VINERI 7 MAI 2010

SECȚ IUNEA B 01Arta de a ajunge şomer cu acte în regulă, un reportaj de Roland Cătălin Pena Tiberiu Lovin, alias Reporter Virtual, la Întâlnirile ziuaveche.ro: Mircea Badea este un măscărici, un actor ratat Interviu cu ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, de Răzvan SavaliucDinescu, conspirarea Securităţii şi puţină deontologie jurnalistică, de George DamianŢinutul Secuiesc nu e România! Oare? - un editorial de Ioan Tudor

8

8

8

8

8

Probleme mari cu probele în justiție. Singurul expert în voce şi vorbire, Cătălin Grigoraș (foto) şi-a dat demisia din INEC, de Răzvan SavaliucCum își parchează Vanghelie Merțanu’, de Cătălin Vărzaru În fiecare zi sunteţi conectaţi la cum construim ziuaveche.ro: JURNAL DE SĂRINDAR “Revista presei”, de Florin Budescu “Taraba lui Cristinel”, un regal al picturii universale, marca Cristi Bâlici

8

8

8

8

8

URÂȚENIILE BUCUREȘTIULUI >P. 07

Citiţi doar pe www.ziuaveche.ro

singurul cotidian online cu săptămânal pe hârtie

www.ziuaveche.roJurnal de Sărindar

ONLINE

GeorgeDamiangeorge.damian@ziuaveche.ro

În urmă cu aproape cincizeci de ani dispăreau ultimele urme de rezistenţă armată anticomunistă din munţii României. După o luptă disperată de cincisprezece

ani, grupurile anticomuniste dispăreau. În 1955, CIA făcea o analiză în care constata că doar în România mai există grupuri de partizani anticomunişti, însă aceste grupuri urmează să fie anihilate de forţele de Securitate sprijinite de consilieri sovietici. Eroii anticomunişti erau sortiţi pieirii. Anul acesta a fost şters din spaţiul public unul din puţinele

filme dedicate luptătorilor din munţi “Portretul luptătorului la tinereţe”. După ce a participat la Festivalul de Film de la Berlin, unde a fost înfierat ca film care face apologia mişcărilor extremiste, “Portretul luptătorului la tinereţe” a dispărut pur şi simplu. A dispărut până şi casa de producţie care l-a făcut. Acuzaţia de bază împotriva luptătorilor din munţii României: au fost legionari. Nimeni nu spune că printre ei, pe lângă legionari, s-au numărat şi ţărănişti, liberali sau oameni fără apartenenţă politică. În România statul finanţează instituţii şi institute care au menirea să ţină vie amintirea celor care au luptat împotriva regimului

comunist. Statul român finanţează alte instituţii care urmăresc să restabilească adevărul. Nici una din aceste instituţii nu funcţionează şi nu îşi ating scopurile pentru care au fost înfiinţate şi sunt finanţate. Cei proptiţi în funcţiile de conducere ale acestor institute au scuze îndeajuns: finanţarea nu este suficientă, nu există personal calificat, statul nu acordă atenţie memoriei istorice etc. Mai presus de toate aceste scuze, există scuza finală: Securitatea acţionează şi în prezent pentru a împiedica scoaterea la iveală a adevărului! Toate aceste instituţii nu fac altceva decât să susţină pe bani publici mitul “rezistenţei prin cultură”. Adică povestea celor aflaţi

în conducerea acestor instituţii. Toţi aderenţii la “rezistenţa prin cultură” vor să îi tâmpească pe români spunându-le ceva de genul: da, am lucrat în presa şi în editurile comuniste, da, am fost membri de partid, da, am stat cocoşaţi în faţa politrucilor ani de-a rândul, da, ne-am plimbat în toată lumea când oamenii simpli primeau paşaport doar pentru URSS – însă noi am rezistat prin cultură! Tot acest eşafodaj de vorbe frumoase nu are nici o valoare. Rezistenţa prin cultură nu a existat, a existat o singură rezistenţă: în munţi, cu arma în mână.

editorial

Rezistenţa înmunţi şi rezistenţaprin cultură

Magistraţii vorplăti bani pentruhotărârile greşite

RăzvanSavaliucrazvan.savaliuc@ziuaveche.ro

EXCLUSIV

SCUTUL LUIBĂSESCUSecretele SPP

Generalul locotenent Lucian Pahonţu, directorul Serviciului de Protecţie şi Pază, dezvăluie, în exclusivitate pentru cititorii săptămânalului ziuaveche.ro, secretele instituţiei care asigură protecţia preşedintelui României. Pahonţu consideră că bătrânul “Air Force One” cu care zboară Traian Băsescu este un avion sigur. Şeful SPP recunoaşte că cele mai periculoase misiuni au fost atunci când Băsescu s-a dus prin Irak şi Afganistan. În schimb, ofiţerii SPP nu îi pot interzice lui Traian Băsescu să fie şofer, dar inelul de protecţie îi asigură o călătorie lipsită de riscuri.>pagina03

DOSARECLASIFICATEArhiveleCIAdespre rezistenţaanticomunistăCIA analiza în 1955 şansele grupurilor de rezistenţă din munţii României şi ajungea la concluzia că acestea nu aveau şanse. Disperate, lipsite de provizii şi de muniţii, grupurile de partizani anticomunişti erau sortite pieirii în confruntarea cu forţele de securitate consiliate de specialişti sovietici. În acelaşi timp, lupta era continuată de grupări ca aceea a lui Ioan Gavrilă Ogoranu de pe versantul nordic al Făgăraşului sau cea a lui Toma Arnăuţoiu de pe versantul sudic al aceluiaşi masiv muntos. La Washington se vedea peisajul general al Europei de Est unde în Bulgaria, Ungaria sau în Germania de Est mişcările de rezistenţă dispăruseră deja sau nici măcar nu existaseră vreodată. Strategiile americane ajungeau la concluzia că rezistenţa anticomunistă nu are mari şanse, aşa că au abandonat ideea sprijinirii partizanilor. >pagina04-05

ANUL I NUMĂRUL 4

Ministerul Justiţiei prepară în laboratoarele sale o lege care va da fiori magistraţilor incompetenţi ori necinstiţi - legea răspunderii materiale a judecătorilor şi procurorilor.

Nu va fi o lege distinctă, ci se va pre-zenta sub forma unui proiect de modifi-care şi completare a Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, care va re-glementa modul în care purtătorii de ro-be vor plăti despăgubiri statului sau jus-tiţiabililor pe care i-au nenorocit. Totul este gândit după modele existente în alte state europene şi ţinându-se cont de re-comandările forurilor europene ale ma-gistraţilor, pentru a nu exista voci care să acuze că politicul încearcă iar să afec-teze independenţa Justiţiei.

Ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, a dezvăluit în premieră ziarului ziuaveche.ro faptul că, până la sfârşitul lunii mai, va înainta proiectul de lege la CSM, pen-tru ca membrii acestui for să-şi prezinte eventualele obiecţii, după care actul va fi trimis la Parlament spre adoptare. Mi-nisterul va organiza curând o conferin-ţă de presă în care va prezenta detaliile iniţiativei. În prezent, deşi este enunţa-tă în câteva legi ideea că magistraţii răs-pund material pentru prejudiciile pe ca-re le produc în dosarele pe care le soluţi-onează, în realitate nu există prevăzută nici o procedură concretă de angajare a

răspunderii civile delictuale, astfel încât nimeni nu păţeşte nimic. Noul proiect va permite angajarea răspunderii materiale numai dacă, pe lângă probarea existen-ţei unui prejudiciu, magistratul va fi gă-sit vinovat de comiterea unei abateri dis-ciplinare, ori a unei infracţiuni. În aces-te condiţii, statul român, prin Ministe-rul Finanţelor, va avea obligaţia să ini-ţieze acţiuni în regres contra magistra-tului găsit vinovat, pentru recuperarea prejudiciilor produse. Banii nu vor fi plă-tiţi însă din buzunarul magistraţilor ca-re au păcătuit, ci de la Casa de Asigurări de risc profesional a magistraţilor, ce ur-mează a fi instituţionalizată. De aseme-nea, se intenţionează şi lărgirea gamei de abateri disciplinare din prezenta Lege nr. 303/2004, cu prevederi care să sanc-ţioneze interpretările intenţionat strâm-be ale unor legi de către magistraţi. Anu-al, statul român plăteşte zeci de milioa-ne de euro cu titlu de despăgubiri mate-riale, ca urmare a erorilor judiciare con-statate de instanţele naţionale sau de că-tre CEDO de la Strasbourg, fără ca vreun magistrat să fie obligat să acopere dau-nele produse.

MINISTRUL JUSTIȚIEI, CĂTĂLIN PREDOIU

MODIFICAREA LEGII NR.303/2004Interpretările rău-voitoare ale legii făcute de către judecători și procurori vor fi sancționate material.

01Probleme mari cu probele în justiție. Singurul expert în voce şi vorbire, Cătălin Grigoraș (foto) şi-a dat demisia din INEC, de Răzvan

Cum își parchează Vanghelie Merțanu’, de

În fiecare zi sunteţi conectaţi la cum construim

“Taraba lui Cristinel”, un regal al picturii

Vineri 7 MAI 2010

MEDIU ECOLOGIA SALVEAZĂ ROMÂNIA

ÎN 35 DE ANI AM PIERDUT 2.400 DE HECTARE DE PLAJĂwww.ziuaveche.ro

Jurnal de Sărindar

ONLINE

Sezonul estival 2010 are toate şansele să fie ratat şi în acest an. Licitaţiile pentru închirierea plajelor au început când hotelierii aşteaptă turiştii pe litoral, astfel că numai apa rece a mării de la început de mai va mai domoli avântul doritorilor de plajă. Întârzierile în stabilirea modului de administrare a plajelor vor avea repercusiuni asupra turiştilor, care, şi în acest an, vor plăti sume exorbitante pentru un şezlong la malul mării, fără a beneficia de nici un fel de alt serviciu.

