Anul 67. Noemvrie—Decemvrie 1936. Nr. 6.

TRANSILVANIA (Buletin de tehnică a culturii.)

Cuvânt rostit în Ziua Unirii 1 Decemvrie 1936

de Nicolae,

Mitropolitul Ardealului.

Cu bucuria cu care primim an de an luminatul praznic al învierii Domnului, care stă la temelia credinţii noastre creştineşti, cu aceeaşi bucurie a toate covârşitoare, intim' pinăm şi ziua de 1 Decemvrie, pe care a făeut-o Domnul să fie pentru noi, Românii de dincoace de Car păţi, ziua mult aşteptată a dreptăţii şi a izbăvirii din robia noastră multiseculară, ziua mare şi sfântă a învierii noastre naţio­nale şi a unirii pe veci cu fraţii noştri de aeelaş sânge şi de aceeaşi lege din cuprinsul pământului românesc.

Nu vom lăsa n/ei când ca vreo putere ori strâmtorare ori grifă — oricât ar fi de mare — de pe lumea aceasta, să ne răpească ori să ne întunece măcar bucuria, trăită profund din toate fibrele simţirii noastre, a acestei măreţe zile, de care e legată realizarea destinului nostru naţional. Şi de eâteori ni s'ar părea c'am fi slăbit în urmărirea te­nace a acestui destin, de eâteori greutăţi şi piedeci ni s'ar rostogoli în calea lui, de atâteaori ne vom întoarce, ca cerbul cel însetat, la izvoarele de lumină şi de entuziasm ale acestei zile, ca să ne împrospătăm şi facem nebiruite puterile, să sorbim duhul înţelepciunii, al unirii şi iubirii frăţeşti între conducătorii şi în toţi fiii neamului nostru.

Ziua de 2 Decemvrie a fost coborîtă din eternitate şi •aşezată în centrul istoriei noastre, ca să simţim prezente

545 l

în ea, toate suferinţele şi jertfele izbăvitoare ale trecutului^ toate nădejdile şi aspiraţiunile mari ale viitorului nostru.

Cuvine-se ca recunoscătoarea noastră aducere aminte-să se îndrepte astăzi către toată truda şi munca păstră' toare de neam, din generaţie în generaţie a înaintaşilor no-ştri, către toţi eroii cunoscuţi şi necunoscuţi şi către toţi mucenicii neamului cari, deoparte şi de cealaltă a Cârpa-ţilor, au adus jertfa prin care ni-au răscumpărat mântuirea şi ni-au hărăzit soarele libertăţii şi al unirii de astăzi.

Slăvită să fie deapururi îndeosebi memoria celor opt-sute de mii de fraţi ai noştri, cari eu preţul vieţii lor, ne-au izbăvit din greaua şi îndelungata noastră robie.

Pe veci neştearsă va rămânea în inima Ardealului re­cunoştinţa către marele Rege-liberator Ferdinand I.

înaintea jertfei lor şi a Lui, cu o cucernică emoţie şi eu profundă evlavie, ne plecăm astăzi genunchii şi sărbă­toreşte ne legăm în conştiinţele noastre, că, între orice îm­prejurări şi cu orice jertfe. Ie vom păstra întreagă moşte­nirea.

Dar când cu aceste înălţătoare simţeminte în inimi, prăznuim noi, iubiţii mei, ziua de 1 Decemvrie, de dincolo de graniţa apuseană a ţării noastre se ridică un sgomot surd de protestare, care vrea să ne tulbure sufletele şi să ne conteste moştenirea în care am intrat pe bună dreptate. Vecinii noştri din aeea parte îşi strigă supărarea şi-şi poartă jalba în lume pe la toate uşile, eă statul lor le-a fost sfâr-ticat în bucăţi — şi-1 cer înapoi. Motivul cererii lor este că l-ar fi stăpânit o mie de ani şi acum n'ar mai fi putând trăi fără el.

Aeest motiv însă, pe de-o-parte este o dovadă de slă­biciune de o mie de ani, de altă parte este o gravă auto-acuză pe care — fără să-şi dea seama — si-o aduc un­gurii înşişi lor şi statului lor „milenar", cum le place să-l numească.

Slăbiciunea Ungurilor stă în faptul real, eă în decurs de o mie de ani n'au fost în stare să umple pământul pe care zic că l-au stăpânit. Şi n'au fost în stare, fiindcă încă înainte cu o altă mie de ani, aici pe aeest pământ eram pre­zenţi şi-1 umpleam noi, iar în alte părţi erau alte neamuri>

546

— şi /oft* împreună eram mai număroşi decât Ungurii. Pe lângă tot greul asupririi şi al maghiarizării eu sila, noi am rămas tot noi, cu făptura noastră românească, cu totul deo­sebită de a Ungurilor şi eu dreptul nostru la vieaţă naţio­nală întreagă — şi celealalte neamuri au rămas tot ele, cu acelaş drept al lor. N'a trebuit să vină decât o suflare de vânt mai puternic, pentru ca această nefirească aleătuire de stat unguresc, ca şi întreaga piesfrită monarhie a pa-furei cu două capete, să trosnească din toate încăeieturile sale putrede şi să se destrame în toate petecile din care era cârpită, iar pe ruinele ei să răsară, ca nişte organisme vii, statele naţionale în care şi-au integrat vieafa nafiunile finute până atunci în robie. Ungurii şi-au realizat şi ei visul lor de a avea un stat unitar naţional maghiar, între grani­ţele lui fireşti de astăzi. Astfel, răsboiul purtat în numele principiului naţional şi consecinţele lui, au creat condiţiile prielnice pentru acest proces politie, aducător de epocă nouă, care a decurs cu implacabila necesitate, cu care se petrec fenomenele naturale. Mai puteau oare Ungurii să oprească în elementara sa desfăşurare acest proces istoric ? Nul Şi n'au putut.

Dar acum, incorigibili şi incapabili de a se adapta realităţilor, ei se iau la luptă cu imposibilul. Vreau să în­toarcă înapoi din cursul ei istoria 1 Sunt astăzi singurul popor reacţionar în Europa. Ca toţi reacţionarii, ei sunt lipsiţi de psihologie şi perspectivă, fără cunoştinţă reală de oameni, fără capacitatea de-a sesiza problemele tim­pului şi de-a adânci situaţiunile politice, neajutoraţi în faţa celor ce le flatează însuşirile închipuite şi le menajează slăbiciunile reale. Spontaneitatea lor lărmuitoare, ca a tu­turor reacţionarilor cari se agită şi protestează, este numai aparenţă de moment şi nu este expresia curajului care izvoreşte dintr'o voinţă stăruitoare şi neînduplecată. Destul de superficiali ca să nu vadă greutăţile infinite şi invinci­bile ce li se pun în cale, ei cer simplist revizuirea pro­cesului irevocabil al istoriei.

Amiavut o mie de ani de stăpânire — zic ei — şi am pierdut- o: sase întoarcă înapoi} Aceasta- i logică ungurească l O, dar o stăpânire asupra unei proprietăţi care nu este a

547 1*

ta şi care nu ţi se cuvine, cu cât este mai lungă, cu atât este mai nedreaptă şi cu atât te acuză mai aspru nedrep-tatea ei. O mie de ani de stăpânire ungurească n'a fost pentru noi altceva decât o temniţă de o mie de ani. Şi dintr'o temniţă de o mie de ani, astăzi, după un răsboiu care a creat aşezări politice pentru libera desvoltare a naţiunilor asuprite, mai ai îndrăzneala să-ţi formulezi un titlu de drept uzufructuar perpetuu asupra unor naţiuni cari n'au venit din Asia şi nu trăiesc în Abisinia, ci trăiesc în centrul Europei şi, ea noi, ne tragem originea din stră­moşi cari nu şi-au plecat grumazul sub nici un fug străin?! Dar, spuneţi cu toţii, mai e posibil să ne întoarcem o sin­gură zi măcar în temniţa ungurească?/ Ori, suntem noi obiect de compensaţie bun de dat, de dragul unei intere­sate alianţe cu Ungurii?! Cu conştiinţa demnităţii noastre de latini, respingem această gândire de om trufaş a oricui, chiar eând vine dela Milano ori de pe malurile Tibrului! Fără să ne simţim un moment măcar tulburaţi în dreptu­rile noastre şi ameninţaţi în siguranţa noastră de o impe­tuoasă oratorie ocazională, ne doare că a pornit de acolo de unde mai puţin ne-am fi aşteptat.

Vecinilor noştri dela Budapesta, eu apetituri revizio­niste, le spunem răspicat în auzul lumii întregi, ea şi aeum optsprezece ani din cetatea lui Mihai:

Procesul istoric dintre noi s'a încheiat; sentinţa a fost pronunţată definitiv şi este inapelabilă, fiindcă a fost sanc­ţionată de voinţa unanimă şi neînduplecată a naţiunii române şi a fost binecuvântată de Dumnezeu, care poartă grifă să se realizeze dreptatea cea eternă între popoare.

Pentru voi şi pentru nimeni de pe lume n'avem de cedat din pământul scump al ţării: Nlel-o brazdă I

Nu se poate opri în loc, nici întoarce înapoi cursul Istoriei noastre naţionale, pe care astăzi îl simţim pulsând mai puternic în noi şi în conştiinţa integrală a naţionalităţii noa­stre. Destinul unui popor se decide înlăuntrul Iui. De aeeea, datoria eea mare a noastră a tuturora este: să înoim fie­care în noi şi prin noi forţele morale ale naţiunii şi eu toţii împreună să consolidăm patrimoniul naţional, dând exi­stenţei noastre politice toată consistenţa şl formaţia sa

548

nafionalS. Să clădim pe temelia tpadiţiunii de uieaţă româ­nească şi să purtăm paladiul ei cu pietate neprihănită pe tot întinsul patriei. Sa avem încredere în virtuţile naţiunii, în destoieia şi capacitatea de jertfă a ei. Prin munea noa­stră închinată în fiecare Ei şi în fiecare ceas binelui de obşte, să ne dăm cu tofii contribuţia maximă la întărirea naţiunii. Noi trăim prin ea şi ea trăieşte prin noi şi va trăi prin cei ee vor usni pe urma noastră. Precum prin legea grauitaţiunii suntem legaţi de acest pământ pe care ne mişcăm, tot aşa, ba dacă se poate chiar mai mult, să ne legăm prin puterea iubirii de patria şi de naţiunea noastră. Lor să le slujim eu supunere şi ascultare de Dumnezeu. O naţiune care-şi cu­noaşte destinul ee-i este hărăzit în planurile Prouedinţei şi se leagă cu toată virtutea de el, nici porţile iadului nu o vor birui.

Acesta este crezul nostru de Ziua Unirii — şi de toate zilele.

Din mijlocul praznicului acestei slăvite zile, din inima întregului Ardeal, să strigăm eu toţii:

Trăiască Regele 1 Trăiască România întregită şl pe ueel nedespărţită!

„Astra" şi reuizionismul de I. Agârbiceanu.

