai micã miºcare a bandiþilor – adicã noi – trageþi înei ca în cîini, fãrã de milã”. La urcare în vagoane

MEM

OR

IALI

STIC

A D

E îN

CH

ISO

AR

E

47(continuare în pag. 84)

dubã, ordinul: “numeni nu se ridicã de pe bancã ºinu priveºte pe geam”. Zi frumoasã de început devarã. Pomii în plinã vegetaþie ºi Bãrãganul bogat înverdeaþã. Trenul trece cu obiºnuita lui iuþealã, opreºteprin gãri, securiºtii în jurul vagonului dubã, ºi populaþiacurioasã alungatã din preajma noastrã. Sã nu carecumva sã facem vreun semn, cã s-ar prãpãdipãmîntul. Trecem seara la 8 1/2 prin Blaj. O strîngereputernicã de inimã cînd zãresc casa mea, apoi stradaºi clãdirile fostelor ºcoli confesionale, îmi fac socotealã: am 7 ani de puºcãrie de fãcut ºi numai D-zeu ºtiedacã voi avea fericirea sã mai vãd vreodatã libertatea.

Pe la orele 10 seara sosim în Aiud. Nu ºtim dacãne oprim aici. Trenul intrã în garã ºi auzim ciocanullãcãtuºului de revizie lovind conducta de aercomprimat a vagonului. Atunci ne-am dat seama cãne vom opri aici. O miºcare a locomotivei ºi sîntemlãsaþi pe o linie lateralã. Trenul pleacã, apoi uºile dubeise deschid, apoi ofiþerii securiºti cu ordinul: “Toatãlumea jos”. Fiecare cu bagajele în spinare ne dãmjos pe peron. Aici sîntem încolonaþi de vreo 6osecuriºti, toþi cu pistoale automate îndreptate sprenoi. sîntem încolonaþi patru cu patru, numãraþi, apelulnominal ºi apoi porniþi din garã spre Penitenciar.Strãzile pustii. Cîte un trecãtor rãtãcit era somat dedeparte de securiºti sã treacã în altã direcþie.

Ajungem în sfîrºit în faþa porþilor zãbrelite alesinistrei închisori. Cea mai severã ºi mai grea dinR.P.R. Cîteva bãtãi în poartã din partea unui ofiþersecurist. Din lãuntru se aude un tornãit de chei, ocheie se întoarce în broascã, poarta îºi deschide largaripile ei ºi noi pãtrundem în lãuntrul închisorii.Numãraþi ca oile în strungã ajungem la a doua poartã.Aceeaºi operaþie. De aici la poarta a treia, unde deasemeni sîntem numãraþi, ca apoi ºi aceasta sã seînchidã peste fiinþa noastrã.

Acum – în plinã noapte – sîntem daþi în mîinileadministraþiei închisorii. κi face apariþia ºi cãpitanul.............. aflãm cã îl cheamã DOROBANTIU. Cîtevaîntrebãri ºi începe operaþia înregistrãrii fiecãrui deþinutcu trecerea întregului lui avut ºi foaia de inventar.Pãrintele ARON îmi dã o cãmaºã cãci avea mai multeºi o bucatã de sãpun. Ajung ºi eu la rînd. Spun datelecerute, apoi primesc ordin sã mã dezbrac. Sîntpercheziþionat. Mi se iau toate hainele, afarã de unrînd de schimburi. Toate trebuiesc predate la magazie.Le legãm în balot, care rãmâne în seamaadministraþiei. Dupã ce se terminã aceastã operaþiesîntem plecaþi de la poartã spre celular. Întîi intrãm înclãdirea secþiei II. Aici stãm pe salã – ordinul era tãcerede mormînt vreo orã ca apoi sã fim trecuþi în celularulnou. Aici ni se deschide o celulã. Intunerec beznã.Ne punem pe jos, care pe unde ºi cum putem. N-atrecut bine preþ de un ceas ºi uºa se deschide, sîntemscoºi ºi duºi din nou la Secþia a-II-a. Aici de asemenise deschide o uºã, sîntem poftiþi înãuntru pe niºteresturi de saltele ºi paie pe jos, unde cãutãm sã neîntindem oasele trudite. Odatã cu zorile sunãdeºteptarea. Ne dãm seama în ce mizerie de infecþiesîntem aºezaþi. În faþa celulei noastre – a secþiei –celularul, vin clocote de miºcare. Schimbul I pentrufabricã se gatã de plecare. Noi sîntem la carantinã

21 zile, deci nu putem avea nici un contact ºi nicilegãturã cu nimeni. Printre crãpãturile geamurilorzãbrelite schimbul I. cum pleacã unul dupã altul princurte spre poarta fabricii. Încã nu cunoaºtem nimicadin topografia închisorii. Se face numerotarea dedimineaþã, apoi sîntem scoºi înaintea secþiei... undesub conducerea plantonului IORDACHE ne spãlãmºi ne face nevoile ca vai de noi. Discutãm felul cumam fost primiþi în Aiud de cãtre administraþie ºisecuriºtii ei. Noaptea la intrare ni s-a spus: “Bandiþilorºi hoþilor! ªtiþi ce este aici? Aici este AIUDUL. Aici osã vã ramînã oasele tuturora, nici unul dintre voi nuva mai vedea lumina libertãþii!” ªi administraþia ºiorganele penitenciarului aºa au ºi procedat. Doi aniºi jumãtate cît am stat aici nu ne-a cruþat pe nici unulde cele mai grele munci, asprimi, chinuri, foame, frigºi lipsuri.

Pe la orele 7 1/2 se deschide uºa celulei ºi sîntemscoºi pe salã la terciu. Primim fiecare cîte un castronde tinichea sau gamelã, murdare cu malþul sãrit,ruginite, apoi cîte o lingurã ºi trecem pe rînd în faþahardãului. Dupã ce ni se toarnã terciul, un ciz demãmãligã, intrãm in celula unde sîntem din nou închiºisub cheie. O tinetã murdarã pentru apã ºi alta pentruurinã ºi fecale. Pereþii afumaþi, plini de praf ºi depãianjeni, fãrã dulce prietenie, cu aºa zisele saltelecare nu sînt decît niºte zdrenþe, prin þesãtura cãroracurge gunoiul de paie oricît ai încerca sã fereºti ºi sapãstrez curãþenia. Aceasta la cea mai micã miºcarea saltelei. Faþã de dimensiunile camerei stãmînghesuiþi unii în alþii. Toatã lumea se aºeazã pe ocoastã ºi la comandã se miºcã în altã parte. Darnumai cînd se comandã. Stau lîngã fratele IOSIFPOP. Ca ºi pînã acum, ºi de acum înainte facerugãciunile ºi liturghia. Si cei din camerã – 26 –participã la aceste acte de reculegere sufleteascã.Încetul cu încetul timpul trece ºi apoi o scurtã plimbarede cîteva minute în curtea secþiei, numai noi, cei dela carantinã. Sîntem flãmînzi, dar nu avem ce face,ni se dã porþia reglementarã ºi atît. Aºa ni s-au scurscele trei sãptãmîni de carantinã. Fraþii din celulã mãroagã sã caut sã le þin cîte o conferinþã. Mã execut.Încep chiar din seara a doua – de la venirea în Aiud,cu problemele legate de studiul fizic al pãmîntuluiromînesc, apoi pe încetul trec la problemele istorice.Aºa petrec cele 21 zile de carantinã. Între timpîncepem sã avem cîte un mic contact cu ceilalþi fraþide suferinþã. Aflãm cã sînt cam 2.5oo de inºi, vârfurilepolitice în Aiud. Lucreazã în 3 schimburi în fabricã.Schimbul I= 6-14, schimbul II = 14-22. Schimbul III=22-6. În fiecare schimb cîte 75o-8oo oameni. Secþiilefabricii: tîmplãrie uºoarã, rotãrie, jucãrii, tinichigerie,aparate C.F.R. sudurã un mic furnal, apoi diferitele

MEM

OR

IALI

STIC

A D

E îN

CH

ISO

AR

E

48

Salutatã de unii, criticatã de alþii,cartea lui Radu Cernãtescu,Literatura lucifericã. O istorie ocultãa literaturii române (Cartearomâneascã, 2010), meritã odiscuþie purtatã de pe înseºipoziþiile de pe care a fost elaboratã,înainte sã i se defineascã precislocul pe care trebuie sã-l ocupe îndinamica ideilor ºi a valorilor de pepiaþa literarã. Autorul este unul cuputernice simpatii „masonice” ºichiar ne putem permite sã-lconsiderãm mason, iniþiat prinmijlocirea acelui Radu Cernãtescu(probabil tatãl) pomenit în carte catovar㺠de lojã cu GeorgeCãlinescu la Iaºi (pp. 334-335).Acest profil al autorului determi-nã selecþia scriitorilor reþinuþi pentru„istoria ocultã” a literaturii române,structureazã interpretãrile ope-relor literare luate în discuþie ºighideazã axiologizarea lor. Întermeni ceva mai limpezi, pentruRadu Cernãtescu literatura con-teazã doar în mãsura în carecolporteazã adevãruri, simboluriºi conþinuturi prezente ºi în ritualu-rile masonice, iar marii scriitoritrebuie sã fi fost într-un fel sau altulmasoni, rozicrucieni, iniþiaþi, ilu-minaþi, purtãtori de taine ºi trans-miþãtori de mesaje codate.

Uneori Cernãtescu o nimereº-te, mai ales când e vorba de opereal cãror proiect expresiv mizeazãpe ezoterisme de tot soiul, saucând apartenenþa scriitorilor din„istoria” sa la organizaþii ocultepoate fi probatã de documen-te. Alteori – cel mai adesea –Cernãtescu o dã în barã, cãutândcu lupa formule magice acolo undenu e vorba decât de jocuri fonetice,ºi chiar creând grupuri de iniþiaþi încare sã încadreze autori a cãrorprezenþã în Literatura lucifericãeste cel puþin problematicã. Sã mãexplic. Este, desigur, legitim, ca înaceastã carte sã figureze masonulIon Budai-Deleanu cu a saÞiganiadã, însã niciun documentnu probeazã afilierea sa la lojaPhönix zur runden Tafel, pe careCernãtescu o dã ca sigurã, fãrã aindica însã vreo sursã în sprijinulafirmaþiei sale (p. 65). Deasemenea, nu ne va mira sã-lîntâlnim aici pe Mihail Sadoveanu(unul din liderii masonerieiromâneºti interbelice) ºi sã citim

Literaturaromânã ºi

ezoterismul:câteva

precizãri

Ioan Pop-Curºeu

câteva pagini destul de bunedespre Creanga de aur, romanulsãu cu cheie. În schimb, pare celpuþin aberant a-i include în „istoriaocultã” pe Coºbuc, Urmuz, Vinea,Fundoianu, Arghezi, în condiþiile încare au fost ignoraþi suprarealiºtiinoºtri (toþi mari amatori de magie,supranatural, ocultism) ºi în careVasile Lovinescu – clasicul absolutîn sectorul ezoterismelor – abiaeste citat cu admirativã condes-cendenþã pe ici ºi colo (pp. 180-181). În aceeaºi ordine de idei, nuînþeleg ce cautã aici consideraþiidespre Melchior Cibinensis oriJohann Heinrich Alsted, un fel detransilvãneni a cãror activitate nuare nicio legãturã cu ezoterismulromânesc ºi cu atât mai puþin culiteratura românã (în orice limbã arfi ea redactatã). Iarãºi, capitoluldespre Spãtarul Milescu, mareocultist ºi aparþinãtor „ordinuluiconstantiniºtilor” („ramurã est-europeanã a miºcãrii rozicru-ciene”?!!!), mi se pare tras de pãr,cu atât mai mult cu cât însuºiautorul afirmã negru pe alb cã seºtie foarte puþin despre membriiacelui ordin de tip militia crucifera.De ce sã scrii, mã întreb, despreSpãtarul Milescu ºi sã-l ignori peDimitrie Cantemir, a cãrui operãpoate fi cititã – într-o bunã mãsurã– prin prisma tipului de lecturã

specific pentru creaþiile alchimice/magice? Istoria ieroglificã (1703)sau Imaginea ºtiinþei sacre (1700-1704) constituie exemple grãitoareîn acest sens, însã pe RaduCernãtescu par sã-l fi lãsat cu totulrece.

Selecþia aproape irelevantã aautorilor, pe care n-o scuzã nicimãcar articolul nehotãrât „o” plasatlângã sintagma „istorie ocultã”,merge mânã în mânã cu alte –foarte pronunþate – defecte. Dacãse admite cã lucrarea lui RaduCernãtescu este una de istorialiteraturii, atunci ar trebui ca ea sãse axeze, printre altele, peurmãrirea dinamicii structurilorliterare, chiar în mãsura în care eaar fi determinatã exclusiv deideologia societãþilor secretecãrora le-au aparþinut scriitoriidiscutaþi. Or, în Literatura lucifericãnu vedem niciun fel de evoluþie,nici literarã, dar nici de altã fac-turã: totul poartã pecetea uneieternitãþi care o fi a lui Dumnezeu,însã nu caracterizeazã niciocreaþie omeneascã. Toþi autoriidespre care vorbeºte RaduCernãtescu au fost într-un fel saualtul rozicrucieni, toþi au deþinutAdevãrul ºi l-au transmis în formecodificate atemporale, pe carehermeneutul trebuie doar sã ledescifreze pentru a obþineIluminarea. Un astfel de imobilismsãrãceºte nepermis literaturaromânã, o transformã într-uninstrument ºi într-o codiþã a înþe-lepciunii suprafireºti a ocultis-mului ºi determinã reciclareacelor mai rãsuflate cliºee aleprotocronismului (care o fi avut elºi pãrþi bune, dar nici chiar aºa!).

Exemple ale acestui nou sufluprotocronist (sau am putea sã-ispunem „rozinscronist”, pentru afi în ton cu lucrarea lui RaduCernãtescu) abundã în capitolulDe la Zamolxis la Mircea Eliade,care pare sã fie o combinaþiesavantã între Dacia preistoricã alui Nicolae Densusianu (men-þionatã de altfel în Literaturalucifericã) ºi scrierile ilustrului IosifConstantin Drãgan, totul pigmentatcu foarte puþin piper legionar. RaduCernãtescu crede cã mitul luiZamolxis ar putea sã redeapoporului român demnitateapierdutã, sã-l scoatã din marasmul

49

unei societãþi de consumpreocupate doar de îmbunãtãþiritehnice ºi nu de o spiritualitate vie,autenticã: „Un mit circulã în forme,vai!, din ce în ce mai diluate prinvenele acestui popor ca un semnde scãpãtatã nobleþe a unorvremuri când un popor mic s-aridicat la o istorie majorã. [...] Mitulacesta ilustru, pe care istoricii dinvremea comunismului l-au supusla o damnatio memoriae, încer-când sã-i distrugã poporului încãun tezaur de nobleþe ºi desapienþialitate, poartã prestigiulunei vechimi aproape biblice.” (p.315). De aici ºi pânã la ideea cãtot ezoterismul occidental este oderivaþie a zamolxismului nu maie decât un pas pe care Radu Cer-nãtescu nu ezitã sã-l facã, în ciudaridicolului la care expun asemeneaafirmaþii: „Din aceastã perspectivã,întreg Occidentul ocult ni se relevãazi ca o Dacia sacra, concluziecare încã se cere impusã cu tãriarevelaþiilor mistice.” (p. 317).

Cititã la rece, Literaturalucifericã se vãdeºte prea plinã defantasmagorii, protocronisme,fracturi ºi goluri bibliograficeinexplicabile, ca sã-ºi poatã susþineîn mod onorabil pretenþia de a fi „oistorie ocultã a literaturii române”.Autorul nu numai cã a ignoratautori ºi cãrþi despre care ar fitrebuit sã discute, dar nici mãcarnu ºi-a parcurs conºtiinciosbibliografia ezotericã, prezentatãalfabetic la sfârºitul cãrþii. Doar unexemplu. La pp. 209-210, existãcâteva consideraþii despreblazonul lui Pantazi: „pe scutsprijinit de monoceri înlãnþuiþi, încâmp albastru lebãda de argint,luîndu-ºi zborul cu gâtul strãpunsde o sãgeatã purpurie”. Evident cãlebãda cu gâtul strãpuns desãgeatã este un simbol de originealchimicã, o reprezentare plasticãa ei apãrând la castelul alchimicde la Dampierre-sur-Boutonne, încaseta nr. 5 din a ºaptea serie,însoþitã fiind de o devizã în limbalatinã „Propriis-pereo-pennis”,adicã „Pier-prin-propriile-pene”.Aceastã reprezentare a fostcomentatã de Fulcanelli, în LeMystère des cathédrales (1926),pe baza asocierii tradiþionale dintrepasãrea imaculatã ºi mercur. RaduCernãtescu, care-l menþioneazã

pe Fulcanelli în bibliografia cãrþiisale, probabil ca sã parã foarteerudit, nu are cunoºtinþã deaceastã imagine, care l-ar fi ajutatsã înþeleagã blazonul lui Pantazi(despre care înºirã niºte banalitãþistrivitoare), aºa cum nu cunoaºtenici prezenþa respectivului motiv înheraldica transilvãneanã, în stemafamiliei Dániel, ºi cum habar n-arede semnificaþiile lebedei înheraldicã, comentate de conteleAlph. O’Kelly de Galway, carepune zburãtoarea în legãturã cuOrdinul lebedei creat în Prusia în1443 (ceea ce ar fi dat apã lamoarã tipului de lecturã în care s-a lansat Cernãtescu fãrã sã aibãtoate competenþele de rigoare).Lipsuri de acest gen pe un terenbibliografic pe care autorul ar fitrebuit sã-l stãpâneascã laperfecþie existã cu zecile!

ªi încã ceva, în ciuda prostuluigust de care pot fi taxate afirmaþiilecare urmeazã! Radu Cernãtescuîºi ignorã cu o misticã suficienþãpredecesorii sau contemporaniicare s-au preocupat de raporturiledintre literaturã ºi ocultism, ceeace la un cercetãtor e cât se poatede suspect. Unul dintre aceºti con-temporani e chiar semnatarulrândurilor de faþã, interesat deplurivocitatea simbolurilor ºifascinat de magie, alchimie,vrãjitorie, Tarot, kabbala, orga-nizaþii oculte, însã în limitele uneiprecizii ºtiinþifice maxime ºi fãrãnicio apartenenþã masonico-rozicruciano-transcendentalistã. Eida, uite cã se poate: existã scriitoriºi critici care întreprind cãlãtorii prin„codrii se simboluri”, fãrã sã aibãnevoie de iniþieri prealabile ºi fãrãsã poarte ºorþuri ºi costumepestriþe de carnaval. Dincolo deîncercarea ludicã de aplicare aprincipiilor astrologiei în criticaliterarã pe care am întreprins-o încartea Nu ºtie stânga ce facedreapta (2004), aº îndrãzni sã maiprefirez o serie de articole pe carele-am publicat ºi care – poate – i-ar fi putut servi lui RaduCernãtescu la consolidarea unoripoteze ºi la abandonarea imediatãa altora: Bacovia: semnele pietreipoeticale, 2002; Enigmele „Cãiiºearpelui”, 2003; Littérature etspiritisme : V. Hugo et B. P.Hasdeu, 2004-2005; Recitindu-l pe

Vasile Lovinescu, 2009; Ocomedie criticã: magie, vrãjitorie ºisupranatural în „Þiganiada” (cu oprivire largã asupra ªcoliiArdelene), 2010. Aº putea sãlungesc aceastã listã dacã un ultimrest de pudoare nu m-ar împiedica!

Prin felul în care-ºi prezintãLiteratura lucifericã. O istorie ocultãa literaturii române, RaduCernãtescu nu sesizeazã cât estede penibil atacul împotriva criticiiestetice de tip cãlinescian, supusãunui tir în toatã regula încã dinprefaþa intitulatã pompos Pentru oantidogmaticã a lecturii. Con-vingerea autorului este cãdemersul lui George Cãlinescu,atent la dinamica istoricã astructurilor literare ºi cãutândsemnificaþia esteticã a textelorluate în discuþie, rateazã pãtrun-derea în subteranele metafiziceale literaturii. În Istoria literaturiiromâne de la origini pânã înprezent nu sunt bine analizaþi niciEminescu, nici Coºbuc, nici MateiuCaragiale, nici Sadoveanu, nicidadaiºtii, încât cititorul cãrþii luiRadu Cernãtescu se poate întrebade ce sã mai citeascã ºi alte istoriiliterare în afara Literaturii luciferice!Desigur cã astãzi se impunrelecturi serioase, reevaluãri ºiredefiniri ale canonului. Coºbucmeritã mult mai mult decâtapelativul reductiv de „poet alþãrãnimii”, însã pornind de aicitrebuie sã ne oprim undeva pedrum, pânã a nu-l transforma într-un mare iniþiat ºi a nu face dinNunta Zamfirei un poem carecomunicã „cu Marea NuntãCosmicã a religiilor de mistere ºicu corolarul ei iniþiatic, acea uniomystica din plan noetic, treaptafinalã a tuturor probelor deascensionare fiinþialã” (p. 153).Dacã George Cãlinescu refuza sãvadã aºa ceva la Coºbuc ºi la toþiceilalþi pe care i-a citit superficial,înseamnã cã suferea de o formãacutã de schizofrenie, în condiþiileîn care adesea se trãdeazã„curioasa bibliofilie ocultistã decare [...] face caz în întreaga luioperã” (p. 327). Dacã admitem –ºi trebuie s-o facem! – un Cãlinescumason ºi mare cunoscãtor într-alemagiei, chiromanþiei, herme-tismului, spiritismului ºi hipno-tismului, nu ne rãmân decât douã

50

soluþii la îndemânã: fie sãdeducem cã o boalã stranie îlîmpiedica sã recunoascã înoperele lui Coºbuc ºi Sadoveanusimboluri iniþiatice de aceeaºinaturã cu cele la care el însuºirecurgea, fie sã presupunem cãacolo unde radarul lui Cãlinescu n-a detectat prezenþa respectivelorsimboluri, ele nici nu existau ºi cãistoria literaturii române a trebuitsã-l aºtepte pe Cernãtescu ca sãle inventeze!

Aº putea, înainte sã închei, sãsemnalez frecventele greºeluþesau chiar mari aberaþii care dauculoare ºi savoare cãrþii lui RaduCernãtescu, cum ar fi referinþa la„alchimistul medieval” RaymondLully (adicã Ramon Llull, cãanglicizarea numelui mi se pareinutilã!), sau ideea cã franc-masoneria ar fi democraticã ºiegalitaristã, în condiþiile în care e

mult mai închisã ºi mai piramidalãdecât societatea „Vechiului Re-gim”... Cred cã toate acestea ar finimicuri pe lângã graveledezechilibre care afecteazãconstrucþia argumentaþiei: de pil-dã în capitolul Ion Vinea: De laanarhismul tradiþiei la tradiþiaavangardei, doar douã-trei paginidin ºaisprezece îl privesc peavangardistul român, restul fiind unbalast ezoterico-misticoid care arputea foarte bine sã figureze înorice alt studiu, despre orice altautor (dar din aceastã carte)!Literatura lucifericã prezintã unamestec pãgubos de consideraþiipe care le poate face ºi un istoricserios ºi de prostii în care nu maicrede niciun intelectual cu scaunla cap (într-o notã de la p. 149se spune cã V. Hugo ar fi fostîntre 1844-1885 Mare Maestruîntr-un fantomatic Prieuré de

Sion, a cãrui existenþã o contestãtoþi istoricii riguroºi). ªi totuºi,Literatura lucifericã. O istorieocultã a literaturii române nu echiar de aruncat la coºul cu hârtiereciclabilã. Din masa de divagaþiise pot alege pagini interesanteºi destul de bine scrise, chiarcaptivante uneori (consideraþiiledespre Budai-Deleanu ºiRevoluþia francezã, sau o partedin cele despre MateiuCaragiale, ca sã nu mai vorbescde cele despre rãdãcinileezoterice ale comunismului, suntaproape excelente!). Pãcat cã uncritic talentat se lasã tulburat dehimere, speriindu-se de balaurulcel rãu din basme ºi crezând încãîn Moº Crãciun – Venerabil alunei organizaþii oculte trans-naþionale, al cãrei scop epropãºirea planetei prin stimu-larea tinerelor generaþii.

Poveste medievalã

51

«Pãruse cã norocul îºi face de cap în aceaprimãvarã, nu alta. ªi anume, sub forma unei cãlãtoriicu dublu obiectiv între douã bilete de drum, în þaracare-l ademenise pe un strãbun al poetului Ronsard,nici mai mult nici mai puþin decât un fost „ban”, iaracum sosise sorocul întoarcerii din acea adevãratãplutire între realitate ºi vis, de mai bine de o lunã, cumintea copleºitã de întâmplãri ºi impresii, la capãtulunei curse contra cronometru, într-un taxiu, printr-unParis febril, pânã-n Gare de l’Est. Respectiv,proiectate pentru intervale diferite, se nimerise sã fiupropus, ºi admis, în douã delegaþii cu profil nu similar,pentru prima, de naturã mai mult „reprezentativã”,cãlãtorindu-se cu avionul ºi cu paºaport diplomatic.Dar raþiuni varii decid ca ºi cea de a doua, numai de„schimb cultural”, sã trebuiascã sã intre pe rol într-untimp apropiat, motiv de a solicita aprobarea ca eu sãpot s-o aºtept de unul singur, la faþa locului, fãrã amã mai trambala acasã ºi înapoi, inutil.

Mã vãd astfel, dupã zborul cu avionul, într-unhotel de clasã, „Ambasador”, de pe bulevardulHaussmann, ºi în tot felul de luãri de contact, cu vorbiridespre regãsiri prieteneºti între douã state, la dineuriºi prânzuri, de apreciabil rang, odatã într-un restaurantdin turnul Eiffel, altãdatã în unul dintr-o pãdure fostãdomeniu regal, în hol cu un bust al Regelui Soare,din epocã. Sau întâlniri cu demnitari, la instituþii cunume, dintre care unul va deveni dupã câþiva ani prim-ministru ºi citeazã într-un spici câteva versuri înfrancezã din Vasile Alecsandri, iar altul este „ministrual planului”. Cu acesta, în dosul unor mari geamuri,la un etaj, din Place de la Concorde. Vom fi primiþi totastfel la Ministerul Afacerilor Externe, pe QuaiD’Orsay, în biroul directorului general, unde primãvaraanului 1940 îl mai gãsea într-o aceeaºiresponsabilitate pe un anumit Alexis Saint-LegerLeger. Poet, ce-ºi avea publicat, tradus ºi înromâneºte, poemul Anabase. O încãpere cu o vastãtapiserie, pe perete, care se gãsea în acelaºi loc ºiatunci, reprezentând o alegorie cu douã personajeîntr-un car... ceresc.

Dar lucrurile nu oprindu-se numai la elevat ºisolemn protocolar. Pentru cã în fruntea delegaþiei seaflã un om de ºtiinþã, preºedintele Academiei, iar îndelegaþie ºi omeni din industrie, dar ºi un reputatchimist, una din dimineþi e consacratã vizitei la uncentru de cercetãri în domeniu atomic, printre marirecipiente cilindrice ºi sferice, cu mari capace concavedate-ntr-o parte, ºi butoane ºi cabluri. Sau, pentru cãîntreaga vizitã e una precedând începerea uneicooperãri economice de hotar, speciale, între douãþãri care multe-ºi pot aminti, nu numai din timpul luiNapoleon III: trecerea la fabricarea primului automobil

românesc, pe bazã de licenþã francezã, „Dacia” - oaltã deplasare va fi la Dunkerque, regiunea istoricei„Invazii”, debarcãri ale forþelor aliate, în Normandia,cu jerfe de peste 100.000 de soldaþi. Aici e vizitatãuna din uzinele Renault, pentru a vedea întregulproces tehnologic, de la prefabricate la produsul finit,un program care nici unei îndoieli sã nu-i lase loc,pledant, cum încheiat ºi cu o demonstraþie a faptuluicã produsele, exemplarele, încã fierbinþi, ies, dinstrãdania halelor, gata rodate.

O demonstraþie, încercând adrenalina. Cu acestscenariu: în una din cele vreo opt-zece maºini înºiratepe rampã, strãlucind, trebuie sã te laºi instalat deunul singur, în dreptul ºoferului, un pilot de în-cercarerelaxat, cu câte una din gazdele pariziene, cu care s-a venit împreunã, aºa toþi oaspeþii, dintr-odatã ocoloanã de sãgeþi multicolorã, cu direcþia oraºul Lille.Unde e prevãzut sã fiþi primiþi, la capãtul unui lungcovor roºu, de însuºi prefectul districtului ºi soþia sa,un distins. Acest mod de testare a unui rodajimpecabil. Se porneºte încã de la ieºirile pe poartãcu o vitezã de circa 180 kilometri la orã, fãrã altemanevre ºi nici un sunet de fond, de motor. Sã tecrezi un reprezentant comercial, care pune o temelieºi el, nu un înfricat care îºi face cruci de cruci în gând.

Evident ºi frumuseþea, distincþia recepþiei dincapitala Flandrei Franceze, oraºul extrem nord-estic,plin de verdeaþã ºi simetrii, în prezenþa unor demnitarilocali, din administraþie - ca ºi atmosfera întreþinutãcu o cordialitate, din oraºul cu industrie auto, de peþãrmul mãrii, în care nu se va face cale întorsã – neputând fi separate de un context politic, cu o senificaþiemai largã: foarte apropiata vizitã, în plin curs depregãtire, în România, a generalului De Gaule,preºedintele Franþei glorios. Fiindcã anul e 1968. Întreevenimentele de evocat ale grupului situându-se ºi ovizitã, cu depunerea unei coroane de flori, lamonumentul care-i Arcul de Triumf, din piaþa Étoile,unde se va semna în cartea de onoare. O fotografiesub un cer gri, pluvial, din simboliºti ºi din Senele luiPallady prieten cu Matisse autorul unei picturi cu ofemeie în bluzã româneascã „Le rêve”.

Imagini, stãri sufleteºti, care se-nvãlmãºesc,amestecate cu altele, ulterioare ºi complementare.Cãci, dupã prier, în calendar vine cireºar. ªi - mutatîn vreo douã hoteluri, pe cont propriu, pe care leschimbi în funcþie de preþ, în Cartierul Latin, pentruboieriri de la un lãcaº de artã la altul, Luvrul electrizant,ºi de la un palat la altul - în oraºul luminã ferment ºimuzeu la fiecare pas, îþi este hãrãzit, de îndatã ceZiua mare Internaþionalã a Muncii a trecut, sã trãieºtidin plin ºi nemijlocit în chiar inima miºcãrilor de stradãstudenþeºti, care vor vrea sã reînvie un freamãt al

Aurel Rãu

DIN GERMANIA ÎN FRANTDIN GERMANIA ÎN FRANTDIN GERMANIA ÎN FRANTDIN GERMANIA ÎN FRANTDIN GERMANIA ÎN FRANTA,A,A,A,A,LA PLA PLA PLA PLA PAS, NOAS, NOAS, NOAS, NOAS, NOAPTEAAPTEAAPTEAAPTEAAPTEA

,,,,,

52

doborârii Bastliei sau proclamãrii Comunei, cusecvenþe din Mizerabilii, jucate puþin altfel, numai dinacþiuni filmice care presupun ºi fuga de simplerepetãri, dintr-un déja vu. Lângã Jadin duLuxembourg, una din confruntãrile faþã cãtre faþã cuforþele de ordine, „les flics”, „je merde sur lesgendarmes”, în care pietrele cubice smulse dincaldarâm, mari cât cãrãmizile, îºi iau zborul lesnespre sonore scuturi, nimerind când ºi când o tâmplã,sau frunte mai neatentã, sângele vãrsat pe caldarâmne lipsind. ªi replica bastoanelor, matracurilornetimorate la huiduielile cu marcat accent sorbonist.

Un freamãt, preferabil rãmânerii în camera unuiHôtel Saint-Pierre, de pe Rue de l’École de Médicine,unde pe sub uºã, prin închizãtura geamurilor, aerulde afarã, greu de gaze lacrimogene, þine tot într-uninvoluntar plâns - cel puþin acolo mai încape ºi câte oadiere dinspre salcâmi înfloriþi. Din care trebuie sã terefugiezi din nou la tine ºi sã reiei o lecturã din romanulLa vingt-cinqième heure, proaspãt procurat, pe careîn þarã nu-l poþi duce fãrã un oarecare risc, laîngroºarea unei învãlmãºeli în zona Saint-Germain-des-Prés, unde tot ce-i maºinã rãmasã pe marginide trotuare e într-un pãcat, sunt rãsturnate mai multeºi incendiate cu o mânie de inimi proletare, din vremi.Trebuie, ce? Schimbate cu orice preþ stãri de lucrurisemne ale stagnãrii, un nume îºi face loc în ziare,progresiv, dar ºi printre rânduri de manifestanþi: CohnBendit, pe româneºte cu o transparenþã cumvasubminând, ºi câºtigã în rãspândire tirajele unei micicãrþulii roºii a lui Mao Tse Dun, acest vânt de fluviugalben, cu maxime, dar ºi cu poezii. Dar când eºtinevoit sã te smulgi iar dintre cei patru pereþi, „cesmiasmes morbides”, tocmai e etalat câºtigul demoment al pãrþii „agresate”, în lungul strãzii Saint-Jacques, din spre Sorbona spre Sena ºi teatrul undes-a jucat prima datã Cântãreaþa Chealã. De aici forþelebeligerante abia au pãrãsit scena, iar cadavrelerãmase la faþa locului sunt câte un pantof de damãcu tocul lipsã, o geantã hârºitã, un sfâºiat fular, feluritebroºuri, un chipiu cazon ori civil, un fragment de scutspart, iar în aer acelaºi gust înecãcios de pucioasã,de praf de puºcã. Salvarea putând fi numai laOrangerie, printre nuferii lai Monet, dacã acolo edeschis; sau o cãþãrare sub lunã la Sacré-Coeur, cumþi-ai dori un alt cer.

Situaþie care nu-ºi va schimba evoluþiile,asprimile, nici pe durata fuzionãrii cu transa celei dea doua formaþii sau deputãþii. Când vreo trei „acþiuni”care fuseserã programate anterior, una o întâlnire cuo Uniune de scriitori, alta o conferinþã desprestructuralism, în mediu universitar, trebuiescreconsiderate sau contramandate. În relaþie ºi cumãsuri de protecþie fizicã sau dificultãþi de transporturban. Dar condiþiile de avarie sunt compensate înfel ºi chip, în primul rând chiar prin ceva din aer, caree mai presus de evenimenþial. Þinând doar deverticala locului. Cu o cazare la o pensiune a Pen-Clubului, pe chiar Champs-Élysées, aceºti alþiparteneri într-un pariu unde toatã lumea are doar decâºtigat, sunt doi profesori ºi critici litetari, seniori,prestigii, pânã nu de mult puºi la index, pentru ideile

sau cãrþile din trecut, veniþi cu soþiile, unul un estet,altul un analist, ambii cu studii în tinereþe la institutede învãþãmânt superior de aici, într-o înfiorare nu detot stãpânitã, dar ºi câteva voci ale scrisului poeticmai recent, vârste doar la maturitate sau mai spretinereþe, reprezentând vreo trei generaþii, autori devolume de versuri cu un anumit ecou, dar ºitraducãtori de poezie, un teren pe care creaþia liricãe, prin Est, mai la largul ei. Dupã un interval,participanþi la o masã rotundã, în formaþie completã,într-o clãdire impresionând, La Maison de la Radio,undeva lângã Muzeul Omului. Inclusiv cu emisiuniseparate, interviu sau micro-eseu despre interferenþeîntre douã literaturi. Dar dialogul, cu un caracter par-ticular: cineva relatând de o descindere în Bois deBoulogne, la niºte rude ale unui mare poet care afost închis, de fapt urcare, cãci la etajul unei vile,cineva despre o vizitã, undeva pe lângã MoulinRouge, la un poet care n-a mai intrat în þarã de larãzboi, dar sunt întrevederi ºi prin alte case, sãrbãtori,despre care nu se mai aduce vorba. ªi câteva adâncirila Bibliothèque Nationale, într-un adevãrat festin dedocumentar. Fãrã a pune în seamã raidurile cotidienepe cheiurile Senei, la buchiniºti. În acest context, ºiºansa cuiva care la o recepþie a fãcut cunoºtinþã cuun domn care s-a recomandat fratele lui Ion Pillat, unsprinten scund, smead, cu mustãcioarã, vorbindrepede, cu ochi vii, semãnând ca douã picãturi deapã cu poetul din anii studenþiei de la Paris. Ori faptulcã la un moment dat, câteva seri la rând, eºalonulmai tânãr se aflã sub un asediu al unor seri de poezie,cu intrare liberã, unde sunt venite celebritãþi dinintrenaþional, ca un Montale, evoluând într-o salã ateatrului Odéon, la doi paºi de locuinþa unui EmilCioran. ªi sã se bucure de o menþiune, inclusivîntârzieri, prin preajmã, ulterioare, de noapte, într-unlocal, una cu vreo trei scriitori tineri francezi care aucãlãtorit în Bucureºti ºi pe care acum îi revezi, la uncalvados; iar alta, la un tur de mari halbe de bere, cuentuziaºtii unui mãnunchi redacþional implicat înlucrarea unei edituri tipãrind feluriþi diasporeni, cu oevlavie un roman dar ºi eseuri de Mircea Eliade,avându-ºi asociaþi ºi doi unguri ºi un sârb, salarizaþipentru partea tipograficã, oameni de condei deasemeni, cu þinte din literaturile ºi limbile þãrilor lor.

Aºadar, la capãtul a tot, sã nu uit ºi o plimbareîntr-un bateau-mouche, pe sub arcaturile în nori dela catedrala Notre-Dame, din prima perioadã, într-oconspirativitate, cãci numai grupul de români - acumcând eºti numai în grijile identificãrii vagonului dedormit, despovãrat, deshãmat din bagaje, în gara rã-sãriteanã. Fapt dus cu bine la îndeplinire cam pe lamijlocul unei garnituri lungi, ºi într-o cabinã single, cudouã paturi, conform biletului din þarã care þi-a fostadus de cãtre unul din confraþi, þie revenindu-þi, laagenþia parizianã de voaiaj, cu ceva timp în urmã,doar stabilirea zilei de întoarcere, cum ceilalþi au decissã-ºi mai amâie plecarea.

Trebuie sã predau paºaportul, dar ºi biletele,însoþitorului de vagon, un dotat cu beri ºi tãrii, dar ºicafele, acte de care are nevoie ca sã nu fiu trezit lapuncte de frontierã, sã le prezinte la controale el; ceea

53

ce îndeplinesc, zorit. Pentru a mã trata numai cu oporþie de cloral-hidrat, un somnifer lichid, prescris deun medic umblând la nuanþe, dintr-o perioadã deinsomnii, depãºitã. Despre care el concedea cã puteafi luat ºi dupã un consum - dacã þi s-a întâmplat sã teafli într-o astfel de situaþie - de alcool. Hap nelipsitdintr-o trusã. Dar nu mã mai complic sã adun la lociar, într-o valizã mare, multele lucruri rãvãºite pentruscoaterea pijamalei ºi a trusei cu medicamente, aperiei ºi pastei de dinþi. S-a lãsat cu greu gãsit ºi unvolum de poezii, format „poche”, în cursul dupã-amiezii primit, cu dedicaþie. ªi-a fãcut însã neîntârziatefectul, cu anularea unei senzaþii de disconfort, ºitableta de propranolol, cu care de regulã redresezprompt un puls mãrit. Rãmân toate în seama dimineþii,ca-ntr-o expoziþie, pe patul de deasupra, altele pecapacul chiuvetei sau pe etajerele pentru bagajul demânã, parcã numai sã-mi asiste cineva, ca rãsplatã,dedulcirea cu un somn deplin meritat, prelung, câtvreo douã þãri, legãnat de arcuri ºi roþi printr-o jumãtatede continent.

Dar n-au trecut bine prime scene de teatru deumbre pe un perete imaginar, gratulãri, promisiunide grãdini de Semiramidã, de fapt nu prea ne lãsându-se aºteptate, prin care o lume rãmânea în mirajul ei,când brusc bãtãi insistente în uºã, ameninþând sãrupã prin plauzibil cadrele unui plus de oniric, vorpune capãt inclusiv unui proiect privind circumstanþelesosirii la destinaþie, care ar urma sã fie dupã vreodouã nopþi, cu coborâre într-o garã la jumãtateadrumului între frontierã ºi Bucureºti, ºi continuareamersului spre casã într-un Fiat, prevãzut sã se afleîn garã la o orã stabilitã nemþeºte, spre a suplini ceeace legãturi de trasee, în cãile ferate, printr-un decorcu vestigii dacice, n-au rezolvat. Bãtãi repetate,precipitate, ca ºi cuvintele „Treziþi-vã!”, „Trebuie sãcoborâþi imediat!”, printre altele, rãstite, în altã limbã,destinate mai multor inºi în miºcare în dreptulgeamului, pe un peron care stã.

Este greu sã redai sincron o nebunie, o altfel deinterferare real-ireal, semne totuºi ale treziei, amestecde ne/explicaþii ºi gesturi din partea ceferistului confuzºi unui grãnicer strãin dârz, cooperanþi cu tine lagrãmãdirea tuturor lucrurilor care-þi aparþin, lanimerealã, în valizã ºi vreo douã sacoºe, în timp ceeºti prins ºi cu sãritul din pijama în nãdragi ºi veston,ºi mai mult luat pe sus eºti coborît pur ºi simplu petreptele elegantului vagon. Care se ºi pune în miºcare,prin surse de luminã electrice, fixe, numai mister.

Ce n-a reuºit sã convingã în prealabil însoþitorulromân de vagon - cã nu sunt necesare, pentru noi,vize de tranzit, pe care paºaportul meu, e drept, nule avea - îþi este tâlmãcit, ne/lãmurit cu mai mareamãnunþime, în prezenþa cerberului în uniformãalbastru-verzuie, de cãtre un vorbitor de francezã,solicitat în acest sens. Te-ai gãsi într-o localitate Kehl.Prima oprire pe teritoriu vest-german – îndatã dupãintrare. Iar în spate, ca ultim punct de frontierã de peteritoriul francez, se aflã oraºul Strasbourg. Ca sã-þireiei drumul spre România, soluþia e sã te întorci înFranþa, de unde sã revii cu vizã de tranzit austriacã.Fãrã s-o ai, partea germanã nu-ºi poate da acordul,

aici, pe loc, chiar dacã s-ar trece cu vederea cã nu odeþii ºi pe-a lor. Iar în Strasbourg austriecii au consulat.Acolo poþi rezolva inconvenientul uºor, dupã ce veicoborî nu departe o pantã pânã la o staþie de autobuz.Iar mai departe vei mai vedea.

Cât priveºte modul de reluare a cãlãtoriei, reþiicã biletul de tren rãmas valabil nu asigurã ºi un loc,dar-mi-te unul de vagon de dormit, iar dacã e vorbasã nu aºtepþi pânã în noaptea urmãtoare, ci sã tegândeºti la un tren de zi, un asemenea mijloc de asprinta existã, ºi este spusã o orã din jurul prânzului.Pentru acum, atenþia trebuind adunatã toatã pemiºcarea spre un punct de ieºire din garã prin spate,spre câmp, a pâlcului de ghinioniºti care au fost daþiºi ei fãrã voia lor jos din tren, bãrbaþi de vârste mijlocii,ºi câþiva tineri, dar ºi câteva tinere femei, care suntpe punctul de a încheia o discuþie cu autoritãþile, întindºi primesc legitimaþii ºi acte. Ei putând constitui unbun ghidaj. Îi voi regãsi dupã ce o mãrinimie s-a maimanifestat: în asigurarea unei transbordãri, din parteaoamenilor gãrii, cu un cãruþ acþionat mecanic de la eila gheretele grãnicerilor francezi, pe care îi convingisã-þi gãzduiascã întregul bagaj pânã la întoarcere.Sunt tocmai încolonaþi în ºir indian, printr-o iarbã.

O vreme au înaintat aºa, la câte o cotiturã potsã-i vãd pe cei mai din faþã, hârjonindu-se uneori,fãcând haz de necaz, sau întorcând câte o expresiesau poreclã, mie de ne-nþeles, peste umeri, spre ceicu der die das, nevãzuþi. Era clar cã locuiau prinîmprejurimi ºi practicau poate lucrul la negru, dacãnu veneau de prin alte pãrþi, vorbeau franceza toþi,cu un accent mai particular sau flori de argou, purtaublugi ºi bluzoane subþiri, ºi bãrbaþii ºi femeile, ºi câteo boccea uºoarã de mânã sau un sac de umãr. Dupãcum era clar cã nu se aflau la prima confruntare deacest soi.

Am de mers din Germania în Franþa, noaptea,pe jos, ca în focul amiezii din ziua urmãtoare sã mãîntorc, mai puþin mofluz, cum sub un steag de fierdintr-o poezie de Rilke, ºi în buzunarul de la piept, cape vremea împãratului Franz Iosif, cu un salvconduct.Deocamdatã, ºi în pielea unuia din personajele dinbalada patetizantã Grenadirii, de Heinrich Heine, subitcu alte tâlcuri în versurile primei strofe. „Spre Franþapornirã din lagãr duºman / Doi vechi grenadiri dinRusia”. ªi: „Dar când au ajuns la hotarul german /Pierdurã pe loc voioºia”. Este necesar sã fiu doar alpeisajului þintã, care învãluie, cu miros de verde - sãspui, din pãdurea de la Fontainebleau. Prin întunericulmult. Un timp omul care m-a ajutat sã-mi duc bagajelede la cãruþul mecanic la ghereta salvatoare a încetinitpasul sã-l ajung, distanþându-se de restul ºirului, maiadresându-mi câte un cuvânt de îndemn. Uit, dinpãcate, sã-l întreb în ce parte curge, foarte peaproape, Rinul, a cãrui respiraþie ar trebui sã o simt,preocupat numai de calea de urmat. Apoi,prefãcându-mã cã vreau sã mai prind forþe, lasnoaptea dintre el ºi mine sã se lãrgeascã, sub un cerdens, în care constelaþiile mai cunoscute pot fi cititemai greu, pentru o situare altfel. Când o exaltare maimult din teamã de o forþã de peste oameni cedã uneisenzaþii de eliberãri în absolut, într-o silã de omenesc

54

convertitã într-o dragoste de ambiant, pe care catãsã o scobor de unde ea ºi provine. Din scurtul poemSensation de Arthur Rimbaud. „Je ne parlerai pas”,„Eu nu voi vorbi”. Dar, din scandãrile paºilor, celelalteredãri ale unui prezent: „J’irai dans les sentiers”, „voimerge pe poteci”, „Prin Naturã”, „heureux commeavec une femme”. ªi Visãtor, „Rêveur”. „Voi simþirãcoarea la picioare”, „la fraicheur à mes pieds” !

O experienþã unicã, mãritã de potriviri livreºti,dar ºi de un fel de desgrãniþãri. Numai pentru ca oaltã senzaþie, de obosealã, de nesomn, sã seinsinueze, sã fie ºi mai acutã în staþia de autobuz,un simplu semicerc de pâmânt bãtãtorit, bordat de obalustradã de metal, unde, în compania întregului lotde expulzaþi pentru simplul motiv cã le lipsea într-adevãr o vizã, nu de tranzit ci de intrare, îmi va fi datsã aud cã mai trebuie sã aºtept cel puþin încã unceas pânã la ivirea primului mijloc de transport încomun, cu care sã poþi ajunge în marea capitalãalsacianã, „cel mai mare port fluvial” francez.

ªi un ceas care se înduioºeazã ºi el. Din urmã,auzite ºi mai înainte, mai cheamã în fostul mirajaceleaºi triluri ale unei pãsãri, cunoscute, de pasãrepe care cel mai inspirat o slãveºte un poet englez, cususpinul: „tu, în fericirea ta, driadã”, iar ortacul meude cãrare o denunþã: „-Le rossignol!”. Mãrgelelecântecului ei, nu al lui, de fraternizãri în alt plâns.Pentru ca, dinspre niºte case pe care nu le vezi, cadin Munþi Apuseni, ca într-un zori de zi în Grecia prininsula Cos, venite peste apã din Turcia, sãizbucneascã, nu din crestele de ghips ale Cocoºuluide Brâncuºi de la muzeul atelier rezidit, mai multesalve de cu-cu-ri-gu. „Le coq gaulois”!

Povestea ar fi chiar spre sfârºit, dacã la sosireaîn apropierea gãrii de tren, mari, neieºitã din noapte,nu s-ar impune încã un episod, înaintea schimbãriicarului pe, înarmarea cu un tichet de completare,simplu, sau de constatare, ca dupã o moþãire pe vreobancã sã aibã loc ultima probã de foc a îndoirii mâiniicare sã ridice o rampã de trecere de undeva întrefandãrile de vals ale Dunãrii la Passau ºi încãînzãpeziþi, la zãri, ºi ei ritmaþi, albi Alpi. Constaþi doarcã, într-o rânduialã de ceasornic a tuturormecanismelor vadului de aici, european, cu excepþiaghiºeului de Informaþii ºi tihnite miºcãri de impiegaþi,pe sub neoane tari, mai mult supraveghetori, dinsprevreun peron la vreun birou luminat discret, solitar, undrept la odihnã a întregii lumi nu doarme. O salã deaºteptare vastã, cu vreo doi, trei meditativi în adâncifotolii, pare sã-ºi aibã uºile, înalte, cu draperii,zãvorâte, aºa cã, în rãspuns, unui alt de drumeþ nãrãv,din resem-narea unui Victor Hugo debarcat laGuernesey: „eu voi privi oceanul!”, sã i se poatã lãsaliber curs. Voi da o fugã în consecinþã, pânã lareluarea întregii activitãþi în garã, aceasta nu maicurând de oara 7, când vor fi deschise ºi casele debilete, sã privesc din apropiere capodopera care-iCatedrala, din istoria artei. De cum eºti în faþa gãrii, îiºi vezi înaltul turn, luminat în noapte. Trebuiau sã fiedouã, dar veacuri de ev mediu timpuriu, din temeritãþidar ºi vicisitudini, s-au rãzgândit. Un somnambul pecare-l întrebi cum poþi ajunge dinaintea frumoasei

faþade, pe care ai recunoaºte-o din ceea ce ai citit,ca înruditã cu bogãþia de artã sculpturalã de la Notre-Dame din Paris, fãrã ezitãri, îþi spune cã vei fi ghidatde fleºa ei de 142 de metri pe orice stradã ai apuca,ºi într-adevãr te-a scos, în nu ºtii câte minute, în razamarei rozete, ca un, de prin zodii, încã necunoscut,G.P.S.

Surpriza bunã e cã unde te stecori printr-un tunelde scânduri, printre niºte schele, sã descoperi altestatui de exterior, casa Domnului e deschisã! ªiînaintând într-o încredere sobrã ºi o spaimã sfiitã, peun interval, te poþi în fine slobozi în unul din scaunelealiniate, moi, de pai sau de papurã, împletite, cumîntr-un sac plin de bolovani în Bosfor.

Un „Slobozeºte-acum Stãpâne, dup-al tãucuvânt, în pace...!”, din Noul Testament, când în oase,în grumazi, îþi auzi inima, într-un fel de somn invocat.Trecând aºa clipe, veacuri, pânã când prin vitralii,vitraliile renumite, vechi de peste 600 de ani, pe careprivirile se reazimã, o percepþie de sonor propuneversul, expresia: „primele tropote ale soarelui”. Defapt e surprinsã, marcatã apariþia Luminii. Aceastãculpã cu profan, cãci îþi aduni toate puterile sã redaimomentul într-o scurtã poezie de notaþie, cum l-aitrãit tu. O amintire, ca o încrustãturã de inimioarã peo frunzã de agavã vãzutã într-o excursie la vechicetãþi în decor mediteranian, lângã un nume. Darpentru a nu recurge la alte cuvine, fiindcã poezia ampãstrat-o, respectiv am inclus-o într-o carte – cuvintelede atunci:

„... ºi primele adieri ale soarelui,care ºterg faþa stelelor,primele tropote ale soareluiîncã departe -le simt sfinþii gârbovi,cavalerii în zale ºi femeilesubþiri, din vitralii...”

Din vitraliile din dreapta, cum stai. ªi sã nu scapnici Fecioarele Înþelepte, ºi cele Nebune, din parabolã,din piatra portalului drept, din exterior; pe care leidentific la ieºire.

Pentru cã la clãdirea consulatului cãutat, o casãcu arhitecturi jucate, încurajatoare de la trepte,lucrurile vor fi de o caldã normaliate, ca din noroculdintâi, francez. Prim vizitator, imediat dupã ora dedeschidere, sunt întâmpinat, dupã ce am fost anunþatde un funcþionar, într-un hol cu plante, de chiarconducãtorul instituþiei. Sub niºte haine impecabile,de gentleman, la cravatã, vorbind o francezã perfectã,un deghizat, afabil, curtenitor conte din Nunta luiFigaro.

Este desigur dezolat de neînþelegerea ivitã, într-adevãr între România ºi þara lui funcþioneazã pre-vederile unei convenþii, de câteva luni, care eliminãviza de tranzit, ºi acum nu e nevoie de nimic scris,din parte-i, în paºaport, pe care îl priveºte cuconsidearaþie ºi mi-l restituie nou-nouþ. „Fiindcãfuncþionarul de la frontierã a spus cã numai lagrãnicerii noºtri se gândeºte, când v-a întreruptcãlãtoria, trebuie doar sã-i spuneþi cã reglementarea

55Flori în fereastrã

o are în documentele lui, negreºit”. Totuºi, dupã oezitare, acceptã sã aplice o ºtampilã, pentru oriceeventualitate, la insistenþele mele, dar nu cu oformulare expresã, ci doar cu data, cum un artist arda un autograf doar din iniþiale.

Timp mai este, pânã la garnitura de tren careface legãtura cu un tren de „dincolo”, o cursã doarpânã la Viena, de zi, unde numai bine vei afla cã numai sunt locuri, nici pentru bagaje, când vei fi în garavecinã, ºi cã biletele se vând, de regulã, cu o zi înainte,la un birou de voiaj. Iar ospitalitatea creºte, în biroulconsular, la un schimb de cuvinte despre natura primeipãrþi a cãlãtoriei în perimetru francez. ªi pentru caexprimarea unor scuze în numele a douã state cuaceeaºi limbã sã fie cât mai credibilã, e de acceptatînsutit întremarea la o cafea – lângã ceaºca dintr-unporþelan de Limoges, fãcându-ºi loc ºi o tavã cufursecuri ºi bomboane „Mozart”.

Nu trebuie spus totul despre peripeþii, saucoincidenþe, ele au, cum ºtim, o imaginaþie de temut,iar în segmentul de drum care a mai rãmas, toateposibilitãþile. Începând cu un statut de privitor de lageam, de pe culoar, pe tot parcursul traversãrii primeiadin þãrile de strãbãtut. Oraºe, râuri, câmpii, munþi.Dar, mai particulare, numai alte douã exemple. Celde al doilea, în ordinea derulãrii în timp, implicândnoaptea sosirii la Viena. Când la hotelul la carerecurgi, cât banii româneºti schimbaþi pãgubos o maipermit, cãlãuzit direct de hamalul pe care l-ai pututracola, legãtura cerutã cu un telefon de acasã - pentrua decomanda într-o ultimã clipã o repezire la un drumde vreo douã sute de kilometri, gânditã pentru

dimineaþa în care tu cel mult te vei putea învârti de oavântare pânã la o altã bisericã ºi ea de faimã, Sfântulªtefan, îþi este servitã - dupã repetate explicaþii maimult într-un esperanto, date proprietarului, un domnbãtrân vorbind numai limba lui ºi îndeplinind ºi oficiul detelefonist, mereu înghesuit de alte comenzi, confruntatºi cu o micã defecþiune, pânã la urmã reparatã – preatârziu. Iar cel dintâi exemplu, întorcând în amiazazilei precedente, în oraºul de pornire, german. Cândpe ºoseaua europeanã care trece aici paralel cu liniaferatã, direct prin faþa gãrii, unde mai ai de aºteptat,un bãrbat atletic, care ºi-a oprit o clipã maºina, unMercedes, în care nu erau ºi alþi pasageri, sã-l întrebeceva pe un localnic, referitor la drum, ºi apoi a coborâtde la volan ºi cu un pluº galben a îndepãrtat o patãinvizibilã de pe parbriz, îþi pãrea sã semene cu cinevacunoscut. Îl priveºti pasiv, în lumina toridã ºi-namintire, de la distanþa la care eºti, vreo cincizecide metri, ºi de lângã movila de bagaje, sau amuzat,iar dupã ce îºi reia mersul, ºi observi ºi însemnelede pe numãrul de înmatriculare, din spate, demaºinã diplomaticã, realizezi cã era chiar cel cu carepãrea sã semene: secretarul prim al AmbasadeiRomâne din Paris, pe care-l cunoscuseºi. Un ins,mereu pe faþã cu un surâs, om de aparat, ce fuseseprezent ºi la câteva din întâlnirile bilaterale, dardesigur ºi la vizita de la uzinele Renault. Mergea,evident, la Bucureºti, singur cuc, necesar ºi el înpregãtirile de ultimã orã pentru importanta vizitã amarelui preºedinte de stat francez. În direcþia ta demers.