Licitaţiile pentru cele 172 de sectoare de plajă scoase la închiriere de către Ad-ministraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral (ABADL) din Constanţa au fost planificate pentru perioada 26-29 apri-lie, prima fază a licitaţiilor finalizâdu-se pe 3-4 mai. Conform ABADL au fost cum-părate 273 caiete de sarcini şi au fost de-puse 139 oferte. Majoritatea au fost de-puse pentru plajele din Mamaia, Eforie şi Vama Veche. De remarcat este faptul că, şi anul acesta, plajele vor fi închiri-ate numai până la 15 octombrie, dată la care vor expira contractele, iar pentru anul viitor trebuie organizată altă lici-taţie. “În zilele următoare va fi publicat anunţul de participare pentru faza a II-a, iar ofertele vor fi primite până în ju-rul datei de 12 mai”, a precizat un comu-nicat al ABADL. Condiţiile de închiriere din anii trecuţi sunt foarte puţin schim-bate, principalele referindu-se la ampla-sarea şezlongurilor, care sunt sursele de venit pentru cei care închiriază sectoa-re de plajă.

Istorie estivală

Epopeea închirierii plajelor a înce-put în 2006, când ministrul mediului de atunci, Sulfina Barbu, acum preşedinte-le Comisiei de administraţie publică în Camera Deputaţilor, din partea PDL, a în-cercat să pună ordine în modul de utili-zare a plajelor. Potrivit legislaţiei, faleze-le sunt domeniu public al statului, afla-te în administrarea Administraţiei Na-ţionale Apele Române (ANAR). În aces-

te condiţii, ANAR a scos la licitaţie, pen-tru închiriere, sectoare de plaje care ar fi trebuit să fie mai bine întreţinute, iar turiştii să dispună de condiţii civilizate pentru petrecerea vacanţelor. În cele din urmă, totul s-a tradus prin plantarea de şezlonguri şi umbreluţe pe nisip, pen-tru care turiştii au trebuit să plătească sume de-a dreptul exorbitante. Hotelie-rii au reclamat faptul că plajele au ajuns la firme care nu au nici un fel de legătu-ră cu turismul, fiind obligaţi să subîn-chirieze de la acestea, lucru interzis de

ANAR. Luptele dintre PD, la acea vreme, şi PSD, la nivelul Constanţei, au lăsat tu-riştii fără cele mai elementare condiţii de civilizaţie - toalete şi duşuri pe plajă.

Război politic pe nisip

Noua ordine politică din 2008 a apro-piat duşmanii PDL, acum, şi PSD, care au făcut tot posibilul să rezilieze contracte-le de închiriere încheiate cu atâta tru-dă în prima rundă. Anul trecut, pentru

că posturile au fost ocupate mai târziu, după alegerile parlamentare, ministrul turismului Elena Udrea a decis ca plaje-le să fie atribuite direct hotelierilor, pen-tru că nu mai era timp pentru organiza-rea unor licitaţii.

Contractele au fost valabile până la 15 octombrie 2009. Nici varianta cu atribu-irea plajelor direct hotelierilor nu a avut un rezultat benefic pentru turişti. Singu-rul lucru organizat a fost reprezentat de încasarea taxelor pentru închirierea şez-longurilor, care au dus la apariţia unor plaje de-a dreptul exclusiviste din cau-za preţurilor cerute turiştilor.

Vara vine oricum

Chiar dacă ştiau de anul trecut că vine şi sezonul estival 2010, iar plajele sunt li-bere de contrat, autorităţile nu au făcut nimic pentru a rezolva problema în timp util. Acelaşi ministru al turismului Elena Udrea a decis să devanseze deschiderea sezonului pe litoral la 1 mai, când licita-ţiile de închiriere a plajelor sunt în plină desfăşurare. Rămâne de văzut cum vor putea firmele câştigătoare să facă faţă ce-rinţelor impuse prin contract - ori ştiau că vor fi desemnate câştigătoare şi totul va fi în ordine, ori debandada de pe lito-ral va continua şi în acest an.

Plajă pe muchiede cuţit

Afacerea „Cota de aer curat”: 1,25 miliarde de euro

Preşedintele american Barack Obama - care a vizitat comunele de pe coasta Louisianei cele mai ameninţate de mareea neagră provocată de explozia unei platforme petroliere în 20 aprilie - a calificat, la începutul săptămânii, mareea neagră, care a început să atingă Louisiana, drept ‘’catastrofă ecologică fără precedent’’, informează AFP.

El a promis că, în calitate de preşedin-te, “nu-şi va menaja eforturile pentru a răspunde acestei crize”, subliniind că ea

riscă “să se prelungească mult timp’’ şi să “ameninţe existenţa a mii de ameri-cani’’, potrivit Agerpres.

Barack Obama a incriminat grupul britanic British Petroleum, care exploa-ta paltforma Deepwater Horizon, afla-tă la 70 km de coastă, şi al cărei puţ fo-rat sub platformă eliberează zilnic circa 800.000 de litri de petrol în mare.

“BP este responsabil de această scur-gere. BP va plăti’’, a lansat preşedintele american. Compania britanică lucra pe trei fronturi pentru a încerca să stopeze

scurgerea. Şase roboţi submarini au fost trimişi să închidă valva de securitate a puţului, care cântăreşte 450 de tone, iar compania a început să foreze puţuri de ajutor pentru a reduce presiunea şi a in-jecta o substanţă pentru a colmata defi-nitiv scurgerile.

După ce o primă operaţiune eşuase, s-a estimat că o a doua de acest tip ar pu-tea dura până la trei luni. PB conta pe fa-bricarea unui capac de 70 de tone care să fie depus pe fundul mării pentru a astu-pa gura puţului.

Duminică, preşedintele BP Ameri-ca, Lamar McKay, a declarat că fabrica-rea capacului este cvasiterminată şi că va fi desfăşurat în 6-8 zile. Or, timpul pre-sează. Dacă va ceda capul puţului, scur-gerea “ar putea depăşi 16 milioane de li-tri zilnic’’, a avertizat pe CNN amiralul Thad Allen, coordonatorul operaţiuni-lor. McKay a declarat că accidentul plat-formei a fost provocat de o “piesă defec-tuoasă a echipamentului’’, dar respon-sabilii BP nu cunosc motivul acestei dis-funcţionalităţi.

Președintele Barack Obama:

Accidentul BP, o catastrofăecologică fără precedent

BANIFinanţare prin POS Mediu

Fondurile alocate sectorului de mediu pentru perioada 2007-2013 se ridică la peste 5,6 miliarde de euro, potrivit Ministerului Mediului. Această finanţare provine din două fonduri ale Uniunii Europene - Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune (FC). Strategia şi distribuţia acestor fonduri pe sectoare de mediu este realizată în cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu - POS Mediu. POS Mediu conţine şase axe prioritare corespunzătoare fiecărui sector de mediu finanţat prin program şi o axă prioritară de asistenţă tehnică destinată sprijinirii AM POS Mediu/Organismelor Intermediare în managementul programului. Astfel, sunt finanţate proiecte pentru sectoarele apă/apă uzată, managementul deşeurilor/reabilitarea terenurilor poluate istoric, termoficare, protecţia naturii, protecţia împotriva inundaţiilor, reducerea eroziunii costiere şi asistenţa tehnică. În cadrul celor şase axe prioritare au fost depuse 221 de proiecte, cu o valoare eligibilă de 15.158.352.253 lei, fiind aprobate 82.

FIȚ EDineu eco la Casa AlbăJurnaliştii ce vor lua parte anul acesta la cel de-al 96-lea dineu al Asociaţiei corespondenţilor de la Casa Albă vor avea parte de o surpriză eco: toate felurile de mâncare servite, dar şi vinul, vor fi organice sau realizate din produse locale, iar surplusul va fi donat comunităţii locale, potrivit Ecorazzi, citat de portalul Green Report. Pentru a reduce amprenta de carbon a evenimentului, toată energia consumată va proveni din surse regenerabile. În plus, se vor folosi doar produse din hârtie şi servicii care nu sunt asociate cu defrişările, încălzirea globală, deşeurile toxice sau extincţia speciilor. ‘’Aceasta va fi cea mai eco cină organizată vreodată de asociaţie’’, a declarat preşedintele grupului, Edwin Chen, corespondent pentru Bloomberg News. El i-a încurajat pe oaspeţi să vină la eveniment cu maşini hibrid sau să impartă acelaşi automobil. Printre invitaţi se numără Jay Leno, Scarlett Johansson, Alec Baldwin, Julianna Margulies, Ewan McGregor, Jimmy Fallon, Steven Spielberg, Michelle Pfeiffer, Michael Douglas, Jessica Alba, Queen Latifah şi, fireşte, preşedintele Barack Obama.

