27956J

у - ' — ' — 1 ——\

A N U L I I . B U C U E E S C I , 1 — 80 A P R I L I E io. 11.

LUI Н И PENTRU ТО Ки este măr i re fără vi r tu te , dar nicî virtute fără lumină. Deci, lumină 'munte de tote

Şcola este arma toruluî .

Naţiunea ce mai mare este acea care are cele maî uruite şcdle Scopul prim

educaţiei este rea carac ter

Familia şi şcola tre bue să lucreze îiapre uriă la educaţia copii lor.

ipal al forma-îor e-•ale.

ajunge jntorul

R E V i S T A I L U S T R A T A

DE ENCICLOPEDIE ŞI DE PEDAGOGIE I'EKTBU LUMINAREA Г0Г0РОЗШ

Dieector : E N 1 U D . B A L T E N U

1 Bedaeţia şi administraţ ia se află Ia Pensionatul «EKIU-BALl E.NU,» Calea Moşilor, 188

A p a r e d e d o u e o r i p e l u n ă în 24 p a g i n e saii o d a l ă în 4 8 p a g i n e

A b o n a m e n t u l p e a n 10 lei, p e 6 h m î 5 ieî

P e n t r n s t r e i n ă t a t e 11 Iei p e a n . E d i ţ i a d e lux c o s t ă î n d o i t

TIPOGRAFIA C. PETRESCU-CONDURATU 1 8 S 7

Bibi. Univ. Cluj

REVISTA PEDAGOGICA „LUMINA PENTRU TOTI". APARE ÎN BUCURESCÎ

CALEA MOSILOB 138, A.N IO LKI

Supjimw^ SJL-iutui 11, aivn-t 2, SLpzitie i887 ' Pâg. înştiinţare însemnată pentru abonaţii anului II, Direcţia . . . 519 Sentinţe pedagogice pronunţate de diferiţi omenî mari, culese de

Christ. Stef. Revereeu. .-V , . . . . . . . . 520 52Ž Către virtute; (poesie); de Ц. Drâgţîeescu . . . . . . 523 Metodologia privi® <J|n pujfct de vedere filosofic, de Eniu Băltenu . 523—537 Instinctul de mama la. vrăbu,, de Măria . . . . . 527 528 Adese mipgândesc (poesie), de P. Drăghicescu . . . . . . 529 530 Industria în scdlele săteşti, de E. В 520—531 Schiţe din istoria pedagogiei. Grecii, de Ion Russu 531 535 Literatură populară. Femeea leneşe, de Christ. St, Reverenu- . . 535 —536 Educaţiunea copiilor noştri, de Pr Al. Popescu 536 541 Din pedagogie, de Pr. V. Diaconescu 541 543 S'a dus-(poesie), de Ion Gr. Rozan . . . . . . . . . 543 Cum învaţă Gertruda copiii seî ? de E. В 544—550 Daţimî aripî (poesie), de A. G Popescu 551 Igiena, de E. В 552—553 Minunat! Minunat de tot! de E. В 553—556 Doctorul fără arginţi 557—558 Starea mveţămîntuluî în România 558—559 Notiţe literare, de R • : 569—561" Inveţămîntul intuitiv în şcolele începetore, de Eniu Băltenu. . . 561—563 Şese cugetări, de D. Pavelescu 563—564 Un doliu. — Diverse. - . . . . 564 Literatură đe spirit. — Listă de subscriere . . . . . . 565—566 Corespondenţă. — Erată . . . . . . 566

LUCPiĂRILE LUI ENIU-BALTEAN.U, TIPĂRITE 1 . Studiu asupra poesiel la Eleni, 4 lei. 2 . Din Metoda de a înveţa pe copii cu înlesnire scrierea şi citirea,

ediţie nouă d'abia a'apărut din conductor CĂRTICICA I care costă 3 5 bani.

Din învăţământul intuitiv pentru copii de amândouă sexele, dupe metoda şi procedurile luî Pestalozzi şi Froebel, au apă­rut următorele lecţiuni:

3 . Lecţia I, F L O R E A , costă 2 0 bani. 4 . Lecţia II, Minck, costă 3 0 bani. 5 . LecţidrIII, CUBUL, costă 2 0 bani. 6 . Lecţia IV, CILINDRUL, S F E R A şi C E R C U L , id. 2 0 bani. Din Biografiile omenilor mari au apărut până acum numai ur­

mătorele: 7 . CARMEN SYLVA, ilustrată, 4 0 bani. 8 . DAVILA, ilustrat, 5 0 bani. Din Studiul natureî, numai : 9. CĂRTICICA I, ilustrată, 2 0 bani. 1 0 «LUMINĂ PENTRU -TOŢI», revistă pedagogică, abonamentul

1 0 lei pe an şi 5 lei pe 6 luni, pentru România, 1 1 pentru străinătate. *> -

1 1 D I S C U R S ASUPRA STILULUI DE B U F O N , traducere, 3 0 banii

p A N U L Î i , ' 'BtfCOKESCL 1 - 3 6 APft lLIE, 1887. N o . i l .

R E V I S T A I L U S T R A T A DE ENCICLOPEDIE ŞI DE PEDAGOGIE PENTRU LUMINAREA P O P O R U L U I

D I R E C T O E : E N I U D . B A L T E Î A N t r

ÎNŞTIINŢARE ÎNSEMNATĂ PENTRU ABONAŢIÎ ANULUI III

^ Pes te d o u e l u n î se sfârşeşte anul al II al acestei reviste şi p e n t r u că avem dor inţa a'I aduce* noul Îmbunătă ţ i r i cu Începerea anu lu i al III, vrem să vedem mai ântâiu n u m e r u l abonaţ i lor siguri pe cari p u t e m compta în viitorul an ; de aceea personele cari ne vor t r imi te abonamentu l pe anul al III înainte de 4 Iun iu viitor, vor t r imi te numa i n o u e lei in loc de dece. Pen t ru o j u m ă t a t e an n u p u t e m face. scădement . ° - DIRECŢLA.

Lumina pentru totf

S E N T I N Ţ E P E D A G O G I C E PRONUNŢATE .

DE DIFERIŢI OMENI MARI -

Să vă ocupaţ i mai mu l t de formarea carac teru lu i mora l , de deş teptarea Virtuţii în omeni , d e câ t de umple rea capului copiilor cu învă ţă tură . , MONTAIGNE.

с ' *

Fără cu l tu ră religiosă nu es te cu l tură de caracter . , X.

Caracterele pas ionate sint maî mul t în s tare să facă ne ­bun i i de câ t . ce le uş6re şi f luşturat ice. M m e DE STAEL.

— " ' • - .' . * ' . ^ — . -•- , ••. • .... - V •

Pe câmpul educa ţ iunu şe câştigă lupta sup remă a civi-lisaţii. X.

Unde n u este cult p e n t r u femee, n u pole esista a r tă nici l i teratură . MAUZINI.

* • • -

Jntui ţ iunea despre disposi ţ iunea na tura lă originară a omu­lui faţă' cu rel igiunea nu este numa i un resu l ta t al şti inţei, ci şi o acs iomă. X.

* ¥ -Cel ce res tornă religia, r e s to rnă societatea u m a n ă .

- * P L U T A R C H .

Icona adevăratei educa ţ iun i este familia şi şcâla. X.

Educa ţ iunea morală caută maî mul t să formeze carac te­ru l şi voinţa, pe când educa ţ iunea intelectuală sau ins t ruc­ţ iunea are° de scop maî mul t ' să îmbogăţăscă min tea cu cunoş t in ţe fološitore. U N / E R U D I T DASCĂL.

Taina educaţ iuni i se cupr inde în aceea ca să facem, ca lucrul spir i tual şi t r u p e s c să serve unu l altuia de dis t racţ ie .

J . J , R O U S S E A U .

Sentinţe pedagogice

Сё mai mare greşală a secolului în care t ră im, în ceea ce ' priveşte pe copii, es te mania de a foiţa min tea lor.

Ori-ce copil care se naş te t r ebue să devie u n f e n o m e n ; puter i le lui minta le sint încărcate , creeriî escitaţi în mod artificial ca ceva exotic, t r ebue numa i de cât să fie cel d 'ânteiu in clasa lui şi ast-fel puter i le fisice s lăbesc şi în loc d e : mens sana in corpore sano, resul ta tu l obţ inut es te : un corp reu desvoltat şi o inteligenţă mediocră.

* D R . I. M A W R .

Scrierile b u n e aii chemarea de a ocupa t impul cel l iber al copilului. ~ X.

* Ce e forte b u n , p e n t r u t iner ime e des tul de b u n .

* G O T H E . * *•

In t impuri le nos t re nimic nu pote cultiva a tâ t de mul t t iner imea ca o lectură b ine alesă, şi n imic nu pote str ica ca o lectură reu alesă. H E R D E R .

Anii cei d 'ânteiu sînt cei maî însemnaţ i , căci impres iuni le de a tunci p ă t r u n d mai lesne şi mai adânc în spiri tul co­pilului. ° D U P A U L O U P .

+ * In primii trei ani ai copilării, omul învaţă ma i mul t de

cât trei ani la a c a d e m i a ; învaţă gramat ica şi lecsiconul limbii m a t e r n e , p r imeş te un n u m ă r es t raord inar de in tui -ţ iuni şi cunoş t in ţe . * JEAN G A U L .

; Puţ in şi b ine , nu mul t şi r ă u ; acesta t r ebue să fie devisa sacră, a învăţă toru lu i . * ' . X.

Ori-си I de capabil şi ori-cât de zelos, ar fi un învăţător , nu pote obţ ine b u n e resul ta te , dacă nu are u n plan de or­dine , iix şi nevariabil in tote rapor tur i le sale.

* VlLLEMEREUX.

Educa ţ iunea este desfăşurarea forţelor si a facultăţilor omulu i . '

Educa ţ iunea este desvoltarea s is temat ică , complectă st a rmonica a tu tu lor facultăţilor omului de la naş te re si până la adolescenţa , pen t ru ca să i se de mijlocele şi voinţa de

62â Lumina pentru to0

a ajunge la o perfecţ iune, care este prac t icarea t u t u r o r vir­tuţ i lor , iubi rea binelui şi a omenilor .

Educa ţ iunea este u n mijloc care ar consol ida stabil i tatea în t r 'un stat . De aceea autor i ta tea , care se găseşte în capul societăţi i , să îngrijescă de îna in tarea educa ţ iun i î ; să ono­reze pe acei ce sint însărc inaţ i cu respândi rea eî, p e n t r u că aces tora li s'a dat în grije principalele e lemente ale uni­rii sociale. STOLZ.

Educă ins t ru ind şi in s t rueş t e educâncb U N PRINCIPIU P E D A G 6 G I C

* * Mărtur isesc , că nu 'mî pot face nici o idee despre o edu­

ca ţ iune fără ins t ruc ţ iune , p r e c u m pe de altă par te nu re­c u n o s c nici in s t ruc ţ iunea care nu e educat ivă .

* H E R B E R T . * *

Ins t ruc ţ iunea şi avuţia sînt principalele condi ţ iuni de îna in tare ale unei na ţ iuni . P . S . A U R E L I A N .

* * * -~

întei le îngrijiri ale educaţ iuni î pr imare sînt da te copilului de că t re mamă , care numai ё s ingură este in s tare a'î ghici t rebuinţele şi a i le satisface bine .v STOLZ.

Ideia dreptăţ i i e forte s implă, pen t ru că şi ignoranţi i o adoptă . * 4

Ne t r ebue o m a r e şt i inţă şi u n m a r e cap , pen t ru ca să pr icepem adevăru r i l e ' e l emen ta re . D ' A Z E G L I O .

* * Cugetarea nu se deşteptă de cât dupe ce 'Џ satisfaci nevoile.

» A R I S T O T E L E . * *

Când vedem înmul ţ indu-se spitalele, şcolele p e n t r u copiii poporulu i , p ropăş ind asilurile de orfani, formându-se asilurî pen t ru bă t rân i i cari n u maî pot m u n c i , adunându-se în asi­lurî p revedetore tinerii rătăci ţ i , pen t ru ca să fie redaţ i apoi regeneraţ i societăţii , p u t e m crede în progresul nos t ru fără să insu l tăm amint i rea s t rămoşi lor . ANONIM.

Culese de Christ. Stef. Rever enu.

Către virtute 523

C Ă T R E V I R T U T E

Nimic nu e stabil din câte posedăm, Curând sau maî tâ rd iu din m â n ă le scăpăm. Vesela june ţe , dulcea fericire, Sănăta tea , s tarea , p lăcuta iubire , Tote fug, ne lasă fără 'n tâ rd iere , Ca o m â n d r ă flore-a scumpei pr imăvere . Numaî tu , virtute, eşti neper i tore Din câte avem aice sub sore , Şi pr in t ine omul află mângâere , Când sor ta , ori l umea îî p r o d u c d u r e r e ; Ţie da ră numa î , omul se cuvine în acesta l ume , ca să se închine ; Şi când te adoră , pract ică , iubeş te Fericire ' nda tă în suflet p r i m e ş t e !

Iulie, 1886. , P. DRĂGHICESCU.

PRIVITA DIN PUNCT DE VEDERE FILOSOFIC

METODOLOGIA GBNBBALA

Cititorii noş t r i ştiu că nimic bun"nu se po te face în aces ta lume fără metodă . Ei maî ştiu că me toda sau metodu l este b u n a în t rebu in ţa re a mijlocelor potrivi te, nemer i te a con­duce la scopul căuta t , ( lucru despre ca re s'a t rac ta t în No. 8 al acestei reviste), de unde urmeză că, orî-ce am căuta în şti inţe şi că ori-care ar fi felul - cercetăr i lor nos t re , a ave: metodă sau a păşi metodic, va să dică a fi cu rost, cu rânduelâ, a păşi potrivit şi cum se cade, va să dică în scurt a face ceea ce trebue, când trebue şi cum trebue. De aci resu l tă că regulile principale ale metodei generale s înt u rmătore le :

1° Când vrem să cerce tăm ceva, trebue să ne formăm таг ânteiu o ideîe clară despre cestiunea ce vrem să tratăm;

824 Lumina pentru toff

2 ° In orî-ce cercetare , trebue să stabilim cari sint puterile sufletului nostru cu cari. au de a face lucrurile de cari vrem să ne ocupăm, pen t ru ca să nu ne înşelăm chiar a sup ra na tu -reî operaţii lor necesare , p r e c u m a ra ţ iona când t r ebue , a observa u n d e t r ebue , e t c ;

3° In t6te operaţi i le, trebue să păqlim ordinea în care se pot face şi în care ele pot duce la resultat;

4° Aceste operaţi i t r ebue să fie esacte şi complete , fie că d e s c o m p u n e m lucru l de care ne ocupăm, fie că-1 privim în în t regul lui , o r că cău tăm n u m a i la rapor tur i le d int re el şi a l t e l e ;

5° Se r ecomandă pers6nelor ce se ocupă cu o cerce tare 6re-câre, să fie forte scrupuloşî a sup ra pre ţu lu i motivelor sau a supra realităţii faptelor, să fie forte hotărî ţ i ca să nu le p r imescă de cât , când vor fi învederete sau eel puţ in ga­ran ta te p r in t r ' un control r iguros , în caşul când vor fi siliţi să recurgă la măr tu r i a altuia, cea ce însemnăză că nu t r e ­b u e să-şî de părerea , să se p ronun ţe pină când nu se va învedera adevăru l ; de acea să nu se înc redă ideilor, sen t i ­men tu lu i , credinţei , pasiuni i , amoru lu i lor propr iu , etc . In scur t , să se ferăscă a se p ronun ţa în grabă şi sub influenţa necazului , ureî , resbunăr i î , sau a ori cărui alt sen t iment .

Cam acestea sînt regulile pr incipale , dupe cari t r ebue să se conducă min tea omulu i ia căutarea adevărului în şt i inţe în. genere , şi cari regul i se pot r e s u m a ast-fel : ideie clară despre obiectul în c e s t i u n e ; facultăţile sufletului relative; ordinea operaţiilor; operaţiile să fie esacte şi complete; valorea motivelor sau realitatea faptelor; învederarea adeverulţii.