ªi totuºi, cãlãtoriile...»

56

VEI TRÃI CÂTCUVINTELE TALE

(Horia Bãdescu)Într-o vreme îl întâlneam pe

Horia Bãdescu aproape zilnic. ªichiar dacã nu-l întâlneam pe el înpersoanã, ca o prezenþã umanãrealã, întâlneam aproape peste totîn oraºul acesta, în Clujul tinereþilornoastre, imaginea lui prefãcutã încântec ºi baladã. Cãci, nu ºtiu penimeni altcineva care sã fi scris cuatâta fior ºi emoþie versurimemorabile despre frumoaseletoamne de-aici, despre vinul cegâlgâie în pocale sub bolþi debeciuri istorice, despre fetele ce-ºipoartã studenþeºte paºii la întâlniriromantice pline de iubiri pãtimaºe,despre dascãlii învãþaþi ai AlmeiMater Napocensis ori despre poeþiiiluminaþi de prietenie sub razele...Echinoxului. Horia Bãdescu era (ºieste) trubadurul emblematic alunui ev pe care îl trãiam în noi,doritori de viaþã tumultuoasã.

A venit apoi o altã vreme, maide pe la amiaza vârstei, când îlîntâlneam arar, abia din când încând, pe la vreo rãspântie dedrumuri din inima oraºului, plecatfiind în largul lumii, chemat deîndeletniciri pe care le împletea totsub zodii poetice, în urma sarãmânând pe-aici ecouri irepeta-bile – ºi nu e un paradox – din cân-tecele ºi baladele lui de mai de-mult. Aproape nimeni nu ºi-l puteaînchipui altfel decât în aura uneivitalitãþi senine ºi plenare, dãruitfaptei ºi gândului ademenitor deîmpliniri în trepidaþia frãmântatu-lui obºtesc. Nici o clipã nu puteamsã-mi imaginez cã ºi pentru el, cade altfel pentru toþi cei nãscuþi înlumea aceasta, timpul treceaimplacabil:„Trecãtoare suntclipele,/ orele,/ zilele,/ trecãtor eºtiºi tu”, zice poetul, începând sãmediteze, cu discreþie ºi inte-riorizat, la ziua de azi ºi la ziua demâine („sã-ngenunchi/ pe pragulzilei/ fãrã întoarcere”), la împliniriºi dezamãgiri, la rostul fiinþãrii ºi lapreaplinul unei alte vieþi, de dincolode vreme ºi de vremuri, într-oexistenþã cu dimensiuni infinite,transcedentale. Iatã, din acestemeditaþii, din aceste reflexiifilosofale s-au nãscut câteva cãrþi( Un jour entier, 2006 ºi Miradors

de l’abîme, 2008) pe care acumpoetul le-a sintetizat – poate nuacesta este cel mai bun cuvânt –într-un volum nou (Vei trãi câtcuvintele tale, Editura Dacia XXI,Cluj-Napoca, 2010) ce se doreºtea fi definitoriu pentru o altã vârstã,pentru un alt anotimp al trãirilorsale, caracterizat printr-un soi deprivire în sine, în adâncurile pro-priilor emoþii, cu un duh evaluatoral prea-plinului destin zãmislitdin cuvinte:

Soare ºi frig.ªi totuºi va ninge;poate într-una dinzile.Din anul muritdoar brumele unei memorii uitatemai strãuie,doar zdrenþe de zileºi nopþi.Va ningepoateîntr-una din zileleacestea:peste numele tãu,peste viaþa ta,peste cuvintele tale.

E o poezie de anumenostalgicã reverie asupra vieþii,aspra vârstei ºi vârstelor; e opoezie cu un subsidiar discret

elegiac stârnind reverberaþii deamintiri în duioºie, ºi mai înaintede orice e o poezie de dragoste –în totul o altfel de dragoste, cândsângele pare mai domolit în vene,când pasiunea devine tandreþe,când fiinþa iubitã, ca ºi viaþa, îi oferãun rãgaz al regretelor pentru preapuþinul dãruit ºi asumat dintr-obucurie ori dintr-o tristeþe esenþialã:

E vreme urâtã;e bine!E binecât încã mai poþi sã simþiploaia pieziºãcare-þi rãvãºeºte figura,vântul care-þi sfâºie pieleacu biciuºtile vieþii,aceastã mireasmã de femeie-n cãlduriizvorând din pãmânt,aceastã mireasmã de neuitatpe care dincoloo vei duce cu tine.

În felul ei, aceastã poezie de-acum a lui Horia Bãdescu, e unahrãnitã din lumini crepusculare(„despuiatã lumina /.../ a putrezitdeja,/ înainte sã fie umbrã ºi/pulbere”) când cântecul pasionalse preface-ntr-un soi de litanie, ce-remonios împãcatã cu ideea cã„mâinele nu va mai fi niciodatãasemeni!” clipei de-acum, ori de ieri.Dar, nimic nu rezoneazã în tragic,în disperare. E o seninãtatetulburãtoare în aceastã resemnatãcontemplare a vieþii trecute, a vieþiitrãite cu conºtiinþa înaintãrii într-unabis definitiv („doar un altfel/ de-aexista/ e abisul”) din care numaicuvântul rostit la vreme te poate sal-va, supravieþuindu-þi: „Cuvintele,/cãrãri ale vieþii/ spre moarte”. ªi,totuºi, e încã prea devreme – simtecu bãrbãþie poetul – pentru mareatrecere: ”Ceea ce vezi acumîntârzie încã/ în prag,/ pentru ceeace vezi/ încã n-a venit clipa”. E aicipoezia acestor întârzieri dulci-amare – o poezie a trãirilorconºtiinþei cã poetul însuºi s-acontopit, de-acum, cu eternitatea:„Totul rãmâne în urmã;/ nimic numai e-al tãu,/ nici tu însuþi”.

Dar existã oare aici, cuadevãrat, o resemnare, orenunþare, o fatalã acceptare asfârºitului?! Da ºi nu. Importantã

Prezenþeclujene

Constantin Cubleºan

57

rãmâne pentru poet doarînþelegerea sensului esenþial aldãruirii într-o mare decantareexistenþialã a timpului trãirii:

Mulþumeºte clipelorvieþii tale:neºtiute s-au dus,rãsuflarea lor putredã nu te-a atins.Va scãdea vântul;lumina de-asemenea.ªi totuºi sângele-þi curgeîncã/ în venele unei zilefãrã memorie.Îngãduit epe cãile tãcerii sã treciºi sã-nþelegi;doar copilãria morþiie viaþa.

De la poezia tumultului tinerescpasional, din care au rãmaspãstrate cu discreþie, ca petalelede mãcieº strivite între fileleierbarului, doar culorile sevelornãvalnice („curva asta de viaþã”),la poezia de azi, a meditaþiei graveºi sobre, a reflexiilor de înþe-lepciune asupra trecerii vieþii ºi atimpului, a rostului sãu poetic pelume, e un arc de boltã sub multipleîmpliniri pe care Horia Bãdescu l-adesenat cu mânã sigurã de artistautentic, inspirat, impu-nându-seîn peisajul literelor româneºti de azicu un profil inconfundabil, statuândo perso-nalitate ce marcheazãaltitudinal anotimpul generaþieisale, asumându-ºi în intemperiileistoriei contemporane menirea dea da tradiþiei poetice strãlucireaînoitoare a modernitãþii prin cuvânt,prin cuvântul sãu inedit. E, de altfel,semnul sub care se aºeazã, cudeplinã maturitate, poezia dinrecentul sãu volum, intitulatsemnificativ ºi testamentar: Vei trãicât cuvintele tale.

OAMENI DIN BABILON(Mircea Vaida-Voevod)Dupã mai bine de douã decenii

de la publicarea acelui roman deanvergura unei saga, Corinda(1988), Mircea Vaida-Voevodrevine cu un al doilea roman, de oaltã facturã, dar continuându-loarecum pe celãlalt, Oameni dinbabilon (Editura Multi PressInternaþional, Bucureºti, 2010),

instituind, probabil, un ciclu ce-ºipropune sã focalizeze în centrulsãu familia de nobili ardeleniCorinda, avându-l ca întemeietorde genealogie pe acel strãbunilustru Ioan Corinda Senior deGârbãu, din seminþia cãruia s-audesprins, în timp ºi în istorii,personalitãþi implicate deplin îndestinele naþiunii, pânã la iden-tificarea definitivã cu idealul eide independenþã naþionalã (Veziacel bãrbat, cu profil dãltuit înpiatra coborâtã din DetunateleApusenilor, prezent ca figurãcentralã în primul roman, politiciande marcã, unul din artizanii MariiUniri din Decembrie 1918). Eroulactualei odiseei epice este ºi el undescendent din aceeaºi familie deluptãtori, implicat ºi el în vâltorileistoriei contemporane, doar cã de-acum e o altã istorie, într-o altãvreme – chiar dacã spaþiile rãmân,geograficeºte vorbind, aceleaºi –un alt timp, în care se spulberãimperii ºi se coaguleazã altefruntarii etnice, într-o Europãrãsãriteanã, bulversatã de revoluþiiºi de rãzboaie civile, oarecumasemãnãtoare miºcãrilor deemancipare ce asigurau fundalulromanului Corinda, acum însãaceastã “hoaºcã bãtrânã”, istoria,ce “ieºise din vãgãunile Bal-canilor”, cum se exprimã la unmoment dat unul din numeroa-sele personaje ce populeazãconglomeratul narativ al roma-nului, stârneºte oamenii unei au-tentice babilonii militare (ºi nunumai), pe care prozatorul îºipropune s-o evoce cu un ochi lucidºi cu un verb acidulat, cel maiadesea, dublând astfel stratul liricmereu prezent în subsidiarultuturor întâmplãrilor. E romanulperipeþiilor dramatice ale unuicorespondent de rãzboi (Gândulne duce numaidecât la evocãrileunor Hemingway sau Ehremburg,din alte momente incendiare –într-un anume sens aproapeidentice – dintr-o altã rãscurceistoricã ce a frisonat începutulveacului trecut), spun deci, esteromanul unui angajament decunoaºtere ºi înþelegere a tot cese întâmplã în lume, prin trãireapropriilor experienþe de viaþã, printrãirea unei aventuri, de cea maibunã calitate, pe care ºi-o asumã

eroul, cu întreaga responsabilitatede martor al unor atrocitãþi ca ºi aunor bucurii pe care oamenii – atâtde diferiþi ca structuri morale,etnice, sociale ºi politice, proiectaþipe aliniamentele unor redutenaþionaliste de extremã – le trãiesccu îneverºunarea ziditorilor delume, sub zodia unor idealuri delibertate, chiar dacã nevoiþi a utilizaadesea mijloace de o nepermisãagresivitate barbarã ºi cinicã. Eromanul, în fond, al unei mãrturisiride sine a cuiva, a unui Corindahãituit sau numai peregrin petreptele indecise al unei alte lumibabilonice, haotice ºi ea, în caremarele edificiu, ce pare a sezãmisli totuºi azi, plãteºte acelaºitribut – evident, de o altã naturãdecât cel biblic – dar la fel dedramatic, pentru a se puteacoagula, aproape imperceptibil,spre o existenþã a sa normalã ºiviabilã, într-un final, încã în totulîncet ºi el. “Nu existã nici un dubiucã pretutindeni omenirea seînrãise” – rosteºte la un momentdat magistrul Raoul, figurã deînþeleaptã cãlãuzã bãtrânã,evaluând starea faptelor ce sepetrec în jur – “unde nici cu gânduln-ai fi gândit izbucneau rãzboaie,se sãvârºeau atrocitãþi, violuri,crime – continuã ideea povestitorul– apãruse chiar o sectã ciudatã deucigaºi fanatici, numiþi teroriºti. Neera teamã, atât de ei, de teroriºti,cât mai ales de noi înºine”.

Suntem în mijlocul evenimen-telor de la începutul anilor ’90, cândþãrile din estul Europei ºi-auscuturat din temelii zidurilepropriilor state opresive, oameniirãsculându-se în numele uneilibertãþi încã greu de definit, pentrufiecare în parte. Tânãrul gazetarCorinda e mânat dintr-o zonã înalta a acestui imens teatru derãzboi, cunoscând oameni ºi luândact de evenimente dramatice printãvãlugul cãrora va trece el însuºi,deloc menajat, pentru ca mai apoi,retras acasã, angoasat ºi nevrozatde-a binelea, cãutând un loc dereculegere într-o clinicã depsihiatrie, sã-ºi scrie memoriile, caun act terapeutic, la care îlîndeamnã însuºi profesorul Bariþ,al cãrui pacient este: „Nu o sã vãrelatez o poveste de dragoste –îºi începe el memoriile – Îmi

58

amintesc morþii din Poiana deSmarald, de lângã Pale, piuitul devrãbii al gloanþelor ºuierând peasfaltul ºoselei care ne ducea într-o toamnã târzie spre Banja-Luka,mirosul de cearã ºi carne arsã alcenuºei schitului de lângãPatriarhia din Peci, ochiischipetarilor din Priºtina, carepriveau cu urã ºi spaimã statuiavoivodului Neagoº-Muntene-greanul, pãtimaºul zâmbet alrectorului Popovici, când ne beamcafeaua fãrã sã ºtim cã submaºina sa parcatã în faþaUniversitãþii din Kosovo, o mânãmãslinie, tocmai lipise un calup dedinamitã”. ªi aºa mai departe.

Povestea aceasta, urzitã cu iþedin realitatea nemijlocitã, sedesfãºoarã evenimenþial în treispaþii, diferite în aparenþã, dar lafel de învãluite în neguri: spaþiulfostei Yugoslavii, spaþiul ex-sovieticºi cel românesc, pe care MirceaVaida-Voevod îl zugrãveºte ca peun mare ospiciu de alienaþi mintali,în care la rându-i ocupã un loc însalonul cu numãrul 7 (Salonul ºasela Cehov, salonul cinci laSoljeniþân) din care nu poate ieºisau evada (la urma urmelor eacelaºi lucru), decât prin propriaexorcizare.

Evocator în totul, acest memo-rial romanesc se dovedeºte a fi oamplã galerie de portrete înmiºcare, foarte vii ºi nu mai puþinacaparatoare, printre care eroul semiºcã nu doar cu pasiune, ci ºi cuînþelegere frãþeascã, la urmaurmelor. E desenat în linii ferme,în crochiuri sugestive, cadrul aces-tor miºcãri, cu detalii semnificative,individualizat colorate, ce suscitãparticiparea cititorului însuºi învârtejul atâtor evenimente diurne.Pe canavaua lor, Mircea Vaida-Voievod urmãreºte ºi o pasionantãpoveste de dragoste între eroulromanului ºi o misterioasã femeie,de o frumuseþe insolitã („Era aurie,credeþi-mã, în lumina filtratã, cupãrul ei nebunatic, cu ochii desãlbãticiune la pândã, MaºaBakunin, femeia mea de atunci,din noaptea moskovitã, cea deacum ºi de mereu, rãspândea unfior de feminitate temerarã, ovoinþã tiranicã, bici de mãtasemânuit de un han tãtar”) ºi eadescendentã dintr-o familie de

activiºti într-o bulversatã istoriecontemporanã, corespondentã depresã într-un violent teatru derãzboi. Miºcarea celor doi are olinie mereu spiralatã, rotindu-seunul în jurul celuilalt, pe un ax aldestinului comun, fapt ce dãacestui personaj feminin alura unuialter ego al gazetartului Corinda,mereu în cãutarea de sine prinvieþile altora, a celor din jur, pentrua medita asupra rosturilor ºi meniriisale în acest orizont al realitãþilordevenite fantome sau invers, aunor biografii ce par a se scriecontinuu, fãrã sfârºit, într-omemorie a timpului ºi a umanitãþiipersonalizate. „Mã simt strãin îngeneraþia mea – se confeseazãtânãrul Corinda – m-am nãscutîntr-un timp strãin, gândurile melese adreseazã mai mult delfinilordecât oamenilor. Am înlocuitrealitatea cu o dimensiuneparalelã, aparþinând amintirii trãitesau moºtenite. Se face uneori, caºi cum unchiul meu InocenþiuCorinda, la mormântul cãruia mergatât de rar, n-a putrezit, cã el seplimbã prin livada de meri dinpreajma ruinelor. Cautã merelemari, gustave. Le culege cu

blândeþe, le freacã apoi cu mânecasau pe reverul hainei, pânã lucescîntinerite. Pe semne, mirosul me-relor în pârg e un vãzduh imaterial,care se strecoarã lesne dintr-o lumeîn alta. Sunt lumi paralele. Cea sprecare tinde sinea, dincolo de trup ºiaceasta, în care mâncãm, ne scre-mem a scãpa de excrementelezilnice, delirãm în fericirea unuiorgasm, în fine, facem politicã, neiubim, ne urâm”. Toate acestefrãmântãri primesc în romancontururi vii, pe un fir evocator deviaþã ºi de vis, în alternanþã.

Scris cu o anume precipitarenervoasã - roman de acþiune ºi demeditaþie, de picturã grãbitã darexactã a epocii, Oameni dinBabilon romanul lui Mircea Vaida-Voievod e printre puþinele opereliterare scrise în anii din urmã, lanoi, despre un timp al actualitãþiiuniversale, radiografiat cupãtrunzãtoare putere descriptivã ºiîn acelaºi timp ridicând banaluldiurn la valenþe de efigie istoricã. Eun roman aparte, un roman al uneiepoci de rãstriºte, din toate punctelede vedere, ale istoriei contempo-rane: romanul unei autentice con-ºtiinþe de scriitor în veacul sãu.

Pes

caru

l

59

O surprizã deosebit de plãcutão reprezintã pentru cititorul românapariþia recentã a unei cãrþi subsemnãtura unui cercetãtor strãin,Tom Sandqvist, Dada est, despreRomânii de la Cabaret Voltaire(Institutul Cultural Român, 2010,traducere din limba englezãCristina Deutsch). Iar aceasta nunumai pentru cã ne face mai bineºi mai pe larg cunoscuþi în culturaeuropeanã, din care nu lipsim nicinoi de drept ºi de fapt, dar ºi întrucîtdemonstreazã o parte decontribuþie mult mai substanþialã aromânilor la miºcarea inter-naþionalã de avangardã. Încalitatea lui de observatorextraneu, autorul se aratã, de omanierã remarcabilã, stãpîn pesubiectul sãu, ca ºi pe întregul luicontext istoric ºi literar. El a studiato bibliografie bogatã ºi, dacã nuexhaustivã, în orice caz esenþialã,vãduvitã totuºi de unele surse, aºacum singur recunoaºte cusinceritate (p. 8). Cea maipãgubitoare ni se pare nouãignorarea lui E. Lovinescu,teoreticianul en titre al moder-nismului românesc.

Altminteri, puþine ºi nesemnifi-cative pentru ansamblul lucrãriisînt impreciziile, ori exagerãrile pecare le întîlnim în text, explicabileca niºte „scãpãri” sau neglijenþe deinformaþie. Cîteva exemple pot fiedificatoare: cartea lui Ibrãileanudin 1909 este socotitã „o mareanchetã” (p. 45), cînd de fapt ea emai curînd un seducãtor eseu,criticul literar Geo ªerban e calificatdrept istoric de artã (p. 51),Caragiale, „copilul teribil alînceputului de secol românesc” (p.165), l-ar fi acuzat de plagiat peCaion (p. 168), Adrian Maniudevine principal promotor alavangardei dupã 1918 (p. 55),Arghezi e definit la un moment datca unul „dintre cei mai influenþipoeþi ºi prozatori ai avangardei” (p.175), undeva e menþionat „poetulSmara” (p. 191), care în realitatea fost celebra „maica Smara” ºicare, printre altele, a scris într-adevãr ºi versuri, în fine, acelaºiCaragiale e prezentat pe cîtevapagini bune (pp. 165-171) ca unfel de precursor al unor procedeeºi forme de avangardã, dupã cumsugestii în aceeaºi direcþie ar fi

Celedouã

modernisme

Florin Mihãilescu

venit ºi de la Eminescu, Creangãºi chiar... Sadoveanu (p. 200). Sîntdesigur întrucîtva niºte suprali-citãri, care ne-ar putea mãguli, dar„amicus Plato, sed magis amicaveritas”.

În tot cazul, nu asemenea maimici sau mai mari inconvenientedau bineînþeles nota dominantã a

cãrþii lui Tom Sandqvist, ciexamenul atent, aplicat ºi de oadmirabilã amplitudine analiticã ºiam zice chiar narativã ºi evocativã,înfãþiºîndu-ne panoramic procesulde genezã a avangardei noastreliterare. Pretextul l-a constituitefervescenta acþiune de la Zürich,

dupã primul rãzboi mondial, a unuigrup de români care au participatdecisiv la actul fondator al miºcãriiDada. Lui Marcel Iancu ºi fraþilorsãi, lui Tristan Tzara ºi lui AronSigalu, le sînt consacrate paginiamãnunþite ºi revelatoare. O tezãmai generalã a cãrþii lui Sandqvist,diseminatã în mai toate capitoleleei, este aceea cã modernismul s-ar fi dezvoltat prin excelenþã înmediile evreieºti: „evreii din EuropaCentralã ºi de Est au jucat un roldecisiv în constituirea centrelormoderne ale producþiei ºiconsumului cultural”. ªi maideparte: „Aici, în miezul culturiievreieºti, s-a nãscut modernismulartistic ºi literar european, care s-a rãspîndit pe întreg continentul,acel modernism a cãrui istorie esteîncã nescrisã. Nu este, probabil,întîmplãtor faptul cã majoritateacelor care iniþiau, reprezentau saususþineau avangardele ruseºti,ceheºti, maghiare ºi poloneze,precum ºi matura avangardãromâneascã în anii ’20 ºi ’30crescuserã în familii evreieºti,transferînd astfel elementeimportante ale culturii lor înmodernism, dacã nu chiarînfiinþîndu-l.” (p. 237). În concluzie,existã circumstanþe convingãtoarespre a ne pune de acord „asuprapremiselor generale ale avan-gardei româneºti cu origini încultura evreiascã, cãreia ma-joritatea avangardiºtilor i-auaparþinut într-un fel sau altul.” (p.300). Dacã Tom Sandqvist ar ficunoscut ºi textul postum al luiOvid S. Crohmãlniceanu, „Evreii înmiºcarea de avangardã româ-neascã” (necitat nicãieri, deºiapãrut cu cinci ani înaintea ediþieioriginale a lucrãrii sale), ar fi avutla îndemînã ºi alte probeconvergente la dosarul acesteicauze, care nu rãmîne mai puþinsupusã unor posibile dezbateri,mai ales cã autorul nostru de acumacumuleazã cu foarte lãudabilãprobitate profesionalã cele maivariate dovezi, inclusiv din folclor,cã deschiderea cãtre modernitateºi în special cãtre spiritulavangardei îºi poate dezvãluiizvoarele în cadrul cel maicuprinzãtor al culturii noastrenaþionale.

Pentru noi, ca români, satis-

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

60

facþia cea mai deplinã o dã ideea,însoþitã de cele mai temeiniceargumente, cã în afirmarea avan-gardei europene spiritualitateanoastrã creatoare ºi-a avut un locdeloc oarecare, atestînd o datãmai mult sincronismul caracteristicîntregii epoci interbelice, „fapt cea fãcut ca Bucureºtiul sã devinãunul dintre cele mai importantecentre ale miºcãrilor din EuropaCentralã ºi de Est, grupurileromâneºti comunicînd continuu cugrupuri similare din Berlin, Paris,Lisabona, Roma, Milano, Hanovra,Praga, Budapesta, Belgrad,Varºovia, Kiev ºi Moscova” (p.172). Faþã de o atare incontes-tabilã împrejurare, dezinteresulcercetãtorilor strãini se explicã,dupã însãºi pãrerea lui TomSandqvist (p. 123), prin etnocen-trismul vest-european, atît defrecvent, de comod, iar uneori chiarºi rãuvoitor.

Dar Dada est se preteazã, prinmultitudinea materialului fapticînfãþiºat ºi prin semnificaþiile ce sedesprind din analizele sale, la totatît de numeroase comentarii ºiinterpretãri, servind astfel ca unsolid punct de plecare ºi veritabilelement declanºator al unor foarteoportune interogaþii. Printreacestea, gãsim prilejul pentrumoment de a ne aplecare asuprastatutului înºuºi al avangardei, atîtca noþiune, cît ºi ca realitateartisticã. Se ºtie cã, mai în genere,aceasta e inclusã în sferatermenului ceva mai vechi ºi multmai încãpãtor de modernism.Suprapunerea sau interferenþacelor douã concepte, subor-donarea unuia faþã de altul orinumai echivalenþa lor se întîlnescîn diferite proporþii ºi ipostaze,inclusiv la Tom Sandqvist. Mainouã într-o oarecare mãsurã esteizolarea acestora, prin subliniereaunor particularitãþi ºi, finalmente,a individualitãþii avangardei. Oatare evoluþie semanticã nu ni separe utilã ºi recomandabilã, cãciestompeazã pînã la dispariþie ocomunitate esenþialã, care indicãºi garanteazã apartenenþa laaceeaºi direcþie a înnoirii tehniciiºi viziunii artistice. Ambele noþiunisînt solidare în atitudinea faþã deinovaþie, dar se disting în cea faþãde tradiþie. Din acest punct de

vedere, se poate constataexistenþa a douã tipuri demodernism: unul temperat, care sedefineºte printr-o relaþie de sintezãcu tradiþia viabilã, ºi altul radical,care se impune prin ruptura sauantiteza ostentativã cu orice fel detradiþie, chiar dacã ulterior îºidescoperã el însuºi una, din nevoiaunei legitimãri mai temeinice.

Modernismul temperat a fostcel promovat de Lovinescu, dintr-o dublã raþiune, socialã, a alinieriila spiritul timpului ºi la noul sens aldezvoltãrii civilizaþiei româneºti, ºiesteticã, a înscrierii în ritmul ºidirecþia literaturilor occidentale,aºa cum se prezentau ele la dataintrãrii noastre în albia evoluþieiburghezo-capitaliste, cu lumea eiprioritar citadinã. Sincronismulsocial a presupus nu doarurbanizarea inspiraþiei, dar ºipsihologia ca temã predilectã, iarsincronismul estetic a orientat înmod diferenþiat poezia ºi proza,printr-o simetrie inversã, de laobiect la subiect ºi de la subiect laobiect. Pentru criticul Sburãtorului,avangarda a însemnat o formã deextremism artistic, mai degrabãtrecãtoare ºi superficialã, spre a nuspune chiar neserioasã. Dacãþinem cont cã lecþia avangardei s-a fructificat de cele mai multe oriprin depãºire ºi construcþie, iar nuprin negaþie ºi disoluþie, putemînþelege reacþia lovinescianã.

În lucrarea sa, Tom Sandqvistse ocupã în principal tocmai devarietatea cea mai radicalã aavangardei europene, care a ºieºuat într-un fel datoritãnihilismului sãu exacerbat ºi fãrãorizont, motiv suficient pentru cadadaismul sã fie întrecut în vigoareºi posibilitãþi creatoare de su-prarealism, în vreme ce pre-decesorul sãu a rãmas ca unsimplu divertisment, un joc, o crizãde creºtere, o provocare formalã,lipsitã în ultimã instanþã de un sensmai adînc. Însãºi noutateadadaismului ºi-a alterat cu timpulorice interes ºi s-a cantonat înarhivele curiozitãþilor literare, ceeace nu s-a întîmplat nici cu ex-presionismul ºi nici cu supra-realismul, care ºi astãzi îºi daumãsura impactului lor, probîndu-ºirezistenþa ºi longevitatea. Ra-dicalismul avangardei, y compris

al miºcãrii Dada, nu s-a trans-format însã niciodatã într-odesprindere de vocaþia funda-mentalã a modernitãþii: setea denoutate, de înnoire, de schimbare.În dadaism, pe lîngã refuzulpozitivitãþii, inovaþia a fost con-testaþia însãºi, totalã ºi fãrã nici undrept de apel, dar ºi fãrã putinþaoricãrei supravieþuiri ºi a oricãreicontinuitãþi constructive, de careînºiºi protagoniºtii curentului seîntreceau mai curînd sã-ºi batã joc,decît sã ºi le doreascã. Pînã ºidispariþia voluntarã a intrat printreeventualitãþile lor programatice. ªia fost exact ca în sloganul „punctochit, punct lovit”. Dadaismul adispãrut, ori s-a evaporat în naturã(=literaturã), lãsînd în istoria arteidin secolul trecut amintirea celeimai „scandaloase” miºcãri literare.

Prezenþa românilor în acestcadru, alãturi de nenumãraþi alþiartiºti de cele mai diversenaþionalitãþi, a gãsit în studiul luiTom Sandqvist o imagine pe cît deflatantã, pe atît de veridicã,revelînd o datã în plus dispo-nibilitatea noastrã etnoculturalãpentru invenþie ºi pentruschimbare. ªi dacã avangarda avalorificat aceastã laturã atemperamentului nostru con-genital, sau al unor concetãþenimai agresivi prin dinamismul lorspiritual, modernismul temperat adãruit literaturii române creaþiile eiemblematice ºi esenþiale. Cartealui Tom Sandqvist le menþioneazãºi pe ele, cu meritul de a înþelegecu pertinenþã ºi luciditate cã ºiunele, ºi altele, moderne, moder-niste, dar ºi tradiþionale sînt rezul-tatul unei ambianþe germinativecare se cheamã cultura româ-neascã. Într-un cuvînt, o cartedreaptã ºi folositoare, pentru caresîntem datori sã exprimãmautorului ei toatã recunoºtinþa ºirecunoaºterea noastrã, dincolo deorice posibile sau necesarediferenþe de vederi.

ª

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

61

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃPrimul fapt care frapeazã dupã lectura cãrþii

Ambasadorul invizibil, (roman în ºasetablouri, Postfaþã de Radu Aldulescu,

Polirom, 2010) de Nichita Danilov este autonomiacvasitotalã a pãrþilor care o compun, punând subsemnul întrebãrii însãºi încadrarea în genulromanesc. Cele ºase tablouri anunþate pot fi redusela trei pãrþi, al cãror unic fir unificator este joculnaratorilor care îºi predau unii altora ºtafeta relatãrilor,construind o “matrioºkã” a povestirilor. A doua notãce ar putea fi surprinzãtoare la Ambasadorul invizibileste descendenþa din marea tradiþie a prozei ruseºti,cu temele ei obsedante (pervertirile puterii, traumaimplementãrii comunismului, crepusculul Imperiuluisovietic etc) ºi combinaþia deabsurd, burlesc ºi umor negru, înbunã tradiþie gogoliano – harmsiano- erofeevianã. Nu este atât desurprinzãtoare aceastã situarepentru cititorul romanelor ultimelordouã decenii, când influenþa marilormaeºtri ruºi s-a resimþit puternic înliteratura postdecembristã, mai alesîn romanele basarabeniloraclimatizaþi la noi ºi în prozaieºenilor. Pe lângã motivelespecifice, cadrul ales este unul pemãsura temelor, o margine deimperiu sovietic (oraºul Odessa),dar ºi o de-localizare în Cartea atreia, unde se prefigureazã unspaþiu utopic, potrivit cu ideea deputere totalitarã.

Romanul se contruieºte ca uncontinuu dialog între un Povestitorºi un Ascultãtor, o scarã ierarhicãîn care rolurile se schimbã mereu,dominatã la un capãt deinterlocutorul tãcut care ar fiidentificabil cu autorul însuºi ºi, lacelãlalt capãt, de preºedinteleLetinski ºi ale sale interminabilesolilocvii. Ei sunt secondaþi de oserie de martori-naratori interme-diari, care filtreazã gradual totul,aducând tot mai pregnant nota de fantastic ºiîndepãrtându-ne de profilul recognoscibil al realitãþiicunoscute, de la Evgheni Lein, cel care adunã toatefirele poveºtilor, fiind unica lor verigã de legãturã ºiconsilierul Kuky Kuzin, care îi povesteºte lui Leindespre bizareriile preºedintelui Letinski. Pe lângãaceºtia, îl avem ºi pe Alexei, o sosie a þareviciului ºiun mesager al Apocalipsei, care avertizeazãpreºedintele în privinþa unui dezastru iminent ºi aduceun manuscris cu o “apocrifã” despre Lenin citindjurnalul ultimului þar, cu aceeaºi multiplicare anaratorilor care ameninþã sã fie infinitã: citatele îl aducîn scenã ºi pe Nicolae al II-lea în postura unui anti-povestitor, a cãrui relatare se dizolvã în detaliileirelevante ale cotidianului.

Pãrþile cele mai reuºite mi se par a fi primeledouã (Androginii ºi Ambasadorul invizibil), deºi prima

dintre ele nu pare a avea vreo legãturã cu restulromanului: Evgheni Lein ne plaseazã în plin universgogolian, cu sãtenii din satul Palanga, care dezgroapãmorþii pentru a-i folosi drept momealã pentru anghilelecare aduc prosperitate locului. A doua relatare, maiamplã ºi ale cãrei iþe se complicã fabulos ºi apocalipticse desfãºoarã sub semnul crepuscular al ultimilor anitrãiþi de Imperiul sovietic, când la Odessa, moartealui Agaton se amplificã la dimensiuni nebãnuite: oraºulbabilonic va fi zguduit de apariþiile sale în chip deMesia anunþând sfârºitul Imperiului, dupã ce va fiîngropat cu un bilet loto câºtigãtor, apoi dezgropat,fapt ce va dezvãlui dispariþia morþilor din cimitir ºiexistenþa unei secte care preia masiv din preceptele

scopiþilor. Pasajul aminteºte de unulasemãnãtor din Orbitor. Aripadreaptã de Mircea Cãrtãrescu, undecitirea unor pasaje biblice îndeamnãmembrii unei secte sã-ºi eliminepãrþile din corp care îndeamnã lapãcat. Prozatorul reuºeºte aici unmelanj de vis ºi realitate profundoriginal. Surprinde plãcut la NichitaDanilov abilitatea cu care neintroduce în fiecare relatare, printrecerea în umbrã a naratorului, cuo artã a divagãrii ce aminteºte deGünter Grass, poeticã adigresiunilor amintitã de Lein lasfârºitul primei cãrþi.

Povestirile lui Lein o vor lua într-o cu totul altã direcþie, începând cuCartea a doua, trecând de lametamorfozele groteºti ale morþiispre cele absurd-tragice ale puterii,pãstrând mereu coordonata eticã,dar camuflând-o sub faldurile umo-rului negru, al burlescului ºi parodiei.„Colportajul” operat de Lein îºirestrânge teritoriul la spaþiul su-pravegheat în stil Big Brother alAmbasadei, ai cãrei funcþionarisunt erodaþi de un oblomovianismmolipsitor, prinºi iremediabil într-unmecanism al disoluþiei, într-o

corozivã decadenþã a puterii, reverberatã într-omultitudine de o oglinzi textuale. Ideea de putere caviciu ºi ca virus paralizant e prezentã sub toateformele în ultimele douã cãrþi ale romanului, dar poatecea mai bunã ilustrare a ei este capitolul O zi dinviaþa lui Vladimir Ilici, apocrifa lui Alexei care nepropune un Lenin literaturizat ºi literaturizant, citindprintre platele rânduri din jurnalul þarului propriul sãudeclin ºi sfârºit, devenind tot mai obsedat de propria-i moarte pe mãsurã ce avanseazã în lectura jurnalului,dar ºi a telegramelor înfãþiºând ororile revoluþiei.Oricâte mãnuºi ºi-ar pune citind jurnalul ºi oricât deoripilat s-ar arãta de pasivitatea cu care ultimul þar îºiaºteaptã moartea, nefãcând nimic sã-ºi salvezefamilia, Lenin se molipseºte pânã la urmã deoblomovianismul incurabil al þarului, fiind magistralînfãþiºat într-o situaþie de nesiguranþã care îi

NICHITA DANILOV

Polirom, 2008

AMBASADORULINVIZIBIL

În„matrioºka“

ficþiunilor Andrei Simuþ

þ

62

anticipeazã iminentul sfârºit, atunci când îºi faceintrarea în sala în care e aºteptat de liderii partidului,unde trebuie sã mimeze relaxarea ºi sã înscenezerolul conducãtorului deþinând puterea supremã.

O eroare auctorialã a fost supradimensionareaCãrþii a treia, o previzibilã parabolã a puterii, parteacare treneazã cel mai mult ºi care îngroapã toatepistele altfel foarte interesante în interminabilulmonolog sofistic al preºedintelui Letinski. Paginile suntbine scrise, dar eºueazã în câteva locuri comune alepostmodernismului ºi ale esteticii sale neo-manieriste:frecventele “puneri în abis”, ficþionalizarea istoriei ºiprezentarea ei ca un spectacol de marionete, motivultheatrum mundi, preºedintele Letinski ca demiurg,dedublãrile, copia care substituie gradual originalul,jocul gratuit al multiplicãrii infinite a Pãpuºarilor, istoriaumanitãþii prezentatã în cheie ludicã etc.Dezamãgirea e cu atât mai mare, cu cât apetitulcititorului a fost stârnit cu atâta mãiestrie în primeledouã pãrþi, când ficþiunea putea urma oricare dinpotecile prefigurate de Lein ºi care se anunþau extremde fructuoase tematic ºi epic. Cartea a treia sesalveazã însã prin povestirea confesivã pe careajunge s-o spunã preºedintele Letinski desprefoametea care a dus la canibalism în satele URSS-

ului din perioada stalinistã, tot cu valoareexemplificatoare a exceselor puterii, ca ºi marelemuzeu de sosii ale preºedintelui.

Romanul este semnificativ pentru tendinþa tot maicopios ilustratã la noi de a vedea filmul istorieicomuniste cu lentile noi, care sã-l insoliteze estetic,iar principalul procedeu pare a fi acelaºi:caricaturizarea figurilor istorice arhicunoscute,coborârea figurilor de muzeu din imobilismul istorieioficiale ºi redesenarea palimpsesticã ºi avangardistãa contururilor diverselor personalitãþi (în cazul de faþã,de la Lenin ºi þarul Nicolae al II-lea la ampla galeriede figuri de cearã a lui Letinski).

Cu toate scãderile care i s-ar putea imputa (lipsaunui fir unitar între cele trei pãrþi, amplificareaexageratã a Cãrþii a treia, prezenþa locurilor comunedin postmodernism etc), Ambasadorul invizibilcuprinde o prozã de un stil impecabil (din pãcate cumulte greºeli de tehnoredactare), o construcþieambiþioasã, o galerie de personaje memorabile (dela Galina, “mama tuturor morþilor”, la apocalipticulAgaton sau bizarul preºedinte Letinski) ºi mai alesinconfundabilul timbru de povestitor al lui NichitaDanilov, care “vrãjeºte” ºi surprinde cititorul cu fiecarepaginã.

În ziua de astãzi nu e prea simplu sã te afirmica romancier. Exemplul lui RaduParaschivescu, autor de talent care, în plus,

de ani buni lucreazã el însuºi ca editor, este tipic. S-a afirmat mai întâi ca traducãtor(Petru Popescu, Salman Rushdie,David Lodge sau John Grisham) ºibun cunoscãtor-comentator alsportului românesc (Fanionul roºu,2005), a devenit apoi cunoscut caun colecþionar de „perle” date pegoarnã de personaje simandicoaseale zilei ºi de proze umoristice(Ghidul nesimþitului, 2006; Fie-netranziþia uºoarã. Perle româneºti,2006; Bazar bizar, 2007; Mi-e rãula cap, mã doare mintea, 2008;Dintre sute de cliºee. Aºchii dintr-olimbã tare, 2009; Balul fantomelor,2009), pentru ca abia apoi sã seafirme ºi ca povestitor original (Cuinima smulsã din piept, 2008). Abiadupã acest lung periplu – ucenicie?Mai degrabã schimbare deidentitate literarã sau metamorfozãproteiformã – Radu Paraschivescuajunge sã publice romanul Fluturelenegru (Bucureºti, Ed. Humanitas,2010, 312 p.), anunþat oarecum depreferinþa manifestatã de autor înistorisirea „portughezã” din 2008,unde el vãdea predilecþia pentruexplorarea narativã pe care, în lumina noii apariþii, aºdesemna-o ca fiind a vremurilor îndepãrtate,medieval-renascentiste, ºi a spaþiilor nord-vest

mediteraneene.Din acest punct de vedere, Radu Paraschivescu

se aliniazã unei linii de prozatori români afirmaþi dupã1990, dintre care i-aº pomeni aici pe Alex Mihai

Stoenescu (Patimile SfântuluiTommaso d’Aquino, 1995 ºiMisiunea dominicanã, 1997), ori peDiana Adamek, cu o obsesie lusitanãalimentatã de Saramago (Vasco daGama navigheazã, 2007). În acelaºitimp, formula romanului ambientatgeneros în lumea strãlucitoare ºi,totodatã, tenebroasã a ecloziuniloreuropene diverse – de la strãlucireagoticului la explozia Renaºterii –trimite, fãrã dubiu, la o reþetã lansatãcu excepþional succes de UmbertoEco în Numele trandafirului ºireluatã, tot de el, în Baudolino. Deaici s-au alimentat, mai apoi GonzaloTorrente Ballester în Cronica regeluiaiurit, Sarah Dunant în Naºterea luiVenus ºi În compania curtezanei oriFederico Andahazi în Anatomistul.Într-o altã filierã, la originea formuleipracticate în noul lui roman deParaschivescu, cu o poveste brodatãîn jurul unui mare artist, eventualchiar pictor, stau Lion Feuchtwanger(Goya), Somerset Maugham (Lunaºi doi bani jumate), Irving Stone(Agonie ºi extaz) Tracy Chevalier

(Fata cu cercel de perlã, Simetria de temut) etc. Cumse vede, tradiþia în care se înscrie romanul Fluturelenegru, este generoasã, bine ilustratã, foarte popularã

Reþetarcomplex

RADUPARASCHIVESCU

Humanitas, 2010

FLUTURELENEGRU

Ovidiu Pecican

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

63

ºi apreciatã de marele public, garantând o bunãreceptare.

Dupã cum rezumã însuºi prozatorul într-uninterviu recent, „Fluturele negru povesteºte întâlnireadintre un artist aparte ºi un oraº pe mãsurã.Personajele lui principale sunt Michelangelo Merisi,alias Caravaggio, ºi Roma. De aceea am recurs ladouã planuri. Primul, al naraþiunii omnisciente,aparþine Romei. E jumãtatea de roman în careCaravaggio nu apare în carne ºi oase. El e doarevocat, bombãnit, muiat în sosul bârfelor, blestemat,ocrotit etc. Al doilea plan îi aparþine sutã la sutã luiCaravaggio ºi constã într-o lungã scrisoare pe careacesta i-o trimite lui Simone Peterzano, maestrullombard în al cãrui atelier a învãþat sã picteze. Celedouã planuri se întretaie, dându-i cititorului prilejul sãpenduleze între viaþa Romei lui Caravaggio ºi viaþalui Caravaggio al Romei (ºi ulterior al Maltei sau alSiciliei)” (ªapte seri, 16 decembrie 2010). Rezultãde aici cã pariul, în materie de construcþie, estecontrastul între naraþiunea omniscientã ºi ceaconfesivã, la persoana întâia, puse în alternanþã spreo depãºire a modelului narativ clasic. Tentativa sejustificã prin þinta de a face ºi romanul unui oraº –adevãrat omphalos, centru al lumii, alãturi deIerusalim ºi Constantinopol -, Roma, dar ºi romanulunui maestru controversat, Caravaggio. Ceea ce dãcheia unificatoare, culoarul comun, intersecþia este

mica ºaradã – din familia celor cu care îºi rãsfaþãcititorii Dan Brown –, anume lectura în oglindã anumelui metropolei: Roma = Amor. Cu o existenþãpe cât de scurtã, pe atât de zbuciumatã, împãrþitãîntre picturã, gâlceve ºi partide de amor cu femei,dar ºi cu bãrbaþi, Michelangelo Merisi îºi uneºtedefinitiv destinul cu oraºul papalitãþii sub semnul luiamor, al iubirii exprimate atât carnal, pasional, cât ºiprin intermediul ardentelor sale picturi.

Nu rãmâne nevalorificat nici Gilbert Durand, pecare autorul l-a asimilat bine în anii de facultate ºi dupã.Registrului diurn, solar, al toposului meridional îicorespunde, prin temperamentul tumultuos ºi neguros,imprevizibil, al protagonistului, ca ºi prin fondul obscural pânzelor lui, celãlalt registru, complementar: celnocturn. În aceastã privinþã, Radu Paraschivescu dãºi o posibilã pistã de lecturã, ce conduce pânã la titlulromanului: „Cel mai comod e sã vezi în fluturele negruechivalentul morþii, dar asta nu e singura interpretarea apariþiei lui. Fluturele negru poate fi heralduldimensiunii nocturne a protagonistului, precum ºi rãullãuntric care-l sfâºie pe artist, aducându-l în situaþiade-a dori sã-l exorcizeze prin aºternerea pe pânzã”(loc.cit). Fireºte, însã, cã sintagma din titlu poate fiînþeleasã, pur ºi simplu, ºi ca marcã a exotismului, afascinaþiei marcate, deºi nelãmurite, pe care geniul ostârneºte contemporanilor sãi de care se aflã, mereu,prea aproape.

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

Pesemne cã nu voiînþelege niciodatã de ceîmi plac cãrþile lui

Dumitru Þepeneag ºi de ce continuisã le citesc aproape cu voluptate,chiar dacã opþiunile mele esteticesunt atît de diferite, adeseoriantagonice cu cele ale roman-cierului. Autorul are în literaturanoastrã postura dificilã ºi deloc deinvidiat a unui jalon cultural. E greusã continui sã scrii atunci cîndserveºti de reper, cînd figurezi careper într-o istorie literarã care s-agrãbit sã tragã cortina peste operata, dupã ce a ignorat-o aproapedouãzeci de ani. Dumitru Þepeneage invariabil asociat cu onirismulestetic pe care l-a teoretizat ºiilustrat (alãturi de Leonid Dimov,Daniel Turcea etc.), e constantplasat în postura de primpostmodern român, de „pãrinte” aloptzecismului ºi de neobositfranctiror literar. Dar dacã a trãi laînãlþimea unor idei deja în curs deosificare pare dificil pentruaproape oricine, pentru DumitruÞepeneag pare o simplãformalitate care nu ºtirbeºte cu nimic dinnaturaleþea nejucatã a textelor sale noi.

Literaturã românã înseamnã o lungã alãturare

Frumosulcamion

butaforic

DUMITRUÞEPENEAG

Polirom, 2010

CAMIONULBULGAR

Victor Cubleºan

de autori care în cel mai bun caz aucochetat cu teoria (literarã), auîncercat cîteva aventurãri grãbite peteritoriul acesteia, dar în general aupreferat sã-ºi urmeze instinctul, iarnu o construcþie programaticã.Teoria e bunã ca argumentare aunui text, ca explicare, dar nu a fostplasatã mai niciodatã ca resort alcreaþiei, ca motiv. DumitruÞepeneag este în acest context oexcepþie. Cãrþile sale sunt în acelaºitimp text literar ºi text teoretic. Textedeconstruite sau texte de construit.Aceastã bivalenþã este definitoriepentru prozator ºi, adesea,derutante pentru cititorul neavizat.

Camionul bulgar este cel mairecent volum al lui DumitruÞepeneag. Un roman care refuzãsã fie roman, un ºantier sub cerulliber cum îl subîntituleazã autorul.Cãrþi – ºantier existã destule, nimicnou sub soare, dar acest ºantier subcerul liber doreºte sã fie o ducerespre extrem a conceptului. Unºantier sub cerul liber este supustuturor capriciilor vremii, expusploilor, furtunii, vîntului, este o

construcþie care îºi propune un plan, dar îl respectãîn funcþie de parametri mereu schimbãtori. Într-unrezumat tehnic minimal, aceasta este ºi situaþia cãrþii

64

lui Þepeneag. Un text despre scrierea unui text încondiþiile în care autorul-narator-personaj e într-o„bîjbîire” (jucatã) permanentã, nesigur pe intenþiilesale, nesigur pe resursele sale. Un alt rezumat, egalvalid, poate surprinde în volum un poem despremoarte. Sau cine ºtie ce altceva, autorul mizîndpredilect tocmai pe reconstrucþia textualã operatã decititor.

La fel ca în oricare alt roman (voi continua sãvorbesc despre roman în acest caz, definiþia laxã agenului – dicutatã, desigur, chiar ºi de cãtre prozator– suportînd anexarea) care vorbeºte despre scriereaunui roman, despre scrierea sa, existã un plan cadru,al contextului scrierii, un plan al teoriei literaredezbãtute ºi un plan al acþiunii propriu-zise aromanului aflat în ºantier. Familiarizat cu aceastãorganizare textualã, devenitã o marcã proprie,Dumitru Þepeneag se grãbeºte, abia instauratepoziþiile, sã le ºteargã graniþele ºi sã le mixeze. Nunumai cã materialul scrierii romanului devine romanulîn sine (asta se presupunea de la bun început într-unastfel de demers), ci subiectul întregului proiect paresã transceadã istorisirile ºi teoriile, corespondenþatranscrisã, dialogurile ºi explicitãrile, pentru a-ºiformula o altã direcþie.

Camionul bulgar este, într-o ultimã combinare,un volum despre moarte, despre sfîrºitul înspre caregalopeazã textul ºi protagoniºtii sãi. Îl avem pe de-oparte pe autorul-narator-personaj. Autoficþionalizareateoretizatã ºi profesatã produce un scriitor bãtrîn, totmai conºtient de vîrstã ºi de trecerea timpului,

înregistrînd în trecere, dar repetitiv, modificãrilefiziologice inerente, simþind moartea în jurul sãu, încunoºtinþele care (explicitat sau nu în roman) se stingpe rînd. Este o dimensiune care pare iniþial secundarã,detalii adãugate pentru veridicitatea planului ficþional,dar care, paginã dupã paginã, devine subtil insistentã,aduce angoasã ºi rãbufneºte în prim-plan în chiarultimul pasaj, reuºind un final spectaculos carerãstoarnã grila de lecturã construitã pînã atunci. Pede altã parte avem personajele compuse dupã oteorie explicitatã, personaje-fragment, de recompusºi reasamblat, adunînd sub peceta unei figuri maimulte persoane-model ºi invers, spãrgînd un singurmodel într-o suitã de figuri. Acest joc al recompoziþieipropune regãsirea personajului central în toatecelelalte, dupã cum, simultan, anuleazã aceastãinterpretare ºi deschide pista anulãrii naratorului sub

prisma descompunerii sale în perspective diferite.Personajele istoriei propriu-zise a romanului suntplãsmuite cliºeic ºi sincopat, lipite din fragmentedisipate ºi aparent fãrã legãturã, favorizîndinadvertenþele ºi jucîndu-se cu acestea. Un teribilismde autor atotputernic care se joacã cu posibilitateasa de a construi ºi deconstrui propria lume. Þvetan,camionagiul bulgar, viriloid exacerbat, incert capsihologie, actant ca o simplã prelungire a voinþeinaratoriale ºi Beatrice, o senzualã castratoare,prostituata pe care aproape nimeni nu o poatepãtrunde, îºi deruleazã rolurile într-o înºiruire detablouri disparate, un mozaic a cãrui cheie finalã eoferitã abia în final. Dumitru Þepeneg scrie despremoarte, despre moartea personajelor sale, daranunþul accidentului din final ascunde în momentulenunþãrii intenþionalitatea care i se atribuie. Camionulbulgar îºi opreºte cursa în marginea a ceea ce ºtimcã urmeazã sã fie un accident fatal. Acolo se va stingevirilitatea, se va stinge aventura, se va oprisexualitatea ºi va înceta sensul scrieii. Desigur,volumul se încheie înainte de accident, iar acesta seproiecteazã retrospectiv asupra morþii lui Alaintraducãtorul, a morþii neexplicite a Mariannei la NewYork, a disoluþiei Milenei în spaþiul kafkian ceho-slovac,a terminãrii subite a personajului Daisy omorîtã cu oumbrelã capcanã (precum celebrele arme disimulateale serviciilor secrete din estul comunist). Într-oposibilã identificare în oglindã cu un alt camion întîlnitpe parcurs, Þvetan transportã în camion coºciugegoale care urmeazã a fi umplute.

Dumitru Þepeneag scrie cu o lejeritate ºi non-ºalanþã, cu o cunoaºtere atît de bunã a conversaþieitriviale, încît lasã impresia puternicã de text scris înjoacã, la modul frondeur ºi neglijent. Anunþuriledespre ºtergerea unor pasaje (care, de altfel, rãmînîn romanul publicat în paginã), discuþiile desprescriiturã ºi ce ar trebui sã fie aceasta, reiterareapermanentã a ideii cã autorul ar trebui sã nu maiscrie acest roman, cã acesta este romanul în plus,cã textul e scris prost, cã nu existã un subiect ºitotul ar trebui rescris sau ºters induc ideea demobilitate într-un text altfel extrem de riguroscompoziþional. Dumitru Þepeneag este un autor carese joacã, dar se joacã ºah, anticipînd dinainte multemutãri în avans. Acest paradox, de a avea un textjucãuº foarte sobru ºi de a vorbi despre idei aride lamodul cel mai dezinvolt propun o lecturã paradoxalã.Camionul bulgar poate fi citit în modul cel maisuperficial ºi în acelaºi timp poate fi urmãrit cucreionul în mînã ºi referinþele literare la vedere.Pentru cineva dispus sã accepte atît postura decititor naiv (fie ea ºi falsã, ficþionalizatã) cît ºi cea ainiþiatului, romanul e cuceritor. Cred.

În literatura noastrã nimeni nu mai scrie aºa.Adicã post-avangardist, pre-postmodern ºi cu toatedesuurile la vedere. Întoarcerea spre un (fals)realisme în toi. ªi totuºi, acest roman e profund contemporanºi surprinzãtor de acaparant. Camionul bulgar e untext foarte bun. Unul care, din nou, mã face sã mãîntreb de ce îmi place atît de mult scriitura aiuritoarea lui Dumitru Þepeneag.

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

65

Tales fromthe Crypt

DAN COMAN

Cartea Româneascã,2010

IREZISTIBIL

Alex Goldiº

Dacã în cazul unor autoriprecum Stoian G. Bogdan sau DanSociu virajul spre prozã eraoarecum previzibil (însãºi formulapoeticã tranzitivã îl anunþa într-unfel), pe Dan Coman aproape nimicnu-l recomanda ca pe un potenþialromancier. Expresionismul crud,sentenþios, doldora de imaginiconcentrate, era apanajul unui poetpur sânge, neconcesiv cu„prejudecãþile realului”. Ce-i drept,Irezistibil nu e propriu-zis oconstrucþie realistã decât în punctulde plecare. Accentele marcatautobiografice cu care debuteazãfiecare dintre cele cinci povestirisunt doar trambuline pentru unimaginar expresionist, nu cu multdiferit decât cel din Anul cârtiþeigalbene sau din Ghinga. DanComan nu se dezminte, aºadar:chiar când pãrãseºte poezia, el nuface decât s-o regãseascã lacapãtul detaliilor proza(st)ice.

Ceea ce reuneºte capitolelevolumului, perfect independenteunul de celãlalt (eticheta de „roman” de pe coperta apatra e discutabilã), e mai degrabã o obsesie tematicãdecât o logicã acumulativã. Irezistibil descompune,cu umor negru ºi cu fantezie caricaturalã, toatestereotipiile legate de statutul de „poet”: pasiuneaautodevoratoare pentru poezie, sacrificiul de dragulcreaþiei, tocirea inspiraþiei, proverbialul succes la sexulopus sau invidia de breaslã. Critica a observat, pebunã dreptate, cã tematizarea relaþiei dintre existenþãºi poezie e preocuparea centralã din ultimele cãrþiale „nucleului” scriitoricesc de la Bistriþa. Privitã însãmai îndeaproape, viziunea din Irezistibil o contrazicepunct cu punct pe cea din Apropierea lui MarinMãlaicu-Hondrari. Dacã se poate vorbi de comunicareîntre cele douã, e vorba mai degrabã de un dialogpolemic decât de o ficþiune complementarã, cum tinds-o citeascã Marius Chivu sau Mihaela Ursa.