Ministerele Mediului au stabilit categoriile de proiecte ce vor putea fi finanţate din banii obţinuţi din vânzarea “cotei de aer curat” a României. Urmează ca proiectul de act normativ să fie adoptat de Executiv. Potrivit legislaţiei, sumele astfel încasate pot

fi folosite numai pentru proiecte care diminuează nivelul gazelor cu efect de seră. Primele pe listă se află investiţiile în termocentrale, responsabile de cele mai multe emisii de astfel de gaze. Banii obţinuţi din vânzarea drepturilor de emisie vor finanţa tehnologii

curate, incluzând, fără a se limita la gazeificarea cărbunelui, cogenerarea de înaltă eficienţă, precum şi proiecte de modernizare şi reabilitate a grupurilor energetice. Vor fi finanţate şi proiecte ce urmăresc creşterea producţiei de energie din surse regenerabile,

îmbunătăţirea utilizării eficiente a energiei în clădiri, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în agricultură şi din transporturi. Suma minimă ce poate fi obţinută din vânzarea drepturilor de emisie ale statului, avansată de oficiali români, se ridică la 1,25 miliarde de euro.

cuţit

ANUAL DISPAR 80 DE HECTARE DE PLAJĂÎn ultimii 35 de ani, plaja a pierdut din suprafaţă peste 2.400 ha - circa 80 ha pe an - în timp ce acumulările au fost de numai 200 ha - circa 7 ha pe an. Procesul de eroziune costieră s-a accentuat deosebit de mult în prezent, ca urmare a schimbărilor climatice la nivel planetar care determină creşterea nivelului mării. O altă cauză constă în amenajările hidrotehnice de pe Dunăre şi de pe principalii săi afluenţi, precum şi de pe zona de coastă a mării care duce la scăderea aportului de material nisipos transportat de ape pe mal. Potrivit raportului din 2009 privind starea mediului marin al Mării Negre, efectul schimbărilor climatice, poluarea, degradarea habitatelor, reducerea biodiversităţii, supraexploatarea resurselor, eroziunea costieră etc. fac din Marea Neagră un ecosistem extrem de sensibil şi supus la aceste ameninţări, la acestea contribuind şi caracterul de mare semiînchisă al acesteia. ‘’Degradarea progresivă e ecosistemului Mării Negre începută în anii ‘60 a cunoscut nivele neîntâlnite nici în alte zone, în special în perioada anilor 1980-1995. Nu puţini specialişti au apreciat că perpetuarea acestei situaţii ar conduce la o iminentă catastrofă ecologică. Starea actuală a ecosistemului marin poate fi asimilată cu o stare de convalescenţă în care echilibrul este încă fragil, iar orice altă intervenţie adversă majoră poate conduce la efecte dezastruoase ‘’, se arată în raport.

pagină realizată deTudor Borcea

tudor.borcea@ziuaveche.ro

02

Recent, preşedintele Poloniei şi-a pierdut viaţa într-un accident aviatic, fapt care a dat naştere la discuţii legate de siguranţa aeronavelor oficiale. Avionul cu care zboară Traian Băsescu este o aeronavă sigură?

Avionul prezidenţial al României este într-adevăr o aeronavă cu 36 de ani ve-chime dar, cu toate acestea, este o aero-navă sigură. Este un avion bine întreţi-nut, cu reviziile la zi, cu verificări tehnice şi evaluări permanente. Înainte de fieca-re zbor special se execută un zbor de eva-luare şi control unde ar putea fi identifi-cate eventuale defecţiuni. În plus, echi-pa de piloţi este formată din oameni cu experienţă îndelungată, cu peste 15.000 de ore de zbor. Aceştia sunt piloţi-co-mandanţi-instructori cu cea mai mare calificare în această meserie.

Traian Băsescu este văzut, din când în când, la volanul unui Logan care aparţine SPP. Şeful statului a fost protagonistul unui accident de circulaţie, în urmă cu ceva timp, când se afla într-un Volkswagen Golf, care aparţinea tot SPP. Nu este un risc prea mare pentru un preşedinte de a fi lăsat să conducă un autoturism pe drumurile publice? Ce măsuri luaţi în aceste situaţii pentru a asigura, totuşi, minimumul de securitate?

Este o situaţie des întâlnită şi în alte state ca demnitarii protejaţi să doreas-că să îşi manifeste în continuare pasiuni-le şi după obţinerea funcţiei de demnita-te publică. În aceste cazuri, dispozitivul de protecţie este adaptat fiecărei situa-ţii astfel încât să fie reduse cât mai mult posibil riscurile ce derivă din acest gen de activităţi.

Multă lume se întreabă câţi oameni îl apără pe şeful statului. Este un dispozitiv mare?

Nivelurile de protecţie de care bene-ficiază demnitarii care intră în sfera de competenţă a SPP sunt aprobate prin ho-tărâri ale CSAT. Cel acordat şefilor de stat este la cel mai înalt nivel, dispozitivele de protecţie diferă însă de la o misiune la alta, fiind concepute în funcţie de speci-ficul şi de gradul de risc relevat de anali-za riguroasă a condiţiilor de desfăşurare a fiecărei misiuni.

S-a vorbit foarte mult de zecile de milioane de euro pe care SPP le va cheltui pentru construcţia unui nou sediu. Motivaţia era aceea că instituţia trebuie să elibereze birourile din Palatul Parlamentului, pentru a fi ocupate de Senat. În perspectiva reducerii numărului de parlamentari şi renunţarea la una din camerele Parlamentului, nu credeţi că ar fi mai bine să rămâneţi în actualul sediu şi să faceţi o economie la buget?

În urmă cu 6 ani, în anul 2004, au apă-rut primele discuţii la nivelul conduce-rii Senatului cu privire la necesitatea schimbării sediului SPP din Corpul B3 al Palatului Parlamentului, argumenta-te de creşterea numărului departamen-telor de lucru ale forului legislativ pen-tru gestionarea relaţiilor cu instituţiile europene generată de integrarea Româ-niei în UE. Ca urmare, în anul 2006, Se-natul a solicitat şi i s-a aprobat de către Guvern preluarea acestui sediu şi totoda-tă a hotărât construirea unui sediu pro-priu pentru SPP. În această perioadă, SPP a fost somat de nenumărate ori să pără-sească sediul din Palatul Parlamentu-lui. În prezent, construcţia noului sediu a atins nivelul de 40% din stadiul final de execuţie. Precizez că economia bugetară care se va realiza prin eliminarea cheltu-ielilor de întreţinere pentru toate sediile în care SPP îşi desfăşoară în prezent acti-vitatea este semnificativă. Pe de altă par-te, noua construcţie va asigura, în sfâr-şit, standardele de funcţionare şi de pre-gătire necesare unei instituţii din siste-mul naţional de apărare, care de-a lungul timpului şi-a câştigat respectul şi apreci-erea în ţară şi în lume.

În timpul mandatului dumneavoastră, a existat vreun caz în care cadrele SPP au folosit armamentul din dotare în timpul unei misiuni de protecţie?

Nu am avut niciodată o astfel de si-tuaţie.

Bucureştiul este gazda CEPS al SPP. Ce se întâmplă în acest Centru şi câţi bani a investit Serviciul pentru realizarea acestui proiect?

CEPS reprezintă o unitate de pregăti-re profesională realizată de Guvernul Ro-mâniei, prin Serviciului de Protectie şi

Pază, în parteneriat cu Organizaţia Na-ţiunilor Unite, al cărei scop îl reprezin-tă perfecţionarea şi uniformizarea mo-dului de acţiune al membrilor echipelor de protecţie nemijlocită a demnitarilor ONU dislocaţi în teatrele de operaţiuni. Despre misiunea acestui centru am vor-bit însă mai pe larg atât eu, cât şi repre-zentanţii ONU şi ai statului român invi-taţi să participe la deschiderea oficială a CEPS care a avut loc în luna martie.

Din punct de vedere organizatoric, Serviciul de Protecţie şi Pază şi-a asumat obligaţia de a asigura spaţiile de desfăşu-rare şi o parte din „materia cenuşie” care va coordona buna pregătire a cursanţilor sosiţi în ţara noastră.

Mă refer aici la cei 8 instructori ro-mâni, din totalul de 12, care se ocupă de antrenarea acestora.

Costurile programelor de instruire sunt suportate integral de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Cum combateţi acuzaţiile unor politicieni care afirmă faptul că SPP ar fi un serviciu secret camuflat al preşedintelui?

Misiunea instituţiei este foarte clar reglementată prin prevederi legale. Ser-viciul de Protecţie şi Pază a fost totuşi uneori ţinta unor acuzaţii nedrepte, ne-susţinute de nici un fel de argumente din partea unor persoane publice. Nu pot de-cât să remarc intenţia acestora de a de-nigra activitatea instituţiei, lăsând loc unor speculaţii neîntemeiate la adre-sa cadrelor sale, ofiţeri şi subofiţeri care cred că şi-au demonstrat de-a lungul timpului profesionalismul.

SPP NU A FOST NEVOIT SĂ FACĂ UZ DE ARMAMENTUL DIN DOTARE>L. PAHONȚ Uwww.ziuaveche.ro

Jurnal de Sărindar

ONLINE

Astăzi se împlinesc 20 de ani de la înfiinţarea SPP. Cum apreciaţi activitatea Serviciului în toţi aceşti ani?

Timp de două decenii, Serviciul de Protecţie şi Pază a parcurs un proces permanent de modernizare şi profesio-nalizare, încercând să păstreze ritmul de dezvoltare al societăţii româneşti şi să se adapteze evoluţiei climatului de securi-tate la nivel global. În prezent, instituţia noastră este recunoscută pe plan inter-national fiind membră a Reţelei Europe-ne a Forţelor de Protecţie a Demnitarilor - E.N.P.P.F. (asociaţia cuprinde structuri-le de protecţie a demnitarilor din ţările membre ale Uniunii Europene) şi mem-bru fondator şi în consiliul de conducere al Asociaţiei Internaţionale a Serviciilor de Protecţie - A.P.P.S.

Datorită experienţei personalului care a executat misiuni în teatrele de operaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază a ajuns în prezent să pregătescă în Cen-trul de Excelenţă de la Bucureşti ofiţe-rii de protecţie ai Organizaţiei Naţiuni-lor Unite.

Rigoarea dovedită în organizarea ce-lor două summituri, cel al Francofoniei şi cel al NATO, a determinat partenerii strategici din NATO şi UE să solicite par-ticiparea personalului serviciului la or-ganizarea mai multor întruniri interna-ţionale cu grad ridicat de risc.

Una dintre principalele atribuţii ale instituţiei pe care o conduceţi este aceea de a asigura protecţia preşedintelui României (şi a membrilor familiei acestuia). S-au schimbat riscurile şi ameninţările la adresa lui Traian Băsescu de când beneficiază de protecţia SPP?

Complexul de riscuri şi ameninţări la adresa demnitarilor protejaţi se schimbă odată cu evoluţia societăţii, a mediului global de securitate şi, implicit, prin in-tegrarea României în UE şi NATO.

Având în vedere toate acestea, servi-ciul şi-a modificat sistemul de pregătire şi pe cel de analiză a datelor şi informaţii-lor primite de la parteneri pentru a putea dezvolta modalităţi de acţiune pro-acti-ve, adaptate oricăror game de riscuri sau ameninţări la adresa demnitarilor. Acest sistem integrat de analiză şi sinteză per-mite conceperea celor mai eficiente mo-dalităţi de acţiune.