F O L O S E L E M E T O D E I

Unii filosofi "au stabilit pa t ru reguli principali ale metodei generale , p r e c u m a făcut Desca r t e s ; alţii mai mul te , iar al­ţii le-au r e d u s la maî pu ţ ine . Dar or cum am vră să e spu-nem aceste regulî , es te un pun t a supra căruia totă lumea învăţată se uneş t e : este folosul metodei, este profitul ce tragem din procedarea metodică în or-ce cercetare. In adever, pr in ace­sta, 1° noi s in tem mai siguri de aflarea adevăru lu i ; 2° noi

Metodologia 525

prescu r t ăm cercetări le nos t re şi economis im m u n c a n6s t râ . Adese ori c redem că câşt igăm t imp şi ne c ru ţăm ostenela p rocedând fără metodă . Greşălă m a r e ! Lucrarea metodică , de şi încetenică, scur teză d rumul , făcendu-1 d rep t : ё n e scuteş te forte adese de ră tăcirea d rumulu i , de o m u n c ă za­darnică, de o căutare nes igură a resu l ta tu lu i şi chiar a sco­pului , care m u n c ă nu înainteză de ioc şi care merge in u imul locului . 3° obişnuinţa de a procede metodic dă spi­r i tu lui u n echil ibru, de care el profită in tot ce face. Multe calităţi modes t e , dar solide şi esenţiale ale minţ i i , s înt fruc­tele une i observăr i s tă ru i tore a regulilor metodei . Dar înseşi darur i le mar i ale na ture î au necesi ta te de m e t o d ă ; căci nu e destul ca cine-va să aibe spirit bun, principalul e să-l aplice bine.

A N A L I S A ŞI S I N T E S A

Studiul analisei şi s intesei ţ ine tot de metodologia ge­nerală .

Dar ce este analisă şi ce este s in tesă? —-«In scur t , aş p u ­tea r ă s p u n d e că analisă va să dică descompunere, şi sintesă va să clică compunere. In adevăr, dacă luăm u n orologiu şi-1 desfacem din tote rotiţele şi şu rupur i l e lui, a tunc i dicem că l 'am analisat , l 'am desfăcut. Acum dacă luăm în m â n ă fie-care roti ţă, fie-care ş u r u p şi le aşedăm u n a lingă alta, dupe serviciul ce face fie-care, dicem că am făcut s intesă, adică l 'am compus , l 'am făcut la loc. — Dacă în locul oro­logiului am lua o b u r u e n ă şi i-am rupe fie-care foia sau frunză, fie-care r a m u r ă şi r ămur ică , fie-care mus t a ţ ă de ră­dăcină şi aşa mai încolo, a tunci d icem că i-am isolat , i-am despărţ i t părţ i le , adică i-am făcut analisă. Apoi, dacă ne dăm sema despre funcţ iunea fie-căriî păr ţ i a acestei p lante faţă cu cele-lalte p ă r ţ i ; aşa, de exemplu, dacă dicem că rădăc i ­nile aii sarc ina de a suge din pămen t h r a n a şi umedâ la t r e -buinc iose la h r ana p l an te i ; că frundele aii mis iunea de a absorbe din atmosferă aerul , lumina , că ldura şi umede la cari servesc Ia desvoltarea şi în t re ţ inerea t u tu ro r celor-alte

526 Lumina pentru ЊЏ

păr ţ i ale vegetalului , şi în sferşit dacă ne dăm tot ast-fel semă despre rapor tu l fie-cării părţ i a plantei faţă cu tote cele-alte păr ţ i ale eî, a tunci facem sintesă. Dacă lăsăm lu­cruri le mater ia le , şi în locul lor ne ocupăm de cele minta le , ra ţ ionale , a tunci va t rebui să despăr ţ im, să desfacem ideile sau te rmeni i , adică să anal isăm, apoi a le apropia din nou şi a le cupr inde dintr 'o s ingură vedere , adică să facem sintesă.

Din cele dise pîn 'aci , vedem deci că spir i tul omulu i n u face alt-ceva de cât că merge de la c o m p u s la simplu, de la întreg la părţi ^analisa), sau din cont ră că merge dela s implu la compus, de la păr ţ i la întreg, de la e lemente la rapor tur i le aces tor e lemente între ele şi cu în t regul (sintesă). Analisa şi s intesă sint cele doue procedur i în t re cari se îm­pa r t e totă activitatea spir i tului n o s t r u ; căci ce alta face spiri tul nos t ru de cât împar te (analisa) sau uneş t e (sintesă), despar te (analisa) sau reapropie (sintesă); amănun ţe ş t e (ana­lisa) sau vede to te î m p r e u n ă (sintesă)?

Analisa şi s intesă sînt numi t e de unii operaţi i , de alţii me tode ; dar şi uni i şi alţii g r e şe sc ; pent ru-că analisa şi sin­tesă nu sînt operaţi i , ci sînt numai doue m o d u r i sau carac tere generale în t re cari se împar t tote operaţiile spir i tului , p r e c u m perceperea , memor ia , fantasia, abs t rac ţ iunea , comparaţ ia , ra ţ ionarea , e t c , şi pen t ru că metoda , am vedut că, es te buna întrebuinţare a tuturor mijlocelor bune, nemerite pentru ajunge­rea la scopul urmărit.

Analisa şi s intesă sînt aşa de s t r îns legate, în cât u n a pre­s u p u n e pe celaltă. Aşa, în exemplele nos t re cu orologiul sau planta de aci de maî sus , analisa le-a r e d u s în păr ţ i cari în acesta s ta re nu s înt în t ru n imic folositore; d 'acea s intesă este de to.tă necesi ta tea , căci n u m a i combina te aceste e lemente pot folosi la ceva. Deci, dacă analisa nu e u r m a t ă de s intesă, cu­noşt in ţa es te necomple t ă ; există numa i mater ia le risipite ale ş t i in ţe i ; dacă analisa nu precedă sintesă, acesta va fi numa i bănu i tă , fără valore ştiinţifică; căci, fără cunoş t in ţa elemen­telor şi părţ i lor , noi ne vom închipui rapor tur i le lor în loc de a le consta ta , noi vom cons t ru i în t regur i dupe cum ne va tăia

Metodologia

capul , nu dupe ştiinţă. Spirit mare va fi numa i acela care va în t runi Calitatea de a fi analitic şi s intet ic . Ba încă filosoful frances Condillac sus ţ ine cu tot dreptu l că analisa chiar apli­cată la un s ingur lucru , tot este amesteca tă în t ru cât-va cu s in tesă ; pen t ru-că descompuind u n obiect în părţ i le sale (precum în exemplele orologiului şi al plantei de maî sus) , nu-î pot s tudia fle-care e lement în pa r te fără să nu r ecunosc tot-o-dată ore-care rapor t , ore-care legătură a fie-căruî ele­m e n t cu vecinul seu sau cu obiectul întreg. Totuş este ra ţ io­nal să deosibim analisa de s intesă, cea-ce se po te face numa i cunoscând regulile respect ive.

Dar cari s înt regulile la cari s înt supuse analisa şi s in tesă? 1° «Analisa t r ebue să fie metodică, t repta tă şi ne în t re ruptă ; 2° Ё t r ebue să fie esactă şi completă , adică să nu se neglije

şi să nu se lase n imic afară; 3° Sintesă t r ebue să fie p ruden tă şi conformă datelor ana-

liseî, fără s 'adauge n imic maî mul t pr in grăbire , fără să le ne-glige pr in lenevire sau prevenţ iune.»

Atâta de o cam dată despre analisa şi s intesă, r emâind să , >mai dicem ceva despre ele, când le vom privi din punc tu l de vedere matemat ic . ж в .

Era pe la 10 ore d imineţa . Diua era frumosă şi o că ldură p lăcută . Gărindarul arată 9 Iuniu 1885, s t am cu lucrul la u n a din ferestrele camerei mele. Auzii un ciripit de paser i , dar un ciripit sgomotos . Meui t in drepta şi in s tânga. Când ce să ved? Pe învelişul bucătăr i i u n stol de vrăbii , pote 60 sau 70 la n u -mer , s t rânse tote la un loc, ciripiaîî, dar ast-fel în cât pa re că ciripirea lor avea u n înţeles.

Eu cur iosă să ved, pentru-ce dinsele făceau atâta sgomot, fixaiu a ten ţ iunea mea la ele. Dupe câte-va m o m e n t e , vezui

INSTINCTUL Ж МАША ЬА УВЛВИ

TJ 2ST O A S

528 Lumina pentru to$

c ă j o t e , tote până la una , se re t raseră şi lăsară u n puiu de v rab ie . Pe semne că densele îl înveţau să sbore .

Mulţumite de încercările şcolarului' lor, ele îl priviau tote re­t r a s e Ia o dis tanţă de un me t ru de el. Săritul din dis tanţă în d i s t an ţ ă al acelui puişor , le făcea m a r e p l ăce re ; căci ele păs­t r au câte-va m o m e n t e de tăcere . Era o fericire dar; însă o feri­cire pen t ru câte-va minu te . Căci viclena pisică, care pândia a scunsă dupe coşul cuinii , se repede asupra puişoru lu i de vrabie şi'l răpeş te , d i spărend cu densul . Vrăbiile începură să facă u n sgomot asurzi tor cu ciripitul lor. Una câte u n a mergea la locul, u n d e fusese puişorul lor şi pe u r m ă erăşî se întorcea, erăşî se ducea. Yedeam bine că du re r ea pier­derii copilaşului lor era aşa de putern ică că se zăpăceau cu totul . Cruda pisică săvârşise cr ima ş i e ş i a din nou l avenă to re , spe rând să'î maî cadă în ghiare vre un vinat. Venia încet lin-gându-se pe bot . Ea dejunase şi se p repara pote să prânzescă . Dar nu e î n tote dilele paş te .

Vrăbiile vedend pe d u ş m a n u l lor, pe răpi torul s cumpu lu i lor odor, de şi din fire slabe şi fricose, se precipi tară a supra eî ţ ipând din tote puter i le lor, ca şi cum ar fi fost în s tare să ' r scotă ochii , s'o sfăşie cu micele lor ghiare, ciripitul lor de astă-dată arată că în disperarea lor erau hotărî te să-şî r e sbune sau să moră tote .

Pisica vedendu-se ast-fel a tacată cu înverşunare , îşi p i e rdu , euragiul şi o rupse la fuga ascundendu-se în cuine . Stolul de vrăbii mâhn i te ele pierderea puişorulu i lor şi de nepedeps i rea cr iminalului , s'a împrăş t ia t in tote părţ i le.

Privind scena pe t recu tă sub ochii mei, im u i tasem cu desă­vârşire lucrul din mână , atât de mul t rni-atrăsese atenţia tan­dreţa vrăbiilor mar i către un pui al lor, ceea-ce m'a făcut să vorbesc singură, e s c l a m â n d : «vecii, cât de pu te rn ică este dragostea de m a m ă chiar la paseri cari sint cu mul t maî in­teriore omului !» M Ă R I A . . .

Ađese me gândesc 529

ADESE МЁ GÂNDESC

Adese т е gândesc în noptea tăcută , Cine este ore fiinţa pr icepută

Sau pu te rea vastă Care fu în s tare să creede tote_: Spre lună , stele, spaţ iur î depăr ta te

Şi lumina castă ?!

Ocene înt inse, câmpur i r idetore , P lante fără n u m e r , as t re luci tore

De u n d e aţi eş i t ? p i le nesfârşi te, paser i cântă tore , Viaţă şi mor te , flori miros i tore

De u n d e aţi veni t?

La а т е gândire şi astă 'n t rebare , Astrele şi luna , privind gândi tore ,

îmi t r imit l u m i n ă ; Orele şi noptea se pierd şi îmi scapă în t impul infinit, ca picul de apă

în t r ' o m a r e l i nă ;

Paser i le cântă, ventul îmi şopteş te , Neîncetat r iul işi rostogoleşte

Unda argintie, Aurora vine, iar noptea dispare , Florea îmi zîmbeşte , sorele apare

Pe bol ta -azur ie ;

Crângul, care por tă o mant ie verde S t cu flori ornată , din vale r ă s p u n d e

Cu-un fremăt u ş o r ; Albina şi musca chiar ele îmi vestesc 0 pu te re mare , de care tot vorbesc

In biziitul lor.

Lumina pentru toţi

Dar eu n u înţeleg tot ce vor a'mî spune . Ved în as tă lume mul te lucrur i b u n e

Din câte s'au creat . . . Omul c rede numai , că este Dumnedeu , Dar pe el şi lume nu îi pr icep eu

. în haos a runca t .

Am strigat, s t r igăm şi vom striga neînceta t până se va găsi cine-va în ţara acesta care să ne audă , cum că patr ia nos t ră nu va scăpa de robia s t ră inului , pînă când n u s e v a in t roduce câte o meser ie în fie care şcolă p r imară din sate şi din oraşe.l

Şi acesta nu de adî ori de ieri o sus ţ inem, ci de demult , a-dică de a tunci de când am început să ne dăm sema de si­tua ţ ia ţereî nos t re . Ca p robă p u t e m cita faptul că înda tă ce am pu tu t , am in t rodus , la 1874-75, în şcola corn. Gruiu meser ia tâmplăr ie î , dar nenoroc i re că îndată ce n ' am mai fost revisor şcolar, s'a făcut tot posibilul şi s'a desfiinţat. Maî târdiu , la 1882, am s tărui t de s'a i n t rodus resboie sis­temat ice pr in comune le din Podgoria Muscelului şi s 'au s t r ins ban i p e n t r u înfiinţarea de ateliere de meseri i pr in sate . Afară de acestea în deosebi te r ândur i am vorbit şi am scris despre in t roducerea de meser i i în şcolele p r imare ur­bane şi rura le .

Tot din p u n c t u l acesta de vedere am r ep rodus sau am pomeni t în aces ta revistă despre orce încercăr i sau începu­tur i de felul aces ta am aflat că sau făcut , de şi aceste în­ceputur i la noi sînt forte rari şi p re ne însemna te . P â n ă când s tăpâni rea nu va lua în m â n a sa acesta afacere, de sigur că nimic mare, n imic product iv nu se va înfinţa pe aces t t ă r î m ; totuşi încercări le parţ iale sînt b u n e , pent ru-că ele dovedesc şi reu voitorilor acestei ţerî , că Români i s înt apţi pen t ru or-ce meser i i , clacă nu maî mul t , cel puţ in tot

Iulie, 1886. P . DRĂGHICESCU.

INDUSTRIA IN SCULELE SĂTEŞTI

Schiţe din istoria pedagogiei 631

atâta cât sînt de apţi pen t ru aces ta locuitorii altor teri . Ast­fel că, dacă intr 'o (Ji se va afla u n minis t ru care să vrea a in t roduce pe lângă şcole învăţarea de meser i i , să fie si­gur că încercarea sa nu va fi deşer tă . Acesta este cuvîn-tul pen t ru care noi l ăudăm pe D-nii P . Mohor, învăţă torul corn. Pueş t i (Tutova); M. Pop , învăţătorul corn. Răducănen i (Fălciu); Anton Dobrea, învăţător la Perieni (Jaşî), şi alţii ale cărora n u m e ne scapă a c u m din minte , p e n t r u - c ă ace­ste pe r sone au in t rodus câte o meser ie in şcola lor, aşa că copii pe lingă car te învaţă şi câte u n meş teşug . De ce ore nu este cu put in ţă să se in t roducă t repta t câte o meser ie în fleşcare şcolă p r i m a r ă ! In câţiva ani , am ave o pepinieră imensă de meser iaş i . Să sperăm că geuiul b u n al Românie i

' va insufla acesta veri unu i pu te rn ic al dilei. • в . в .

Ып ЫЫхЫ џМџџп.—Ctecti — Urmare —

S C O L A E P I C U R I A N Ă

Acesta şcolă şi-a luat numele de la în temeie toru l ei Epi­cur, care s'a născu t în Gorgettos, la anul 343 înainte de Ghr. şi despre care ş t im atâta , că a trăi t o viaţă forte aven­t u r o ş i , până ce în u r m ă inftinţeză o şcolă în Atena, u n d e s'a ocupa t cu ins t ru i rea t inerimii până la anul 282 a. d. Ghr.

Atât Epicur , cât şi discipolii săi la început aveu un n u m e pe cât se pote de rău . Se câr tea în cont ra lor că sînt imoral i , că caută n u m a i plăceri sensuale , şi grădina f rumosă în care s tă teu, mulţ i o n u m e u un loc d e de s t r ăbă l a r e ; lucru ce de sigur numa i din vre-o erore , neinţelegere ori p i smă s'a dis asupra lor, p e n t r u că maî pe u r m ă s'a dovedit că atât Epi­cur , cât şi discipolii lui au fost omeni moral i , şi că to tă învă ţă tura lor nu era alt-ceva de cât că mai bine-voitore povaţă omenilor pen t ru a trăi o viaţă regulată şi morală .

Se dist ingea filosotîa lui Epicur de a lui Aristotel , că Epi­cu r privia in filosofie un mijloc care să ne conducă la fe­ricire, pe când Aristotel dicea că filosoîia este meni tă să descopere adevărul , şi p r e c u m ne-o spune şi Lewes,—epicu-rienil defăimaţi cercetările asupra lucrurilor abstracte, pen t ru -

532 Lumina pentru toţi

că acelea nu numa i că sînt un ce nehotăr i t aci încl inau spre Protagora , capul sofiştilor,—dar nici nu ne dau nici o fericire, şi asta este pote causa, pen t ru care ei aveu u n n u m e atât de urgisi t , pentru-că ori şi ce cău tau fericirea, pe când fi­losofii cari aparţ ineţ i şcolei lui Aristotel, îşi jer tfea şi odihna vieţii şi chiar şi fericirea lor numa i ca să descopere adevă­rul, care înaintea epicurieni lor nu pre avea nici p valore. . . Ei nici cu ştiinţele nu pre îşi bă teu c a p u l ; cult ivau n u m a i acelea, care le aducea un folos r e a l ; celelalte, cum era chiar şi logica, erau dispreţui te de ei.