In mijlocul muncii sale eulturale, pentru luminarea po­porului român dintre Carpaţl şl Tisa, „Astra" a rămas adânc şi dureros surprinsă de declaraţiile Ducelui Mussollnl fă­cute, de curând, la Milano, referitoare la dreptatea ee ar trebui făcută Ungariei, pe care a numit-o „marea mutilată". Era firesc ea ,Astra" să înregistreze eu mal mare mâhnire decât alte organizaţii eulturale şt naţionale, declaraţiile ma­relui bărbat de Stat al Italiei, deoarece ea lucrează de 70 de ani chiar pe teritorul pe eare Ducele îl socoteşte amputat tdin trupul Ungariei, Ardealul, Banatul, Crlşana şl Maramureşul — şl ea ştie mal bine de ee a fost necesară opera ei culturală de până la unire şl ce o face necesară şt azi. Aetiuitatea „Astrei" a fost necesară în trecut pentru

549

a contrabalansa opera de maghiarizare forţată a guver­nelor ungureşti, a populaţiei compacte româneşti de pe întinsul acestui teritoriu, în urmărirea funestei himere de a erea un Stat naţional unitar maghiar. Dacă regiunile amputate dtn trupul Ungariei ar fl fost ureodată ungureşti, * nu aueau neuoe nlel guuernele ungureşti de opera de ma­ghiarizare a lor, nlel „Astra" de acţiunea el culturală prin eare întărea rezistenţa naţională a neamului românesc de pe acestea plaiuri. Dacă formidabila ofensiuă maghiară dtn ultimele decenii dinaintea unlrit, pentru Ideea de Stat na­ţional maghiar, nu ne-ar fl lăsat rane adânci în trupul nea­mului, „Astra" nu ar auea de luptat şl azi eu ulndeearea aeestor rane. In sate în eari înainte eu şaptezeci de ani şl biserica şl şcoala şi populaţia, nu cunoşteau altă limbă decât pe eea românească, limba lor maternă din strămoşi, „Astra" trebue să lupte şl azi pentru înuăţarea dtn nou a a acestei ltmbt.

Mărturiile istoriei stau douadă eă regiunile unite pe ueeie în Statul român nu au fost niel odată ungureşti şl eă Ungaria ehlar, abia de pe la 1848 încoace, a ajuns la gândul să le maghiarizeze eu forţa, potenţllnd aceasta po­litică dela dualism încoace.

Atunci eum putem fi noi, prouineiile dela Apusul ear­paţilor, membre amputate din trupul Ungariei şl eum a putut ajunge aceasta „marea mutilată"?

„Marea mutilată" până la unire, a fost naţiunea ro­mână, însăşi Inima el, Ardealul, nu aparţinea suveranităţii naţionale. Ungaria n'a ajuns, în realitate, nlel eu trupul, nici eu membrele sale în aeest teritoriu naţional, ci numai cu antenele puterii de Stat, anormal crescute, datorită îm­prejurărilor europene fauorablle el şl duşmănoase nouă.

Tratatele de pace au tăiat aceste antene şl am rămas şl noi şl ungurii aşa cum am trăit de ueacurl: Ei în ţara lor, pe eare nime nu uoleşte să le-o ia, noi în ţara noa­stră străueehe româneaseă, pe eare nu o dăm şl nu o putem da nimănui.

lată pentru ee euuântul Ducelui a mâhnit adânc „Asd-ctaţlunea transilvană pentru literatura şl cultura poporului român". E a ştie ee spune, căci s"a năseut înainte eu 70 de

550

•ani, în clipa tn care Ungaria a început mat Insistent po­litica sa de a ne schtmba în membre ale sale, pe not nelea patru prouincti româneşti dela apusul Carpaţilor. „Astra" ştte eât a luptat pentru ea încercarea criminală să nu reuşească. Şl nu a reuşit, rămânând not românit stă­pânit reali al regiunilor pe cart Ungaria urea să le creadă azi tăiate dtn trupul său.

Că Ungaria nutreşte şl azi pofte cart sunt peste drep-lurlle şl puterile ei, nu ne miră. Dar ne miră cum un mare conducător actual, al unei mari naţiuni surori, a putut să se facă aduocatul Ungariei, fie şl într'o euuântare?

Ştim: omul mare poate rosti euutnte tari eare să eehl-ualeze cu fapta. Dar cu o eondtţlune: ca ele să fie spuse într'o cauză dreaptă. Mâhnirea noastră are acestea două motiue: eă declaraţiile dela Milano, referitoare la Ungaria, le-a făeut un mare latin şt eă le-a pus în cumpănă într'o cauză nedreaptă.

Şi mal mult decât nedreaptă. Uom numl-o împotrlua firii. Pentrueă reuentrea la Ungaria a proulnetllor româ­

neşti dela apusul Carpaţilor, ar fl un lueru împotrlua firii, eum nefirească a fost stăpânirea el deodată peste acestea proDineli.

„Astra" a muncit şapte decenii împotrlua încercării nefireşti ea prin cultura ungurească să amuţească o limbă şt o cultură latină alei între Tisa şt Carpaţl. Românii dtn Ardeal au luat puterea de a duee această luptă, luând contact eu Roma şl prin ea eu ueehea cultură latină din Apusul Europei. Cronicarii şl tstorlell dela Răsăritul Car­paţilor au uorblt de originea noastră romană, luând con­tact, prtn Polonia eu aceeaşi cultură latină dtn Apus. Neamul românese zăcea bolnau la marginea lacului făcător de mi-munl al culturii şl n'a auut omul eare să-l arunce în apă până nu s'au arătat, de-o lăture şl de alta a Carpaţilor, bărbaţii earl au înuăţat în ţările latine din Apus. In uea-eurlle trecute, ne-am păstrat limba şt legea numai prin fiinţa şl moştenirea noastră culturală latină.

Şl aoum un om mare, chiar al latinităţii, să sprijl-nească nefireasca cerere a ungurilor ea noi românit dela Apusul munţilor părinţi, — eu tot sufletul, uleaţa şt cultura

noastră latină — să fim prinşi iarăşi de tentaculele unei puteri de Stat streine, pentru a ne mat sbate din noit întru păstrarea limbii şl o naţionalităţii? Spunem pentru păstrare, căci de pierderea lor ntet umbră de gând nu poate fl. După ce ne-am păstrat-o, lipsiţi de multă cultură, prin ueaeurl, nu uom mai putea-o pierde de-aici încolo, după ee nu numai am luat eontaet eu cultura latină, el suntem noi înşine creatori de această cultură.

Trimitem glas până departe pe ţărmurul Tibrulul şt spunem înfăptuitorului Italiei naţionaliste de asl: Străne­poţii celor înueşnieiţl pe columna Iul Traian, pe cart l-at recunoaşte dintr'o aruncare de ochi în ţăranii mândrii al plaiurilor noastre, declară limpede şt hotărît:

„Ne-am săturat de a fi numai apărătorii limbii şt leglt româneşti, a latinităţii dela Dunăre, Carpaţl şl Mare. Urem de-aici încolo să fim ereiatorl în aceiaşi cultură şl spirit latin ea şl marile noastre surori latine din Apus. Urem locul nostru sub soare întreg şl liber. Suntem în stăpânirea Iul şl-1 uom păstra pe ueele apărându-1.

Altfel am ajunge noi nu numai mutilaţi, el uredniel de moarte".

552

Figuri şi fapte pilduitoare, din treeut.

Un îndrumător al culturii poporului: l. Alex. Lapedatu

de H. P.-P. In 1878 duceau la groapă, în cimitirul din „Groauerii"

Braşouulul, pe un tinăr profesor — niet nu împlinise 34 de ani — mort de boala de piept, istouitoare. 1. Alex. L a ­pedatu fusese profesor de filologia clasică la liceul român din Braşou, unul din cele 3 licee şt jumătate, pe cari oblă­duirea maşteră, maghiară, le hărăzise celor trei milioane de români.

După eum era prea firesc, Lapedatu murea sărac şl fu înmormântat eu banii adunaţi printr'o listă de subscriere,, în sânul corpului profesoral — dar profesorul acesta a lăsat atâtea nestemate, încât şl astăzi lucesc celor ee ureau să le priceapă însemnătatea.

Datele biografice referitoare la 1. Al. Lapedatu nu sunt multe, deoarece uleata t-a fost scurtă. Născut din pă­rinţi plugari, în comuna Colun (jud. Sibiu), în 6 Iulie 1848„ a crescut în comuna înueeinată, Qlâmboaca, a urmat şcoala poporală din Hosman, la saşi, şcoala secundară (liceul romano-catolic, eu limba de predare germană) din Slblu^ unde a dat şl examenul de „maturitate" (bacalaureatul), a treeut mal apoi la Bucureşti, la facultatea de Utere. Alei a cerut o bursă a societăţii „Transiluanla" şi eu ea a plecat la Paris. Din 1868 până în Sept. 1870 a studiat acolo, eând a fost silit, din cauza răsbolului, să plece din Franţa şt s ă urmeze cursurile în Belgia, la Bruxelles (Brusela, eum scria el), unde a luat doctoratul în litere şt filosofie, în 1871„ cu distincţie.

e a linăr profesor a fost unul din cel mal aetiui şt uăzuţl conducători al liceului, profesor Ideal, ziarist plin de ulolelune şl de bun simt, scriitor eu reale calităţi literare.

A eoîaborat la „Familia'' lut los. Uulcan, la „Orientul Latin", la „Albina Carpafilor", la „Traian\ „Albina Pm-

553

dului", „Revista literară-ştiinţifică" — a retipărit în două broşurt unele articole-studii „Zneereări în literatură" (1874) şl „Asupra situaţiunii" (1877).

Cel ee îşi doarme somnul de «eel lângă Andreiu Mu-răşianu şl Ulrgll Onlţiu — a fost serbătorlt, precum se eu-utne, în 21 Noemurie, a. e., eând fll săi, gemenii Alex. şl loan, împlineau 60 ani, urmând munca tot atât de urednieă -de laudă a tatălui lor, în cadre mal largi, corespunzătoare «pirltulul uremii.

Seheil-Braşouulul, unde a locuit răposatul, a pre­schimbat numele unei străzi în „Strada l. Alex. Lapedatu", nume mult mal atrăgător deeât numărul american al unei străzi oarecare.

* * 1. Alex. Lapedatu a dat multă atenţie „Asociaţiunii'1.

In zeci şl zeet de articole a militat pentru ea. A fost un propagandist cultural eu largi orizonturi şl eu o deosebită ueruă în scrisul său de propagandist.

lată eum definea l. Al. Lapedatu, la adunarea noastră generală din Deva, 187U, cultura, într'o conferinţă:

„ee uedem dară la un popor cult? Uedem mal întât de toate un organism social complect, funcţionând regulat prin toaie organele sau părţile sale, îmbrăţişând deopo-trluă toate terenele aetlultăţll omeneşti, nizulnd pururea spre progresul în bine, în acteuăr şt în frumos sau mal desluşit: uedem toate clasele societăţii lucrând, flecare în direcţiunea sa, pentru binele şl fericirea comună naţională, pentru progresul şl perfecţionarea genului omenesc.

„La un popor eult uedem pe locuitorii dela sate, adică pe ţărani, lucrând pământul eu eea mal mare grife şl după sisteme raţionale de agronomie; îl uedem eulttuând pădu­rile şi câmpurile, crescând ultele, iarăşi, amăsurat luml-nelor ueaeului, purtând tot astfel şl economia casei. Găsim la dânşii bunele morauurl, ulrtuţlle casnice, cari ajută bună­starea şl materială şl morală; sânţenla uleţll familiare, fru-galitatea şl cumpătul întru toate; el excelează apoi prin grija lor eonştlenţtoasă şl prin ului Interes în trebtle c o ­mune, pe cari ştiu să şl le administreze cu bărbăţie, cu deuotament şl scrupulozttate. Şl ee aflăm pe la o r a ş e ?

554

Aflăm mii şl larăş mll de braţe, ocupate cu Industria, ma­nufacturieri şl fabricanţi, a căror muncă condusă şl fecun­dată de învăţătură produce auuţtt imense, atât pentru in­divizi, cât şi pentru societate, patrie sau naţiune; pe de altă parte întâmpinăm comercianţi laborios! şl inteligenţi, cari dimpreună eu meseriaşii formează cea mat puternică clasă a societăţii, măduua şl muşchii corpului naţional. In locul al treilea un popor cult se bucură de o numeroasă Inteligenţă» eare conduce eu dibăcie treblle publice, auând în uedere salutea şi fericirea tuturor, esercează profesiu­nile libere, traducând în practică diferitele cunoştinţe teo­retice, eultiuă şt sporeşte ştiinţele, spre descoperirea ade-uărulul în toate sferele cugetării, înavuţeşte literatura, spre a da spiritelor un nutriment sufletesc, fără de eare nu s'ar putea desuolta eum li se cuvine, aduce artele la înflorire, «pre înfrumseţarea şi desfătarea vieţii.