Puteti da un exemplu în care şeful statului s-a aflat într-un pericol iminent?

Până în prezent, demnitarii prote-jaţi pe teritoriul ţării noastre, atât cei români, cât şi cei străini, nu s-au aflat într-un pericol iminent. Misiunile cu cel mai ridicat grad de risc au fost acelea în care demnitarii români s-au deplasat în teatrele de operaţii.

Acceptă Traian Băsescu toate sfaturile şi recomandările ofiţerilor de protecţie?

Serviciul are în permanenţă un dia-log activ cu demnitarii protejaţi. Întot-deauna îi informăm pe aceştia, înainte de începerea fiecărei misiunii, cu privi-re la riscurile existente şi la măsurile de securitate care se impun.

Secretele Serviciului de Protecţie al preşedintelui

Doru Dragomirurmare din pagina 01, doru.dragomir@ziuaveche.ro

Vă prezentăm în continuare o parte din interviul acordat de generalul Lucian Pahonţu, cu menţiunea că varianta integrală poate fi citită pe ediţia online a cotidianului ziuaveche.ro.

AVIONUL PREȘEDINTELUI

BĂSESCU

03Vineri 7 MAI 2010

INTERVIUSCUTUL COTROCENILOR

GEN. LUCIAN PAHONȚU foto ZV

04 05

Ceea Ce ne-a mânat aiCi a fost dragostea de aCest neam >Gavrilă OGOranuwww.ziuaveche.ro

Jurnal de Sărindar

Online ConduCerea biseriCii ortodoxe române a fost orientată Către mosCovawww.ziuaveche.ro

Jurnal de Sărindar

Online

Vineri7 mai 2010

dOsare ultrasecrete din arhivele seCrete ale Washingtonului

CIAşirezistenţaanticomunistădinestulEuropei

50.000defiledespregrupulOgoranu

Dosarul grupului Ogoranu din munţii Făgăraş conţine 124 de volume cu aproa-pe 50.000 de file care reflectă eforturile depuse de comuniştii din România pen-tru a nimici mişcarea de rezistenţă. Aces-te dosare reflectă un număr de 108 acţi-uni împotriva grupului Ogoranu desfă-şurate între anii 1950 şi 1956. America-nii însă ştiau prea puţine despre această luptă, iar estimarea lor privind estul Eu-

ropei era una care convenea sovieticilor, după cum se poate vedea în rândurile ur-mătoare. O frază-cheie din raportul CIA din 12 aprilie 1955 pecetluia soarta gru-purilor de rezistenţă din munţii Româ-niei: „În condiţiile Războiului Rece, re-zistenţa activă care mai poate exista este de aşteptat să scadă pe măsură de contro-lul securităţii regimului se îmbunătăţeş-te şi câtă vreme nu există o indicaţie cla-ră a unui ajutor dinspre Occident. În ori-ce caz, mai pot exista raiduri de gherilă sporadice care nu vor avea o importan-ţă mai mare decât una locală, mai ales

în regiunile greu accesibile ale Români-ei”. La aceeaşi concluzie de abandonare a luptătorilor de gherilă au ajuns analiş-tii americani şi pentru restul ţărilor din blocul sovietic.

Cauzeleprincipalealedisidenţei

După ce URSS a ocupat România la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mon-dial, a procedat rapid la re-anexarea Bu-covinei de Nord şi a Basarabiei, lichida-

rea guvernului ne-comunist, alungarea regelui din ţară şi delegarea puterii că-tre un regim-marionetă aflat sub con-trol sovietic absolut. Drept rezultat, o vastă majoritate a românilor au fost lip-siţi de contactul cu Occidentul şi de in-dependenţă, ajungând să simtă că ţara lor este practic o colonie sovietică. Ro-mânii cu siguranţă au identificat comu-nismul cu teama lor tradiţională faţă de Rusia. Mai mult, exploatarea economi-că sovietică începută în 1944 a fost atât de intensă, încât şi o ţară bogată în re-surse precum România a început să su-

fere din cauza lipsurilor. Reparaţiile de război şi activitatea companiilor mixte, Sovromurile, şi-au pus amprenta asupra economiei. Căderea abruptă a nivelului de trai este pusă pe seama exploatării so-vietice. În plus, pe lângă aceste motive, se adaugă şi metodele brutale ale statu-lui poliţienesc comunist care a impus un mod de viaţă străin.

Elementelerevoltate

Ţărănimea. Opoziţia violentă a ţă-rănimii, care cuprinde aproximativ 70% din populaţie, a silit regimul să procede-ze cu încetineală la colectivizarea agri-culturii. Nu doar culacii şi micii fermi-eri au opus rezistenţă la colectivizare, ci şi ţăranii lipsiţi de pământ. Se află sub semnul întrebării chestiunea dacă ţăra-nii săraci, lipsiţi de pământ, care consti-tuie 42% din actualele cooperative agri-cole, pot fi convinşi să accepte principi-ile colectivizării. După cum recunoaşte chiar actualul regim, producţia agricolă este mai scăzută decât cea dinainte de război. Culacii şi micii fermieri sunt cei care produc aproape tot grâul ţării, iar re-gimul nu a dorit să întreprindă măsuri mai drastice faţă de solidaritatea lor apa-rentă. Astfel, ţărănimea constituie un potenţial de rezistenţă formidabil.

Muncitorii industriali trăiesc mai greu decât ţăranii, care cel puţin reuşesc să evite colectările forţate de produse şi îşi procură de pe piaţa neagră produsele de care au nevoie.

Populaţia urbană şi industrială su-feră din cauza scăderii nivelului de trai, a condiţiilor locative mizere, lipsa ali-mentelor şi a altor produse. Muncitorii nu pot obţine produsele de consum de care au nevoie, le este interzis să-şi pă-răsească locurile de muncă şi sunt su-puşi unei permanente îndoctrinări po-litice, ca şi a unei permanente suprave-gheri poliţieneşti. Cei care au sprijinit re-gimul la începutul dominaţiei comunis-te au început să fie dezamăgiţi şi înce-pe să se acumuleze un potenţial de re-zistenţă pasivă.

Tinerii. O mare parte dintre tine-rii români se opun regimului. Tradiţia, care este puternică în România, alături de tendinţele individualiste ale tinere-tului, militează împotriva unei vieţi în-regimentate şi a tehnicilor comuniste de controlare a grupurilor. Regimul nu a re-uşit până în prezent să câştige loialitatea tinerilor, aşa cum s-ar fi aşteptat.

Militarii.Cu excepţia ofiţerilor de rang înalt care sunt buni comunişti (sau care au supravieţuit epurărilor) şi în inte-resul cărora este continuarea regimului, loialitatea forţelor armate este sub sem-nul întrebării. Oportunismul a fost o ati-tudine predilectă în România, în urma secolelor de stăpâniri străine şi probabil cea mai mare parte a ofiţerilor sunt opor-tunişti. Recruţii, care provin în majorita-te din zonele rurale şi sunt plini de sen-timente antiregim, aproape cu siguran-

ţă se supun doar în faţa forţei. Dacă regi-mul ar pierde dominaţia asupra aparatu-lui de control şi supravegherea sovietică ar fi retrasă, foarte puţini dintre recruţi s-ar dovedi loiali.

Intelectualii, clerul, minorităţile na-ţionale. Pe lângă cei enumeraţi mai sus mai există alte grupuri mai mici care ar putea avea un potenţial de rezisten-ţă considerabil. Elementele intelectu-ale au rezistat în general în faţa îndoc-trinării comuniste. Există dovezi că nu sunt destui profesori comunişti. Mulţi membri ai profesiunilor intelectuale, ca şi aproape toţi membrii fostelor clase de mijloc şi de sus - lipsiţi acum de propri-etăţile lor şi excluşi social - sunt extrem de ostili regimului. Ierarhia superioară a Bisericii Ortodoxe a fost în mare parte reorientată către Patriarhatul Moscovei, iar clericii înalţi antisovietici au fost eli-minaţi, însă prelaţii de ranguri mici, ca şi preoţii rămân anticomunişti în inimi-le lor. Aceştia constituie un potenţial de rezistenţă considerabil, la fel ca şi clerul bisericilor catolice şi unite, ale căror in-stituţii au fost practic distruse. Minori-tăţile naţionale, în special ungurii, sunt nesatisfăcuţi şi se vor opune oricărui gu-vern român care nu va avea în vedere as-piraţiile lor naţionale.

Intensitatealuptei

Deşi disidenţa este puternică în toa-te segmentele societăţii româneşti, in-clusiv în eşaloanele inferioare ale gu-vernului şi partidului, rezistenţa orga-nizată activă a intrat în scădere în ulti-mii ani şi pare să fie practic distrusă în prezent. Situaţii izolate de rezistenţă ac-tivă neorganizată sunt raportate în con-tinuare şi uneori sunt recunoscute chiar de comunişti.

Mai mult, regimul nu a reuşit să eli-mine rezistenţa pasivă, care continuă să se manifeste mai ales prin sabotajul eco-nomic. În orice caz, această rezistenţă nu este exclusiv anticomunistă, ci mai de-grabă reflectă un grad considerabil de frustrare. Acte de sabotaj economic cum ar fi absenteismul, stricarea intenţiona-tă a utilajelor, deraierea ocazională a tre-nurilor, incendieri şi o neglijenţă genera-lă pot sau nu pot fi motivate politic. In-diferent de motivaţii, se pare că există o rezistenţă considerabilă care împiedică aplicarea programului comunist general în agricultură, comerţul controlat de stat şi industrie. Acest fapt este recunoscut deschis de către regim.

Grupuriledeemigranţi

Regele Mihai, care ar fi putut deveni un centru de asociere al emigraţiei româ-neşti, pare să accepte facţiunile celor trei partide politice exilate ca fiind reprezen-tanţi legali ai poporului român. Luptele dintre fracţiuni însă au subminat enorm importanţa lor. Regele este probabil sin-gura persoană care menţine o asemăna-re de continuitate a unui guvern în exil românesc ne-comunist. De asemenea, mai există un grup de socialişti şi nişte membri ai Gărzii de Fier care se opun re-staurării monarhiei. Există dovezi că re-gele este în continuare popular în Româ-nia mai ales în rândurile ţăranilor, însă problema unei succesiuni necomuniste la regimul comunist va rămâne o sursă a luptelor dintre diversele fracţiuni.