Dupe cum »dic epicurieni i , fericirea omului sînt plăcerile, lucru ce. ni'l dovedesc chiar şi animalele, cari ca clin instinct caută şi ele plăcerile şi se pădesc de dureri; atât numai că ceea-ce fac animalele din instinct, omul trebue să facă preme­ditat.

Luată a parte, orî-ce plăcere este bună, dar comparată cu , alt-ceva, pote să fie si re. Filosoful prin aceea se deosibeşte de alt om, că pe când amândoi caută plăceri, filosoful ştie să se ferescă de acelea, cari maî târdiu îl cauzeză dureri, pe când -omul ordinar cautănumalplăcerea cea mal apropiată. (Ueberweg).

Epicurienii diceu, că filosofici, ajută pe om să ştie judeca urmarea faptelor sale, şi aşa nu numai ace plăcere va încon­jura-o, care îi aduce vre-un гей, dar va şti să sufere şi acele dureri, din care se vor naşte nişte plăceri pe cât se pote de su­blime. •

In r e sumat , eî c redea şi propagau credinţa c ă : fericirea nu este beţia unui moment trecător, ci că aceea numai atunci se pote numi fericire, când ne umple sufletul, viaţa nostră în-tregă, când este senină şi neconturbată de vre-o neplăcere.... Nu se pote numi fericit acela, care a trăit o viaţă svdnturaiâ,

'care odată a plâns, altă dată s'a bucurat. Ca sS putem fi fericiţi, trebue să fim morali, iată dar apro­

pierea către Aristotel . . . . Plăcerile fisice, pe lângă tote că stoi­cii le dispreţuiau, epicurienii le recunoştea de plăceri, însă nicî-odată nu le comparau cu plăcerile sufleteşfi, cari ţin mal mult, pot se conţină tot trecutul şi tot viitorul nostiu, pe când cele fisice trec ca o licărire.

Dar cele mai frumoSe dogme ale epicurienilor, după cum se exprimă Aeberweg—sînt acele, care se r e s u m ă în vorbele u r m ă t o r e : A te mulţumi cu puţin este ce maî mare fericire, pentru-că cine ştie să trăiască modest, acela nu se pote teme de sărăcie, şi pote să guste şi din plăcerile mal înalte, dar de aceea omul să-şi dea silinţa a-şi câştiga cele mai mar i plă­ceri , şi nu cum diceu stoicii," să lăsăm t impul să t recăj

Schiţe din istoria pedagogiei 533

omul s'a nă scu t nu pen t ru fericire, ci spre luptă . . . Epicu-rienii e rau cu mul t mai practici , mai iubitori ele sine.

Erudi tu l Reinhold mai ales aprobă pe eptcurienî , când zic, că basa moralei este voinţa liberă şi inteligenţa, pe cari rm le p u t e m despăr ţ i u n a de alta, pen t ru -că fără de voinţă in te ­ligenţa nos t ră nu mul t ar pre ţu i , nu ar fi cine să o con­ducă a face ceva b u n , iar fără inteligenţă voinţa nostră ar fi orbă... Aşa dar , tot ce face omul în viaţa sa, b ine şi rău , mora l şi imoral este din voia şi min tea lui, şi de aceea fi­losofici are de scop să obicinuiască mintea a judeca înţelept iar pe voinţă să o conducă pe calea binelui. - Din aceste câte-va principii ori dogme, ne p u t e m con­vinge, că nimic reu nu a fost în învăţături le epicurienilor , că ei in părţi le principale nu pre difer de şcola filosofieî platonice, şi că în adevăr nu a mer i ta t acel n u m e reu , cu care aii fost taxaţi mul tă vreme.

Cât despre par tea cu ra t prac t ică a învăţăturei lor acea şi astă-dî pote să fie conducă tore omenilor .

Iată ce diceu e i : Ca omul să-şi ajungă fericirea, trebue să se lupte cu multe, căci sint multe căi şi multe cotituri până la

' colţul in care este ascunsă fericirea omene'seâ. Cele maî mar i ' obstacole cari se p u n înaintea fericirii omeneş t i , ' s i n t : pre-jucUţiile, greşelile şi nepriceperea (neştiinţa). Omul nu cunoş te legile lumii externe , din cari împrejurare se naş te apoi alte scăderi suf le teş t i : ne umplem cu un fel de frică, ne m u n c i m

. cu gândur i s inis t re , ori ne ch inu im cu speran ţe deşer te , şi pen t ru a ne pu te feri de aceste lucrur i , e de t rebuin ţă să în­văţăm ştiinţele na tura le , mai ales fisica. (Va să dică şi şti inţele să ' se cultiveze n u m a i int ru atât, în cât ne păzesc de reu , in t ru cât ne sint de folos, incolo nimic. Acest indeferent ism către şti inţă al epicurienilor , adecă, că n imic pen t ru lucru în s ine, şti inţele nu pen t ru d r a g u l l o r , ci p e n t r u folosul şi plăce­rea n O s t r ă s ă se înveţe, mai depar te că ei nici filosoiia nu o învăţau pentru-ca să-o ştie, ci întru cât se pu t eu folosi de 6, pen t ru a-şi p r o c u r a dar plăceri cu ajutorul ei, c u m dic, aceste împrejurăr i i-a făcut pe uni i să clică, că epicurieniî inclină spre scept icism.

După părerea mă, aces t lucru nu era nici de cum scepti­cism, din contra , era mai mult , ca să mă exprim aşa, un fel de cuminţie as ta din par tea lor, un fel de reacţie, care s'a năs­

cut in u rma cercetăr i lor ce făceu mulţi filosofi na in te de Epi-cur , şi cari se bă lăbăneu viaţa lor intregă cu aqeea, ca să dea d e i s v o r u l dumnezeir i i , cari se certau în t re dinşii, unu l d icând că lumea este compusă din a tome, lucru ce deall-fel sus ţ inea

534 Lumina pentru toţi

şi Epicur ,—iar alţii, că apa şi focul sint e lementele cari com­p u n universul .

Epicurienii erau cu mul t mai pract ici . In loc de a cerceta mul t a supra adevărului , culegea ceea-ce erau gata, şi din ace­sta causă apoi şcola epicuriană nici nu a dat Ia lumină a tâ tea adevărur i , a tâ tea descoperir i a supra sufletului omenesc , câte a dat acele scoli, cari avea de principiu : cercetare şi meditaţie asupra adevărului şi care la epicur lem se cău ta numa i în t ru cât t inde şi ajută ca omul să fie in cu ren t cu el însuş i , de aceea se ocupau cu canonica, ş t i inţă care cupr indea în s ine tote principiile după cari se purcâdă omul , când voeşte să se re­guleze mintea , un fel de logică era dar acesta şti inţă, căci aceea o r e c u n o ş t e a şi ei, că cu mintea scâlciată nici adevărul nu ' l poţi găsi, şi nici pe t ine nici lumea nu o poţi pr icepe şi judeca .

Alt-fel în t ru cât priveşte psihologia şi fisica lor, aceea este de tot apropia tă de aceea a lui Demoćrit , a tâ t numa i , că pe când Democri t dicea, că lumea este alcătuită din a tome, şi că aceste a tome în con t inuu asvirle de la sine părt icele , cafi părt icele in tâ ln indu-se cu organele de s imţire , p r o d u c simţi­rea, până a tunci Epicur nu credea că acele părt icele sînt părţ i din a tome, ci numai s emăna cu acelea. Şi apoi mai dicea, că simţirea p rodusă alt-fel, nu pote ii pusă la discuţie , nu sufere nici o îndoială că aceea este adevăra tă ! . . . Sint adevărate chiar şi simţirile celor cari visăză ori cari s înt nebun i , difer de aceiee ale omeni lor deştepţ i şi cu minte n u m a i în t ru atâta , că ei nu ştiu să judece a supra lor.. .

Să cauţi ce este plăcut şi să te fereşti de ce este neplăcut.Jiată pe scur t principiile educaţ iuni i şcoleî epicur iene. Desvoltarea inteligenţei, şi în generai ori-ce desvoltare a insuşir i lor sufle­teşti să se facă n u m a i in t ru cât ne ajută să fim fericiţi, încolo să n u ne mai s b u c i u m ă m cu n imic ! . . . Şcola e de folos, n u m a i în t ru cât ne po te face viaţa fericită, căci mai p r e s u s de tote, din câte există in lume , este fericirea,—astea sint esenţia cre­dinţei dogmelor pedagogice a epicurienilor, dogme cari au fost împăr tăş i te mai ales de către Români . .

Şi aceste principii au fost d 'a l tmintrelea impăr tăş i te de mul te şcoli, in diferite secole, le găsim chiar şi in «Cre°dul pe­dagogiei mode rne , care asemenea dice, că şcola e pen t ru a face fericit pe om, şi dacă şcola epicur iană maî adăoga şi astă-laltă par te a pedagogiei moderne , ad ică : scopul şcoleî este de a perfecţiona şi a desvolta tote puteri le sufleteşt i ,—atunci am pută "dice, că şcola epicuriană a fost in antici tate că mai perfectă şcolă pedagogică ; aşa însă c u m a fost, nu p u t e m dice alt-ceva, de cât că a fost aprope de a defini scopul

Schiţe đin istoria pedagogiei 585

educaţ iuni î , nu a fost insă fericită la alegerea mijlocelor cu cari ajută educa ţ iunea ; pentru-că, de şi principiile eî real izându-se, pu teau ferici pe om ca individ, pen t ru omeni re în general insă nu puteţ i li b u n e , pen t ru-că u n d e ar fi a juns dreptatea dacă s'ar p r e d i c a : fă-te fericit şi încolo ce'ţî pasă?!... In ce chaos ar fi a juns omenirea , dacă fieşte-care om işî cău ta plă­cerile, sale, chiar j ignind în in teresele ori fericirea a l t o r a ? ! Uşor ar fi a juns a tunci să predice dogmele, pract ica te mai târ-diu de jesui ţ i .

Cei mai însemnaţ i aderenţ i ai lui Epicur aii fost Apollodor, care a scris maî mu l t de 40б volume de cărţ i . Apoi Timocrat, Leonte, ceî doî Ptolomel Zenone din Sidon, Orion, Phedru e tc .

Dintre Romani mai însemnaţ i s î n t : Atlicus, care a t răi t pe t impul lui Cicerone, care îî era alt-fel şi a m i c ; şi maî remar­cabil e Titlu Lucreţiu Caru (95-52 a. d. Chr.), care în opul seu int i tulat ude natura гегитъ, descr ie cu cele maî vii culori şi cu cele maî pu te rn ice a rgumente principiile, şi mai ales fisica epicurienilor .

Susţ i i tor al lui Epicur a fost şi poetul Q. Horatius Flaccus. E de observat insă, că d in t re epicurienii romani nici unu l

nu a fost aderen t hotăr i t al luî Epicur , ci încl inau când spre filosofia stoicilor, când spre a luî Epicur , maî coverşi tore a fost insă a supra lor filosofia cestuia din u rmă , de aceia îi n u m e r ă m înt re epicurienî .

L I T E R A T U R A P O P U L A R A

FEMEEA LENEŞE — Aî nevas tă la prăşi t . — Nu pocni , că m ' a m bolnăvit . — Ştii nevastă ce-am gândit ? — Nu ştiu, bă rba te , n imic. — Aî la c r â şmă la beu t — Bog-da-proste! mi-a t recut . Ştii bă rba te boia m e ? Boia me e cânepa , Cânepă mi-ai s emena t , Boia 'n ose mi-aî băgat .

(Va urma) I O N R U S S U .

536 Lumina pentru toţî

Dacă mi-eştî bă rba t cu min te , Ie cosa şi fă 'nainte Şi s'o coseşt i cam pe su s , Să n u puiu u n fir pe fus. Oh ! adâncă viaţa m e ! Fu rca lungă mor tea me . Măi, bă rba te , b les temate , Tu te laudî că m'aî ba te Că eu nu ' s ca cele-l'alte, Ca să dau cânepa 'n par te . Cât o torc , o torc , o torc , Cât r emâne o dau pe foc. La piciore me incăldesc Cu n imeni nu m e sfădesc. Măi, bă rba te , b les temate , Şedi pe va t ră să-ţi dau lapte, Să-ţi dau şi o vărguţă Ca să te aperi de mâţă . Mâine sei ă în ce rdac Dor să mor să nu ţî-o fac!

Din mica'mî colecţie CRIST. S T . R E V E R E N U

<џшм> EDUCAŢIUNEA COPIILOR NOŞTRI

„Educaţiunea copiilor este o „meserie, la care trebue sâ ştii „a perde timp ca să câştigi timp."

J. J. ROUSSEAU

Să vorbim mai ântâiu de cunoşt in ţe le de educa t iune ce le posed părinţi i şi mai cu semă 6meniî de ţară . Vom vorbi maî pe u r m ă şi de omenii de profesiune.

Omul de ţ a ră—dupe c u m am mai dis 'o şi cu altă oca-s iune — (*) pen t ru casa lui este maî mul t un ospeţe de

(1) Vedî „Memoriul asupra stărei actuale a înveţămentuluî primar rural din România" publicat în „Tinerimea Română," Anul III, No 11 şi 12, p. 467—480.

Edudaţiunea copiilor noştri

ocas iune . Mai tot t impul el şî'l pe t rece în ocupaţ iuni le lui c â m p e n e : când la a ră tu ră , când la praşilă, când la seceră, când la cosă, când la s t rânsu l bucate lor şi ^câte şi mai câ te altele. Abia sărbătorea îl prindî pe a casă câte doue-treî ore spre a se pr imeni şi el. Cei mai mulţ i însă din săteni , lipsiţi de mijloce de a ave pe lângă sine câte un ajutor, care să'l secondeze în lucrări le sale d e plugărie, ia cu sine şi pe soţia sa la m u n c ă , care , pe când el ţine de cornele plugului , soţia îi m â n ă boii, or prăşeş te alături cu e l ; sau, că pe când el coseşte , ё s t rânge ; or, când el încarcă, ё îi a runcă cu furca, etc . Eî b ine , în faţa tu tu lor acestora ce se face cu educa-ţ iunea copiilor de ţară ? Pot dice că mai nimic. De aceea, de mul te ori s 'au şi vedul pe la ţară copii de şepte-opt ani , cari nu ştiu nici să vxtrbescă bine, servindu-se maî mul t de gestur i şi expr imând unele vorbe, când prin încl inarea ca­pului către pept , când prin lăsarea capului pe spate , când pr in clefinarea capulu i de la drepta spre s tânga, când prin săl tare din umer i , şi câte şi maî câte alte năsdrăvăniî co­m i c e ; aşa că un om care nu este obicinui t cu limbagiul gest icular al copilului de ţară nu pote înţelege aprope nimic de la el.

Din cc provin tote aces t ea? Negreşit , ele provin din causă că copilul este lipsit de creş tere . N 'are cine să-î moduleze vocea, vorbele, gesturi le şi tot ce atinge de creş terea lui. Decî, el, neavând o normă , u rmedă a adopta ceva în espri-marea lui. De aceea se şi dice că copilul ţ e ranulu î es te aprope semi-selbat ic .

Pe de altă par te ţe ranul nos t ru , care a c rescu t şi el, dupe c u m dice p rove rbu l : „in neştirea luî Dumnezeu," neavend nici o cunoş t in ţă de car te , de educa ţ iune , ce creş tere po te da copilului seu chiar dacă ar voi? Mai nimic. Credend că face bine , când copilul a început să vorbescă , ţ e ranu l îl învaţă să înjure pe mumă-sa , or mamă-sa p u n e pe copil, să înjure pe tatăl seu. Une-orî tatăl face copilaşului d rep t ju­cărie câte un biciu mic de teiu ca să se joce şi î n d e m n ă pe copil a da cu el în mumă-sa . Alte-orî dacă ţe ranul se duce la pet recere cu rudele , care pe t recere — maî tot-d'a-una —

Lumina pentru toţî

pen t ru ţărani este câ rc iuma şi bău tu ra , apoi nu l ipseşte a s t rânge rota pe lângă sine şi copiii ce'i a re , şi b e n d el, beii d'a r ându l şi copi i i ; aşa că, îmbă tându-se ţ e ranu l şi femeia sa, se îmba tă şi copiii seî. Deci a'î dice însă ţă ranului că r eu face de obic înueş te copiii la bău tu ră , fiind-că cu ceea ce se obic înueş te copilul de mic , cu aceea r e m â n e , te po­meneş t i că ţ e ranu l îţi r ă s p u n d e ast-fel: „Lasă să fie sărăcia din asta," sau ,,De, nenişorule, destul rabdă bieţii copilaşi totă săptămâna nemâncaţi şi ca vai de el, neavend cine să'i ingri-jescâ, căci ей şi soţia mea ne tiranisim pe câmp la muncă din zori şi până în nopte ?! Barem sărbătorea să aibă şi eî parte de o mâncare şi o băutură mai bună." Cam aces tea ' cape ţ i de la ţă rani d rep t r e spuns . Nu mai vorbim că sînt şi ţeranî ţestoşi cari iţi r ă s p u n d şi ast-fel: ,,Sînt stăpân pe copiii mei, n'are nimeni trebă cu el Iй Din ast-fel de depr inder i , copiii ţăra­nulu i răsgâiaţî , venind la şcolă, vin încărcaţ i cu o mul ţ ime de viţii.