„Afară de acestea la un popor eult vedem biserica moralizând prin graiul şi faptele servitorilor ei, iar şcoala lustruind şi educând de sus până jos; vedem presa lumi­nând toate clasele societăţii, luptând pentru principii sânte (sfinte) şi pentru idei mari, formând opiniunea publică şi stimulând uoinţa la fapte bune; vedem tot felul de socie­tăţi şi asociaţiuni instruind, încopciind puterile particula­rilor spre scopuri generale, cart toate ţintesc la îmbună­tăţirea materială şi morală; vedem, în fine, eă toţi, din toate părţile, spre a susţine cultul adevărului, frumosului şl binelui, susţin cu destule sacrificii literatura şi artele, fac să prospereze tnstituţtunlle cele de comun folositoare, se Interesează cu căldură de tot ce este al patriei şl al naţiunii ete. e t e . \

Deoarece ne lipseşte spaţiul în numărul de faţă, uom da în unul din numerele noastre viitoare câteva spicuiri dtn articolele sale culturale. He eă se apără Lapedatu împotriva celor mărginiţi, cari nu pot riposta deeât eu „astea-s frazei" — de atei numirea de „frazlştri — fie eă analizează mi­siunea intelectualilor, a „inteligenţii", eum se spunea pe atunci, fie că descrie cum îşi închipuie el o bibliotecă po­porală model, o expoziţie a „Asoeiaţiunil", prelegerile pu­blice în oraşele noastre, fie c ă vorbeşte în societatea

555

doamnelor despre educaţia felelor, etc. etc. — obseruaţiile sale pot forma şi tn ziua de astăzi platforma de discuţii şl ideile sale pot germina fapte bune, mai cu seamă în ţi­nuturi, unde propaganda culturală nu este prea desuoltată.

Am arătat în coloanele reulstei, între propagandiştii model, pe Ion Pop Reteganul, pe Dumitru Gomşa, pe Qh. Coşbue, pe Spiridon Popeseu. in galeria lor trebue înşirat eu pietate şl recunoştinţa — din partea noastră — 1. Ale­xandru Lapedatu.

* * După eum tatăl lor, aşa şl gemenii, serbătortţi astăzi,

au dat multă atenţie instituţlunil noastre. După terminarea studiilor uniuersitare, Ion 1. Lapedatu a ocupat postul de secr. //., din 15 X. 1904 până la sfârşitul anului 1905. A lu­crat alături de Dr. Cornel Diaeonouieh. In 11 VU. 1905 a fost ales membru corespondent în secţia economica, iar în 1912 membru ordinar al aceleiaşi secţii. Secţia aceasta s'a bucurat şt se bucură de multe ori de lumtnile ştiinţiflee-eeonomlee ale dsale. In 1925 a fost ales membrul în co­mitetul central — aetfuând până în 1930.

Dl Alex. I. Lapedatu a fost ales membru de onoare al „Astrei", la adun. gen. dela Arad (1924) — a sprijinit, ea ministru, acţiunile „Astrei" cu multă energie şl a ţinut, Ia rugarea noastră, conferinţa festluă dela adunarea ge­nerală jubilară din anul acesta.

Notă» Cine urea să c i t ească o biografie mat bogată a lui 1. Al. Lapedatu, apot biografiile celor doi fii serbătoriti ai săi, precum şt o serie întreagă de articole, contribuţii de ale prietinilor, foştilor eleu! şi a colaboratorilor lor — ua face bine să-şi procure minunatul uoluo» omagial: „Fraţilor Alexandru şi ion l. Lapedalu, la împlinirea uârstet de 60 de ani". — (*l. O. Imprimeria Naţională, Bucureşti. 1936. 904 pag.) Aeolo este analizată pe larg şi aetiuitatea de nouelist Istorie, de poet şi de scriitor dramatic, a lui 1. Alex. Lapedatu.

Notâ. Societatea noastră a publicat în „Biblioteca poporala a Asociaţiunii" din peana Iul l. Al. Lapedatu următoarele lucrări: Nr. 21 : Nuvele istorice: „Amor şt răzbunare" şi „O tragedie din zile bătrâne"* fîu o notiţă biografică şi G H portretul autorului. Prefaţă de Andrei Bâr* seanu, Sibiu i9u5.

Nr. 22: Nuvele istorice: „Moartea Iui Asan" şi „O duşmănie ca bun sfârşit", Sibiu, 1908.

Epuizându-se cele două numere s'au publicat: aj în ed. a ll-a (1924) Nr. 134 (ea Nr. 21) şi Nr. 136 (ea Nr. 22); b) în ed a lll-a (193r) Nr. 224 (eu „Moartea lui Asan") şi 225 (eu „Amor şl răzbunare" şt „O tragedie din zile bătrâne").

Nuuela „O duşmănie eu bun sfârşit" urmează să se reedifeae altădată.

556

In legătură eu reuolu(ia dela 1848 din Ardeal

de Ioan Ardeleanu, senior.

Pe nemuritorul şl de pte memorie, mitropolit şl arhi­episcop de Alba-lulla şl Făgăraş , Alexandru Sterea Şuluţiu, unul din ctitorit „Astrei", mişcarea naţtonală dela 1848, l a aflat ea ulear al Slluanlel în Şimleu (1835—1850). In părţile sălăjene această mişcare de desrobire, de sfărmare a lan­ţurilor iobăglel, a fost condusă de el. Despre aceasta măr­turisesc eâtena zeci de aete, necunoscute Istoriei, pe cart le am aflat în arhiua uicartatulul Siluaniei. De altfel el însuşi mărturisea, într'o scrisoare din 13 Iulie 1848 adresată Ep. Ioan Lemenul: „Şl aşa — pot zice — eu singur ţin în tot Sălajul pacea, rândul cel bun şt subordonaţla".

Din aceste aete, pentru a cunoaşte munca şt sufletul său în uâltoarea reuoluţlel dela 1848—49, dau azi unul pu­blicităţii.

Acest act, respectiu această circulară, este în strânsă legătură eu întrebuinţarea limbei româneşti în administraţie îndată după revoluţie şl cu conscrlerea pagubelor suferite de naţiunea noastră în această reuoluţte.

Cunoaşterea rezultatului cules pe urma acestei circu­lare — ea fiind adresată tuturor conducătorilor splrltualt al naţiunii noastre din Ardeal. — cred eă ne-ar fl de mare folos. Nu numai pentru a contrabalansa propaganda revi­zionistă care se sprijineşte şt pe anumite teorii de Istorie, dar şl pentru a cunoaşte puterea de uleaţă a naţiunii şl mal ales pentru a ne însufleţi în munca de reparare a ne­dreptăţilor Istorice de cart părtaş a fost acest obidit neam.

lată cum glăsuta marele utcar:

„No. 148 Dle 27 o. Oet. 1848.

Omnibus Arehl-Diaeonis, et Paroehls Q. Cath ex Syl-uanta.

Extractul acesta de publicare, eu acela rândulală ut-l împărtăşesc, ea eunoseând dlntr'ânsul dreptul Naţionali­tăţii şl a llmbel noastre, pe preoţi şl prlntr'ânşii pe popor

557

să-l luminaţi, să-l deşteptaţi şi să-l îndemnaţi, ea cu tot prilejul şl în toate cererile şl plânsorile lor la orice fel de dlregătorlt negreşit să se folosească cu el aşa cât:

1. Toate Instanţllle lor, cari uor auea de a-l da la supremii sau subcomisarii împărăteşti a cercurilor — ort de ee fel de naţiune fie aceea — le uor da în limba maicii sale româneşte şt uor auea de a pofti pe dânsele rezolu-ţluni iar româneşti, dacă unii diregătorl n'ar uoi a le primi, sau a le da rezoluţiunea româneşte, să se plângă aici la mine şi eu uoiu priueghle, ea drepturile naţtunel noastre să nu se uateme şi să nu rămână fără fruct.

2. Fiindcă Naţiunea română după manifestul împără­tesc din 2 Deeemurie 1848 şl după legile monarehlt date de înălţatul nostru împărat la 14 Martie 1849 are drepturi asemenea eu alte naţii şl alte naţiuni nu au drepturi mal mari deeât naţiunea română. Şl [aşa prin mat sus pome­nitele legi are drept de a-şl eultlua, procopsi, desuolta şt în lucrurile publice religioase şl politice a-şl folosi limba sa cea naţională românească, comunităţile româneşti au dreptul de a pofti, ea precum la alte dlregătorlt mai înalte, la toate comunităţile româneşti să se aşeze şl să se pună notarii din naţiunea română şl aceasta eu atât mal uârtos şi eu mat mare dreptate pot pofti şl dlregătorlt sunt da­tori a le împlini pofta aceasta legiuită, eu cât mai mare e adeuărul acesta:

a) Că comunităţile de pururea au auut dreptul de a-şi alege ele notar sătesc;

b) e ă comunităţile dând plată la notarii săi, pe pita şt plata comunităţilor nimeni n'are nici un drept a le pune eu sila notari de altă naţiune pe grumazi;

c) Pentru eă auând naţiunea română drept ea şl fiii ei să se primească la ori ee fel de diregătortt, ea pofteşte a lua eu fapta în lucrare dreptul acesta alegându-şl notari din naţiunea sa şi nimeni cu nici o dreptate nu poate pofti dela naţiunea română, ea ea să-şl lapede pe fiii naţlunet sale şl cu pita sa şi călcarea dreptului natural şt de legi dăruit ei, să hrănească pe flll altei naţiuni străine şi uitrege ;

d) Pentru că la desuoltarea, cultiuarea şl folosirea llmbet româneşti, în lucrurile şl llpsele eele publice şl prl-

558

uate, notarii eei de naţiune maghiara, earl literatura şt limba română nu o ştiu, ar fl numai de pledecă şi de mare staullă desuoltăril, eultluărll şl folosirii limbel şl naţionali­tăţii române şl aşa nimeni n'are dreptul a pofti dela Ro­mâni, ea Românit cu împiedecarea şl omorîrea drepturilor şl a uleţlt publice, a ltmbet române, să primească de no­tari în sânul său şl pe pita sa, cu înapoierea fiilor săi cel din sângele său, pe fit) altei naţiuni străine sau maghiare;

e) Gă fără de acela notarii maghiari, nu le-au fost co­munităţilor române de nlet un bine, fără de mare rău, preeum toate timpurile, dar mat uârtos în timpul aeest sâlntc a reuoluţtunlt, cu tnlma sângerată, au simţit Românit de o parte pârându-l, uânzându-i, dându-t la primejdii şl splo-nându-t pe Români, serltndu-le în loe de jalbe eari le-au spus, peri asupra capulut şt nu odată cărţile Românilor, earl au fost siliţi a-le încredinţa lor, în auutele eu domnit Iul eet pământeşti şl eu alţi maghiari, uânzându-le şl tră-dându-le în mâlnele domnilor şl pârâţilor lor.

Aceste fiind foaie ea lumina de drepte daeă preoţii, eu bună flegmă, da el eu energii se uor pune înaintea contrariilor — ort cine să fie acela, ua amuţi de loe îna­intea adeuărului, pentru aceia să uă serueaseă şl să uă fie de argumente în contra acelora, eari s'ar neuol a pune eu sila pe grumazii comunităţilor româneşti notari de ma­ghiari şl daeă undeua totuşi ar atenta eineua să mă în­ştiinţaţi şl uoiu uindeca rana.