Foarte puţine contacte par să existe între emigranţi şi patria lor. Comunica-ţiile sunt precare, iar cenzura este rigi-dă. Toate graniţele sunt bine păzite şi pa-trulate. Emisiunile radio occidentale în limba română sunt bruiate, se pare că cel mai bine sunt auzite în regiunile rurale. Propaganda tipărită împotriva regimu-lui care a fost transmisă frecvent româ-nilor se pare că ar fi încurajat manifestări sporadice de rezistenţă.

PotenţialulderezistenţăîncondiţiileRăzboiuluiRece

În condiţiile Războiului Rece, rezis-tenţa activă care mai poate exista este de aşteptat să scadă pe măsură ce contro-lul securităţii regimului se îmbunătăţeş-te şi câtă vreme nu există o indicaţie cla-ră a unui ajutor dinspre Occident. În orice caz, mai pot exista raiduri de gherilă spo-radice care nu vor avea o importanţă mai mare decât una locală, mai ales în regiu-nile greu accesibile ale României. Proba-bil că rezistenţa pasivă va continua într-o varietate de forme, mai ales ca sabotaj economic. În cel mai bun caz, astfel de activităţi vor întârzia aplicarea progra-mului politic şi economic al regimului, în cel mai rău caz vor avea valoarea unor neplăceri, reţinând un număr de comu-nişti de la a avea o activitate mai utilă.

Potenţialulderezistenţăîncondiţiiderăzboi

În cazul unui război deschis, forţele de securitate româneşti vor fi aproape cu siguranţă reîntărite cu trupe sovieti-ce. Intensificarea măsurilor de securita-te probabil vor minimiza până şi rezis-tenţa pasivă.

În orice caz, ar putea apărea anumi-te acţiuni de gherilă. Dimensiunile unei rezistenţe organizate active vor depin-de de situaţia militară în Europa, mai ales de apropierea forţelor occidentale, de ajutorul asigurat de Occident, de ati-tudinea ţărilor din Pactul Balcanic, mai ales a Iugoslaviei. Ar putea exista încer-cări de defectare către Iugoslavia, dacă această ţară va trece de partea Occiden-tului. În cazul în care trupele occidenta-le se vor apropia de teritoriul românesc, este posibil ca să izbucnească un război de gherilă împotriva comuniştilor locali şi a unităţilor sovietice chiar înainte ca forţele occidentale să intre în ţară.

GeorgeDamiangeorge.damian@puterea.ro

În aprilie 1955, CIA făcea o estimare a capacităţii de rezistenţă anticomunistă din estul Europei. În acelaşi an, în România forţele Securităţii coordonate de consilierii sovietici de la Moscova duceau o luptă aprigă împotriva grupurilor de rezistenţă care împânziseră toţi munţii ţării. Estimarea informativă a CIA era făcută cu concursul tuturor agenţiilor de informaţii americane: din cadrul Departamentului de Stat, al Agenţiei de Informaţii a Armatei, Marinei şi al Statului Major. În ciuda acestei ample desfăşurări de forţe, agenţiile informative americane ştiau în realitate foarte puţine lucruri despre adevărata intensitate a rezistenţei anticomuniste din România.

Albania

Puţinele şi izolatele bande de rezistenţă din Al-bania ar putea continua să ocupe atenţia forţelor de securitate comuniste şi să aducă pagube spora-dice în domeniul comunicaţiilor şi transportului. În orice caz, măsurile de securitate ale regimului fac practic imposibilă organizarea unui război de gherilă la scară naţională şi într-un mod coerent. Forţele de gherilă existente cel mai probabil duc lipsă de arme şi provizii. Astfel este probabilă o li-chidare graduală a acestor activităţi.

Bulgaria

Având în vedere controlul de securitate efici-ent al regimului, supravegherea sovietică strânsă şi absorbirea Bulgariei în sfera de securitate sovie-tică, este foarte puţin probabil că se poate dezvol-ta o rezistenţă organizată în condiţiile Războiu-lui Rece. Exemple izolate de rezistenţă activă ne-organizată probabil vor mai apărea, însă în lipsa unui ajutor extern sau a unei slăbiri a aparatului comunist, cel mai probabil se vor diminua. Bul-garul obişnuit este mult prea implicat în lupta zil-nică pentru supravieţuire şi prea speriat de statul poliţienesc pentru a mai avea timp şi energie pen-tru activităţi de rezistenţă. În cel mai bun caz, re-zistenţa activă se va rezuma la propagandă îm-potriva regimului, activităţi reduse de culegere de informaţii şi îndeplinirea unor acte izolate de sabotaj subtil, care nici nu ar putea fi recunoscu-te ca atare. O rezistenţă pasivă precaută va fi pro-babil singura formă de manifestare a nemulţu-mirii. Deoarece agricultura constituie principa-lul domeniu al economiei bulgare, disidenţa ţă-ranilor probabil va continua să creeze probleme majore pentru regim. În cazul în care noul curs va continua şi va produce rezultate tangibile sau dacă bulgarii vor ajunge să simtă că există o mică şansă pentru eliberarea lor, până şi rezistenţa pa-sivă va descreşte.

Cehoslovacia

Aici există un considerabil potenţial de re-zistenţă, mai ales printre muncitorii industriali şi este posibil să reapară rebeliuni izolate, cum a fost cea din iunie 1953. Însă o rezistenţă activă pe perioada Războiului Rece nu este foarte probabil să apară pe o scară largă, atâta vreme cât există un control strict din partea partidului şi a poliţi-ei. Pe de altă parte, rezistenţa pasivă probabil că va continua în forma absenteismului, acte izolate de sabotaj industrial şi agricol, răspândirea con-ţinutului emisiunilor occidentale, evadări şi de-fecţiuni către Occident.

Ungaria

Controlul de securitate intern extrem de efici-ent şi lipsa cunoştinţelor vor limita în continuare dezvoltarea unei rezistenţe organizate, active sau pasive. Activităţile pe timpul Războiului Rece cel mai probabil se vor restrânge în cel mai bun caz la colectarea de informaţii, propagandă clandes-tină împotriva regimului, acte izolate de sabotaj şi o rezistenţă pasivă neorganizată. Terenul împie-dică formarea unor nuclee pentru viitoare acţiuni de gherilă, crearea de contacte pentru evadări ar fi extrem de dificile, fie şi la nivel local. Alţi fac-tori care concură împotriva unei rezistenţe acti-ve sunt vigilenţa poliţiei, prezenţa trupelor sovie-tice, lipsa unor lideri experimentaţi în chestiuni-le rezistenţei, lipsa contactului cu agenţiile occi-dentale care i-ar putea ajuta. Însă capacitatea ma-ghiarilor pentru o rezistenţă pasivă neorganizată rămâne una substanţială.

Germaniadeest

În vreme ce reînarmarea Germaniei de Vest cu siguranţă va reface speranţele Germaniei de Est pentru o eventuală eliberare de sub ocupaţia co-munistă, întărirea controlului poliţienesc şi aju-torul sovietic atunci când ar fi necesar cel mai pro-babil vor împiedica orice încercare de rezistenţă deschisă. Atâta vreme cât URSS va menţine forţe de anvergură în Germania de Est, aproape cu si-guranţă rezistenţa va rămâne limitată la colecta-rea de informaţii, deseminarea propagandei anti-regim şi fuga din ţară. Germanii de Est realizează că metodele de infiltrare ale regimului din ce în ce mai îmbunătăţite fac ca orice încercare de organi-zare pe teritoriul Germaniei de Est să fie extrem de periculoasă. De asemenea realizează (după iu-nie 1953) că în condiţiile actuale un eventual aju-tor occidental pentru o rezistenţă activă pe scară largă nu va sosi pe timpul Războiului Rece.

Grupul ioan Gavrilă oGoranu, rezistența

anticomunistă din munții FăGăraș

petre arnăuțoiu

toma arnăuțoiu

ion Gavrilă oGoranu

toma arnăuțoiu

titu jubleanu

Filmul “potretul luptătorului la tinerețe”, apreciat la berlinală, a

Fost scos din cinematoGraFe la cererea institutului de studiere

a holocaustului

HartapunctelorderezistențădinRomânia

ŞTIINŢA ESTE MARELE ANTIDOT AL ENTUZIASMULUI NEFONDAT >ADAM SMITHwww.ziuaveche.ro

Jurnal de Sărindar

ONLINE

Vineri 7 MAI 2010

TEHNOLOGIE IT ŞI AUTO: DOUĂ INDUSTRII GIGANT

S-PADTableta Samsung, din augustUltima companie care se aude că va sări pe piaţa tabletelor este Samsung. Mai multe surse indică acest lucru. Potrivit acestora, compania lucrează la un dispozitiv de 7 inch numit S-Pad şi e posibil să fie eliberat prin august. Samsung încă nu a confirmat zvonul. Se crede că S-Pad va folosi sistemul de operare Android de la Google, va avea un ecran super Amoled ce s-a folosit şi la telefoanele Samsung Waver şi Samsung Galaxz S. De asemenea, va oferi conectivitate 3G, Wi-Fi şi un port USB. Compania mai spunea, recent, că lucrează la aplicaţii de înaltă calitate ce ar trebui să concureze cu iPad-uri Apple. Practic, Samsung are deja pe piaţă o tabletă numită Mondi ce are tastatura completă QWERTY, WiMax, ieşire HDMI TV, 4 GB memorie şi rulează pe Windows Mobile 6.1. Singura problemă este că are ecranul de 4,3 inch touchscreen ceea ce îl face mai mult un telefon decât o tabletă. Momentan astea nu sunt decât speculaţii, neexistând ceva oficial de la ei. Oricum ar fi, facilitatea unui port HDMI TV va fi ceva nou pentru astfel de dispozitive. F.B.