Ca învăţător de mai mulţ i ani , am pu tu t observa mul te , a tâ t la mine in şcolă, cât şi în a l te şcoli. Curiositatea, faptul de a mă convinge de adever, m 'a p u s in posi ţ iune de a exa­mina mul te şi cât se pote cu mul tă îngrijire. Aşa, câtă deo­sebire este în t re u n copil nou venit în şcolă, care a fost b ine depr ins în casa păr in tâscă din punc tu l de vedere al creşteri i , şi câtă deosebire es te între un copil a cărui creş­tere este neglijată. Pe cât pe cel d 'ânteiu îl vedi liniştit şi as t împăra t în bancă , pe atâ t pe cel d'al doilea îl vedi des­t r ăbă la t ; căci, orî-că înjură j j e camaradu l său de alături , or că dă in el, or-că vrea să sară pes te bancă , or-că nu ' i place locul u n d e şăde, or-că 'i place să vorbescă , sau că, eş ind afară din şcolă, se agaţă când de unu l , când de altul, or-că asverle cu beţe , cu pie t re s.au cu gloduri "pe s t radă, şi câte şi ma i câte prosti i de felul acesta. Se va dice pote că aşa este copilul, sburda ln ic în cariera sa. Da, dar aci n u este ces-t iune de c r e ş t e r e ; căci a înjura, a asverli cu pietre , cu cără-midi e t c , n u va să dică sburdălnic ie copilărăscă, ci apucă tur i rele, depr inder i nerepr imate din casa păr in tăscă .

î n t r eb acum ce face învăţătorul—bietul învăţător de sate(?)

Educaţiunea. copiilor noştri 639

în faţa aces tui labir int ? Cu ce mijldce va p u n e capăt aces tui h a u s nemărg in i t ? Calea este lungă şi m u n c a es te g rea ! în­văţă torul , maî în to t -dăuna, t r ebue a se conforma cu s ta rea cum se găseşte copilul. A se face flexibil ca ciara, şi a atrage puţ in câte puţ in la s ine atât pe copiii cei b ine deprinşi , cât şi p e cei reu deprinşi , es te u n a din calităţile de frunte ale Unui b u n învăţător. Sînt insă şi cazuri , ce de mul te ori mi s ' a i n -templa t şi mie , când cu t6tă răbdarea , cu tot tac tul pedago­giei ce îuvăţătorul a r voi să'l în t rebuinţeze faţă cu elevul său es te silit a esc lude dintre elevi câte o dată pe cel mai pedant . Acesta însă învăţătorul să n 'o facă, de cât când va vedă că tote mijlocele posibile ce a în t rebu in ţa t nu sînt în s tare de a da nici un resul ta t satisfăcător, sau când va vede că cel pe-dan t serveşte ca model de corup ţ iune pen t ru cei-l 'alţî .—Ace­sta in t ru cât se atinge de educa ţ iunea ce copilul de ţa ră p r i ­meş t e în casa păr in tăscă .

Să ne in to rcem a c u m iar la omenii de profesiune. Pe lângă < cele indicate iată ce maî p u t e m adăoga :

Nici o profesiune nu este mai gre, maî obosi tore şi care cere o maî m a r e tact ică şi mai mul t t imp, ca profesiunea de a fi învăţător , şi maî cu samă învăţător e lementar . Cel care do­reş te a fi învăţător, cată a îndeplini maî mul te condi ţ iuni . P r ima condi ţ iune este a avă dragoste de şcolă; a doua , voca-ţ i u n e ; a treia, pacientă ; a pa t ra , b l â n d e ţ e ; a cincea, seriosi-t a t e ; a şesea este a fi esact , şi aşa mai depar te . Un om capri-ţ ios, violent, ne răbdă tor , lipsit de seriosi tate şi de tact ică n u t r ebue a în t rebuin ţa nici o dată car iera dăscălăscă.

Fiind-că vorbim de invăţătorii pr imar i , rural i , tot ce p u t e m dice e că ei nu sînt de cât succesori i sau secondanţ i i părin­ţilor in educa ţ iunea copi i lor ; insă nişte secondanţ i cu o dublă da to r i e : a servi pen t ru copil şi ca educa tor şi ca ins t ruc tor . Ne î n t r ebăm a c u m pută-va u n învăţător rura l la cină-decî de elevi — te rmen mediu , — cari s int divisaţî in cinci sau şese clase după noua programă şi cu neregular i ta tea cu care ei frecuenteză şcola, pută-va dic, a avă t imp in cu r s de şese ore pe cli de a face cum se cade şi educu ţ iune şi ins t ruc ţ iune cu elevii ? Şi cam care 'i-ar fi p u n c t u l de u n d e ar pleca cu divi-

Lumina pentru tcrţt

sarea mater ie i sele pe clase şi ore, şi cam cât t imp 'l-ar t rebui cu fle-care mater ie a o t ra ta in m o d suficient şi dupe regulele pedagogice, când se ştie că cu fle-care clasă, dupe p rograma in vigore, are a face dilnic dimineţa trei lecţii şi dupe amiadî doue , ceea-ce pent ru cinci clase vine 25 lecţiunî, iar p e n t r u şese clase 30 de lecţiunî pe di. Fi-va in s tare u n s ingur inve-ţ ă to r a p r eda atâtea lecţ iunî , a asculta , a face apelul nomina l? Mie mi se pa re că p rograma actuală e mai mul t o absurd i ta te pen t ru şcclele săteşt i cu un s ingur inveţător. Fie inveţătorul cel maî ha rn ic , fie cel mai dibaciu, cel maî escelinte, de mul te ori el ese din şcolă mâhn i t şi cu in ima increţ i tă , că nu 'şî-a p u t u t indeplini datoria din causa aglomeraţ iuniî mater ie i . Pe de altă par te , ce cap t r ebue să aibă inveţătorul acela ca să t r ecă cu iuţela fulgerului de la o mater ie la alta cu aceeaşi energie, tact ică şi g u s t ? Sint profesori ce au o s ingură lecţie, adică p redau o s ingură mater ie intr 'o şcolă şi de mu l t e ori ii vedî că şovăesc, când fiind neprepara ţ î , când l ipsindu' î gustul de a'şî p reda lecţ iunea cu ardore , şi câte şi maî câte alte ca­şur i . Dacă es te însă a dice că ne facem dator ia numa i in aparenţă , de ce să nu dicem maî b ine : quantum possum, tan-tum fado.

Dicend acesta, s int depar te de a lua pe inveţător sub scu­tul meu de apărare . Din contră , s int inamicul cel maî neim-

„păcat al lenei şi al t rândăviei . De şi progresulu i cul tureî şi înveţătoruluî chiar se opun o

mul ţ ime de piedici , totu-şî să nu dispere , gândindu-se la aceia că toţi omenii cari au propagat ceva, cari s 'au opus ignoranţei , barbar ie i , supers t i ţ iuni lor şi în fine tu to r relelor ce au bântu i t .popore le , au t rebui t a suferi mul t рапД ca ideile lor să se înt roneze şi omenirea să potă pr icepe folosete pract ice ale u n o r a semenea idei. In u r m a tu tu lor acestora , învăţătorul , şi maî cu s emă inveţătorul să tesc , fiind un apo­stol mode rn al omenireî , cată a se gândi la sorta tu tu lor ace­lora ce ş i -au identificat viaţa lor in viaţa comună a na ţ iune! d in care a făcut par te şi a lupta cu bărbăţ ie pen t ru a pro­paga lumina şi a goni în tuner icu l ce b â n t u e popula ţ iunea

Din pedagogie 541

ru ra l ă , mai cu semă că pel iculele nu mai sînt acelea cari e rau c â n d u n Galileu propaga ideia că pămen tu l se înver teşce im-, p re ju ru l soreluî . p R , A l , Popescu

1887, 28 Ianuarie.

- <Џ%Ш> - —

Cam să facem pe elevi a pătrunde bine, ceia-ce citesc.

In une le din şcolele nos t re p r imare , to t maî esis tă încă răul obiceiii : că copii cetesc ca papagalii , fără să înţelegă,- fără să rămâie pă t runş i de сеш-се au cetit . Cine au avut ocas iune. să vadă u n copil ast-fel pregăti t , s'a p u t u t convinge pe deplin despre acesta. N 'are de cât să'l în t rebe , după ce a cetit o bu­că ţ ică 6re-cari , ce a înţeles de acolo ? şi acel copil r ămâne ca ş'o s t a tue de pia t ră mu t , nesci ind ce să r ă spundă .

Ore cine să fie vinovat de acest r ău ? De sigur că n u este altul de cât învăţătorul , el este da to r ' s ă

facă pe copil a înţelege fie-cari cuvent ce-î a in t ra t in gură chiar de la început şi a tunci las că-şi uşureză mul t sarc ina de învăţător , da r şi fragedele cugetăr i ale copiilor c resc t r e p t a t ; căpă tând noţ iuni esacte , no ţ iuni adevărate , despre orî-ce lucru .

Acest obiceiii atât de mul t condamna t de pedagogie, t r ebue în lă tura t cu grabă, din orî-ce şcolă s'ar maî afla, căci este forte dăună to r pen t ru copil tâmpindu-1 şi un copil a juns în aces ta s ta re , es te ca şi p e r d u t pen t ru învăţământ . Ia tă pro­cedura ce se u rmăză în Franţa . Un elev ceteş te o buca t ă ore-cari , fie din car tea de lectură , fie din istorie, fie din geografie, etc , . iar învăţătorul îl în t rebă, îl face să vorbeseă asupra pă r - -ţii cetite ; dacă acel elev n u pote r ă s p u n d e , se în t r ebă altul şi aşa mai depa r t e ; în caşul când nici unu l n u dă u n r ă s p u n s satisfăcător, a tunc i învăţătorul spune î n s u ş i ; iar copiii repetă pană ştiu cu toţii.

Un exemplu :

542 Lumina pentru tofi

P I E S A D E 2 0 L E I 5 (Bucată de citire}

«Petru es te u n copil b lând, ascul tă tor şi cu m i n t e ; pen t ru care es te iubi t de t6tă lumea.

«Intr 'o di pe când se ducea la biserică, găsă pe d r u m o piesă (bucată) de 2 0 leî. El o duse , numa i de cât învăţătorului , că­ru ia spuse u n d e a găsit 'o. învăţă torul , adoua-di îl lăudă în faţa t u tu ro r celor-lalţî copii, dându ' î , ca resplată, o car te forte frumosă.

Tot-o-dată, învăţătorul , făcu cunoscu t p r imaru lu i despre aces ta , rugându-1 să cerceteze, spre a afla pe r sana ce a per-du t 'o .

Dacă nu se va găsi s tăpânul eî. piesa se va împărţ i la săraci . Lucrur i le cari se găsesc , nu sînt ale nos t re . Cine va a scunde

u n lucru găsit, acela face o hoţie.»

Eserciţiu oral

învăţ . Pen t ru ce totă lumea iubeş te pe Pe t ru ? Scol. Pen t ru că este u n copil b lând, ascul tă tor şi cu minte . învăţ . Când a găsit el o piesă de 20 lei ? Scol Când se ducea la biserică. Inveţ . Unde a găsit 'o ? Scol. A găsit 'o pe d r u m . învăţ . A ascuns 'o pen t ru el ? Scol. De loc. El înda tă ce a găsit 'o a dus 'o învăţă torului , învăţ . Cum a resplăt i t învăţătorul pu r t a r ea acestui b u n

copil ? Scol. L'a lăudat în faţa t u tu ro r copiilor, dându-î şi o carte

f rumusă. Inveţ. Ce a maî făcut învăţă torul ? Scol. A făcut cunoscu t p r imaru lu i , spre a cerceta cine a

pe rdu t 'o . Inveţ. Dacă nu se va afla s tăpânul eî, ce va face cu ea? Scol. Va fi împăr ţ i tă săracilor. fnvăţ. Dacă Pe t ru ar fi a scuns ace piesă făcea bine'?

S'a dus 543

Scol. Nu, căci tot ce găsim, nu este al nos t ru , iar cine as­cunde lucru l găsit face o hoţie.

Inve ţ . Din ce metal se fac piesele de 20 leî ? Scol. Piesele de 20 leî se fac din aur . Inveţ. Pen t ru ce învăţătorul Га l ăudat în faţa t u tu ro r co­

piilor ? Scol. Pen t ru ca pu r t a r ea acestui ascul tă tor copil s'o urmeze

şi alţii. Inveţ. Ce face p r imaru l într 'o c o m u n ă ? Scol. P r imaru l împreună cu consil ierul comuna l , îngrijesc

de t e t e t rebile comunei . P R . V. DIACONESCU. (Din franţuzeşte).

S ' A DUS Adio, s'a dus vara , ce caldă şi p lăcută , Cu ё câmpia verde şi codrul înflorit; Na tura e 'n t r is tare şi lumea veştejită, Ce-a fost ieri în.viaţă, adi pa re amorţ i t .

S'a dus l uând cu densa ş'a me privighetore Ce 'nveselîa na tu ra , p r in cântu ' î a m o r o s ; S'a dus şi de a tuncîa , e tot în în t r is tare Şi lumea e a s c u n s ă şi cerul noros .

S'a dus pr ivigheterea, s'a dus în ţări s t re ine L u â n d u ' m i fericirea şi veselia me , S'a dus şi de a tuncîa , în nopţile senine Gândesc numa i la densa , dorind a o vede.

Me uit ca să ved paser i , remas 'aicî în ţară , Dar nu dăresc nici una , cu tote au fugit Ci n u m a i piţigoiul, va i ! care me 'nfioră Cu vocea lui s t r identă , cu glasu' i ascuţ i t .

ION GR. ROZAN (Iaşi).

, _ < ф £ Ш > - —

514 Lumina pentru toţî

CUM I N Y E T A GERTRUDA COPIII SEI? (CAPUL D'OPERĂ PEDAGOGIC AL LUI PESTALOZZI,

COMPUS DIN 14.EPISTOLE ADRESATE AMICULUI SEU GESNER)

EPISTOLA A S E P T E A (') (Urmare)

Terminând aceste exerciţii a sup ra cuncş ter i î caracterelor lucrur i lor prin ajutorul vorbelor şi când copilul cunoş te s u b diferite feţe obiectele lumii es te rne , cau t să'i în lesnesc încă maî mu l t şi t rep ta t înţelegerea clară pr int r 'o în t rebu­in ţare şi maî m a r e a vorbelor .

In acest scop, iau tot dicţ ionarul şi aranjez vorbele ân­tâiu sub 4 rubr ice principale : •

1 ° Geografie, v 2 ° Is tor ie , 3° Studiul natureî j 4° Is tor ia na tura lă . Dar, spre a în lă tura or-ce repeti ţ ie nefolositore a aceluiaş

cuvân t şi spre a scu r t a cât maî mul t dura ta aces tu i învă­ţământ, , împar t , la r ându l lor, aceste divisiunî generale cam în 40 de sub divisiî, şi numa i în aceste din u r m ă p u n nu­mele lucrur i lor s u b ochii copilului.

Păs t rez u n loc a par te p e n t r u s tudiul obiectului celui maî impor tan t al intui ţ iuni î mele, adică mie- însumî, sau maî b ine dis s tudiu lu i seriei întregi a numelo r cari se ra­por tă în vorbire la pe r sona u m a n ă şi împar t sub titlurile generale de aci de maî jos tot ce vorbirea ne învaţă a supra omului .

Cap. I : Ce ne 'nvaţă l imba, vorbirea a sup ra omulu i con­siderat ca o fiinţă curat materială şi făcend par te din do­meniu l a n i m a l ?

Cap. I I : Ce ne 'nvaţă ё a supra omulu i înă l ţându-se la nea t â rna rea mater ia lă prin starea socială ?

Cap. I I I : Ce ne 'nvaţă a supra omului ca fiinţă raţională,

1) Vedi No precedent.