Strâns să priuegheze fiecare, ea să nu n i se uateme, sau de totului să se omoare dreptul naţionalităţii şt a limbel noastre, „prlnetpils obsta" eă limba e ulaţa naţtunel şt ştim din tristă experienţă, eă până n'am auut dreptul limbii în publica administraţie, naţia noastră a zăcut moartă sau amorţită, ea slabele muşte iarna în erepăturlle lemnelor.

Mai încolo uă fae cunoscut, că şcolile gimnaziale în Şlmleu se uor începe dela 3/15 Noemurie a. c. Cu multă a Inlmei săltare de bucurie uă pot înştiinţa, preeum aceste şcoli gimnaziale uor fl organizate btne cu 6 profesori, dintre earl 3 uor«fl din preoţlmea română, preeum şl la scoale normale de atei dela mtnortţl un profesor ua fl român, c u

559

-atâta dar mai tare să-şt adueă pruncii Românii Ia şcoală^ c ă numai înuăţătura poate ridica onorul şi fericirea na­ţiunii române.

Mai pe urmă uă înştiinţez, eă ua ueni o comtsiune, c a r e să serie, toată paguba şl prada ee-a făcut-o Româ­nilor rebelii maghiari.

Deet dar toate comunităţile şi toţi oamenit sau prtn notarul său, sau prin preot, să-şl însemneze toată paguba ee au auut-o şl au pătlmtt-o dela maghiari: precum ar-zându-le bisericile şl strteându-le casele, şurile, poeţlle, grajdurile, coteţele, ete.; răpindu-le banii, marhăle, buca­tele, hainele, sculele caselor, uestmlntele şt sfintele uase a bisericilor, ete.; prădându-le holdele, mălaiele, ullle, po-măturlle, eu un euuânt toate însemnându le până într'un ae, cu tot preţul lor, bine băgând de seamă ca deoparte să nu rămână nimica neînsemnat, că maghiarii eu bună seamă alor pagubă făcută de Români încă nu o uor lăsa nescrisă, însă şl acela să bage de seamă, ea în punerea preţului numai adeuărul să-l urmeze, adecă să nu pună preţ mai <mare decât a făcut.

Apoi după aceia să se însemneze şl acela, că dtn fiecare sat, câţi oameni au spânzurat, câţi au împuşcat, câţi au ucis în alt ehlp şl câţi au pierit fugind de frica lor şl apărându-se de e l? Toate aceste în 3 exemplare, unul carele să-l dee la comtsiune, altul carele să rămână în lada eelessll şl al treilea să se trimită alei la uiearlat pentru facerea şi alcătuirea Istoriei Reuoluţtunei acesteia şi a na-ţiunet române — acurat dară toate să se însemneze şi cu mare dreptate, şi unde nu uor şti preoţit sau notarti în­semna bine, protopopii sâ-t îndrepteze.

Toema în ora aceasta căpătând în mână şt o publi­care a excelenţei sale guuernatorul etnii şl militar baro­nului Wohlgemuth din 20/8 Oct. a. e. prin eare se faee na* ţiunel române de ştire eă repriutnd la întocmirea consti­tuţională, de care se faee şi naţiunea română părtaşe, mt-losttuul nostru monarh s'au îndurat a aşeza cursul de pre-paranzl pentru partea ţării de amează-noapte la şeoala supremă milttară din Năsăud în al 2 lea regiment româ­nesc de graniţă; îar pentru partea ţării de mează-zi la su-

560

prema şcoală militară din Orlath în 1-ul regiment româ­nesc de graniţă; eu 50 de stipendii anuale în suma de 12 cri argint şi eu cursul de 6 luni, pentru cei mai săraci, cari au lipsă de ajutor. Să facă dar de ştire la toată ti­nerimea română, care ar uoi a se pregăti de dascăli în şcolile satelor, ea până în 20/8 Noemurle a. e. să-şl aştearnă rugămintele sale, instruite eu testimonii şcolare şl eu alte atestate, la comanda militară a districtului de care se ţin.

O, frăţiile noastre dară, primind această milostiuă rânduială, de grabă să o uestitl în tot protopopiatul frăţiilor uoastre.

Aceasta este circulara adresată de utearul Alexandru Sterea Şuluţlu către toti Arehl-Diaconii (protopopii) Silua-niei şi, după eum uom uedea mal jos, tuturor conducăto­rilor naţiunel noastre din Ardeal, de pe acele timpuri.

lată şl scrisoarea pe lângă care o trlmtte acestora din urmă:

„A/o. Die 28' Oet. 18W. lllmo Eppo Non-Unitopum Transilvaniensi Andpeo Sa~

guna — Hem Reverendissimis vieariis Fopaneis G. Catho-tieis Nassodiensi, Fogapasiensi et Hatzegiensi, item Reoe-pendissimus Dominis Aphi-Diaeonis Q. Catholicis Claudio-politano, Thordensi, A. Capolinensi, Mediensi, N. Engediensi, Cibimensi, Marusiensi, Szasz Regeniensi, Meregyoiensi, Bistrieti8i et plurimis aliis penes Comunieationem, dato su* perius sub Nro 118 a. c. in Vicariatu SylDaniensi Ordina-tionis.

Sepibitup.

„Deşi ştiu că, ca un zelos şl plin de râună bărbat îţi uăpălază în piept Iubirea către naţia română şt ca un prea bun păstor al oilor încredinţate, ziua, noaptea, porţi grlge pentru înaintarea binelui, apărarea drepturilor şt mal uârtos acum — când a răsărit soarele dreptăţii şl preste naţiunea română — pentru punerea în ulaţă şl în lucrare a llmbet şl naţionalităţii noastre cet române, care din graţia prea Induratului nostru monarch, o am dobândit, totuşi fiindcă eu eu unii oficiali împărăteşti maghiari, cari s'au încercat

561

a călea aceste sfinte drepturi şt cari tot nu uită despo­tismul maghiar — am auut eonflteturi, de o parte temân-du-mă că şl pe alte locuri pot să se întâmple încercări nelegiuite de acestea, de altă parte dorind ca toată naţia să fie într'un cuget şt simţtre şt în poporul român pe tot locul iubirea şl... llmbei şl naţionalităţii române, să se de­ştepte şt nutrească, am îndrăznit frăţeşte a uă împărtăşi rândutala, care eu la toată preoţimea română, în tot Să­lajul, prin O. Fraţi protopopi am slobozit o, ea de eumua şt pe acolo s'ar întâmpla asemenea abuzuri şl aţi socoti asemenea Idei şi drepte şi legiuite prlneipiumuri a se se­măna în inima poporului şl pe acolo, să faceţi asemenea — eă repeţlndu-se încă nu ua fi superflu — şi să ţină toţt mat marii şl pouăţuttorlt şl păstorii poporului român strânsă coînţelegere între sine, pentru înaintarea binelui şl a drepturilor prin maestatea sa, dăruite şi naţiune! române; auând înaintea ochilor şi păzind către oricine şi ort de ee naţie să fie, onorul şt cumpătul, către Monarehul înuăpă-iată credinţă şi alipire — de eare-1 aprins pieptul român — către patrie fierbintea dragoste şi către toate naţionalită­ţile dreptul şi cuuilnciosul respect şl frăţinătate şt pacea de obşte eu toate limbile şl persoanele".

Din această circulară, eare ne lnuederează prlja ee o purta marele ulear ai Stluantel, Alexandru Sterea Şu-luţiu, nu numai pentru Sălaj, dar pentru întreagă românimea de dincoace de Carpaţi, ne-ar interesa mai mult azi, eon-serlerea amănunţită a nelegiuitelor omoruri şi a atâtor ja­furi săuârşite de bandele ungureşti.

Nu şttu dacă ceilalţi, cărora ulcarul Sălajului le-a trimis textul circularei sale de sub Nr. 148—1849, au putut face asemenea conscripţii.

Scoaterea la lumină a cât mal multor date, din această latură şt mal ales dtn acele părţt ardelene unde puţine se cunosc, ne-ar forma azi prilejul unet reculegeri sufleteşti atât de necesară, un mijloc de încredere în puterile de uteaţă ale naţiunii noastre şt un moment de proslăulre a memoriei Părinţilor Martiri.

562

Îndrumări culturale.

Către Preşedinţii despărfămintelor şi eereurilor noastre culturale

de Dr. luliu Moldovan, preşedintele „Astrei".

Deschizând adunarea noastră Jubilară Maiestatea S a Regele Garol 11. a rostit următoarele cuuinte:

„Am astăzi o mărturisire de făcut, care, sunt sigur, eă tuturor Ardelenilor le va merge la suflet: fiinţa Mea cul­turală, substratul omenesc al sufletului Meu, este un produs al „Astreiu, căci este un produs al dascălilor ardeleni...."

„....Sunt aproape 20 de ani de când Eu personal duc lupta pentru întărirea culturală a neamului Meu şi daeă am răzbit şi reuşit să fac — departe de visul Meu, dar totuşi --ceva, este eă am avut credinţă, voinţă şi, mai presus de toate, statornicie, care să Mă ducă la izbândă. Sunt sigur, că toţi membrii despărţămintelor „Astrei" vor înţelege acest lucru şi eă în munca lor de toate zilele, îşi vor pune toată râvna, dragostea sufletului şi statornicia pentru ridicarea şi unificarea culturală şi sufletească a neamului românesc".

„lată rolul primordial al „Astrei" de azi înainte. Ea a pregătit unirea; astăzi, cu aceeaşi tărie şi dragoste va trebui să o consolideze într'o cultură curat şi specific roma' neaseă..."

Aceste cuuinte regeştt cuprind eea mai înaltă dtstlne-tlune, pe care Asoeiaţiunea noastră a putut-o primi dtn prilejul împlinirii a 75 de ani de muncă culturală româ­nească. Ele înseamnă o preageneroasă recunoaştere a Da­torii îndrumătoare a înaintaşilor noştri, care de fapt ne-a mers la suflet. Guulntele Maiestăţii Sale sunt şl o înaltă aprobare a programului de muncă al „Astrei", o încura­jare şl un îndemn pentru noi, de a continua lupta pentru cunoaşterea şl sporirea zestrei noastre etnice, specific ro-

563 2*

mâneşti. In aeelaşt timp însă Suueranul, încrezător în for­ţele de acţiune ale „Astrei", a einstlt-o eu îndatorirea de a munel pentru unirea sufletească a întregului neam româ­nese, aşa eum în trecut a pregătit unirea politică.

In consecinţă, Domnule Preşedinte, în programul no­stru de muneă ua trebui să accentuăm acţiunea pentru pă­strarea şl regenerarea patrimoniului nostru etnie, specific românese şl pentru unirea sufletească a tuturor Românilor. In ee prlueşte Intensificarea acţiunii noastre culturale spe­cific româneşti, secţiile noastre geografică-etnografică şl artistică au fost înultate de a ne arăta calea eea mal po-triultă de urmat şl la timpul său, Vă uom comuni ea punc­tele programatice, eu cari ar urma să Vă completaţi ae­tiuitatea în această direcţie.

In prlulnţa acţiunii noastre pentru promouarea unirii sufleteşti, Uă rugăm, ea în anul de muneă, care a început, să daţi o deosebită atenţie acestei cerinţe, foloslndu-Uă de orice prilej potrtult pentru a face cunoscute — în lu­mina dragostei frăţeşti — uieţl şl fapte, lupte şl jertfe ro­mâneşti dtn trecutul neamului de dincolo de Garpaţl, a prezenta eu mândrie erelaţlunlle geniului românese spe­cifice celorlalte regiuni, a căuta tot ee este bun la fraţii noştri de pretutindeni şl a Insista asupra faptului, eă ro­stul nostru al tuturor, este de a ne păstra şl cultiua ee auem bun şl specific etnie, pentru a putea tntregra munca şt su­fletul românese din toate părţile în eforturi unite spre ma­rele scop al existenţei noastre: prosperarea neamului şl a ţării.