OFENSIVA ASUSRăzboiul tabletelorcontinuăASUS intră în bătălia tablet PC-urilor cu Eee Pad, care va veni în doua versiuni, potrivit preşedintelui companiei, Jerry Shen. Tableta va avea fie sistem de operare Google (Android sau Chrome) şi CPU ARM, fie Windows 7 şi procesor Intel Atom. Se pare că dispozitivul, care va măsura 10 inch (25,4 cm) în diagonală, nu va fi dotat cu ventilator şi va fi subţire şi uşor. Eee Pad-urile cu Windows vor avea debutul oficial cu ocazia evenimentului Computex 2010, care începe în luna iunie. Versiunile bazate pe OS de la Google vor apărea ulterior. Veşti despre tablete noi vin şi dinspre Acer, care va integra procesoare ARM şi va implementa Android, produsele fiind aşteptate să apară în această lună, fără a se cunoaşte însă o dată oficială. Oricum, războiul tabletelor este de abia la început, iar cea mai puternică parte în prezent este de departe Apple, care a vândut peste un milion de iPad-uri în primele 28 de zile de la lansare. De altfel, cifra vânzărilor face tableta de cel puţin două ori mai populară decât fratele său iPhone-ul, căruia i-au trebuit 74 zile să atingă acest număr, referindu-ne strict la varianta originală, şi nu la modelele ulterioare 3G şi 3GS. Daniela Pichiu– www.playtech.ro

PENTRU ACASĂSe anunţă lansareaGoogle TVSony va anunţa, luna aceasta, detaliile privind noua linie de dispozitive pentru acasă (gen set-top box şi televizoare) ce utilizează cipuri Intel şi software Google, anunţă Bloomberg. Publicaţia citează două persoane familiare cu problema, spunând totodată că cele 3 companii vor discuta despre noul produs la conferinţele sponsorizate de Google la San Francisco pe 19 şi 20 mai. Intel este declarată furnizoarea unei versiuni personalizate a procesorului Atom, în timp ce Google vine cu o versiune nou-nouţă de Android, adică aşteptatul Dragonpoint. Logitech va furniza o telecomandă gen tastatură. Afacerea în comun ar trebui să ajute Sony să obţină un pas înaintea concurenţei, iar Intel să poată intra şi pe alte pieţe cu procesorul decât cea a calculatoarelor. Google, Intel şi Sony au refuzat să comenteze informaţiile. Zvonurile privind Google TV au apărut încă de luna trecută în diferite publicaţii. Practic această nouă tehnologie va ajuta utilizatorii să stea, printre altele, pe Twiter şi pe Picasa din camerele lor. F.B.

Anul trecut anunţam, într-un articol, despre viitorul format Flash de la Adobe care cică urmează a fi 3D etc. Acesta era prezentat ca fiind ceva nou ce va revoluţiona Internetul şi te făcea să îl aştepţi cu sufletul la gură. Lucrurile s-au schimbat, recent, după ce Apple a zis că renunţă la Flash pentru că viitorul HTML5 este mult superior şi mai puţin costisitor faţă de platforma Adobe. Microsoft este exact de aceeaşi părere.

Noul Internet Explorer 9 va avea in-clus HTML5. Acesta se va potrivi şi cu Sa-fari (de la Apple) şi Chrome (Google re-

cent a scos o nouă varianta beta a brow-serului ce acceptă HTML5).

De asemenea, cei care au componen-te hardware cu GPU pot folosi această ac-celeraţie pentru redarea filmelor codate în H.264. Oricum ar fi, site-urile vor avea designuri avansate şi, de asemenea, se vor putea construi aplicaţii web bogate.

“Astăzi, videourile de pe web sunt, în special, Flash-based. În acelaşi timp, cli-purile video pot fi disponibile şi în alte formate, iar asta este foarte greu pentru un utilizator tipic să le vadă pentru că nu ştiu să folosească altceva decât Flash.

Flash are unele probleme, în special în jurul fiabilităţii, securităţii şi perfor-

manţei”, a declarat Dean Hachamovit-ch, director general Internet Explorer. În acelaşi timp, Steve Jobs a spus nişte lucruri dure despre Adobe anunţând tot-odată “despărţirea lor”.

Acesta a afirmat că, în primul rând, nu există deschidere. “Produsele Ado-be Flash sunt disponibile pe scară largă, iar acest lucru nu înseamnă că sunt des-chise, deoarece acestea sunt controlate în întregime de către Adobe şi disponi-bile numai de la Adobe. Prin aproape ori-ce definiţie, Flash este un sistem închis”, spune Jobs.

De asemenea, nu e fiabilitate, secu-ritate şi performanţă. Symantec (produ-

cătorul antivirusului Norton) a sublini-at, recent, că Flash are una dintre cele mai grave probleme de securitate înre-gistrate în 2009. Potrivit lui Jobs, de ace-ea Mac-urile au înregistrat diferite acci-dente, iar Flash-ul nu a mers niciodată bine pe dispozitivele mobile.

Mai mult, bateria se termină repede la dispozitivele mobile pentru că atunci când rulează un joc.

Mobilul trebuie să decodeze video, iar software-ul foloseşte prea multă pu-tere. Jobs mai zice că există Touch, iar Flash-ul a fost conceput pentru PC-uri ce au mauşi, nu pentru ecrane tactile. F.B.

Siguranță

HTML5 omoară Flash-ul

Cătălin F. Vărzarucatalin.varzaru@ziuaveche.ro

Fiat Bravo. M-a uimit, nu prin faptul că o maşină din înghesuitul segment C este destul de atent finisată şi poate afişa un look agresiv, ci prin modul în care se mişcă. Puternic, comod, manevrabil. Nu spun asta făcând o comparaţie cu o maşină de top, ci cu un automobil care are preţ accesibil şi nu afişează mari pretenţii.

Bravo este un model care a fost în mare vogă în anii ’90. Fiat a reuşit să ob-ţină titlul de maşina anului în Europa în 1996 cu Bravo/Brava. După cinci ani, producătorul italian s-a gândit să facă o

schimbare şi l-a înlocuit cu Stilo. O ma-şină care în ciuda designului său n-a re-uşit să se impună. Cu toate acestea, a fost menţinută până în 2007, când a fost înlocuită cu Bravo II. Un model pe care Fiat l-a introdus într-un segment în care mai există Grande Punto, Linea sau Al-bea. Bravo este însă sportivul echipei. Linia Giugiaro se înscrie în cea trasată de mai micul Grande Punto şi continua-tă de fratele mai mare, Croma. Însă Bra-vo este mai echilibrat din punctul de ve-dere al puterii motorului în raport cu ga-baritul său. Varianta testată este una de top, care atinge 18.000 de euro cu TVA. Bani în care este inclusă motorizarea de vârf doi litri Multijet. Un propulsor pe motorină care dezvoltă 165 de cai putere

şi un cuplu de 360 de Nm, disponibil în-cepând de la 1.500 rot/min. Comparativ cu greutatea de 1.365 de kg a maşinii, pu-terea dezvoltată reuşeşte să te rupă de la stop înaintea tuturor. Servodirecţia miş-că volanul foarte uşor, iar pedala de am-breiaj şi de frână sunt moi, făcând como-dă mişcarea în oraş. Frâna este fermă, iar ABS-ul intră fără prea mare zgomot.

O autonomiede 1.000 km

Am parcurs la volanul lui Bravo pes-te 600 de kilometri, pe toate tipurile de drum, de la autostradă la drumuri de ţară. De reproşat sunt două lucruri: anti-

fonarea destul de precară (la 140 de km/h abia dacă mai poţi purta o conversaţie) şi suspensiile destul de bizare, în sensul că nu sunt nici atât de tari încât să fie sporti-ve, nici atât de moi încât să fie comode. O alta ciudăţenie este modul în care funcţi-onează portul pentru stick USB, singurul mod în care am reuşit să-l pornesc fiind prin comandă vocală într-o engleză com-patibilă cu a calculatorului. Dar toate ne-ajunsurile sunt date uitării când vezi pe computerul de bord că un plin de motori-nă este capabil să te ducă 1.000 de km cu un motor de 165 de cai-putere. Una peste alta, Bravo îşi merită banii, chiar şi pen-tru cei care vor o variantă de bază care pleacă, cu motorul de 1,4 litri pe benzină şi 90 de cai putere, de la 12.000 de euro.

Bravo, sportiv bunpe vreme de criză

06

Silvia Radu (sculptor)

Marele bloc din Piața Aviatorilor

Mă deranjează vizual amplasamen-tul marelui bloc de birouri şi sediu Vo-dafone din Piaţa Aviatorilor, care sea-mănă cu o balenă uriaşă. Ampasamen-tul este în opinia mea o gafă. Poate că virtuţile clădirii ar fi ieşit armonios în evidenţă în alt spaţiu. Când vii dinspre Parcul Aviatorilor, imensa construcţie pare că avansează spre tine ameninţă-tor. O altă monstruozitate este lipirea unei clădiri uriaşe şi anoste de Biserica Armenească. S-a şi dovedit că amplasa-rea ei fără pic de rigoare spaţială putea să-i fie minunatei biserici fatală la incen-diul care a avut loc anul trecut. A treia monstruozitate pe care vreau s-o sem-nalez (din păcate, şirul enumerărilor ar fi mult mai lung) e jalnica construcţie care deconstruieşte spaţiul infim ce trebuia păstrat intact, întru liniştea catedra-lei catolice „Sfântul Ioan“. O concluzie? Ne îmbolnăvim cu inconştienţă oraşul.

Gelu Negrea (eseist şi critic literar)

Lipscani, Gambrinus, Casa Scânteii

Mă deranjează aşa-zisul centru isto-ric al Bucureştilor din zona străzii Lips-cani. Nu numai prietenii, ci şi duşmanii ştiu de ce!

Restaurantul Gambrinus. Situat ul-tracentral, pe bulevardul Elisabeta, dar aflat într-o stare avansată de degradare (ăsta e un blând eufemism!...), urâţeşte îngrozitor priveliştea stradală, oripilând retina. Un fost reper edilitar-istoric-cul-tural al Capitalei (Caragiale i-a fost pa-tron!), sacrificat pe altarul imund al ma-fiei imobiliare, probabil...