Cum învaţă Gertruda copiiî seî? 515

r id icându-se la independenţa in te rnă sau la propr ia luî per­fecţ ionare?

Maî ântâhi t r ebue să ne mărgin im, atât pen t ru pa r t ea care t racteză despre om cât şi p e n t r u aceea care se ocupă cu celaltă lume , t r ebue să ne mărgin im, dic, la u n s tudiu cu to tu l alfabetic al aces tor liste de vorbe , fără s ' ames te -căm nici o reflecţiune, o r -care ar fi, fără să înfăţişăm ace­s te exerciţii nici chiar ca aplicaţia une i idei ore-care. Tre­b u e să ne ocupăm n u m a i ca să l uminăm puţ in câte puţ in intui ţ iuni le şi noţ iunile intuit ive prin s impla reapropiere a acelora ce s 'asemenă.

Apoi, când aces t s tud iu s'a te rminat , când măr tur ia , de-posiţ ia vers te lor t r ecu te asupra tot ce se află în l ume , s'a t r ecu t în revista în ordinea alfabetică, a tunc i t rec la Gesti­unea a doua.

Cum se clasez tote aceste mater ia le în categorii în teme­iate pe carac tere dist inctive mai apropiate ?—Aci începe o lucrare n o u ă : cele 70—80 serii, despre cari copilul posedă n u m a i o cunoş t in ţă alfabetică, dar cu cari* s'a împrie teni t ast-fel în cât nu i se vor maî ş terge din min te , aceste serii i sînt din nou înfăţişate în aceleşî cap i to le ; cu deosebire n u m a i că fie-care din aceste capitole este împăr ţ i t în sec­ţ iuni cari pe rmi t elevului a face el însuşi o clasificare a seriilor de vorbe conformă pun te lo r de vedere adopta te .

Iată cum se face. Diferitele categorii în t re cari s 'au dis­t r ibui t materi i le sînt ară ta te în capul fie-căriî serii şi no ta te cu cifre, cu p rescur tă r i sau alte s emne dupe voie.

Copilul, care , pr in ântâele sale exerciţii de citire, a t r e ­bui t , să-şî fi apropr ia t deja diferitele subdiv is iun î , aşa în cât să nu le mai ui te , găseşte a tunci , lângă fie-care din cu­vintele seriei , u n semn ară tă tor în ce clasă a fost regulat , dupe ştiinţă. Acest s emn în lesneş te deci pe şcolar să pre-ciseze imediat de care clasă de idei ţ ine lucru l n u m i t şi să t ransforme el însuş i vorbele aranjate alfabetic înt r 'o a r an ­jare ştiinţifică, şi acesta în tote r amure le şti inţei. Voiu să explic acesta p rocedu ră p r in t r ' un exemplu. Una din subîm-părţ ir i le Europei este şi Germania . Şcolarul va înveţa la în -

546 Lumina pentru Щ1

ceput împăr ţ i rea generală a Germaniei in dece c e r c u r i : apoi va fi p u s să ci tescă, d 'ântâiu numaî in ordine alfabetică, numire le oraşelor acestei teri . Dascălul va fi t rebui t să în­s emne de maî nainte fie-care din aceste oraşe cu n u m e r a l cerculu i în care se află. î nda t ă ce şcolarul va şti citi cu ­r en t aceste n u m e , i se va face c u n o s c u t ă relaţia stabili tă în t re cifre şi subdivis iuni le rubr iceî generale, şi în câte-va ore , el va fi în s ta re s 'arate, penfru întrega serie a oraşe­lor Germaniei , de cari subîmpăr ţ i r î ţin ele.

I se va p u n e , de exemplu, sub ochi nume le locurilor u r -mătore , îusoţ i te de aceste n u m e r e de ordine :

Aachen 8 Aalen 3 Abenberg 4 Aberthan 11 Acken 10

Adersbach 11 Agler 1 Ahrbergen 10 Aigremont Я Ala 1

AUenbach 5 Allendorf 5 Allersperg 2 Alschaufen 3 Alsleben 10 Altbunzlau 11

Altena 8 Altenau 10 Altemberg 9 Altembm-g 9 Altensalza 10 Altkirehen 8 Altona 8

Altorf 1 Altraustaedt 9 Altngasser 13 Alkerdissen 8 Amberg 2 Ambras 1 Amaenebur 6 Andermach 6

Copilul le va citi ast-fel: Anchen e în cercul Vesfaliei; Abenberg în cercul F rancon ie î ; Aaken in cercul Saxonei de jos etc.

Din acest exemplu' se vede că copilul n 'are de cât să'şî a runce ochii la cifrele sau la semnele co respunde to re sub-impărţ i r i lor subiec tu lu i t racta t în serie, spre a îi în s ta re s 'arate imediat de care categorie ţ ine fie-care din vorbele acestei serii, şi pen t ru a t ransforma ast-fel, o repet , no­menc la tu ra alfabetică intr 'o nomenc la tu ră ştiinţifică, adică a t ransforma aranjarea alfabetică a vorbelor int r 'o ararijare ştiinţifică.

Aci mi se t e rmină rolul, in ce priveşte acesta par te a su­biectului meu . Ajunşi aci, şcolarii mei t r ebue să 11 at ins gradul de pu te re minta lă ce mi -am p ropus să le dau ; or-cari ar fi ramur i le de s tudiu de care ei se s impt capabili să se apuce şi în cari ar voi să se înfigă, ei t r ebuesc să fie in s tara a trage profit, prin propr ia lor iniţiativă, din isvo-rele ce se în tâ lnesc aci tot-d'a-una, dar cari sînt de aşa fire că, pîn 'aci , numa i un n u m e r m i c de priveligiaţî pu teau ajunge să se folosescă de ele. Acesta este resul ta tul ce aş voi să

Cum învaţă Gertruda copiii sel ?

dobândesc şi nu caut altul. Scopul m e u nu es te , n 'a fost nici odată să 'nveţ lumea o artă sau o şti inţă, căci nu pot da al tora cea ce n ' am eu, ci scopul m e u a fost tot-d 'a-una şi e încă să p rocu r poporului în genere înlesnirea de a s tu ­dia ântâiele e lemente ale t u t u r o r ar te lor şi ale t u tu ro r şti­inţelor. Voiu să deschid inteligenţelor părăs i te şi deda te

prostiri i , să-1 deschid căile educaţ iuni i cari s înt căile uma­nităţii.

Dar temelia or-căriî adevărate educa ţ iun i fiind iniţiativa individuală şi acesta iniţiativă fiind paral isată , nimici tă de acele scrieri obscure şi î ncu rca te , eu le aş p u n e b u c u r o s pe foc tote aceste scr ier i , dacă mi-ar fi cu p u t i n ţ ă , p e n t r u că numai clin causa acestor scrieri mai mu l t de cât 90 de,

548 Lumina pentru toţî

omeni Ia su tă sînt deposedaţ i d 'un drept ce apar ţ ine or-cărui m e m b r u al societăţii , de d rep tu l la învăţă tură , sau, cel maî puţ in , s înt lipsiţi de pu t in ţa de a se b u c u r a de acest drept .

De D-deu ca tote acele grămedî de scrieri rele să a rdă cu flacără pe mormîn tu l m e u ! Ştiu b ine că adf puiu numa i un biet c ă r b u n e mic d 'asupra u n o r paie u m e d e şi m u i a t e în a p ă ; dar văd deja r id icându-se un vînt, care s 'apropie şi care o să sulle în acest c ă r b u n e : paiele u m e d e cari me împresor acum se vor usca pe nesimţi te , se vor încăldi, vor > lua foc şi v o r arde . Da, amice Gesner , ele vor a r d e ! Or cât de ude sînt ele adi împrejurul meu , ele vor a r d e !

Dar ved că me depărtez vorb ind despre al doile mijloc special al s tudiului vorbirii şi bag de samă că n ' am dis încă nici lin cuvent de al treile din aceste mijloce, adică despre mijlocul pr in care vorbirea ne conduce la u l t imul scop al înveţămentuiu î , la l impedirea concepţ iuni lor minţi i nos t re .

Grupa a treia cupr inde mijloce de a aduce pe copii să ştie de te rmina exact, prin vorbire , relaţiile lucrur i lor în t re ele, în condiţiile lor variabile de n u m ă r , dura tă şi r a p o r t u r i ; sau maî b ine dis , acesta grupă cupr inde mijloce a ne lu­mina încă mai mul t a supra na ture i , a supra calităţilor şi proprietăţ i lor active ale tu tu ro r lucrur i lor ce deja am învă­ţat să cunoş t em prin s tudiu l numir i lor lor şi să deosebim in t ru cât-va pr in reapropr ierea numelor şi caracterelor lor.

A n u m e în acesta par te a scrierii mele se ara tă principiile fundamenta le cari t r ebuesc să servescă de temelie une i adevărate g r ama t i ce ; in acelaş t imp tot în acăstă par te se desfăşoră mersu l progresiv care ne conduce pe acesta cale la u l t imul te rmen al înve ţămentu iu î , la luminarea cunoşt in­ţelor nos t re .

Tot aci, pen t ru gradul ântâiu, p repa ra rea me este învă­ţa rea p u r şi s implu a vorbi, dar după legile psihologii. Muma fără să-î scape din gură nicî un cuvent de regulă sau de teorie, va începe să spuiă copilului proposiţ i i , frase, n u m a i şi numa i să-1 ob isnuescă a vorbi, şi, în acest t imp, copilul

Čum învaţă Gertruda copffl seî?

le va repeta a tâ t pen t ru a'şî forma organele cât şi pen t ru frase ele înseşi . Maî d 'ântâiu t r ebue să despăr ţ im cu totul aces te doue feluri de lecţii, adică ântâ iu studiul de pronun­ţare şi al doile studiul vorbelor din punctul de vedere al limbii, dând celor d 'ântâiu u n t imp îndes tu lă tor , fără să ne ocupăm de cele d 'aKoile . Apoi vor fi un i te a m â n d o u e şi m u m a va p r o n u n ţ a copilului seu trasele u rmă to re :

Tata este b u n Fluture le este vergat Vita cu corne e erbivoră Bradul este drept ,

Când copilul va fi spus de multe-orî aceste frase, în căt va fi a juns să le repe te cu înlesnire , m a m a va în t reba : Cine este bun 9 Ce este vărgat 9 etc.—Apoi va în t reba din cont ra : Cum este tata 9 Cum este fluturele 9 e tc .

Apoi vor veni în t rebăr i le u rmă to re :

Cine sau este 9 Cum este 9 Vieţuitorele de p radă sînt carnivore. Cerbi sint spr inteni . Rădăcini le sînt adânca te .

Cine are 9 — Ce are 9 Leul are pu te re . Omul are ra ţ iune . Câinele are nas b u n . Elefantul are o t rompă,

Cine are 9 — Ce au 9 Plantele au rădăcini . Peştii au înotă tore . Paserile aii aripi. Taurii aii corne .

Cine vrea 9 — Ce vrea 9 Flămândul vrea să m ă n â n c e . Creditorul vrea să i se plătescă. Captivul vrea să fie liberat,

550 Lumina pentru toţî

Cine vrea 9 — Ce voesc 9 înţelepţi i voesc cea ce es te drept . Copiii voesc să se joce. Osteniţii voesc să se repauseze .

Cine pćte 9 — Ce pćte 9 Peştele po te 'nota . Paserea pote sbura . Câinele po te lătra. Veveriţa po te sări , etc.

Cine pćte 9 — Ce ot? Croitorii pot cose. Omenii po t vorbi . Privighetori le pot cânta , etc .

Cine datoreşte 9 — Ce datoreşte 9 Calul t r ebue să se înhame . Măgarul t r ebue să se încarce . Omul t r ebueş te să se ins t ruescă , e tc .

Cine datoreşte 9 — Ce dator esc 9 Picături le de ploie t r ebuesc să cadă. Debitorii da toresc să plătescă. Legile t r ebuesc să fie observate , etc.

Trec ast-fel în revisie tote declinările şi conjugările u r ­m â n d maî depar te cu uni rea exerciţiilor gradului al douile cu ale celui d 'ânteiu, şi maî cu semă p e n t r u în t rebu in ţa rea verbelor, r ecurg la p r cedu ra u r m ă t o r e :

VERBE SIMPLE

A asculta de cuvântu l dascălului . A respira pr in p lămâni . A îndoi o n u â . A lega snopul , e t c , etc .

(Urmarea în No. următor). 33. B .

Daţ?mî aripi Ui

DAŢIMI ARIPII

Daţi 'mi aripi sbu ră to re , S 'admir lumea ' ncân tă to re Şi Carpatul cel vesti t , Să p lu tesc din s tâncă 'n s tâncă Să ved valea lui adâncă , Şi Pionul înflorit.

Să ved florile pe vale, Păstor i ţe le în cale Ce'şî duc tu rme le la r i u : Cu cămăşi le 'n altiţe Cu mărgele la bet i ţe Şi cu furcile în b râu .

Şi cân tând cobor pe cu lme , Miei c u m s'aleg din t u r m e , Şi sa r veseli pe coline. Buc iumu c u m cântă 'n vale, Doina cântecel de jale, Viersul vesel de voinic.

Dar nici s cumpa ar ipioră Nici r ândun i ca uşo ră Nu' i ca gândul de uşor , Căci te duce într 'o clipelă Pes te mun ţ i făr' de sfială Pes te valul spumăto r .

— Gând, a inimi-aripiore, Ce pluteşt i pe val, pe mare , Şi me legeni în eter, Strângeţi penile uşore , Spune dorului să sbć re Că eşti ar ipa ce cer.

A. G. POPESCU llena, 2б Făurol, 1887.

4 Ц § ф .

552 Lumina pentru tofi

I G I E N A Vrei să nu te bolnăveşti ? Sau mai exact vrei să nu to bolnăveşti de cât

fćrte rar? Eî bine, atunci trebue să te îagrijeştî aşa în cât 1) să nu locueştî de cât o casă sănătosă, uscată, espusă sdrelui, destul de înaltă; 2) sa nu mă­nânci ĐE cât alimente sănetose, hrănit6re, potrivite firii tale şi numai când ţi-e fćme; 3) să nu dormi pre mult dar nici pre puţin; 4) să te mişei, să lu­crezi, căci numai în activitate, în mişcare stă viaţa, dar iarăşi să nu-ţî oste­neşti corpul peste mesură, căci din acesta se pot naşte felurite slăbiciuni şi chiar bale; 5) să nu te îmbraci şi să nu te încalţî de cât cu haine şi cu în­călţăminte care să-ţi apere corpul contra frigului, căldureî, vîntului, ploii, etc, dar să FIE ast-fel făcute în cât să no supere, să nu jeneze de loc corpul nici res­piraţia, etc.; 6) să îngrijeşti ca corpul, îmbrăcămintea, locuinţa şi împrejuri­mea PE unde Iocueşti şi lucrezi să fie pe deplin curate; 7) să te fereşti de a-ţf alege locuinţe îu apropiere de JăcoviştI, de gunoişti, etc, cari strică aerul, pen­tru că nici o hrană, nici chiar apa nu este aşa de trebuinciâsă pentru viaţă ca aerul; de acea fără hrană şi fără apă omul p6te trăi maî multe dile, pe când fără aer nu p6te vieţui nici cinci minute; de uude urmdză că omul trebue să se ocupe mai ântâiu DE aer ca să FIE sănetos şi curat, şi numai îu urmă să se ocupe DE apă şi de hrană.

Vedeţi In cele dise pînă aci se cuprinde pe scurt, pe scurt de tot, principa­lele reguli DE igienă. Luaţi fie-care din cele 7 punte de aci, studiaţi-1 în parte unul dupe altul şi veţi vede că ele resumă întrega ştiinţă a saţietăţii, căci IGIENA va să dică ştiinţa, sănetăţit.

In vechime, pînă când nu venise încă Domnu Christos pe pămînt, lumea ţinea atât DE mult la săuetate, în cât îşi închipuia ei că este chiar o dumnedeire a sănetăţiî, numită LGIA care pedepseşte pe cei ce nu-şl îngrijesc de săuetatea lor.

Şi In diua de adî 6meniî luminaţi înţeleg marile şi nenumăratele fol os e ce câştigă omul din pădirea regulilor igienice, dar omul neînveţat şi mai eu semă şatenul nu înţelege mai de loc acestea, din care causâ vedî prin sate mul­ţime de copil, ba şi persane în verstă, murind cu dile, cum se dice, sau şi dacă nu mor, dar i vedî palidî, gălbejiţi, cu fălcile uscate şi alte suferinţe, spuind că sînt luaţi din Iele sau că H-au făcut cine-va de reu, etc, pe când t6te aceste rele vin numai din nepădirea prescrierilor igienei. Din acest punt de vedere nu s'a făcut mal nimic pentru săteni; de acea înveţă-toril şi preoţii au f6rte mult de lucru In acesta privinţă. Ar trebui sadic ji de medicii de plăşi, dar ei sînt pre- puţini şi reu controlaţi.