Ciclurile de conferinţe, euuântărtle rostite la şezători, toate manlfestaţtunlle „Astrei" uor trebui să fie dominate de Imperatluul unirii sufleteşti, a tuturor Românilor.

Ziua „Astrei" dtn 1937 (a 2 a zi de Rusalii), ea şi săp­tămâna e e i urmează, uor decurge în semnul aceleiaşi pre­ocupări. Vă rugăm, să o pregătiţi din ureme, mat bine ea în anul trecut, gândlndu-Vâ eă ea ua trebui să Vă aducă atât D-Voastră, eât şi „Astrei" centrale mijloacele materiale pentru a putea realiza o parte eel puţin al programului de muneă.

561

O parte a publicaţiilor „Astrei" dtn anul 1937, ua ft pusă la dispoziţia problemelor, a căror rezolulre Maiestatea Sa, Augustul nostru Preşedinte de onoare, le-a pus — eu o atât de obligatoare încredere — în sarcina „Astrei".

In acelaşi timp, Uă rugăm să nu neglijaţi preocupările programatice curente ale Asociaţiei noastre. In decursul acestui an cultural, sperăm eă toate despărţămlntele uor înfiinţa şeoale pentru ţărani şt se uor nlzul a realiza şt şeoale pentru ţărance, cart au dat rezultate surprinzătoare în toate despărţămlntele unde au luat fiinţă în ultimul an. In centrele urbane însă, despărţămlntele noastre ar trebui să se Intereseze mat mult ea până în prezent şt de pro­păşirea culturală a păturii muncitoreşti, organizând eursurl sistematice deosebite pentru muncitori şi muncitoare, auând — ea şt şeoalele ţărăneşti — rosturi atât utilitare, eât şl etntee şl sufleteşti, eursurl, eari se pot organiza fără ehel-tuelt deosebite.

Uă rugăm mai departe, să Vă Interesaţi în mod spe­cial de organizarea Şoimilor, eare se adresează în deosebi tineretului şl este menită să deutnă o Instltţuie de bază a aetlultăţil „Astrei".

Necesitatea sistematizării şi intensificării propagandei în cadrele „Astrei"

de ion Breazu.

Serbările jubileului de 75 de ani ale „Astrei" au luat proporţiile unei grandioase manifestaţlt naţionale. Ele au auut darul să impună din nou „Asoeiaţiunea" în rândul In-stltuţlunllor eart susţin fiinţa şi prosperitatea noastră etnică. S'au spus eu acest prilej euulnte de înaltă recunoştinţă pentru înaintaşii, cari au zidit această cetate nelimitată a românismului de dtneoaee de Garpaţi şl au umplut-o eu duhul jertfei lor. N'au fost euoeate însă, la serbările dela Blaj, numai umbrele glorioase ale trecutului, el şt porun­cile grele ale ceasului de faţă. M. Sa Regele, în discursul rostit cu acest prilej, a cerut dela „Astra" nu numai pro-

565

grame frumoase, el şl „o desăvârşită oolnţă de Izbândă" a lor, pentru ca Asoeiaţiunea să'şl ducă la îndeplinire noua ei menire: consolidarea Unirii „într'o cultură curat şl spe­cific românească". Reprezentanţii celor mat de seamă in­stituţii ale noastre au arătat de asemenea, în euuântările lor, cum ochii tuturor se îndreaptă astăzi cu încredere spre „Astra", ca spre o oază a nădejdilor noastre de mal bine. Ea Blaj n'a fost aşa dar, numai încununarea unei opere, ci aeolo a răsunat şt un energie apel la datorie. Miile de delegaţi al despărţămintelor noastre, n'au dus dela această adunare numai mângâierea recunoaşterii muncii lor, el şt eonulngerea eă poartă pe umeri o înaltă şl grea misiune. Uor fl aşezat el această misiune în altarul eonştllnţlt lor? Uor împărtâşt-o oare nenumăraţilor soldaţi earl luptă în tranşeele „Astrel"? Uor face oare dtn ea, mat mult decât o frază de sărbătoare, o poruncă de fle­care zt? lată întrebările pe eare şt le pun în mod stă­ruitor cel ee au astăzi în mână destinele Asociaţiei noa­stre. Eămurirea, Introducerea în conştiinţa tuturor şl per­manentizarea comandamentelor „Astrei", este astăzi grija lor de căpetenie. Problema propagandei în cadrele Aso­ciaţiei se aşează deci Iarăşi pe întâiul plan al preocupă­rilor noastre.

„Astra" este o societate cu organizaţlunl foarte nu­meroase şl uarlate, cu atât mai uariate, cu cât la baza lor stă un principiu de largă autonomie şi inlţtattuă locală. In-temetndu-se înainte de toate pe uolnţa de muncă şl jertfă pentru binele obştesc a membrilor el, Asoeiaţiunea are încrederea eă această uoinţă este tzuorîtă din substratul cel mat nobil al fiinţei lor, a cărui înăbuşire şl siluire ar fi o mare greşeală, mal ales astăzi când suntem încolţiţi atât de amarnic de hidrele egoismului şl ale materialis­mului. Libertatea tntţlatluei locale a şl dat până acum re­zultate, eu eare „Astra" se mândreşte pe drept euuânt. Ceea. ee regretăm nu este numărul lor mare, el faptul că ele n'au putut Intra în patrimoniul comun, în plenitudinea lor, n'au putut fl împărtăşite tuturor muncitorilor în ogorul „Astrel", pentru a fl fructificate eu maximum de rezultate. E adeuărat eă, auând mat demult această grijă, Asoela-

566

Ilunea a transformat reulsta Transiluania în „buletin de tehnică a culturii" tocmai pentru a înregistra aceste tnl-ţiatlue şt a le difuza pe întreg cuprinsul „Astrei". Din diferite motlue, pe eare nu le putem înşira acum, ele n'au fost semnalate toate şl, mai ales, n'au fost imitate în măsura în eare ar fi meritat-o. in noua ei formă TransiU uania tinde să fie o arhluă documentară a tuturor înfăp­tuirilor şi metodelor noastre de lueru. Câţi dintre condu­cătorii despărţămintelor noastre — pentru a nu mat aminti pe conducătorii Cercurilor eulturale — răsfoiesc însă eu cu grijă această arhluă, căutând să uerifiee eu oamenii şl realităţile mediului lor, intţiatiuele eare au dat rezultate strălucite în altă parte, sau planurile de lucru ee ll se propun? lată de ee am crezut eă este necesară o mai uie difuzare a realizărilor noastre, atât pentru a aduce în felul acesta o modestă dar justificată recompensă celor ee le-au săuârşit, eât şt pentru a le faee să rodească pretutindeni unde este neuoie. Câţiua din conducătorii despărţămintelor au prezentat ei înşişi înfăptuirile lor în paginile reutstei noastre. Numărul acestora însă — durere — este foarte mic. Şi aceasta nu din utna noastră. Vom căuta de acum încolo să cunoaştem pe conducători şt realizările „Astrei* în însuşi mediul lor, sub toate feţele şi eu tot „farmecul lor real şl ne uom nlzui să împărtăşim aceste realizări tu­turor, nu numai prin coloanele acestet reulste, ei prin con­tactul şl îndemnul personal, dela despărţământ la despăr­ţământ, stând de uorbă cu membri comitetelor acestora, sau dându le lămuriri în scris, ori de eâteorl nt se uor adresa.

Intţiattua locală nu este însă singura linte pe care merge „Astra". Dacă s'ar întemeia numai pe acest principiu atunci conducerea el n'ar auea altceua de făcut decât ar înregistra, sprijini, coordona şi răspândi aceste iniţiatiue. Asoelaţlunea noastră are însă înscrisă în Statutul el o ideo­logie, pe eare comitetul ales în fruntea ei şi-a luat anga­jamentul să o fructifice pe întreg teritorul el de aetiultate; ea are, mai ales sub noul el preşedinte, o orientare bine delimitată*spre ceea ce de prin 1926 încoace, s'a cuprins sub noţiunea de „blopolltteă", introdusă astăzi şi în statute. Prin această doctrină îndeajuns de lămurită de dl Dr. lultu

56?

Moldouan, în miezoasele dsale studii şi mai ales în dls~ cursurile dsale prezidenţiale, rostite toate eu o eonulngere-aproape religioasă, Asoeiaţiunea a ancorat în mijlocul eelor-mat permanente şi mat aeute probleme ale neamului no­stru, de astăzi şl de totdeauna. Biopollttca are darul de a-se identifica în eternitate eu fiinţa noastră etnică. Trebue-să tindem fără de a ne cruţa nici o osteneală, la aşezarea tuturor organizaţluntlor noastre pe aeeastă linie generală de luptă. Rănile de eare suferim erâneen astăzi, primej­diile eari se ridică ameninţătoare la orizont, ne Impun în­şiruirea tuturor pe acest front unte, de apărare şl ualidl-tare maximă a patrimoniului nostru etnie. Gondueătortt tu­turor organizaţluntlor noastre trebue familiarizaţi aşadar eu toate aspectele acestei doctrine. Pentru ea realizările noastre să fie mal maslue şt mal grabnice, auem neuole de o unitate de program şi de metode de lueru. Prin Tran-siloania şi prin contactul sporadic — fie personal, fie în în scris — a membrilor Comitetului central eu despărţă­mlntele, ne-am nizuit şl până aeum să atingem aeeastă unitate. Gredem eă prin contactul uiu şt permanent eu des­părţămlntele, pe eare Secretariatul Propagandei îl ua rea­liza, ne uom apropia şi mai mult de acest postulat, atât de scump nouă.

Pentru ea propaganda noastră să fie eât se poate de efeetiuă auem neuole, înainte de toate, de o cunoaştere precisă a organizaţiunilor noastre, a înfăptuirilor şi a me­diului în eare lucrează. Prin rapoartele pe care despăr­ţămlntele le-au înaintat Comitetului central, am atins şl până* aeum în parte această ţintă. Spunem în parte numai, eăei,. durere, nu toate aceste rapoarte sunt redactate într'un spirit de obieetlultate, multe dtn ele sunt apoi prea sgâr-eite în informaţtuni. Mai mult — ceea ee este şi mai du­reros — se găsesc în fiecare an destule despărţăminte eari nu se ostenesc să cuprindă nici măear în eâteua eu-ulnte aetlultatea lor. Credem eă prin contactul freeuenC ' pe care îl uom auea cu fruntaşii de pretutindeni, uom reuşt să umplem această dureroasă lacună, ajungând odată în stăpânirea întregului material trebuincios pentru alcătuirea atât a unul fişier al despărţămintelor şl a Cercurilor eul-

568

turale, eât şl a unei harţi şl a eâtorua tablouri grafice a tuturor înfăptuirilor noastre. Aceste mijloace elementare de informaţie, executate eu maximum de preeizlune, ne sunt extrem de necesare în acţiunile ce întreprindem. înar­maţi eu ele mal putem să ne orientăm rapid, în orlee mo­ment, asupra punctelor slabe ale organlzaţlunli noastre; uom şti, de pildă, unde e neuoie de o multiplicare şt re-aetluare a Cercurilor culturale, a organtzaţlunilor şoimă-reşti, a şeoalelor ţărăneşti, a corurilor sau a altor mijloace de difuzare a eulturii; uom putea auea la dispoziţie mijloace eomparatlue, eare ne uor ajuta să distribuim modestele noastre ajutoare după necesităţi reale; uom putea, în sfârşit, să comunicăm, atât în ţară, cât şi în streinătate, materialul Informatlu asupra aetiuităţii şi realizărilor noastre, eare nl se cere mult mai adesea decât se erede, şl pe eare, în lipsa acestor mijloace de orientare, suntem adesea. în im­posibilitatea de a-l împărtăşi.