Pentru autorul Cãrþii bunelor intenþii, poeziareprezenta forma privilegiatã de comuniune pestespaþii ºi timp, dar ºi mod de estetizare a existenþei. Înschimb, în cartea lui Dan Coman, poezia nu e decâtegoism, dorinþã de individualizare ºi de afirmare,dialog inutil cu sine, concurenþã sau impuls spreautodistrugere. În „Apropierea” literatura absorbea,precum o sugativã, rãul din caractere, fãcând dinfiecare personaj un mic misionar al „revelãrilor” ei încotidian. Coincidenþele fericite din viaþã erau, toate,apanajul literaturii. Un mesaj radical diferit de cel alcãrþii lui Dan Coman, pentru care poezia nu e decâtnumitorul comun al perversiunilor de toate genurileºi calibrele. Cele cinci schiþe sunt, fiecare, câte o pildãneortodoxã despre farsele pe care literatura le întindela tot pasul existenþei. Ziceam „neortodoxã”, pentrucã, departe de a îmbrãca un aer didactic-moralizator,sketch-urile lui Dan Coman refac ceva din atmosfera

comic-book-urilor horror (populareîncepând cu anii ¼50) de tipul „Talesfrom the Crypt”. La fel ca acolo,umorul, grotescul ºi fantasticulsenzaþionalist conlucreazã pentru a„trãda” denaturarea caracterelor. Cuspecificul cã în acest caz principalulfactor dezumanizant e poeziaînsãºi.

Mai simplu spus, cartea lui DanComan ilustreazã o criticã demoravuri la adresa celor aflaþi într-un fel sau altul în atingere cu poezia,substanþã grav dãunãtoare per-sonalitãþii. ªi asta nu doar pentrucã stârneºte invidii, competiþii nemi-loase sau voluptãþi infracþionale –într-una dintre poveºti, D GreatComan furã poeziile maestruluiajuns cerºetor –, ci mai ales pentrucã altereazã fibra intimã a dorinþei:odatã instituþionalizat (sã nu uitãmcã angoasele încep cu debutul învolum), impulsul creator deviazã dela cursul lor firesc toate celelalteporniri, oricât de omeneºti. „Gândulcã sunt poate cel mai important poet

din literatura românã contemporanã e una dintre celemai erotice substanþe pe care le secretã mintea mea”,mãrturiseºte D Great Coman la un moment dat.Orgoliul ºi narcisismul scriitoricesc e redat, de altfel,în tuºe groase pe fiecare paginã a volumului. Odatãajuns scriitor, tânãrul din proza lui Dan Coman îºipierde accesul direct la propriile instincte ºisentimente. Ceea ce naºte o serie de monstruozitãþicomportamentale: pasiunea pentru femei în vârstãn-ar fi o problemã dacã în logica amoroasã n-ar intra,pe post de fetiº, ºi cãrþile de poezie. Prima piesã dinvolum – intitulatã chiar „Debut” – e o suprapunereperversã, bine manipulatã de prozator printr-o seriede imagini oximoronice, a trei evenimente din viaþatânãrului: relaþia ilicitã cu nevasta unchiului, apariþiaprimului volum ºi moartea bunicii. Astfel încâtprelucrarea psihologicã a evenimentelor nu poate fidecât o aspiraþie morbidã, reprezentativã pentru ºarjaabsurdã în care Dan Coman îºi îmbracã proza.Tânãrul îndurerat viseazã în plinã înmormântare lanurii mãtuºii cam trecute („plângeam ºi mã durea totce se întâmpla, dar asta nu mã oprea sã-i privescliniile coapselor prin fusta neagrã”), excitatã la rândulei de postura virilã a fragedului debutant: „of, ºi calulãsta pe care mi-am imaginat de atâtea ori cã stã Ioanaºi rãsfoieºte cartea mea, dumnezeule, ce putea fimai plãcut?”. ªi, cum zice tot englezul înþelept, „becareful what you wish (for it might come true)”, însecvenþa urmãtoare personajul central devine un poetatât de important, încât e torturat fizic ºi moral în cadrulunei „Întâlniri cu cititorii” de la Ilva Micã. De un umorcu adevãrat irezistibil sunt paginile în care elevii recitã,în manierã coºbucianã, poemele abscons-funebre dinGhinga, dar ºi pasajele despre hãrþuirea sexualã apoetului-invitat de cãtre nevasta directorului de liceu.

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

66

Semn cã poezia are efecte devastatoare nu doarasupra scriitorului însuºi, ci ºi asupra publicului. Caorice viziune profund distopicã, reflecþia implicitã aprozatorului cu privire la mizele poeziei în societateîºi trãdeazã miezul utopic: cãci nu poate fi decât unbasm frumos, în ciuda tuturor „atrocitãþilor” dinIrezistibil, ideea cã lirismul de orice tip mai are efecteatât de devastatoare asupra cotidianului...

Deºi par cã schimbã oarecum registrul, ultimeledouã piese din volum problematizeazã la rândul loralienarea dintre intimitatea poeticã ºi mascascriitorului în societate. „Studio 45" anunþa o reflecþieincitantã despre limitele limbajului ºi ale introspecþiei,însã eºueazã, din pãcate, tot într-o povestemoralizatoare despre pierderea autenticitãþii pe caleasuccesului. La fel, imaginile extrem de frumoase din„Gât de lup”, care trimit la poemele cele mai bune alelui Dan Coman, sunt puse în slujba ideii dedepersonalizare (descãrnare) în raport cu etichetasocialã. Urmãrirea cu sadism a propriei jupuiri („Apoiam vãzut pielea alunecându-mi lent înspre glezne.Se strânsese acolo ca o salopetã. Mi-am amintit cum

ea îºi lasã uneori cãmaºa de noapte, aia lungã ºitransparentã, sã-i alunece la picioare. Era exactaceeaºi imagine, doar cã acum era pielea mea,cãzutã cu tot cu pãr acolo, învârtindu-mi-se în jurulgleznelor.”) ar fi fost demnã de o cauzã mai nobilãdecât ilustrarea angoasei legate de propria celebritate,dezvãluitã ca poantã de final: „Mi-am deschis guraºi, þinând-o aºa, larg deschisã, am început/ D GreatComan/ D Great Coman”.

Astfel încât limitele ultimului volum al lui DanComan sunt trasate foarte clar de înseºi limitelemizelor sale. N-aº scoate de la naftalinã toate cliºeeledespre prevalenþa unor teme asupra altora (întreagaliteraturã a secolului trecut n-a fãcut decât sã lupteeroic pentru democratizarea subiectelor), însã riscsã spun cã mare prozã din anxietatea poetului faþãcu poza sa de VIP parcã nu prea are de unde sãiasã. Umorul de bunã calitate, talentul burlesc, gustulpentru paradoxul morbid, împreunã cu ºtiinþaconstrucþiei în relief, toate puse în slujba unor subiectemai consistente, ar putea face însã din Dan Comanun prozator remarcabil pe viitor.

Grãdina

CR

ON

ICA

LIT

ERA

RÃ

67

27.04.2000Am ajuns la Berlin, într-o bucãtãrie cu mobilier

verde ºi clanþe lucioase. Auguststrasse, 83. Podeauaºi jumãtate din perete sunt cu gresie grea, ruginie.Cerul pleacã aici din mijlocul curþii interioare. Dacãtreci de gang, vezi, peste drum, ruina unui turn. Înprima zi, când eu ºi Mircea aºteptam sã ni se deacheile, o tânãrã a ieºit ºi ºi-a aruncat hainele de iarnãîn tomberon. Apoi a sãrit liberã într-o maºinã. Erasoare ºi liniºte, iar noi încã aveam de aºteptat.Nimerisem la ceas de sãrbãtoare, iar doamna carear fi trebuit sã ne preia plecase undeva. Dupã vreoorã, s-a arãtat în sfârºit, sporovãitoare, ºi am pututintra în apartamentul nou-nouþ în care vom trãi ºaseluni. Am zburat cu un avion minuscul, a cãrui elice sezbãtea dincolo de geam. Eram liniºtitã ca înainte deo operaþie. „Se circulã rar cu astfel de aparate” mi-azis Mircea. Am vãzut pentru prima oarã lumea de la mareînãlþime, era un joc de construit, o imagine pe un monitor.Aºa, din afarã, ai fi putut-o filma, sus e mereu regizorul,iar jos, furnicile. Sã fie ºi fraþii mei într-un cadru?

11.05.2000Am aflat cã soarele acesta mocnind de trei

sãptãmâni pe cerul ca sticla e, de fapt, iluzoriu. Va fiînghiþit foarte repede de rãcoare. Pentru cã suntemla nord, ºi vremea, aici, e schimbãtoare. Mergem prinmuzee sau ne pierdem paºii prin târguºorul din Mitte,doldora de suveniruri pentru turiºti. Eºarfe multicolore,bijuterii, icoane, bucãþi mici din fostul Zid, decoraþii.Dar ºi cãciuli ruseºti, de blanã.

De douã ori pe sãptãmânã trecem pe laHumboldt Universität, pe Unter den Linden, sã neverificãm mailurile. Da, e foarte frumos, zicem, nesimþim foarte bine, zicem, dacã dãm de Edith lasecretariatul de romanisticã. „Salutãri din Berlin, eextraordinar!” scriem apoi în mesaje.

Am fost la Pergamon, iar azi, nici trei ore n-autrecut, am vizitat, la Charlottenburg, muzeul deegiptologie. Cu Nefertiti (frumoasa care, iatã, vine) laloc de cinste, luminatã din toate pãrþile, sã nu se piadãdetalii. Faþa europeanã, trãsãturile delicate ºimoderne, machiajul perfect, toate te duc cu gândulla perfecþiunea trucatã din reclame. Doar cã ea e maibãtrânã decât toate ºi, de aceea, chiar e celebrã. Stãaici, printre statui rotunjite, cu craniile alungite straniula spate, printre trupuri greoaie, cu burþi proeminente,stã ºi aºteaptã sã fie admiratã. De jur-împrejur e plinde podoabe, pergamente, hieroglife. Într-o vitrinãstrâng din dinþi nu ºtiu câþi zei, mici statuete,reprezentând uitate forþe stihinice. Nici mãcar ochiiperindaþi zi de zi prin sãlile grele nu-i mai iau în seamã.Cãci – tata ar spune – idolii au fost mãturaþi ºi ºterºiprecum praful. ªi totuºi, în faþa acestora, oamenii de

Cu mâinile deja lipiteCu mâinile deja lipiteCu mâinile deja lipiteCu mâinile deja lipiteCu mâinile deja lipite Ioana Nicolaie

fragmente de jurnaldemult au stat în genunchi. ªi toate statuile acesteas-au cioplit cu veneraþie. Zei ºi zeiþe, faraoni fãrãidentitate. În pãdurea de busturi ºi braþe se va maiclinti vreodatã ceva?

Peste drum, intrãm într-un muzeu privat,Berggruen Museum, cu mult Picasso, Paul Klee, darºi Braque, Matisse ºi Giacometti. Tablourile suntautentice, ºi nu dintre cele imaginate de mine. Trecemprin faþa lor, fãrã sã se desprindã din ele vreun luciu.Vedem pânzã ºi culoare, începuturi ºi precizãri, nisipºi carton, niºte colaje. Spaþiul se fãcuse doar oamprentã, pulverizatã-n o mie de stãri. Picasso apictat, la tinereþe, arlechini. Roz, albastru, alb. Pe-atunci fãcea exerciþii. Într-o încãpere de la etaj, dãmpeste Standing Woman III, linii deºirate de Giacometti.N-ai putea sã le iei niciodatã în palme. Poate ducspre ieºire.

12.05.2000Într-un interior, îi vãd pe mama ºi pe tata cum

se ceartã. Nu înþeleg ce-ºi spun, sunt ca un arc, numai suport. M-apropii, mã pregãtesc de reproºuri.Dumnezeule, cum au putut sã trãiascã! „De ce aþimai stat împreunã, de fapt, de ce aþi rãmasîmpreunã?” strig. „De ce v-aþi apropiat unul de altul,zic, de ce aþi ajuns aici, cu atâta urã?” ªi nu mã opresc,gura vorbeºte, nu cred cã aºtept vreun rãspuns.„Sssst!” fac ei, sssst, ºi încep sã povesteascã. Darnu-i mai aud, nu-i nevoie, dinainte-mi se desfacepovestea. Doi tineri, da, aºa îmi apar, nu se iubesc,s-au întâlnit din întâmplare. Mama, într-o dupã-amiazã, venise din satul ei în oraºul unde tata s-aoferit s-o ajute sã-ºi rezolve ceva – la Primãrie, laOcolul Silvic, poate la Dispensar. Merg pe trotuar,schimbã vorbele amical, când dau de doi beþivi. Doioameni puºi pe harþã, vorbind în dodii, proþãpindu-seîn faþa lor ca pentru scandal. Aceºtia le spunamestecat cã a doua zi sã se ducã la o anumebisericã, gata de cununie. „Dar nu, e o greºealã!...Noi nu...” ªi riposta se pierde în corul beþivilor ce dejaoficiazã: Cântarea Cântãrilor, voce popeascã, tu,Ioane o iei în cãsãtorie pe roaba lui Dumnezeu, Ana...;ºi, înainte de predicã, beþivii încep sã-ºi schimbe faþa.Sunt tot mai subþiri, ajung piele ºi oase, se prefac îndouã Morþi: Moartea cu banderolã pe ochi ºi Moarteaîn haine de nea. Pãrinþii mei sunt speriaþi, n-au cums-o întoarcã, dacã e hotãrât... ªi-atunci, în ziua aleasã,nu vor lipsi de la nuntã.

Merg apoi cu Mircea, pe o strãduþã pieziºã,aducând prin multele-i galerii de artã cuAuguststrasse. Doar imobilele îmi par parcã mai vechiºi complet nemiºcate. Ne þinem de mânã. Ajunºi la orãspântie - trei strãzi se desprind ca dintr-un puncttrei raze - ne odihnim. Stãm pe loc, Mircea îºi strânge

68

pleoapele. Siluetele rare haºureazã aerul doar într-oparte. Mã uit cãtre ele, iau de undeva o hârtie. Ocoalã, albã, deloc mâzgãlitã. Încep, cu un creion, sãdesenez. Deºi ºtiu cã nu sunt în stare, nu am cum sãfac un portret. Dar pe foaia mea, uite, s-a ivit întreagastradã. E evreiascã, pe-aproape e Sinagoga. ªi, chiarîn centru, mi-a ieºit un chip de bãrbat. Îl studiez cuatenþie, îl cunosc de undeva. Un rever anume dehainã, uitãtura amarã. Înþeleg dintr-o datã cã-i unadin cele douã Morþi ale mamei ºi tatei, parcã e Moarteaalbã. Se precizeazã apoi umerii, veºmintele largi,sandalele. „Hai sã-þi arãt ceva!” îi spun lui Mircea.„De ce ne-am aºezat aici, în mijlocul drumului, lipsiþide apãrare?” continuu. ªi-i flutur foaia prin faþã. Doarcã acum imaginea de pe ea s-a schimbat. Nu înþeleg,poate cã e pe cealaltã parte... Dar ºi acolo e desenataltceva. O scutur, o întorc iarãºi pe faþã. E un cadrudiferit ºi de al doilea, deci mã agit contrariatã. Lafiecare miºcare, vãd, conþinutul se schimbã. Clãdiriimpetuoase, oameni, trãsuri, faþade. Dar nu, eu îmivreau prima foaie. Unde e chipul acela? O întorcrepede, tot mai repede, am deja o vitezã uluitoare.Moartea aceea, cum ar putea ea sã mai aparã?

31.05.2000Aici timpul e pastã. Ce vom face noi atâtea zile,

sãptãmâni ºi luni? Cu ce vom înlãtura cleiul de labaza zãbrelelor, cum vom pãºi cu mersul calm, deplimbare uºoarã, în direcþia comunã încã aºa deîncurcatã? Caietele mele de adolescentã s-au uscatîntr-un sertar. Abia îmi mai ghicesc pãrul mov, derevoltã, fustele scurte ºi strânse pe coapse. Atuncieram altcineva, ºi mai apoi altcineva. Toate pozelese fac pentru chipurile tale deja aruncate. ªi-acumsunt copilul care ºi-a ars pe rând degetele, deºi i s-aspus sã nu se apropie de prizã. Cuminþenia e mare,dacã tot voi schimba încã un an. Îl va schimba ºiMircea, tot mâine, e coincidenþa noastrã. Îmi vin înminte douã gogolaºe de griº. Plutesc în ceaunul detuci aºezat pe un aragaz foarte modern, cu plitãtranslucidã ºi butoane colorate.

Am cumpãrat, pentru ocazie, ºampanie, vin ºilichior. Tortul face cu ochiul din frigider. L-am luatînainte de prânz, din Edeka de la U-Bahn. Unui om,unui bãrbat tânãr i se fãcuse rãu pe scãrile rulante.Gemea lângã însoþitoarea isterizatã, nu era un simpluloc public, nu doar o scenã. N-am putut sã mã uit,ce-i de fãcut pânã vin brancardierii? Da, uite acolo,lângã vitrinã, un cãþel! Lipãie dintr-o strachinã, arelãbuþele ude de ploaie. Pe caldarâmul Berlinului bãlþilesunt o raritate. Ambulanþele trebuie cã între timp ºi-au pus girofarul.

Aici, în apartamentul pus la dispoziþie deFundaþia Anna Krüger – doamna care ºi-a lãsataverea ºi pentru întrajutorarea scriitorilor aflaþi îndificultate –, îndãrãtul uºii care ne desparte de PéterEsterházy ºi la un etaj distanþã de artistul carefotografiazã numai þãrani, suntem, de fapt, doar unulcu celãlalt. Dimineþile scriem, Mircea la Orbitor, eu,la un roman. Cana de ceai îmi frige palma, jos suntpicamere. Zilele acestea ºi-au pus guleraº îngheþat.Dupã-amiazã poate vom ieºi puþin afarã.

25.06.2000„Gurile rele mi-ar fi putut bãga vinã cã e mai

proastã cartea decât s-au aºteptat, ºi cã aici mi-amdat pe faþã firea. Dar eu am fãcut-o pentru mine, amînºirat în ea numai gânduri de-ale mele, la întâmplareºi fãrã nici o socotealã. Mã-ntrebam: oare poate stacartea mea în rând cu altele” Sei ªhOnagon,Însemnãri de cãpãtâi

M-a mirat cã scriitoarea aceasta, care a trãit înJaponia acum o mie de ani, e ca ºi noi, e din viaþanoastrã. Oamenii din Însemnãrile ei au gesturiasemãnãtoare cu ale noastre, au complexitate ºiinterioritate, sunt aidoma nouã. O frunzã înduioºeazã,un desen schiþat în grabã te face sã stãrui asupra lui,ironia ºi zâmbetul sunt aceleaºi, dragostea doar emai stilizatã. Un palat de sticlã, cu încãperi ºi paravanede sticlã, un rând de veºtminte ºi-apoi încã unul, pânãla opt rânduri, pe acelaºi trup, culori vii, cochetãrie ºigratuitate, iatã clopotul magic sub care trãieºte lumeaaceea. Prin geamuri se-aud încã versurile, poeziilelor de câte cinci versuri, se simte parfumul scrisorilorde dimineaþã, se revarsã cântãrile fiecãrei zile în carebãrbaþi ºi femei se întrec la lãutã sau fluier.

30.07.2000Ne-am întâlnit la Friedrichstrasse, în staþia de

metrou. Dormisem puþin, poate vreo ºase ore, dupãce-n seara de dinainte ieºisem cu Mircea,Teo ºiGerhard într-un local turcesc din Kreutzberg. Am bãutbere, chelneriþa avea faþã de bãrbat, bãiatul de la barîºi lãrgise lobul urechii cu un suport rotund cam demãrimea unui ou. Erau dintr-un desen animat; ca ºilãmpile vopsite din hârtie. Dar restul se dovedeaprietenos, cartierul turcesc foºneºte de viaþã, aºa eaici, în Berlin, de-aceea râdem, ºi spunem bancuri ºine gândim cum va fi a doua zi când vom face oexcursie la lagãr. Fixãm plecarea pentru ora 11. Eînnorat, dar încã nu plouã. Formaþia e completã, doarTeo ajunge în staþie ceva mai târziu. Ne spune cã sesimte rãu ºi cã mai bine nu se aventureazã. „Bea sucde grapefruit, îi zic, o sã-þi mai taie din greaþã!” (citisemasta într-un ziar din þarã). U-Bahn-ul ne duce cândpe sub pãmânt, când pe deasupra pânã-nOranienburg. Schimbãm bani la o patiserie ºi nefacem provizii de ciocolatã. Oraºul e aproape pustiu,galben ºi gri, punctat ici colo de ghivecele cu muºcate.În faþa unei vile cu gazon aranjat, Bibi întreabã: Oareatunci nu simþeau mirosul de carne arsã? Fiindcãlângã paºnicul burg, la Sachsenhausen, în 1943, auînceput sã fie folosite cuptoarele. Dar despre asteaam aflat abia dupã ce am trecut de casa de bilete ºide intrare. Eram puþini, spectatori întârziaþi pe o scenãunde, cândva, performaserã delirul, suferinþa,teroarea. Încã din prima clãdire, istoria comprimatãpe panouri se servea în trei limbi. În 1938, peste omie de studenþi cehi au fost aduºi în închisoarea demuncã forþatã – care încã nu devenise viitorul lagãr -înfiinþatã cu doi ani înainte. Se revoltaserã împotrivainvaziei militare germane, aºa cã au fost prinºi laîntâmplare ºi deportaþi la marginea Berlinului. Au murittoþi între gardurile de sârmã ghimpatã. Privirile lor dinpoze nu aveau nici o bãnuialã. Erau niºte copii, frezaþi

69

cu atenþie, unii purtând ochelari, erau mirese, o mamãtânãrã ºi tristã lângã fetiþa ei, o familie întreagã, foartenumeroasã, zâmbind la comandã, fraþi ºi surori, pãrinþiºi copii, morþi toþi la Treblinka, Auschwitz, la Birkenausau aici, la Sachsenhausen. Barãcile care au mairãmas în picioare sunt azi puncte de informare. Þigani,homosexuali, bolnavi psihic, evrei, prizonieri ruºi, cehietc. care se uitã spre tine pânã þi se face o cruntãruºine. Monstrul în costumele nazi era unul de-al tãu,din specia ta criminalã, iar victima împuºcatã pegardurile de sârmã ghimpatã, îmbucãtãþitã înlaboratorul unui medic nebun, victima arsã ºi victimafãrã viaþã erai tot tu, ai fi putut sã fii tu, dacã te nãºteaicu câteva zeci de ani mai devreme. ªirurilor de câtetrei paturi suprapuse le-a rãmas umbra, oamenii care-au stat o datã pe ele vâslesc printr-un abur, spânzuraþiidin colþul barãcii vegheazã, dinþii, pãrul, hainele lorvãrgate sunt în saci, dupã sticlã. În mai puþin de ºapteani, la Sachsenhausen s-au stins 200.000 de oameni,dintre care 18.000 prizonieri ruºi de rãzboi. Nebuniaavea atunci haine la dungã, deci nu putea sã nu sevadã. Da, Bibi, trebuie sã fi mirosit tot oraºul a carnearsã. Otrava sigur se vedea, nu poþi sã verºi benzinãîn baltã ºi sã nu-i zãreºti curcubeul. „Evrei din toateþãrile, uniþi-vã, dar nu în satul nostru!” scria pe opancartã. „Evreul e nenorocirea noastrã. El eduºmanul a tot ce e bun ºi frumos. Luptaþi împotrivalui!” sau „Eu sunt ruºinea acestui loc!” ªi „ruºinea”era un tânãr înalt, pe pieptul cãruia atârna tãbliþa cutextul, împins de mulþime, batjocorit de mulþime.

ªi-acum sunt afiºele, cu feþele lor, cu cifrelerãsunãtoare. Pe unul e-un schelet, încã viu, cu bubenegre pe oase, cu gura numai ranã - un alt tânãr. Îlfolosiserã pentru experienþe, îi administraserã torturacu încetinealã. Se uitã la tine, îi ghiceºti disperarea ºiºtii cum în spatele lui se mai miºcã-un cadavru.Fotografia a fost fãcutã în 1945.

Când soarta rãzboiului devenise clarã, coman-danþii lagãrului au hotãrât sã scoatã deþinuþii ºi sã-iducã, în marº forþat, spre altã zonã concentraþionarã,unde sã nu fie gãsiþi uºor de aliaþi. Pe drum, în aceaprimãvarã fãrã seamãn, au murit mii de oameni. Ceicare au supravieþuit, au fost ajunºi din urmã ºi eliberaþi.ªi-atunci, cineva a pozat grozãvia: numai resturi. Optbutoaie cu pãr cântãrind peste cinci sute de kilograme,lãzi pline cu dinþi ºi mandibule, cranii goale, cuptoarele,magaziile cu haine, zdrenþele încãlþãrilor pentrucondamnaþi. Toate strigã, ºi cocoloaºele strigãtuluini se sudeazã nouã pe faþã.

Dupã-amiaza a început ploaia, o ploaietorenþialã, care n-avea sã se mai opreascã pânãseara. Nu aveam umbrele ºi, uzi pânã la piele, cãutamun loc sã ne adãpostim. Fugim ºi ajungem chiar lângãcuptoare, acum înconjurate de un gard de care nuse poate trece. Acoperiºul drept, la nivelul pãmântului,s-a surpat din loc în loc. Dedesubt au fost camerelede gazare. Nu stãm prea mult, suntem leoarcã ºicãutãm cu ochii ieºirea. Spaþiile sunt largi ºi, cumpoarta este exact în partea opusã, la jumãtateadrumului, surprinºi de o nouã rafalã, încercãm sã nemai adãpostim o datã. Intrãm în prima baracã, buluc,dar apuc sã citesc totuºi deasupra uºii: „Patologie”.

Pe jos e ciment, pe pereþi atîrnã alte poze. Un bãrbatþine în mânã un cap de om, cu ochii deschiºi. Unbust e secþionat. Mâini ºi picioare desprinse, corpuriamestecate. În vitrine, stau ustensilele medicale:foarfece, cleºti, fierãstraie. Citesc despre veiozefãcute din cranii sau despre suveniruri din pieleumanã. Fuseseã expuse ºi ele, pânã când neo-naziºtii – care incendiaserã locul de mai multe ori – ,au reuºit sã le distrugã. În 1992 au fost gãsite în parculdin faþa lagãrului mai multe gropi comune a cãrorexistenþã nici mãcar nu se bãnuia. Sachsenhausen,la o aruncãturã de bãþ de Berlin, e considerat unuldintre multele lagãre secundare. Seara a fost atunciatât de aproape, dar cineva a ºters-o cu guma, n-alãsat-o sã adaste.

17.08.2000Douã sãptãmâni lungi, neînchegate, în care n-

am putut lucra. A venit la noi Ioana, fiica detreisprezece ani a lui Mircea. Am revãzut Pergamonºi Muzeul Egiptean, am fost la Zoo ºi la Aquarium.Culorile incredibile ale anemonelor de mare fluturauîn curenþii artificiali, ºi prada lor n-avea habar deurzicãturile paralizante. Peºti de toate culorile înlãcaºul de sticlã, peºti vii, aduºi de departe, dintr-olume tot transaprentã, doar cã mult mai bizarã. ªi noideasupra, în ea, cu pupile lipite de flãmânzii piranha,de þipari, anaconde ºi, mai departe, de crocodilinemiºcaþi. Rechinii sãgetau apa, îþi venea sã-i mângâicu palma. O lãcustã-orhidee îºi rãsfira trupul de floare,picioare întunecate de crabi scormoneau sub o piatrã,minunatele broscuþe fosforescente îºi croºeau înliniºte stropi de venin. Era pace, insectele puteau fibeþigaºe, ºi noi, cei uriaºi ºi foºgãind la câþivacentimetri distanþã, ne aflam dupã zid, în cosmosulpe care ele cum sã-l poatã vedea? Nici unele dinfiinþele acelea n-aveau sã mai iasã vreodatã afarã.Dar noi?

M-am visat, deci, într-un timp îndepãrtat...(acesta nu-i rãspunsul, ci, mai curând, o ghicitoare).ªi spaþiul din vis era al meu, deºi nefamiliar. Mã uitampe fereastrã spre uliþa medievalã pe care treceauoameni cãlãri, târgoveþi sau femei în rochii sobre ºilargi. Un sat de picturã veche, un sat desigur al meu.Aici oamenii m-ar fi putut iubi, îi spun sorei mele,numai cã nu mai conteazã. ªi sora mea e strãinã,îmbrãcatã în haine întunecate, dar ºtiu cã mi-e sorãºi tocmai îºi pãrãsise bãrbatul. Vorbeam cu ea despreastea, tristeþe ºi amãnunte, tot vorbeam, ºi-n timpulacesta ne tot schimbam, colþul gurii cãzut, cuta clarãpe frunte, pânã ce îmbãtrâneam, eram vârstniceacum ºi viaþa noastrã încã se rostogolea dincolo defereastrã, fãrã sã ne prindã, complet în afarã. Noieram în cuvinte ºi-atât. O lumânare fumega pe omãsuþã din alt veac.

Dupã plecarea Ioanei, s-a fãcut liniºte. Distraþiîncã, am reuºit încetul cu încetul sã ne încropimprogramul de lucru. Mircea e în Orbitor doi ºi lucreazã.Eu, într-un personaj care nu are început, deci nicicapãt. Mã miºc pe lângã el, ca-ntr-un joc de copii,doar cã mâinile micuþe sunt deja lipite. Voi putea trecede ele?

70

Interogaþiile asupra câmpuluide expresie propriu poeticului s-auafirmat deseori în cadrul istorieiliterare; totuºi dezbaterea rãmânedeschisã întrucât nicio esenþãultimã nu s-a propus. Acest faptpare a fi exemplificat prin volumulde poezii Biopoeme de DinuFlãmând, volum apãrut în 2010,la Editura Academiei Române.Realizat sub forma unei antologiide autor, volumul reuneºte poemedin diferite perioade de creaþie,oferind posibilitatea unei lecturidiacronice. Astfel, antologiacontureazã modalitatea în caresocietatea, realitatea, morala, eticaºi celelalte arte s-au raportat lapoezie, la creaþie în sens larg.

Privirea diacronicã nu pre-supune însã discuþii asupraposibilelor evoluþii sau involuþii; înfapt, se sugereazã un discurspoetic care e de fiecare datã altfel.Discursul poetic e o devenire ºi odinamicã angajatã. Altfel spus,acesta se prezintã sub forma unuidialog lansat cu societatea tim-pului sãu. De aici ºi notele deautenticism ºi de trãire a binecunoscutului prezent viu. Plu-rilingvismul ºi multivalenþa seafirmã treptat; dacã primele poe-me se aflã sub semnul unui universdens, substantivizat, chiar dez-articulat, ultimele creaþii se pot citica poeme ale privirii. Într-o primãetapã de creaþie, se poate vorbidespre un imaginar expresionist,despre reflectarea eului ºi trãirilorlui în câmpul dezumanizant almecanismului rizomatic alsocietãþii. Poemul Interiortranspune aceastã viziune asupracreaþiei: “Acest violoncel umflat eteama,/ stãm în puterea ei ºiaºteptãm/ legaþi adânc cu fireplacentare.[…]Acest violoncel,aceastã teamã,/ aceastã aºtep-tare, acest chin,/ teama aduceaburi de tetanus/ prin zid, prin varultimpului.”

Teme sociale se regãsesc înpoeme precum Þigani români înmetrou la Paris sau Arta poeticã amaidanelor. Preocuparea pentruactualitate se poate citi ca o replicãdatã artei gratuite sau partizanilorideii conform cãreia poezia ºi poeþiitrebuie daþi afarã din cetate. Înacelaºi timp, trebuie consemnateºi remarcate tendinþele spre

Încãutareadefiniþieipoemului

Anamaria Lupan

expunerea unui univers banal, unuimicrounivers. Poezia cotidianuluise îmbinã cu elemente arhetipale,formând astfel un univers hibrid,multiplu ºi plurivalent. Insolitarease realizeazã tocmai prin inserþiapasajelor mitice în prozaismulcotidian; astfel, se afirmã un ritualal fiecãrui prezent; în Mit sumerianregãsim pasaje care susþinaceastã idee: “dis-de-dimineaþã/ tute întorci cu borcanele de iaurt;/ deîndatã ce îmi vorbeºti naºti uncosmos meschin:/ ratele de plãtit,gazele, pâinea palidã tot maiimprobabilã…[…]Am citit cãsumerienii fãceau la fel:/ nãºteautoate lucrurile pronunþându-le”. Eulmascat de textualism, care apareîn primele creaþii, nuanþeazã ºi maimult posibila definiþie a poeticului.Angoasa resimþitã faþã de opereledevenite clasice se materializeazãîn nenumãrate poeme; Cheia Fasintetizeazã aceastã stare într-onotã gravã: Depind de unele citate,depind de altele… Presiuneacanonului ºi a personalitãþilorrecunoscute în domeniul artistic sepoate citi ºi în poemul Sfaturilesocietãþii care prezintã ºi mãrci aledramaticului sub forma unui dialoglansat între vocea liricã ºi alteentitãþi, fie ele abstracte sauconcrete, colective sau individuale:“Eºti prea umed, îmi strigã din uºã

broscoiul,/ eºti prea rece, lasãiubita sã se-nþeleagã,/ eºti ungãinar, mârâie Dimitri Karamazovaruncând/ dupã mine cu sticle deºampanie goale…[…] Iar dinLusitania balaurul cu multiplecapete/ numit Fernando Pessoa îmitrimite un bileþel:/ «Nu reuºesctotdeauna sã simt ceea ce ºtiu cã/ar trebui sã simt»…” Dartextualismul nu se înfãþiºeazã doarca o recompunere din trecut aprezentului, ci acesta apare subforma unui dialog, unei relaþiistabilite cu o altã arie culturalã, deunde ºi dimensiunele autoficþiunii:“Ne obiºnuim ºi cu simþurile: el mãmuºcã,/ eu îi retez capetele./ –Tuce simþi?/ – Nimic. Dar tu?/ –Totnimic…Dar nu ne pierdemsperanþa…” (Sfaturile societãþii)

Ultimele creaþii se pot defini caelemente ale unei lumi-simulacru,ale unei lumi virtuale. PoemulDispariþia realului interogheazãasupra acestei situaþii: “Ce sã mãface eu în lumea din care disparelumea/ Când îmi sufoc în braþeinsomniile dând târcoale/ miezuluivâscos al nimicului încã ºi el maiplin/ decât jur-împrejurul acesteiabsenþe?//Nori virtuali înoatã spreorizontul/ ce se strecoarã printrecopaci fãrã sã-I atingã/ aerul –cocoaºã a vidului – îmbracã dealuricuminþi/ din care peisajele de luxvirtuale”. Poemul ºi poeticul seprezintã, în final, ca prezenþecomplexe care fac apel atât lasensibilitate, cât ºi la privire, laconcret; poemul grafic sintetizeazãspaþiul ºi timpul; poezia nu mairãmâne doar o artã a timpului, cidevine o prezenþã ce spaþializeazã.Cifrele pãtrund ºi ele în cadruldiscursului poetic. Ceea ce ni sesugereazã este capacitateacontextului de a poetiza universulºi realitatea imediatã.

Antologia afirmã o poezie trãitã.Biopoemul creºte în poet.Biopoemul e viaþa devenitãcuvinte. Biopoemul e încercareade a propune un dialog cualteritatea: “de ani de zile poetizaîn mine/ biopoemul/ în carestau.[…] Iar biopoemul începea sãcreascã în el/ cu sau fãrã el/ fãrãsã ajungã totalitatea a ceea ceeste/ de îndatã ce este//uimirepalpabilã/ amânare/ adevãratãnumai/ cât timp se cautã.”

71

De vorbãcu Clujul

Alexandra Georgescu

Cele douã volume de reportaje,Viaþa lucreazã cu alte date ºiReportajele mele, propuse deSorin Grecu în cadrulcolecþiei ”Devoratorul de presã”,Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010,constituie o acumulare de cv-uriexistenþiale, preponderent clujene,lãsate sã se desfãºoare pe scenade reprezentare a unui serial epic.Colecþionar de biografii, SorinGrecu urmãreºte doar traseeumane aparte, evitând banalul,astfel cã galeria personajelor salenu exclude nicio laturã: „excen-tricii”, „artiºtii” sunt cei care expe-rimenteazã graniþa dintre viaþã ºimoarte.

Partitura narativã se înalþã prindestine împlinite, realizate sau seprãbuºeºte prin poveºtile retezatebrusc, fãrã happy-end, efectul deempatizare asupra cititorului fiindpe deplin obþinut. În prefaþã, autoruloferã scurte paliere de lecturã: “Dinprimul moment vreau sã avertizezcititorul cã în volum nu va gãsidescrieri de naturã. Pentru minenatura este doar o stare de spirit,iar adevãratul peisaj rãmâneOmul”  ºi continuã în aceeaºinotã: ” Scriitura este în mod voitsimplã, am încercat sã redau doarce fac ºi ce spun personajele”.Aºadar, miza culegerii de reportajea lui Sorin Grecu nu este neapãratuna esteticã, însã iscusinþa rãz-bate din forþa personajelor de a-ºidepãna portretele care suntdefinitorii pentru condiþia umanã.În polifonia întregului, fiecare vor-bitor este o piesã de puzzle careoferã o imagine asupra timpurilorîndeosebi trecute dar ºi actuale,având cu toþii experiena Clujului.

Unul din capitole, subintitulat“Locurile” îºi propune o anchetãasupra dedesubturilor Clujului, învederea descoperirii utilitãþiigaleriilor subterane ce funcþionauîn vremuri de rãzboi. De aseme-nea, este creionatã fascinaþiascriitorului pentru faþetele ascunseale Clujului postbelic, cu interesaccentuat pentru bordelurile dinacea vreme. Geografia Clujului ºia împrejurimilor acestuia sedesface din interiorul poveºtilordepãnate de personajele selectatede Sorin Grecu.

În categoria celor “mistuiþi denebunia creaþiei (excentricii)” un

loc privilegiat îl ocupã nebuniipitoreºti de altãdatã ai Clujului,persoane cu vorbe de duh carecapãtã conotaþii de mici filozofi,întãrind vechea filiaþie creaþie-boalã la care se adaugã ºi un alIII-lea termen, religia, întrucâtaceºtia sunt de cele mai multe orioameni credincioºi. Tot aici îiregãsim ºi pe cei doi maeºtriiiluzioniºti clujeni, Belloni siErnesto, pe omul de care moarteanu vrea sã ºtie, sau pe “Yeti”  deRomânia, omul care a ales viaþaîn naturã, departe de civilizaþie,perceput ca “un Pan modern”.

Portretele-robot ale deþinuþilorpolitici, ale ”anticomuniºtilor”sunt poate cele mai tãioase dintrecele prezentate, suscitând laturaemoþionalã a cititorului. Pentru ceicare au avut neºansa de a trãiacele momente istorice, viaþa afost însemnatã pe veºnicie, privirilelor înãsprite ºi cuvintele lor tre-murãtoare rãzbãtând pânã lacititor, cãruia i se cere forþã psihicãpentru a le parcurge albumul vieþii.Caracterul de confesional alcãrþilor poate fi descifrat ºi încapitolul ”Spovedaniile” pentrucare este emblematicã povesteavârstnicilor ce confecioneazã cutiiîn care îºi depoziteazã amintiri ºifragmente de viaã.

Textele oferã personaje care au

înnãscut darul de a nara, dar ºipersonaje care sunt provocate ºicontaminate sã povesteascã decãtre cel care realizeazãreportajele, ceea ce îi oferãscriitorului posibilitatea de apãtrunde în psihologii umanediversificate. El deschide pro-iectele mentale ale tâlharilor,ale artiºtilor, ale credincioºilor sauale deþinuþilor politici aºa cummedicii legiºti, prezenþi ºi ei în celedouã volume, desfac moartea cubisturiul. Cât despre artiºti, ei seaflã la limita dintre Iad ºi Rai, iarprivind prin lentila lor, aflãm cãtemporalitatea pentru ei ”secomprimã”.

Prin caracterul lor biografic,reportajele lui Sorin Grecu în-cearcã sã redea o imagine au-tenticã a trãirilor umane însã,de nenumãrate ori, cititorul seconfruntã cu bucãþi de viaþã careprin incredibilul ºi absurdul lor, îlfac sã suspecteze teritoriul rea-lului, glisând nãucitor cãtre ficþiune.Pe parcursul lecturii, atmosferacreatã este de ”Han al Ancuþei”modern, în care carafa de vin esteînlocuitã de cele mai multe ori cuo canã de ceai, iar personajele para se strânge laolaltã pentru a seasculta reciproc, întregind astfelcusãtura carierei jurnalistice a luiSorin Grecu.

Nimfa rãpitã

72

Noul volum de poezie al lui IoanMoldovan, intitulat Recapitulare,întruneºte o varietate de texte, atâtîn prozã, cât ºi în versuri.Poemele, care predominã canumãr, suprind ochiul cititoruluiprin prospeþimea de imagini ºisenzaþii pe care le propun. Cutoate cã scriitorul este, în cele maimulte din textele sale, destul de„zgârcit” cu semnele depunctuaþie, lãsând poezia aproape„pleºuvã” din acest punct devedere, cartea sa oferã libertatede interpretare ºi permite asocieriinedite de cuvinte. Aliteraþia eîmbogãþitã prin îndepãrtareavirgulelor între cuvinte care împartmai multe consoane comune.Procedeul neutilizãrii punctuaþieicreeazã un efect de îngrãmãdirea slovelor una în cealaltã, pânã lasenzaþia cã cititorul se încurcã înele, moment în care discursul seaeriseºte, pentru a pregãti un nouclimax. Ioan Moldovan foloseºteadeseori repetiþia, pentru aaccentua unele simboluri sau idei,sub foma unor concluzii.

Volumul Recapitulare are unbogat repertoriu poetic, începândcu poezia cu formã fixã ºi termi-nând cu cea amorfã, specificãpostmodernismului. Gãsim înacest volum atât poezie cu rimã,cât ºi fãrã rimã, dar care esteîncrustatã într-un ritm ireproºabil,adeseori perfecþionat tocmai prinrepetiþii, cuvinte care, departe dea fi dedublate la întâmplare, învirtutea întregirii ritmului, com-pleteazã adeseori ºi înþelesulpoetic. Cu predominanþã o poeziecitadinã, scriitura lui Moldovan areelemente cu trimitere directã laoraºul Cluj, un exemplu în acestsens fiind magazinul „Sora” dincentru, chemat în ajutorulportretului urban. Poetul insereazãîn volumul sãu texte cu prestanþãfilosoficã, rãspunzând la întrebãridospite parcã dintr-o logicã aabsurdului, precum în Acum patruani. Poezia numitã propune oacþiune definitã opac, o cronologievoit nelucratã, ºi un gust amar carepersistã, un tablou macabru, alregresului, care se bifurcã, înfuncþie de interpretãri, asupracriminalului, asupra celui care aînnebunit sau asupra victimeidespre care este vorba în text.

Recapitularedespre

Recapitulare

Andrei Dullo

Cartea lui Ioan Moldovan estecea a unui poet mereu preocupatde creaþie, atât de propria creaþiecât ºi de concept în sine. Ipostazade damnat dobânditã de specia descriitor este ºi ea elogiatã în vo-lum: „Noroc cu pianul/ Nenoroculcu scrisul”, sentiment care se îm-pleteºte cu o subtilã melancolie aîmbãtrânirii. În poezia Vine Alex,personajul bãtrânului ajunge sã fieasimilat cu „neînþelesul foºnitor alfrunziºurilor”, în care se regãseºte.Nostalgia acestuia, care seopreºte pentru a-i da o bucatã depâine unui om al strãzii numit Alex,personaj comun mai multor poemedin volum, devine cu atât maiapãsãtoare cu cât el, bãtrânul, esteultimul, toþi cei „ai lui” dispãrând perând. Analogia frunzelor cu bãtrâniicare cad, rând pe rând, devineastfel evidentã. Departe însã de acontura volumul ca o „lucrare dedoctorat despre lehamite”, cartealui Ioan Moldovan obiºnuieºtecititorul ºi cu alt fel de tematici. Într-un oraº hungar am intrat, am ieºiteste un poem al regãsirii de sine,al iniþiativei. Simbolurile prezenteîn versurile „Las vraiºtea, sarea ºipâinea” reprezintã refuzulospitalitãþii, referindu-se lamomentul când un „copil” iadecizia de a se aºeza la casa lui,probabilitate întãritã de versul

oarecum belicos „în curând mã voiîmprumuta sã plec la luptã”, luptafiind aici însãºi viaþa. Continuareaare loc pe pagina anterioarã, înpoezia Pânã m-am aºezat la casamea ºi pânã, unde se iscã untorent critic asupra trecerii timpuluicare, pornind de la titlu, parcurgeo viaþã de om în doar câtevaversuri pentru a da un verdictexistenþei: „indescifrabil oricâtnoroc mi s-ar fi dat”.

Un alt aspect asupra cãruiameritã sã insistãm sunt textele deprozã scurtã prezente în volum. Cuun fir aproape neconturat, dindorinþa pãstrãrii textelor subamprenta ambiguitãþii, acesteaaduc la viaþã trãiri concentrate,rezumate în puþine rânduri,mustind de încãrcãturã senzorialã,aflându-se la graniþa dintre poemîn prozã ºi naraþiune propriu-zisã.

Recapitulare prezintã, deasemenea, trei texte cu acelaºititlu: Cantilenã (pp. 17, 97, 99).Toate sunt poezii cu formã fixã.Elementul lor comun esteexistenþa aproape epopeicã adouã stãri diametral opuse, princare trece vocea liricã. Primacantilenã este plânsul unui bãtrâncare se gândeºte la copilãrie,punctând existenþa exterioarã,liberã, a adolescenþei în contrastcu interiorizarea bãtrâneþii,bolnãvicioasã, retrasã, prefãcutãîn „mogâldeþe sure/ În doi tumuliîn douã pâini obscure”. Cea de-adoua, un elogiu celor care „nu maidau din gurã ºi din coate/ ci doargândesc tocatta, menuetul, fuga”,face trimitere la paralizia spiritului.A treia cantilenã este una de finalfãrã concluzie. Poezia reduceîntreaga existenþã la plãmãdireaprimordialã, lipsitã de metaforã, desentiment, chiar de gândire:“mãrile sarea meduzele-s scrum/Aeru-i aer pãmântul pãmânt.”

Evantaiul literar propus devolumul lui Ioan Moldovan împacãorice sete de lecturã, oricât demelancolicã, rãzvrãtitã, ermeticã.Poeziile sale aduc metaforeinedite, cuvinte nuanþate în gândurinebãnuite, iar prozele scurte suntsenzoriale ºi incitante.

ª

73

Dupã cincizeci ºi cinci de ani dela scrierea poemului Howl, de AllenGinsberg, iatã cã mediul literarromânesc are parte de traducereaintegralã a operei poetului beatnic,în ediþia Howl ºi alte poeme(Polirom, 2010), coordonatã detraducãtorii Domnica Drumea ºiPetru Ilieºu. Deºi poemul Howl acirculat în variantã englezã printrescriitorii români, e inexplicabilãaceastã discrepanþã care a fãcutca doar dupã douãzeci de ani dela cãderea regimului comunistcititorul român sã beneficieze detraducerea operei unuia dintre ceimai importanþi poeþi postbeliciamericani. Cu atât mai mult cu câtGinsberg se numãrã printre primiipoeþi posmoderni, care sedetaºeazã net de limbajuldepersonalizator al moderniºtilor,instituind un vizionarism de facturãantropogenicã. În Howl, poemulsãu revoluþionar scris în 1955 ºipublicat în 1956, asistãm laremitizarea lumii, la reumanizarealimbajului ºi la beatificareafãpturilor marginalizate de osocietate americanã conformistã(Postscriptum-ul la Howl erevelator în acest sens). Nouaviziune introdusã de Ginsbergconstã în resurecþia dionisiacã aunei sensibilitãþi care, în scrierilemoderniºtilor gen Eliot sau Pound,a fost claustratã de normele unuilimbaj devitalizând umanul, prinacel corelativ obiectiv, cu funcþiaprecisã de a imobiliza prezenþabiograficã a autorului în text(Cantos-urile imagiste ale luiPound ºi The Waste Land de Eliotsunt emblematice în ceea cepriveºte poetica modernistã).Noua viziune ºi, implicit, nouasensibilitate poeticã desfãºoarãforþele de tensiune ale unui alt felde raportare a poetului la lume ºitext, prin sucombarea acelorstructuri care nu permiteau invaziade biografism, ci puneau limbajulîn slujba unor iconi trimiþând înmod vãdit la o transrealitate intuitãdoar de poetul privilegiat de oinspiraþie supraumanã. În schimb,noua viziune, revendicatã dinWhitman ºi Rimbaud, se opunesigilãrii programatice a poetuluiîn limbaj ºi propune tocmaidezagregarea metaforei mo-derniste, în sprijinul unei acute

Ultimaviziune

Marius Conkan

(despre Ginsbergºi alþi demoni...)

implicãri a cititorului în text,realizatã de Ginsberg atât prinrecuperarea narativitãþii-fluviu (tipicromantice), incantatorii ºi cuimpact la publicul larg, cât ºi prindesfiinþarea eului generic, tipicmodernist ºi epurat de substanþãpersonalistã, poetul nemaivorbinddespre o stare-arhetip, ci despreextazurile ºi traumele sale (implicitale generaþiei beat, din careGinsberg face parte). Din pãcate,în afarã de Howl, care rãmâne înmod exemplar cel mai mare poemde dupã a doua jumãtate asecolului 20 ºi pânã astãzi, încelelalte (cu excepþia lui Kaddish,pe fragmente, ºi a altor poeme dinciclul Howl, Before & After: SanFrancisco Bay Area, vezi Unsupermarket în Kalifornia)Ginsberg ºi-a epuizat forþavizionarã, îndepãrtându-se deproiectul sãu iniþial, prin iterareaaceleiaºi structuri poetice, care încele din urmã a fãcut implozie într-un manierism negativ.

În contextul literaturii române,vizionarismul a constituit maidegrabã o preocupare lateralã,deºi poetica postmodernistã nuexcludea acest model (vezi, înspecial, Postmodernism. Dindosarul unei “bãtãlii” culturale,cartea de cãpãtâi a lui Ion BogdanLefter, în ceea ce priveºte teoriile

despre posmodernismul româ-nesc), imposibil de aplicat la noi,din pricina vicisitudinilor istorice,care permiteau recuperarea dinpostmodernismul occidental doara acelor aspecte care nu violentauregimul comunist: “întoarcereaautorului în text, rebiografizareapersoanelor gramaticale printr-onouã angajare existenþialã,implicarea mai acutã în realitateacotidianã, [...] supraetajareatextualã, multistilismul, apelul laaluzia culturalã, la citat, colaj,pastiºã, parodie ºi alte forme deintertextualitate” etc. (Lefter, op.cit., p. 84). Mã refer aici, fireºte, lavizionarismul apocaliptic, de tipulcelui desfãºurat în poemul Howl,care panorama realitatea exta-ticã a “sfinþilor” beatnici, prinopoziþie cu societatea americanãobiectualizatã a anilor ’50. Înliteratura românã postbelicãîntâlnim, în schimb, forme devizionarism care, deºi nu autangenþã cu fronda celui practicatde Ginsberg, sunt ilustrative pentrupoetica unor scriitori precumNichita Stãnescu, Leonid Dimov,Gellu Naum, Mircea Cãrtãrescu,Alexandru Muºina, Ioan Es. Pop,Ruxandra Cesereanu, DanComan, Teodor Dunã º.a. Iaraceste forme de vizionarism aco-perã zone multiple, în funcþie deopþiunea esteticã a fiecãrui poet înparte: de la vizionarismul ab-stractizant, pe filierã modernistã,al lui Nichita Stãnescu, la cel oniric(Dimov), suprarealist (Naum), alcotidianului (Cãrtãrescu ºiMuºina), pânã la vizionarismulneoexpresionist (Ioan Es. Pop,Teodor Dunã) ºi postsuprarealist,cu accente expresioniste(Ruxandra Cesereanu, DanComan). Lista pe care am propus-o e strict orientativã ºi opereazãcu -ismele canonice, doar înmãsura în care acestea folosescpentru a diferenþia formele devizionarism identificabile în operelepoeþilor pomeniþi. În mod firesc,unele forme interfereazã cu altele,dar numitorul comun al viziona-rismului românesc postbelic îlreprezintã detaºarea de mode-lul clasic al vizionarismuluipostmodern, impus de AllenGinsberg ºi înrãdãcinat în poeticalui Walt Whitman ºi Arthur

74

Rimbaud. Þinând cont deaceastã fiºã clinicã, în ce ar constaultima viziune ºi, implicit, ultimulvizionarism? Pentru a oferi unrãspuns cât mai clar, voi porni dela afirmaþia celebrã a lui Rimbaud(din scrisorile lui vizionare), eu esteun altul, care a constituitfundamentul întregii poeticimoderniste, teoretizate de HugoFriedrich în Structura liriciimoderne. Eu este un altulmarcheazã nu doar deper-sonalizarea programaticã apoetului, debiografizarea sa, ciºi configurarea unui limbaj pur,capabil sã vorbeascã despre stãriarhetipale, deparazitate de oricefel de intervenþie a mundanului(imagismul lui Pound ºiexpresionismul lui Rilke suntilustrative în acest sens). Un altulfãrã biografie este cel care scrie,ºi nu eul contaminat de substanþaperisabilã a vieþii. Aºa încât, nu ede mirare cã întreaga poeziemodernistã a fost scrisã de alþii

care s-au baricadat în limbaj,încercând sã transfigureze în felºi chip aceleaºi stãri generice. Avenit apoi postmodernismul, cuinfuzia de biografism, ºi poeticamodernistã s-a istoricizat. Dar nudespre acest lucru voi vorbi aici ºiacum, ci despre faptul cã ultimaviziune preschimbã acel eu esteun altul în ceva novator ºi întru totuladecvat erei postumane în caretrãim. Pornind de la vizionarismullui Rimbaud ºi trecând prin cel allui Ginsberg, eu este un altuldevine, în cadrul ultimuluivizionarism, eu este ceilalþi. Poetulpostvizionar se disperseazã înceilaþi nu pentru a se epura debiografie, ci pentru a se instala întext ca persona multiplã, capabilãsã cosmicizeze lumea prin chiarexistenþa sa ca lume. Stãrilepoetului postvizionar se multiplicãavataric, aºa încât imaginarul sãuva reprezenta un cosmos umanrevelat prin limbaj (aici îºi areoriginea ºi proliferarea continuã

a aceloraºi obsesii). Ultima viziu-ne recupereazã profetismulginsbergian, aplanându-i frondaºi actualizându-l în funcþie debiografia poetului raportatã lalumea postumanã. Ultimulvizionarism exclude generaþiileliterare, mizând pe individualitatearevolutã a celui care îºi asumã totce s-a scris înainte. În acest sens,ultimul vizionarism, prin chiarstructura sa genericã, nu vacoagula generaþii de poeþi, ci vainstaura poetul ca personacreatoare, pulverizatã în ceilalþi,dar profund individualizatã. Maispun doar atât: ultimulvizionarism, departe de a fi un -ism printre altele canonizate, vaînlãtura sintaxa albã minimalistãºi va institui noi mutaþii alelimbajului, prin chiar substanþa saregeneratoare ºi ultimã (întrucât,dupã acest ultim vizionarism,deschizãtor de drumuri înliteratura românã, un altul esteacum de neînchipuit).

Plaja

75

Frizerul lui Dumnezeu

Intelectualul trezeºte astãziindispoziþie. O vreme a fost adulat,primit cu ovaþii ºi urmat de vulg.Lumea urmãrea jurnalele ºi-i citeasfaturile. În Gazeta renanã, unuldintre ei sermona avîntatomenirea. Avea vigoare polemicãºi stîrnea interesul tuturor. Dinspuma articolelor cu pricina,intelectualul a compus, mai apoi,Manifestul partidului comunist ºialte scrieri la fel de pline desperanþã. Scrieri care au schimbatlumea. În rãu.