Minunat! Minunat de to t ! 553

Pentru ca preotul însă şi inveţătorul să-şi p6tă Împlini acesta misiuae gre, au trebuinţă de cărţi populare. Eî biue, tocmai a<JI îmi pică ta mână o carte fćrte nemerilă pentru acest scop; de acea o recomandăm cititorilor noştri. Ё se numeşte: „Igiena rurală, nulitatea ambulanţelor militare şi mesurile de luat pentru împuţinarea relelor sanitare, religiose şi morale la ţarii* de D-l Dr. D. Iouescu-Buzeă, medic al spitalului din Curtea de Argeş.

в . в .

— _ <џ%$%4>— —

MINUNAT î MINUNAT Ш TOTI APEL CĂTRE TOŢI INDUSTRIAŞII ROMÂNÎ SPRE A FORMA

О SOCIETATE DE CONSUMAŢIUNE ŞI DE SPRIJIN RECIPROC PENTRU DESVOLTAREA INDUSTRIE)

NAŢIONALE

Ajută-тё şi te voiu ajuta (')

«Este t impul să ne d e ş t e p t ă m , este t impul să tragem lecţiunî din greşelele părinţi lor noştr i şi ale nos t re propri i , es te t impul să devenim un popor munc i to r şi civilisat şi să facem pen t ru noi şi na ţ iunea nos t ră ceea-ce fac t o t e ' p o -porele civilisate p e n t r u ele şi na ţ iunea lor. A maî sta mul tă v reme Cu mâini le încrucişa te privind abizul în care ne dă brânc i pirotela şi ne-mişcarea , este a ne p u n e singuri ş t r en -gul de gât şi a ne c o n d a m n a la o vecinică sărăcie , din cari nici D-deu nu ne va p u t e scăpa fără voia nos t ră .

«Termin acesta repede privire economico-socială p r in t r ' un tablou, cari d 'o-cam-dată n 'are real i ta te de cât în imagina-ţ iunea mea , dar , cari , de va vrea b u n u l D-deu, să se înfi­inţeze societatea industr iaş i lor români din Ploeşcî , va de­veni în scur t t imp o reali tate albă ca dioa.

«Să ne închipuim că de o-cam-dată aii adera t la s ta tute le acestei societăţi 100 de membr i , de deosebi te mese r i i : cis-marî , croi tori , tâmplar i , fabricanţi de stofe, mecanici , dul­gheri , boiangii , cojocari e tc . etc.* şi că toţi aceşt ia s 'au în­voit să 'şi t â rguescă unii de la alţii to te lucrur i le , de car i vor ave t rebuin ţă , în viaţa lor civilă şi domest ică .

«Să zicem că in tc-tă societatea, pe care am p r e s u p u s ' o de 400 de mimbri î , se afla dece croitori , cari vor t rebui să. Iu- • creze pen t ru familiele ă 90 de societari de alte meser i i ,

(1) Vedî No. 9 dupe Februarie .

Lumina pentai toţi

Admiţend că fie-cari din cei 90 de societari au câte trei copii, cari face pes te tot 360 de p e r s o n e ; aceste 360 de persone , p r e s u p u i n d că ar pu r t a pe fie-care an cel puţ in câ te doue r ândur i de ha ine ar p u r t a toţi Împreună 720 de cos tume în t r 'un an. Dacă aces te cos tume a r fi croite şi cusu te de cei 10 croitori , membr i i aî societăţii , ar u r m a că pre ţu l lu­crulu i ar fi împăr ţ i t in t re d e n ş i i ; ar veni câte 72 de cos tume pen t ru fie-care; şi p r e supu ind că pen t ru fie-care cos tum in t e rmenu l de mijloc s 'ar plăti câte 20 de lei, u rmeză că fie­care croi tor ar câştiga 1,440 de franci saii câte 10 î m p r e u n ă 14,400 de fr. Dacă' membr i i societăţii ar ave obiceiul d'a p u r t a toţi ha ine , croite şi cusu te gata, aduse din ţe ra nem-ţescă se înţelege că cele 14,400 fr. s 'ar impărţ i între 10 croi­tori nemţ i { i a r croitorii noş t r i ar mur i de f6me, lucru ce se in templă adi.

«Dacă însă acei 14,400 de fr. s 'ar impărţ i în t re 10 croitori român i bani i ar r emâne tot aci şi s 'ar împărţ i in t re membr i i societăţii , căci croitorii fiind şi ei omeni cu familii 'şi vor târgui ć i sme, pălării , stofe pen t ru haine , cămăşi , case d e locuit , l emne e t c , de la colegii lor. Maî depar te . Pen t ru cele 720 de cos tume de haine t r ebue , să dicem în t e rmen de mijloc, câte 10 metr i de cos tum, 7,200 met r i de pos tav or i altă stofă. Dacă acest postav sau stofă ar fi făcut din lână spălată, dărăci tă , torsă, ţesu tă şi văpsită iarăşi de 10 membr i i aî societăţii nos t re , u rmeză că valorea celor 7,200 metr i , ce p resupu i de 28,800 fr. (câte 4 fr. metru) s 'ar im­părţ i în t re cei 10 postăvari , revenind fie-căruia câte 2880 fr. b ru t , din care scoţându 'ş î cheltueli le , vor alege un câştig cu ra t pe care pa r te il vor economisi , de vor pu te , par te îl vor în t rebuin ţa pen t ru nevoile lor şi ale familiei lor.

«Dacă însă stofa t rebui tore pen t ru cele 720 de cos tume s 'ar c u m p ă r a de pes te graniţă, ceea-ce se face adi, n u e aşa că cele 28,800 franci de aî noştr i se duc de îmbogăţesc pe fabricanţii şi lucrători i s t ră in i?

«Mai depar te . Avem în societate 10 tâmplar i , cari lucreză m o b i l e : garderobe , spălătore , mese , s caune , pa tur i , e t c , p e n t r u societari , de la cari p r imesc să ne închipuim b r u t 10,000 de lei, revenind fie-căruia câte 1,000 lei pe an. Din aceşti bani scoţend capitalul cu care a c u m p ă r a t l emnul 'i r e m â n e u n câştig cu care îşi satisface t rebuinţe le sale cas ­nice şi familiare.

«Ceea-ce am zis pen t ru croitor, postăvar , templar-, este de o potrivă aplicabil pălăr ieruluî , cojocarului , dulgherulu i , zi­daru lu i , boiangiului , că ldăra ru lu i , că ru ţa ru lu i , mecan icu­l u i olarului şi cu un cuvent or i -cărui meser iaş . Si dacă

Minunat! Minunat de tot!

p r e s u p u n e m că cei 100 de societari lucreză şi'şî vînd reciproc unii altora p roduse le lor, p roducând fle-care în par te o va-16re de 1,000 de lei {unul pes te altul), toţi î m p r e u n ă p r o ­duc în t r 'un an o valore de 100,000 de franci, şi flind-că în t impur i normale omul economiseş te o pa r te din venitul ' seu spre a'l capitalisa, dacă p r e s u p u n e m că societari pot eco­nomisi fle-care pen t ru s ine 10°/o din venitul seu, u rmeză că societatea ar economisi 10,000 de fr. pe an, în alte cuvinte ave­rea societăţi i în genere ar creşte cu 10,000 de fr. seu averea fie­căru i societar s 'ar măr i cu 100 de franci pe fle-care an. In cinci ani de dile averea societăţi lor ar fi de cinci ori mai mare , p lus dobânzile capi ta lur i lor ; în 10 ani de 10 ori mai m a r e etc. Pes te cinci seu dece ani de dile, ba p6 te şi ma i cur înd , vom vede pe indus t r iaş i cumperendu-ş î locuri şi făoându-şi case b u n e şi sănetose t ră ind o vieţă mai omen6să , d u c â n d o vieţă de om civilisat. Dar când societatea ar n u m ă r a 500 seu 1,000 de membr i , în t re cari ar fi a rendaş i , avocaţi , pro­fesori, b ru ta r i , frizeri, birjari, p lăpumar î , preoţ i , cu u n cu ­vânt tot ce este român seu locuitor în R o m â n i a ?

»Ore în caşul acesta n u ar fi des tu l de luc ru p e n t r u in­dus t r iaşu l r omân şi nu ar maî fi nevoie de relaţ iuni cu s t ră inăta tea de cât de lucrur i , pe cari nu le p r o d u c e pă ­m â n t u l nos t ru , p r e c u m este spre pildă b u m b a c u l ?

»Eu nu zic, ferescă D-deu, să nu c u m p ă r ă m n imic din străi­nă ta te . Din con t r a sînt indus t r i i pe cari cu greu le p u t e m în­fiinţa la noi, p r e c u m spre pildă fabricarea căsornici lor , torsu l b u m b a c u l u i e t c . ; dăr zic că de înda tă ce se in t ro­duce la noi o indus t r ie , şi a n u m e o indus t r ie , care dă sem­ne de vieţă şi es te cu pu t in ţă să p r indă rădăcini , dator i s in tem s'o îmbră ţ i şăm şi s'o sus ţ inem, căci cu cât s ch im­bul se face pe o ' scară mai mare" cu atâ t b u n u l t ra iu şi bo­găţia vor c reş te mai repede .

»Cum stăm" a d i ! De şi î ncepu tu r i de indus t r i e avem, dar l umea industr ia lă , c u m am dis maî sus în mai mu l t e rân­dur i , nu 'ş î dă samă în deajuns de posi ţ iunea critică în care se găseşte . Maî toţi indust r iaş i i şed cu mărfuri le nevendu te pr in fabricele şi atelierele lor, pos tăvarul n 'are cui v inde stofele sale, căci croi torul , pălăr ierul , c i smarul , nu c u m p ă r ă stofa sa. Tâmplaru l de a semenea sau stă cu lucrul neven-du t in prăvălia sa sau nu are de loc de lucru , a s e m e n e a cojocarul , a semenea mecanicul , a semenea boiangiul , ase­menea dulgherul , toţi , în fine şi cei 100 de meser iaş i nepro­d u c â n d unii pen t ru alţii şi n e c o n s u m â n d unii de la alţii perd fîe-care în par te câte *1000 de franci pe an şi toţi îm­p r e u n ă 100,000 de franci.

556 LuJnlna pentru to{t

•»Inainte de a t e rmina voiu să r ă s p u n d la două obiecţ iunî care m i se vor p u n e de s igur de uni i 6meni cari se silesc a găsi pe te în s6re , c u m se dice.

»Anteia obiec ţ iune es te că produse le indust r ie i n6s t re na­ţionale s înt maî s c u m p e de cât cele s t r ă i n e ; a doua că sînt maî p rćs t e .

»La cea d 'ânte iu obiec ţ iune r ă s p u n d : Nu sînt maî s c u m p e căci s ch imbu l p roduse lor făcendu-se în t re membr i i aceleiaşi societăţ i fie-care societar ia înapoi ce crede că a dat maî mu l t cosocietaruluî seu cu ocas iunea vîndăreî ce 'î va face de sigur, şi apoi, fie-care societar es te l iber a-şi fixa p re ţu l vîndări î c u m va voi şi va lucra mărfurile sale" cât va pu t e de b ine sau c u m va c rede de cuv i in ţă ; iar cumpără to ru l va oferi p re ţu l ce va mer i ta marfa. La ce de a doua răs ­p u n d cu u r m ă t o r e a poves t i r e :

»La anu l 188.. . . s'a făcut o exposi ţ ienaţ ională rusescă , la Moscova. Acolo s'au aduna t t6te felurile d'e p roduc ţ iun i din ambele părţi ale imper iu lui . Mulţime de indus t r iaş i s treini , d in t re cei cari t răgău s u m e f rumćse din Rus ia mai ales, s'au dus să visiteze expoziţia din Moscova; în t re alţii u n fabricant de mătăsăr i î d in Lyon observă nişte ţesă tur i de mă tase din care Ruşiî au obiceiii d'a 'şi face cămăşi , ma i ales ofiţerii super ior i în t impul campanie i .

»La observa ţ iunea francezului că acele mătăsăr i i s înt mai grosolane de cât cele franţuzeşti , fabricantul R u s 'i r ă s p u n s e f6rte r e p e d e : că au u n avantagiu, la care vorbă francezul se ui ta drept in faţa musca lu lu i în t r ebându ' l din ochi , care să fie acel avantagiu : sînt rnuscâleşti, r ă spunse Rusu l apăsat .

»Ale nos t re vor fi româneş t i , voiu r ă s p u n d e şi eu. » Voiţi voi meser iaş i şi fabricanţi r omân i să eşim dintr 'a-

cestă s ta re nenoroc i tă , în care ne-a a runca t nepăsa rea no-s t ră ? Să ne asociam toţî, să formăm cu toţii o societate de indust r iaş i români în sensu l u rmă to ru lu i proiect de s ta tu te , d icend unu l a l tu ia : f rate! ajutâ-тё şi te voiu ajuta."

Ast-fel a vorbit D. N. C. Săru lenu şi u n n u m ă r în semna t de Ploieştenî Гай ascul ta t şi au format societatea p ropusă .

E . Ii.

Cănd te uiţi şi vedi ce este Omenirea pe p ă m â n t ; Când vedî b ine ce e viaţa Şî-al ei trist d e s n o d ă m e n t ;

D-ml fără a r g i n t 55?

Când vedî pat imi svântura te Şi a tâ tea frământăr i : Crimi, hrăpir î , b les teme, lacrimi, Fratucider î , r e s b u n ă r î ;

Când vedî omul şî-a lui fală Mucedindu-se în m o r m e n t ; Când, d in mare , îl vedî nemern i c Subt-o m a n ă de pămen t ,

Cum de nu te 'n t rebî a tuncea , Când ştii m6r t ea inimic : «Ce vroiu să culeg din to te , «Dacă tote sînt nimic?!»

AL. SLĂNICENU.

DOCTORUL FĂRĂ ARGLNŢÎ V I N D E C A R E A SIGK7HA. A. A N G I N E I D I F T E R I C E

Acesta bolă es te caracter isa tă p r in t r ' un exudat fibrinos sau prin p re sen ţa falşelor m e m b r a n e cari acoper căile res ­piratori i , t raşeia, câte odată chiar bronşi le .

D-rul Delshîl a observat că aceste deposi te de fibrină dis­pa r în câte-va m i n u t e la contactul vapori lor de gudron şi de esen ţă de te rebent ină , ch iar după t raşeotomie (deschiderea traşei) , e necesa r de a se arde lângă pa tu l bolnavului o ames tecă tu ră de te rebent ină şi gudron . Imedia t d u p ă ace­sta camera se va umple de u n fum negru şi gros , in cât nu se va pu t e zări o pe r sonă pe alta, dar fără a p r o d u c e vre u n reu bolnavului . Copilul aspiră iu te şi cu plăcere acest fum de reş ină care'î dă viaţă, şi înda tă falşele m e m ­brane se desfac şi sun t da te afară sub formă de flegmă care s t rângându-se se topesc sub ochii as is tentului . Doctorul în acelaş t imp va spăla gura copilului cu cual ta r şi apă de calce. Ast-fel copilul va fi v indecat în doue sau trei dile.

Aceste ramegaţiuni formeză un escelent desinfectant ant i -paras i ta r şi ant i-microbi£n.

Lumina pentru toţî

Aces t t r a t a m e n t pract icat de D-rul Delshil a dat resul ta-tele cele maî b u n e în combate rea acestei b61e.

ArsurY,— Când se a rde cine-va, să bage par tea răni tă ime­diat în apă rece şi să o ţ ină maîjmult t imp , sau să facă com­presi i de apă rece , sari cu a lbuş de oii bă tu t . In u r m ă se acopere a r s u r a cu o cârpă muia tă în unt-de- lemn sau oleiu de in ames teca t cu apă de var sau u n s ă cu u n t sau vase­lină, şi în fine să înfăşoră cu vată. Să n u se spargă beşi-cele formate pr in a rdere . Când răni tul leşină din causa du-rereî , să i să dea să be puţ in rachiu cu zahăr sau vin cald spre a'şî veni în fire.

— — — 4 § Ф ^ > — — —

STAREA INVEŢĂMÎNTULUI IN ROMÂNIA Ministerul ins t ruc ţ iuni i publ ice a început t ipărirea Stat is t i­

cei învă ţământu lu i pr imar , pe anul 1885—86. Astă-dî ş t im că în ţa ră s în t 2669 de şcoli p r imare rura le

(210 de băeţî , 203 de fete şi 2256 mixte), din cari 2095 sint în­t re ţ inu te de Stat (1168 de građul I şi 927 de gradul II), iar 574 sînt în t re ţ inu te de c o m u n e şi jude ţe , da r fără grad.