Cu aceste mijloace de informaţie bogată şt reală uom putea apoi să studiem mat de aproape instituţiile noastre şt să le înzestrăm eu o tehnică de lucru mai efeetiuă şt potriuită eu mediul nostru. Intre acestea un loc de întâie­tate ocupă Şeoala Ţărănească, această blneeuuântetă tni-ţlatluă a despărţământului de Sighet, adoptată astăzi, într'o splendidă emulaţie, de o mare parte din despărţămintele noastre. S'au publicat până acum, fie în Transiluania, fie în alte reuiste sau broşuri, numeroase studii şi articole asupra acestei instituţii. Cu toate acestea, suntem departe de a cunoaşte întreg meeanlsmul el de funcţionare şl mat ales de a ne fl fixat asupra tuturor obleetluelor ei. Aşa eum a procedat şl altădată, „Astra" a lansat tdeea, lăsând apoi despărţămintelor întreaga libertate de acţiune ehlar şi atunci eând unele Şeoale s'au întemeiat eu ajutorul bă«-nese al Comitetului central. Această perioadă de expe­rienţă, atât de bogată în înuăţăminte, trebue să se apropie însă de sfârşit. Trebue să ajungem la o sistematizare, atât a Şeoalelor noastre pentru ţărani, eât şl a celor pentru gospodina, să fixăm norme unitare de recrutare a corpului didactic şi a elenilor, să punem la dispoziţia tuturor o pro­gramă analitică bine chibzuită şi să procedăm la perma-

569

nentlzarea acestei instituţii, acolo unde se poate. Această sistematizare este cu atât mat necesară, cu cât am putut constata că unele Şeoale pornite eu cea mal perfectă bună intenţie, nu au corespuns întru toate scopului lor ini­ţial. Se risipeşte astfel în mod inutil o muncă preţioasă şt se dă prilej la critici nedrepte din partea adversarilor no­ştri şi la motiue de descurajare a despărţămintelor, care n'au încercat îneă acest admirabil mijloc de propagandă culturală.

Acelaşi lucru se poate spune, într'o anumită măsură, şl despre „Şoimii Carpaţllor" eu toate eă Ideologia şi me­todele lor de organizare şi funcţionare sunt mult mat bine studiate.

Ori în ee parte prlulm, pe întinderea bogată a Aso­eiaţiunil noastre, ne ulne îndemnul accentuării şl tehnici­zării propagandei. Se uor găsi, poate, mat ales printre ueehlt Aştri şti, unii eare uor zâmbi la auzul acestor cu­minte. „Astra", u'or spune aceştia, a ajuns la rezultatele eu eare se mândreşte astăzi, nu prin „tehnică" şl „sisteme", ei prin risipă generoasă de idealism curat, li rugăm însă pe toţi aceştia, să nu uite c ă obteettuele spre care se îndreaptă astăzi Asociaţlunea, sunt mult mai complexe, decât înainte de râsbolu şi reclamă un studiu mat temeinic dtn partea acelora care ureau să le atingă. Dacă uor arunca apoi ochii peste hotare, uor constata acolo cum propaganda sistematică a ajuns una din cele mal puternice arme de Influenţare şi stăpânire a masselor. In deosebi, în ţările de dictatură, mtniştrt propagandei şl „maeştrii de ceremonii" sunt aleşt dintre cel mal destoinici oameni at regimului. O propagandă bine susţinută şl sauant organi­zată, poate târî masse întregi spre obiectiue false; ea este eu atât mat eficace, atunci când serueşte scopuri ea ale „Astret", de a căror nobleţe şt urgentă necesitate, nimeni nu se îndoieşte. E adeuărat că „Astra" nu dispune încă de Presă, Radio şl Cinema, cele mai Iscusite arme ale propagandei moderne. Modestele el mijloace de propa­gandă, trebue transformate însă în spiritul tehnieei not. Cel cart au auut norocul să asiste, la Adunarea generală delo Braşou, au rămas adânc impresionaţi de reuelatoarea eo-

570

munieare făcută acolo de dl Dr. Iuliu Hafieganu, preş. des­părţământului Cluj, asupra Tehnicei Propagandei la sate (apărută în Bibi. „Astra" sub Nr. 18).

Nu ştim eâţl din conducătorii despărţămintelor noa­stre au aplicat metodele propuse în acea comunicare. Atâta ştim însă că în despărţământul Cluj, ele au dat re­zultate eu toiul nebănuite. Sate eare uitaseră frumuseţea cân­tecului şl a portului românesc, şi le-au însuşit şl le cul-tluă eu o râună eare te umple de uimire şl de încredere în puterea de uleaţă a rasei. Vleaţa naţională renaşte aici, în mare parte datorită acestei propagande, ea atinsă de o baghetă magică. Ceea ee s'a realizat alei într'un de­ceniu, eu ueehile mijloace nu s'ar fi putut atinge nici în patru decenii. Experienţe ca acestea arată cum entuziasmul generos, atunci eând se uneşte eu ştiinţa, poate înfrânge tirania uremii.

571

Material pentru conferinţe, şezători, ete.

Importanfa păşunilor pentru creşterea uitelor

(Conferinţă poporală model)

de Prof. I. Oţoiu.

Ţara românească are o populaţie a cărei principală ocupaţie este agricultura. Aproape 80°, o din locuitorii ei au aceas tă îndeletnicire astfel, eă şi prosperarea Jării este în strânsă legătură eu progresarea şi înflorirea uiejii ei agricole.

Agricultura are îndeosebi 2 ramuri principale, prin eari se caută a s e ualorifiea rodnicia pământului: cultura plantelor şi creş terea ani­malelor.

Preponderanfa uneia sau alteia din aceste două ramuri a stat în legătură eu diferite împrejurări, fără îndoială însă c ă împrejurarea c e a mai priineioasă pentru îmbrăţişarea lor a fost uşurinţa de desfacere a cerealelor sau animalelor.

Cercetând trecutul uiejii agricole în deosebi în Vechiul Regat, găsim uremuri de belşug în cereale , eari au adus mult aur în uistieria Jăril şi 'n pungile populaţiei rurale, dar erau tot atât de înfloritoare uremuri în creşterea animalelor, eari pe lângă bogăjie şi belşug au dus departe peste granije. faima Jării ea o pepinieră aleasă de ani­male superioare şi bune. Boii moldoueneşti şi oile transiluănene erau căutate până departe pe pieţele Apusului, iar caii moldoueneşti nu erau eumpărajl de către austriaei şi prusaci numai pentru neuoile armatei, ei în cele mai reputate herghelii din aeeste Jări calul moldouenese a seruit ea material de îmbunătăţire.

Nu mai pujină importanţă au auut oile româneşti, a c ă r o r earne gustoasă era apreciată nu numai pe piejele Austriei şi Germaniei, ei ueehiul Stambul căuta şi plătea scump carnea Jigăilor noastre negre din Dobrogea.

Examinând mai de-aproape împrejurările eari au contribuit în aeeste timpuri la înflorirea creşterii animalelor dtn ţara noastră, ua trebui s ă mărturisim e ă în deosebi pădurile întinse ş ; cu ierburi de so­iuri alese au fost cauzele principale, eari au prouoeat aceas tă stare, lucrul acesta a fost mărturisit de top scriitorii străini şi pământeni. Dar pe lângă trecut şi prezentul ne arată importanta c e a mare ee o au păşunile, în ridicarea stării de îmbunătăţire a uitelor nu numai la noi dar şi în alte fări.

572

Se ştie, eă astăzi uitele eele mai frumoase se g ă s e s c în aeele ţări, unde păşunile sunt mai bine îngrijite. Daeă Bluefia are rasse le cele mai alese de boi, unde o uaeă are o produejie anuală de lapte eât 3 uaei de ale noastre şi daeă aceste r a s e sunt introduse şi la noi şi s e folosesc pentru Îmbunătăţirea rasselor noastre, aceas ta este eu pu­tinţă numai fiindeă pe lângă aceste însuşiri alese, ele mai sunt şi foarte răbdurii şi sunt oţetite prin petrecerea mult timp la păşuni bune şi la aer curat; aeelaş lueru îl putem spune şi eu priuire la uitele din Olanda şi Danemarca, unde o uaeă bună de lapte produce la an până la 4000—5000 litri lapte şi aici păşunile bogate şi bine îngrijite ou influ­enţat mai mult ridicarea producţiei de lapte la uaei. Examinând c r e ­şterea uitelor din proutneiile ţării noastre, înainte de răsboiu, uom putea constata eă în ueehiul Regat, acestea se găseau într'o stare foarte înapoiată şi aceas ta în deosebi din cauza desţelenirii unei mare părţi de pământ, eare mai înainte seruea ea teren de păşune.

In trecut se scotea aproape un (1) Het. de păşune pentru un eap de uită, iar în anul 1907 se găseau aproape 3 capete de uite mari la 1 Ha.

Rezultând deci din eele expuse — o legătură foarte strânsă între creşterea de vite şi situaţia păşunilor, s ă cercetăm in eele ee urmează mai deaproape, împrejurările eari ne impun o îngrijire a acestora tocmai în uederea unei creşteri mai eu folos a uitelor noastre, earl 4n deosebi pentru unele prouineii ale ţării (Transiluanta, Bueouina) for­m e a z ă izuorul principal de uenit şi de traiu pentru ţărănimea noastră.

Ori în ee direcţie am căuta s ă exploatăm uitele noastre, ele Irebue s ă fie sănătoase şi rezistente. F ă r ă sănătate şi o constituţie re ­zistentă nu putem auea siguranţă de trăinicia animalelor noastre, în -deosebi eând auem rase mai bune, eari au mai mare aplicare spre degenerare. Animalul trebue deci s ă aibă un corp mai în putere îneă •din tinereţe, e eea ee numai la o păşune bună se poate câştiga.

Pe lângă hrană, animalul la păşune mat are lumina şi căldura soarelui, aer liber şi curat şi mai face mişcare, 3 lucruri de cel mai mare folos pentru dobândirea sănătăţii.

Lumina binefăcătoare a soarelui primeneşte şi înuiorează sângele, întăreşte funcţiunile pielii şi omoară o mulţime de uietăţi mărunte (mi­croorganisme) uătămătoare sănătăţii animalelor, în deoaebl baeeilii tuberculozei.

S e recomandă deci ea tineretul, în deosebi uiţeii, să fie de tineri lăsaţi în aer liber unde s ă aibă un adăpost contra frigului şi ploilor -reei şi o păşune bună, fiind aceasta c e a mai sigură garantă, eă ei uor deuenl sănătoşi şi uiguroşi. Păşunea este totodată şi cel mat bun mijloc pentru preîntâmpinarea tuturor bolilor eari se încuiba în crescătoriile, unde se obişnueşte ţinerea animalelor prea mult în grajd.

Grajdul este adeseori un foear de boli, în deosebi grajdurile prea puţin aerisite şi încărcate eu mirosuri grele de bălegar, eari atacă pielea, ochii şi căile pulmonîlor.

573

Căldura prea mare din grajd moleşeşte corpul animalului şt-1 faee mai predispus la imbolnăuire, de a c e e a şl uedem c â uaeile prea mult {Inute în grajd se îmbolnăvesc mal adeseori de tuberculoză şt alte boli.

Şi pentru pore mânatul la păşune are o deosebită însemnătate. Pe lângă hrana ee-i oferă păşunea prin ierburile şi rădăcinile

diferitelor plante, poreul scurmă pământul, adună o mulţime de larue din pământ, e e e a ee îl apropie de un traiu mat natural şt-1 faee mai rezistent fată de diferite boli, eari tocmai la porci sunt des ul de obiş­nuite.

Animalul eare a trăit mai mult la păşune — auând un stomac eare funcţionează mai bine — ua ualorifiea şi hrana ee-o primeşte mai eu folos. Din aceas ta cauză animalele, eari sunt ţinute la păşune ne uor da din acelaşi nutreţ ° m f l i mare cantitate de lapte sau carne , ea şt eele ţinute în grajd.