„Important nu e de a comentasau interpreta lumea, spune el într-un loc (Teze ad Feuerbach), ci dea o schimba”. Exact aici, înregiunea dintre comentariulmodest ºi îndemnul la modificarealumii, s-a nãscut, în vremea luiVoltaire sau chiar ceva maidevreme, intelectualul.

Savantul e, în spaþiul academic,un individ mai degrabã constatativ.Molecula de apã are o formulãsempiternã. Savantul e savant înmãsura în care se mãrgineºte laformulã. ªi, de regulã, el semãrgineºte la formulã (la formulamoleculei de apã, desigur). De cear proceda altfel? Dacã ºi-arpermite comentarii ºi îndemnuri larevoltã, formula apei nu ar suferi,în esenþã, nici o schimbare. În sine,ea ar rãmîne, oricît ar drege ºi arface chimistul, aceeaºi. O simplãmoleculã de apã, din atomi dehidrogen ºi oxigen. Într-o anumecombinaþie determinatã. Care enumai ºi numai a ei.

La fel, lingvistul constatã cuacribie rãdãcinile cuvintelor ºimigraþia lor determinatã pe su-prafaþa pãmîntului ºi prin istorie.Fãrã crîcnire. Ce rost ar avea sãprescrie cuvintelor un compor-tament lingvistic inedit sau înrãspãr cu regulile gramaticale?Ce rost ar avea sã propunã omodificare a legilor urmate determeni ºi vocabule în peregri-narea lor de la un popor la altul?Ori sã dea sfaturi dentalelor,palatalelor, aspiratelor ºi siflan-telor? Termenii nu s-ar sinchisinici cît negru sub unghie deprescripþiile lingvistului. Care rã-mîne lingvist numai întru atîta cît i-o permit sunetele ºi cuvintele. ªi

Brelande

dames

Valeriu Gherghel

se abþine de la mai mult. Din clipaîn care lingvistul ar trece de lastadiul constatativ la acelaprescriptiv, cuvintele dicþionarelori s-ar sustrage de sub control. Arieºi dintre coperþi...

Botanistul (ºi herboristul)procedeazã la fel. Culege plantede leac, le probeazã în mojar ºi leconsemneazã amãnunþit virtuþilecurative. Dacã se poate în cifre cîtmai abstracte. Din momentul încare zisul herborist ar trasadispoziþii cu privire la culoareapetalelor de rozã sau narcisã ºi le-ar hotãrî dimensiunile, formapistilului ºi raportul lui electiv custamina, el nu ar mai fi botaniststricto sensu ºi nu ar mai fi luat înseamã de nimeni. Cu atît mai multdacã ar cere lumii în întregul ei sãse schimbe. Cine l-ar mai ascultaatunci? Cine l-ar mai invita într-unprezidiu? Cine i-ar mai conferimerite ºtiinþifice? Cine l-ar maiacoperi, dupã deces, sub funerarecoroane de plumb?

Dar istoricul? Credeþi cã lui i s-ar recunoaºte drept cuvenit uncomportament opus faþã de alcelorlalþi membri ai comunitãþiiacademice? Cîtuºi de puþin. Dacãistoricul ar înceta sã consemnezesuccesiunea monotonã a civi-lizaþiilor, aºa cum decurge dindocumente, ºi le-ar prescrie un þel

sau o finalitate, l-ar mai ascultaoare cineva? În cercul academic,nimeni. În alte sfere, cine ºtie?

Poate fizicianul, atunci… Sã fieoare fizicianul omul ºtiinþific cãruiai se permite trecerea de la simplaconstatare la prescripþie? Ei bine,nici acestuia. Fizicianul poate vorbidoar în marginile îngãduite deobiect. Planetele s-ar roti încontinuare ºi fãrã formulele luiNewton. Fizicianul ºtie bine astaºi nu-ºi face iluzii. Dar numaicercetarea sa dã seama decirculaþia exactã a planetelor.Cometa Halley strãbate universulcu o miºcare care a fost calculatãºi aºezatã în ecuaþii. Nici mai ladreapta, nici mai la stînga. Cometase prezintã la întîlnire cu o precizieelveþianã. Regalã, aº zice. Cîtãvreme constatã coregrafia celestã,fizicianul are stima intactã aîntregului sistem planetar. De lavierme ºi pînã la gãurile negre.Cînd distribuie însã dispoziþii ºisfaturi, fizicianul ºi-o pierdenegreºit.

La un moment dat, un savantoarecare, furat de iluzia peri-culoasã pe care þi-o oferã putereaminþii, prelucratã matematic, nus-a mai mulþumit sã constate. Adecis sã prescrie, trecînd de lacomportamentul prudent-con-statativ la acela discreþionar-pedagogic. Miºcarea lui nu are nicio legitimitate. Dintr-o propoziþiedescriptivã e ilegitim sã abstragi unenunþ prescriptiv. Omul de ºtiinþãnu procedeazã astfel, afirmã KarlRaimund Popper. Ideologul, da.

Constatarea nu poate deveninormativã decît cu preþul anulãriicaracterului ei ºtiinþific. Enunþul„roza aceasta de culoarea sîngeluie frumoasã” nu poate fi convertitîn propoziþia universalã prescrip-rivã „toate rozele trebuie sa fie deculoarea sîngelui”. Din propoziþia„acest om e flamînd” nu urmeazãenunþul „e recomandabil sã-i ucizipe cei sãtui”. În Gazeta renanã,intelectualul pomenit de mine laînceput (care a fost un economistexaltat ºi un filosof ºi mai exaltat)îºi bizuia publicistica tocmai peacest joc ilicit între constatativ ºiprescriptiv. Numele sãu este KarlMarx.

Mulþi au spus cã Marx a fost unvenerabil om de ºtiinþã. Alþii, nu mai

76

puþini, cã e un profet. Cîþiva, cã eînsuºi Dumnezeu, dupa ce ºi-afrizat barba. Toþi s-au înºelat.

Englezeºte fãrãprofesor

Existã pesemne în noi, oamenii,o tendinþã vãditã de a ne rescrietrecutul. ªi identitatea. Unii auînclinaþia de a-l urîþi. Nimic nu afost mai feroce decît trecutulpropriu. Toatã neîmplinirea lor setrage, desigur, dintr-o agresiune alumii la care au fost, pe nedrept,supuºi în trecut. În aceastãvariantã, trecutul serveºte de alibi,de justificare a unui (presupus)eºec.

Fireºte, de cele mai multe ori(ºi din pãcate), eºecul e cît sepoate de real. Omul e neîmplinit,cel puþin din perspectiva lui. ªi-adorit un anume lucru ºi nu l-aobþinut. A visat sã ajungã în Tokyoºi sã bea ceai în compania uneigheiºe eterate. N-a apucat. A vrutsã cãlãtoreascã în Africa, sãcutreiere savana ºi sã vîneze fiare.Nu i-a succes. Sã ajungã în Africade Sud ºi sã caute diamante. Nua ajuns pînã acolo. ªi nici nu aveacum. A cãlãtorit cel mult pînã înoraºul de reºedinþã al viitoarei soþii.S-a produs fulgerul: întîlnirea. Afost cuprins de flama iubirii. S-aîntors. Cu timpul, flama amorului(ca orice flamã cocoþatã pe o tijãde cearã) s-a stins. A rãmas dinaceasta experienþã (altfel mirabilã)cu sentimentul acut cã a fostpãcãlit. Cineva (diavolul sau unDumnezeu viclean) i-a tras, sevede, clapa.

Destinul s-a manifestat, în cazulsãu, sub forma sa cea mai puþinagreabilã. Cînd priveºte în trecut,insul nostru nu vede decît bube,mucegaiuri ºi noroi. Trecutul epentru el o þesãturã de intrigi. Oserie de întîmplãri funeste. Oconspiraþie a maleficului. Iar cîndpovesteºte despre el, areirepresibila nevoie de a-l blama cuvehemenþã. De a-l osîndi. Dar elnu-l ponegreºte decît pentru aîndepãrta de la sine bruma deresponsabilitate primitã, la naºtere,de fiecare dintre noi odatã cuformula geneticã. Trecutul îldisculpã. Trecutul îl scoate din

cauzã. Trecutul sãu a fost atît deatroce încît pînã ºi dreptul de a-linsulta vine de la sine.

Acest om uitã un lucru simplu,dar foarte precis. ªi anume acelacã trecutul sãu e ºi trecutulcelorlalþi. În trecutul sãu (ºi nu într-altul), unul chiar a ajuns la Tokyoºi a bãut ceai alãturi de o gheiºã.Ce mare lucru? În acelaºi trecutblestemat, altul a ajuns în Chitai.L-a cunoscut personal pe divinulMao Zedong ºi a sorbit bazeleînþelepciunii despre Tao de pebuzele nepreþuite ale Condu-catorului. Ce mare scofalã? Înacelaºi trecut morbid, unul adescins în Africa de Sud. ªi-aumplut buzunarele cu diamante. Afãcut cale întoarsã ºi a înfiinþat unimperiu bancar. Ce mare brînzã?În fine, altul a întîlnit în Londra ovaduvã putred de bogatã. Asalutat-o deferent sãltîndu-ºiþilindrul ºi, pentru cã vãduva maipãstra cîþiva nuri sub tencuialã ºiavea (ca orice vãduvã, de altfel,pe vino încoace), a cerut-o, peneasteptate, în cãsãtorie. Vãduvaa fost atît de surprinsã deenormitatea propunerii, încît aconsimþit. ªi tot pe neaºteptate.Astãzi, norocosul locuieºte într-uncastel cu fantome, are lacheifantomatici ºi merge la vînãtoare,la fiecare sfîrºit de sãptãmînã,alãturi de nu mai puþin fantomaticalui soþie.

Se simte pe de-a întregul en-glez. Doarme într-un pat engle-zesc. κi sprijinã tîmplele pe opernã englezeascã. Se încãlzeºtela un camin englezesc. Respirã unaer englezesc. Admirã o eternãtoamnã englezeascã. ªi, en fin decompte, vorbeºte o englezã cît sepoate de englezeascã.

Nu are obiceiul sã divaghezedespre trecut. Iar cînd, totuºi,vorbeºte, îl considerã mai degrabãcu o englezeascã atitudine fleg-maticã. Nici nu-l blameazã ºi nicinu-l exaltã. Ei ºi? De unde provineoare invidiabila lui detaºare?

Mulþi vor rãspunde cã totul afost o chestie de noroc. Oîmpreunare ineditã a aºtrilor. Ociocnire foarte originalã acometelor. Fals! Alþii vor presupunecã, în realitate, trecutul castelanuluinu coincide întru totul cu trecutulinsului care se vaicãreºte cu privire

la abominabilul sãu trecutpersonal. Iarãºi, fals! În fine, o atreia categorie de cititori va faceipoteza cã alãturi de o vãduvãputred de bogatã orice trecutdevine aidoma unei vîrste a luiSaturn, oricît de abraziv ar fi fostel la origine. Menþionez cã, înmitologia romanã, epoca lui Saturncoincide cu începutul lumii ºisemnificã, pentru om, un intervalde intensã fericire. Un soi de 23august euforic, în variantastrãbunilor noºtri. Din nou si dinnou: fals!

În opinia mea, rãspunsul se aflaîntreg în parabola pe care amnarat-o mai sus. Iar dacã el nu adevenit deja evident oricãrui cititorperspicace, vina nu e negreºit amea.

Eu cred cã trecutul nu poate fipentru nimeni un alibi. ªi mai credcã el nu are stringenþa ºi rigoareaunui destin. ªi mai cred cãîmplinirea þine, la urma urmelor,de perspectiva fiecãruia dintrenoi. Nicidecum de perspectivacelorlalþi. Cine are aºteptãrinemãsurate, legate de reuºitã,eºec sau succes, acela trebuie sãse aºtepte ca trecutul sã-ºi facãireproºabil datoria. Iar datoria lui esã dezmintã orice aºteptarenecumpãtatã. ªi, în general, oriceaºteptare…

Sic transit…

Voi spune din capul locului:poetul Mihai Ursachi (1941-2004)mi-a fost profesor de limbagermanã în prima clasã de liceu(la „Vasile Alecsandri”, în Iaºi), dinseptembrie pînã prin noiembrie,cînd ºi-a dat demisia. Risipescastfel o neînþelegere pe care acreat-o însuºi Ursachi, precizîndcu tonul sãu apãsat, peremptoriu,cum cã „n-a lucrat nici o secundãsub comuniºti” (cu carte demuncã!). A lucrat ºi încã mai binede douã luni!

De la el am învãþat, de-o pildã,genul precis al substantivuluigerman „Uebung”, care înseamnã„exerciþiu” (de la verbul „ueben”, aexersa ceva în vederea învãþãrii).Profesorul Ursachi (care nu urmanici un principiu pedagogic) m-ascos la tablã, în faþa clasei, ºi m-a

77

interogat nemilos cu privire la genullui „Uebung”. Presupunînd, vai, cãnumitele genuri (masculin, feminin,neutru) se pãstreazã în toatelimbile aceleaºi, am rãspuns decis:e vorba de un substantiv masculin!Ursachi m-a privit crunt,dezaprobator. Am încercat s-odreg: e vorba, fireºte, de unsubstantiv neutru! Rãspunsul meus-a ales cu aceeaºi îngheþatãprivire glaucã. Sã spun cã numelenemþesc pentru „exerciþiu” efeminin n-am mai îndrãznit… ªitocmai acesta era rãspunsulcorect: în limba germanã,„Uebung” („die Uebung”, cuarticolul hotãrît) e substantivfeminin. Din decembrie, am avuto doamnã profesoarã, de la caream învãþat nemþeºte ºi mai puþin…

Nu-i nici o problemã… Eragreºit sã încerci a învãþa ceva dela Mihai Ursachi. Înveþi îndeosebide la persoanele meticuloase ºirãbdãtoare, nu de la un om aparteºi demonstrativ ca Mihai Ursachi.Funcþia sa în cultura ieºeanã a fostcu totul alta: coagulantã…

L-am vizitat adesea în casa dinfundacul Dochia din Þicãu, casãcare i-a fost rechiziþionatã decomuniºti, prin 1985, ºi pe care nua mai putut-o recupera dupã 1990.Poetul ducea o existenþã aºa-zicînd spartanã (se culca odatã cugãinile, se trezea pe la 3-4 dedimineaþã) ºi primea de pe la orele9-10. Intrai într-un hol (în care m-au frapat niºte schiuri, un bolovanpentru a-þi sprijini pantoful cînd îþilegi ºireturile ºi o bicicletã) ºi dupãaceea fãceai la dreapta, într-oodaie-sufragerie, de o savantã,incredibilã dezordine. O fotografiea lui Edgar Allan Poe (poetamerican, mort în 1849, cu careUrsachi chiar semãna fizionomic),un volum din „Faust” al lui Goethe,iar deasupra unui dulap, un craniusuficient de hîd ca sã mã terifieze(despre care am scris deja în„Porunca lui rabbi Akiba…”). Peduºumea odihneau cãrþi deanticariat, cu coperte groase ºiformat imens, exotic (pe care mãîndoiesc cã Ursachi le-a consultatvreodatã), foi abia însemnate cuun cuvînt sau douã (în cernealãviolacee, „Vater”), fãcute ghemo-toc, poezii scrise în chiar dimineaþavizitei (deja dactilografiate atent).

Un talmeº-balmeº aiuritor (ºi camkitsch, dupã gustul meu de azi),asupra cãruia Mihai Ursachi ve-ghea cu ochi de gospodar satis-fãcut. Îi ieºise calculul…

Poetul era, ºtiu bine, un ins maidegrabã ordonat, cu habitudinicazone, foarte grijuliu de sãnãtateºi de imaginea-i proprie, avar ºitipicar, non-afectiv, ludic ºifanfaron. Într-un cuvînt: un soi dedon Quijote în amestec cu ungeneral þarist. Rezulta princombinaþie o personalitateexplozivã. Priveam pios interiorul,înfiorat de hîrcã, ºi admiram cuevlavie discursul perfectmonologat al poetului. PersonajulUrsachi (aºa cum înþelesese sã-lcompunã atunci) fascina… ªi amconstatat, ulterior, cã nu doar euam cãzut pradã acesteivehemente fascinaþii. Poetul seplimba prin tîrg cu alai, pãºeaþanþoº, ºi avea admiratori fa-natici.

Mihai Ursachi a plecat înStatele Unite la sfîrºitul verii lui1981. Dupã acest an, fiind pomenittot mai rar ºi doar de cãtreneconsolaþii lui amici, a cãzut înuitare. Ce s-a petrecut în StateleUnite nu ºtiu. Se spune (MihaiUrsachi însuºi a menþionat îninterviuri) cã ºi-a susþinut un

doctorat strãlucit în filosofie (petema legãturilor dintre metafizicalui Heidegger ºi versurile poetuluiPaul Celan, poet care s-a sinucis,prin 1970, la Paris, aruncîndu-seîn Sena). Neîncrezãtor cum sînt,mã îndoiesc profund de adevãrulacestei informaþii, ca ºi de faptulcã Mihai Ursachi l-a citit peabsconsul gînditor neamþHeidegger. Poetul a susþinut, deasemenea, ritos, cã i-a fãcutlectura amãnunþitã, în timp ceînnota pe spate în talazurilePacificului… Rãmîne în seamaistoricilor literari viitori dumirireaacestui amãnunt academic.

Cu doctorat sau fãrã, MihaiUrsachi rãmîne acelaºi „personajfabulos” (cum pe bunã dreptatel-a numit poetul Nichita Danilov),care a marcat existenþa ºigesticulaþia tuturor celor care aufãcut boema Iaºilor în anii ’70.

Dupã ce s-a întors în þarã (în1990), n-am mai priceput nimic dinpoza poetului. Nu ne-am maisalutat, nu ne-am mai vorbit…Mihai Ursachi devenise inactual ºistrãin, asemenea unui faraonînviat subit în era post-atomicã ºipãºind apatic peste un pãmîntcalcinat…

Dacã ar fi trãit, ar fi avut acum70 de ani…

Mito

logi

cã

78

Et ne nos inducas in tentationem

De regulã, dimineaþa la primaorã, ca sã mã pun pe picioare,ascult City FM – un post demuzicã rock. Uneori, însã, dincauzã cã ºterg casetofonul depraf, postul se schimbã de lasine. ªi de fiecare datã, ca prinfarmec, se opreºte la Sport Total.Unde niºte voci groase,academice profeþesc, proclamãºi dezbat problematica fotbaluluicontemporan. Aºa o fi, îmi zic,pãtruns pânã la piele de tonulprezidenþial ce trage alarma dindifuzoare.

ªi mi se pare normal: cu câtai de transmis un mesaj maiflenduros, cu atât se cuvine sãte iei mai tare în serios, ca sã teia ºi alþii la rândul lor. În fond,asemãnarea dintre unacademician ºi un comentatorsportiv e maximã. Ambelecategorii duhnesc a seriozitate.Ceea ce nu se explicã în cazulacademicianului, care, în bazaactivitãþii lui, ºi-ar putea permiteautoironie ºi surâs relativizant.Cu atât mai jalnicã este morga,cu ea cât se suprapune unorpreocupãri într-adevãr serioase.

Axiomã: lipsa de umor la unintelectual este pãcat de moarte!De exemplu, Freud se lua atâtde tare în serios, încât înAutobiografia lui lanseazã oenormitate: dupã ce s-a logoditcu cea care avea sã-i devinãsoþie, a stat patru ani departe deea, rãstimp în care a bombardat-o cu scrisori de dragosteînflãcãrate. Dupã doi ani, s-adecis sã facã un drum s-o vadã.Zice el mai apoi în Autobiografie:dacã n-ar fi fost vizita cu pricina,cu siguranþã ar fi devenit faimosmai devreme. Chiar ºi aºa, nu-ireproºeazã nimic partenerei sale.Deh, ce sã spunã ºi el...

Seriozitatea poeticã ºi ceafilosoficã

Tot foarte în serios s-au luatºi poeþii englezi care au participatla primul rãzboi mondial. Dintreei, cei mai faimoºi sunt WilliamOwen, Siegfried Sassoon ºiIsaac Rosenberg. Ultimul dintreei, deºi evreu ºi mãcinat de

Importanþaseriozitãþii.Studiu de

nimicologie

Felix Nicolau

tuberculozã, se înroleazãvoluntar ºi va sfârºi într-o luptãcorp la corp cu un soldat inamic.Fapt este cã poezia supravie-þuitorilor evolueazã destul derepede de la entuziasm belicosla dezamãgire ºi sarcasm.Înainte de a lua ceva în seriostrebuie sã cunoaºtem acel cevadin mai multe unghiuri, pentru cãpuþine lucruri pe lumea noastrãtridimensionalã, deci limitatã,sunt ceea ce par a fi. De unde ºiîncercarea disperatã a filosofilor,atât de ridiculizaþi în veaculpozitivist ºi în cel tehnologic-consumist, de a aproxima lucrul-în-sine.

Dar pentru cã vorbim deseriosul academic, îmi aducaminte cât de depreciatã eraliteratura pe cînd eram studentla Facultatea de Filosofie dinBucureºti. Cu foarte puþineexcepþii, profesorii de aici oconsiderau o futilitate. Cândstudiam romane, se fãceaabstracþie de formã, avându-seîn vedere numai conþinutul. Dupãce am pãrãsit facultatearespectivã, ca urmare a unuiconflict cu Gheorghe Vlãduþesculegat de categoriile aristotelice,ºi a trebuit sã returnez bursa pedoi ani de zile, am putut rãmânefidel crezului meu estetic

conform cãruia Dumnezeu acreat lumea cu mult stil, iar stâlpiide susþinere ai stilului sunt ironiaºi flexibilitatea mentalã, accep-tarea unor soluþionãri diverse.Revin acum, în plinã bãtrâneþetinereascã, ºi afirm cã nuconteazã ce spunem-facem, cicum spunem-facem. Pentru cãdetaºarea înseamnã aristocraþieºi, pânã la urmã, obiectivitate. Înacest sens funcþioneazã pre-ceptul latin nil admirari! ªi maiales a se evita admiraþia de sineînsuºi. Ce folos cã ne-am umplutcapul cu învãþãturã dacã ea nuse reflectã plãcut în com-portamentul nostru? Sã nu uitãmºi de iniþierea adevãraþilor asceþiyoghini, care trebuie sã-ºi„depolueze” mintea de oricecunoaºtere lumeascã pentru a ficapabili sã se deschidã înspretranscendent. Sãptãmâni în ºiracesta mediteazã într-o camerãfãrã tavan, expusã cerului liber,ºi încetul cu încetul îºi curãþãmintea de cunoaºtere, rãmânândnumai cu structurile cerebraleedificate de cunoaºtere.

Seriozitatea de morgã

Morga academicã, politicia-nistã º.a.m.d. reflectã înþepenire,fanatism, obtuzitate. De exemplu,un cercetãtor ca Max Müller luaatât de în serios lingvistica, încâtse hazarda în concluzii de genul:mitul ar fi o „maladie a limbajului”,o „insuficienþã” depãºitã prinpersonificare ºi metaforã. Blocaþiîn aceeaºi pãrere simplistãrãmãseserã ºi unii dintreprofesorii mei de la Filosofie, dupãcare metafora era un semn deslãbiciune a gândirii, oincapacitate de a te exprimacartezian, clar ºi distinct.Incapabili sã facã distincþia întremetafora tocitã, paºtizatã, ºi ceaînnoitoare, uimitoare prinasocierea de elemente disparate,ei condamnau,de fapt, artisticul.Ceea ce nu-i fãcea deloc mailimpezi în exprimarea gândiriiproprii, ci mai degrabã cursurilelor aduceau cu „un temps dedemoiselle: ni pluie, ni vent, nisoleil”. Puteai la fel de bine sãasculþi primele cinci minute aleexpozeului vreunuia dintre ei,

79

dupã care sã-þi introduci cãºtile înurechi ca sã asculþi o muzicãbunã, apoi le scoteai cu cinci mi-nute înainte de sfârºit ºi auzeaiaceleaºi chestii enunþate înminutele de deschidere.

Dacã de la politicieni, sportiviºi afaceriºti rareori se poateaºtepta o relativizare inteligentã,cu intenþii euristice, expectaþiilesunt mari când vine vorba deintelectuali. Expectaþille mele,cãci ale lui Allen Ginsberg nu:„Businessmen are serious.Movie/ producers are serious.Everybody’s serious, but me”(America). ªi totuºi, intelectualiiºtiu foarte bine cã lumea esteclãditã ca un joc-test care nu emenit sã dureze. Cronos sejoacã: creeazã ºi anuleazã prinîngurgitare. Cronos e hãmesit,„sfânt trup ºi hranã sieºi” (IonBarbu). Atunci, de ce luãm lumeaîn serios pânã la a fi seci, rãi,automatizaþi ºi predictibili? Ceeace ne þine departe atât decontinentul tragicului, cât ºi decele ale comicului. Cãci înclin sã-i dau dreptate lui Jean-MarieDomenach: „Existã <<comicuri>.De tot felul ºi de toate nuanþele;nu existã decât un tragic”(Întoarcerea tragicului). Aºadar,ne putem face de râs într-o miede feluri. Propriu-zis, ne miºcãmîntre trei variante: putem fitragici, cu umor, sau comici-ridicoli. Cum tragicul ne-a campãrãsit pentru cã nu mai suntemcapabili sã-l observãm, cel maiadesea ne facem de râs prinseriozitatea noastrã plinã deimportanþã, pusã în slujba unorfleacuri.

Ce minunat ar fi ca într-o bunãdimineaþã, dupã ce am dereglatiar posturile radioului ºtergândpraful, sã cad pe Sport Total ºisã-l aud, ca prin minune, pe JohnBerryman, dezbãtând lejerdespre epistemologia pierderii.Cãci numai el ºi mai ales el aravea dreptul sã vorbeascã laradio despre fotbal ca ºi cum ºi-ar recita faimosul The Ball Poem:„Ce-o sã se întâmple cu bãiatul,acum cã ºi-a pierdut mingea?/Ce-o sã se facã el? Am vãzut-oducându-se/ Sãrind sprintenã înjosul strãzii ºi apoi/sprintenãpeste – iat-o în apã!/ N-are rost

sã zici <<ei, mai sunt ºi alte mingipe lume>>:/ O durere nimicitoareîl încleºteazã pe bãiat/ Aºa cumstã þeapãn, tremurând ºi privindfix/ Ca ºi cum toatã copilãria luis-ar fi pierdut în apa în care/Mingea a cãzut. Nu-mi vine sã-lscot din amorþealã,/ Câþiva bani,o altã minge, toate astea n-auniciun sens. Acum/ El se simteprima oarã responsabil/ Într-olume a celor care posedã.Oamenii cumpãrã mingi,/ Mingilese pierd mai mereu, bãieþaº,/ ªinimeni n-o sã-þi cumpere alta.Banii n-au nicio legãturã./ Acum

învaþã, undeva în spatele ochilorlui disperaþi,/ Epistemologiapierderii, cum sã înfrunte situaþia/Descoperind ceea ce orice omtrebuie sã afle la un moment dat/Iar unora le ia atâta timp pânãsã înveþe/ ªi treptat strada selumineazã iar/ Þârâie un fluier,mingea nu se mai vede,/ Curândceva din mine va bâjbâi pe fundulîntunecat/ ªi rece al apei. Suntabsolut peste tot,/ Sufãr ºi merg,mintea ºi inima mea merg ºi ele/Laolaltã cu tot ce mã poartã, pesub apã/ Sau fluierã, nu sunt unbãieþaº”.

Chitara

80

Simona-Grazia Dima

CASA UNUI POET

Când pãtrund la mine-n odaie,gãsesc toate lucrurile-n proiect –peisaj fabulos ºi fantastic –pânze fâlfâind ca veleleºi tablouri ce se picteazã încã,de la sine, un ocean în creºtere,mai are un pic ºi se va înãlþa-ntre nori,împreunã cu pãmântul întreg,mãrunþit ºi reînchegat în plasma viziunii,pe o insulã înverzitã îmi vãd poemele,repetate, în alte ºi alte exemplare,cu acelaºi scris rãbdãtor,ca-ntr-un rit al iubirii ºi-al strigãtului,le-am pus într-un seif din scoarþã de copac,ele deschid acest arbore imaginar ºi ies,aud cum þipã ºi-aproape mã prãvãlescîn valul niciodatã secat, din preajmã,mã doare fluiditatea proveliºtii,oraºul ce se face doar cã e oraº,dar eu îi disting trupul tremurãtor de sticlã,oceanul cu animale secrete, în aºteptare,afund. De-aici, din aceastã odaie cosmicã,eu apãr lumea ºi ochiul pur al tãcerii,în care toþi sunt fraþi, mângâi nãlucilede-acum, ce se cred prieteni, vrãjmaºi, le vãdmersul lin pe un fir de mãtase, în aeruldin susul încãperii mele, pãsãripe care nu pot sã le prind, religia meaeste inclusã în toate acestea, ea nu existãseparat, sunt omul ce moare de mii de ori pesecundãlângã un cuvânt în flotaþie, meduzã parcã,zdrenþuitã,ce nu osteneºte s-arate centrul, raza neatinsã,mã scutur de ape, prin aceastã moarte renascºi-mi reamintesc ceea ce n-am voie sã uit,cu-aceste cuvinte transparente mã recomand,cu-aceste inele în deget, pline de-un gol liniºtit,dau mâna ºi mã prezint.

FULAR ANTIC ªI POSTMODERN

Sã ai un loc al tãu,într-un beci nãstruºnic,unde sã râzi printrevechi stacane pietrificate,nesimþitoare la vânt, la apã, la licheni,sã împleteºti acolo un uriaº fularplin de fiinþe –doar se întâmplãcã fiecare zi vine copilãreºte,rãsucindu-ºi naiv micul trup –iar fularul va prinde în undele salefiecare înfãþiºare,ce va fi sus pasãre,întors, va apãrea

în chip de bulgãr sfãrâmiciosori floare de piatrã,numai râsul e veºnic,un loc nãzdrãvande elfi, cãrãbuºi ºi copiice se joacã repezicu ghiulele,în fularul ce se þesesingur în noapte.

PUTERE GEAMÃNÃ

Va bate ora legii tale,calea va fi deschisã,atunci când lângã puterea ta,acuma coaptã, s-a mai þesut,uºor ºi de la sine,o alta, geamãnã, în aer,iar poarta grea se crapã inocent,aratã, gingaºe, canaturi prelungi,înzãpezite. Pãtrunzi, ca sub pleoapede ochi pãtrunzãtori,incintele unde tocmai a nins.

SUPUS

Acum toate vin pieziº,în scãpãrãri de pumnale,dar în ziua aceeavor avea miez,lichidul pierdut printre steleva fi poem cristalizatºi bulgãr de zãpadã,unicã frazã coerentã,de sus vei contemplapeisajul vast,în perspectivã,supus,mereu,chiar când nu asculþiºi te rãzvrãteºti,unui rege tot mai înalt –iar fiecare capriciu, treaptãa unei suveranitãþi încã nebãnuite.

RALENTI

Sã scoþi voluptuos o gãleatã de apã,prin muchii atât de pierdute-n profan,cã faldurile zeieºti, vãlurite de râs,nu se mai vãd. Aºa de tihnit,încât închizi ochii, speriatde miºcarea lor la intrarea în lume(când i-ai uitat, se dovedeºtecã zeii n-au pierit). Apoi,prin stuf ºi zgomot,sã ridici mâna clarã, picurând seve,fãrã-a gândi în clipa aceea decât apa:mintea-þi încetineºte, fericitã,pânã ce nu mai simþi cât creºti.

81

N-ar trebui sã ne ferim niciodatãsã vorbim altfel despre lucrurilesimple, foarte cunoscute, îndelungdiscutate ºi previzibile, mai alesatunci când întoarcerile ºirevizitãrile iau aspectul uneianamneze duble, orientate, adicã,pe de o parte, spre experienþaproprie, iar pe de alta spreexperienþa colectivã, tangenþialãnouã. Probabil cã despre nimic nuse poate zice în mod definitiv cã eun subiect încheiat, mai ales cãoricând se poate imagina oprelungire a lui, o absenþã sautransformarea sa în altceva.Importantã nu este doar înain-tarea, ci ºi pauza, starea sau, înalt context, stãruinþa, de multe orivenite din ceea ce numim, destulde facil, imaginaþie. De multe ori,imaginaþia nu pare sã fie decâtîntârzierea noastrã într-o zonãgeneratoare de fricã ºi de sal-vare, fricã pentru cã suntembântuiþi adesea de fantasmadezastrelor, salvare pentru cã aºapot surveni iluminãrile sau se potdeclanºa mecanismele deeliberare.

ªi totuºi, în versiunea româ-neascã a unei antologii filocalicepublicate în 1782 la Veneþia, se aflãurmãtoarele cuvinte aparþinându-iSfântului Maxim Mãrturisitorul:„alta este a sã lupta cineva cu prostgând, ca sã nu porneascã sprepatimã; ºi alta este a sã lupta cucel pãtimaº, ca sã nu sã facãînvoialã. Însã amândouã chipurilenu lasã pre gânduri cã sãîntârzieze în lãuntru”. Întârziereagândurilor „înãuntrul” nostru aducecâteva idei („gânduri”?) neaº-teptate, dintre care cel maicaptivant, atât într-un sens in-spirator, favorabil, cât ºi într-unulstagnant, poate chiar paralizant, mise pare acest „corp” al gândurilor,cel care ne face mintea, cum sespune aici, sã întârzie.

Suntem obiºnuiþi, pentru aputea înainta ºi supravieþui înaceastã lume, cu tot felul deconvenþii, printre care aceea de atrãi un fel de realitate uni-dimensionalã, în care totul e clarstabilit, în care trebuie createdeprinderi, trebuie învãþate, citite,criticate cãrþi(le). Chiar în cercuriledeosebit de elevate, aparentaacceptare a unor libertãþi de opinie,

de gen, experienþa poeticã nuajunge sã fie decât un mod de astabili un teritoriu de siguranþã, uncanon care sã ofere stabilitate sauo mentalitate de castã. Aº fi, poate,de acord cu asta dacã în realitateade care vorbim n-ar (mai) existatorþionari, extremisme de tot felul,prejudecãþi vechi de când lumeaºi pãmântul, dar ºi oameni pentrucare lucrurile general acceptate nufuncþioneazã, vizionari, sfinþi,oameni care au experienþepoetice. Corpul gândurilor noastreeste în miºcare, iar miºcãrile suntde cele mai multe ori previzibile,numai cã existã ºi plictiseli,deraieri, extensii, fragmentãri careoferã tentaþia dublului, a mai multorrealitãþi simultane. Se poate pleda,cred, pentru re-recunoaºterea, nufacilã, ci profundã, chiar teoreticã,a unor asemenea discontinuitãþi,din moment ce, mai ales referindu-ne la domeniul artistic, ele devinrepere, chei de interpretare, soluþiiexistenþiale.

Rãmâne însã o problemã carenu este, în cele din urmã, nicidistanþa dintre normalitate ºianormalitate ºi în niciun cazopþiunea unui spaþiu ultim în caregândirea ar putea avea acces latoate componentele unei realitãþitotale. Este vorba despre ceînseamnã de fapt aceastã

întârziere a gândurilor înãuntru. Nuvom vorbi despre semnificaþiamistic-teologicã pe care o putematribui, dar poate fi reþinutã ideealuptei duble care împiedicãaceastã întârziere – într-un cazeste vorba despre un gest auto-referenþial, al celui care se luptãcu sine, în celãlalt, de unulcentrifug, al confruntãrii cu orealitate strãinã, tentantã; iar unadintre întrebãrile care se pot puneeste de ce aceastã aºa-numitãîntârziere nu este favorabilã„demersurilor” noastre de tot felul.Sã fie vorba numai despre oascezã mentalã, despre gãsirealiniºtii, de abandonarea instinc-tului de a teoretiza, de a gãsifundamente pentru orice ex-perienþã ºi, mai ales, este oarevalabilã anularea acestui „proces”ºi pentru gândirea poeticã, ceacare pleacã tocmai de la astfel deîntârzieri prin tot felul de peºteri,coridoare ºi labirinturi?

Lucrurile devin foarte simpledacã ne gândim cã nu poate fimimatã poezia (poate doar curezultatul unor producþii care, înmod straniu însã, au succes ºi faccarierã, fie pentru cã halucinea-zã prin imagine, fie cã fac o magi-stralã ofertã de lucruri aºteptate),aºa cum nu poate fi mimatvizionarismul. Pentru poetul desubstanþã cred cã funcþioneazãceea ce se numeºte instinctulpoetic care nu este în niciun cazacelaºi lucru cu instinctul de a crea.Chiar dacã, de la un punct încolose poate vorbi despre unprofesionalism al scriitorului, sepoate întâmpla ca instinctul poetic,ca element favorabil coroziv caremiºcã semnificativ canoanele,deter-minând miºcãri, reorientãri,avangarde, sã lipseascã; atuncicând nu lipseºte, imaginaþia devi-ne un reper, un instrument deexplorare a propriei zone, iar ceeace este important nu este atâtcoerenþa finalã, prezumþia suc-cesului, cuvintele cheie pentruvalidarea criticã, ci demersulde cãutare, de experimentare,fenomenul pe care îl producepoetul (evident, trecând delimitarea poeziei exclusiv ca„proces de versificare”).

Marile structuri epice, poeziaviolentã în mod gratuit ºi mimetic,

Întârziereapoeþilor

Florin Balotescu

82

manifestele literare false ºipãrãsite pe drum nu sunt altcevadecât întârzieri, mecanismeuriaºe, într-adevãr, care au agitatlumea, fãrã sã producã, însã,miºcãri de profunzime. Poetul pecare l-am numit, nu foarte inspirat,de substanþã, oricât de obscurã,exuberantã sau inovatoare ar fiopera sa, nu are prea multe„întârzieri” ale gândurilor, el îºiimpune, printr-o atenþie ºi su-prapunere cu o realitate vie, un soide ascezã – nu se opreºte pentrua crea, pentru a structura, pentrua seduce sau a produce impresii,decât atunci când toate aceste,pânã la urmã, artificii, fac partedintr-un fel de cãutare, devenire,demers, proiect intim. Poetul de

substanþã, aº zice, nu lasã lumeaexterioarã sã intre în realitateapoeticã. De aici declaraþiilescriitorilor care spun ºi cred cã nufac literaturã, de aici poeþii care, învolume noi, reiau corpusuri detexte din volume anterioare, poeþipentru care ceea ce scriu iaaspectul unui singur poem-fluviu,care þine toatã viaþa, poeþi careexperimenteazã pe propria pielerealitãþile alternative, la îndemânalor, în mod exclusiv, singular laîndemna lor. Ei sunt un argumentcomplet destabilizator în faþafantasmei tirajului ºi a succesului,a rigiditãþilor câmpului literar, aoricãrui tip de întârziere, intimã sauculturalã. Atât de intransigentã ºifãrã excepþie sã fie închiderea

poetului în realitatea poeticã, atâtde lipsitã de breºã pentru orespiraþie fie ea ºi halucinogenã?Fie ea ºi dintr-un alt tip de ima-ginaþie decât cea poeticã? Atâtde... totalã încât sã nu existe niciotentaþie spre înafarã, nici mãcar ofracþiune de secundã? Atât de vitalsã fie acest spaþiu imaginar încâtsã nu producã rupturã ºi nebunie,ci sã creeze o normalitate con-tinuã? Cred cã da, chiar dacã poeþiirãmaºi vii ºi substanþiali în 2010sunt aproape invizibili ºi rareorisesizabili, dat fiind numãrulminuscul pe care-l compun. Vorsalva ei umanitatea din realitateavizibilã alãturi de care poeþiitrãiesc? Cãci, de unii singuri, lace bun?

Del

ta

83

Dupã înfiinþarea în anul 2007 aFundaþiei „José Saramago”,menitã a promova studiul ºi aconserva opera literarã a fon-datorului acesteia, precum ºi acorespondenþei ºi a moºteniriiliterare lãsate în urmã, site-ulFundaþiei i-a alocat un spaþiu peinternet, mai exact un blog,scriitorului portughez laureat cuNobel, unde acesta se puteaexprima ori de câte ori simþeanevoia de a o face. Diferitelefragmente erau publicate pe blog-ul Fundaþiei „José Saramago”aproape zilnic, dar nepermiþândcititorilor posibilitatea de a-ºiexprima eventualele opinii ºicomentarii, pãstrând astfelintimitatea actului scrierii.Saramago a început sã scrieanimat de imboldul noutãþii ºi-aposibilitãþii de exprimare directã,imediatã, fãrã sã fie nevoie sãapeleze la presa scrisã, citransformând succesiuneafragmentelor de diverse naturi într-un spaþiu deschis, uºor de accesatºi, ulterior, de arhivat pentru folosuloricãrui cititor. Astfel, în perioadaseptembrie 2008 – martie 2009,Saramago a publicat aproapezilnic fragmente pe blog-ul intitulatO Caderno de Saramago, iar dupãsfârºitul acestei perioade frag-mentele au fost adunate într-unvolum ºi publicate de EdituraCaminho (2009), iar în româneºteau fost traduse ºi publicate de cãtreEditura Polirom (2010). Mai mult,dupã acest itinerar ciudat, JoséSaramago s-a reîntors la blog,publicând în acelaºi ritm în perioadamartie – noiembrie 2009, urmândºi de aceastã datã apariþia pe hârtiea volumului în varianta portughezã,dar incluzând ºi primul volum.

În Caietul. Texte scrise pentrublog sunt incluse texte din cele maidiverse, fie amintiri, regrete,fragmente de articole publicate întrecut, fie rânduri referitoare lazona politicã ºi la persoanele care-o populeazã, la problemelecontemporaneitãþii, ale crizeifinanciare, ale abuzurilor deputere, ºi multe altele. Scopulcomun al acestor exprimãri deopinie este acela de a scoate înluminã adevãrurile ascunse ºi de-a vorbi cu voce tare desprerealitatea trãitã, sau despre

Paginainfinitã a

Internetului

Raul Huluban

realitatea care-l include ca martor,ca participant, mai mult sau maipuþin activ. Citind aceastã carte,mi-am adus imediat aminte deFãrâme de memorii, de acel JoséSaramago care, foarte pe scurt,

scrie în urma trãirii, cu umor,duioºie, francheþe, angrenândîn acelaºi text atât iubire, câtºi repulsie. ªi Caietul se poziþio-neazã, oarecum, între aceleaºicoordonate: debuteazã cu oscrisoare de dragoste pentruLisabona ºi se încheie tot cu odeclaraþie de dragoste, chiar dacãsub forma unui cvasitestament,

pentru Pilar, soþia lui. Saramagorãmâne ºi-n aceste texte un critical abuzurilor ºi represaliilorexercitate de Israel asuprapoporului palestinian, ºi-uncombativ împotriva sistemelorreligioase, a liderilor ºi ideiloracestora, deºi existã un caz înaceastã carte în care îºi potriveºteoptica asupra unor aspectereligioase dupã înþelegerea unuilider religios. Sã vorbim, altfeldecât la modul general, despreacuzele împotriva religiilor fãcutede Saramago ar fi nevoie de multmai mult spaþiu, menit numaipentru aceastã problemã, darimportant de sesizat e incredibilulbagaj al cunoºtinþelor sale dinacest domeniu în legãturã cuistoria religiilor, ideilor religioase ºi-a unor oameni religioºi (cu care afost chiar prieten) pe care-l lasã laivealã în câteva texte din aceastãcarte. Alãturi de obstinaþia mani-festatã faþã de religie, cu mult maidur, agresiv, aproape, se aratã a fila adresa politicii, în general, ºi laadresa unor personalitãþi precumGeorge W. Bush ºi SilvioBerlusconi. Iatã ce spune despreBush: „Mã întreb cum ºi de ceStatele Unite, o þarã mare în toate,a avut de atâtea ori niºte preºedinþiatât de mici. George Bush e poatecel mai mic dintre toþi. Cu ointeligenþã mediocrã, o ignoranþãabisalã ºi o exprimare verbalãconfuzã ºi în permanenþã atrasãde irezistibila tentaþie a puruluinonsens, bãrbatul acesta s-aprezentat umanitãþii în posturagrotescã a unui cowboy care amoºtenit lumea ºi-a luat-o drept oturmã de vite”. Cu Berlusconi esteceva mai blând, deºi fraza lui taiepânã la os, descriindu-l ca pe undelicvent care emite legile înfuncþie de interesele sale,acuzându-l de abuz de putere, pe„tãrâmul mafiei ºi al camorrei”.Aceste pãreri directe, fãrã perdea,corosive pânã-n adâncuri,faciliteazã în mod substanþialînþelegerea lumilor imaginate dinmultele romane care trateazã temapoliticii ºi-a abuzurilor fãcute-npoliticã ºi-a resorturilor acestora,a felului în care se manifestã ºiopereazã politica asupracetãþenilor; am putea cita, fie ºinumai pentru conexiunea cu ideile

84

Caietului, din Eseu despreluciditate: „Numai soluþiile radicalesunt capabile sã rezolveproblemele mari”, care-ar rezumaopiniile scriitorului portughez laadresa politicii actuale. Maiimportante decât rândurile desprecele douã personalitãþi amintiteanterior (care nu puþini le-auinterpretat ca atacuri la persoanã,ºi nu ca pe opinii personale, darnu lipsite de obiectivitate) suntpãrerile generale despre politicaglobalã care face diferenþa întrebunãstarea indivizilor ºicondamnarea lor ca sclavi aigreºelilor sistemelor politice, dincare voi aminti una singurã: „Neîntreba maestrul José LuisSampedro cum se explicã faptulcã au apãrut atât de rapid baniipentru a rãscumpãra bãncile ºi,fãrã a fi nevoie de vreun calificativ,dacã respectivii bani ar fi apãrut lafel de rapid în cazul unei solicitãripentru vreo urgenþã în Africa saupentru combaterea SIDA... Nutrebuia sã aºteptãm prea mult casã intuim rãspunsul. Economia,da, o putem salva, dar nu ºi fiinþaumanã, care ar trebui sã aibãprioritate absolutã, oricare ar fi,oriunde s-ar afla”. Cartea maiconþine suficient de multeproblematici, referitoare la crizaprin care trece familia, problemelesociale, încãlzirea globalã, divorþul,ºi multe altele. Nu cred cãobiectivul acestei cãrþi este acelade-a te face sã subscrii pãrerilorlui Saramago, chiar dacã scopuleste acela de-a rãspândi în lumemulte dintre adevãrurile crude aleprezentului, deºi în multe aspecteSaramago are dreptate ºi, în final,el însuºi a fost unul dintre cei maisinceri ºi convinºi umaniºti ai lumii.Se regãsesc aici ºi câtevaperspective din interior ale lumiiliterare ºi existã câteva texte

profunde, de-o tandreþe rãpitoare,despre unii prieteni ºi colegi dinlumea literaturii, dar ºi desprepersoane din viaþa autorului ºi-acãlãtoriilor pe care le-a fãcut înacestã direcþie.

În fond, Caietul. Texte scrisepentru blog este o colecþie depastile scurte, dar profunde care,pe tot parcursul lor, îþi transmitsentimente ºi idei diverse. Caietul,

(urmare din pag. 47)

corvezi: depozitul de lemne, depozitul de fier, halamare, etc., etc.

Maiorul MURESANU, care a fost superiorul luiIORDACHE, acesta plutonier, este pus la corvoadade tãiat lemne. El începe sã ne aducã diferite ºtiridespre oameni ºi viaþa fabricii ºi a Penitenciarului.

Dupã 2 zile sîntem duºi la baie. Atunci începemsã vedem curtea ºi bucãtãria. La baie se spalã ºirufele. Aici inginerul LUPU, ziaristul PASCU ºi avocatul

deºi alcãtuit din fragmente, este untot unitar, alcãtuieºte un corpcomun a unei pãrþi de ºase luni dinviaþa lui José Saramago, scrisã cucea mai mare sinceritate ºi fineþe,în aceeaºi cheie de originalitatecaracteristicã a autorului, lãsând înurmã lucruri care nu pot fi, nicicum,uitate. Iar acum cã autorul a murit,notaþiile sale de pe blog sunt cuatât mai importante.

BUDU. Ei conduc baia. Cînd intrãm în baie sîntemînchiºi de gardian. Inginerul LUPU dã drumul larobinete. Aflãm cîte ceva de la el ºi despre “camera“noastrã venitã proaspãt de la Jilava. ªtim cã la zarcasînt izolaþi peste 25o inºi. La Secþia a I-a sînt aceeacare au ajuns în graþiile administraþiei, deþinuþi careºi-au trãdat pe colegii lor, fac jocul stâpînirii ºi sebucurã de un regim privilegiat. La Secþia II. aceeacare nu lucreazã în fabricã “disponibilii”. La celularulnou, cei care lucreazã în.........

Grãdina de varã

85

Eu sunt Celãlalt

Într-un jurnal, individul îºirecapituleazã ego-ul, luându-lperiodic de la capãt. Kafkafrecventeazã acest tabiet din altimpuls, ca exerciþiu de inadaptarefaþã de propria persoanã. Scrie casã scape de el însuºi: «25decembrie [1915]. Deschid jurnalulcu scopul anume de a-mi face cuputinþã somnul. Dau însã pesteultima însemnare întâmplãtoare ºimã gândesc cã mi-aº puteaînchipui aici mii de însemnãri, cuexact acelaºi conþinut...» (p. 318).Astfel, anii adunaþi în jurnalul sãuconþin momente cumva disparate,care se boicoteazã reciproc. Niciunul nu din ele nu este ecoul saucontinuarea altuia. Prezentul luiKafka nu descinde din trecuturianume, nu are ce discuta cu ele.Cuvântul „astãzi” se naºte, trãieºteºi moare în douãzeci ºi patru deore, nelãsând nimic pentru adoua zi.

Anatomia fiind primul materialdidactic pe care omul exerseazãconºtiinþa de sine, Kafka se explicãdeseori cu ajutorul corpului. Cuacelaºi scop invocã trupurile altorpersoane, puse însã în conflict cuchipurile lor (p. 126). Jurnalul luireprezintã ºi unul din momentelecând evreul pactizeazã cu cliºeeledespre el însuºi, interiorizându-leîntr-o manierã aparte. Bunãoarã,descrierea anumitor fizionomiiîncepe mereu cu nasul, metonimiea evreitãþii caricaturale. Numai cã«investigaþia» nu mai coboarã, înstilul lui Lavater, de la fizic cãtrepsihic, etic, patologic etc. Ob-servaþiile rãmân la nivel epidermic,ca simple constatãri, dacã nuresemnãri. În percepþia lui Kafka,indivizii nu se particularizeazã,profilul unuia nefiind decât analogiaceluilalt :

· «Pornind de la nasul acestapoþi înþelege cel mai bine un chip»,teoretiza el la 12 ianuarie 1911 (p.24) ;

· «Nasul ei are o capacitate dea se transforma, cu totul deosebitã,scria Kafka despre o actriþã - la 20februarie acelaºi an - datoritã

Anatomieºi imagine

de sine

Andi Mihalache

în «Jurnalul» luiFranz Kafka

*Am utilizat Franz Kafka, Jurnal,traducere de Mircea Ivãnescu,Bucureºti, Editura Univers, 1998.

luminilor ºi adâncimilor schimbã-toare ale muºchilor care îi joacã înjur» (p. 28);

· «Lucie Konig expune fotografiicu coafuri vechi. Faþã uzatã.Uneori îi reuºeºte ceva cu nasulcare i se ridicã pornind de jos detot, cu braþul înãlþat ºi cu toatedegetele mult încovoiate. Faþã cade cârpã» (p. 45);

· «Fosta mea guvernantã dincopilãrie, cea galben-negricioasãla faþã, cu nasul ieºit în afarã ºi cuun neg, pe atunci mie atât de drag,undeva pe obraz, a fost astãzi,pentru a doua oarã la intervalefoarte scurte, aici la noi, ca sã mãvadã pe mine» (p. 109);

· «Domniºoara Haas...Imiaduce aminte de doamna Blei;nasul, în toatã lungimea lui, înuºoara lui încovoiere dublã ºi înrelativa lui subþirime, aratã ca nasulnereuºit al doamnei Blei...» (p.118) ;

· «Doamna Liebgold...Vãzutãdin spate însã e drãguþã, doar înprofil nasul îi e prea lung, preaascuþit ºi posomorât tras în jos »(p. 127) ;

· «Femeia grasã, caraghioasã,din lojã. Sãlbaticã ºi cu nasul urât,cu faþa spulberatã, ca decenuºã...» (p. 178) ;

·«Domniºoara Felice Bauer...Nasul aproape spart, pãrul blond,

cam þeapãn, lipsit de farmec...» (p.183);

· «Perechea de evrei, soþ ºisoþie, care locuia alãturi de mine.Tineri, amândoi timizi ºi modeºti,nasul ei mare, coroiat, ºi trupulzvelt» (p. 267);

Sunt figuri care recidiveazã,redundanþa lor capturându-i timpulºi þinându-l pe loc. În acest jurnal,chipurile recurente alcãtuiesc unfel de portret colectiv. Nu suntgrimase ci instantanee, compu-nând, împreunã, un fel de monologvizual. Supraponderalitatea esteprea frecventã pentru a nu fi unaideaticã, autorul insinuând prinintermediul ei identitatea incertã,omul care se simte în plus. Kafkaeste un mare colecþionar de formeplanturoase, pe care ºi le în-suºeºte de parcã ar fi ale sale.Trateazã respectivele fizionomii caºi cum ele ar fi fãcut parte dinpropria imagine. De fapt, îºi asumãla modul ludic aceastã urâþeniegenericã, pentru a se anonimizaºi a ieºi de sub privirea comunitãþii:nu are nimic deosebit, deci poatefi trecut cu vederea!

Identitãþi compilate

În vremea lui Kafka, salonul eraîncã apogeul locuinþei, stimulândvederile panoramice, uºor pa-noptice în cazul bordelului: «Celetrei uºi mici care dau în salondinspre interiorul casei. Clienþii, caîntr-un muzeu cu figuri de cearãaºezate pe o scenã...» (p. 47).Micile sociabilitãþi de acest gen îidãdeau scriitorului ocazia sãstudieze intens diverse faciesuri.Mai întâi  «Kubin...obiceiul de aimita ultimele cuvinte ale celuilalt.Iritant. Ascultându-i multele saleistorisiri, poþi uita cât valoreazã elînsuºi. Îþi aminteºti deodatã ºi tesperii. Era vorba de faptul cã unlocal în care voiam sã mergem eraprimejdios; el a spus atunci cã numerge; l-am întrebat dacã-i e fricãºi el a rãspuns-ºi încã mã mai þineaºi de braþ: fireºte, sunt tânãr ºi maiam încã multe de fãcut» (p. 46);Apoi «...Tucholsky...Vrea sãdevinã avocat, nu vede decâtpuþine obstacole, în acelaºi timpcu posibilitatea înlãturãrii lor; [...]de a-ºi menþine atitudinea, dar pecare sperã sã ºi le dobândeascã

86

printr-o mai largã cunoaºtere alumii, în sfârºit, teama cã s-arputea transforma în melancolie,aºa cum a constatat la evreiiberlinezi mai bãtrâni din mediulsãu » (p. 46-47). Kafka se simteprizonierul acestor destineduplicate. Nu poate ieºi din cerculunor asemãnãri placide, care îlînãbuºã, ele neoferindu-i decât oreîntâlnire ternã ºi cumsecade cuel însuºi. Agasat de perseverentarevenire a aceluiaºi, identitateaiudaicã ajunge sã-l intereseze maimult ca alteritate. Drept urmare,se foloseºte de fragilitatea luifizicã pentru a se eschiva de laun traseu social mimetic. κi cultivãaºadar debilitatea corporalã caformã de subversiune ºi persi-flare a prejudecãþilor. Prin autode-riziune, el îºi mitizeazã nepu-tinþele, dispreþul tatãlui dezamãgitlãsându-i, involuntar, o libertate pecare n-o obþinuse sfidând.«Celãlalt» îºi înmulþeºte feþele pemãsurã ce diaristul cumuleazãmai multe ego-uri nedorite. Kafkaeste singur, dar nu izolat: «searaasta mi-am petrecut-o într-oindiferenþã de-sãvârºitã la masafamiliei [...]. Din când în cândîncercam sã mã fac conºtient denefericirea mea ºi abia reuºeam»(p. 160). Privirea lui nu esteexpansivã. Ea îna-inteazã prudent,pentru a ºti exact când sã batã înretragere. Ca remediu, Kafka îºiconstruieºte o insulã de auto-înstrãinare, care îi trateazãcoºmarul cel mai banal ºi maitenace: acela cã oriunde ai cãuta,nu dai decât de tine însuþi. Aces-tui capitol i se subsumeazã ºiorientalizarea evreului de cãtreevreu, tendinþa de a descopericonaþionali diferiþi, pe care sã-isituezi cât mai departe de in-timitatea ta. Pe Kafka, de pildã, îliritã evreul rãsãritean-tradiþionalist.Îl gãseºte enervant pentru cã sesustrage definiþiilor cu largãvalabilitate, forþându-l sã facãexcepþii în aprecierile sale.«Caprele seamãnã cu niºte evreipolonezi...» (p. 346), constatã el,dovedind cã atunci cânddispreþuim pe cineva, exprimãmasta ºi în termeni geografici.