Judeţe le cele maî bogate în şcole s î n t : Ilfovul (155), Doljul (150), Ia lomiţa (124), Te leormanul (122), Argeşul (121), Vlaşca (110) şi Gorjul (109). Judeţe le cele mai să race s i n t : Vasluiul (48), R o m a n u l (49), Dorohoiul (50), P u t n a (52), Fălciul (55), Tulcea (58) şi Suceva (59).

Statist ica înve ţămentu lu i p r imar - ru ra l ne spune in tabela II că buge tu l acestui învăţământ de la 1863 încoce a t recu t pes te împătr i re . Ast-fel la 1863 se dedea şcolelor rura le 549,074 lei la 1873 se dedea 978,500 lei, la 1883 s'a dat 1,965,280 lei, iar în anu l t r ecu t s'a dat 2,365,550.

In acesta tabelă se maî observă, că serviciul revizoratuluî şcolar era mai desvoltat în anii 1864 şi 1865, căci se făcuse şi pen t ru Muntenia ceea-ce exista în Moldova şi se chel tuia p e n ­t ru acest serviciu 160,000 lei, iar la anul 1865 se desorganiseză

Kotite literare 55$' г . Г 1 -l j .! i i I ' L I l I -l • , •, . . - . • . I I II....I.I-..H 11 -l Г -

acest serviciu, asa în cât se des t inase pen t ru densul numa i 26,667 lei.

Par t idul conservator a căuta t , dice România Liberă, să re-invieze acest serviciu dându ' i 99,000 lei pe an, iar par t idul l iberal d u p ă ce'l r edusese până la 70,000 lei, i-a redat , după s tăruinţe le d-lui Sturdza, in 1885, suma de 96,000 lei, şi în anu l t recut s u m a de 105,600 lei,

KOTITE ИТШЏћЏЖ BudapesfTSzemle (Revista Budapestei), sub auspiciele academiei maghiare

o redacteză d-1 Gyulai Tal, apare odată pe lună în B.-Pesta. Ca organ al academicienilor maghiar?, este сё maî da frunte revistă din t6tă ţera. In pre­faţă ţiice că numeşte să puna în curent pe maghiari cu ideile cari astă-di domină întrega societate modernă : a transmite în sinul societăţii ma­ghiare cele mai поиё producte literare şi ştiinţifice.

Numerul 121 cuprinde o convorbire Intre DeâJc şi Beust, unul fost diplo­mat, maghiar, cel-alt austriac; iar sub titlu de Escursiune în Transilvania (Kirâudu)âs Erdelybe) cunoscutul d-1 Paul Hunfalvy scrie despre călătoria sa prin Transilvania, şi аргбре la tot pasul se ocopă cu cestia Românilor, cărora le este alt-fel un înverşunat duşman peteremul istoriei. Acest studiu, intere­sant pentru noî Romanii, continuă şi în următ6rele numere (122, 123, 124) şi Intre altele se ocupă cu cestia descălicăril luî Negru Basârab, cu episcopia ori mai bine dis mitropolia de la Blaj şi Sibiu, cu un cuvSnt cu multe d'ale nâstre, dintre cari multe ne cad în favorul nostru, de şi la tćte părţile те di pe criticul pasionat. Se ocupă între altele şi de Treb. Laurian, de Bălceacu şi de Bariţ, cum aceştia au sculat poporul la 1848, şi ce influinţă au avut aceşti bărbaţi asupra vieţii Românilor în general; face observări la Catechismul reformat esplicat de d-1 Bariţ, asupra unor articole apărute în Tribuna şi Convorbiri Literare, referitore la latinitatea limbiî româneşti, şi la cestia discuţiuniî ce a fost între d-sa şi d-I Hâjdeu Ia Congresul Orientaliştilor. >

Atragem atenţiunea filologilor şi istoricilor noştriî asupra acestor articole! Mai cuprinde acest numer, între altele, o polemică forte profundă ce a urmat.

In şedinţele academiei între Vdmpery şi Hunfalvy Paul, din cari cel d'întâ'u susţine că Ungur:! sînt de origină tataro-turcă, iar cesta-lalt 'i-a combătut teoria şi susţine că Maghiarii sînt de origină ugro-fină. In aeMă polemică îî respunde apoi d-nuluî Hunfalvy şi dovedeşte că Ungurii sîut de origine tataro-turcă. Luăm act!

Lucruri curat literare sînt o nuvelă scrisă cu mult spirit de Berczilc Arpâd (titlu Barba, Aszakăl) şi doue poesiî de Arany lânos, unul dintre cel mal iluştri poeţi maghiari, mort acum sînt trei ani,

ббб Lumina pentru toţi

Revista costă pe an 12 fl. (30 leî), si împregiurarea că are đe director pe d-1 Gyulai, care este prof. de Universitate, şi are între Maghiari acelaş rol, ce j6că în literatura ndstră d-1 Maiorescu, — ne scuteşte de a vorbi maî mult despre val6rea eî.

Magyar Paedagogiai Szemle, apare în B.-Pesta, sub direcţiunea d-Iul X Вт. No. 4 cuprinde un articol interesant şi instructiv scris de d-11. Rill, apoi portretai profesorului de Universitate î)r. Felmery, născut din părinţi ţeranî, şi care numai prin truda şi învăţătura sa a ajuns să fie serbătorit în t6tă ţera, şi care pe lângă tćte că n'are maî mult de 47 ani, totuşi ar face o frumdsă bibliotecă opurile ce le-a scris, şi dintre cari multe au apărut în limba englesă .. Acnm predă pedagogia şi istoria eî la Universitatea din Cluj

Alte lucruri mal interesante sunt: Premierea şipedepsa de o tîneră pro­fesară Szaâk Lujza, Ceva despre scalele din Jsponia de Velosik, iar Pozsogăr Gyula îutr'un frumos articol vorbeşte despre nevoile şi chemarea învăţătorilor mrall.

In Repertoriu redacţia ia act cu mulţumire despre notiţele din No. 8 al re­vistei „Lumina pentru toţi", şi adaugă că doreşte, ca noi să lucrăm şi să facem ca Românii să pricăpă, că nu trebue să lupte contra, ci alăturea cu Un­gurii, el In acest sens lucrăză. Apoi să dea D-gefi bine! Noi numai atât dorim a le spune, ca să năzuiască mal ales a-I Împăca pe fraţii noştri de dincolo, şi la noi vor găsi apoi prietenie.

Alt-fel cea-ce putem face de-o-cam-dată, este a ne înţelege unii pe alţii şi a lucra ca prin cultura respândită să mal înceteze pasiunea politică.

Noi credem, că domnii de la Revista pedagogică vor lucra cu succes în acest sens. Sinceritatea cu care s'au apropiat de noi, ne lasă a spera acesta.

Neptauitok Lapja apare sub direcţia d-lui Gyertyănfy Istvcm în N-ruI 28—29 (dublu) de la Paşte, publică un articol scris cu multă artă de stil şi idei cu ocasiunea Sântei învieri de Dortşâk Gyula, şi un alt articol despre Educaţiunea din şcolă de Denie Kâroly. Apoi un articol sub titlu de Mărgă­ritarul adeverat şi fals, înveţăturl alegorice peirtru a moralisa poporul, Ce să facă în Aprilie cei ее au albine, despre îngrijirea pomilor, Diverse.

Gheorghe Asachi, viaţa şi activitatea luî, conferenţa ţinută în Bârlad de d-1 Cons. Calmuschi, o broşură de 40 pag. tipogr. Caţafany.

D-nul Calmuschi a făcut un deosebit serviciu literatureî scoţând in broşură viaţa marelui bărbat al Românismului, înlesnind prin asta ori şi cui de a-şi pute procura lesue (costul 1 leu) o carte bună, scrisu îutr'un limbagiu româ­nesc şi cu destulă cunoştinţă de causă.

Nici unui înveţător nu ar trebui să-I lipsescă de pe masă acesta carte. Lupta literară este numele unei reviste literares ăptămânală, care a înce­

put să apară la 10 curent, sub direcţia D-luî Barbu Stef. de la Vrancea, cunoscut prin scrierile sale literare „Sultănica11, „Trubadurul", „Liniştea* etc—20 leî anual.

învăţământul intuitiv în şcclele începătore. Conductorul învăţătorului de 6r. S. lonianu, se află̂ de v6n<Jare la autor pe preţul de 1 leu nou, în Mizil.

Inv6$mhitui intuitiv 561

Carte pastorală а pre* BfieţituM Episc. al Eparhiei Dunării de jos, D. D. Part&nie către fii spirituali din eparhia sa.

La 15 curent a apărut 1ч Bârlad o reyistă numită Gheorghe Lassăr, cu scopul de a respândi cunoştinţele pedagogice printre profesori.

Ё este redactată de mal multe persone din localitate. Lumina p . toţi nrfta succes noii venite gi puteri redactorilor spre a pute duce la bun capet lucrarea Începută. л

— Ц ф

INVETAMENTUL INTUITIV ÎN

Ş C O L E L E Î N C E P E T O R E

«Iacă procopsela înveţămentuluî intuitiv! Vedeţi şi «D-v., băieţii ăştia de Ovreiii şi de Nemţ respund bine, «pe când băieţii ăştilalţi de Români nu respund bine «la limba franţuzescă, şi asta numai din causa înveţă-«mentuluî intuitiv; căci, de când s'a introdus moda «acesta în ţera nostră, s'au prostit şcolarii şi adeveratul «vinovat nu este de cât Băltenu ăla, procopsitul de Eniu «Băltenu, care dă zor mereu cu intuiţiunea, cu inve-«ţămentul intuitiv, cu metodul intuitiv şi cu alte ni-«micurî de felul acesta. Şi încă reul are să mergă şi «maî departe acuma, că el a înfiinţat o gazetă, numită «Lumină pentru toti, in care strigă cât i ia gura, scrie «nencetat despre d'alde astea, aşa că n'o să trecă mult «şi o să vqdem otrava asta întindendu-se peste totă «România»; aşa vorbia D-l-*%, profesor de franţuzeşte în Bucureşti, anul trecut, în luna Iuniu, tocmai pe tim­pul examenelor generale, la licee şi gimnasiî, şi acesta o făcea pe când se aflau de faţă maî mulţi părinţi şi rudenii de ale şcolarilor.

Negreşit că D-l profesor în cestiune şî-a făcut spaimă de intuiţiune, numai din causă că nu şî-a dat ostenela

562 Lumina pentru t o p

să pricăpă ce va să cjică intui tiu ne şi ce se înţelege in pedagogie prin invăţămentul intuitiv; altfel de sigur că nu şi-ar fi făcut aşa de urîtă ideîe despre un lucru de la care lumea cultă aşteptă atâtea bine-facerî. Căci, ce alt este intuiţiunea de cât cunoşterea fiinţelor şi lucru­rilor prin ajutorul simţurilor nostre? In adevăr, muma сё maî sălbatică îşi învăţă copilul să cunoscă puterea focului prin pipăire; gustul laptelui şi al tuturor arti­colelor de consumare prin gustare; îl face să cunoscă figura tatălui şi a celor-lalte persone prin privirea cu ochii aţintiţi, şi aşa maî departe. Ei bine, a face pe co­pil să cunoscă astfel lumea prin ajutorul vălului, au­riului, pipăitului, gustului şi mirosului, este a proceda intuitiv, este a face intuiţiune.

Acesta au făcut'o, maî mult sau maî puţin, tote mu­mele învăţate şi neînveţate, o fac în diua de astă-dî şi o vor face de asemene şi pe viitor.

Omenii cari s'au ocupat să găsăscă căi lesniciose pen­tru instruirea copiilor, dupe multe dibuiri şi rătăciri prin sferele înalte, au fost aduşi în cele din urmă să recunoscă că meşteşugul cu care mumele fac pe copii să cunoscă lucrurile d'împrejurul lor, este cel mai na­tural, cel maî lesnicios şi cel maî plăcut; de acea Гай adoptat şi pentru şcolă şi maî cu samă pentru şcola incepătore. Dar bine-înţeles că în şcolă Гай făcut cu ore-care regulă. Acest meşteşug, ast-fel regulat, a luat numele de învetăment intuitiv, iar alţii Гай numit pe nedrept metod intuitiv. Acest învăţământ intuitiv este introdus de lung timp în ţările civilisate ale Eu­ropei şi Americeî; ba încă de câţî-va anî s'a pus şi în programele şcolelor nostre primare.

Deci, dacă profesorul de franţuzeşte, despre care s'a

Џве ctigetărî

vorbit mai sus, s'a pronunţat contra înveţămentuluî in­tuitiv şi contra me, care am stăruit şi stăruesc pentru introducerea cât maî mult a acestui învăţământ în SCA­

lele nostre începetore, causa este că acest profesor a vorbit din neştiinţă. Noi, din contra, sîntem forte mul-ţămiţî, când vedem că învăţătorii de oraşe şi sate re­curg la intuiţiune, maî ales când AU de a face cu copii începetorî.

Cea ce m'a făcut să scriu aceste ronduri, este tocmai bucuria ce am simţit când am primit şi am citit o căr­ticică făcută de D-nul George S. Ionenu, institutor la Mizil, intitulată «.învăţământul intuitiv în scalele

începetorei), care nu costă de cât 1 leu, dar care pre-ţueşte forte mult, căci e de mare folos pentru copiii începetorî şi pentru înveţătorî. ENIU BĂLTENU.

4). învăţa tu l , care nu lasă în u r m a sa scrieri , de cari să se folosescă poster i ta tea , se pote a semăna cu u n avar. Şi avariţia spir i tuală este maî ră de cât ce mater ia lă , pent ru-că din comora de bani a avarului o rd inar se pote să apuce ceva u r m a ş i i ; pe când comdra spir i tului se îngr6pă de o dată cu cel ce a posedat 'o .

2). Lumea ni se pres in tă ca un imens ocăn, u n d e peşt i i cei mar i înghit pe cei mici , şi până în finit nicî cei mar i nu vor scăpa de curse le p e s c a r u l u i ; da r p r e c u m n u toţi peştii mari sint carnivori , aşa şi nicî toţi omenii pu te rn ic i s int omovori .

3). Timpul este o medalie cu două fe ţe : pe u n a este scr is «binele» şi pe alta se ci teşte «răul» ; es te fericit dar acel po­por , care o por tă la pept cu par tea «binele».

4). Omen i rea , compara tă cu pu te rea infinită a omn ipo ­tenţi i , es te ca valurile spumegose ce t rec - pe lângă s t â n c a mări i , acoper indu-se unu l pe altul .

S A S E C U G E T A R I

564 , Lumina pentru to | !

б). Unele legi omeneş t i , sînt ca hainele , cari dacă se în­vechesc t r ebuesc p r e m e n i t e ; numa î acelea cari sînt în ar­monie cu legile na ture î , vor d u r a cât lumea.

6). Religia luî Christ a devenit ca u n bob de d iamant în­conjurat de u n s t ra t gros de p ă m e n t ; cură ţ i tă da r de acesta pă tu ră negră , ё va apare în totă sp lendorea sa.

D. PAVELESCU, (Chiora).

• ' < ф § £ ^ ф > : • • —

8 I

U N D O L I U

Domna С. C. Datculescu, consor ta iubi tului şi s t imatu lu i nos t ru confrate С. C. Datculescu, d i rectorul Gazetei Şatenului, din R.-Sărat , a înceta t din viaţă, causând o dure re adâncă n u numa î în sufletul s cumpu lu i eî soţ, iubiţi lor eî copilaşi şi păr inţ i , ci şi în sufletul t u t u r o r locuitori lor din Galaţi, lo­cul ei natal , din R.-Sărat, u n d e îşi avea domicil iul şi în al t u tu ro ru personelor cari au cunoscu t 'o personal sau din r e n u m e .

Eternă fie-î memoria!

<НФ^>—•—•— D I V E R S E

Cetim în Nept-Lapja că în America, pe verful muntelui Hamilton 75 mile de la S. Francisco, un banchier, anume Lick, la o înălţime de 4400 urme, a constituit un observator, care are cel mai mare telescop diu lume, şi la distanţă de 200,000 mile, apropie lnna la o distanţă de 100 mile.

— O — D. M. Cogălnicenu a fost ales president al Academiei Române îa locul

d-luî I6n Ghica, care a eşit din acesta sarcină. Vom publica şi noi raportul şedinţelor Academiei din anul acesta.

—o— Premiele Academiei s'au acordat d-lor Dr. Brânză pentru Flora unul ju­

deţ, Dr. Codrescu pentru Igiena, T. Văcărescu pentru Luptele Românilor şi d-luî 1. Roşea pentru lata de la Cozia, premiată şi de Teatrul Naţional.

Ne mirăm numai, cum lata de la Conia a fost mal preferată de cât Pyg-malion Sîris de d-l Bengescu, care concurase şi d-luî. Мб aşteptam ca -nici.o bănuclâ să nu planeze asupra Academiei Române, dar se vede că-mi făceam iluşif, j

Literaturi de Spirit 865'

Ж S. Regina Elisăbeta a publicat o nouă operă, intitulată Prin secole, care cuprinde în traducere germană o frum6să colecţie de balade româneşti. Noi am ţjis'o ş'altă dată că Carmen Sylva este un lucefer al literatureî ro­mâne, care la anumite epoci străluceşte aşa de tare, în cât eciipseşte alţi lu­ceferi. Aut6rea a ţinut să probeze că adever am vorbit noî.