Poreul şi boul tinufi la păşune se îngraşe mai bine şi în timp mai seurt, c e e a ee ne arată, eă din aceeaş i hrană, la acestea , uom auea un mai mare folos.

In ee priueşte influinja binefăcătoare a păşunii asupra producţiei de lapte, ea este îndeobşte cunoscută.

Vacile dau în lunile lui Maiu şt Iunie mat mult lapte, eeea ee s e datoreşte păşunilor şi ealităfii a lese a acestora, de asemenea şi cali­tatea laptelui este în aeest timp mai superioară.

Mişcările ee le faee animalul la păşune, au o mare influentă şt asupra desuoltării şt ereşterti diferitelor părţi ale corpului animalului. Muşchii şi tendoanele se fortifică şi făptura animalului are altă înfăţi­şare , ea a eelui {mut în grajd, în deosebi arată o desuoltare pronunţată părjile, cart suni mai importante* la producţia de carne. Prin continuă aplecare , spinarea deuine mai dreaptă şi la aceste animale nu uom găsi o spinare aplecată. Braţul şi antebraţul se lungesc şi deuin mai pline. Coşul pieptului deuine mai larg astfel eă pulmonul şt Inima au eele mai prielnice condiţii de desuoltare şt funejionare. Picioarele sunt mai puternice, încheieturi mai bune şi unghii mai tari.

Toate aces tea sunt însuşiri, eari ridică ualoarea animalului şi din punct de uedere al aptitudinii lui pentru muncă.

Şi uieafa sexuală a animalelor se desfăşură eu mult mal natural şi în condiţii mai prielnice prin mânarea la păşune. Căldurile a p a r mai regulat şi adeseori uaei, cart au stat timp mai îndelungat în grajd şi nu au mai auut călduri, mânate fiind la păşune, au trecut în călduri şl în gestafie. eă uaetle în gestajle, prin petrecerea la păşune sunt mai sănătoase şi mui robuste, iar fătul se desuoltă mal bine şt fătarea se faee eu mult mai uşor, ered e ă nu mai trebue accentuată.

Din eele spuse mat sus, s e poate stabili eă animalele la păşune uor Jl mat sănătoase, erese mat bine, au lapte şt earne mat multă şt sunt mai bune şi pentru muncă.

In eele ee urmează, s ă examinăm şt benefieiite economice, ee rezultă după petrecerea ultelor la păşune.

574

Prin folosirea de păşune a ierbel, e a ne ua da hrană şi mat multă-şi mai bună, ea şt daeă am eosi a c e a s t ă iarbă. In iarbă părţile nutrl-toare se g ă s e s c în o formă mat naturală decât în fân şi ele tree mai uşor în organismul animalului, in fân părţile nutritoare se pot împuţina sau după un timp mal îndelungat se alterează. După păşune iarba este mal tânără, puterea el nutritoare este eu mult mal mare, ea la o uârstă mat înaintată eând se coseşte pentru fân. In deosebi pentru tineret, este foarte bună iarba tânără, de asemenea şl pentru uaelle de lapte.

Daeă păşunile dela munte sunt foarte bune, apoi aceas ta se ex ­plică prin Ierburile aromatice şi în deosebi prin uârsta tlnără a a c e ­stora. Prin păşunare, Iarba fiind mereu ruptă, ea creşte , se regenerează ba chiar înfrăţeşte încontinuu astfel, eă uom auea mai multă hrană e a şt eând ar fi ajuns plantele la deplină uârstă. După un jugher de pă­şune deei, uom auea mai multă hrană ea şt după fânul cosit după acelaşi jugher.

Foloasele mari, ee le auem după păşune — în deosebi pentru tineret şl uaei de lapte — ne arată eă aceste categorii de animale au neapărată trebuinţă de păşune. înrâurirea binefăcătoare a păşunei asupra animalelor se resimte şl în decursul iernatului, astfel eă ani­malul Intrat în stare mal bună în Iarnă, suportă mal uşor euentuale lip­suri şl asperităţi ale iernii.

Fiind deci mult mal uiguros animalul ţinut la păşune, se înţelege de sine eă şl faţă de boli ua fi mat puţin simţitor, deei şl în priulnţa grajdurilor mal puţin pretenţios. Crescătorii de animale mai bune ea ale noastre au găsit, eă tocmai grajdurile prea costisitoare şl prea călduroase sunt adeuărate focare pentru răspândirea diferitelor boli, în deosebi pentru tuberculoză, pesta porcină şi alte boli.

Din aceas tă cauză, uedem apoi, eă azi ehiar în ţările eu uite mat bune ea ale noastre, crescătorii au părăsit aceas tă procedură de a construi grajduri prea costisitoare, iar ea un mijloc ajutător spre a auea animale mai rezistente fae c e a mat mare propagandă pentru un a ş a numit „regim uerde" stăruind pentru îngrijirea şi înmulţirea păşu­nilor.

In Germania se organizează în fiecare an, „săptămâna verde"* când s ă faee c e a mal largă propagandă pentru intensificarea creşterii animalelor la păşune. Ţinerea ultelor Ia păşune, ne scuteşte şl de a ţinea personal prea numeros şi de a auea construcţii speciale pentru pregătirea nutreţurilor, deei Ieftineşte creş terea animalelor.

Profesorul Riehardsen, a arătat, e ă depe un Hectar păşune bună se poate obţine la an un spor în greutate dela 500—600 hgr., iar lapte până la 1000 hgr., c e e a ee prezintă un câştig cum nu se poate obţine eu nici un fel de plantă eultiuată.

Vedem dtn cele expuse mal sus, eă şt foloasele economice sunt eele mat mari după ultele ţtnute la păşune.

Cunoscând foloasele mari, ee le auem după ţinerea uitelor la p ă ­şune, s ă examinăm în cele c e urmează starea păşunilor dtn ţara noastră.

575

In general păşunile noastre se g ă s e s c într'o stare nu tocmai îm­bucurătoare, doar' în Transiluania şi Bueouina stările sunt mai bune.

Partea eea mai mare oferă o hrană slabă, eeua la începutul pri-tnăuerii, iar pe măsură ee intrăm înspre uară se tot împuţinează şi d a c ă u r e o ploae binefăcătoare nu D i n e la timp, s e usucă totul în a ş a mă­sură, îneât uitele umblă toată ziua după un fir de iarbă, întoreându-se s e a r a aproape tot a ş a de flămânde ea şi dimineaţa. Cauzele acestei stări sunt multe, una principală este lipsa de (ngpijipe fajă de aces tea , deşi auem legi, eari preuăd măsuri de aceas tă natură, însă nu se exe ­cută eu destulă tragere de inimă. Urmările se şi uăd.

Păşunile depe dealuri sunt în eea mai mare parte spălate de ploi şi brăzdate de păraie, eari produc râpi şl surpâturi de pământ, eari nămolese locurile mai joase.

Apoi spinii, ciulinii şi tot felul de mărăcini adeseori ocupă locuri întregi, împuţinând iarba şi fiind o adeuărată pacoste pentru lâna oilor.

Mai găsim pe aceste păşuni, o muljime de muşuroaie, de furnici şi cârt i [e, bălţi şi mlaştini, eari sfrieă păşunile şi aseund miasmele cari prouoaeă eălbeaza şi alte boli.

In priuinja apei de băut, încă este aproape totul neglijat. Nu auem fântâni, ei adeseori lacuri eu apă stătătoare şi clocită

de căldură serueşte pentru adăpat. De asemenea lipsesc adăposturi pe păşuni pentru apărarea ui-

lelor contra uremilor grele şt arşifet soarelui. Despre o îngrăşare, grăpare sau chiar o irigare (udare eu apă)

a păşunii, nici pomeneală. Apoi folosirea păşunilor se face fără a se \ine s eamă de eele

mai obişnuite reguli de bună gospodărie. Adeseori uedem boi, eai, porci, gâşte păşunând împreună pe aceeaş i păşune. De asemenea nu­mărul capetelor de uite, încă nu corespunde eu întinderea păşunii.

Auem păşuni în total 2,741.6^4 Ha şi uite mari 8,356.955 capete, e eea e e face peste 3 capete pe un Ha, un număr eu mult prea mare fajă de întinderea păşunilor şl fată de s tarea lor culturală.

Adeuărat eă în unele păr[i ale Transiluanlei unde sunt şt uite mat frumoase (Gâmpia şi Nordul) cade 1 eap de animal pe Ha î n schimb în Câmpia Dunării ne uin peste 4'4 capete pe Ha. Chiar şt în aceste ţinuturi eu păşune mai multă, îngrijirea lasă mult de dorit, astfel • e ă niet aici nu putem aştepta câştigul arătat de prof. Riehardsen de a obţine un spor în greutate până la 500 Ugr. sau o produefie de lapte până la 1000 hgr. anual.

Din eele expuse rezultă rostul însemnat al păşunilor pentru c r e ­şterea uitelor din toate punctele de uedere, precum şi starea tristă în •eare ne găsim noi în a c e a s t ă priuinja. De asemenea s e constată eă în prlulnta îmbunătăţirii acestora, auem mult de Jăeut şi e ă o creştere bună şi eu câştig a uitelor fără păşuni bune, nu se poate faee.

576

Din aetiuitatea altor societăţi culturale.

Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol"

de Al. Dima. Printre cele mal de seamă obtectiue pe eare acest

buletin şt le-a propus, e de sigur şi acela de a înfăţişa în paginile lui — în cadrul unei rubrici statornice — aetlui­tatea societăţilor culturale-surori cu îndoitul scop de a le cinsti pe de-o-parte munca, de a oferi pe de altă tuturor plugarilor culturii un mănunehlu de idei rodnice, eare să albă virtutea de a circula dela o înjghebare la alta spre a fl cunoscute şi eventual împărtăşite şi aplicate. Ogoarele ce aşteaptă munca de fructificare, sunt încă atât de nume­roase în această ţară, chemările ee răsbat din adâncul tumultos al maselor atât de stăruitoare, nevoile lor atât de poruncitoare, îneât toate societăţile de culturalizare Ia un loc nu le vor putea prtdtdi. O sinceră conlucrare a lor înseamnă un adevărat imperativ al vremii, pentru a cărui înfăptuire „Asoelaţlunea" a luptat totdeauna din răsputeri. Prezenţa acestei rubrici este ea însăşi de altfel o mărturie în acest sens.

Intensificarea muncii culturale de după răsboiu a fost o manifestare de o importanţă ce nu poate fi în deajuns subliniată. Reforme epocale precum votul obştesc şl îm­proprietărirea nu însemnau mat mult decât forme ce soli­citau cu urgenţă un conţinut sufletesc efectiv şl viu. Un instrument politic ca şl unul economie trebueşte sprijinit neapărat de o înţelegere culturală a lor. Accentul preocu­părilor uremii a căzut dar — în modul cel mat firesc — pe opera culturalizării. Pe recunoaşterea el teoretică deo­camdată. Găel realizările evidente sunt abia la început. Ele au pornit însă pe un drum, la al cărui sfârşit uom avea de cuţeş cele mat surprinzătoare roade pentru feri­c irea aeestui neam.

577

Printre aşezămintele de cultură, ce aetluează de foarte puţină ureme — eu un ritm accelerat de trei ant numat — se numără şi „Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol". înfiripată încă din 1920 ca o floare a unut gând regesc,, ea o recunoaştere primită din cel mal înalt loc a neuotlor unei ţărăntmt ee nu-şl trăia sub soare uieaţa pe eare o merita eu prisosinţă, Fundaţia „Principele Carol" a fost chemată la o nouă muneă în 1934 când M. S Regele — Inaugurând localul el înnoit — auea să rostească uorbe eumpăntte şi pline de miez ea acestea: „Am fost convins că numai prin drepturi politice şi printr'o înzestrare a lo­cuitorilor nu se poate ajunge la scopurile dorite şi de aeeea întemeind aeeastă Fundaţie, am dorit să pătrund cât mat adânc în mijlocul poporului, începând o adevărată operă-de îndrumare si de zi, ceas de ceas, ea să putem ajunge să ne fălim şi noi — cum se fălesc alte ţări eu sate — nu numai pitoreşti, dar eu sate frumoase, cu sate sănătoase"..