Îndepãrtarea dintre oameni serepercuteazã ºi în dezacordul cusine, în conflictul cu propriul trup:

«...mã comport ca o masã inertã,grea...» (p. 158); «...mi-am purtatgreutatea propriului trup ca pe opovarã în spinare» (p. 188). Iaratmosfera familialã crispatã îisporea senzaþia cã plagiazãsentimentele altora. Alfel spus, înmijlocul alor sãi consuma o viaþãdinainte trãitã. Nu îl îngrozeanecunoscutul, ci teama pe careevreii o aveau faþã de acesta.Supravieþuiau pândind mereuviitorul. De aici ºi grija lor de aprevedea totul, de a reduceriscurile cu orice preþ. Rezulta origidizare a comportamentelor, princare credeau cã menþineaulucrurile sub control. La Kafka,constantele comportamentalesintetizate în cuvântul «obicei»(«obiceiul evreicelor de a plescãidin buze», p. 16) nu aveau nimicetnografic în ele. Mai degrabãironizau decât defineau, din cauzãcã, în realitate, erau general-umane, nu israelite. Este totuºiadevãrat cã evreii cãutau o rutinãcare sã-i apere ori sã-i mintã. Într-un asemenea context, povesteacopiilor promitea sã fie doar opantomimã a biografiei pãrinþilor.« ...mi se face fricã în faþa celui maimic pas în prezent, mãconsideram nevrednic, copilãros ºidemn de dispreþ, cum mã vedeam,sã judec cu adevãrat ºi cu spiritde rãspundere un viitor mãreþ,bãrbãtesc care, de cele mai multeori, nu mi se pãrea deloc posibil.. »(p. 144). Reflexul identitarsurvenind aici prin medierea fricii,autoculpabilizarea era ºi ea otentativã de a capitula în faþaCeluilalt.

Scriitorul se sufocã într-ununivers prea stereotip ca sã nu fieºi ghetoizat. Suferã din pricinatatãlui (vezi celebra scrisoare), darvede în pãrintele sãu simptomulunei societãþi matriarhale, camposesivã cu fiii sãi: «...înduram, înplimbãrile de duminicã, ºighionturile blânde din spate, alemamei ºi îndemnurile ºi profeþiileei, pentru mine mult preaabstracte, cãci nu le puteam puneîn nici un fel de legãturã cu grijilemele de pe atunci» (p. 144).Dorinþa lui era aceea de ametaforiza, prin intermediulcorporalitãþii, mai precis al uneicarnalitãþi grele, atârnânde, o lume

vâscoasã, irespirabilã, în care baþipasul pe loc. Iatã cum se prezenta,nu de dragul de a-ºi descrie fizicul,ci pentru a narativiza o stare despirit: «cu un asemenea trup ca almeu nu poþi izbuti nimic.[...] prinlungimea trupului, totul mi-edezlânat…» (p. 110). Kafkaapeleazã la o inversare a însuºirilordintre sexe, efeminând evreul ºimasculinizând evreica. Personificãastfel un anturaj prea „marsupial”,protector ºi dominator totodatã:« mi se atrage atenþia asupra uneiperechi, soþ ºi soþie, care-ºi facedrum printr-un ºir de scaune;femeia are o faþã gãlbuie,întunecatã, bãrbãtoasã, cu nasulmare... » (p. 105); sau, despreacelaºi Tucholsky: «…vocea salimpede, care, dupã sonoritateabãrbãteascã a primei jumãtãþi deorã de discuþie, devine în aparenþãfeciorelnicã... » (p. 46). Jurnalulabundã în elemente corporale„îngroºate”, amintind de statueteleneolitice. Este un mediu închisdupã gratii de catifea, undesupravegherea se naºte dinobligaþia de a relaþiona. Totul estesubînþeles, ºuºotit, puhav, grijuliu,lipicios. Descriind o actriþã evreicã,Kafka nota: «...are un trup mare,osos, destul de robust, pe care ºi-l strânge în corset. Mersul îi capãtãceva solemn, întrucât are obiceiulsã-ºi ridice, sã-ºi întindã ºi sã-ºimiºte încet braþele-i lungi. Mai alescând interpreteazã cânteculnaþional iudaic, îºi leagãnã uºorºoldurile mari, miºcându-ºi încoloºi încoace braþele încovoiateparalel cu ºoldurile ºi ridicându-ºimâinile din încheieturi, ca ºi cânds-ar juca cu o minge plutind încetprin aer» (p. 72); despre o altãactriþã consemna: «...spinarea îi ecomplet dezgolitã, cu pielea nuprea curatã – deasupra ºolduluidrept e chiar zgârâiatã într-un loc,are o vânãtaie de sânge, demãrimea unei clanþe de uºã…» (p.106). Îndeobºte, «femeia tânãrã,de pe acum diformã, voinicã,sãnãtoasã...» este un personajomniprezent în proza kafkianã.Toate aceste autopsii pe viu au casimbol implicit corsetul: pe de oparte, un mare falsificator detrupuri; pe de alta, un erou almarelui rãzboi pentru salvareaaparenþelor.

87

Disecþii textuale

Kafka nu pierdea nici un prilejde a-ºi chestiona evreitatea,despãrþindu-se de ea într-omanierã estetizatã: «...Ce am euîn comun cu evreii? Abia dacã amceva în comun cu mine însumi ºiar trebuie sã mã aºez într-un colþ,sã stau cât mai liniºtit acolo,mulþumit cã-mi pot trage sufletul»(p. 225). Mai degrabã observatordecât actor al vieþii sociale, Kafkarefuza sã se facã indispensabil,onorabil, bine vãzut. Jurnalul sãu,deºi datat, era mai degrabãevazionist ºi atemporal. Nu foloseacotidianul pentru se remarca învreun fel, ci pentru a se feri deîntrebarea «cine sunt?». Jurnalullui era, prin urmare, un anti-inventar al vieþii de zi cu zi, ostratagemã scripturalã de a-iîntoarce spatele. « ...mi-am traspãtura peste cap, m-am întins ºiam devenit conºtient de toatecapacitãþile mele, ca ºi cum mi le-aº fi stãpânit cu totul, mi le-aº fiþinut bine în mânã; pieptul mi-eraîncordat, îmi luase parcã foccapul; un timp, ca sã mã consolezpentru faptul cã nu mã ridicam sãmã apuc de lucru, am stat sã-mirepet: asta nu-i sãnãtos, asta nu-isãnãtos... » (p. 103).

Metoda lui Kafka nu este des-crierea ci descompunerea realuluiîn amãnunte microscopice,evidenþiate chirurgical, tehnic, nupictural. Hainele, atât de antipaticelui, sunt cele care îi dau limite,compunând «rama» fiecãrui tablouuman. Diaristul este victimaveºmintelor sale: «...am cedat înfaþa hainelor mele urâte ºi proaste,am început sã merg încovoiat, cuumerii cãzuþi, cu braþele ºi mâinilestinghere...» (p. 144) Kafka îºidemonteazã universul în particulecât mai mici, cu speranþa de a-lpulveriza ºi a-l face improbabil (p.118). Oricum, deprinderea de apune totul la îndoialã îi dã iluzia cãaspectele supãrãtoare pot ficoncediate prin fraze eliptice. A fidubitativ rãmâne însã o atitudinecu douã tãiºuri: iniþial, este omodalitate de a te elibera; maitârziu, e susceptibilã sã te întoarcãla sentimentul de insecuritate,resimiþit în orice contextnefavorabil. Scrisul îl conciliazã

puþin cu cele din jurul sãu, condeiulanulând divorþul dintre cuvânt ºilucru: «...Simt acum, ºi m-a în-cercat încã de la începutul dupã-amiezii, o mare dorinþã de a mãelibera prin scris de starea de fricã,ºi aºa cum vine ea din adâncuris-o aºtern peste adâncurile asteaale hârtiei, sau s-o notez astfel,încât sã pot spune cã am inclus înmine însumi, cu totul, ceea ce amscris» (p. 119).

Absenþa comunicãrii estetransfiguratã la nivelul simþuluitactil, scriitura fiind o formã de a-iîncorpora toate provocãrile ºieºecurile. Corpul codificând celmai bine repulsia ºi rãtãcirea,jurnalul kafkian se transformã într-un veritabil «tatuaj». ªi, mai multca oriunde, în opera lui Kafkaexcesul de introspecþie era undeficit de viaþã: «Frica asta de scrisîºi gãseºte totdeauna expresie înfaptul cã, din când în când, fãrã sãmã aºez la masa de lucru, gãsescfraze de început, dar care, pe loc,se vãdesc inutilizabile, uscate,frânte înainte de a se sfârºi ºi, cusfãrâmãturile lor risipindu-mi-se înfaþã, îmi aratã un viitor trist» (p.123). Pomenind deseori desprespectacolele teatrale la caremergea, sugera un deja senti,certitudinea cã propria persoanãera pusã în scenã aiurea, fãrãºtirea lui; cã toate se întâmplau cuîncetinitorul, de parcã fiecerespiraþie cerea sã dai la o parte odraperie grea ºi prãfuitã, sã tedezvãlui anevoie. Kafka plecasupãrat cam de la toate pieselevãzute, nereuºind empatia cuactorii ºi ratând intrarea în trãiriautentice. I se pãrea cã locuieºteîntr-o duminicã perpetuã, în«timpul acesta de prisos», cumcaracteriza el a ºaptea zi asãptãmânii (p. 125). Scriitorulconsidera cã nu are o actualitatepropriu-zisã, înlocuind-o cu o suitãde interminabile amânãri. Subzistadoar pentru a întâmpina undeznodãmânt: «aºtept apatic ca ovitã», recunoaºtea el (p. 125).Paginile de criticã teatralã conþinde fapt aluzii la prestaþia lui socialã,la incapacitatea de a intra peaceeaºi lungime de undã cuceilalþi. Se punea în antitezã cuevreul comun, care nu parodia, ciîncerca sã adopte limbajul corporal

unanim acceptat. Kafka îºi reprimaînsã disponibilitatea de a juca dupãregulile majoritãþii, ieºind din istoriaacestei greºeli seculare:«...Impulsul pe care mi-l recunoscde a-i imita pe alþii nu are nimicactoricesc, întâi ºi întâi pentru cãe lipsit de unitate lãuntricã.Caracteristicile evidente, bãtãtoarela ochi nu le pot imita în întreagalor gamã: ori de câte ori amîncercat aºa ceva am dat greº,mergând împotriva firii mele. [...]Cãci esenþa actorului prost constãnu în faptul cã imitã prea palid, citocmai în faptul cã, urmare a unorlacune în culturã, în experienþã ºiîn talentul lui, imitã false modele.Greºeala esenþialã este cã el nurespectã limitele jocului ºi imitãprea apãsat » (p.140-141). . Kafkadialoga cu o conºtiinþã tot maifiravã a iudaitãþii sale, analizândsarcastic atitudini ori ticuri comunetuturor, deloc specifice evreilor. Ceidin urmã ºtiau totuºi foarte bine celi se cere. Imitând, ei credeau cãgratuleazã societatea-gazdã,fãcându-se mai uºor acceptaþi. Dinpãcate, autohtonul interpreta altfeladaptabilitatea lor, simþindu-sefalsificat, cu însuºirile furate:«jidanii» vehiculeazã cu tupeu oidentitate contrafãcutã! În plus,majoritarii îºi impuneau un fel deautocenzurã: nu erau preaînþelegãtori cu evreii de teamã sãnu fie «înrudiþi» cu aceºtia,asimilaþi cu defectele lor. Nu edeci de mirare cã Franz Kafkadezavua, cu ceva compasiune,conformismul naiv al conaþiona-lilor sãi, disciplina corporalã pecare ºi-o impuneau în zadar:«...Procesiune patrioticã. Discursal primarului. Dispare, revine ºiapoi strigãtul german: trãiascãiubitul nostru suveran, ura! Eu staupe acolo cu privirea mea rea.Procesiunile acestea sunt cele mairespingãtoare manifestãri careînsoþesc rãzboiul. Pornind de lacomercianþii evrei care sunt cândgermani când cehi, ele sunt, eadevãrat, permise, dar niciodatãnu s-a putut striga atât de tare caacum» (p. 272).

Scrisul, un epitaf antum?

Cuvintele lui Kafaka ajung pepaginã dupã ce îi «traverseazã»

88

corpul. Prin scris, Kafka filtreazãentropiile existenþei sale,înghesuindu-le într-un micdreptunghi de hârtie. Nu degeabacautã vocabule cuminþi, zgârcite caacoperire semanticã. Graþie lor, îºigãseºte un ungher numai al sãu,nerâvnit de nimeni. În acest micrefugiu, ºi aºa intrat la apã, nimeninu-i disputã statutul de învinsonorabil. Kafka se regãseºte însemeni la modul negativ, pãrându-i cã aceºtia îi parafrazeazã ºi îimultiplicã angoasele. Prin urmare,acest jurnal al corporalitãþiiimaladive trebuie citit în paralel cu«Metamorfoza» (axatã pe de-familiarizare ºi însingurare, ambelemetaforizate prin abandonarearegnului uman în favoarea celuianimal) ºi «Colonia penitenciarã»(unde o maºinãrie infernalãimpregneazã în pielea con-damnaþilor regula pe care auîncãlcat-o). Vom înþelege cã trupuleste «cutia neagrã» a exas-perãrilor lui. Totodatã, este ºisediul tuturor laºitãþilor, pretextulde a amâna coliziunea cu decizii-le esenþiale. Nu întâmplãtor,cuvintele lui Kafka sunt maritraficante de timp. Prin ele,repudiazã clipele din care ar vreasã fugã. Pânã ºi propriul final esteanticipat ca dezarticulare cor-poralã, diaristul fiind un bunspectator al extincþiei sale: «Sã tetrezeºti într-o dimineaþã rece detoamnã cu luminã gãlbuie, scria ella 14 noiembrie 1911. Sã te împingiprin fereastra aproape închisã ºisã pluteºti încã prin faþa geamului,pânã cazi, cu braþele desfãcute, cupântecele bombat, cu picioarelearcuite spre spate...» (p. 103). Opãpuºã aruncatã pe geam: camasta ar fi postumitatea lui imediatã.

Tratându-ºi identitatea ca pe uncadou primit cu de-a sila, Kafkavede în jurnal o tentativã de a seascunde în vorbele celorlalþi. Dinacest motiv, sentimentele lui suntprescurtate ºi consemnate îngrabã, venindu-i parcã din minteaaltcuiva. Cuvintele i se aprind uºor,dar se sting repede. Ele provindintr-o muþenie interioarã, hãrþuitãnon-stop de o societate guralivã.Tãcerea lui Kafka nu este deci,sora geamãnã a tânjirii dupãcelãlalt; nu este o mascãsubcutanatã pentru nevoia de

regãsire în altul. Datoritã scrisului,Kafka îºi autosuspendã prezenþa,se camufleazã. Însemnãrile luireprezintã o demisie socialã, darºi o ceartã perpetuã cuinconsecvenþa eurilor sale. Fiecarerând se strãduieºte sã sune cât

mai sec, aidoma unui diagnostic.Evident, jurnalul nu e delocprietenos cu autorul sãu. Este oegoscopie prin care diaristul se iala rost neîncetat, construind,rãbdãtor, un monument aldezamãgirii de sine.

Egreta

89

Totalitarismul secolului XX aindus o nouã formã de existenþã: ceaa teatralitãþii asumate, a individuluicare penduleazã între propriilesale principii ºi între cele ale uneisocietãþi viciate. Cu stupoare,constatãm cã atât în plan social, câtºi în plan literar, cetãþeanul trebuiasã îºi asume o mascã identitarã,care paradoxal, îi proteja adevãratasa identitate, esenþa.

Un studiu care abordeazãaceastã problematicã, din punctulde vedere al epicului din perioadacomunismului a apãrut în 2010 laEditura Limes, Cluj-Napoca. Estevorba despre „Cãrþile omului dublu- Teatralitate ºi roman în re-gimulcomunist” de Anca Haþiegan, undese prezintã necesitatea uneidihotomii a individului ce esteimpusã de cãtre Stat, atât în planulexistenþei, cât ºi în cel al culturii.

În introducere, autoarealãmureºte în plan teoretic noþiuneade teatralitate, argumentându-ºiopinia cu trimiteri bibliograficenumeroase, ce încep cu Poeticalui Aristotel ºi continuã cu GeorgeBanu, Radu Stanca sau RichardSchechner. Raþionamentul pebaza cãruia este întocmitã carteaeste cã „resortul psihologic alteatrului este îndoiala”.

Modernitatea, dupã cum sesubliniazã, aduce douã viziuniantinomice: cea impersonalã,supraumanã a lui Nietzsche ºi ceaa subiectului fracturat ce apare laRimbaud. Constatãm cã întreagaviaþã este vãzutã ca un eternspectacol al dezolãrii, culminândcu perioada regimului totalitar,unde regizorii sunt dictatorii.Oamenii sunt obligaþi sã poartemãºti pentru a relaþiona, falseidentitãþi ce nu sunt identice cusupraeul freudian, ci mai degrabãsunt alteritãþi impuse. Exemplelepreluate din istoria contemporanãlãmuresc aceastã viziune: existaîn cadrul comunismului în URSSMinisterul Culturii, care avea cascop organizarea teatrelor,expoziþiilor, dar era subordonatdirect Departamentului Cultural dela Moscova.

Astfel, se va impune un nou tipde ascezã. Sihastrul cultural esteopus omului stahanovist, eroul depeste noapte al sistemului, ºiadoptã soluþia Bukovski-Churchill

propusã de cãtre NicolaeSteinhardt în „Jurnalul fericirii”.Autoarea constatã cã în aceastãsituaþie apare teatralitatea, caalternativã, o greutate ce poate fimai uºor suportatã. Valorile umanese prãbuºesc întotdeauna subcrizã, deodatã cu structura moralãinterioarã individualã, peste ruineleunde se poate instala brutal„pseudo-conºtiinþa”. De aceea,oamenii cu moralitate integrã suntpriviþi drept sihaºtri.

Proza a fost cea mai afectatãde doctrina realismului socialistimpus de cãtre Jdanov deoarece,dupã cum subliniazã AncaHaþiegan, „ nu se poate refugia înabstracþii ºi generalizãri”. Încapitolul „Teatralizarea epicului încomunism” se prezintã chiartehnici de acest tip care apar laMircea Nedelciu în „Zmeura decâmpie”, „Gherla” de Paul Gomasau „Galeria cu viþã sãlbaticã” deConstantin Þoiu.

Studiile de caz sunt aplicate peromanul „Cevengur” de AndreiPlatonov ºi pe scrierile lui MarinPreda, în special „Întâlnirea dinpãmânturi” sau volumul II din„Moromeþii”. Nu este uitat nicidizidentul Paul Goma din „Gherla”sau „Patimile dupã Piteºti”, careadoptã metoda de a fi povestitoral memoriei colective. Desigur,

apare fireasca echivalare între„Patimile dupã Piteºti” ºi „1984" alui Orwell, operã din care estepreluat ºi mottoul. Analiza pe textdovedeºte mãiestrie îndecodificarea situaþiilor prezente,dar oferã în acelaºi timp ºi oexplicaþie pertinentã în corelaþie curealitatea contextualã.

În drumul hermeneutic autoa-rea îºi opreºte privirea asupraromanelor „Mica apocalipsã” a luiTadeusz Konwicki, „Vladia” deEugen Uricariu, „Sãrbãtorilerãbdãrii” de Dana Dumitriu,„Gluma” de Milan Kundera sau„Dimineaþã pierdutã” de GabrielaAdameºteanu. Putem constata cãAnca Haþiegan nu se limiteazãdoar la prezentarea ºi analizaromanelor din România, ci insistãpe o varietate geograficã, ceea ceface studiul mult mai interesant ºide asemenea include romanulredactat în comunismul românescîn sfera contextualã mai largã afenomenului european.

Chiar dacã este o lucrareºtiinþificã ce are un limbajimpersonal, obiectiv, detaºat, esteimposibil pentru cititorul (poatechiar avizat în acest domeniu) sãnu aibã niciun fel de trãire în faþaacestor rânduri. Desigur, nu putemcontesta nici veridicitatea, nicioriginalitatea acestei cãrþi caredoreºte sã ordoneze, sã clasificeaceastã chestiune. Stilul de analizãa mostrelor literare este unulprovocator ºi îndeamnã la o recitirea textului în sine.

Omuldublu.Omulnou.

Adrian Matus

Urmele mãrii

90

JEAN-PIERRE SIMÉON (n. 1950)

GIBRALTAR

Cei de acolo nu vãd mareapentru marenici spre a-ºi îneca râseteleîn jerba undelornici ca sã-ºi fiarbã somnulîn nisip

ei sunt dinaintea mãriiîn picioare sub noaptea fãrã steleca dinaintea abisului

dinapoia lor pãmântul care l-i-i dragistovitcare nu are de alesdecât între moarte ºi moarte

dinaintea lor marea imensãun abis de strãbãtutcum trebuie strãbãtutã disperarea

ei ºtiu cã barca lore mai ºubredã ca un visei ºtiucã acolo jos poate în celãlalt capãt al viduluimarea le va scuipa din nou trupurilepe nisipul rece

ei ºtiuîn picioare dinaintea mãrii

GREUTÃÞILE CONVERSAÞIEI

Prieten ciudatul meu prieten

Cu ochiisorbiþide gaura albastrãa ecranului

cu urechile burduºite de cuvintede cuvinte burduºite de suneteprieten ciudatul meu prieten

cugura ta ce vorbeºtevorbeºte vorbeºte vorbeºtemâinii tale

ºi capul tãu pierdutîn fundul glugii

ca un mãrascunsîn buzunar

prieten ciudatul meu prieten

cumspune-micum sã-þi spuncã scuzã-mãîmi staiscuzã-mãpe ochelari

ÎNTRE MINE ªI MINE

Într-o zi va trebui sã alegîntre mine ºi minecare e celãlalt care aº vrea sã fiu

am atâtea feþeîn dosul propriei feþeo faþã pentru focul care fugeo faþã pentru apa care doarme

Sunt atâtea drumurisubt paºii meicel al zilei deplinecel al nopþiidar care duce la celãlalt?

între mine ºi mine se aflã lumeacu pãmântul ºi cerul eifocul apa ºi drumurile

într-o zi va fi aºa:mã voi lãsa pe mine ºi pe mineîn urma mea

ºi mã voi pierde în lumesã-l aflu pe celãlalt care sunt

POVESTE CU FRUNZE

Prietene eu nu te-ntrebde unde eºti de unde viio ºtiu

nu-i nevoie de ADNde hârtii sigilatenu-i nevoie de nici o dovadã

tu ºi cu mine suntemfrunze de copaci

91

nu din acelaºi copacdar din aceeaºi pãdure

pãdurea cu miliarde de frunzecare fac freamãtul vastde care-n slãvi se minuneazãastrele mute

cât sã-nsemnenumele copacului tãu?tu ºi cu mine suntemdouã frunze uºoareprintre miliardele de frunze

ºi când eºti frunzãai soarta frunzei:cã ai fi de stajar ori de castanse-mbãtrâneºte cu pãdureaori se arde cu ea

(Din volulul Ici, 2009)

DE IMPOSIBIL SÃ TE ÞII

Da eu ºtiu cãrealitatea are dinþica sã muºtecã dacã îngheaþã e frigºi cã unul cu unul fac doi

eu ºtiu eu ºtiucã o mânã ridicatãnu opreºte vântulºi cã nu-l dezarmezi c-un surâspe rãzboinic

dar voi continua sã credîn tot ce iubescsã iubesc imposibilulbând cu pocalul poemuluio luminã fãrã dovezi

cãci trebuie de foarte tânãrsã-þi fi ales un visºi sã þii de elcum floarea de tija sa

în contra oricãrei raþiuni

Traduceri de Aurel Rãu

ª

Masa artistului

Puterea muzicii

92

Glosemâhnite

Doru George Burlacu

Notaþiile urmãtoare, generatede rememorarea exerciþiului criticderulat pe parcursul anului 2009în cadrul proiectului DicþionarulCronologic al Romanului Ro-mânesc (1990 - 2000) (DCRR), auformat obiectul unei intervenþii încadrul Zilelor Academice Clujene(2010). Bilanþul - limitat de uninterval alfabetic (A-C) ºi cupronunþat caracter umoral – nuemite pretenþii de sistem, uniculliant constituindu-l, poate, tonulmelancolizat al relatãrii.

O primã constatare are învedere faptul cã romanul ro-mânesc din deceniile 9-10 aleveacului trecut nu armonizeazãrelaþia tradiþie-inovaþie nici mãcarla nivelul adagiului Non nova sednove, ceea ce, parafrazând, arînsemna cã, dacã ar fi reuºit sãspunã nu ceva „nou”, ci, „din nou”,ceva ce s-a mai spus, eventual –obligatoriu chiar! – cu alte mijloace,unii dintre noi tot am fi pãstratsuvenirul unui tandru rendez-vous.Din cârca dãtãtorilor de lege înproza româneascã, evangheliºtiicontemporaneitãþii trec dreptniºte pigmei. Privirea lor mioapãlãcrimeazã la fiece contact cudepãrtãrile altor zãri. Cu excepþialui Mircea Cãrtãrescu, niciun numenu se impune deocamdatã printr-o creaþie notabilã, majoritateapropunând manufacturã mãruntã.Cu cât e apãsatã mai furibundpedala experienþei unui eu pretinsunic, cu atât se alunecã mai abitirîn delirul grafomaniei. Hrãnitãpreponderent dintr-o afectivitaterealã, maculatura romanescã încauzã exhibã „marea perfecþie acomunului” (G.Cãlinescu).

Urban ori rural, politic oriapolitic, intelectual sau pãlmaº,tânãr sau bãtrân, citov ori zãlud,eul acestor pretinºi romancierioferã cu preponderenþã unspectacol de bâlci artistic, laîncheierea cãruia nu ne rãmânedecât sã exclamãm cu Mallarmé:„Trupul mi-e trist, Doamne, ºi amcitit toate cãrþile”… proaste! ªidacã spunem „trist”, nu spunemîncã mare lucru! Cãci situaþia a fostadesea dramaticã. Obligaþia de aciti vreme de 300 ºi ceva de zilevreo 200 ºi ceva de cãrþi stupide,conºtient cã o viaþã de om nuajunge nici pentru parcurgerea

marilor autori europeni, risca sãdevinã traumatizantã.

Nu de mult, Nicolae Brebanpublica o Trãdare a criticii.Supãrãrile îi þinteau pe criticii, care– pretindea romancierul – nu-ºi factreaba, neglijând o personalitate detalia d-sale. Una dintre pricini esteaccedia. Lenea, altfel spus, care acuprins tagma. „Printre intelectuali– nota la rându-i Eugen Simion –aceastã maladie a spiritului bântuieciclic ºi ia forme variate. La unii semanifestã, de pildã, prin inapetenþapentru actualitate ºi retrageresolitarã în câmpul clasicitãþii; la alþii,prin ceea ce am putea numi rãulde literaturã. Rãul poate fi învinsrelativ repede, dar rãul se poatecroniciza ºi atunci criticul (sauscriitorul) este pierdut pentruliteraturã”. Câteva lãmuriri seimpun.

Întâia formã de manifestare aaccediei o reprezintã, aºadar, fugaîn clasicitate. Este ºi situaþianoastrã, ºi a altora din generaþiade pe la ’57, deºi se pare cã aici evorba mai mult de „patria micã” alui G. Liiceanu ºi de „viaþa la niºã”despre care gloseazã cu„amarnicã voluptate” Dan C.Mihãilescu (v. „Dilema veche”,nr.349/2010, p. 17). Indubitabil, ºiaceastã retragere este un soi decomoditate, pentru cã literatura

bunã e grea ºi þine de un estetismezoteric opus pseudo-gustuluigregar (al clasicitãþii, dupã unii).Universuri ºi tehnici romaneºtiactuale rãmân tot mai opace unuimereu lãrgit segment de„specialiºti”, îndeobºte cei trecuþide 40 de ani. Noi nu spunem cãnu am fi suficienþi de culþi, deinteligenþi, de subtili ori de sen-sibili – cu am face-o ? –, dar, cucertitudine, suntem mai puþintemerari decât cei tineri, care nuau aflat încã – spre ºansa lor ºi aliteraturii, în genere – cã adevãratacanonicitate „trebuie testatã ladouã generaþii dupã moarteascriitorului” (W. H. Auden). Deaceea, „cazul” Cãrtãrescu con-stituie nu o formulã esteticã anegãrii (schimbãrii) unor modele, ciuna a surprizei, de facturã barocã,formulã ce e nu atât garantul uneirevoluþii în materie, cât semnul uneievoluþii epi-fenomenice insolite.Vrând sã tulbure canonul, MirceaCãrtãrescu nu a avut ºi forþa marilorreformatori. Drept pentru care, dacã– dupã spusa lui Baudelaire –„frumosul e întotdeauna uimitor, arfi absurd sã presupunem cã totceea ce e uimitor e întotdeauna ºifrumos”.

Retragerea în câmpul clasici-tãþii ºi-ar afla o explicaþie ºi în „rãulde literaturã”. De o anume lite-raturã, mai exact, deoarece încazul muncii noastre nu a fostvorba doar de cãrþi proaste cedãuneazã caracterului, ci de cãrþide-a dreptul bolnave, care auzdruncinat ºi „demnitatea esteticã”a lectorului, ºi uzul raþiunii sale.

Cândva, acelaºi Dan C.Mihãilescu îºi oferea o reverieautocompãtimitoare, vorbind de„acordarea unui spor de toxicitatecronicarului (recenzentului) literarobligat sã-ºi injecteze periodic învene tot soiul de orori narative ºi alteproduse din gama esteticiigreþoase”. Tot el inventaria „diverseleîmpieliþãri drãceºti ale simþului artisticîn cloaca postmodernitãþii, de laatrocitatea hidoasã a deseneloranimate […], pânã la invaziamonstruozitãþilor deviante din prozamisofiliei de ultimã orã, a poezieisecreþiilor vaginale ºi a dramaturgieigenital-scatofil-exfoliante” (Domniaurâtului).

E de la sine înþeles cã nimeni

93

nu s-a înghesuit sã-i acorde vreunastfel de spor, ba, dimpotrivã, i leva fi luat ºi pe acelea pe care leavea. În afara unuia de care amavut ºi avem în continuare partetoþi cei din branºã: „nodurilesufocante” din gâtlej la oricarenouã formã de manifestare asuficienþei sub formã prozasticã.

ªi, în final, douã concluziiautocompãtimitoare: 1. Evitândverdictele grele, luându-ne rãgazde reflecþie, putem spera cãpericolul „cronicizãrii” silei deliteraturã va trece. 2. DCRR-ulrãmâne în continuare un produs

lexicografic „cu greutate”, graþie,îndeosebi, cantitãþii de informaþiepe care o reuneºte. De revoluþionatvreun canon, nici vorbã ! Oricum,raportarea la aºa ceva nu intrã înobligaþiile recenzentului.„Recenzent ?”, se vor ofusca unii,atinºi în orgoliul profesional. Da,rãspunde Nicolae Manolescu: „Înobligaþiile ei de serviciu intrã, înprimul rând, informarea corectã ºiprecisã a cititorului cu privire lacartea recenzatã ºi la autorul ei.[…] Modalitatea literarã poate fidoar sugeratã. În nici un cazdetaliatã, ca ºi când ar fi vorba de

o operã «canonicã». Regulajocului cere […] un anumit simþ almãsurii. Sau spirit critic. Extrem derar exegetul cade pe ocapodoperã. Greºeala cea maifrecventã pe care o comitrecenzenþii este de a trata o operãca oricare alta sau o operã dedebut în felul în care sunt tratatecapodoperele. Cu alte cuvinte,aplicându-i o grilã pretenþioasã,introducându-le în serii care leînnobileazã ºi «ucigându-le» princomparaþii exorbitante. […]Recenzia nu e neapãrat expresivã,ci eficace”.

Fete la scãldat

94

Iulian Dãmãcuº

Corabia

Dimineaþã.Soseºte în porto corabie doldora de cuvinteNeguþãtorii se înghesuie - De mult n-a mai venit atâta marfã!În oraº sunt goale rafturile,în depozite bate vântulradioul transmite doar muzicã –mai veselã sau mai tristã,dupã cum sunt ºtirile…Numai cã nu toþi înþeleg la fel:Floricele de porumb – îi înveseleºte pe uniiîn timp ce altora le ghiorãie maþele…Un ochi râde, altul plânge

ªefii de partide pregãtesc de zor o nouãcampanie/Guvernul sperã sã afle ce i se întâmplã þãrii -Se oferã deci, garanþii pentru achiziþionarea de noi ºi noi cuvinte

Vasul s-a scufundat sub greutateacumpãrãtoriloriar în rada portului au plutit zile-ntregi tot felul de vorbe:capcanã, teroriºti, demagogie… Aºa spuneaucei care (le) pescuiaucu mãmãligã ºi viermiºoriÎn general plevuºcã…, rar câte-un cuvânt mai însemnatreþinut (oricum), pentru cina familiei…

Scrisoare

Teoretic, mai existPoate vã mirã, prietenicã mã auziþi la telefon, saumai primiþi câte-un e-mailE drept, nu m-aþi mai vãzut de mult/fusese un eveniment, atunci, se scrisese despre/Oricum, dupã aceeade cele mai multe ori plecam…Cineva ºi-aducea aminte din când în cândcã m-ar fi întâlnit pe o stradã lãturalnicãacolo unde mã aruncase întâmplarea/sauaºteptând în faþa unei uºi albe, pe careciteam cuvintele numai de mine vãzute(de fapt erau aceleaºi pe care le murmurauochii tuturor celor care, împreunã , aºteptau…)

Apoi, pentru încã un rãgaz de lecturã saude mãrturisiri / file ºi lacrimi/lumina se zãrea un ºir de nopþiºi la geamul meu…Între timp s-a schimbat ora, ºi timpul a fãcut un salt înaintemai târziu s-a smucit înapoi ca un cal nãrãvaº!Când sã te mai întâlneºti,

ce se mai poate planifica astãzi,în nestatornicie?

Teoretic mai exist…ºi cine ºtie, în primãvarãmã veþi întâlni în firul de iarbãoferindu-se Mielului,sau în vreun ghiocel, cu privirea plecatãruºinat cã a lipsit la ultima întâlnire…

Mihai Ionuþ Ologu

Premiul revistei Steaua ºi Premiul revistei electronice Nordliterar la concursul de poezie „Nicolae Labiº“, ediþia 2010

Jade într-un film cu mine

toate astea eu nu le cunoscnici bãncile din care curg coji de seminþenici gratii nici lacãtenici dealu’ babeicocoºat de scoliozãºi terenul de fotbal cu iarbãnu ãla cu porþi cuteneºi înfipþi înmingi pocnind ca splinelenici baruri cu halbe spartedin care nu iese nimeni cu zece miinici cu îngheþatã de la bobinici îngheþatã la janatoate astea eu nu leºtiu doar ochiiochii cenuºii ai babei nu m-au uitatmurmurãdin adâncul canalelordin scãrile de blocmi’ããããããitzããããããããããããããmi’ããããããããããããããitzããããããtoatea astea eu nueu am copilãrit în tinejadespune-miunde ai copilãrit?

Jade are o zi bunã

m-a ridicat statuie pe blocul vecin ºi a pornito ploaie zgârcitã/ aºtept acumsã mã fac barcã pânã la tine/ jade stã în casa noastrã alb-negruîºi aranjeazã cuvertura ca pe o zi de paºtiºi nu spune nimic îºi aprinde o þigarã alb-negrudechide terasa ºi nu se aude nimicjade ascultã smooth jazz cafe dimineaþaºi nimeni nu aude nimic jade îºi stinge þigara pe obrazîºi aruncã ciorapii pe blocul vecinîºi acoperã goliciune cu parfumuri ºi farduri alb- negruºi nimeni nu aude nimic

nu nu e ca ºi cum jade ºi-ar decupa degete de mim

când eu aº putea rãmâne aiciblocat

95

Personajul istoric al DoctoruluiFaust era deja in timpul vieþii sale,pe cât de zbuciumate pe atât ºi deciudate, o legendã, sau, cum seautodescrie omologul sãu me-diteranean, Don Juan, “o fanteziepublicã”. Nu existã nici o altãpersonalitate istoricã în lume, caresã-ºi fi lãsat atât de pregnantamprenta asupra unui motiv literarpropriu atât de complex precum afãcut-o Faust. Nu existã nici un altpersonaj în literaturã care sã fipreocupat spiritul uman într-odezbatere pantemporalã atât inter-cât ºi intraculturalã precum esteFaust. Nu existã un alt motiv literar,care sã fi cunoscut de-a lungultimpului atât de multe modulaþiuni,variaþiuni ºi interpretãri percumeste cel al lui Faust. Într-adevãr,un mit literar în toatã putereacuvântului.

Se pune întrebarea, ce urmã-reºte Vasile Voia într-o nouã ediþie(2010) revãzutã ºi adãugitã avolumului sãu apãrut iniþial în anul1997 la Editura Dacia din Cluj-Napoca, în acea vreme cu subtitlulGlose la mitul faustic? Întrebareaeste pe deplin întemeiatã, pentrucã termenul “faustic” poartã în sinemultiple sensuri ºi, legat de fie-care dintre acestea, implicãnenumãrate opere literare ºifilosofice. Mark Twain spuneacândva: „Infinitul existã pentru caoameni ca mine sã poatã învãþalimba germanã.” Acest lucru estela prima vedere valabil ºi pentruîncercarea lui Vasile Voia de aduce la bun sfârºit un studiu alcelor mai reprezentative operelegate de aspectele mitului faustic.Nu este o exagerare, deoarecemitul faustic poate sã includã

§ personajul ºi “mitul” literaral Doctorului Faust în complexita-tea identitãþii sale clasice (de exem-plu Marlowe, Goethe, Lenau)

§ combinaþiile asociative cuunul sau cu altul din motivele sauaspectele identitãþii sale (deexemplu Grabbe, Ghelderode,Slobodan Šnajder),

§ termenul de “faustic”, caderivat de la personajul Faust însensul “nobilei strãdanii” (“edlesStreben”),

§ omul obsedat de creatie,aºa cum Goethe privea demoniculsau cum înþelegea Lucian Blaga

termenul Daimonion,§ “omul faustic” al lui Oswald

Spengler ca exponent al culturiivesteuropene.

Pornind de la titlu, Tentaþialimitei ºi limita tentaþiei. Reperepentru o fenomenologie a mituluifaustic, nu putem da un rãspunsclar definit. De aceea apelãm maiîntâi la cuvintele lui GabrielLiiceanu care preced ca mottovolumul: „Cãci dacã limita estedestinul fiinþei finite, efortulconstiinþei nu este de a justifica, aînþelege ºi a se supune, ci de aface din limitã o nedreptate ºi dindezbaterea cu ea un drum deschiscãtre nemurire prin faptã ºicreaþie.“ Pãrerea mea personalãeste cã ambele, titlul ºi motto-ul,ne sugereazã ideea fausticã însensul „nobilei strãdanii“ („edlesStreben“), dar ºi în sensul omuluiobsedat de creaþie, adicã aldemonicului privit din punct devedere pozitiv. Dar, dacã nereferim doar la idealul uman de atrece peste limitele impuse, atunciar fi excelenþa (arete) sau lipsa demãsurã (hibris).

Faust ºi fausticul sunt elementestrãine simþirii spaþiului culturalromânesc. Faust ºi fausticul au fostºi rãmân un “import” al eliteiculturale româneºti. Iar Faust esteºi rãmâne în spaþiul cultural

românesc prin excelenþã drama luiGoethe. Vasile Voia confirmãtradiþia acestei receptãri a lui Faustatât de solid impãmântenitã în eltaculturalã românã din primajumãtate a secolului XX:dimensiunea eticã a surmontãriilimitelor cunoaºterii. Aceasta ºidrama lui Goethe stau astfel de lasine înþeles în centrul dezbaterii ºiconstituie în mod explicit punctulde plecare al analizei.

Dacã pãtrundem mai adânc întematica volumului, vom fi surprinºide intenþiile acestuia. Începand cu“Faust între istorie, legendã ºisimbol cultural”, acest titlu îl gãsimdeja în cuprins, Vasile Voiaîncearcã sã cuprindã tot ceea cepoate defini termenul de „faustic“în literaturã ºi filosofie: de la cãrþilepolulare, Marlowe, teatrul demarionete, Lessing ºi Byron pânãla Goethe, Thomas Mann ºiBulgakow, ca sã amintim doar celemai reprezentative repere. Michelde Ghelderode, Pual Valéryîntregesc incursiunile în tematicã,în timp ce Constructorul Solnessal lui Ibsen ºi Iwan Karamazowtrimit discursul într-o direcþie dinpunctul nostru de vedere foartediscutabilã, chiar eronatã. Volumuleste întregit de reflexii, exegeze ºiaspecte ale recepþiei ºi influenþeilui Faust (Goethe) asupra literaturiiºi culturii române, un aspect cãruiaautorul îi consacrã în aceastã adoua ediþie un spaþiu mai larg.Oricum privim aceastã uriaºã ispitãa fausticului, trebuie sã apreciemîn mod deosebit meritul lui VasileVoia de a fi primul care prezintãîn mod sistematizat Faust ºifausticul în spaþiul culturalromânesc. Un act unic de culturãîn adevãratul sens al cuvântului!

Comparatistul Vasile Voiaabordeazã tema cu conºtiincio-zitatea, grija ºi profesionalita-tea cercetãtorului deosebit dedocumentat ºi versat, dar ºi a in-telectualului sensibil. Acest lucrupretinde cititorului cunoºtiinþeanticipate pentru a putea înþele-ge conþinutul în adâncimea, com-plexitatea conexiunilor ºi înrafinamentul dezbaterii. Aceastaînseamnã cã lucrarea seadreseazã unui public iniþiat ºi deculturã elevatã, în anumite cazurichiar doar unui cerc restrâns de

Glose lamitul

faustic

Eugen Christ

96

specialitate. Nu este un reproº, darideea tangentã de a popularizamitul faustic în spaþiul românescinterfereazã într-un fel cucaracterul elitar, esoteric alprezentãrii.

Problematicã apare însã înaceastã a doua ediþie ideea uneifenomenologii a fausticului enun-þatã în subtitlul volumului. Nugãsim nimic de obiectat împotrivapunctului de vedere al compa-ratistului, pe care Vasile Voia îldezbate deja în primul capitol“Câteva consideraþii asupracercetãrii tematologice”. Îi ur-meazã însã capitolul “De ceFaust?” o pledoarie a fausticului cadimensiune eticã a surmontãriilimitelor cunoaºterii pornind ºiavând în centrul atenþiei Faust-ullui Goethe. Tocmai în acest punctintersecteazã enunþul unei feno-menologii cu abordarea temeipornind de la Goethe ºi de ladimensiunea eticã a strãdanieicunoaºterii. Din punctul de vedereal comparatistului, precum amspus, nimic de obiectat. A puneînsã doar astfel problema în cadrulunei cercetãri fenmenologice aunei manifestãri literare atât decomplexe este dacã nu insuficien-tã sau incompletã, atunci cel puþino direcþionare greºtitã a atenþiei.

O fenomenologie pretinde oaltã sistematicã a întregului.Diversele aspecte semantice alefausticului nu numai cã nu suntdefinite, dar chiar ignorate în cursuldezbaterii. De aceea nu are loc oordonare a temelor în discuþie ºinici o subordonare a diferiteloropera literare diferitelor aspecte alfausticului. Dar aceste aspecte alefausticului sunt tot atâtea direcþiiale cercetãrii fenomenologice.Astfel, se poate ajunge printrealtele la concluzia eronatã cã IvanKaramazov, Mureºanu sau Meº-terul Manole ar putea fi personajefaustice, iar piesa ibsenianãConstructorul Solness un Faust.

Dacã privim fenomenologia caanalizã, prezentare ºi interpretarea originilor, a contextului social-istoric, cultural, religios, a punctelorde reper ºi ale motivaþieiaspectelor ºi motivelor definitoriiale manifestãrii în dinamica lorevolutivã, a variaþiilor, modulaþiilorºi interpretãrii prin care fenomenul

se manifestã ºi este receptat,atunci este o structurare ºisistematizare a semanticiiobiectului cât ºi a criteriilordezbaterii absolut necesarã. Doarastfel putem concretiza logicafluxului dinamic al þesãturiisegmentelor amintite de-a lungultimpului cu claritatea specificãvocilor muzicii de camerã.

Din punctual de vedere al celormai importante puncte de reperfenomenologice scapã atenþieivolumului trei opere importante:Poemul Faust al lui NikolausLenau, Tragedia omului de ImreMadács ºi piesa Joi (“Donnerstag”)de Fritz Hochwälder. Din punctulmeu de vedere ar fi meritat Iubiremagicã. Un sâmbure de roman deVasile Voiculescu, un spaþiu maiamplu de tratare prin faptul cãoferã o variantã unicã deinterpretare a mitului faustic înliteratura europeanã. Ce se naºteatunci când un subiect literar strãindevine tema unei dezbateri literaredocumenteazã dramele curioaseale lui Victor Eftimiu, Doctor FaustVrãjitor ºi Cocoºul negru.

CÃ

RÞI

Cascada

Deoarece Vasile Voia doreºte sãpriveascã fausticul din punct devedere fenomenologic incluzândliteratura românã, atunci ar fitrebuit ca ºi aceste drame sã-ºigãseacã un loc în dezbaterea defaþã. În ciuda acestor observaþiipoate mult prea severe, volumullui Vasile Voia este o realizareexcelentã a hãrniciei unui spiritintelectual deosebit.

La sfârºit ne mai amintim o datãcã pentru spaþiul cultural românescFaust este Faust-ul lui Goethe, capunct de reper ºi de definiþie parexcellence. Sã ne amintim însã ºide cuvintele lui Thomas Mann:“creºtinismul ºi antichitateamediteraneanã constituie ºi vorrãmâne împreunã cei doi piloni aimanifestãrii apusene.” Astfel esteFaust al lui Goethe opera careuneºte în sine acest dublufundament al spaþiului european.Chiar dacã pe undeva este ocoincidenþã, nu cred cã existã ocoincidenþã mai plinã de simboldecât apariþia acestui volumdedicat lui Faust, la editura “IdeeaEuropeanã.”

Eugen Christ

97

Casa caremacinã oameni

Tatiana Dragomir, autoareaFotogramelor – carte pentru carea primit Premiul pentru Debut alUniunii Scriitorilor în 2007, îºidemonstrazã încã o datãcapacitatea de a construi poveºtiforfotind de viaþã ºi culoare înromanul recent apãrut în 2010 laEditura Limes – Cara Aurita.

Cara este denumirea datãcasei în jurul cãreia se încheagãistoria neamului Adamilor, de laaºezarea întâiului FerdinandAdam într-un oraº transilvãneanpânã la dispariþia ultimilor sãidescendenþi. Cel care reconstituieîntreaga istorie a casei ºi aoamenilor ce vor fi vieþuit de-alungul vremii în ea este RaduRusu, un economist pasionat deistorie, de istoria hanurilor ºi afamiliilor mai ales. Aceasta încondiþiile în care el însuºi nu ºtienimic despre tatãl sãu, nu îicunoaºte nici mãcar numele, oeventualã cãutare a acestuiafiindu-i de altfel imposibilã. Astfel,dacã trei bãrbaþi cu numele deFerdinand Adam sunt primiiproprietari ai Carei, Radu Rusu,unul dintre ultimii proprietari aiacesteia este, în mod simbolic, totun Ferdinand Adam, un fel de fiuadoptat al maleficei case în careajunge, de altfel, mai puþin prinalegerea lui ºi mai mult dintr-o aºa-zisã întâmplare – este singuralocuinþã pe care i-o oferã Primãria,dupã o aºteptare îndelungatã.Radu Rusu primeºte o datã cuintrarea sa în Cara ºi o identitatede împrumut, dar ºi el însuºi vamunci pentru aceastã identitate,cãci Radu devine tot mai ataºat delocuinþa sa pe mãsurã ce-i des-coperã tainele ºi scormoneºte prininimile vecinilor ºi ale apropiaþilor,prin biblioteci, cimitire ºi prinmuzee dupã istorii vechi ºi înaparenþã imposibil de însãilat într-o variantã coerentã.

Cara pare o forþã maleficã, unmonstru care îºi ucide locuitorii,dar nu e nici ea însãºi deneînfrânt, în cele din urmã. ÎntâiulFerdinand Adam cade de pe

schele în timp ce construieºtehanul care va purta peste timpnumele de Cara Aurita, fiul sãuFerdinand Adam e sfâºiat defiare, cel de-al treilea FerdinandAdam e epileptic, iar mulþi dintreurmaºii acestor bãrbaþi morfulgerãtor. Ultimul, Iov, e un bãtrândegenerat, ducând parcã în cârcãpovara tuturor greºelilor ºi alesuferinþelor înaintaºilor, ºi el îºi vagãsi sfârºitul dinamitând fostulhan, condamnat oricum laautodistrugere.

Cara topeºte în ea tragediivariate – morþi nãpraznice, copiinãscuþi morþi, copii rãpiþi,sinucideri, boli, tulburãri psihice,silnicie. Nici pentru Radu Rusuvieþuirea în Cara nu va fi preaconfortabilã. Pasiunea pentruproaspãta soþie, Flori, se va epuizarepede între zidurile bãtrâneiconstrucþii, sufocatã de însãºi grijapentru domesticirea locului, pentruumplerea lui cu tot felul demãrunþiºuri care sã-i dea amprentade spaþiu vieþuit, dar ºi, pe de altãparte, de atmosfera sumbrã,lugubrã care domneºte în aceastãcasã din Piaþa Micã. Pesteeºecurile din viaþa de familie ºi dinviaþa profesionalã ale lui Radu seîntinde, înghiþind totul, siluetaameninþãtoare a fostului han. Dealtfel, încã de la început, de cândîi pãºeºte pragul, casa pare afuncþiona” pentru Radu Rusu ca oforþã cãreia el nu i se poate opune.Cara Aurita este labirinticã, un felde monstru întortochiat, darlabirintic e ºi destinul personajelorcare se formeazã în ea, o pã-rãsesc, se reîntorc ºi mor aici.

Partea cea mai pitorescã aromanului e datã de datã deistorisirea destinului familieiFerdinand Adamilor; autoareasurprinde particularitãþile unorepoci diferite, corespunzãtoarefiecãrei generaþii în parte. Epiculeste solid, însoþit de capacitateade a crea atmosferã prin redareaunor detalii ale vieþii cotidiene,definitã prin descriereaprocesiunilor ºi a sãrbãtorilor, apieþelor ºi a interioarelor locuinþelor,a veºmintelor ºi a obiceiurilordomestice. Personajele suntnumeroase, ele populeazã casa încohorte întregi, alcãtuind tocmaiacel copac pe care ºi-l scrijeleºte

Radu pe perete ºi pe care îlcompleteazã pe mãsurã cedescoperã toatã încrengãturaneamului Adamilor, lucrând cumigala unui cercetãtor dedocumente, dublatã de tenacitateaºi curiozitatea unui detectiv.Majoritatea personajelor dintrecutul Carei sunt schiþate succint,sunt parte a atmosferei, aºa cumvieþuitorii Carei cei dincontemporaneitate sunt simbolicînghiþiþi de Cara ºi mãcinaþi înintestinele ei.

Carmen Mateiu este unul dintrecele mai proeminente personajeale romanului: se comportãconfuz, are ceva din bãtrâneþea ºiîntunecimea casei în carelocuieºte, pare o emanaþie aacesteia. În mod inexplicabil, esterezervatã în a da toate detaliile pecare le cunoaºte despre casã,oferã informaþii trunchiate, nu îºimãrturiseºte originea, nici nudoreºte ca aceasta sã îi fiedescoperitã. O motivaþie solidãpentru acest fapt nu existã – ºi aicigãsesc una dintre expresiilepunctului celui mai vulnerabil alcãrþii: o glisare uneori inadecvatãîntre realismul cotidian ºi ceea cear putea þine de realismul magic.Unele scene sunt artificialdeclanºate sau au raþiunineverosimile, cum e balul mascatdin curte, la care participã toþilocuitorii Carei, motivaþi sã secostumeze ºi sã danseze numaipentru cã se sãrbãtoresc zileleoraºului. Sau a se vedea episodulpãzirii porþilor Carei pe timpul nopþiide câte un bãrbat, pentru a o apãrade urgia maselor care protesteazãîn oraº. Elementul logic estesacrificat în aceste cazuri pentrupitorescul situaþiilor.

Prin faptul cã urmãreºtedestinul mai multor generaþii de-alungul timpului, prin elementeprecum existenþa mai multordescendenþi care poartã acelaºinume ºi a unui ultim urmaºdegenerat, prin crearea uneiatmosfere halucinante, Cara Auritaaminteºte de Un veac dinsingurãtate al lui Márquez. CaraAurita rãmâne, în primul rând, unroman despre familie ºi spaþiu, dincare gesturile calde ale oamenilorunii faþã de ceilalþi nu lipsesc, cumnu lipseºte nici sentimentul de

CÃ

RÞI

98

Imaginecreatoare ºiArhetip

Pornind de la întrebarea „Ceface o culturã sã fie ceea ce este?“,Horia Cãpuºan îºi structureazãrãspunsul în Imaginea Creatoare.Arhetip ºi originalitate în literaturaenglezã, carte apãrutã în 2010 laeditura Limes, Cluj-Napoca.

Lucrarea este alcãtuitã dindouã pãrþi ale cãror roluri pot fiprivite diferit. Fie Imaginea Crea-toare este o lecþie introductivãoferitã cititorului pentru a-lfamiliariza cu toate conceptele ºia putea percepe în mod corect ceade-a doua parte Arhetip ºioriginalitate în literatura englezã,fie, datã fiind expunerea în oglindãfaþã de conceptele primei pãrþi,partea secundã nu este altcevadecât o exemplificare detaliatã aopinilor auctoriale prezentateteoretic la început.

Exil de zi ºinoapte

În volumul de poezii Exil de ziºi noapte (Ed. Anthropos, Timi-ºoara, 2010), Veronica Balaj

Dincolo deBarbaria

Pentru a privi lumea prin ochiiscriitorului ancorat în realitateavremii ºi care resimte intens toateacestea, o alegere inspiratã estecartea Luciei Negoiþã, Dincolo deBarbaria, apãrutã în 2010, laEditura Brumar.

Volumul compune, la nivel deconþinut, albumul unei vieþi trãiteprin culturã, în slujba culturii, darîntr-o lume în continuã detaºarede cultural. Avem în faþã episoadedin viaþa fostului reporter ºi pro-ducãtor de emisiuni culturale LuciaNegoiþã, care pune pe seamaunui eu feminizat o coborâre înBarbaria, forþându-l sã resimtã in-tens decãderea pe care o contem-plã lucid în Grãdina Nu-melor, primaparte a volumului, pentru ca la finalsã-i ofere alternativa Glonþului deargint, cum este numit cel de-aldoilea ciclu de poezii din volum.

Grãdina Numelor debuteazã cuimaginea primei menstre ce aduceintrarea femeii „în rana cea mare“,înfãþiºând o fãpturã care-ºi resimteintens feminitatea pusã în imediataapropiere a sentimentului morþii.Dacã scuturatul pãrului devine o„eroticã bãtaie din aripi a morþii“,moartea feminitãþii apare mai clarsugeratã odatã cu înaintarea învârstã când pãrul încãrunþeºte, iardespre locul „ce i se spune al în-sãmânþãrii“ aflãm cã „fu vremea luide parcã nici n-a fost“. În fond,volumul este înþesat de indici aifeminitãþii vãzute ca sexualitate,mamã ºi potenþialã mamã subegida unui feminin care doare prinmenstruaþie, naºtere, lãuzie,depresii, dar care este percutantprin referirile la sacrificiul MameiSupreme care l-a nãscut peDumnezeu sau la Mama Istoriacare suportã violul „doar pentru a-ºi aduce pe lume frumoºii ei copii“.