L I T E R A T U R A D E S P I R I T

• A R I T M O G R I F

68 57 58 53 51 71 58 50 71 Un oraş în România b\ 69 54 66 58 •57 . 4 8 62 50 Un nume Buşesc 53 71 60 57 58 62 68 49 Un golf la Mediterana 51 70 51 71 54 62 Un popor 62 68 49 52 71 54 0 monedă veche 68 70 55 54 62 56 54 70 Un animal de munte 71 59 53 51 66 54 67 71 59 Un oraş în Olanda Iniţialele de sus în jos, numele autorului; finalele de jos în sus, numele

ţieî sale.

ARITMOGRIF GEOGRAFIC 15, 7, 2, 18, 13, 9 11, 13, 9, 17, 3, 5 9, 2, 7, 17, 8, 13, 6, 9 1, 4, 2, 10, 4, 12, 14, 16, 4, 2, 7, 11, 7 13, 3, 2 ,17 10, 4, 17, 7, 1, 4 9, 16, 9, 19, 7, 15

О ţară în Europa О insulă în Asia Vulcan în America Oraş în România Cetate în Anglia Monastire în România Cetate în Africa

Iniţialele de sus în jos dau numele unei monastirî din România, iar finalele de jos în sus dau numele judeţului în care se află monastirea.

GG. I . POPPESCU Inveţător com. Câineni-de-Velcea

L I S T A de subscriere în ajutorul D-luî C. Mihăilescu,

înv. com. Corni, juol. Fălciu, în urma apelului nostru clin No. 8, pag. 417, al revistei nostre.

D-na Elena I. Ştefănescu, lei 1; D-ş6ra Mari6ra I. Ştefănescu, 0.50; D. I. Ştefânetcu 1; D, Nicu I. Ştefănescu, 0.50; D-na. Lucia Berđescu, 1; D. I. Bidu, 1; C. D., 1; D. Ilarian Velciilescu, 1 ; D. N. Colceg, 1; D. Kuiu-Băltenu, 4; D-na Măria Eniu-Băltenu, 3 ; D-ş6ra Laurenţia Eniu-Băltenu, 1 ; Fag Eoiiî-Băltenu, 1; Aluna Eniu-Băltenu, 1; I. I. Niculce (elev), 1; I. Gr. Rozau (Iaşi), 2; D. Petru Vancu (Maderat-Dagaria), 1; D-na Miria Codrgna idem, 1; D. T. Dabija (Berezeni-Pălciu), 1 ; D. Eaiu-Bălte'ou, preţul abona-

Lumma penfttt top

mentaluî la Lumina pentru toţi, 10. D-l 1. Ionescu, de la Sloboţjia, 2 leî; Total ltî 36.00. Urmăiorele persan.' au trimis direct D-lut C, Mihăilescu su­mele arătate lu dreptul fiecăruia: D nil S. Bălţatu (Dodfşti) 4 leî; Trandafir Ilie- (Olteneşti) 4 lei! şi Dimitrie Daiija (Delcni) 2 lei. Toţi din j . Fălciu.

Sperăm că se vor maî găsi şi alte inimi generose cari dupe ce vor citi apelul diii No. 8 al acestei reviste să bine-voescă a ajuta o familie jăfuită.

REDACŢIA.

C O R E S P O N D E N T A

D-nii următori au r&spuns sumele arătate la numMe fiecăruia. — D-nii I. Tudecescu, Lipova, 5 florini; LProtopopescu, din Fedeleş ̂ F-F {eni (5 leî); Т. M. VeringioiU. din Т.-Vestei (10 !eî); M. Şeiculescu, Crâageni (10 lei); Nae A. Paul, din C.-Lung (10 Iei); G. Dodu, Ghidigeni(10 lei); M. Nicu-lau. (19 lei şi 50 b., Macin); Gr. Mikâescu, dinVlădeştî, (leî 10); Al. Slă-tiicenu, 10 l»î; P. Herăşescu, 10 lei; G. Ciropol, de la Şerboeni, 10 leîp. anul al III; G. Ionescu, din Gargalî^ul-mare, 20 lei p. anul I şi al II; I. Io­nescu (Slobozia) 10 lei p. abonament şi 2 Ы In ajutorul D-luî C. Mihăilescu (din Corni). Iar D-lut Mircć (din jad. Bicău) i se comunică că s'au primit 9 lei de la D-l Miticifi, îa loc de 10, dar am ve<}ut că este o greşelă. — D-l Yă-limârenu (Topolovcui) 10 Iei.

—S'a dispus a se trimite câte un No. sau doue de probă persćnelor cari au fărut cereri.

D-luî P. Gilortenu (Budeştî). Arătaţi de la ciue anume aţi cules cântecul popular ce mi-aţî trimis, ce verstă şi ce ocupaţie are, de unde este de felul seu, etc. etc.

— Onorabilele redacţii Convyt biri pedagogice, Scola şi familia, Peda­gogul român, Scola rurală, slut rugate să bine-voiască a trimite câte un No. de probă D-luî Rugină, înveţătoru! com. Betrâneşfci, judeţul Român şi D-luî M. Stratula, din com. Tanacn, judeţ. Vasluiu.

—NB. Din anul I avem maî multe colecţ;î legate şi nebgate, dar din anul al II n'avem de cât f6rte puţine, aşa că colecţiile acestui an vor costa îndoit dupe înoeperra anului al III.

D-luî P. Mohor, la Pueşti, meSura capului meu.e 59 cm. Persanele cari riau plătit pîn'acum abonam, sînt rugate să bine-vo­

escă a grăbi cu plata, căci noi trebue să plătim şi să muncim. — Deslogările se vor publica îu No. viitor. — Se cere o personă care s i încaseze abonamentele din Bucu­

reşti.

IE R A T A In No 10 precedent, pag 473, linia a doua de sus, s'a lăsat afară vorba „t>r-

ganisarea" ; de aceea acel rend să se citeseu ast-fel: rEducaţia uner fete este prgauisarea imeî armonii, etc."

TABELA MATERIILOR CUPRINSE.IN REVISTA «LUNINA PENTRU TOŢI» ANUL II

din cele 10 numere, apărute pînă acum de la 1 Iuniu 1886 înştiinţare însemnată.—Câte-ceva d'ale examenelor şi đ'ale vacanţelor.—Stadii pe­

dagogice.—Simţurile estetice şi formarea lor în şedlă. — Cum învaţă Gertruda copii -*eî, dope Pestalozzi.— Către mama {poesie).—Proverbe morale.—Sentinţe morale.— Proverbe.—Ştiinţa pentru toţi.—Despre hrană.—0 spovedanie.—Creşterea gândacilor de xeiătase.—Lnmina pentru toţi.— Pedagogie practică. — Educaţia simţului vederii. — Bio-

.--.grafie.—Şaradă.— Aritmogrif.—Deslegărî. —Corespondenţa.— înştiinţare pentru unele persdne abonate. - Sentinţe pedagogice. Monastirea Nemţu,—luveţămîntul in'uitiv (Lec-

-ţiuni făcute cn copil începători).— Ivirea primă-vereî (Poesie).—Literatură Populară. —Metodologia Pedagogică. - Scdla rurală şi inveţătorul eî faţă cu obstacolele ce in-

ttimpină. — Curier Bibliografic—Pedagogia practică.—Datinele şi credinţele poporului. ' — Maxime şi cugetări.—Mo'rtea Mitropolitului Calinic—Educaţia aurului.—Buletin ofi­cial.-Instrucţiunea femeii. Împărţirea premiilor la o şcolă rurală.— Apicnltura sao -creşterea albinelor.—Pentru D-niî învăţători rurali. - Literatură de spirit şi de petre­cere. —Doctoral fără arginţi.—Sala Ateneului Notiţe literare.—Relele ce bântne astă­zi societatea română.—Cântecul Păstorului Istro-Roniân. Ge'va de peste munţi, — Ee-đract din conferinţele inveţătorilor din Muscel.—Cântec Macedo-Român.— Orbiî ved.— 4)in D. Cantemir.—Impresiunile ce mi-a produs conferinţele inveţătorilor din Muscel.—

. Iuştiinţare importantă pentru cititorii revistei «Lumină pentru toţi». -- Recolta anului 1886.— Bdutoriî de sânge din Neapol.— Tot se maî găsesc dmenî aî luî D-ijeă.— 25

Ai milidne de soldaţi.—Practica pedagogică — Primul cerc de intniţinne Şcolă.— Câ-xlerea frunzelor (poesie). — Educatorul şi omenirea.— Studiu pedagogico-social.—Discur­sul D-luî Dr. B, Constantinescu.-Cum trebue să facă profesorul clasă cu şcolarii?— rŞcolele şi consiliul general de instrucţie. —Notiţe istoriee asupra şcdlelor din Giurgiu. — Abecedarele nostre.—Un fapt de mare importanţă No. 5.— Discursul D-luî Bimitrie .•Sturza, Ministru şcolelor.— Schiţe de pedagogie naţională. Sinceritate din puntul de vedere pedagogic—Tara Romanească (poesie).=Cronică teatrală.—Neapărata trebuinţă .de o pedagogie educativă practică. - Anul noii 1887.—Albumul vieţeî.—Relele ce bân--tue astă-ijî Societatea Română -Românisme, adică espresiî, vorbe sau djcerî proprii •poporului român.—Ateneul Român.—Pe imistul.—Pluguşorul.^- Sentinţe pedagogice pro­

nunţate de diferiţi omeni marî.— Datiuele şi credinţele poporului.—Cum învaţă Ger­truda copii seî ?— învăţământul musiceî şi şcolele secundare.— D'ale bisericeî, un mi­tropolit şi trei episcopî.—Gazeta săteanului sau omnl sfinţeşte locul. —S-sa Părintele Par-4enie Clmcenî, episcop'al Dunării de jos-—Rolul mumei în educ^ţiunea fetelor. — Viitdrea *drtă a şcolelor nostre săteşti. - Bib'iografie. Manualul de geogr. jud. Mehedinţi, de D. Stăncescu şi poetul Sorenu — Pedagogie Educativă. Ce maî neapărată trebuinţă de educa­ţiune.—Semne inveselitdre pentru şedia poporului. 0 şcdlă nonă.—Notiţe istorice asupra şcdlelor din oraşul giurgiu şi din judeţul Vlaşca. —Tot se maî găsesc dmenî aî luî D-^eii.— Notiţe Literare.—Buletinul Oficial. - Semne bane pentru industria română.—0 carte reco­mandabilă profesorilor sau calendarul şedleî pe anul 1887. - 0 curte mnlt aştemptată sau -dicţionarul latino-român.—Sfaturi folositdre. - Literatura de Spirit.—Spirit franţuzesc.— Corespondenţă. —Scdlele ateliere. -Metodologia privită dh punt de vedere filosofic. Nea­părată trebuinţă de metodă. — Sentinţe pedagogice pronunţate de diferiţi dmenî m(arî. — Schiţe din istoria pedagogiei. Grecii.—Cetatea luî Ţepeş de la Căpăţinenî, pe rîul Argeş.— •Rolul mumei în edueaţiunea fetelor.—Pedagogie educativă. Ce mai neapărată trebuinţă d» -educaţiune. -Fde verde arţăraş (cântec popular.. —Maxime şi cugetări. — Colindă.—Viitd­rea sortă a şcdlelor nostre săteşti.—Notiţe literare.—Mulţumiri — Principiile pedagogice ale luî Pestalozzi, în cărticica marelui pedagog Roger Goimps. — Scdla rurală şi proiectul de lege asupra şcdlelor presentat de d-nul Sturdza, ministrul respectiv. — Fructe bune de lec.—0 carte minunată.—Adaus la notiţe literare.— Apel.—Tot se maî gâsesc omeni d'al lui D-<Jeu. Corespondenţă.—Justificare pentru întârziere. - Sentinţe pedagogice pronun­ţate de difuriţi dmenî marî.—Ateneul român. —Lumea (poesie). Cronica teatrală.—O cestinne pedagogică. Nu desmerdaţî copii. —Bdla de care suferă societatea română. • Schiţe din istoria pedagogiei. Grecii.—Literatura populară Bonaparte.—Pedagogie educativă Ce maî neapărată trebuinţă de educaţiune.—Maxime şi cugetări.—Cum învaţă gertruda copii eel»—Minun t! Minunat de tot!—Compătimire. - Tot se mai găsesc dmenî d'ai luî D-^eS. —Corespondentă. înştiinţare însemnată pentru abonaţii anului III.—Despre origin ou&-lor roşii.— Sentinţe pedagogice pronunţate de diferiţi dmenî mari. — Suvenirî din copilă»

rie.—Ateneu] Român.—Schiţe din istoria pedagogiei. Grecii.—Cionica teatrală. — Girona--ttica.—Doctorul Barba Constantinescn.—Cum învaţă Gertruda copiii ser?— Dorul inimii.— Omul sfinţeşte Incul.—Educaţiunea copiilor noştri.—Done note bune d-lor Sturza-Haret.—< Pedagogie educativă. Сё mal neapărată trebuinţă de educatiune.

T A B E L A M A T E R I I L O R CUPRINSE ÎN REVISTA «LUMINA PENTRU TOŢI» ANUL I.

Apărută de la 1 Iuliă 1885 şi până la 1 Iuliu 1886.

I. Pedagogie şi metodologie Pedagogia. — Educaţiunea. — Iuveţămentul intuitiv. — Florea, lecţia I de

ÎL-veţăment intui t iv.—Surdo-muţi i şi metoda d'a ' l face să vorbească.—Pesta-1 ozzi. Ceva despre pedagogia lui Pestalozzi.—Cum învaţă Gertruda copiii se i , (capul de operă pedagogică a lui Pestalozzi).— 0 aruncătură de ochiu asupra Educaţiuiiiî.—Mincč, lecţia a 11 de tnveţăment intuitiv.—Pedepsele copiilor.— Scrierea şi c i t i r ea .— Civa despre J. J. Rousseau, despre metoda Iuî şi а Iuî Pestalozzi; î m ă ceva despre J. J. Rousseau—Metodele de înveţăment .—Cubnl , lecţia Ш de înve ţănen t intuit iv.— Sfera, cilindrul şi cercul, lecţia IV de îuve-ţânient intuit iv.—Studiu pedagogic— Despre caracter în gene re .—Formarea caracterului . — Pedagcgie practică, educaţia simţurilor (gustul, mirosul). — Disciplina Su şcoia .— Cestiunea pensionatelor. — Şcclele din puntul de vedeiv ig ienic—Sent in ţe pedagogice— învăţătorul rura l .—încă ceva despre pedepse

II . Inveţsttorul şi şcola Staree şcoielor nostre. — Scalele săteşti din jud . Ilfov. •— Scotele săteşti ş?

congresul didactic.— Suferinţele şcoielor săteşt i .—Distr ibuirea premiilor de la Bfirlad. — Şcolele din China. — Şcolele din Macedouia.— Şc61ele populare. — Câte-va vorbe asupra stolelor săteşti. — Câte-va cuvinte asupra proiectului de­lege al D-lni S t u r z a . — Inveţătorî buni nedreptăţ i ţ i .— Proteste contra proiec­tului de lege al D-luî Sturza.

I I I . Literatura. Pocsi î .—Prosă.—Poesi î populare.—Maxime.

IV. Biografiile omenilor marî Carmen Sylva.—Davila .

V. Bibliografii sau dzrî de seină de publicaţii. Un pas înainte în istoria României .— Ştiinţa şi economia politică.— Econo-

Hiia naţională.—Geografia de Clasa II pr imară.—Reviste l i terare de dincolo dc ' Ca rpa ţ l .— 0 carte, (Datoriile soldatului).— Conferinţa D-luî J ipescu .—0 c r i ­

t ică folositćre multor persone, dar pentru puţini înţeiesă. — Anunţuri biblio­grafice.

VI. Felurite lucrări. Prospect.—Apel.—Doctorul fără a r g i n t — L a morrc6ntul auulnî 1 8 8 5 şi 1»

pragul lui 1 8 8 6 . — Iu memoria Iuî G. Lazăr .—Discurs ţ inut la Ateneu.—Ro­mânismul .— Tot se maî găsesc omenî ai lui Dumnezeu.—Veşti mângâotâre .— Ce să facem pentru cul tura ţe ranulu î? . — Studiul natureî . — Obiceiuri a lba ­n e z e . — Starea economică a României. — Inaugurarea statuei Joi G. L a z ă r . — Acum e timpul oportun. — Către cititori. — Creşterea albinelor.— Diverse .— Şarade, enigme, ghicitori, etc.