Locul viran din faţa Casei Presei Libe-re (fostă Casa Scânteii)

Spaţiu ideal de amplasare a unui grup statuar de anvergură, care ar închide cât de cât perspectiva către un imobil gran-dios, dar necongruent stilistic cu arhi-tectura românească, şi astfel ar mai es-tompa impresia dezagreabilă de baroc-kitsch pe care o degajă acum acest seg-ment – altfel, generos şi ofertant – al ge-ografiei urbanistice bucureştene.

Ion Bogdan Lefter (critic literar şi eseist)

Fântânile arteziene, blocurile verde-praz, animalele din gard-viu

Împotriva fântânilor arteziene, a ale-goriilor vegetale şi a blocurilor verde-praz & portocaliu strident…

Sunt destule lucruri care nu-mi plac, mă deranjează, mă supără în minuna-ta mea urbe natală, faţă de care – însă – amorul meu nu scade nici cu un milime-tru, căci predomină părţile atrăgătoare,

8

8

8

frumoase, interesante, cu farmec. În ma-terie de construcţii, de volume compo-nente, Bucureştii etalează sau ascund multe minunăţii, numai ochi să ai ca să le vezi şi răbdare să le descoperi. Nu sunt neapărat de lepădat nici contrastele, al-ternanţele bruşte, incongruenţele, de vreme ce oraşul e recunoscut drept ec-lectic. Am – adică – tendinţa de a fi mai degrabă îngăduitor în faţa nu puţinelor iniţiative arhitectonice controversate, de ieri, ca şi de astăzi. Zonele de peisaj urban mai vechi le accept aşa cum sunt ele, amestecate; mă irită doar rănile ne-vindecate ale străzilor, respingătoare: maidanele sau calcanele pe care le mai întâlneşti pe ici, pe colo. Recunosc – to-tuşi – că unele dintre inserţiile recente mi se par prea stupide pentru a le mai căuta argumente de legitimitate. Însă „campioanele” urâţeniei din oraş mi se par intervenţiile pretins „estetice” ale administraţiei, în fapt ipocrite, pretex-te pentru drenarea unor sume zdravene (ele – da! – frumuşele!...) din bugetele co-lectate de la contribuabili: fântânile ar-teziene „plantate” în mijlocul multor in-tersecţii; alegoriile vegetale, humanoide sau animaliere, răsărite pe spaţiile ver-zi, preponderent în sectorul 4, păstorit de primarul cunoscut prin porecla „Pie-done”, preluată de la un personaj de film de categoria a doua, la fel de corpolent ca şi edilul bucureştean; şi culorile anapo-da ale blocurilor comuniste trecute prin „toaleta” aşa-numitei „reabilitări termi-ce”, mai acceptabile în variantele maro, gălbui spre ocru, chiar şi roşu, dar ridico-le acolo unde au învins verdele-praz sau portocaliul strident…

Mircea Ghiţulescu (critic de teatru şi prozator)

Casa Radio sau clădirea BNR

Nu mai sunt romantic şi nu mai pot exalta poezia ruinelor ca Vollney, cu 200 de ani în urmă. Este un regres, recu-nosc, în faptul că o ruină nu-mi înflăcă-rează imaginaţia. Este şi o carenţă a vâr-stei, fără îndoială. De aceea nu-mi mai

8

plac nici ruinele vechi, nici cele noi, de tipul Casei Monteoru (actualul sediu al USR), clădirea BNR, sau Casa Radio, care s-a ruinat înainte de a fi clădire. Arhitec-tura urâtă, modernă nu a intrat în anali-za de faţă, eu fiind obsedat momentan de… ruine.

Horia Gârbea (scriitor)

Cartierul Pipera şi blocul de lângă Herăstrău

Bucureştiul este atât de întins şi de eclectic, încât (ăsta e un noroc) nici o clădire nu îl poate urâţi decât local. Cu atât mai puţin un monument. Desigur, cele mai urâte clădiri, care mai au dezan-vantajul de a fi mari, foarte vizibile sunt: Casa Poporului, Casa Scânteii şi Teatrul Naţional (noua faţadă cu portalul uriaş şi absurd, copie mai mică a unei clădiri pe care am văzut-o la Shanghai, dar care acolo nu supăra, era în specificul local şi avea şi simetrie... şi nu avea portal).

Dintre cele de după Revoluţie, care contribuie şi ele la urâţirea Capitalei: blo-cul din Piaţa Charles de Gaulle, care stri-că peisajul Herestrăului, bloc vizibil de oriunde din parc, blocul strâmb de lângă Circ (Barbu Văcărescu colţ cu Bd. Lacul Tei), blocurile din Piaţa Scânteii şi car-tierul de coşmar Pipera, unde nimic nu se potriveşte cu nimic. Când mă gândesc că nişte I.L. Caragiale şi G. Călinescu se plângeau de kitsch-ul Ministerului de Domenii şi al Casei de Economii sau al Cercului Militar! Să mori de râs!

Ruxandra Garofeanu (critic de artă)

Casa Poporului

E greu să dai un răspuns ferm la o asemenea întrebare, răspunsul presu-punând asumarea unei responsabilităţi totale cu privire la justa evaluare a rău-lui vizavi de bine, a urâtului faţă de fru-mos. Într-o ipostază extrem de subiecti-vă înclin să notez trei asemenea exem-plare capabile să distrugă sau să ştirbeas-că întrucâtva estetica urbei.

- Una din clădirile ce au compromis definitiv identitatea Bucureştilor, care fără a concura în vreun fel cu Parisul, Roma sau Londra avea însă un farmec aparte, îmbinând limbajul plastic al Ori-entului cu cel al Occidentului, în chip curajos, este Casa Poporului = Palatul Parlamentului. Singura aripă ce reuşeş-te într-un fel să amelioreze parţial hi-doasa grandoare a mastodontului este cea ocupată de Muzeul Naţional de Artă

8

8

Contemporană. Acolo, operele expuse, epurarea detaliilor kitsch-iste şi sufo-cante ne fac să uităm insolenţa gestului constructor.

- O alta, dintre sutele care ar putea fi înfierate, este cea din Piaţa Charles de Gaulle, destinată băncilor, cred. Un hi-brid din sticlă verde, care nu a ţinut cont de nimic ce era construit deja în jurul său.

- În fine, a treia, ce mă simt chema-tă s-o menţionez, se află pe str. Batiş-tei, aproape de intersecţia cu str. Vasile Lascăr, vizavi de Institutul Cultural Ma-ghiar (o frumoasă clădire de secol XIX), care cu atât mai mult pune în inferiori-tate noua construcţie. Orice oraş cârpit la nimereală, cu alură preponderentă de sat până nu demult, face tot posibilul să-si lărgească străzile. Ei bine nu, în aceas-tă zonă, s-a dat aprobarea ca firavul tro-tuar să fie încălecat de primul etaj al clă-dirii, în aşa fel încât să avem aproape sen-zaţia că trecem printr-un tunel, că partea carosabilă este mult mai importantă de-cât cea pietonală, şi că n-avem ce căuta în acest oraş.

Gabriel Chifu (scriitor)

Blocurile şi zonele verzi

Am fi fericiţi să putem decupa doar câteva elemente de dizarmonie-kitsch-monstruozitate sărăcăcioasă. Din păca-te însă, există un noian de asemenea ele-mente. Bucureştiul este în situaţia unui bolnav în care maladia fatală pare să fi cuprins întreg organismul, Bucureştiul este un oraş destructurat, în care ideea de locuire e serios compromisă.

Cine şi cum îl mai poate vindeca de cartierele comuniste cu maldărele lor de blocuri slute, cine şi cum îl mai poate în-sănătoşi când, în douăzeci de ani, nu s-a făcut mai nimic pentru punerea în va-loare a patrimoniului, a zonelor istorice de marcată valoare arhitectonică şi nu s-a făcut mai nimic pentru rezolvarea gra-velor probleme de trafic ori pentru eco-logizare şi sporirea spaţiilor verzi, cine şi cum îl mai poate repara când, prin clă-dirile care se ridică haotic în aceşti ani, asistăm la o invazie de neoprit a urâtu-lui de tip nou, cine şi cum îl mai poate vindeca dacă nici un proiect urbanistic major nu se întrevede? Poate dacă s-ar ivi providenţial vreun Haussmann vizi-onar şi ferm.

8

Caragiale şi CălinesCu se plângeau Că palatul CeC e kitsCh >Horia Gârbeawww.ziuaveche.ro

Jurnal de Sărindar

online

Vineri 7 mai 2010

interviu colectiv kitsCh și degradare

Urâţeniile BucureştilorIolanda Malamen

iolanda.malamen@ziuaveche.ro

Străbatem zilnic Bucureştiul, fie că-l locuim, fie că suntem în trecere prin el, cu sentimente dintre cele mai contradictorii: revoltă, indignare, resemnare, stupefacţie, şi, deseori, trebuie să recunoaştem, flanăm de colo-colo prin el cu o nepăsare civică nocivă. Destinul architectural al marelui oraş în acest început de secol 21. Se intersectează, în bună parte, cu bunul-plac hazardul, un hazard care-i urâţeşte imaginea. Şi cum, în ultimii ani urâţirea Bucureştiului pare o îndeletnicire metodică, statutară şi chiar frenetică, dovadă fiind hibridizările care au fost înălţate la tot pasul, am iniţiat o foarte scurtă anchetă printre câteva personalităţi culturale. Am întrebat câţiva oameni de cultură care sunt, în opinia lor, construcţiile/spaţiile care urâţesc Bucureştiul.