Miºcarea societãþii este in-

versã, ca ºi cum în loc sã îmbãtrâ-neascã, ea cade continuu spreprimitivismul Barbariei. Lumea deazi e o lume vãzutã sub simbolulsticlei ca lunetã, plasmã, ochelari,Muzeu de sticlã º.a. O lume vãzutãprin sticlã, pentru a fi pusã pe sticlã.Oamenii zilei înfãþiºaþi pe clãdiresunt maneliºtii, nu Bãlcescu oriRosetti pe scãfârlia cãrora pun preþdoar porumbeii, de parcã versul arfi în acord cu cel al culturii de stradãgen Paraziþii, pentru care azi eroiisunt socluri de muºte. Lumea încare reporterul aleargã sã caute/fabrice ºtiri, pentru cã revoluþia i-a dat libertatea de a face toatebanalitãþile conturate în „Doam-nelor ºi domnilor cine a tras în noi“,devine în ciclul Glonþ de argintnumai un simplu joc de ºotron, încare te-ntorci de unde-ai plecat ºirãmâne doar oportunitateatrãgaciului.

Jucând în lumea de Barbaria,Lucia Negoiþã trece Dincolo de,întregindu-se ca fiinþã într-atâtîncât ºi omul de presã ºi poeta potrosti: „Vocea mea o sã intre învieþile altora“.

Andreea Coroian

CÃ

RÞI tristeþe pe care îl aduce cu sine

decãderea unei seminþii, prilej dea pricepe o datã în plus cãdeºertãciunea sãlãºluieºte înmiezul a tot ce e pãmântesc.

Maria-Magdalena Diaconu

Pregãtit sã combatã spiritulcliºeic în culturã, autorul face trimi-teri la limbã, istorie ºi filosofiepentru ca apoi, combãtând roluldecisiv pe care alþii li-l atribuie înconturarea unui culturi, sã apelezela ceea ce Jung numea inconºti-entul colectiv ºi sã ne punã în faþaconceptului de lector mediu. Astfel,de la nivelul viziunii simþuluicomun, imaginea creatoare estedeasupra limbajului ca ordo-natoare a realului cãruia i se dã ofuncþionalitate, dar ºi deasupraoricãrui creator. Accentuându-icaracterul de potenþialitate, H.Cãpuºan o trimite în sfera lumiiideilor eterne a lui Platon ºi-i dãatributul de Demiurg al sim-bolurilor. Prin exemple din diferiteculturi, peisajul simbolic esteexemplificat comparativ pentruilustrarea raportãrii diferite apopoarelor la aceleaºi elemente.În acest context se aratã ºi rolulminim al limbii prin trimitere lacultura britanicã ºi cea americanãºi se pune ºi problema creatorilorcare scriu în mai multe limbi sauproblema traducerilor.

Literatura, dar ºi muzica suntaduse pe masa de lucru underaportarea la spaþiu, timp, miºca-re, preponderenþa solar/diurn,subiectivitate activã/pasivã, pusesub lupã comparativ, reunescconcepþiile lui Nietzsche, Kant,Hegel, Heidegger, Frobenius,Spengler ºi Blaga cãruia i se oferãun spaþiu generos.

Pânã la urmã, Horia Cãpuºangândeºte o carte care, cu câtevadificultãþi în înþelegerea unor con-cepte din lingvisticã sau teorialiteraturii, este accesibilã oricãruicititor pregãtit sã se lase purtat dedemonstraþia calmã a unui autorcare vine sã demonstreze cã, îndefinitiv, complexitatea ideilor nustã într-un limbaj pretenþios, ci înnuanþele pe care acestea leprimesc.

Andreea Coroian

99

Cu bisturiul înliteraturã

Întreg volumul Moarte de om.O poveste de viaþã (Ed. Limes,Cluj-Napoca, 2010) al scriitoruluiIon Zubaºcu poate fi citit ca untratat poetizat de medicinã,construit prin suprasolicitarea ºiepuizarea câmpului lexical al boliiºi al morþii, care sunt analizatemicroscopic ºi redate cu asprimela nivel lingvistic. Poetul inven-tariazã cu luciditate procedurimedicale, urmãreºte trupuri încare boala se coace ºi oferãamãnunte asupra evoluþieimaladiei în propriul organism,astfel încât întreg universulcreionat se pliazã pe scena„Centrului Mondial de Oncologie“.Acest centru cosmic în care can-cerul, ca suprainstanþã, e singurulliant între pacienþi, este un spaþiual fierului, al plumbului ºi al ha-latelor albe în care pânã ºi divi-nitatea este una infirmã pentrubolnavi.

Prin curajul sãu de a abordateme atât de tãioase în poezie, IonZubaºcu testeazã teritorii puþinexperimentate în lirica românã,demonstrând cã „se poate trãi ºidincolo de aceste graniþe nu vã fiefricã/ se poate trãi“. Mãrturisirileeului liric bolnav în care toatesimþãmintele sunt acutizatesub ameninþarea thanaticului,vizeazã o derulare lentã a traseu-lui invaziv, tentacular al bolii.Oamenii au idenitate doar înfuncþie de diagnosticul lor ºi suntadesea apariþii vidate de conþi-nut, oameni-carcasã goliþi demãruntaie, cusuþi ºi descusuþi,amintind de „niºte cyborgi treziþide curând din incubatoare“. Înacest sens sunt extrem de su-gestive versuri precum: „domnulcu valva aorticã înlocuitã ºitesticolele extirpate/ îºi bea liniºtitcafeaua cu doamna fãrã uter ºirect/ cu punga colostomicã la

CÃ

RÞIlanseazã pe masa de discuþie

teme precum: timpul, visul, spec-tacolul, condiþia artistului, jocul,pe care le supune unei interpretãriinedite, moderne, situatã dincolode înþelesurile clasice acordateacestor constante literare. Fiecarepoem e însoþit ºi de o variantã înlimba francezã, iar volumul include,de fapt, trei cãrþi de poezii, primeledouã, Poeme în civil ºi Bãutori denepãsãri sunt volume lansateanterior ºi reluate în aceastãantologie, iar ultimul, Exil de zi ºinoapte, cuprinde poemele deactualitate ale Veronicãi Balaj.

Prefaþa realizatã de GraþielaBenga aduce lãmuriri asupramesajului poetic, mizând pe faptulcã în universul liric al VeronicãiBalaj totul este miºcare pe ver-ticalã, tendinþã spre ascensiune,care se manifestã indiferent destarea interioarã ºi chiar mai mult,oniricul ºi prãbuºirea sunt ºi eleproiectate în sens vertical.

Tonul subiectiv în care suntredactate poeziile situeazã eulpoetic în prim planul scenariilorlirice, deºi existã pe alocuri ºiadresãri la persoana a II-a careindicã un dialog imaginar. Unul dinmotivele intens abordate estesãrbãtoarea care ºi-a pierdutsensul tradiþional, întrucât apariþiileumane ºi animale sunt cu adevãratbizare: „peºti bãloºi, stridii viclene,/cai surugii birocraþi,/ strigoi unºi cualifii/ lipicioase femei fãrã þâþe,/odiste/ muºte, amorezi“ chiar ºipoeta poartã o pãlãrie „deocheatã/cu panglici, fructe/ si zurgãlãi“.Acest soi de festivitate e maidegrabã înrudit cu carnavalul saucu circul, un spectacol haotic,alienant cu actanþi ce par a fiîncremeniþi în timp. Problema-tizarea timpului indicã multipleinterpretãri, cãci timpul apare cafiind viciat, sau se aflã la limitadintre apus si rãsãrit, dintre zi ºinoapte, încercându-se pânã ºitopiri sau „rãsuciri“ ale lui. În ceeace priveºte visul, poeta ºi suita eide „îngeri scheletici“ se aflã încãutarea Vislandei, toate schiþelelirice fiind, aºadar, puneri în scenãale unor reminiscenþe onirice.

Poeta îºi coase o imagineoriginalã, ea poartã veºmânt din„ierburi temporare“, definindu-ºisingurã poezia prin sintagma

„forme abracadabrante“, iar prinputerea ei de a crea ºi „pofta de-afi nesãbuitã“ care o dominã, felulei de a trãi este unul alter.

Alexandra Georgescu

vedere pe masã/ ºi tuburile lungide plastic prelungindu-i intestinulgros […] bãiatul tânãr din Vasluicu SIDA ºi pancreatitã/ nu mai arece scoate din el decât sufletul“.Aºadar, boala scobeºte trupurilecare, trecând prin experienþaclismei, ajung sã se lepede deconþinut ºi de interioritate: „ºi-amscos din mine mai mult decât tot“.Partitura muzicalã a cãrþii sedesfãºoarã pe notele ascuþite alesirenelor de ambulanþã sau alebisturiului care desface carnea, iarla nivel spaþial, poetul stabileºtedouã coordonate: spitalul ºiMaramureºul sãu natal.

Spre sfârºitul volumului, lumeaîncepe sã se configureze înspreºi dinspre Maramureº care esterefiltrat prin prisma eului muribund.Sunt inserate ºi observaþii pe mar-ginea politicienilor ºi a campaniilorelectorale, politica fiind subiectnelipsit din spitale ºi din discuþiilebolnavilor. Pânã ºi religia devine osubramurã a medicinei, credinþafiind regãsitã în discursurile des-pre boalã, iar uneori scenariul deschingiuire a pacientului de cãtremaladie are sugestia de imitatioChristi.

Ultimele notaþii se înscriu în liniaraportului boalã-creaþie, întrucâtprocesul creativ se amplificã înpreajma bolii: „am scris versuridoar ajuns la o limitã când eramcu fiinþa pe pragul prãbuºirii sidisoluþiei, pentru mine cuvintele aufost întotdeauna o problemã deviaþã ºi de moarte“. Creaþia e ceacare conferã optimism în vedereavindecãrii, însã pentru a fi deplinã,poetul trebuie sã parcurgã ºistadiul ultim, moartea, careprimeºte conotaþii de „nouãnaºtere“.

Alexandra Georgescu

Zodia manipulãriiVolumul Zodia manipulãrii

(orizonturi în expansiune) deMircea Opriþã, apãrut la edituraLimes din Cluj-Napoca în 2010,reprezintã o colecþie de articolepublicate de Mircea Opriþã înZiarul de duminicã, supliment alZiarului financiar ºi face parte

100

dintr-un proiect de prezentareeseisticã a unor fapte ºi pro-bleme din domeniul ºtiinþeicontemporane, dupã cum mãr-turiseºte chiar autorul însuºi înprimul eseu al cãrþii, Fascinaþiaorizontului. În momentul debu-tului acestei rubrici, autorul ºi-a propus sã trateze „lucruri pecare ºtiinþa însãºi le preþuieºte“ºi, chiar mai mult, promite sãdevinã „servitorul lor“. Aceastãpromisiune este respectatã înfiecare dintre articolele colecþieide eseuri datoritã prezentãriiexhaustive a temelor de interesnaþional, însã ºi internaþional,îmbinatã cu o interpretare su-biectivã argumentatã a res-pectivei teme.

Începând cu tratarea celorpatru personalitãþi care au avutun rol esenþial în istoria aviaþieiromâneºti (Traian Vuia, AurelVlaicu, Henry Coandã ºi DumitruPrunariu), Mircea Opriþã rãmâneîn aceeaºi sferã a spaþiuluicosmic abordând problemaplanetei / planctoidului Pluto.Spaþiul cosmic exercitã ooarecare fascinaþie pentru autor,având în vedere faptul cãaceastã temã este mereu reluatãpe parcursul cãrþii, în eseuri caBilete pentru spaþiul extra-terestru, Noutãþi din cerulprofund, Puful stelar sau Oplanetã-spectacol . Paletavariatã de teme abordate deautor fac ca acest volum sã seadreseze unui public la fel devariat. Un interes deosebit vaexercita, cu siguranþã, eseulScrisori ºi scrisorele care-l areîn centru pe „omul AlbertEinstein”, vãzut din perspectivacelor 1300 de scrisori scrise desavant ºi gãsite în ArhiveleEinstein ale Universitãþ i iEvreieºti din SUA. De un egalsucces în rândul cititorilor s-arbucura ºi eseul intitulat Vioaramirabilã, care expune poves-tea mult cunoscutei vioareStradivari, confecþionatã dinlemnul pãdurilor bucovinene,lemn prelucrat dupã un ritualmistic de cãlugãrii lutieri ailocului. Acestor subiecte li sealãturã ºi al tele, precum:problema ADN-ului uman ºiproblema masculinitãþii. Nu mai

CÃ

RÞI puþin interesante ºi valoroase

sunt eseurile care trateazãproblema longevitãþii în rânduloamenilor, a tehnologiei actualeºi vi i toare, a schimbãri lorproduse în creierul uman sau aproblemei global izãri i º i aîncãlzirii globale.

Aºadar, cartea Zodia mani-pulãrii (orizonturi în expan-siune) este una care meritã ºi,aº îndrãzni sã spun chiar maimult, cã trebuie cititã tocmaipentru a cunoaºte, acolo undeeste cazul, sau pentru a nereaduce aminte de acei oameniºi de acele elemente care auajutat la dezvoltarea civilizaþieinoastre.

Antonela Suciu

Douã, trei puncte

La editura Charmides a apãrutîn 2010 antologia lui GabrielDaliº,: pânã mereu, cuprinzândpoeme din cele patru volumeapãrute pânã acum (între 1996 ºi2005), precum ºi cinci poeziiinedite. Dincolo de scopul efectivde antologare, acest volum paresã aibã ca principal scop aducereala luminã a unui poet care nu s-abucurat de o distribuþie efectivãpânã acum, cãrþile lui precedente,editate la Iaºi ºi Suceava, nefiindîn general cunoscute.

„:trebuia sã-þi fi vorbit de felulmeu de a merge pe stâlpi/ înspatele unui iepure” (p. 69). Camaºa este ºi poezia lui Gabriel Daliº,asemeni unor paºi fãcuþi laînãlþime, fãrã frânghie de sigu-ranþã, balansând riscant pemuchia subþire dintre sugestie ºievazionism, imaginile de cele maimulte ori monocrome ori în tonuride gri funcþionând asemeni unuimagnet care atrage piliturasensului poetic. Într-un decorsaturnian, poezia lui Daliº, plinã detãceri apãsãtoare, de câini carescâncesc la uºi, de scrâºnituri, deorbi sau muþi, este uneori seacã,rece, sãracã, însã nu secãtuitã deexpresie poeticã, este poezia unui„nu” mai mult sugerat decât trântitconfesiv, un „nu” atât de diferit decel al poeþilor generaþiei 2000: „am

fiinþa tremuratã ºi nu vorbesc” (p.24), „iartã-mã. nu þi-am scris//cuvântul/ nu cuprinde/ înþelesulezitãrii” (p. 54), “gabriel daliºplânge/ cu inocenþa încã vie ºibeteagã” (p. 20). Trei citaterelevante, trei motive pentru a fipus la zid de poezia ultimeipromoþii autohtone, pentru cã deºise raporteazã la corporalitate,vocea lui Daliº declarã în repetaterânduri cã „nu am corp”, „mã simtfãrã corp”. Acest lucru nu trebuieînþeles nicidecum într-un sensmistic ori metafizic, decât poate încalitate de componentã secundarãa discursului, ci ca un „nu, mulþu-mesc” condescendent adresatvisceralitãþii ca unealtã.

Poemele cu adevãrat anto-logabile alterneazã cu simplenotaþii poetice fãrã direcþie ori cucrochiuri apãsãtoare bacovian.Filonul narativ lipseºte, neexistândvreo intenþionalitate în acest sens,lucru care-l depãrteazã pe GabrielDaliº ºi mai mult de poezia careface carierã în ultimii ani.

Ceea ce poate capta atenþiacititorului este o serie de poeme încare distanþa dintre obiectele com-parate este atât de mare încâtlegãtura dintre cele douã aproapeplesneºte, în care alãturareasurprinde însã nu stânjeneºte, încare semnificatul ºi semnificantulsunt alese cu adevãratã inspiraþie,aceste caracteristici fiind duse pânãla nivelul la care putem sã vorbimde suprarealism rãzleþ: „l-am cu-noscut pe baudelaire în lift.// mergeala o înmormântare de pinguini,/încãlzea sub braþ/ un ulcior cuzãpadã” (p. 69), întreg poemul brã-þãri fiind scris în aceeaºi notã.

Douã versuri care m-au frapatºi mi-au trezit interesul pentrupoezia lui Gabriel Daliº încãdinainte sã îi citesc volumul suntacestea: „lângã lesa lui shamrockeu am gãsit/ poemul câinilordespre oameni” (p. 62). Poatepãrea o gãselniþã, însã înmomentul în care am pus laîndoialã expresia, curiozitatea eradeja stârnitã. E drept, antologiaconþine ºi un text intitulat poemullui shamrock, însã acesta nu paresã fie rãspunsul. În locul celor douãpuncte de la începutul titlului cãrþiiºi de la începutul fiecãrui poem nise oferã, de fapt, trei puncte, dar,

101

totuºi, poate aici e cu adevãratgãselniþa.

Bogdan Odãgescu

Volutele memorieiafective

O carte cu derutantã structurãde puzzle pare a fi culegerea detexte, aparent eterogene, reunitesub titlul Cronicile memoriei (CasaCãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca,2010), aparþinând clujencei HannaBota. Prima impresie, datã deforma acestor scrieri în prozã, semenþine atât timp cât simþi nevoiasã repartizezi paginile citite lacanonul genurilor, speciilor sausubspeciilor acreditate. Alune-când pe fluxul frazãrii eºti prins înmiezul problematizãrilor specificeºi determinãrile formale devin uºorsuperflue. Astfel cã evocãrile, une-le avansând spre complementari-tatea schiþei, meditaþiile stârnitede un fapt real, paginile de jurnaldevin fragmente sau „cronici alememoriei” dintr-un discurs tot maipersonalizat, purtând marcaHanna Bota. E un discurs ornat cumetafora maiestuoasã a poetizãrii,dar ºi înzestrat cu vocaþia analizeicrude sau a descriptivismului cândrealist, când magic, împletindsavant ºi graþios în acelaºi timpevocarea elocventã cu reflexivi-tatea ardentã.

Deja cu o remarcabilã experienþãde tip antropologic în cultura asiaticã,studiind ºi vizitând India, apoi insulaVanuatu din Oceania, poeta HannaBota, dublatã de o ambiþioasãprofesionistã a scrisului, îºi defineºtelegãmântul de credinþã faþã de„scrisul etern” printr-o sugestivãparabolã legatã de origami, artã-joca imaginaþiei, extrasã din spaþiulcultural adiacent zonei cercetate.Mai mult chiar, viaþa însãºi (un datnatural ca o hârtie A4, dupã cumsugereazã autoarea) este vãzutã,simbolic ºi rezumativ, ca un subtilorigami. Totul depinde de felul încare îþi concepi modelul, din miilede posibilitãþi, pentru a ajunge prinîndoirea hârtiei la „modelul revelat”:„cel care nu-ºi creeazã modeluldupã gândul revelat în propriulsuflet rãmâne un mediocru”. Fãrã

îndoialã cã prima secvenþã a cãrþii,Viaþa ca un origami, joacã rolulunui prolog flancat ca prag iniþiaticpentru decodarea unui univers alsemnelor, conturat ca misterexistenþial.

Fascinaþia în faþa artefactuluieste umbritã prin amintirea uneiîntâmplãri din copilãrie în Motocicle-ta roºie. Ajunsã la Ravenna, nara-toarea se extaziazã în faþa uneimotociclete expuse într-un magazin,vizitat întâm-plãtor, ca eroul lui Bellowdin Darul lui Humboldt care vedeîn Mercedesul sãu o adevãratãoperã de artã. Dar refuzã un testdrive de teama unei întâmpãrisimilare cu cea din copilãrie, cândun nene a plimbat-o cu motocicletalui ºi apoi a încercat sã abuzezede ea. Suprapunerea planurilorpune în evidenþã funcþia panicardãa memoriei asupra unui prezentamânat. Rezultatul este un refuzcrispat al amintirii. Din zarea copi-lãriei ºi pubertãþii sunt rememorateimagini ºocante, analizate matur ºiresponsabil de o conºtiinþã erijatãmereu în salvator agent justiþiar.Adevãrata, bulver-santa faþã a morþiieste descoperitã timpuriu, atuncicând fetiþa de 13 ani vede biciclistulmort pe caldarâm. Nu întâmplãtor,evocarea acestui moment poartãtitlul Ochiul, deoa-rece ochiultânãrului mort în acci-dent devineo obsesie sinonimã cu brutalitateamorþii. Consemnãrile ul-terioare sederuleazã cu repezi-ciune ca jurnaldespre epoca ceauºistã, cândautoarea aºteaptã sã se rãstoarnecarul ºi sã fie eliminat vizitiul celmare (Carul rãsturnat). Instinctulpoetic-vizionar de a îmbrãca înparabolã prezentul ceauºist,cenuºiu ºi anost este pretutindeniprezent, dupã cum se vede.Dezgustãtoare senzaþii încearcã la16 ani, atunci când este pipãitã deun bãrbat necunoscut în autobuzulsuporaaglomerat (unul dinînsemnele epocii „de aur”), alãturide pâinea pe cartelã adusã înplase de participanþii la un chef.Sunt trecute în revistã primelesãruturi, atingeri, filme, cãrþi.Regãsim atmosfera unei întregigeneraþii care s-a format urmãrindfilme în grupuri mari la video caPasãrea spinului, schimbândcasete sau citind ºi comentândcãrþi. Aici Hanna Bota aduce în

discuþie Citadela lui Exupéry,devenitã cartea ei de suflet, fãrãsã ºtie prea bine dacã „din cauzatextului sau din cauza adolescenþeimele sãdite în text”. Aducerea înactualitate a unui momentîntunecat din vremea rãzboiuluiface trecerea de la analiza sineluila obiectivarea narativã.Combinând comemorarea cucompasiunea ºi suspansul,autoarea contureazã profilul uneifemei, Emma, care, susþinãtoarea evreilor, ascunde într-o „camerãsecretã” nu altceva decât„speranþele unora de a reveniacasã în viaþã, speranþe arse.” Cuiz documentarist, este amintitãseara de 3 mai 1944 în care câtevamii de evrei „au fost îngrãmãdiþi decãtre soldaþii hortyºti pe teritoriulFabricii de Cãrãmidã de lângãvama Clujului” ºi apoi deportaþi.Urmeazã un liant tematic dinghetou în ghetou sau din lagãr înlagãr. Concesii de tip documen-tarist face autoarea ºi în fiºele dereportaj referitoare la consem-narea unei excursii de grup laAuschwutz-Birkenau. Vizita fãcutãla „fabrica morþii” prilejuieºteautoarei o pãtrunzãtoare analizãasupra holocautului nazist, dar ºiasupra „holocaustului roºu”. În locde concluzie, cade rãvãºitoareaîntrebare peste un prezentbabilonic, dominat de inadmisibilepartizanate, lupte ºi confuzii: „Cea învãþat omenirea? Au trecut 60de ani ºi lecþia a rãmas neînvãþatã.”

Sub ameninþarea unui lagãrmai extins, cu aspect mai blândtotuºi, îºi duc existenþa compatrioþiinoºtri emigraþi în Italia la lucru. Înpaginile de jurnal Români în Italiagãsim portrete ale noilor robiromâni din Peninsulã, dramele lor,speranþele lor. Hanna Bota sur-prinde aici o lume în schimbare,pestriþã ºi copleºitã de grijilesupravieþuirii, trasã în „clipuri” laobiect, în flash-uri dezbãrate deornamentaþie stilisticã, dar func-þionale ºi elocvente în sine ca niºtesecvenþe ciné-verité.

Cu Jurnalul indian intrãm într-oaltã lume. Autoarea, deghizatã înghid competent, se aratã mai întâicopleºitã de jocul contrastelor, devacarmul de neînþeles al strãzii ºide conservarea cutumelor.Debordantele impresii îl

CÃ

RÞI

102

acapareazã pe cel mai scepticdintre cititori. Se impun câtevarepere în acest sens. O primãcaracterizare generalã: „Mizeriecât nu poþi sã-þi închipui, daracoperitã de strãlucirea pito-rescului: parfumuri, pietre pre-þioase ºi semipreþioase, beþiºoarefumegând în arome de te doarecapul, ca sã acopere mirosurileneplãcute.” Numirea obiectivului(de interes turistic sau privat)declanºeazã comentariul adia-cent. La New Delhi: „TemplulLotus, o clãdire uriaºã cu arhi-tecturã modernã imitând petaleledeschise ale florii de lotus (floareanaþionalã a Indiei, simbolul luiBrahma, zeul creator, i se atribuieºi florii puteri creatoare), nu esteun templu hindus, cum era deaºteptat datoritã simbolismuluiflorii, ci un edificiu bahai, religiecare nu are ca dogmã reîncar-narea, credinþa în Brahma ºi triadahindusã.” Taj Mahal (în traducereCoroana Palatelor): „Un mo-nument sub forma unui palat, locde îngropare a unei iubiri.” Estevorba despre iubirea lui ShanJahan pentru Mumtaz. La ridicarea„celui mai frumos mausoleuconstruit vreunei soþii” s-a muncit22 de ani. Ajunºi la hotelul dinAmritsar, celor din grup li sevopseºte pe frunte „punctul roºude binecuvântare”. Descriereacare urmeazã strãluceºte princoncizie ºi exactitate: „Templul deAur din Amritsar (la 30 de km degraniþa cu Pakistanul) este ca operlã pe o tipsie nespãlatã.”

Întrucât „nu putem fotografiatrãirea”, apare preocuparea de areda nu numai decorul obiectiv,concret avut în câmpul ei vizual, ciºi trãirea însoþitoare: „Îmi dauseama cã orice descriere a ceeace vãd tot strãinã ºi rece rãmâne;cum aº putea transmite tresãrireainimii atunci când treci prin curteainterioarã?” Reuºeºte sã redeasenzaþia avutã în timp ce mergeacãlare pe elefant, alãturând-ofiresc valorilor experienþelor trãite.Excursul teoretic fãcut pe aceastãtemã e de naturã sã-i deconspirenãzuinþele secrete. Iatãconsecinþele limitãrii avântului: „Enebunie sã sari din barcã, mai alespe furtunã! Stai la adãpost, omule!Þi-ai pierdut minþile? Doar cã

atunci vei rãmâne un mediocru! Numã refer doar la intelect, ci laexperienþã, vei trãi o viaþãmediocrã, fãrã sclipiri! (...) ca sã aimai mult, trebuie sã sari din barcãºi sã umbli pe apã! (...) Eu vreaumai mult!!!”

Scriind romanul Indiei este unjurnal la scrierea romanului încãnepublicat al Indiei. Deconspirareaobsesiilor în legãturã cu scrisul îngenere ºi scriitura problematizantãechivaleazã cu o coborâre înadâncul fiinþei, asumatã ca atare.Documentarea rãmâne o coajãsub care Hanna Bota cautã, cuîndârjire, aº spune, experienþespirituale majore: „caut sã-mi intruîn suflet”. În ce mãsurã experienþaindianã a constituit ºi constituie unimpuls riguros de sondare a eului(ca la alþi înaintaºi celebri), vomafla din acest roman indian aflatîn pregãtire. Deocamdatã, într-oefuziune plinã de recunoºtinþã ºiîmplinire cu rezonanþã de epitaf liricîn mers, poeta iese în faþa me-morialistei afirmând candid: „numai aºtept decât pe Dumnezeu sã-mi scrie autografe pe umãr”.

În posturã de cãlãtoare împã-timitã pe meridianele geografice ºispirituale ale culturii, grãbitã sãinvestigheze teritorii mai puþinfrecventate, Hanna Bota a ajunssã-ºi împlineascã multe visurilegate de credinþa ei în forþamagicã a cuvântului scris. Nu potîncheia aceste rânduri fãrã sãamintesc remarca elogios-paradoxalã, chiar mucalitã, daradevãratã, a unui admirator sinceral scrierilor sale, poetul MarcelMureºeanu: „Hanna Bota seconstruieºte atât de repede încâtþi se pare cã stã pe loc.”

Adrian Þion

Gib I. Mihãescu,într-o nouãmonografie

Asemãnãtor lui IonelTeodoreanu, Gib Mihãescu acunoscut o realã popularitate întimpul scurtei sale vieþi, ca dupãdispariþia sa, treptat, prozatorul sãfie împins pe un plan secundar,

înregimentat în categoria condeieri-lor “uitaþi”. Dacã Ionel Teodoreanu a“supravieþuit” prin “Medelenismul”cunoscutei trilogii, unele fragmen-te fiindu-i incluse în manualeleºcolare, Gib Mihãescu nu a avutaceastã ºansã. Operele ieºeanuluierau scrise deliberat pentruadolescenþi, pe când drãgã-ºeneanul îºi recruteazã perso-najele din mica burghezie, obse-datã de sexualitate ºi dramele ei.

Distanþa enormã în felul cum afost receptat nuvelistul ºi roman-cierul se vede cu uºurinþã rapor-tându-ne la doi critici literari.Perpessicius îl considera pe Gib I.Mihãescu unul din cei mai dotaþiprozatori ai anului 1931. NicolaeManolescu (în Istoria criticã…) re-þine doar douã romane: Rusoaica(1933) ºi Donna Alba (1935), cele-lalte nuvele ºi romane îi par “trivialeºi rãu scrise”. Rusoaica ar fi “singu-rul acceptabil” dintre toate roma-nele, însã – spune acelaºi critic –el a fost interpretat greºit drept“roman psihologic”, când de fapt nue decât un “tipic roman romanesc”,dupã formula lui Albert Thibaudet.

Sigur, valoarea literarã a scri-erilor sale trebuie subliniatã prinintegrarea lui în tabloul epociiinterbelice, ceea ce s-a ºi fãcut îndecursul timpului. Faptul cãmonografiile ºi studiile dedicate luiau adus un spor de informaþie ºinoi perspective de judecare aprozatorului ºi dramaturgului ni separe un lucru firesc ºi benefic. Deaceea trebuie apreciat travaliulistoricilor literari ºi nu respins dincapul locului.

Prezenta monografie (peste300 p.) vine în completarea celorapãrute anterior, aducând infor-maþii în plus ºi corectând anumiteimpreciziuni cu privire la viaþa ºiopera scriitorului. Afirmãm dincapul locului cã e o monografiedocumentarã, scrisã cu acurateþeaistoricului literar, care þine în frâuimaginaþia, situându-se cât maiaproape de realitatea vieþii ºioperei lui Gib Mihãescu, atât cât i-au permis documentele inves-tigate din arhiva familiei, de laBiblioteca Academiei, din presavremii, din confesiunile amicilor,colaboratorilor º.a.m.d. EmilIstocescu a avut ºansa, în tinereþe,sã stea de vorbã cu soþia ºi rudele

CÃ

RÞI

103

CÃ

RÞIapropiate, sã consulte publicaþii din

judeþul Vâlcea, corelându-le ºicompunând un portret complet ºicredibil pentru cititorul de astãzi.

În privinþa concepþiei care a statla temelia monografiei sale,observãm o deosebire sensibilãfaþã de monografia lui MihailDiaconescu. Acesta argumentateza potrivit cãreia Gib. Mihãescu,omul ºi scriitorul, “se înfãþiºeazãca douã fiinþe fãrã nicio contin-genþã”. De aceea nu poate fiexplicatã opera prin autor ºi niciautorul prin operã. Emil Istocescunu ia atitudine antiteticã faþã deaceastã ipotezã, dar pune înpaginile cãrþii o seamã de informaþiicare argumenteazã, tacit, ideea cãexistã anumite corespondenþeîntre eul empiric ºi cel creativ. Depildã, unele personaje din scrierileautorului au avut ca punct deplecare ºi trãsãturi caracterialetocmai din lumea avocaþilor de

provincie, unde Gib Mihãescu aprofesat ºi pe care o cunoºtea foar-te bine. Apoi, conduita “nãstruºnicã”a unor personaje din romanele salene aminteºte de ºcolarul ºi stu-dentul Gib Mihãescu, cu abateridisciplinare, cu repetenþii, cu aven-turi de toate felurile. De asemenea,participarea la rãzboi se vede înromanul Donna Alba, unde eroulprincipal, Mihai Aspru, cumuleazão serie de date din biografiascriitorului. Dupã cum, în nuvelaUrâtul, eroii sunt concepuþi dupãconduita funcþionarilor din Minis-terul Instrucþiunii, unde chiar au-torul a profesat câteva luni.

Pe de altã parte, Emil Istocescuclarificã chestiunile delicate sauconfuze din biografia olteanului: celelegate de numele scriitorului, de“misterul” pierderii ºi regãsirii unoropere dramatice, de traducerile înalte limbi a unor romane etc.

Deºi istoricul literar urmãreºte

naºterea ºi evoluþia bolii, moarteaºi înmormântarea scriitorului, nu-liartã pentru “idila imaginarã” iscatãîntre românul de pe patul spitaluluiºi traducãtoarea romanului Rusoaica,slovaca Suzana Dovalova. “Amorul”e înfiripat prin corespondenþa dintrecei doi, din schimbul de fotografii,având ca epilog o scurtã vizitã de-zamãgitoare a Suzanei la spitalul dinSibiu. Aici, fata e uimitã cã îl vedepe român mai mult blond, deºi eaîl credea brunet, iar el o credeablondã, deºi era brunetã!

Valoarea literarã a operelor esteevidenþiatã în capitolul Logos ºiexpresie artisticã, unde prioritateau judecãþile criticilor interbelici.Poate cã era bine dacã acestora lise adãugau opiniile celor dingeneraþia postcãlinescianã, înfrunte cu Nicolae Manolescu.Altfel, monografia e cuprinzãtoaresub toate aspectele.

Vistian Goia

Capriciu Flori

104

Odatã terminat parastasul, mãtuºa Sabina, cutranspiraþia ieºindu-i prin cãmaºa subþire mai alesîn dreptul omoplaþilor, ca douã mari aripi întunecate,îºi ridicã iar privirile plânse ºi îl þintui pe preotulrãmas cu paharul de þuicã în mânã în capul mesei.“Pãrinte”, zise, “nu ºtiu ce sã mã fac: îl visez înfiecare noapte ºi îl aud spunându-mi mamã, ceaºtepþi? De ce nu vii sã mã iei de aici? Nu vezi cãsunt fãrã haine ºi nu mai pot rãbda frigul? Mãtrezesc în plinã noapte, fie iarnã, fie varã, numaivorbele astea mi le spune, ºi sunt grele, îmi taierãsuflarea ºi nu mã mai pot liniºti! Mã simt vinovatã,cu toate cã, dacã stau sã mã gândesc bine, mãcred fãrã vinã, am fãcut tot ceea ce trebuia fãcut,atât ca mamã, cât ºi creºtineºte, dar el nu mã iartã!”

Pãrintele se uitã la ea nãuc ºi strânse paharul,ca ºi cum ar fi strâns un potir. Se gândi cã puteasã-i spunã orice, s-o împace, cã, oricum, Sergiunu mai era decât în pomelnicul pe care tocmai îlcitise ºi în mintea femeii ºi, poate, a unora dintrecei din familie. La mine poate cã nici nu se gândea,eram prea neînsemnat pentru el ºi ochii mei mari,deschiºi curioºi spre ceea ce se petrecea în jur,nu aveau, dupã el, decât rostul de a-mi arãta peunde sã calc, sã nu mã lovesc cu capul de vreuncopac sau de vreun obiect lãsat din întâmplare pe-acolo pe unde trebuia sã calc. Dar eu eram furiospe el, pe pãrintele Luca: furios fiindcã nu putusesã-l readucã acasã pe Sergiu, sã-l facã sã iasã dinascunzãtoarea în care se încumetase sã rãmânãatâta vreme ºi sã-l îndemne sã ia loc cu noi, lamasa lungã ºi îngustã. E drept cã ºi pentru elfusese aºezat un scaun, chiar la dreapta pãrintelui,dar pe locul lui puseserã numai o fotografie de-alui, înrãmatã, cu o dungã din pânzã neagrã într-uncolþ. Dar eu, uitându-mã spre ea, îl vedeam aievea,o fãpturã ca un fel de fum, ce se împletea cufotografia, se aºeza în ea în întregimea lui deodinioarã, nicidecum aºa cum ar fi trebuit sã arateacum. ªi îmi juram cã atunci când pãrintele aveasã mai dea peste cap câteva pahare de “foc,flacãrã, Lucã, pãrinte” (aºa îl porecliserã de cândîl întrebase pe Blaie dacã era tare þuica pe caretocmai o terminase de fiert, într-un miez de noapte,când nu avusese somn, aºa cum i se întâmplaadesea) aveam sã-i pun o piedicã straºnicã, aºacum mã învãþase Sergiu, de aveam sã-l las lungitîn praful gros al drumului pânã dimineaþa, sã râdãde el toþi cei care treceau pe acolo. Dar acum nuputeam sã-i fac mare lucru ºi priveam cum luândexemplul pãrintelui, paharele se ridicau tot maiadesea ºi se întorceau la locul lor cu o mai marerepeziciune. Tuºa Sabina, sãtulã sã vadã cum serisipea amintirea lui Sergiu, cu faþa inundatã de

lacrimi, trecuse în bucãtãrie sã spele vaseleadunate, împreunã cu vara ei, Emilia, iar eunemaiputând sã-i vãd cum se înfruptã din cele pusepe masã ºi mai ales din bãuturã ºi cum începeausã râdã în hohote mã uitam la fotografia lui Sergiu,ºi mi se umpleau ochii de o tristeþe de câine bãtutpe nedrept ºi de un vãl (pentru a câta oarã?) deneliniºte ºi vedeam cum Sergiu se ridica deodatãdin fotografie ºi se uita la cei din jurul mesei ºi lamine, dar mai ales la ei, ºi figura i se proiecta peperetele din spatele mesei, aidoma celei dinBanchetul ºi le fãcea semn sã tacã ºi ei nu maiputeau rosti un cuvânt, rãmaºi cu mâinile ridicateºi cu paharul adunat în pumni, de parcã ar fi fostun potir în care ar fi vrut sã aibã deja adunat totsângele unui Mântuitor ce, iatã, nu înceta sã vinã,dar care avea o rãbufnire împotriva lor, dacãsemnele descifrate pe chip erau cele adevãrate.ªi eu credeam cã erau cu adevãrat semne, fiindcã,altfel, de ce plecase Sergiu de acasã, de cedispãruse lãsându-se cu neputinþã de gãsit? ªi ei,deodatã, cu ochii aþintiþi la el, orbiþi nu de strãlucirealuminii de afarã ci de aceea care se revãrsa dinSergiu, voiau sã spunã ceva ºi nu puteau. Sesforþau ºi chipurile li se înroºeau ºi mai tare,deveneau niºte oameni cu chipuri roºii, asemeneacelor pe care îi vãzusem într-o carte ascunsã de-acum în peretele dublu al unui dulap, fiindcã acoloun individ cu o mustaþã mare ºi privirea cruntã erazugrãvit în roºu, era un om roºu. Iar Sergiu,privindu-i scrutãtor pânã în adâncimea sufletului,îºi duse un deget la gurã, liniºtindu-i. Rosti, apoi,ca pentru sine: “Aici eram, nu m-am miºcat defel,eu am un loc acolo, în icoanã, nu vedeþi? (Oare dece nu a spus ‘în fotografie’, cum ar fi fost deaºteptat, ci a zis ‘în icoanã’, ca ºi cum ar fi indicatprin vorba aceea ceva sfânt ºi mai presus de mânãomeneascã?) Sunt lângã moºii mei ºi v-am vorbittot timpul, dar nu m-aþi auzit. Vorbele mele vi sepãreau ale altcuiva... ªi chiar dacã le-aþi auzit, totnu le-aþi dat crezare. Nici nu aþi vrut sã vã uitaþi lamine. Dar eu v-am vãzut, dar nu aþi ºtiut sã îmisimþiþi prezenþa...”

Eu mã miram cã nu îi simþiserã pânã atunciprezenþa: nu se poate, îmi ziceam, nu se poate sãnu i-o fi simþit fiindcã aveau puterea sã i-o simtãaºa cum i-o simþiserã ºi pe cea a omului roºu dincartea pe care mi-o smulsese din mânã buniculMihai ºi o ascunsese în dulapul cu margini duble,interzicându-mi sã mai pun vreodatã mâna pe eaºi obligându-mã sã uit pentru totdeauna cã eraacolo... ªi eu îi simþisem prezenþa, cu toate cã nu-l vãzusem, chiar, nici mãcar eu nu îl vãzusem.Totuºi, mã simþeam un norocos, îl vãzusem cu

Un nor de pulbere albastru ªtefan Damian

105

închipuirea, rãtãcind prin þãri îndepãrtate, prin locurila care numai gândindu-mã mã lua cu fiori. Daracum, sub puterea cuvintelor sale, mi-am întorsprivirile ºi spre fotografia ce atârna pe pereþi: erauacolo bunicul cu soþia lui de-a doua, tata ºi mama,una dintre mãtuºi ºi noi, cei patru nepoþi; Sergiuera cel mai în vârstã ºi lui i se dãduse un loc maiimportant, era chiar în mijlocul fotografiei de familie,în faþa lui taicã-meu care îi pusese o mânã pe umãrºi pãrea nu cã îl apasã, ci, dimpotrivã, cã îl ridicãºi mai mult de la podea.

“ªi”, continuã, “poate cã în vreun fel sau altulv-am ºi ajutat în toþi anii aceºtia, dacã nu prinaltceva, atunci, cel puþin, prin faptul cã v-am lãsatsã vã gândiþi nu la mine, neapãrat, ci la exemplulpe care puteam sã vi-l dau... Voi aþi trecut dincolode marginile locului acesta ce-a devenit cu totul ºicu totul strâmt, dacã nu trupeºte, cã nu este permis,cel puþin pentru puterea închipuirii. Pe ea nimeninu v-o poate împiedica sã zboare prin ce cotloaneale lumii vrea, ºi voi aþi avut ºi un gând anume:acela eram eu, voi mã urmaþi pe mine ºi, într-unfel, mã obligaþi sã mã duc tot mai departe, maiînspre necunoscut, spre marginile albastre ale uneilumi pe care nu aveþi voie s-o vedeþi... Dar, astfel,aþi fãcut cunoºtinþã cu neamuri rãsfirate dinadâncuri de vãi pânã pe creste de munþi ºi dintãrâmurile unor zãpezi ce nu contenesc niciodatãpânã în þãrile nisipurilor în veºnicã miºcare... Dartot trebuie sã vã spun ceva ce n-o sã vã placã: aþiînceput sã nu mai gândiþi, vi se pare mai comodsã gândeascã alþii în locul vostru, sã-ºi batã ei capulpentru voi ºi sã vã þineþi numai de chefuri!”

O stare ciudatã de îndoialã ºi neliniºte îicuprinse. Feþele le devenitã ºi mai roºii, poate dincauza unei uºoare sufocãri ºi a agitaþiei. Ardeau.Ca ºi cum mi-ar fi ghicit gândurile, Sergiu spuse“nu, voi nu sunteþi roºii decât în ceea ce priveºtefaþa, nu ºi adâncurile sufletului. Mi-am data seamaîncã de când m-am întors printre voi din icoanã,

de când aþi deschis gurile pentru a vã bucura decele de pe masã. Atunci v-am citit pânã dincolo devoi. V-ar place sã trãiþi bine, dar nu puteþi, nu vãlasã nici tãria cugetului ºi nici cea a faptelor. Voisunteþi, ºi fie-mi iertate cuvintele, aºa dupã cumspunea cineva nu cu prea multã vreme înainte,numai gurã ºi cur!

Rãmaserã ºi mai consternaþi. Nici eu nu mãaºteptam la asemenea cuvinte, ºi chiar dacã îluram pe pãrintele Luca (îl uram mai ales pentru cãatunci când venea la noi se petreceau lucruridureroase, mai degrabã înmormântãri decâtbotezuri!) nu mi-aº fi dat în petec vreodatã sã-ispun asemenea vorbe, mai ales cã nu era singuracolo!

Dar Sergiu nu se mai sfiia de nimeni, ori aºami se pãrea. Avea un mod de a vorbi în dodii ºi nuprea înþelegeam tot ceea ce voia sã spunã, chiardacã trecuserã mai mulþi ani de când plecase lavânãtoare ºi familia se rãrise din cauza multormorþi, a aproape tuturor acelora pe care numaihârtia fotografiei îi mai readucea sub ochii noºtri ºiumbra fugarã a zilelor când erau pomeniþi înbisericã ºi acasã.

Simþind cã mã sufoc, am ieºit în uliþã ºi înlumina amurgului l-am vãzut pe Ilie. Trecând pelângã monumentul eroilor a cãrui marmorãstrãlucea în lumina sângerie, zise ºi acum, caîntotdeauna: “Huo, mortãciunilor!” Scuipã spre ei,fãcu o piruetã ºi îi ameninþã cu pumnul.

Eroii râserã, tot ca întotdeauna, aºa cum râderoii: cu gurile ce lãsau sã se vadã ºiruri puternicede dinþi, ca niºte mãrgele albe. Fãrã dinþi râserãdoar cei doi, cãrora le trecuserã prin gurã gloanþeleruºilor în Galiþia. Dar Ilie continuã sã-i jigneascã ºiei se enervarã aºa cum se enerveazã eroii ºiaruncarã în el cu pietrele de la rãdãcina crucii. Nu-l nimerirã fiindcã ºi de data aceasta el ridicase înurma lui un nor de pulbere albastru care îl urmãpânã dãdu cotul în spatele ºcolii.

Val

uri

106

La 2 ianuarie 2011, seîmplinesc 120 de ani de lanaºterea poetului, publicistului ºidiplomatului Aron Cotruº. Suntprea mari împlinirile ºi meritele saleîn propãºirea culturii româneºti ºia prezentãrii corecte a imaginiiRomâniei în lume ca aceastãaniversare sã nu fie corectevocatã, mai ales cã prea multãvreme poetul ºi diplomatul a fostdat uitãrii. Aºa cum spunea unsensibil ºi devotat exeget al sãu,istoricul literar ºi criticul Ion DoduBãlan, Aron Cotruº face parte dingaleria marilor poeþi, care - precumEminescu, Coºbuc, Goga,Arghezi, Blaga ºi alþii -„vine dinafundurile pãmântului nostru” ca„suflet din sufletul neamului”.„Marcatã de o maºterã soartã,viaþa acestui poeta vates plinãde zbucium <sub coaja nenoro-cului> ºi lãtratã de <câinii timpuluitâlharului>, s-a stins la 1 no-iembrie 1961, în <strãinã strãi-nãtate/rai cu porþile încuiate> – înCalifornia, în localitatea La Mirada– dupã o ardere chinuitoare perugul dorului de þarã”.

Oºtean în Legiunea Românã

Aron Cotruº a vãzut lumina zileiîn satul Haºag de lângã Blaj, lângãMica Romã, am spune, ca al doileadin cei nouã copii ai preotului Aronºi ai soþiei sale Ana (n.Isãilã). Dupãstudiile primare în satul natal ºi încomuna Lupu (unde s-au mutatpãrinþii), va urma liceul la Blaj ºiBraºov, la „Andrei ªaguna”, undeîl are coleg pe un alt maretransilvan: poet, filosof, diplomat ºiel, peste ani, Lucian Blaga.Activitatea diplomaticã îi va aducepe amândoi la Varºovia: Blaga în1926/27, Cotruº în anii ’30. Studiileuniversitare le-a început, ca ºiBlaga, la Viena, la Facultatea delitere, dar datoritã lipsurilormateriale nu le va finaliza,dedicându-se de timpuriu publi-cisticii ºi literaturii. Debuteaza în1908 în revista Luceafarul, iareditorial în 1911 cu o plachetã dePoezii. Lucreazã la redacþia zia-rului Românul, apoi din 1915, la„Gazeta Transilvaniei” din Braºov.(1915). Din 1916 a fost înrolat înarmata austro-ungarã ºi trimis pefrontul italian. Aici trece la italieni

AronCotruº–scriitor ºidiplomatromân

prea multdat uitãrii

Nicolae Mareº

ºi se înroleaza în Legiunea ro-mânã; funcþioneazã ca membru înComisia Interaliatã de Propagandãîmpotriva Puterilor Centrale, cusediul la Padova, redactândgazeta sãptãmânalã de front,Neamul românesc (1918). În urmaarmistiþiului, Legaþia României dinRoma îi încredinþeazã Serviciul de

Propagandã pentru unitatea tu-turor românilor (1919-1920). În1920 se stabileºte la Arad ºiTimiºoara, unde redacteazãBanatul ºi conduce colecþiaSãmãnãtorul ºi devine membru alSocietãþii Scriitorilor Români; în1928 va fi ales preºedinte al

Sindicatului Presei din Ardeal ºiBanat.

Diplomat în Ministerul Regalal Afacerilor Strãine

În 1929, Aron Cotruº a fostangajat ca diurnist în MinisterulAfacerilor Strãine, plecând pesteun an ca ataºat de presã laMilano, iar de acolo la Varsovia(1930-1937). ªederea în Poloniaa fost destul de lungã ºi rodnicã,schimbând cinci ambasadori:Gheorghe Cretzianu, GrigoreBilciurescu, Victor Cãdere,Constantin Viºoianu ºi DuiliuZamfirescu. Se întoarce în þarã laDirecþia Presei din Ministerul Afa-cerilor Strãine (1937-1940), deunde va pleca în calitate deconsilier de presã la Madrid ºiLisabona (1940-1945). Înainteaanalizei activitãþii diplomatice dela Varºovia meritã subliniatãapariþia în limba polonã a primeiantologii de liricã româneascã cutitlul Teme românesti, alcãtuitã depoetul din Wadowice, EmilZegad³owicz (printre primiitraducãtori din Eminescu) în carefigureaza cei mai reprezentativipoeti români moderni); sprijinãreprezentarea unor piese de L.Blaga, T. Muºatescu pe scenelepoloneze. În aceeiaºi direcþie vaacþiona ºi în Spania, respective înPortugalia. Din 1945 este directoral ziarului Carpaþii ºi preºedinte alAsociaþiei. Românilor din Spania.În 1957 se stabileºte in SUA, unde,tot mai bolnav, izolat, moare într-un spital din Long Beach. Rã-mãºitele sale pãmânteºti se aflãîntr-un cimitir din Cleveland, sub osimplã placã de piatrã.

Se cuvine a fi consemnatevolumele publicate pânã în 1940,analiza lor pertinentã aparþinândprof. univ. dr. Ion Dodu Bãlan, carea avut meritul incontestabil de a-lreabilita, prin volumul Resurecþiaunui poet: Aron Cotruº, Bucureºti,1981, aducându-l în circuitulvalorilor româneºti. Poetul a publi-cat aºadar volumele: Versuri,Biblioteca “Sãmãnãtorul”, Arad,1925; În robia lor, Arad, 1926;Mâine, Editura “Scrisul Româ-nesc”, Craiova, 1928; Holnap(Mâine), în limba maghiarã, apãru-tã la Arad, 1929; Strigãt pentrudepãrtãri, Editura “Ienci”, Timiºoara,

DIP

LOM

AÞI

E ªI

CU

LTU

RÃ

107

1927; Printre oameni în mers,Sosnowiec, Polonia, 1933 (volumrãmas nedifuzat prin librãrii, deve-nit astfel raritate bibliograficã).Ediþia a II-a în traducere spaniolãde Gaetano Aparicio, Madrid,1945; Horia, Ediþia I-a Varºovia,Polonia, 1935; Ediþia a II-a Brad,1936 - Versek (volum de versuriîn limba maghiarã). Cluj, 1935; Cu-legere de versuri, traducere înpolonezã de W³odzimierz Lewik.Lwów, 1936; Þara, Editura “Rân-duiala”, Bucureºti, 1937; Minerii,Tipografia “Universul”, Bucuresti,1937; Peste prãpãstii de potriv-nicie, Editura “Tiparul Universitar”,Bucureºti, 1938. Ediþia a II-a întraducere spaniolã de GaetanoAparicio, Madrid, 1941; MariaDoamna, Bucureºti, 1939; Rapso-die Valahã, Madrid, 1940. Dupãal doilea rãzboi mondial i-au apã-rut volumele: Poemas, Edicion“Cultura-Hispanica”, Madrid, 1951;Drumuri prin furtunã, Madrid,1951; Canto a ramon Llull,Mallorca, Spania, 1952; RapsodiaIbericã, Editura “Carpaþii”, Madrid,1954; Între Volga ºi Mississipi,Editura “Carpaþii”, Madrid, 1956;Aron Cotruº - Opere complete,Editura “Dacia”, Madrid, 1978 (edi-þie îngrijitã de Nicolae Roºca).

Subliniem cã la 20 de ani de lamoartea Poetului, la 13 ianuarie1981, a apãrut la Madrid, subauspiciile Editurii “Carpaþii” volu-mul omagial, “Lui Aron Cotruº ºiNeamului”, cu reproducerereapoemelor “Þara” ºi “Corabia Ver-de”). În aceastã ediþie colectivãau semnat texte oameni care l-aucunoscut pe poetul-diplomat:Faust Brãdescu - “Aron Cotruºsimbol al iubirii de neam”; OvidiuVuia - “Aron Cotruº, marelerapsod” ºi Ion Dodu Bãlan:“Resurecþia unui poet AronCotruº”;V. Copilu-Cheatrã - ;”Cuml-am cunoscut pe Aron Cotruº”;Vintilã Horia - “Aron Cotruº înamintire”; N. S. Govora - “So-cialistul” Aron Cotruº; TraianPopescu - “Maestrul Aron Cotruº- Omul”; Nicolae Novac - “Câtevaconsideraþii despre Aron Cotruº ºiopera sa”; Poeme închinate luiAron Cotruº: “Searã de searã” deAlexandru Gregorian; “Portretulunui Daco-Roman” de Ovidiu Vuia;“Suflete strãbune” ºi “Ruini” de

Ion Tolescu. Acest volum ar trebuisã aparã de urgenþã, în acest andublu aniversar pentru AronCotruº, cu sprijinul diasporeiromâneaºti, atât de numeroasã înSpania, sub auspciile InstitutuluiCultural Român din Bucureºti. S-ar putea constitui într-un veritabilact omagial de culturã.

Implicarea în apariþia primeiantologii de prozã româneascãîn Polonia

În dosarul (“cazierul”) apar-þinând lui Aron Cotruº din arhivaMinisterului Afacerilor Strãinegãsim o seamã de documente,multe inedite, asupra cãrora, înacest moment aniversar ne vomapleca, subliniind ºi faptul cã soþiasa o bunã pianistã a contribuit larându-i la cunoaºterea muziciiromâneºti în Polonia, îndeosebi acreaþiei enesciene. În ciudafaptului cã multe din rapoartele luiCotruº privind activitatea des-fãºuratã, redactate potrivit uneimetodologii instituitã de directo-rul general al Direcþiei generale alpresei ºi informaþiilor, Ion Dragu,ºi el fost ataºat de presã laVarºovia, iar în anii ’40, la Paris ºiVichy, nu se mai gãsesc clasate ladosarul amintit toate documenteletrimise centralei de pe Vistula.Astfel, în dosarul 658, redactat la25 iulie 1934, ambasador fiindVictor Cãdere, Aron Cotruº infor-meazã pe directorul generaldespre apariþia volumului de“Nuvele ºi schiþe româneºti” –primul de acest gen în limbapolonã, în traducerea ConstanþeiMazylówna, menþionând cã s-ar fifãcut la îndemnurile ºi sub îngrijireasa. Pãrerea noastrã este cã apa-riþia s-ar datora ºi lui Nicolae Iorga,care – în august 1933 – a fostprezent la Varºovia la un Congresinternaþional al istoricilor, iar la în-toarcere a sprijinit din postura sade dascãl al neamului aceastãapariþie, personal oferind sprepublicarea schiþa ineditã: Amintiridin anii copilãriei legatã de relaþii-le sale cu polonezii (cf. NicolaeMareº, N. Iorga despre copilãriasa, despre polonezi ºi Polonia,Biblioteca Bucureºtilor, nr. 11-12,2010), ºi mai ales a textului sem-nat de Regina Maria a României

despre George Enescu, la careacces putea avea doar Iorga. Înraportul menþionat, Cotruº îºimanifestã satisfacþia cã în Anu-arul Literar (“Rocznik Literacki”),editat de cunoscutul profesor deliteraturã polonã ºi universalã,Zygmunt Szywkowski, a înserat unarticol despre literatura românã,scris de Iosif (Józef) Birkenmayerpe baza materialelor puse ladispoziþia acestuia, la timp, depoet. Menþioneazã cã în anulprecedent, datoritã întârzieriitrimiterii materialului promis deStanis³aw Wêdkiewicz (cunoscutromânist N.M.), în Anuar figura opaginã albã la capitolul consacratliteraturii române. Acelaºi scriitor,cu care Aron Cotruº întreþinea“relaþii prieteneºti” de colaborare,mai publicase o recenzie desprevolumul de Nuvele ºi schiþe,menþionat mai sus, publicat în“Myœl Narodowa” din Varºovia, unarticol despre “Istoria culturiibizantine” a profesorului N. Iorgaîn revista “Pamietnik literacki” dinLwów, cât ºi unul despre Româniaîn revista ºcolarã “Filomat”, tot dinLwów. Aron Cotruº avea o relaþieapropiatã ºi cu directorul gene-ral, dr. Janusz Woliñski, din Mi-nisterul Cultelor ºi Instrucþiuniidin Varºovia, care i-a solicitatcontribuþia profesorului Iorga“Sobieski et les Roumanins, pentrua-i face o recenzie în presapolonezã. În afara articolului, AronCotruº îi va pune la dispoziþie “unmare numãr de cãrþi despreRomânia ºi câteva traduceri dinromâneºte în limba polonã”.Salutabil ni se pare astãzi faptulcã ataºatul din Varºovia avea ladispoziþie asemenea “raritãþi”, încomparaþie cu directorii de instituteculturale ºi diplomaþii culturali ºi depresã de azi, care - din “economii”prost înþelese la Bucureºti - nudispun de materiale solide depopularizare. Nu ºtim dacã n-ar fimai “economicoasã” chiar des-fiinþarea posturilor respective! Deaproape 20 de ani nici o instituþiedin România nu mai trimite în modcurent cãrþi în strãinãtate, lichidatefiind cunoscutele schimburi decarte dintre marile biblioteci, iar pebazã de reciprocitate, nici înbibliotecile noastre centrale nuprea mai intrã cãrþi de referinþã ºi

108

publicaþii strãine. Am ajuns sã îlinvidiem, dupã mai bine deVarºovia, la 1 iulie, în ExpressPoranny la 7 iulie, precum ºi înKurier Warszawski. Intervine pelângã cunoscutul scriitor St.Spotkanski pentru a publica înKurier Warszawski, la 19 iulie,articolul “Arta popularã româ-neascã” inspirat din volumulprofesorului N. Iorga “Les artsmineurs en Roumanie”, oferitpersonal de istoricul român – prinintermediul lui Aron Cotruº. ÎnABC, tot datoritã d-rei L.Ciechanowiecka apare tradu-cerea articolului prof. TachePapahagi: În România – faþã înfaþã cu sufletul Romei. În Echode Varsovie s-a publicat un articolsemnat de Ilarie Voronca:L’esprit modern dans la literatureroumaine, pus la dispoziþie deserviciul de presã din Varºovia.

Disponibilitatea diplomatuluiAron Cotruº de a folosi carteaîn munca de relaþii

Putem spune cã activitatea cucartea, devenise un reflex pentrudiplomatul român în mod curentacesta înmânând sau sã trimiþândlucrãri tipãrite în româneºte unorInstitute de cercetãri, cum ar fiInstitutul Oriental din Varºovia saucunoscutului istoric literar ZygmuntWasilewski, directorul revisteiMyœl Narodowa (GândireaNaþionalã), etc..

Analizând raportul de activita-te personalã al diplomatului dinianuarie 1936 (doc. 106 din 2februarie), ºeful misiunii era deacum un mare ºi destoinicdiplomat titulescian, ConstantinViºoianu, Aron Cotruº semnealazãapariþia în revista “NaszaPrzysz³oœæ” (Viitorul nostru) a unuiarticol intitulat “Alianþa anti-sovieticã”. Confirmã ataºatul depresã ceea ce la Palatul Sturdzadin Bucureºti se ºtia deja, înlegãturã cu: “strânsa comunitatede interese dintre Polonia, Ungariaºi Germania”. Se petrecea totulexact în perioada în care Poloniao întorsese cu 180 de grade spreGermania, cum spunea NicolaeTitulescu, iar ºeful externelor de laVarºovia, începuse sã îºi arate totmai pregnant infidelitãþile faþã de

Aron Cotruº – în imaginea-portret ineditã,realizatã la 20 ianuarie 1933, de fotografulCon-cernului de presã Ilustrowany KurierCodzienny.

România, atât de subtil surprinsede Viºoianu în rapoartele din lunamai crt. înaintate de acesta ºefuluiexternelor. Se ºtia prea bine laMinisterul român al afacerilorstrãine despre orientarea “pro-maghiarã cât ºi spre curentulrevisionist European” al lui Beck.Reacþia lui Aron Cotruº a fost de a“contracara” demersul publicisticcare se îndepãrta de prevederiloralianþei româno-polone in vigoare.Diplomatul român trimite autoruluiarticolului, Jan Bobrzyñski,directorul revistei, “un numãr decãrþi despre România, între cari ºistudiile d-lor Silviu Dragomir ºiTransylvanus despre problemaminoritãþilor din Ardeal”. Diplomatulromân consemneazã faptul cãautorul i-a mulþumit ºi l-a informatcã: “în unul din numerele apropiateale revistei “Nasza Przysz³oœæ” vapublica un articol despre M. SaRegele Carol al II-lea ºi desprerodnica activitate desfãºuratã deSuveranul României în cursulultimilor ani.” Era ºi acesta un felde a “drege busuiocul”.

Fostul ziarist român cola-boreazã spornic ºi cu AgenþiaPolonezã de Presã (PAP) prinintermediul cãreia a difuzat unarticol despre muzica contem-poranã românescã. Demnã dereþinut este oferirea InstitutuluiSocial din Varºovia a unui set decãrþi pentru Biblioteca pe care ofrecventa un mare numãr deprofesori ºi studenþi, printre caretoþi cei care urmeazã cursurile de

ziaristicã. Mai aflãm desprecontactul avut cu St. Schwan,absolvent al facultãþii de litere dinLwów, care îºi continua studiile laUniversitatea din Varºovia,oferindu-i “un numãr mai mare decãrþi despre România pe care D-sa ºi-a luat angajamentul sã lerecenzeze în diferite publicaþiunipolone”. Aflãm, totodatã, cã “primarecenzie a publicat-o în ultimulnumãr al revistei “SprawyNarodowoœciowe” (ProblemeNaþionale) din Varºovia ºi se referãla volumul d-lui profesor I. Nistor:Problema ucrainianã în luminaistoriei.

Amintesc, cu plãcere, cã în anii’60, ca student la Universitatea dinVarºovia, am avut prilejul sã îl în-tâlnesc pe profesorul St. Schwan(S. Schwann), însoþindu-l peambasadorul român în Polonia,Gheorghe Diaconescu. Profesorulpolonez funcþiona în acei ani laUniversitatea din Szczecin. Întimpul întrevederii a fost rugat sãasigure transmiterea la Institutulde Istorie al Academiei Române,prof. Andrei Oþetea, manuscriselelui Marx despre România,documente pe care cãrturarulpolonez tocmai le descoperise laAmsterdam, în Olanda. Totul s-arealizat potrivit voinþei pãrþiiromâne, care intrase într-unproces mai curajos de destinderefaþã de sovietici, cu începuturifirave dupã retragerea trupelorsovietice. În 1964 aveam sã citesc“Manuscrisele inedite” publicatede Editura Academiei sub titlul K.Marx: Însemnãri despre români,semnate de A. Oþetea ºi S.Schwann. Apariþia a fost unbestsseler pentru societatearomâneascã surprinsã de modulîn care “pãrintele comunismului” avãzut atitudinea Rusiei faþã dePrincipatele Moldovei ºi ÞãriiRomâneºti, relaþii care “s-au veº-tejit la umbra protecþiei ruse” saucã “þãranul român nutreºte pentrumuscal numai urã”. Aron Cotruºnu mai avea cum sã se bucure cãfostul student, cãruia odinioarã îidona cãrþi româneºti ajunsese laperformanþa ca la senectute sã fieatât de curtat de ambasadorulromân de atunci la Varºovia, carese deplasa pentru a-l cunoaºtepreþ de peste 600 de km. Cu un

109

Lacu

l, ia

rna

alt prilej vom oglindi mai multeaspecte inedite privind activitateaprimului secretar al LegaþieiRegatului României la Madrid ºiLisabona.

Intelectual de rasã, poetnaþionalist viguros

Ne vom referi numai lacalificativele sale din “cazier”, lanotele (în majoritate foarte bune),începând cu comportamentul ºicontinuând cu însuºirile luicaracteristice, cu sãnãtatea etc.Astfel, este surprins Aron Cotruºde ºeful misiunii diplomatice ca unpersonaj complex, cu o purtarefoarte bunã faþã de superiori, colegiºi subordonaþi, inteligent, cu maricunoºtinþe în domeniul presei, celdiplomatic ºi politic. În caracteri-

zarea redactatã ºi semnatã la 14decembrie 1941 de ministrul pleni-potenþiar al Legaþiei României laMadrid, N. Dimitrescu se men-þioneazã: Intelectual de rasã, poetnaþionalist viguros, înfocat luptãtornaþionalist, Dl Aron Cotruº sebucurã de mare prestigiu în lumeaintelectual-artisticã ºi de presãspaniolã, precum ºi printre colegiisãi strãini, printre cari a ºtiut sã facãcunoscutã dreptatea revendicãrilorromâneºti. Temperamentul sãufoarte afabil, cordial ºi îndatoritor,curtenia sa desãvârºitã, precum ºibuna cunoaºtere a limbii spaniolei-au cucerit mari ºi credincioaseprietenii în aceleaºi cercuri.Acþiunea sa puþin sgomotoasã darfoarte abilã ºi tenace de luminareprin vizite personale dese,strecurarea de articole, trimiterea

de numeroase cãrþi ºi broºuri, aadus ºi aduce mari servicii cauzeiþãrei. Pentru toate aceste motivei-am dat nota calificativã foartebun. Semnãtura N.D.

La “cazier” am mai gãsit ºitelegrama expediatã în clar,semnatã de Filloti, adresatãLegaþiei României la Madrid încare se consemneazã: Binevoiþi acomunica Domnului Aron Cotruºcã în baza nouilor dispoziþiunilegale ºi prin înaltul Decret Regalnr. 2134 Domnia sa a eºit dincadrele Ministerului AfacerilorStrãine pe data de 1 Noembrie1944.

În acest mod s-a pus capãt înmod brusc unei activitãþi rodnicede un deceniu ºi jumãtate îndiplomaþie a poetului inconfundabilcare a fost Aron Cotruº.

110

ª

Vlad Moldovan

Scurtã viaþã

Mã bag sub pãturãmã las bãtutnumai obiceiuri ºi neºtiinþãºi neºtiinþã ºi obiceiuri.Pe casa scãrii, dupã ce amintratpetale alungite prinse în pionezãfreamãtã dar rãmân la locmã plesnesc pe umeridupã care se trag înapoiºi nu mai au de gând-

Câinii mei negrise strâng apoi aleargã bezmeticidupã un altulºi el intrã în grup ºi se întorcºi urmãresc pe cel din urmãºi tot aºa între casepânã se complicãpentru cã ºtiu sã recunoascãun incendiu adânc din pãdure.

eyesdownazi nici o discuþieazi raw war.

Dar mâine tu n-o sã te înnãbuºi cu minete iau ºi te punpe scãri, intri în tunelºi la ieºire mâna mea te apucãde umãr apoivrei pe topogan dar te þin pânã jospicioarele nu ating nisipulºi când ieºi pe stradãprimul soare, crede-mã-s sãtul dejade varã, se-ntinde agitaþiaîn parcsã vãd ce faci • ai ceva copacivai de capu lor, copii care vor scorniºi uitã de bicicletã o lasãlângã mineapoi vine privirea cu careun pic reinventareun pic renunþarefiecare poate înaintaºi întinde.Tu m-ai învãþat ºi eu vãdce se terminã.dar fãrã teroaree zid pe el plante nu le potnumiplante, dar fãrã teroareThere s still a jungle out there.În baltã lentilã pe funddar fãrã teroare.Unele lucruri

nu le voi înþelegedar fãrã teroare.

Kelp

Luna care nu a fãcut nimic pentru mineºi planta Kimi din care ies floriîntr-o oarecare dimineaþã când nici mahmurnici cu bucurii – ies flori ºi se descurcã dincolo de ghiveciam spus cã o sã le ud dar tu ai vrut sã le arunciîn seara aia.

Ce nebunie – în bucãtãrie o fi intrat o pasãrenu ºtiu s-a zbãtutdar era plin de peneapoi ºi-a gãsit o ieºire posibil cã nimic.Nu lãsa - lamela nu se subþiefilmele le uiþicãrþile nu conteazã.fotografii cu oameni care sar fucktu accepþi aºa una dupã altasã îþi arãt cheile de la ap.apoi þi le dauia-o ºi pe ultima –ºi închide repede poate veni cinevaºi cu ciocul sã mã loveascã în frunte.hârtie igienicã – sugativã –ciocul dacãera murdaro sã se infecteze.

un bazin în livingun luminiº de varecun lamantin doarmenu aude de afarãdacã pisicile se fut saudoar plânge un copil.

“Look and yes”

Unde naiba îs pãsãrileîmi spunºi întorc scãfârliaîn toate pãrþile –la astacorpul se opinteºte chiar ºi petrotuar.Unde naiba îs - aproape mã opresc-în bradu ãla?- ºi în celãlalt?-chiar ºi acolo!Unde naiba îs ºi ce e cuisteria astaNu vãd - da chiar niciuna.Mai încolo tocmai cînd sãînaintez ºi sã uit.un fel de stol biruita plecat de la mãceltrece peste casele în ºir – încã beatîncã în balamuc.Câteva surate fâlfâiaudezorientate sã recupereze.

ºi am umblat ca orbii pe lângã brutãrie

111

Prin ferestrele care mãrginescsala din toate pãrþile se vãd,maiestuoase, turnurile ºiacoperiºurile Oraºului. Suntunsprezece bãrbaþi aºezaþi în jurulmesei, foºti camarazi de clasã.Erau probabil împreunã deja demultã vreme, cãci ajunseserã lastadiul destãinuirilor. Ca sã aducãun pic de veselie, unul dintre ei,purtând cravatã ºi ochelari cu rameaurii, se ridicã ºi începu sã relatezecu afectatã uimire.

- Am izbutit performanþa sã lefac un tur al Muzeului Louvre în25 de minute. Atât au rezistat. Eraunepoþii soþiei mele, din generaþia atreia în America. Bãtrânul, Iulian,fusese la Canal. Fiul acestuia,Doru, a reuºit sã fugã pestegraniþã. Bãiatul lui Doru ºi al Ilenei,Adrian, a crescut în S.U.A. de lavârsta de 6 ani. S-a cãsãtorit ºi elcu cine s-a potrivit, cu o mexicanãprovenitã din emigraþie, deprofesie educatoare. Copiii lor,despre care vreau sã aduc vorba,sunt gemeni. Urmeazã masterateîn muzicã, la universitãþi diferite –sunt, deci, niºte intelectuali...americani. ªi totuºi, în timp ca lefãceam circuitul Parisului cu ma-ºina, erau ocupaþi sã clãmpã-neascã la ceva unelte cu ecran,fiecare cu drãcia lui în braþe. Le-au avut în mâini ºi se ocupau deele ºi în timpul turului din ziua adoua, prin Louvre. Am insistat sãle arãt, mãcar, cea mai importantãpicturã a Muzeului, care nu eGioconda, cum s-ar crede, ciBethsabé, de Rembrandt. Cu greui-am determinat sã priveascã îndirecþia tabloului. Apoi mi-aureproºat:

„- Cum vine asta, sã privimunde zici tu? Suntem adulþi cupersonalitãþi proprii ºi suntemcapabili sã decidem singuri ceeace ne place dintr-un muzeu!”

Nu m-am putut abþine sã nu le-o întorc:

„- Aþi exterminat populaþiabãºtinaºã a Americii, ca sã aveþivoi unde locui. Reprezentaþi 5%din umanitate, prãdaþi un sfert dinresursele mondiale ºi poluaþi otreime din planetã. Aþi inventatduºmani ºi aþi invadat þãri, ca sãaveþi petrolul ieftin. Aþi ajuns peLunã, dac-o fi adevãrat, nu pringeniul vostru, ci graþie prizonierilor

Oameniprosperi

Horea Porumb

voºtri germani. Dar voi, americanii,ce aþi creat imanent, de rangul aaceea ce aþi vizitat în Franþa înultimele zile?”

Se aºezã cu alura unui profesorcare-ºi regãseºte catedra, apoicontinuã pe un ton împãcat:

- Sã ºtiþi cã nu doar americaniisunt aºa. Acum avem specimenesimilare chiar ºi în România. Depildã, ca un dar de nuntã, l-ampurtat cu mine prin toatã Europape un vãr de-al meu, însoþit demireasa lui. Aºa-i promisesem,dacã se însoarã. Ardeleniamândoi. Voisem sã-i scot din þarãca sã vadã ºi ei lumea, sã înceapãviaþa cu ochii deschiºi. Ei bine, n-am avut nici cel mai mic gest derecunoºtinþã din parte-le. Ba maimult, la sfârºit, mireasa mi-areproºat cã am dus-o cu de-a silaprin locuri care nu o interesau! Iarmirele n-a intervenit ca s-ocontrazicã...

- Ciudãþenii sunt ºi la europeniidin Vest, poate de altã naturã –începu sã povesteascã un altul,uscãþiv, purtând o cãmaºacadrilatã, scoþianã.

În prima zi, directorul de tezãne condusese, pe mine ºi pe unalt doctorand, spre a ne prezentaviitorilor colegi ºi profesori, în salamare, unde întreg personalul vine

la ceai. (Cu acel prilej, de douã oripe zi, deci, ai posibilitatea sã-labordezi pe oricare membru alstaff-ului). Am fost primul la rând.Dupã câteva cuvinteconvenþionale, profesorul mãîntrebã brusc: „Ai o prietenã?” Amscãldat-o, iar el n-a insistat. Celãlaltdoctorand a rãspuns, însã, cuîndrãznealã: „Nu”.

„- Ce propuneþi? “ - se adresãºeful, sãlii.

„- M-am despãrþit de amicamea, deci ºtiu cã e liberã”, sugerãunul.

„- Sora mea e fãrã partener demai mult timp, pot sã i-o prezint”,propuse altul.

„- Sã încercãm, mai întâivarianta a doua”, decise boss-ul.

A doua zi, la aceeaºi orã, îlinterpelã public:

„- Întâlnirea a avut loc? Cum s-a derulat? Ce a decis sora ta? “

„- S-au întâlnit. Totul s-adesfãºurat bine. Vor rãmâneîmpreunã. “

„- Problema e, deci, rezolvatãºi n-o mai abordãm. “

Aºa era atunci Anglia, sucitã-iºi acum.

Noi primim oaspeþi adesea, iarcând ne vine câte-un român, neplace sã ne dãm în vânt, atâtpentru el, cât ºi ca sã profitãm larândul nostru de mâncare ca învremurile „bune” (cât or fi fost elede rele!). În Anglia gãseºti orice,doar sã ºtii ce cauþi. Sã nu credeþiînsã tot ce se povesteºte despreenglezi. Odatã ne-a venit pentrucâteva zile o fostã colegã de-asoþiei, dimpreunã cu englezul ei.Nevastã-mea a pregãtit un mic-dejun fastuos. Brioºe, pâini,foietaje... Brânzeturi ºi telemea devacã, de oaie, de caprã, iaurturi...Crenvurºti, mezeluri de tot felul,muºtar ºi hrean... Ardei, roºii,zacuscã, ceapã verde, ceapãroºie, capere ... Miere de flori,miere de salcâm, miere cu polen,dulceþuri de cãpºuni, de prune, decaise, de strugurei, compot demere... Cafea filtru, nes, cacao, ...nu mai înºir.

„- Nu aveþi miere solidã?” –întrebã englezul, fãrã sã se atingãde nimic din ceea ce i s-a oferit. Asorbit doar o cafea. În aceeaºi zi arevenit din oraº cu un borcan demiere solidã, pe care l-a plasat cu

112

fãþarnicã discreþie pe tejgheaua debucãtãrie. Am întrebat-o peprietena neveste-mi cum rezistã cuun asemenea cavaler auster?

„- Mi-am zis cã o sã mãobiºnuiesc ºi cu tabieturile luicazone – oftã ea. În Occident, dacãn-ai apucat sã te mãriþi cât eºti înºcoalã sau facultate, riºti sã rãmâide cãruþã mult, foarte mult timp.Iar dacã în România nu-l iei pe‘neamþul’ care te cere, riºti sã-l iaalta ºi sã plece înaintea ta!”

Interveni în vorbã un voinicîndesat. Purta o cãmaºã cumâneci scurte, în ciuda sezonuluidestul de rece.

- Ca sã devii cetãþean alStatelor Unite, trebuie sã daiexamen în faþa unui judecãtor. Noi,conºtiincioºi, ne-am dus sã nedocumentãm în locurile încãrcatede istorie ale Americii, acolo undes-a petrecut teribila Tea Party,acolo unde a sunat ClopotulLibertãþii. Eram la Philadelphia, însala unde Pãrinþii Naþiunii auîntocmit Declaraþia deIndependenþã, când ghidul-animator s-a lansat la o lecþie,dupã sistemul practicat în ºcolileamericane (deºi toþi eram adulþi),adicã în genul „învaþã dacã vrei,dar nu te stresa”.

„- Ia sã vedem dacã ºtiþi în ceoraº ne aflãm acum.”

„- În Capitala S.U.A.! “„- Bunã încercare! Primul

Preºedinte al Statelor Unite e unuldintre semnatarii unui Actimportant, proclamat în aceastãsalã. ªtiþi despre care Preºedintee vorba? “

„- JFK! “„- Bine! Cine mai completeazã

rãspunsul? “„- Martin Luther King! “„- Excelentã idee. Ce s-a

proclamat aici? “„- Abolirea sclaviei. “„- Primul Amendament. “„- Remarcabil efort. Mulþumesc.

ªtiþi cine a fost Benjamin Franklin?“

„- Un pop-star? “„- Un contra-revoluþionar

cubanez! “„- Soþul Madonnei! “ªi când te gândeºti cã toþi

aceºtia au trecut, poate, prin faþaunui judecãtor!

Dar sã vã mai povestesc una.Fiicã-mea a adus acasã un

pisoi, pe care l-am îndrãgit cu toþii.Devenise parte integrantã afamiliei. Când a venit primãvara, i-am îngãduit sã iasã în curte - ºipisica, þuºti! pe gard. Vecinulnostru, cu care ne înþelesesembine pânã atunci, un pakistanez,sau aºa ceva, se repezi ºi-ocapturã, apoi chemã poliþia. Aicipoliþia are timp sã umble ºi dupãpisici... Am fost straºnicadmonestaþi ºi amendaþi pemotivul cã am periclitat viaþa pisicii,permiþându-i sã iasã liberã,expunând-o sã fie cãlcatã de vreomaºinã! De-atunci îl þinem pe bietulanimal în casã; noaptea doarmeîn beci. S-a obiºnuit. κi are circuitullui, pe sub mobile, prin debarale.Nu mai e un animal de companie,a devenit un „spectru”! Apare caun strigoi atunci când nu te aºtepþi.La noi, în S.U.A., legile „apãrã”animalele cel puþin tot atât destraºnic ca ºi pe om, dacã nu maimult.

Mãgarul, când nu poate de preabine, se dã pe gheaþã, ca sã-ºirupã piciorul! - zice o vorbã.

Mã întorc ºi spun: Sã nu cãdemîn altfel de excese ºi în România!Privaþi atâta timp de religie, româniiau devenit bigoþi fervenþi; privaþi deatâtea bunuri materiale, îºicumpãrã acum, când pot, cele maiputernice maºini; reduºi, pevremuri, la o moralã controlatã, îºipermit cele mai extravaganteexcentricitãþi. Oare cum vor gândipeste încã zece – douãzeci de ani?Eu am învãþat cã existenþaarmonioasã ºi seninãtateainterioarã în deplinã simplitate e totce-ar trebui sã ne dorim!...

Un bãrbat scund, cu chip de„inginer”, ridicã douã degete, ca laºcoalã, pentru a lua cuvântul.

- Sã vã povestesc, mai bine,divorþul meu canadian! Cujumãtatea mea nu ne-am gãsit peaceeaºi lungime de undã din start.În ce mã priveºte, oi fi avut eumetehne, dar consider c-am fostîn tot acest timp un bãrbatgospodar, cinstit ºi constant. Vãrog sã reþineþi cã doar douã lucrurifac sã se destrame o cãsnicie:nedreptatea ºi gelozia. Din parteaneveste-mi, eu am avut parte de

amândouã. Gelozia te face sãsuferi dublu, cãci implicã ºi onedreptate.

Încep prin a vã spune, însã, cãnu trebuie sã emigrezi dacã nucunoºti dinainte un om deîncredere, deja implantat în þara dedestinaþie. Aºa fac toþi românii carereuºesc. De cum am ajuns înOntario, m-am angajat la un fostprieten. Dupã ce am prins puteri,m-am instalat pe cont propriu. Amajuns sã angajez eu români, larându-mi. Acordam, fireºte,prioritate celor veniþi din þarã – erao datorie moralã, dar era ºi îninteresul meu sã pot sã mã înþelegcu oameni care au avut aceeaºipregãtire ca mine. ªi uite-aºa, într-o bunã zi m-a solicitat o fostãcolegã de pe timpul când lucramîmpreunã pe o navã. Relaþiiledintre noi nu fuseserã niciodatãaltfel decât profesionale.

„- Feriþi-vã de asta, cã mãcãie”,mã avertizase atunci, pe vremuri,un subaltern.

Când s-au deschis dosarele,am putut vedea cã avusesedreptate. Tipa mã turnase -meschinãrii banale. Vremurile s-auschimbat însã, am schimbat ºiþara, iar eu nu voiam sã dauimpresia cã i-aº purta picã. Amangajat-o sã chibiþeze laadministrarea unuia dintreºantierele mele din provincie, inAlberta.

A fost o inspiraþie nefastã. Deºieram complet inocent, din cauzaacelei femei, aflatã la celalalt capãtal Canadei, a început gelozianeveste-mi. N-o dusesem bine nicipânã atunci cu ea, dar dupã astaam ajuns sa trãiam un coºmar. Amînaintat acþiune de divorþ. Nuputeam s-o învinovãþesc cu cevaconcret, dar nici acuzaþiile ei nuerau întemeiate. Devenise clar,însã, cã nu aveam ºanse. Totprocesul mergea în defavoareamea - pânã în ziua când li se nãzãrisã trimitã la noi o asistentã socialã,care sã verifice sentimentelematerne ale viitoarei mame„solitare”.

Atentã la cele ce se discutau,soþiei îi alunecã copilul din poalã ºiacesta începu sã se târascã pe jos,pe sub fotoliu, pe cimentul rece -aºa cum copiii sunt lãsaþi ºi s-auobiºnuit s-o facã la grãdiniþã.

113

Consoartã-mea se repezi sã-l iadin nou în braþe. La care, asistentasocialã s-a ridicat profundconsternatã, iar apoi a fãcut unraport fulminant, declarând cãnevastã-mea era o mamã„degeneratã”, cãci nu stãtea pe joscu copilul! Datoritã acesteiîntorsãturi neaºteptate, amcâºtigat procesul ºi dreptul sã þinbãiatul la mine!

- Eu m-am cãsãtorit cu nevastaprietenului meu! – se anunþãzgomotos la cuvânt un jovial, tunsla zero ºi cu bãrbiþã cãruntã. Peprieten îl cheamã Alex. Închipuiþi-vã cã tocmai eu i-am prezentat-ope viitoarea lui nevastã, pevremuri, când eram bãiat ºiumblam la discoteci. Dupã ce s-acãsãtorit, mi-am gãsit ºi eu onevastã ºi am rãmas cu toþiiprieteni. Ei veneau în casa noastrã,stãteau la noi peste noapte, noistãteam la ei, când mergeam laBucureºti.

Alex era inteligent ca Taleyrand,urât ca el, ºi tot ca el, mareseducãtor. Fermeca pe toatefemeile pe care le întâlnea.Suferea de un complex deinferioritate, avea nevoie sã sevalideze într-una, ºi o fãcea prinfemei. Urmãream neputincioºicum se dãdea în spectacol.

Vã mãrturisesc, în schimb, cãnici eu nu o duceam uºor: mi-eraanevoie sã coabitez cu o femeiecicãlitoare precum nevastã-mea.Mã acompania în viaþã doar ca sã-mi arate cât eram de imperfect –am impresia cã în spatele femeiiacre, ce era, se afla o fetiþã „lezatã”de faptul cã nu se nãscuse bãiat.

Din pãcate, ºi soþia mea mãînºela. Am urmãrit-o ºi am aflat cucine, cu o caricaturã de om. M-amdus sã mã destãinui lui Alex.

„- Noi ºtiam despre asta, cãci -poþi sã-þi închipui? - nevastã-ta avenit la noi sã ne cearã sfatul dacãºi cum sã divorþeze de tine. I-amrãspuns: ‘Cum poþi sã-þi laºifrumuseþea de bãrbat pentrupiºpiriul acela cu picioarestrâmbe?’ “

Am mai dus-o eu, în cuplulmeu, tot aºa o vreme, pânã veninenorocirea: eram în trecere prinBucureºti ºi mã-ntâlnisem pestradã cu nevasta lui Alex, o

cuprinsesem camaradereºte pedupã umãr ºi fãceam cu ea câþivapaºi. În clipa aceea trecea în taxinevastã-mea (venea ºi ea de lagarã, din provincie) ºi ne-a vãzut.Nu ºtiþi ce ocãri am îndurat acasã!Ea este cea care a cerut divorþul,ºi l-a obþinut. Între timp a divorþatºi Alex, iar eu m-am cãsãtorit cufosta mea prietenã ºi fosta lui soþie,cu care suntem fericiþi pânã-n ziuade azi!

- Eu m-am cãsãtorit cu o femeiecare fãcuse deja carierã atuncicând ne-am cunoscut – intrã învorbã altcineva (dupã straie, sevedea bine cã nu circula „peafarã”). Era frumoasã, ambiþioasã,prezentabilã, nu ºtiu, zãu, însã, câtde deºteaptã. Totul mergea bineîntre noi, dar a fãcut o depresie lanaºtere. În ziua-ntâia, când m-amdus la maternitate, mi-a aruncatcopilul în braþe ºi mi-a spus:

„- Na-þi produsul!” – ºi multe zilenici n-a vrut sã ºtie de el. Amdevenit eu „femeia” din casã.Copilul creºtea, dar orice plodsimte când nu merg lucrurile bine:

„- Tu eºti ‘mama’ mea, îmi ziceaadesea, mie. Te cam iubesc. Dacãpleci, sã nu pleci prea departe!”Uimitor, sã-l aud spunând asta –la nici trei ani!

Treceam cu maºina adeseaprin dreptul unei Case de copii.

„- Ce-i acolo? “, a întrebat celmic.

„- Aici se schimbã copiii, dacãpãrinþii nu-s mulþumiþi de cei pecare-i au. “

„- Eu sunt cuminte! “, îmiamintea el de fiecare datã când neapropiam de locul cu pricina!

Am ajuns la stadiul în care numai puteam sã trãiesc cu muiereamea nici un singur minut. Amplecat la Craiova, ea a rãmas înCapitalã, „traumatizatã”. Cã a datdracului guvernul, a fost decizia ei.Acum e director de cabinet într-unMinister. Îmi spun prietenii cã e unadintre acelea care „þin la imagine”,cã face pe dracu-n patru sã ajungãfuncþionar european: atunci sã veziviaþã, ºi pensie - ºi ce pensie, dejade la 50 de ani! Cicã abia atunci osã revinã la familie.

Asta-i, n-am ºtiut eu ce aleg,era o femeie de carierã ºi atât.

- La câþiva ani dupã aºa-zisaRevoluþie, noi, cei de la Facultate,aveam senzaþia cã am fost uitaþiºi cã o sã rãmânem pe drumuri -interveni în conversaþie un altcomesean, învelit într-un frumospulover culoare pastel. Fondurisoseau de la Uniunea Europeanã,dar se topeau nu se ºtie unde.

„- Hai sã gãsim ºi noi pe cinevacare sã ne sprijine”, ne-am zis, ºiam descoperit cã unul dintre noiavea o relaþie la Minister. M-amdus cu el. Am ajuns în anticamerã,unde nimeni nu ne-a bãgat înseamã. Uneori mai intra câte unulîn Birou. Dupã douã ore bunepierdute de-a moaca, am îndrãznitsã batem ºi noi la uºã.

„- Intrã!”, ni s-a strigat dinãuntru.Ce-am vãzut când am intrat!!!

Era o salã complet goalã, cu ounicã masã ºi-un singur scaun - ºiun individ. Pe masã era un ziar ºiun munte de seminþe. Când ne-am apropiat, am putut vedea cãerau, de fapt, douã grãmezi, unacu seminþe nedesfãcute, cealaltãcu cele scuipate.

Întrevederea s-a soldat cuaceea cã am ieºit având aprobatão finanþare europeanã!

Dar în aceeaºi clipã am decissã plec din þarã. Ne-am instalat laBoston. Cele mai multe cursuri leam la MIT - MassachussettsInstitute of Technology. Care dintrevoi aþi avut de-a face cu fizica, veþitresãri auzind cã predau uneori înamfiteatrul pe care-l frecventastudentul Richard Feynnman, viitorPremiu Nobel. Þin ºi un curs, foartespecializat, la Harvard, acolo undeînvaþã viitorii administratori ai lumii.La Harvard miºunã tot felul de tineridezinvolþi, mulþi români, chiar.Circulã cu maºini mari, încearcãsã se poarte cu prestanþã. Suntveniþi sã se obiºnuiascã „cuputerea, sexul ºi banii!”, dupã cums-a exprimat o cunoºtinþã femininãdespre care vreau sã vãpovestesc.

Dintre studenþii mei de laHarvard, una, o româncã, ieºea înevidenþã de fiecare datã, înaltã,elegantã, afiºând o distincþieclasicã. Era stãpânã pe sine,maturã în privire ºi, mai ales,dornicã de cunoaºtere, astfel încâtam ajuns sã predau cursuluitându-mã doar la reacþiile ei. A

114

considerat cã era de datoria ei sã-ºi „seducã” profesorul, iar eu m-am prefãcut cã intru în joc,acceptând sã mã invite larestaurant într-un local unde eu n-aº fi pãtruns altfel niciodatã. Amfost uimit sã descopãr cã nu setemea de indiscreþii, era chiar preaslobodã la mãrturisiri, frizândinconºtienþa politicã.

Am aflat astfel cã unchiul ei,care era un factor de decizie înþarã, fusese vizitat odatã de un hit-man, sau, tradus pe româneºte, deun „asasin economic”, un individpe care ea-l cunoºtea bine acum,cãci aparþinea tocmai firmei care-ifinanþa studiile - firmã cu capital off-shore, plasat într-un paradis fiscal:

„- Am pus deoparte pentrudumneavoastrã douãsprezecemilioane de dolari - începu strãinul.Asta ca sã vã alertãm asuprainteresului pentru România adosarului de investiþii îninfrastructurã, elaborat de noi ºi pecare vi-l propunem acompaniat deun împrumut de câteva miliarde.Evident, de realizarea lucrãrilor sevor ocupa firmele noastre,Haliburton, Bechtel...”

Pentru o clipã, vizitatorulrenunþã la tonul mieros:

„- Iar dacã nu vã arãtaþiinteresat, avem informaþia cã vi s-ar putea întâmpla un gravaccident...”

„- Uite, demisionez în clipa astaºi nici una dintre variantelealternativei ce mi-o oferiþi nu se maiaplicã!” – se eschivã unchiul.Vizitatorul nu se lãsã:

„- Cred cã putem reîncepenegocierea altfel. Dacã aveþi vreorudã, mãtuºã, vãr, ar putea sãdeschidã o firmã cãreia noi i-amplasa o comandã. Tot noi am fi ceicare am ºi îndeplini-o în numeleei. Ea n-ar avea nici o treabã defãcut. Ar factura-o, sã zicem500 000 dolari, dar noi i-am plãti800 000. Evident, pe nepoatadumneavoastrã o putem lua castagiarã la noi, ne-am îngriji sã nu-i lipseascã nimic, ºi i-am plãti ºistudiile la Harvard...”

Am povestit despre flirtul meusoþiei ºi mã temeam de represalii.Spre hazul meu, soþia nu numaicã n-a fost supãratã, dar a þinut s-o invitãm pe fatã la noi ºi sã nemenþinem în legãturã!

Un timp se lãsã tãcerea.- Am o varã mai îndepãrtatã,

care a fost director de agenþie laDej - începu sã povesteascã,alegându-ºi cu încetinealã vorbele,unul înalt ºi masiv. Bãrbatul ei eraºi el director, la ceva fabricã de peacolo. Într-una din zile au venit sãmi se laude, excitaþi la culme:

„- Urmeazã sã avansãm, sãajungem ºefi la Cluj, ba, înperspectivã, poate ajungem ºi laBucureºti, împinºi pe liniepoliticã”...

„- Doamne, dragilor, nu vã lãsaþiamãgiþi de himere de genul ãsta,nu lãsaþi din mânã posturile bunepe care le aveþi, învãþaþi sã vãbazaþi doar pe puterile voastre, pepropriul merit...”

„- Avem sprijinul chiar ºi al unuisenator prieten, mã asigurarã ei.Poate nimerim sus de tot.”

Doar ºase luni le-a durat„ascensiunea” - cinci luni, de fapt,cãci a ºasea a fost altfel. Au datcincisprezece mii de euro pentrutransferul la Cluj, cãci Partidul eraîn campanie electoralã. S-auîmprumutat la bancã pentruaceasta. Apoi, lunar, venea câte odoamnã, de fiecare datã alta, dinpartea Partidului, sã le cearã bani,aºa de mulþi bani încât nu le maiajungeau salariile! Au dat încã15000. Într-a ºasea lunã n-au maiavut cum plãti; iar dupã câteva zileerau deja disponibilizaþi!

„- N-aþi ‘progresat’ suficient întimp ce eraþi pe posturi”, li s-aexplicat la Partid.

Nici senatorul nu i-a luat înseamã altfel. Cuvântul-cheie se totrepeta:

„- Am bãnuit de la bun începutcã nu eraþi genul de oameni caresã ºtie ‘progresa’ într-un post. Ne-aþi dezamãgit, iar prin asta aþi fãcutºi mult rãu Partidului.”

Biata varã-mea e acum pedrumuri. Îndatoratã la bãnci, cãmai luase ºi bani pentru o casã, eincapabilã sã revinã la Dej, undeposturile ei ºi-al soþului fuseserãocupate de alþii... ªi-i prevenisem,doar!

- Hai sã nu ne mai amãrâm cupoveºti dintr-astea. Era un bãrbatluminos, cu pãrul vâlvoi, care sebalansã pe picioarele din spate alescaunului, apoi cuprinse lumea cu

privirea ºi grãi:- Zburam într-un Boeing 747

peste Siberia, în drum spre China.Cu ocazia asta am vãzut cãtaigaua e traversatã de niºte fluviiimense ºi cã nu e pustie, cibrãzdatã de o reþea sistematicã dedrumuri forestiere ºi industriale. Înºirul de fotolii din faþã, doi tineri setot mozoleau. Zborul urma sãdureze 16 ore ºi, deºi trecuse camjumãtate din timp, vecina mea, oolandezã blondã, stãtea totabsorbitã în lecturã, iar euînnebuneam de plictisealã, ne-având cu cine vorbi. La un momentdat i-a alunecat penarul, iarrechizitele i se rãspândirã în toatedirecþiile. M-am repezit sã i le adun.

„- De ce faci asta?”„- Sã te ajut.”„- Dar nu mã cunoºti.”„- Ce importanþa are? Poate, în

felul acesta începem o flecãrealã,schimbãm impresii despre ceea cevedem. Mor de plictisealã. N-aivrea sã stãm de vorbã?”

„- Mã mai gândesc.”Dupã o orã se mai „gândea”

încã, aºa cã am scos ºi eu Maparente d’Arequipa, de MarioVargas Llosa.

„- Citeºti spaniola?!”„- Sunt traducãtor.”„- Eu sunt critic de artã. Accept

sã stãm de vorbã!”ªi, uite-aºa, am avut o

companie plãcutã, care s-aprelungit pe tot parcursul sejuruluimeu la Shanghai!

- Eu am ajuns în Belgia - începualtul sã vorbeascã. Pãrul îi fusesecândva blond. Avea ochii albaºtriºi vii, iar obrazul îi era brãzdat decute. Aþi auzit de „Piramidanecesitaþilor materiale ºispirituale?” Am citit despre ea încãîn epoca vechiului Regim, într-ocarte scrisã de o cucoanã pe careeu o cunosc bine ºi care a copiat-o dupã o altã carte, strãinã.

Conform „Piramidei”, se parecã omul are nevoie de o primãserie de „cãrãmizi” esenþiale: sãmãnânce, sã doarmã, sã sespele... Dupã ce acest prin nivelde necesitãþi e realizat, începe sãse preocupe de „securizarea”satisfacerii acestora. Dupã ce sesimte în siguranþã ºi în aceastãprivinþã, el trece la nivelul urmãtor

115

de preocupãri, cautã sã seintegreze în diversele comunitãþi:familie, clasã, club, echipã. Atuncicând simte cã le aparþine, eldoreºte sã-ºi creeze o imaginestabilã, bunã sau rea, în cadrulfiecãrei celule – el e „ºmecherul”,sau „leneºul”, sau cel care iacuvântul pentru ceilalþi, ºi aºa maideparte. Abia dupã aceea simte cãse poate dedica, în fine, munciieficiente.

Am povestit despre asta cândam ajuns într-un cerc deintelectuali valoni. S-au nãpustit cutoþii la mine:

„- Cum, scopul vieþii sã fie acelade a munci cu eficienþã?!”

„- Trebuie cã e una din acelegãselniþe protestante!”

„- Îi serveºte bine ºi pecomuniºti...”, zise ultimul dintre ei.

- Fraþilor, am ascultat unadevãrat decameron al pãþaniilornoastre - vorbi pentru prima oarãîn seara aceea un coleg care pânãatunci stãtuse retras, dar numofluz, ci, dimpotrivã, preocupatîn mod epicurian exclusiv deaprecierea gustãrilor ºi-a bãuturii.Am fost o clasã bunã, am fost ºimai suntem niºte copii buni.Constat cã suntem la vârsta cândmunca încã ne pasioneazã. Eremarcabil cum fiecare dintre noine-am validat în meseriile pe careni le-am ales încã din liceu, nu camulþi alþii. ªi totuºi, câþi dintre noisimþim cã asta ar fi culmearealizãrii? Sau cã ne-am realizatcu adevãrat? Eu cred cã fiecãruiadintre noi ne mai lipseºte câte-ocãrãmidã-douã din piramidã. Totceea ce am auzit de la voi a avut otentã spiritualizantã. Poate cã toatãpovestea cu Piramida nu eadevãratã! Noi cãutãm un alt felde împlinire. Sau, poate cã dincolo,mai sus de obiectivul „muncã”, maie unul. Cum sã-i zicem? „Pace”?„Liniºte”? „Liniºtire”?

Am încercat sã gãsesc unfactor de unitate, o supratemã caresã uneascã micronaraþiunilevoastre... decameronice. Cred cãuna dintre teme ar fi cea aalegerilor greºite, sau, dreptconcluzie filozoficã la aceste mini-fabule, a faptului cã însuºi actul de-a alege este o limitare a eului.

O altã supratemã cred cã poate

fi cea de aspect „zoomorf”, cumvainfrauman, al acestor existenþe(fapte, situaþii) gregare, egoiste,alienate pe care le-aþi redat. Amavut senzaþia cã asist la un gende comedie cu mãºti animaliere încare voi, naratorii, eraþi pãpuºariimarionetelor, dar ºi spectatoriifrustraþi ºi revoltaþi de propriulspectacol.

Desigur, aþi povestit despre alþii,dar, în realitate...

Vã amãgiþi, doar, cã v-aþi gãsitpacea sufleteascã, sau cã tindeþispre ea. Din pãcate, atunci cândnoi ne lansam în viaþã, tocmaimoºteneam o situaþie nãcãjitã, iar

acum suntem toþi nu niºtemulþumiþi, ci niºte obosiþi.

Alegerile pe care (credem cã)le facem... ne costã. ªi nu putemevalua câºtigul sau pierderile decâtîn rarele ocazii, precum ceaprezentã, când drumurile ni seîmpletesc din nou.

Dar pentru cã suntem toþi trecuþide zenitul vieþii ºi multe nu maiputem schimba, poate maiapropriat ar fi sã ne concentrãmasupra dulciurilor ºi fructelor caretocmai ni s-au servit.

Cluj-Napoca, 30 septembrie2010

Peºtele

116

În ziua de astãzi pentru mulþidintre cinefilii experimentaþi, filmul,ca entitate artisticã, a dispãrutdefinitiv. Industria filmului pare sãfi devenit exact ceea ce îisugereazã numele: o industrie caoricare alta, în care marketing-ul,inovaþiile tehnologice ºi mai alesconformarea la un “trend” par sã fianihilat aproape în întregimeconceptul de “creaþie”, conceptdefinitoriu pentru omul considerat“autorul” unui film ºi anumeregizorul. Termenul de “regizor” adevenit astãzi unul ambiguu,graniþele care îl separau pânãacum de nume ca “producãtor”,“scenarist”, “tehnician” pãrând sãse fi estompat aproape înîntregime. Însã filmul, ca formãde artã, nu a dispãrut. S-atransformat. A trecut printr-operioadã de tranziþie în carevaloarea sa artisticã s-a îmbinatcu tehnologia, cu valoarea de“entertainement”, nefiind însãanihilatã de cãtre acestea. Lipsade conþinut a filmelor cu impactmondial, deplânsã de mulþi, paresã fie mai degrabã o lipsã deadaptare a oamenilor din spatelefilmului la noile cerinþe ale pu-blicului larg, public circumscrisdeja de o nouã generaþie, cu noiaºteptãri. Este o lipsã de adaptarea regizorului la digital, la noiletehnologii de producere a efec-telor speciale ºi la accesibilitateaîn creºtere a filmului. Spectatoriiau acum acces la tot ceea cedefineau filmul, pânã nu demult,ca fiind ceva exotic, misterios:camere performante, efectespeciale, pânã ºi o piaþã dedesfacere, internetul, care sur-claseazã deja cinematografele,dvd-urile, VHS-urile.

E o perioadã de tranziþie carearuncã un con de umbrã asupraregizorului ce nu se poate adaptanoului curent, ºi care în acelaºitimp aruncã un “con de luminã”asupra celui ce se poate conformanoilor tehnologii, noilor cerinþe,noului “val” al filmelor de di-vertisment, reuºind sã prezinte,într-o viziune proaspãtã, noulprodus artistic al secolului XXI. Înochii mei, un regizor bun e un re-gizor adaptabil, cãutand mereunoul, proaspãtul, “folosindu-se” deel pentru a reprezenta clasicul.

Regizoricontemporani–

învinºi înrãzboiul

tehnologiei

Alexandru Timiº

Exoticul Estului printehnologia Occidentului

Primul exemplu,ºi, dupã pãrereamea cel ce relie-feazã cel mai bineultima afirmaþie,este Chan-wook

Park, regizor ajuns deja faimos peplan mondial prin “TrilogiaRãzbunãrii” ºi, mai presus de toate,prin “magnum opus-ul” sãu: “Oldboy”.Faptul cã este deja poate cel maifaimos regizor asiatic actual ediscutabil, însã faptul cã este celmai “adabtabil” la nou îl defi-neºte prin excelenþã. Forma princare Park îºi spune poveºtile es-te una de o originalitate cople-ºitoare, inspiratã puternic dinplasticitatea clasicã a filmelorasiatice, dusã însã la alte stan-darde de cãtre regizor. Lãudat peplan mondial pentru cadraturaimaculatã, Park pare sã se afle într-un “joc” continuu cu camera, fiecarecadru oscilând între evident ºifactorul-surprizã, pe care regizorulîl evidenþiazã la momentul potrivit,integrând în acelaºi timp un umornegru specific în naraþiune.Profitând de noile tehnologii aleCGI-ului, Park realizeazã tranziþiiimpecabile pe mai multe planuri,

prin mai multe spaþii, însa în acelaºicadru, generând o impresienemaiîntâlnitã de continuitate.Efectele speciale, la el, sunt ometodã de a da formã“abstractului”, subconºtientuluiuman. Nu sunt folosite pentru a fisenzaþionale, ci pentru a sugera. Nucreeazã elemente noi, decât înmãsura în care sunt noi pentru ochi,însã familiare pe plan subconºtient.Iar aceastã îmbinare între nou ºivechi, între naraþiune clasicã ºitehnologie nouã, îl defineºte peChan-wook Park ca unul dintreregizorii contemporani de bazã aiEstului.

Renaºterea regizorilorbritanici

Revenind însãpe pãmânturilemult mai familia-re, “anglofone”, alefilmului, se poateconstata cã, în Eu-

ropa, regizorii englezi sunt, înmajoritate, cei ce gãsesc ecou încontinuare la publicul mondial.

Însã ºi în Anglia, þara euro-peanã cu cea mai mare des-chidere pe plan cinematografic,regizorii au trecut prin propriaperioadã de tranziþie. Atât cei axaþicu preponderenþã pe vizual (TerryGilliam), cât ºi cei axaþi pe povesteºi personaje (Guy Ritchie) par sãfi trecut prin mai multe tentativeeºuate înainte de a gãsi mijloacelenoi prin care sã îºi pãstrezecreativitatea definitorie într-o formãintactã.

Cel mai mult a “suferit” TerryGilliam, care a ieºit în evidenþãîncã de la primele sale filme printr-o înclinaþie spre animaþie, înspecial “forma” acesteia(dimensiune, planuri, un oarecareabstractism geometric), aceastãoriginalitate fãcându-l unul dintreregizorii cei mai inovatori pe planvizual. Asta acum treisprezece ani,când regizeazã ultimul film dinseria “Monty Python”. “MontyPython”, în afara umorului dejaspecific seriei (care a definit cutimpul un nou stil comedic pânã ºiîn cinematografia americanã), l-areprezentat pe Gilliam prinelementele vizuale ºi animatronicespecifice, concepute însã printr-o

FILM

117

tehnologie rudimentarã (în mareparte stop-motion din decupaje),care acum pare doar nostalgicã.Fiindcã odatã cu trecerea laimaginile generate pe calculator,genul de vizualitate specific luiGilliam a fost surclasat. CGI-ulpresupune o imitare cât maiveridicã a realitãþii, a proporþiilor ºiformelor reale, pentru a menþineastfel iluzia în momentulreproducerii Irealului. Astfel cãabstractismul definitoriu pentruGilliam a devenit “demodat” în faþanoilor aºteptãri ale publicului. Dupãtentativa eºuatã de a se concentrape formã în era CGI-ului cu “FraþiiGrimm”, Gilliam pare acum sã îºifi regãsit originalitatea princãutarea culorii în noua animaþie,acordându-i acelaºi trãsãturi“abstracte” pe care le acordaseînainte formei. ªi astfel scoate în2010 “The Imaginarium of DoctorParnassus”, film care i-a revitalizatcariera, însã care i-a ºi reinstituitoriginalitatea pe plan vizual.

Guy Ritchie aavut nevoie deaceleaºi schimbãri,dar de aceastã datãpe plan narativ. Înfilmele sale ca “Lock,

Stock…”, “Snatch”, “Revolver”, elreviziteazã stereotipuri clasice alespaþiului britanic, cultura þãrii ieºindputernic în evidenþã într-un modsatiric, chiar uºor parodic. Însãodatã ce acest gen de filme adevenit “cliºeu” pe piaþa mondialã,Ritchie s-a aflat într-un “blocaj”narativ. Cãutând noi modalitãþi dea spune poveºti, el flirteazã cusuprarealismul (“Revolver”),romance-ul (deplorabilul “SweptAway”), încearcã sã recâºtigesuccesul prin genul care l-aconsacrat regizând “RocknRolla”,însã fiecare film pare sã îlîndepãrteze ºi mai tare de origi-nalitatea care îl caracterizase laînceput pe plan narativ. Aºa cã, în2010, când lanseazã „SherlockHolmes”, Ritchie revine cu succesla origini, reinventând personaje ºipoveºti emblematice pentru culturabritanicã. Umorul specific regi-zorului revine într-o nouã formã, iarde o importanþã majorã esteorientarea mai aprofundatã în-spre vizual, el folosind magistral

compoziþia cromaticã pentruredarea atmosferei ºi CGI-ul pentrua reprezenta veridic epoca în carese petrece acþiunea.

Regizorii americani –jonglând cu propriile inovaþii:

În SUA, un regizor “adaptabil”e în egalã mãsurã un regizor“influent”. La Hollywood,generatorul tuturor schimbãrilorcinematografice pe plan mondial,adaptabilitatea unui regizor e dela sine înþeleasã în momentul încare acesta reuºeºte sã îºi vândãprodusul publicului larg. El nu vaîncerca neapãrat sã îºi adaptezeviziunea proprie noilor cerinþe, aºacum o fac regizorii europeni sauasiatici, ci lasã sã se întâmpleprocesul invers: dã voie noilortehnologii, deci noilor cerinþe alepublicului, sã îi defineascãviziunea, care de cele mai multeori reflectã aºteptãrile unui studiosau ale unei case de producþii.Astfel avem un Michael Bay sauun Roland Emmerich (ca sã numai menþionez “rebuturi” regizo-rale ca Paul W.S. Anderson sau,Doamne fereºte!, Uwe Boll).Aceºtia sunt regizorii definiþi ca ºi“comerciali”, regizori al cãror filme lipsit de orice personalitate, deorice influenþã creatoare aautorului, în ciuda faptului cã seadapteazã la perfecþie cerinþelorpublicului legate de naraþiune,efecte speciale etc. O altã cate-gorie o constituie, însã, regizoriicare, dincolo de conformareaasumatã la nou, reuºesc sã îiinfluenþeze atât pe cei din urmãcât ºi întreaga comunitate cine-matograficã internaþionalã, princontinua adaptare a clasiculuinarativ în contextul vizualului nou.Aceºtia sunt regizorii care ge-nereazã perioadele de tranziþie încinematografie. Putem afirma cusinceritate cã nu ar fi existat unChan-wook Park sau un GuyRitchie dacã nu ar fi existat unTarantino, sau cã nu ar existafilmul de acþiune, aºa cum îlpercepem acum în context vizual,dacã nu ar fi existat un Cameron.

Regizorii bazaþi cu pre-ponderenþã pe narativul clasic,literar, care spun poveºti ajutându-se de complexitatea schimbãtoare

a personajelor sau de neaºteptatulrãsturnãrilor de situaþie par sã fieo specie din ce în ce mai rarã înactuala perioadã de tranziþie, înspecial în Statele Unite. ªi totuºi,cei ca Tarantino, fraþii Cohen sauDarren Aronofsky continuã sã îºireinventeze propriul stil de apovesti de la un film la altul,introducând elementele noinecesare pentru a evita o repeti-þie narativã. Pe cei trei regizorimenþionaþi mai sus i-aº analizagrupându-i în aceeaºi categorie:povestitori clasici. Chiar dacã di-ferenþele dintre ei sunt nenumã-rate, similaritãþile sunt cu atâtmai remarcabile. Aceºtia par sãignore complet tehnologia, efec-tele speciale, folosondu-le doar înmãsura în care acestea prezintãdestulã subtilitate încât sã nusurclaseze naraþiunea în sine.Aronofsky ºi Cohen îºi situeazãpoveºtile în întregime în spaþiulcotidian, actual, extrãgându-ºicontinuu personajele din rândulcelor marginalizaþi, neadaptaþi, de-finindu-ºi astfel filmele ca perfectidentificabile. Neprevãzutul la eiintervine în mod logic, arcul narativfiind într-o creºtere lentã, menitãsã scoatã cu atât mai mult înevidenþã punctele culminante ºitensiunea. Tarantino împãrtãºeºteaceeaºi fascinaþie pentru social,pentru monden, inspirându-sesubtil din conflictele ºi personajelezilelor noastre. Dialogul sãu parecomplet proaspãt cu fiecare filmprin ritmul sãu grãbit ºi prinnaturaleþe, având însã un substratde o complexitate covârºitoare.Chiar ºi in filmele sale mai puþin“realiste” (“Death-proof” sau“Inglorious Basterds”) autent-icitatea dialogului contrasteazãîntr-un stil deja specific regizoruluicu restul acþiunii ºi cu cronotopulîn sine. Dacã Aronofsky ºi Cohenlasã realitatea filmului sã imiterealitatea contemporanã, ab-stractizând-o subtil prin evoluþiapersonajelor, Tarantino redefineºterealitatea în esenþa ei, însã prinregulile specifice acesteia. Filmelesale par cu atât mai sustrase dinrealitate cu cât sunt mai apropiateacesteia, cãci regizorul o face sãparã absurdã, o satirã la adresa eiînseºi, aducând-o mai aproape dezona basmului ºi a fanteziei pure.