‘Deocamdată Bucureştiul are nenoroc de edili mărunţi, şi el ca oraş se profilează după măsura acestora Gabriel Chifu scriitor

’

Banca de lÂngă Parcul Herăstrău

centrul VecHi, strada liPscani

07

Criv - La Fix

www.puterea.ro dacă vrei să ai puterea informaţiei

online

Acum câtăva vreme, pe terasa unui bistro din Cartierul Latin, la Paris, uitând unde mă aflu, am întrebat-o pe-o compatrioată ce-şi dădea masteratul în Oraşul Luminilor: „Tu ştii cumva ce-a făcut ieri Steaua cu Ceahlăul?” Compatrioata s-a uita la mine ca la felul paişpe: „Nu te supăra, despre ce vorbeşti? Cine-i Steaua, cine-i Ceahlăul?” Nu imediat, dar după o săptămână de stat pe-acolo am realizat

enormitatea, prostia întrebării mele,

căci şi mie, nu numai studioasei fete, fenomenul numit fotbalul românesc mi s-a părut o chestie nu mai importantă decât un muc de ţigară căzut în Sena. Tot ceea ce, cu ajutorul neprecupeţit al presei noastre de sport, ne agită periodic în ţară faţă de întâmplările fotbalistice autohtone, e, la altă scară, de o comică lipsă de însemnătate. Toţi aceşti Serea, Penescu, Martiş, Mitică Dragomir, Mircea Sandu, Becali, Borcea, Badea, Turcu, Copos, Dinu Vamă, Tata Jean, Pinalti, Marian Iancu şi alţii eiusdem farinae par de la distanţă

nişte liliputani caraghioşi agitându-se în jurul unui Gulliver nimerit întâmplător în patria lor. Prin Gulliver mă gândesc, evident, la Fotbal, cu F mare, aşa cum îl vedem jucat în Spania sau în Anglia. Ce-i drept, liliputanii noştri au reuşit, cu iţele lor meschine, să-l lege pe uriaş, să-l imobilizeze în universul lor meschin şi nu sunt semne că l-ar lăsa din mână.Cât despre cei care sunt pe teren şi nu în afara lui, îmi aduc aminte de replica indimenticabilă a unei amice: „Tu ai observat că la noi toţi fotbaliştii au nume de fotbalişti?”

Vineri 7 mai 2010

opozițiaFotbalul liliputanilor

Ioan Groşan ioan.grosan@ziuaveche.ro

proiect independent www.ziuaveche.ro

Colegiul editorial Roland Cătălin Pena, Cătălin Florințiu Vărzaru,

Doru Dragomir, George Damian, Răzvan Savaliuc

Șefi departamentePolitic: Anca Hriban; Eveniment/Investigații: Tudor Borcea; Externe: Ioan Tudor; Finanțe/Bănci: Mihaela Popescu-Taulet; Reportaj: Robert Mircea; IT: Florin Bărbuță; Interviu: Iolanda

Malamen; Foto: Alin Burtescu

Ediție Internet: Marius Bâtcă

Editorialiști: Ioan Groșan; Ion Petrescu; Ion Barbu; Cristian Vecerdea

adresa: Palatul Universul, București,

Strada Brezoianu nr. 23 Sector 1 Cod 010136

Contact: Tel.: +40 2131 04 230

Fax: 021.224.02.31 E-mail: ziuaveche@ziuaveche.ro

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

ORIZONTAL1. Mic în volum. - O mare dorinţă. 2. Mică şi mare la şah - Are

o sarcină mai mică sau mai mare. 3. Săpun! - Grija copiilor. 4. In-dicativ popular - Bice! - Posezi. 5. O mare groapă - Bile! Întinsă - Stă pe oase. 7. Mic slujbaş la curte - În trompă! 8. O mie şi o sută - Mari cursuri de apă. 9. Mici şi mari la trapez - Mari susţinători ai viilor. 10. Necăjită - Frumoasa din port.

VERTICAL1. Mică şi mare pe cer - Mică şi mare la ceas. 2. Mică şi mare la

nuntă - Aproximativ. 3. Joc fără început - Priveşte! - Prinsă în laţ. 4. Stil muzical - Stă sub primul nivel. 5. Pune o condiţie - Joc asi-atic. 6. Mic şi mare pentru recreere - Chemat în judecată. 7. Mică şi mare la scris. 8. Mici şi mari în cupă - Pofteşte!. 9. Cu mic, cu mare (pl.) - Bărci pescăreşti. 10. Mici sau mari în funcţie de vâr-stă - Marea pasiune a bărbatului.

DEZLEGAREA CAREULUI DIN NUMĂRUL TRECUT: DISPONIBIL. ENORMITATE. STI. IL.RAT. TI. SS. VANĂ. IMITATOR. L. NICI. UMEDĂ. ATAMANI. A. TARAT. TATI. AT. TOCĂTOR.REGALĂ. ARA.

de Iulian Păun Mic și mare

cotidian național puterea

Publisher: News&Media Investment Limited înregistrată în Anglia și Wales

Registration number 07210838 Winnington House, 2 Woodbery Grove, Nord Firchley, London, N120DR Anglia

Reprezentată prin Adrian Thiess, Project Manager

Colegiul editorial Lidia Mitchievici; Alecu Racoviceanu; Val Vâlcu

Șefi departamentePolitic: Cristian Șuțu; Social/Economie: Marilena Dan;

Investigații: Andi Topală; Eveniment: Ion Alexandru; Mass-media/Monden: Corina Stoica; Foto: Liviu Untaru

Ediție Internet: Emil Berdeli

Conținutul editorial este furnizat de societatea Cutezătorii Media-Content:

Director general: Virgil AntonescuRăspunderea pentru conținutul articolelor publicate

aparține autorilor. În cazul unor materiale preluate după agențiile de presă sau după declarațiile unor personalități,

răspunderea le aparține.

Design Concept: Cristian LipanPublicitate: Mircea Ciama Tel.: 021/224.08.74

Tipărit la tipografia Ringier PrintISSN 2068-0775

Este interzisă reproducerea, arhivarea sau transmiterea în orice formă sau prin orice mijloc - electronic, mecanic, prin fotocopiere sau înregistrare - a conţinutului acestei publicaţii, integral sau parţial, fără

acordul prealabil scris.

adresa: Piaţa Presei Libere nr. 1, Casa Presei Libere nr. 1 Corp C1 etaj 4

Contact: Tel.: 021.224.08.65; 021.224.08.66; 021.224.08.67

Fax: 021.224.08.68 E-mail: office@puterea.ro

Publicitate

la ziua era noaptea. la puterea e opoziția

HOTEL KASSANDRA MARE & SPA 3* +65 EURO TRANSPORT AUTOCAR + 5 NOPŢI CAZARE PLECARE 14 MAI 85 EURO TRANSPORT AUTOCAR + 5 NOPŢI CAZARE PLECARE 21 MAI 99 EURO TRANSPORT AUTOCAR + 7 NOPŢI CAZARE PLECARE 28 MAI

TEL: 021 3124033; 0213123838FAX: 0213120078Mobil :0731804131office@sunholidays.rowww.sunholidays.ro

CINE CUNOAȘTE GRECIA MAI BINE DECÂT GRECII !!!

SUPER OFERTĂ GRECIAPENINSULA HALKIDIKI BRAŢUL KASSANDRA

Mihaela Cârlan mihaela.carlan@ziuaveche.ro

Din 22 aprilie, Monica este mamă. După aproa-pe nouă ani de aşteptare. Am întâlnit-o cu două zile înainte să plece la Viena. Se mişca cu greutate, se te-mea pentru fiecare oră, zi, noapte care o despărţeau de termenul la care trebuia să nască. Pentru că sar-cina ei n-a fost una uşoară şi fără riscuri. În prime-le luni i se ceruse chiar să renunţe, pentru că nu co-pilul ar fi fost în pericol, ci chiar ea. Un sistem imu-nitar slăbit n-ar fi putut-o apăra de complicaţii. Dar această opţiune a fost exclusă categoric şi în lunile care au urmat, Monica a mers tot la două zile la tra-tamente şi controale. Şi cu cât se apropia sorocul, de-venea tot mai evident că până şi operaţia de ceza-riană putea fi o complicaţie în sine. Medicul care a supravegheat-o aici, în ţară, i-a recomandat, onest, să meargă la o clinică din străinătate pentru asisten-ţa postoperatorie, nouă lipsindu-ne nu competen-

ţa profesională, ci performanţele tehnice ale apara-telor. Aşa se face că Monica a născut la Viena, şi nu pentru un moft, ci din cauza dotărilor superioare. Grijile medicului din România s-au adeverit şi naş-terea a fost cu probleme pentru Monica. Dar şi An-drei a trebuit ţinut în incubator trei zile, care li s-au părut nesfârşite tuturor. Soţii Iacob-Ridzi ne-au tri-mis şi o poză cu Andrei şi aceasta este prima ieşire în lume a micuţului Andrei-Carol de când a părăsit incubatorul. Să creşti mare!

Prima fotografie a lui Andrei Carol Iacob-Ridzi

Roland Cătălin Pena catalin.pena@ziuaveche.ro

Cum să nu recunoşti progresul acolo unde e ca la el acasă? Orb să fii să nu-l zăreşti, chiar pe criza asta deasă, la UNPR. Cum ce e UNPR? Păi de 1 Mai vanghelesc aţi dormit, aţi făcut grătare sau aţi stat, pur şi simplu, cu burta la soare? Dacă e aşa, bine aţi făcut şi meritaţi de la mine. Este Uniunea Naţiona-lă pentru Progresul României. Chipurile, un partid care s-a lansat de ziua celor ce muncesc. Ete na, cum care progres? Nu e, cum credeaţi, că s-a născut cu

nu ştiu câte moaşe, ci direct cu trei preşedinţi.Unul de onoare, Cristian Diaconescu. Altu’ executiv, Ga-briel Oprea. Iar celălalt doar preşedinte, Marian Sâr-bu. Care o fi, totuşi, mai şmecher, asta nici eu, care m-am uitat cum se lansau, n-am înţeles. Şi mai am o nedumerire. Chiar se terminaseră membrii de par-tid de n-au mai găsit şi preşedinte fondator? Ori îl păzesc ca pe Sfintele Moaşte? Dacă da, atunci să fie cu ochii în patru, doar se dovedi, la Biserica Radu Vodă, că patru băieţi deştepţi te pot lăsa oricând fără moaşte. Sau fără fondator.

Atentie sporită, băieţi!

Măi, preşedinţilor!

inclusiv

08