FILM

118

Prin acest fapt, cei trei regizoricontinuã sã îºi defineascã naturade povestitori în stil clasic, literar,deºi naraþiunea lor merge înparalel cu evoluþia tehnologicã afilmului, intersectându-se cuaceasta.

Sunt cu atât mai puþini regizoriicare reuºesc sã îmbine cele douãforme de discurs cinematografic,cel vizual cu cel literar ºi care pot înplus sã atingã un public cât mai largdatoritã, ºi nu în ciuda, acestui fapt.

James Cameroneste, pentru mine,exemplul perfect.Acesta reuºeºte, cufiecare film al sãu,sã impunã noi stan-

darde în naraþiunea cinemato-graficã, naraþiune care trebuie sãfie, în esenþa ei, îmbinarea litera-rului cu vizualul. În filmele sale, celedouã sunt inseparabile. Sunt nenu-mãrate elemente din filmele luiCameron care par sã treansceandãgeneraþii, sã fie recognoscibile înaproape orice colþ al lumii (fie cãvorbim de roboþii din “Terminator”sau de imaginea iconicã a Tita-nicului rupt în douã), nu prin puralor existenþã, ci prin conþinutul ºimesajul pe care îl au în spate, unmesaj fundamental, identificabil caºi temã în literaturã, însã transmisla perfecþie pe cale vizualã. Desigur,Cameron nu a “strãlucit” niciodatãprin originalitatea în sine a poveºtiiliterare, însã s-a impus ca fiind unuldintre cei mai buni regizori carereuºesc nu numai sã respunãpovestea clasicã, dar ºi sã otransforme ºi sã o transpunã în noimedii, pentru noi aºteptãri. Când opoveste pare cliºeu, Cameron opreia, o reinventeazã ºi, folosindu-se la perfecþie de evoluþiiletehnologice (ramurã a cine-matografiei pentru care regizorulpare sã fi fost nãscut) o reproduceîntr-o nouã formã prin mijloacevizuale. Cum ar fi arãtat genul SFfãrã „Terminator” sau fãrã “Aliens”?Sau romance-ul fãrã “Titanic”?Faptul cã James Cameron este unregizor comercial nu îi poate fireproºat. Chiar cred cã este cazulsingular în care acest lucru îi poateservi ca ºi compliment. Dacã alþiregizori ating un public largfolosindu-se de convenþiile deja

impuse, Cameron face acest lucrustabilind noi convenþii pe planimagistic. Iar ultimul sãu film,“Avatar”, pe lângã faptul cã a atinsun nou record al vizionãrilor (ºi nudoar al câºtigurilor, cum este privitdintr-o eroare de percepþie), apropus în acelaºi timp o nouãdirecþie pentru cinematografie peplan vizual. Iar tocmai aceastãreuºitã îl defineºte, în termenii ceimai practici, ca fiind cel mai bunregizor al orei.

Dezvoltarea din ce în ce mairapidã a tehnologiei în raport cucinematografia ºi noile cerinþe aleunui public nou par sã defineascã

actuala perioadã de tranziþie încare cinematograful se aflã, mulþivãzând în finalul acestei perioadefinalul definitiv al cinematografu-lui ca formã de artã. Uºor se poateomite faptul cã, încã de laconcepþia sa ºi pânã în zilelenoastre, filmul s-a aflat într-ocontinuã perioadã de tranziþie.“Schimbarea”, cãutarea “Noului” aajuns sã devinã scopul în sine alregizorului încã de la începuturi, iarcei menþionaþi pânã acum par sãîl fi gãsit în nenumãrate forme. ªitocmai felul în care folosesc “noul”pentru a reprezenta “clasicul” îidefineºte ca povestitorii de bazãai secolului XXI.

Sub

sequ

ent

Doo

r

FILM

119

Apãrut în luna mai a anului trecut,volumul Exerciþiul privirii (Iaºi, Ed.Printco, 368 p.) îºi depãºeºte pedeparte condiþia de a rãmâne osimplã colaþionare de texte decronicã plasticã, deºi formatul sãude „jurnal de cronicar” pare a-lrecomanda astfel. Majoritateascrierilor conþinute sunt articoleapãrute în Observator Cultural,revistã la care autoarea a colaboratîntre anii 2005-2009. Valoareaacestor texte, în mod fericit reuniteca „document de interval” pentrulumea artelor vizuale contempora-ne româneºti (ºi nu numai), estesecondatã îndeaproape de pro-prietatea lor de a reflecta pregnantpersonalitatea din spatele scriiturii,modul propriu de articulare a rostirii,scala axiologicã asumatã ºi, nu înultimul rând, dimensiunea eticã pecare autoarea o promoveazã înpermanenþã.

Voce „cu greutate” în critica deartã autohtonã, Maria-MagdalenaCriºan (n. Sãliºte, Sibiu, 18 fe-bruarie 1946 – d. Bucureºti, 31mai, 2010) pare a fi avut ºansa dea se situa mereu într-o zonã cul-turalã privilegiatã – fie de „breºã”,fie de „confluenþã” – pe care, cuun aºezat simþ al responsabilitãþiifaþã de breasla cãreia îºi dedicãîntreaga energie intelectualã, ofructificã, de fiecare datã, cu undiscret altruism. Gata în perma-nenþã de a lua pulsul creaþiei vizu-ale a momentului, cu entuziasm,maximã deschidere dar ºi cuacurateþea profe-sionistului, gatade incredibile eforturi pentru a-lpune în valoare pe celãlalt – peArtist, de a-i „traduce” mesajul, nuo datã conciliindu-l cu un publicdeseori opac, grevat de preju-decãþi contradictorii sau pur ºisimplu dezorientat, Maria-Magdalena Criºan rãmâne, însã,mai întâi de toate, un „constructor”,un „deschizãtor de drumuri”. Sãmenþionãm aici faptul cã, din 1971,concepe ºi organizeazã la Galaþiprimul Muzeu de artãcontemporanã din þarã (rãmas ºisingurul de acest profil pânã dupã1989), iniþiazã expoziþii decercetare în domeniul vizual pecare le itinereazã în aproape toate

Exerciþiulprivirii dupã

Maria-Magdalena

Criºan

Livius George Ilea

centrele artistice importante dinþarã, se încumetã sã punã bazeleprimei colecþii de afiºe con-temporane sau cã doar eareuºeºte sã lanseze prima tabãrãromâneascã de sculpturã în metal.Sã mai notãm cã nici entuziasmul,nici energia nu i-au fost afectate

de lunga „tranziþie postde-cembristã” ºi a ºtiut întotdeaunasã evite atât-de-balcanicul „statsub vremuri” & proverbiala auto-compãtimire endemicã, lansândperiodic, cu spirit de iniþiativã ºidãruire, neverosimile în contextuldat, noi ºi noi programe/proiectecuratoriale sau de promovare,vizând arta contemporanã de la noi.

În acest sens sunt mai mult decâtelocvente emisiunile de actualitateartisticã cât ºi seriile de documentarede artã realizate la TVR, colaborãrilecu Radio România Cultural sau cucele mai importante publicaþii deculturã din þarã (printre care ºi revistaSteaua), programul expoziþionaliniþiat la Centrul Cultural „PalateleBrâncoveneºti” de la Mogoºoaia,sau agenda expoziþiilor organiza-te de galeria „Sabina&JeanNegulescu” ºi „VeronikiArt” dincapitalã.

Dat la tipar cu puþin timpînaintea prematurei sale dispariþii,autoarea focalizeazã în paginileacestui volum o privire implicatã,„din interior”, asupra fenomenuluiartistic românesc din domeniulvizualului, prezentând evenimentepunctuale sau protagoniºti aiacestuia, dar ºi implicit (uneori,explicit), contextul european/globalîn care acesta se deruleazã. Chiarºi la o primã lecturã a textelor, mizade anvergurã a autoarei se impunefãrã echivoc: familiarizareapublicului nu doar cu creaþia unuianume plastician, ci cu „omullãuntric” ce a fãcut posibilã aceacreaþie, cu „alfabetul” vizualpropriu, inconfundabil al acestuia,cu elementele ce-i singularizeazãmodul de expresie plasticã, pentrua ajunge, în final, la elementelespecifice spiritualitãþii rãnite aomului contemporan, la dimen-siunea sa ontologicã debilitatã cereclamã tot mai acut ferme repereidentitare.

Preocupatã de evoluþianumelor consacrate ale arteiromâneºti contemporane, Maria-Magdalena Criºan rãmâne, înegalã mãsurã, o promotoare aartei tinerei generaþii, atunci cândaceasta convinge prin calitatealimbajului plastic, coerenþã ºioriginalitate, însã evitã întâm-pinãrile critice intempestive, ha-zardat laudative sau pigmentatede o falsã „corectitudine politicã”dictate de modele zilei, pãstrându-ºi, fãrã teama de a fi consideratã„expiratã”, propriile criterii deevaluare.

Critic angajat, în permanenþãpreocupat de „nivelul de poluarevizualã” al spaþiului public dinRomânia, intolerantã cu non-valorea ºi cu atitudinile de non-

* Maria-Magdalena Criºan,Exerciþiul privirii, Iaºi, Ed. Printco, 2010,368 p.

AR

TE V

IZU

ALE

120

reactivitate civicã vis-à-vis demediul vizual grav agresat, aducenuanþat în discuþie pericoluldegradãrii discernãmântuluiestetic al unei populaþii afectatede invazia kitsch-ului, de educaþiaartisticã precarã, ºi, nu în ultimulrând, de absenþa unei infra-structuri care sã valorizezefenomenul artistic, semnalând, deexemplu, lipsa unui spaþiu dedicatspecial artelor vizuale contem-porane în inima Bucureºtiului,deplângând dispariþia unui spaþiuconsacrat, de referinþã, cum ar fiSala Dalles.

Maria-Magdalena Criºan searatã deopotrivã incapabilã de aintra în consonanþã cu politicileculturale nefaste ale unor instituþiiimplementând strategii de „ultimãorã” – care se presupune cã nu aravea motive sã manifeste „reþineri”faþã de valorile artistice naþionalesau faþã de cei care uzeazã delimbaje plastice tradiþionale,figurative – sau cu practicile cvasi-generalizate printre curatoriiteribiliºti ai generaþiei mai tinere,imberbi promotori post-factum aiunor discutabile/neasimilatejumãtãþi de adevãr. Prezentareaartei româneºti de dinainte de1989, ca fiinþând exclusiv subsemnul slugãrniciei ideologice faþãde un regim comunist opresiv ºigrevatã de naþionalism rudimentarsau de evazionism difuz ºi facil, adevenit o marotã, o idee de-a gataflaubertianã, prin care aceºti din

urmã „luminãtori” ai zilei nu facaltceva decât sã-ºi mascheze lipsade aplicaþie ºi discernãmânt înprivinþa artei actuale, susþinând„sincer” ierarhii la fel de „politizate”ca cele, de altã naturã, de dinaintede ’89. În contrapartidã, Maria-Magdalena Criºan lanseazã ºisusþine numeroase acþiunirecuperatorii, organizate dindorinþa de a repune în circuitulvalorilor creaþia plasticã a uneiîntregi generaþii intrate, pe nedrept,într-un con de întunecatã uitare.

Limbajul direct, comprehensiv,abordarea stilisticã francã, ce nuabundã în metafore sau digresiunicãutat erudite, nu este destinat a„seduce” un public restrâns, „de niºã”,

ci, mai degrabã se adreseazã unuipublic larg – care însã nu excludeprofesioniºtii artelor vizuale. Ceeace îl individualizeazã se regãseºteîn dorinþa expresã a autoarei de ane „extrage” din cenuºiul cotidian,pentru a experimenta „bucuria unuimoment cultural”.

Scriitura empaticã ºi profundgeneroasã, angajamentul moral,dragostea de artã ºi ataºamentulfaþã de spiritualitatea româneascãdin toate timpurile, fac din Exerciþiulprivirii „un câºtig” ce marcheazã,paradoxal, o „pierdere”, un „prea-plin” accentuând golul pe careMaria-Magdalena Criºan l-a lãsatîn lumea artelor româneºti plecânddintre noi.

Man

dolin

a

121

Cuvântînainte

pentru ointroducere

în jazz

Ioan Muºlea

Multã vreme, pentru mine,jazzul a însemnat un alt fel defrumos, alcãtuit din strigãt,sfâºiere, paroxism, libertate. ªi nudoar atât! Cam într-astfel sunapromo-ul cu care îmi începeam –pe la mijlocul anilor ’90 – emisiunileround midnight gãzduite deradiourile private. De ce m-amîncumetat mai apoi sã scriuaceastã introducere în jazz este ocu totul altã poveste. Cântãrind ºiîntorcând pe toate feþele rostul uneiasemenea aventuri, mi-am datseama cã ea porneºte, în fond, dela douã întrebãri cãrora m-amstrãduit sã le gãsesc rãspunsul celmai potrivit ºi convingãtor.

În primul rând, se pune pro-blema dacã ar mai fi sau nu nevoiede încã o lucrare româneascãdespre jazz devreme ce existãdeja altele câteva tratând aceeaºitemã fãrã a mai pune la socotealãºi traducerea cãrþii lui AndreHodeir: “Jazzul, oameni ºi pro-bleme” (Ed. Muzicalã, 1965) sauexcelentele traduceri ale lui RolandSyekely*

Rãspunsul este cum nu sepoate mai simplu: în momentul defaþã, în româneºte, nu dispunemde nici o lucrare care sã facãaccesibilã – în evoluþia saintegralã, adicã de la origini ºi pânãînspre anul 2000 – acest gen demuzicã atât de aparte. Întrucâtafirmaþia poate pãrea destul degravã cred cã ar fi mai nimerit sãdiscutãm “la concret” ºi sãîncepem, aºadar, prin a trece înrevistã – pe scurt – lucrãrile carear putea constitui o bibliografie utilãîn acest domeniu.

Cândva, demult de tot, laînceputul începuturilor, muzi-cologul George Sbârcea pu-blicase**“Jazzul, o poveste cu

negri” (Ed. Muzicalã, Bucureºti,1974). Lucrarea a fost consideratãmultã vreme a fi una de referinþã,deºi nenumãratele sentinþe ºijudecãþi de valoare supuseideologiei vremurilor apãruserã,încã în epocã – ºi cu atât mai multpeste ani – de-a dreptul penibile.Din pãcate însã, dincolo depriceperea evidentã amuzicologului care o scrisese înanii atât de stupizi ºi imbecilizanþiai comunismului, cartea era, încãde pe atunci, complet depãºitãatât din pricina informaþieideficitare cât ºi a vizibilei opacitãþi(de circumstanþã?) a autorului,acesta ignorând sau neglijândsistematic nenumãrateleevenimente, rupturi ºi înnoiriradicale petrecute în hotãrâtorii ani‘60-‘70, cei, de fapt, ai tuturoravangardelor.

Ceva mai recent decât acea“poveste cu negri” ar fi Dicþionarulde jazz apãrut în 1976 subsemnãtura lui lui Mihai Berindei. Încuprinsul lucrãrii domneºte deja ocu totul altã atmosferã ºi referinþeleprivitoare la tot ce s-a petrecut cuadevãrat în jazzul (esenþial al)anilor ’60 ori ’70 se bucurã deatenþia cuvenitã. Competenþa ºi“deschiderea” autorului nu pot fipuse la îndoialã, însã – în modsurprinzãtor – consultarea lucrãrii

(în special în cazul cititoruluineavizat) poate oferi prilejul unorconfuzii inevitabile. Este regretabil,bunãoarã, faptul cã – nu o datã –acest prim dicþionar românesc dejazz acordã un spaþiu mult preageneros unor instrumentiºti ºimuzicieni români (de toatã mâna),în vreme ce majoritateaadevãraþilor creatori din lumealargã sunt literalmente “expediaþi“în doar câteva rânduri. Din pãcate,exemplele sunt nenumãrate, fiindde ajuns sã amintim cã, de pildã,Ramon Tavernier se aflã pe piciorde egalitate cu CannonballAdderley, unui Sandu Avramovicii se acordã aceeaºi atenþie precum“unicului” Albert Ayler sau –culmea! – enumerarea meritelor(nu puþine, e drept) ale “dinastiei”Berindei ocupã un spaþiuîntrecându-l copios pe cel acordatunui John Coltrane ori Miles Davis.În ciuda celor mai bune intenþii aleautorului, asemenea gafe nu potdecât sã contribuie ladezorientarea celor dornici sã seinformeze.

Lucrurile s-au îndreptat în maremãsurã prin apariþia – în anul degraþie 1998, la Editura Tehnicã – aunui alt Dicþionar de jazz semnatde Adrian Andrieº. De astã datã,slavã Domnului!, în cuprinsullucrãrii figureazã doar muzicienistrãini. Profesionalismul abordãriiºi informaþia copioasã, adusã la zi,acoperind pentru prima datã anii‘80-’90 (încã “fierbinþi”!) fac dinaceastã carte un instrumentindispensabil, care – aºa cumprecizeazã autorul – li “seadreseazã cu precãdere iubitorilorgenului, acelor împãtimiþi ºi dãruiþijazz-ului, precum ºi tuturor celorinteresaþi de acest subiect”.Aºteptãm însã cu cel mai mareinteres apariþia unui nou dicþionar,despre care Dl. Andrieº ne-a„prevenit” cu surle ºi tobe cã se vaprezenta ca fiind mult adãugit ºiadus la zi.

La fel însã ca în cazul lucrãriiprecedente, un dicþionar rãmânedoar un instrument de lucru, unauxiliar preþios, neavând nimic dea face cu o posibilã introducereîntr-un anumit domeniu.

O altã “cãrãmidã de ... nãdejde”pusã la temelia unei atât denecesare bibliografii de specialitate

*Gilles Mouellic,” Jazzul,o esteticãa secolului XX”,Editura Grinta, Cluj,2003, trad. Roland Szekely.

• Gilles Mouellic “Jazz ºi cinema”,Editura Grinta, Cluj, 2005, trad.RolandSzekely

• Gilles Mouellic,Koffi Kwahule,”Fra-þi de sunet+discuþii despre jazz, teatruºi literaturã“, Editura Grinta, Cluj, 2009,trad. Roland Szekely

• Lucien Malson, ”Istoria jazzuluiºi a muzicii afro-americane”, EdituraGrinta, Cluj, 2010, trad. RolandSzekely

JAZZ

CO

NTE

XT

122

s-a ivit o datã cu apariþiaconsistentei lucrãri a lui ConstantinD. Mendea “Jazzul clasic – istorieºi legendã” (Ed. PAIDEIA,Bucureºti, 2001). Autorul izbuteºteperformanþa rarã de a evoca închip convingãtor “momentele deistorie, dar ºi de legendã alejazzului clasic”, adoptând un modde prezentare plãcut ºi accesibil,care, cel mai adesea, îmbracãforma unor povestiri. Istorisirile cupricina nu sunt decât descriereavieþii unor celebritãþi ale jazzului,fireºte, clasic. Inserarea abilã ºiinspiratã în corpul acestor biografiifoarte documentate a faptelor dearme remarcabile datorate unorjazzmeni de mai micã anvergurãîi dã cititorului sentimentul cãurmãreºte, finalmente, ocaptivantã istorie a jazzului. Lacontribuþiile amintite mai sus secuvine sã adãugãm – chiar dacãeste mai curând vorba despre uncompendiu – ºi “Cursul de istoriajazzului” (Ed. MediaMusica,Cluj, 2000) pus la cale de IosifViehman, un entuziast irecu-perabil al marilor orchestre “detoate culorile”, dublat de neobositulanimator al unuia dintre cele maiselecte ºi mai vechi cluburi de jazzdin România.

Alte douã volume (de astã datã,de excepþie!) le datorãm condeiuluiinspirat al poetului Virgil Mihaiu:este vorba de “Cutia de rezonanþã”(Ed. Albatros, 1985) ºi “Jazzorelief”(Ed. Nemira, 1993). Cele douãlucrãri sunt scrise cu o artãconsumatã, însã – din pãcate – laun nivel accesibil cel mai adeseadoar iniþiaþilor întru jazz & poezieori dedulciþilor la toate mutaþiilepetrecute – din 1950 încoace – înteritoriile cele mai întortochiate alecãutãrilor estetice. Virgil Mihaiu afost ºi rãmâne un om providenþialpentru jazzul românesc – ºi nunumai! – contribuind enorm lapropãºirea ºi cunoaºterea saupromovarea unor performanþe,tendinþe ºi nume oarecum …confidenþiale, acoperind þinuturimai greu accesibile ori mai“exotice”. În acest sens menþionãmatât participarea sa la volumul“Russian Jazz New Identity”,publicat la Londra în 1985, cât ºimai recentele sale contribuþii: “JazzConnections in Portugal” (Ed. Alfa

Press, 2001) ºi „Jazz Connectionsin Romania” (Ed. ICR, 2007), toatetrei concepute în limba englezã.Pentru ca portretul “personajului”sã fie cât de cât complet, vom maiaminti ºi de conferenþiarul neobositcare a cuvântat despre jazz (&poezie) în SUA, Germania,Elveþia, Italia, Portugalia, Croaþia,Spania, Austria, Serbia sau MareaBritanie, fãrã a-l da însã uitãrii pe“freneticul” publicist care scoate,de ani ºi ani de zile, singura“minirevistã” din spaþiul românescdedicatã jazzului, adãpostitã fiindaceasta în paginile mensualului“Steaua” din Cluj.

Iatã, în sfârºit, ºi cea de a douaîntrebare care ar suna cam aºa:

existã, oare, cititori potenþialipentru o asemenea “introducere înjazz”? Dincolo de faptul cã toatelucrãrile enumerate mai sus ºiavând ca subiect jazzul sunt demult epuizate, rãspunsul îmi paresã vinã oarecum de la sine: jazzuleste o muzicã nouã, tânãrã (chiardacã a depãºit suta de ani!), iar, lanoi, concertele/recitalurile de jazz“fac” (sau – mai bine zis – fãceau!) cu regularitate sãli arhipline,înþesate de tineri. Astãzi, când„oferta” culturalã a devenit „pebune” ameþitoare mai mult caoricând, noile generaþii sunt cuadevãrat libere ºi – în ce mãpriveºte – le vãd, le simt, lebãnuiesc întotdeauna gata sã

punã întrebãri, sã încerce sã selãmureascã în toate privinþele ºi înlegãturã cu orice le poate stârniinteresul. Lucrarea de faþã seadreseazã, aºadar, cu precãderetinerilor, însã – în aceeaºi mãsurã– ºi tuturor celor … “rãmaºi tineri”ºi care se vor încumeta sãdescopere jazzul, sã se apropie deel. Ea se vrea un ghid, o adevãratãintroducere în jazz care sãlãmureascã anumite lucruri,cãlãuzindu-le paºii celor ce – chiardacã încã ezitã – vor cu adevãratsã afle câte ceva despreînceputurile, meandrele ºidevenirea acestei modalitãþi deexprimare. De obicei, aproapeorice autor, când ajunge la

sfârºitul unui Cuvânt înainte, areprilejul sã numeascã pe cei cãrorale rãmâne îndatorat. Ei bine,mulþumirile mele se îndreaptãînspre incomparabilul ZsoltGyörgy, un adevãrat guru pentrutot ce a însemnat jazzul înRomânia ultimelor trei sau patrudecenii. Lui - “milionarului” … îndiscuri, cunoscãtorului enervantde profund, cãutãtorului neobositºi pianistului atât de sensibil, atâtde... cu totul altfel – îi datorezaproape tot ce ºtiu despresublimul jazz.

Ioan Muslea (stanga) si Virgil Mihaiu in timpul Colocviului Lucian Blaga, organizat de ICRLisabona in mai 2008.

ª

JAZZ

CO

NTE

XT

123Jorn Gebert (Germania) Daniel Sahade-DAS (Japonia)

Camilo Triana (Bolivia)

Flemming Aabech (Danemarca)

Eminescuîn grafica mondialã

Zoran Jovanovic (Serbia)

Ivan Kutuzov-KUTI (Bulgaria)

Rene Bouschet (Franta)

Ian Baker (Marea Britanie)

Deborah Vasquez (Peru)

124

ARTICOLE, STUDII, ESEURI,PORTRETE

BALOTESCU, FLORIN, Citireacãrþilor – tehnologie ºi savoir-faire, nr. 1-2; J. D. Salinger,Holden Caulfield ºi atenþiapoeticã în miºcare, nr. 3; Spaþiulpoetic – câteva avataruri, nr. 7-8; Arca lui neo, nr. 10-11;BARANGEA, MARIO, Scriereacreativã, experiment ludic,terapeutic ºi cognitiv, nr. 10-11;BARBU, MARIAN, Trãitor înCanada gândind, nr. 4-5;BARBU, MIHAI, Cãlãtoriile lui I.D. Sârbu în Est, nr. 3; Cãlãtoriilelui I.D. Sârbu în Vest, nr. 6; IonD. Sîrbu: convorbiri cu dl. Þuli,nr. 10-11;BÃDESCU, HORIA, Deplin întruale sale, nr. 4-5; In memoriamMircea Ghiþulescu, nr. 10-11;BODEA, GEORGE, Eminescudupã Eminescu, nr. 6;BODNÃRESCU, ANCUÞA, Toa-te se întâmplã în bloc, nr. 10-11;BOLDEA, IULIAN, Perspectiveetnografice, nr. 9;BORA, CÃLINA, De ce lupul destepã este o categorie, nr. 10-11;BRAGA, MIRCEA, Epoca marilorclasici – un canon blonav, nr. 1-2; Xenofobia între proiecþiifantasmatice ºi stereotipuriideologice, nr. 6;BULARCA, RUXANDRA, Roma-nele de telefon mobil, nr. 10-11;BUTUªINÃ, ELENA, Umbre ºifaleze, nr. 7-8;BUZAªI, ION, Ion Budai-Deleanuºi Mihai Eminescu, nr. 1-2;Folcloriºti someºeni la ºcolileBlajului, nr. 10-11;CACOVEANU, Viorel, Despredrepturile de autor, nr. 1-2;CESEREANU, RUXANDRA,Îngeriade ºi evanghelii, nr. 1-2;Ordinea somnambulã a lucrurilor,nr. 3; Lanark în Unthank, nr. 4-5;Documentarul drogadict, nr. 6;De ce pariez pe Julian Barnes?,nr. 7-8; Lecþia americanã depoezie, nr. 12;CETEA, DOINA, Oraºul Pierdut– Petra, nr. 7-8;CIOBANU, OLESEA, Un poetbasarabean: Liviu Deleanu, nr.10-11;CODREANU, FLORINA, Ceilalþi

CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2010din noi sau de departe, nr. 12;CONKAN, MARIUS, HertaMüller ºi trauma ca tramã, nr. 3;Ficþiunea dada pentru postumanisau cum sã mesteci gumã fãrãdinþi, nr. 4-5; Arhipelagul morþii,nr. 6; Alcool, paradis ºi moarte,nr. 7-8; Colaj de autopercepþii, nr.9; Fãptura de hârtie saugeometria himericului unu, nr.10-11; „Moartea are lumina ei”,nr. 12;CUBLEªAN, CONSTANTIN, Ocupã...pentru D.R. Popescu,Viaþa, binele ºi adevãrul, nr. 9;Luminã amarã, nr. 10-11;DAMIAN, ªTEFAN, „Capra” luiSaba dupã Dinu Flãmând, nr. 10-11;FILIPCIUC, ION, Coºbucmexicanul, nr. 3;FLOREA, VIRGILIU, Ion H.Ciubotariu la 70 de ani, nr. 7-8;Folclor din Munþii Apuseni, nr. 12;FULGA, DANIELA, Lumeaimpurã a extremelor împãcate,nr. 1-2; Poeme pentru cei cecitesc în liniºte, nr. 10-11;FURDEA, OANA, Jack, Lee &Courtney, nr. 6; Balada blondeloriubiri, nr. 10-11; MVL in limbo, nr.12; Incursiuni în Pantyland, nr.12;FURTUNÃ, ANGELA, Cuvântulse întoarce în inimã. Paul Celan:de la limitele istoriei lareîncarnarea imposibilului, nr. 4-5; Ce se întâmplã cu arboriistriviþi de pãdure. Condiþiafemeilor scriitoare în Românianoului mileniu, nr.6;GEORGESCU, ALEXANDRA,Lusoromânã punte de vânt, nr.6;GHERMAN, DINU, O incursiuneîn limbajul Þãrii comuniste a fricii,nr. 4-5;GOIA, VISTIAN, Marin Sorescuîn scrisori, nr. 3; Teodor Tanco –85, nr. 4-5; Ioan Groºan, „Un omdin Est”, nr. 10-11;GRÃNESCU, ADRIAN, Lacrimi,visãri, amintiri, nr. 10-11;HEITMANN, KLAUS, AdrianMarino ºi concepþia sa despreEuropa, nr. 4-5;HULUBAN, RAUL, Intermitenþelecreatoare ale lui Saramago, nr.1-2; Cai verzi, în detrimentulbluesului, nr. 6; Bocete ºi jelanii,

nr. 7-8; Morrer e...simplesmentenatural, nr. 12;IGNA, VASILE, O autoare ºidouã cãrþi, nr. 1-2;ILIS, FLORINA, Hugoliada, nr. 1-2;ITU, ILIE, Meditaþii despremedicinã, nr. 4-5LAZÃR, VIRGIL, Adrian Marinodin nou în actualitate, nr. 7-8;LOBONÞIU, MARIUS, Literaturadigitalã românã, nr. 7-8;LUNGU, GABRIELA, GiorgioBassani, nr. 1-2;LUNGU, SUZANA, Lumea intrãîn ring, nr. 1-2; Omul (care seghiceºte prin) decor, nr. 4-5;Cronica unei maladii amoroase,nr. 6;LUPAN, ANAMARIA, Douãprozatoare, nr. 12;MAFTEI, MARA MAGDA, MihailSebastian – susþinãtor alextremei drepte româneºti?, nr.1-2;MALOMFÃLEAN, LAURENÞIU,Un Sisif orb, nr. 4-5; Ultimelezvâcniri ale douãmiiºtilor, nr. 6;MARE‘, NICOLAE, Lucian Blaga,o contribuþie ineditã, nr. 7-8;MATUS, ADRIAN, O ikebana înversuri, nr. 12;MÃRCULESCU, DIANA, Noap-tea ca loc de întâlnire, nr. 12;MÃRIEª, SIMONA, Cyberpunksau intrarea în oglindã, nr. 1-2;MÂNDRUÞ, STELIAN, Iorgainedit, nr. 7-8;MIHÃILESCU, FLORIN, Criticulantitetic, nr. 1-2; Poezie ºiinterpretare, nr. 3; Tragicul –formã ºi spirit, nr. 4-5;Modernitate ºi ideologie, nr. 6;Fiinþa visãtoare, nr. 7-8; Poeticãºi ontologie, nr. 9; Scriitorul ºilimba, nr. 10-11; Postmo-dernismul ºi problema formei, nr.12;MORARU, CRISTINA, MihailBulgakov ºi Boris Vian, nr. 7-8;Ritm ºi mitologie modernãîn opera lui F. Scott Fitzgerald,nr. 9;MOª, RIBANA, Real ºi imaginarîn opera lui Murakami, nr. 9;MUREªAN, VIANU, Zilele„Nicolae Steinhardt” – 2010, nr.9;NICOLAU, FELIX, Arta depeºterã, nr. 1-2; Despre Slam

125

Poetry, nr. 3; Patru etape în careuniversitarul se poate rata caintelectual, nr. 6; Marmeladã,globalizare, ºi tentative de gust,nr. 10-11;ODÃGESCU, BOGDAN, Rãs-coala catastrofei, Eva spân-zuraþilor º-înc-o datã, mãi golani,nr. 1-2; Prozã, Ego.Prozã & co.,nr.6; Sebastian ºi mustãþoiul luiNietzsche, nr. 12;O P R E A N U , C O R I O L A NHORAÞIU, Între mitologizare ºirealitate istoricã, nr. 1-2; De laNapocala Clus ºi Cluj-Napoca, nr. 7-8;ORA, ISIDORA, Lumile ima-ginare, nr. 10-11;PECICAN, OVIDIU, Balet aulic ºifabulã animalierã. DimitrieCantemir ºi Istoria ieroglificã, nr.1-2; Modernitatea între paradisºi utopie, nr. 10-11;PETRAª, IRINA, Divagãri(in)utile: Nimic de temut, nr. 1-2;POP, DORU, Pe urmele uneiIdei, al Idei, contesa de Hahn-Hahn, nr. 1-2; Excurs(ie) în(post)lumea de apoi, nr. 4-5;POP, IOAN-AUREL, Lumeasecolului al XXI-lea saugestionarea incertitudinii, nr. 1-2;POP, ION, Ionesco într-o nouãantologie, nr. 4-5;POP, SIMONA, Camil Petrescu„între paranteze”: manipularea îndrama absolutului, nr. 4-5;POPA, MIRCEA, PublicisticaAniºoarei Odeanu, nr. 4-5;Sistemul Cãlinescu, nr. 6; Întrepopularitate ºi valoare, nr. 12;POP-CURªEU, IOAN, MirceaMartin. Sugestii pentru unportret, nr. 4-5; Vasile Sav inmemoriam, nr. 9;POP-CURªEU, ªTEFANA, Unhalucinant roman labirintic, nr. 7-8;POPA, IONEL, Eliberat dindetenþie, nr. 10-11;POPESCU, ADRIAN, Anulschimbãrilor, nr. 1-2; Singurîmpotriva tuturor, nr. 3; Un jurnalestet ºi o autobiografieideologicã, nr. 4-5; Premiilescriitorilor, nr. 7-8; Întoarcereaficþiunii, nr. 9; Culturã ºi identitateromâneascã, nr. 10-11; Întâlniriculturale la Roma, nr. 12;POPESCU, TITU, Psihiatriapoliticã, nr. 7-8; Psihiatria politicã– alte ecouri, nr. 9; Teoreticianul

Wolf von Aichelburg, nr. 12;PORUMB, HORIA, Instantaneesãteºti, nr. 1-2;PRESECAN, OANA, Bucureºtiulinterbelic vizitat de trei cãlãtoristrãini, nr. 9; Talentul caanomalie, nr. 12;RÃU, AUREL, Steaua, într-un altmoment aniversar, nr. 1-2;Cartea ºi lectura, nr. 1-2; A. E.Baconsky în colecþia „Operefundamentale”, nr. 3; Profil HoreaPorumb, nr. 9; Cãrþi pe masã, nr.12;RODRIGUEZ, MARIANOMARTIN, Gheorghe Sãsãrman,cuadratura cercului ºi critica(traducere de Olivia N.Petrescu), nr. 9;S I M U Þ , A N D R E I , M i c h e lHouellebecq ºi ficþiunea post-umanã (I-II), nr. 7-8, respectiv nr.9;STANCIU, VIRGIL, Cultura în„Apoziþie”, nr, 12;SUCIU, ANTONELA, Haiku-uricare par aievea, nr. 12;ªCHIOPU, LUCIAN, Fiinþamaleficã ºi metaforele eu-femistice, nr. 4-5;ªTEFAN, OLGA, Experienþahypertextualã: fantasme, ficþiuni,realizãri, nr. 1-2; Cãrþilesingurãtãþii ºi memoria absenþei,nr. 4-5; Aceastã frumoasãdecepþie, nr. 7-8; Extindereadomeniului efemer, nr. 10-11;TALOª, ION, Rolf WilhelmBrednich, nr. 1-2; Hugo Marti ºiLucian Blaga. O prietenie literarãîn favoarea României ºi aElveþiei, nr. 4-5;TÃUT, ANA-MARIA, Trei ani deprovocare creativã, nr. 3;Aktionsgruppe Banat ºi tradiþialiterarã, nr. 4-5; Angajamentliterar ºi realitãþi socialiste, nr. 6;Aktionsgruppe Banat ºi exilul, nr.7-8; Receptarea ultimei generaþiide scriitori româno-germani, nr.9; Povara memoriei, nr. 12;TIHAN, T., Ca o lecþie doar pejumãtate spusã, nr. 12;ÞÂRÃU, LIVIU C., O radiografieamericanã a oraºului Cluj în anul1958 (I-II), nr. 9, respectiv 10-11;ÞION, ADRIAN, Petru Dumitriu– „un nomenclaturist atipic”, nr.9;URSA, MIHAELA, Femeiîncarcerate – adevãr ºi adevãruri(II), nr. 1-2;

VIDRUÞIU, CRISTINA, Despreboalã ºi alþi demoni, nr. 1-2;VOIA, VASILE, Literatura com-paratã. Privire retrospectivã, nr.4-5;

CRONICÃ LITERARÃ

CUBLEªAN, VICTOR, Un romanscos din vizuina sa, nr. 1-2;Tandra delicateþe a crimeiabominabile, nr. 3; Ludicul binetemperat, nr. 4-5; Titluri, istorii,mãscãri, nr. 10-11; Între coperþi,un kilogram de sâmburi, nr. 12;GOLDIª, ALEX, Alexandri-nismele îmbãtrânirii, nr. 4-5; Întrefantasy ºi horror, nr. 7-8; Turisminterior, nr. 9; Rezistenþa prinfeminitate, nr. 10-11; Un culoaraglomerat ºi slab luminat, nr. 12;PECICAN, OVIDIU, Nemulþumiriºi evaluãri personale, nr. 1-2;Lirica epicului ºi epicul liricii, nr.3; Convorbiri cu fantomele, nr. 4-5; Câmpul literar, nr. 7-8; Oepopee româneascã, nr. 9; Atreia calea istoricului: romanul,nr. 10-11; Suflu, deºert ºistrãluciri, nr. 12;PETRAª, IRINA, Litere ºi albinesau despre „morþiºoarã”, nr. 6;POP, DORU, Scrierea ºirescrierea continuã, nr. 3; Unroman care nu trebuie castrat, nr.6; Pasiunea de a scrie vorbinddespre moarte, nr. 7-8; Putereanesfârºitã a literaturii asupravieþii, nr. 9; O, mamã, abjectãmamã, nr. 10-11;POP, ION, Un certificat deautenticitate, nr. 1-2;POP-CURªEU, IOAN, Pemarginea studiilor eminescieneale Ioanei Em. Petrescu, nr. 1-2;O cronicã maghiarã necu-noscutã?, nr. 6; Cartagina înliteraturã, nr. 7-8; Deutschlandüber alles?, nr. 9;URSA, MIHAELA, „Zaira” saualte povestiri, nr. 6;

MINIATURI, SEMNALÃRI,RECENZII

CONCURSUL FESTIVALULUILITERAR „EUSEBIU CAMILAR– MAGDA ISANOS”, ediþia a XV-a, 2010, nr. 1-2;MÃTUªA IULIA ªI CON-DEIERUL, Cãrþi rãsfoite, nr. 1-2;Cãrþi rãsfoite, nr. 4-5;

126

BARDA-GAROU EUGENIA,Glose la Eschil, nr. 1-2;BÃRBIERU, BOGDAN, Ha! Ha!Ha!, Patologie literarã, nr. 12;BODNÃRESCU, ANCUÞA,Sinapsele memoriei, nr. 6;BUICIUC, CONSTANTIN, Lu-mina, crinul ºi purpura, nr. 1-2;Un volum antologic, nr. 10-11;BULARCA, RUXANDRA,Supranaturalul printre noi, Unfrate mai deºtept al luiKalaºnikov, Un Iaºi imaginat, nr.7-8;BUTUªINà ELENA, Cinci autori,nr. 10-11;BUZAªI, ION, Credinþa înacþiune, nr. 1-2; FerestreleBlajului, nr. 7-8;CACOVEANU, VIOREL, File deumor ºi poveste, nr. 7-8;CARAGIU, FLORIN, CarmeliaLeonte. În dulcele stil tragic, nr.1-2;CASIMCEA, MIRCEA IOAN, Onouã prozatoare, nr. 1-2; Epicrural autohton, nr. 4-5;CÂMPEAN, RÃZVAN, Noidevelopãri în perspectivã,Bodysong, nr. 12;GEORGESCU, ALEXANDRA,Zile de retrãit, nr. 6; Þiganiadaazi, nr. 9; Sfaturi pentru cãlãtori(roman dejisto-ceauºist), nr. 9;Cartea lui Koch, Glasul rãdãcinii,Zodia nedreptãþii, Femeia de laYerutonga, Fãptura, nr. 10-11;HOGAª, CORNELIA, Romanulerectil, nr. 12;HULUBAN, RAUL, Nici preatandru, nici prea rece, nr. 7-8;IONêANU, SORANA, Cãlãtorprin existenþialism, nr. 4-5;LUNGU, SUZANA, Efectecaleidoscopice, Cerul dinlacrimã, nr. 6; Puzzle epistolar,Invitaþie la vers, Poezie (ca)pentru 14 februarie, nr. 7-8;Antologie româno-italianã, nr. 9;LUPAN, ANAMARIA, Despreteatru, nr. 12;MALOMFÃLEAN, LAURENÞIU,Lecturi canadiene, nr. 4-5;Filosofeala pãsãreascã, nr. 6;Stilou, penel, otravã, nr. 7-8;MÃRCULESCU, DIANA, Texte ºitext(u)ãri, nr. 9;MÃRIEª, SIMONA, Departe, peþãrmul apus..., Lectura ca modusvivendi, nr. 4-5;MILOª, CRISTINA, Între douãconfesiuni, nr. 3;

MANOLESCU, NICOLAE, Situ-aþia casei Monteoru, nr. 4-5;MOROªAN, COSMINA, Reflexivversus tranzitiv, nr. 1-2;MOª, RIBANA, Elegie, nr. 10-11;NASTAI, IOANA, O rãscruce dedestine, nr. 1-2; Omul în colivie,Mafalda, nr. 4-5;NEGOIÞÃ, LUCIA, În umbrapoveºtii morilor de vânt, nr. 7-8;ODÃGESCU, BOGDAN, Parcã eºi parcã nu e, Mici apocalipsevesele ºi triste, nr. 10-11;ORIAN, GEORGETA, Câtepoveºti, atâtea colivii..., nr. 10-11;PAVEL, FLORIN, Înaintând pedrumul prozei, nr. 10-11;Aspiraþia spre arta liricã,Realitate vs. Vis, nr. 12;POP-CURªEU, IOAN, Avata-rurile tradiþiei, nr. 6;POPESCU, ADRIAN, Polonia,Polonia, nr. 4-5;PRESECAN, OANA, Patrudecenii în cãutarea lui Eliade,Gânduri despre poezie, Un Clujal poeþilor, nr. 7-8;SAVA, ELEONORA, Etnologie latimpul prezent, nr. 7-8;SEMENESCU, MARA, Dacãutopia e „capul”, atunci absurdule „pajura”, nr. 10-11; Teatrul no-stru ºi al lui Buricea-Milnarciuc,nr. 12;SUCIU, ANTONELA, Camu-flarea identitãþii, nr. 6; Tutungeria,Sã citiþi bine!, nr. 10-11;ÞION, ADRIAN, Despre „ade-vãrul sensibil” al poeziei, nr. 1-2;Jocul delicat contemplativ, nr.3,ÞÂRÃU, LIVIU, 130 de ani derelaþii diplomatice SUA-România,nr. 7-8;VIDRUÞIU, CRISTINA, Orches-trarea unei crime, nr. 1-2;

POEZIE ROMÂNEASCÃ

BÃLTARU, ROXANA DIANA,Bica Raveca, nr. 1-2;COCORA, ION, Versuri, nr. 10-11;GHERASIM, DANIEL, Versuri,nr. 12;ISACHE, FLORINA, Poezii, nr. 7-8;LEONTE, CARMELIA, Omagiumelancoliei, Transparenþã delemn fraged, nr. 1-2;MUREªEANU, MARCEL, Tran-zitul, Salt înainte, Cele patrutriburi ale sfârºitului, În trãsuricã,

Când sã ieºim în cimitire..., nr.4-5;PÂRVESCU, PETRUÞ, Dincolode liziera mâinii, nr. 10-11;POP, FLORE, Furorile, Poemmedieval, nr. 1-2;POP, ION, Poeme, nr. 12;RÃU, AUREL, Versuri, nr. 9;REMETE, GEORGE, Sonet, nr.1-2;TRIFAN, CÃLINA, Poezii, nr. 7-8;

POEZIE STRÃINÃ

BAYO, GÉRARD, Poeme (tra-duceri de Ion Pop), nr. 9;BOSSERT, ROLF, Poezie,poate, Tradiþie, generaþie, nr.4-5;Dar cine-i realitatea?, Cântec,Circularã cãtre prietenii mei(traducere de Nora Iuga), nr. 6;CHATARD, JEAN, Totemuri(traducere de Horia Bãdescu), nr.4-5;GIANGOIA, ROSA ELISA,Poezii (traducere de ªtefanDamian), nr. 3;GIDE, ANDRÉ, Poezii (traducerede Corina ºi George Holobâcã),nr. 10-11;GOURMONT, REMY DE, Zãpa-da, neaua... (traducere de AurelRãu), nr. 6;JAMMES, FRANCIS, Versuri(traducere de Corina ºi GeorgeHolobâcã), nr. 10-11;MASAOKA, SHIKI, Haiku(traducere de Clelia Ifrim), nr. 1-2MATHIEU, PAUL, Variaþiuni peacelaºi cuvânt, nr. 4-5;MENCARELLI, MARINELLAAMICO, Poezii (traducere ºiprezentare de Adrian Popescu),nr. 7-8;PÉGUY, CHARLES, ÎnfãþiºareaParisului la Notre-Dame(traducere de Aurel Rãu), nr. 6;SEXTON, ANNE, Sânul, Ce-lebrarea uterului meu, Sângelemeu la 40 (traducere de AntonelaSuciu ºi Marius Conkan), nr. 1-2;STERBLING, ANTON, Fasching,nr. 4-5;VIVIEN, RENÉE, Velã în port, nr.6;

PROZÃ ROMÂNEASCÃ

A D A M E K , D I A N A , S u n t

127

Katharina Guldenmann, nr. 10-11;CASIMCEA, MIRCEA IOAN,Ajustarea destinului, nr. 10-11;GALAICU-PÃUN, EMILIAN,Abèa Mapèa, nr. 6;ISPAS, TUDOR, Memoriile unuiCãscat–rãpunzel, nr. 10-11;JURCAN, ALEXANDRU, Patruproze, nr. 1-2;LASLO, MIRCEA, Borsallino, nr.1-2;MIHÃILESCU, CÃLIN-ANDREI,Brânzã, viezure, OZN, nr. 12;MUREªEANU, MARCEL, Oalergare de pominã, nr. 10-11;ORA, ISIDORA, Inutilitateabonetei, nr. 1-2;PORUMB, HOREA, Apele, nr. 7-8; Deºertul, nr. 10-11;RAÞIU, EMIL, Uriaºul, nr. 7-8;

PROZÃ STRÃINÃ

PAPINI, GIOVANNI, Demonulmi-a spus, Cerºetorul de suflete(în româneºte de Mihai Banciu),nr. 12;

ANCHETE, MESE ROTUNDE,INTERVIURI

CUBLEªAN, CONSTANTIN,Momente dintr-un traseuexistenþial. Convorbiri cu prof.univ. Octavian ªchiau (I-IV), nr.6, 7-8, respectiv 9, 10-11;DEZBATERILE PHANTASMA:PAOLO BELLINI, Mitopia, nr. 7-8;HREHOR, CONSTANTIN, Devorbã cu D. Vatamaniuc, nr. 10-11;un cristian, Interviu cu Ion Cucu,nr. 10-11;

GRUPAJE, DOSARE

CENTENAR MIGUELHERNANDEZ (Comentarii ºitraduceri de: Viorel Rujea, DanRujea, Aurel Rãu, Dinu Flãmând,Cãtãlina, Iliescu Gheorghiu, JoséCarlos Rovira)DOSAR DESPRE LITERATURABLOGURILOR: ALEXE, MARIA,Noua literaturã, nr. 4-5;BALOTESCU, FLORIN, Logare-Blog ºi subiectivitatea în miºcare,nr. 4-5; BORA, CÃLINA,Anticarul clasic vs. anticarulvirtual, nr.3; BULARCA,

RUXANDRA, Meet the reader,n r . 4 - 5 ; C E S E R E A N U ,RUXANDRA, Literatura blogurilor (anchetã), nr. 3; Strigãteºi ºoapte, un spectacol purpuriu;Dialog cu Andrei ªerban, nr. 3;CONKAN, MARIUS, Agoravirtualã, nr. 4-5; GRECEANU,ADELA, Câteva întâmplãri dinvirtualitatea imediatã, nr. 4-5;HULUBAN, RAUL, Blogurile.Extindere a domeniului lupteiliterare, nr. 3; JENIACT,ANDRADA, Blogul lui Flaubert,nr. 4-5; LISEI, MIHAI, O formã alibertãþii, nr. 4-5; LUNGU,SUZANA, Blog sau bolgie, nr. 3;MOCANU, IGOR, Bloggingliterar, nr. 4-5; ODÃGESCU,BOGDAN, Condiþia post-Yahoo.E-mail asupra cunoaºterii, nr. 4-5; ORA, ISIDORA, De blogorummagia, nr. 3; MALOMFÃLEAN,LAURENÞIU, Nimic nou subsoarele cititorilor, nr. 3;MÃRCULESCU, DIANA, Desprefugã, palimpsest ºi avatare, nr.4-5; NICOLAU, Felix, Garsonierevirtuale, ultracentral, preþ fãrãconcurenþã, nr. 4-5; POP, DORU,Teratologia blogurilor, nr. 4-5;SIMINA, CODRUÞA, Text dejurnalist cinic, deschis ºi fãrãpretenþ i i , n r. 4-5 ; SIMUÞ,ANDREI, Literaritate ºi„bloggerit”, nr. 4-5; STAN,ADRIANA, My secret life (Live),nr. 4-5; ªTEFAN, OLGA, Întrejurnalul cu lacãt ºi comunicareaspectralã. Po(i)etica descentratãa blogurilor, nr.3; TURCUª,CLAUDIU, People will readagain!, nr. 4-5; URSA, MIHAELA,Homo bloggens, nr. 4-5;GRUPAJ ADRIAN MARINO:CESEREANU, RUXANDRA,Tâlcul unui happening me-morialistic, nr. 4-5; CUBLEªAN,VICTOR, Nimeni nu învaþã nimicniciodatã, nr. 6; PECICAN,OVIDIU, Vietate pe culoar, nr. 4-5; POP, DORU, Ce am învãþatde la Adrian Marino sau „scri-soare din capitala mediocritãþiiculturale româneºti”, nr. 6; POP-CURªEU, Cele cinci paradoxuriale lui Adrian Marino, nr. 4-5;G R U PA J A U R E L R Ã U :POANTÃ, PETRU, Schiþã deportret, nr. 10-11; POP, ION,Aurel Rãu printre steliºti, nr. 10-11; RÃU, AUREL, Levant hispan,

nr. 10-11;GRUPAJ „POVESTITORI RO-MÂNI LA NEW ORLEANS”:CESEREANU, RUXANDRA,Povestaºii ardeleni ºi moldavifaþã în faþã cu neworlinezii, nr. 10-11; CONKAN, MARIUS,Rechinul din New Orleoland, nr.10-11; LÃZÃRESCU, FLORIN,Print re butoaie de whiskyº i v r ã j i t o a r e , n r . 1 0 - 11 ;ODÃGESCU, BOGDAN, Laissezles bons temps rouler, nr. 10-11;TEODOROVICI, LUCIAN DAN,Un rãzboi-spectacol cu fantezie,nr. 10-11;

CORESPONDENÞÃ

MAREª, NICOLAE, 18 scrisoriadresate de Constantin Noica luiEugen Lozovan, nr. 1-2;

PAGINI DE JURNAL,MÃRTURII, CÃLÃTORIE

CESEREANU, RUXANDRA,Locuri de scris, nr. 9;TEOC, FLAVIA, Jurnal perugin,nr.3; Jurnal perugin (II), nr. 7-8;PORUMB, HORIA, Pe la edituriºi lansãri de carte. Confidenþe, nr.4-5.RÃU, AUREL, Algebra, nr. 4-5;ªcoala primarã, nr. 7-8;

CRONICÃ DE TEATRU, FILM ªIMUZICÃ

CESEREANU, RUXANDRA,Fiºa clinic-regizoralã a uneidemenþe: Antichrist de Lars vonTrier, nr. 1-2; Tiffaniada mea din2010, nr. 7-8;CUBLEªAN, VICTOR, Capo-doperã, mediocritate, revoluþie,nr. 4-5; De la o ilustratã la alta,nr. 7-8;I S T U D O R , A L E X A N D R U ,Douãzeci de ani de la Re-voluþie: cinematografia româ-neascã, nr. 1-2; Drumul spreOscar, nr. 3;MIHAIU, VIRGIL, Încâlcite suntcãile jazzului etiopian, nr. 1-2;João Paulo Esteves da Silvaîntre sunet ºi cuvânt, nr. 3; Cândpleacã un asemenea om..., nr.4-5; Grupul Harmony laLisabona în SãptãmânaLuminatã 2010, nr. 6; Muzicãbrazilianã cântatã de români la

128

ICR Lisabona, nr. 7-8; Trigon,sau arta de a cânta spre aîncânta, nr. 9; Tâlcuind fuziuniîntre belle-arte ºi jazz (I, II), nr.10-11, respectiv 12;POP-CURªEU, IOAN, MadameBovary on the screen, saudespre misterele adaptãriifilmice, nr. 10-11;SARVARI, EUGENIA, Aºtep-tarea ca stare de a fi în lume, nr.12;ªORBAN, ELENA MARIA,Eurobaroque, festival itinerant,nr. 7-8; Festivalul de MuzicãVeche, nr. 10-11;TIBERIAN, MIRCEA, Câtevagânduri transpuse în scris (nu înmuzicã), nr. 4-5;TIMIª, ALEXANDRU, „Avatar”de James Cameron, nr. 4-5;

ÞION, ADRIAN, Mesaj dur ºiconotaþii rãvãºitoare în „De-monii”, nr. 1-2; Revizorul de laCluj, nr. 7-8;ÞUCULESCU, RADU, „Ate-lier”, cel mai vechi festival deteatru nãscut în democraþie,nr. 7-8;

CRONICÃ PLASTICÃ

ILEA, LIVIUS GEORGE, VasileTolan, nr. 4-5; Angela RomanPopescu la Galeriile Time dinViena, nr. 7-8; Sorin Câmpan saulumina zãrii metafizice, nr. 9;LÃPTOIU, NEGOIÞÃ, LiviuMocan, nr. 1-2; Ana RavecaBrânzaº, nr. 3;RUS, ALEXANDRA, LiviuMocan, nr. 1-2;

CARICATURÃ, COLAJE

BORN, ADOLF, Caricaturi, nr. 7-8;LEONTE, NÃSTASE, Portrete,nr. 10-11, respectiv 12;PECICAN, ALEXANDRU,Colaje, nr. 6;SCHMÜCKLE, RUDI, Caricaturi,nr. 1-2;

ILUSTRAÞIILE NUMERELOR

BRÂNZAª, ANA RAVECA, nr. 3;CÂMPAN, SORIN, nr. 6;COJOCARU, IURIE, nr. 9;ICLOZAN, SEMPRONIU, nr. 12;MATEI, IURIE, nr. 10-11;MOCAN, LIVIU, nr. 1-2;ROMAN POPESCU, ANGELA,nr. 7-8;TOLAN, VASILE, nr. 4-5;