Gândul regal s'a arătat şl de data aceasta pătrunzător, adânc. Peste pojghiţa adesea înşelătoare a suprafeţelor a înţeles să cunoască rănile ascunzişurilor. Satele noastre într'adeuăr nu trebuiesc să mai fie simple obiecte ale curiozităţilor turistice pentru călătorit străini în trecere pe la not sau pentru orăşenii noştri rafinaţi, el moiiue d e serioasă meditaţie pentru o transformare temeintcă a lor până în amănuntele uleţll sufleteşti. E piatra de temelie pe eare gândul regal a ţinut să înalţe Fundaţia „Principele Carol".

Înalta iniţiativă şl-a ales — eu fericită mână — întru înfăptuirea Idealurilor către eare tinde, ea director al cti­toriei pe dl prof. D. Qusti, preşedintele „Institutului Social Român", a cărui aetiuitate prin campania monografiilor sociologice mat ales era prin spiritul şt entuziasmul el, o chezăşie pentru ulttorul mstituţiunii. într'o societate c a r e socotea eă o îndreptare a ei nu e eu putinţă decât prin riscurile arbitrare ale unor reformatori, talentaţi ee e drept, dar fără o cunoaştere a realităţilor, monografiile socio­logice se dedicau exclusiu acestei opere de cunoaştere şl explicare. Numai la capătul ei, drumurile îndreptărilor-se pot întrezări.

578

Aetiuitatea ştiinţifică are însă prin ea însăşi o aparenţă — subliniem, o aparenţă — de sterilitate. Satisfăcând numai o curiozitate a Intelectului, ea e — fireşte — de o înaltă gratuitate faţă de care prea multă lume nu are la noi ntcl o înţelegere. O prelungire a ştiinţei în acţiune, iată un ideal pe care „Institutul Social Român" prtn preşedintele său l-a conceput şt poate acum prin Fundaţia „Principele Garol", să-l realizeze.

Sub directa conducere a dlui prof. D. Guşti, a caret doctrină sociologică stă la baza întregii aetlultăţl a Fun­daţiei, s'a purces la greaua dar admirabila muncă de ri­dicare a satelor româneşti, alături de societăţi ee aetiuau mal de mult pe acelaşi drum. Înfăptuirile de până acum ale acestei Instituţii, tată ceea ce uoim noi să însemnăm aci ea un rod ee uorbeşte prin sine mat mult decât toate teoretizările noastre.

Fundaţia regală „Principele Carol" e eoneepută ca un organ central de stimulare, coordonare şt control al Că­minelor Culturale, socotite ca instrumente de lucru princi­pale în opera de ridicare a satelor. E un laborator de în­drumări eulturale, gândite de oameni pricepuţi şi totdeodată experimentaţi prtn munca la teren. Sfaturile ee pornesc dela centru, sunt astfel elaborarea acttultăţtt din uetrele satelor chiar şl ducându-se spre ele, păstrează toată ela­sticitatea adaptării la cadrul local. Fundaţia are patru di­recţiuni de îndrumare culturală: 1. direcţiunea de studii şi statistică pentru Informaţii şi stattsttca muncit căminelor; 2. direcţiunea căminelor culturale, unde se organizează toată aetiuitatea acestora după următoarele împărţiri: să­nătate, muncă, suflet, minte; 3. direcţiunea publicaţiilor cu­prinzând reuista „Albina", „Căminul cultural", editura „Cartea satului", biblioteca Fundaţiei şi altele; 4. direcţiunea admi­nistrativă. Căminul satului rămâne însă adeuăratul focar cultural local caracterizat prin permanenţa Iul în cadrul satului şi urmărid o mobilizare neîntreruptă a tuturor ener­giilor creatoare săteşti.

Fundaf.a se îngrijeşte de cămine în multe feluri. Ea le înfiinţează sau reînfiinţează, mal întâi prin munca Echi­pelor Regale Studenţeşti, care iau drumul satelor în flecare

579 3*

an pentru tret luni de uară, când prin elementele price­pute ce le compun — studenţi şl tehnicieni de mai inalnte îndrumaţi — dau muncitorilor locali exemplul pe care în cursul anului au a-l tine minte. Echipele Regale Studen­ţeşti au auut până acum trei fructuoase campanii, în 1934, în 1935 şi 1936. Alcătuite din îndemnul personal al M. S. Regelui, ele au fost în primul an în număr de 12, în al doilea 25, în aeest an de U9. Progresul cifrelor arată fără îndoială că munca echipelor a auut un deosebit răsunet la sate, dintre care unele le-au şl cerut, ca şl printre studenţi, cari înţeleg tot mai mult datoria de a fi agenţii culturalizării, înfăptuirile lor sunt consemnate în „Cartea Căminului Cul­tural", un uolum în 1934 („Echipe studenţeşti Ia sate", 402 pg.), unul în 1935 („A ll-a expoziţie a echipelor regale studen­ţeşti" 132 pg.), iar eele din 1936 au fost expuse de dl prof. D. Guşti, într'o conferinţă ţinută la Radio şi de dl Octavian Neamţu în articolul „A lila campanie de muncă a echipelor studenţeşti" („Sociologia Românească", Nr. 10, pg.32—36). Spaţiul nu ne îngăduie a reproduce toată această gene­roasă muncă, pe care publicaţiile Fundaţiei o înfăţişează pe larg cu cifre şl grafice. Aetiultatea echipelor e minu­ţios organizată şi comunicată prin „Curierul Echipelor" chiar în timpul desfăşurării ei. Gazeta aceasta săptămânală e menită să facă legătura ideală dintre echipe, stimulân-du-le la lucru prin exemplul muncii unora dat altora. Echi­pele au şl misiunea de a aduna obiecte pentru muzeul per­manent al satului românesc, organizat în Parcul Regele Carol II. dtn Bucureşti şt conceput ca un fel de sinteză a satului naţional. Cu indicaţii date de această instituţie ru­rală, urmează a se construi în uiitor modelul satului ro ­mânesc aşa cum ar trebut să fje. Cu roadele muncii echi­pelor regale studenţeşti, se fac anual expoziţii cu grafice iluştrattue.

Tipăriturile „Fundaţiei" se îndreaptă de asemeni eătre Cămine. Reulsta săptămânală pentru popor „Albina" e un stup de cunoştinţe pentru sănătate, muncă, mtnte şi suflet, cu rubrlee statornice de tot solul scrise cu năzuinţa de a fl la îndemâna celor mulţi. Reulsta lunară „Căminul Cui-tural* — acum în al doilea an de apariţie — cuprinzând

580

îndrumări, fapte, un buletin şl bibliografie are mart ase­mănări eu „Translluanla" noastră şt se adresează condu­cătorilor de Cămine culturale. Fundaţia mal tipăreşte apoi „Cartea Căminului Cultural", uolume maslue de îndrumări şl de Inuentar al muncii la sate, dintre cart am citat mal sus eâfeua. Biblioteca revistei „Albina" are menirea de a Interesa pe săteni ehlar prin mlelle şl Ieftinele el broşuri de popularizare. „Cartea satului" în sfârşit, o minunată şl luxos înfăţişată colecţie pentru popor, eu bogate Ilustra-tluni, eu un stil cu totul adecuat mentalităţii săteşti, numără printre altele lucrările dlor Cesar Petrescu: „Cei trei Regi", M. Sadoveanu: „Inima noastră", Al. Lascarov-Moldovanu: „Vieaţa creştină în pilde", V. Voieuleseu: „Toate leacurile la îndemână" şl încă altele scrise de N. Oancea, l. C. V/ssa-rion, Victor loan Popa, 1. Agârbiceanu, Em. Bucuţa ş. a. leftlnătatea uolumului îl faee acceptabil ţăranilor, ceea ee şl explică frumoasa Iul răspândtre.

In jurul Căminelor Culturale, Fundaţia ţine să organi­zeze de asemeni cursuri şi şcoli ţărăneşti, aşa eum a şi realizat în aeest an la Poiana-Câmpinei din Prahoua unde a funcţionat o şcoală ţărănească precum şl cursuri pe lângă Cămine.

Pentru buna lor conducere, Fundaţia organizează cursuri şl şcoli de conducători de Cămine ea şl un Congres general al Căminelor Culturale din ţară în flecare an la 7—8 Iunie, unde se premiază Căminele mal harnice şt se iau în dlseuţiune problemele de îndrumare. Ea ultimul Con­gres al Căminelor, ţinut în prezenţa M. S., Regelui, dl prof. D. Qustl a înfăţişat rodnica muncă a acestora. Numărul lor e fără îndoială, Important, dar eeea ee interesează mal mult e desigur uieaţa însăşi a Căminelor de eare condu­cerea Fundaţiei se ocupă de aproape urmărind-o prin in­specţii şl stimulând-o prin exemple. E de obseruat de altfel în genere, eă nu o muncă de ordtn eantltatiu Impresio­nează Fundaţia, el o adâncire ealltatluă, realizând gândul regal însuşi care în prlulnţa aceasta, a fost de o noutate nemal întâlnită la noi.

Fugarele date ee am înfăţişat mal sus, nu reuşesc să euprlndă în întregime toată străduinţa Fundaţiei eare,

581

în mişcarea noastră de culturalizare a satelor, aduce una din contribuţiile de cea mat mare eficacitate pentru ulltor. Dincolo de prezentarea lor, suntem însă datori să subli­niem deosebita ualoare a metodei de lucru, care sinteti­zează de fapt experienţa uie şl în continuă desfăşurare a unei doctrine sociologice şl de politică a culturtt. Gu astfel de uederi, Fundaţia „Principele Carol" a putut ttpărl una din cele mal însemnate lucrări ce auem în materie de culturalizare şl anume „Îndrumător al muncii eulturale la sate", un uolum de 464 pagini, cuprinzând instrucţiuni prl-ulnd uleaţa Căminului eultural ca şl aettultatea Echipelor Regale Studenţeşti, sfaturi şl orientări ee pot fl folosite de orice entuziast al culturii poporului.

Cu bogatele mijloace materiale c e l stau la îndemână, sub înalta prtueghere a M. S. Regelui, eare a fost mereu de faţă la toate manifestările de seamă ale Fundaţiei Sale, cu doctrina şl metoda ce realizeasă gândul regal sub di­recta conducere a dlul prof. D Qustl, eu atâţl pricepuţi şl Inimoşi colaboratori, drumul acestei Instituţii închinate sa­tului nu poate duce decât la o deplină biruinţă. „Asoefa-f/unea" faţă de eare Fundaţia şl-a arătat prin glasul direc­torului el de curând — eu prilejul serbărilor dela Blaj — toată înţelegerea şl afecţiunea ofertndu-l Căminele ee a creat în Ardeal, spre a le menţtne eu entuziasmul luptă­torilor „Astrel" — daeă ua fl susţinut şl de mijloacele, de care are neapărată neuoie — ull şl aettue, îşi exprimă pe această cale toată preţuirea el pentru fructuoasa operă ee Instituţia Regală a realizat.

Prinos de recunoştinţă marelui dascăl Gheorghe Lazăr

de loan Dragomir, Reuisor şcolar (jud. Sibiu).

Din Intţtatlua înuătătortlor din judeţul Sibiu şl eu con­tribuţia şeoalelor, a instituţiilor culturale şl a altor oameni de bine, am ajuns ea în ztua de Duminecă, 18 Oetomurle, a. c , zl cu mult soare şl căldură, să putem desuelt bustul

582

-marelui dascăl şt redeşteptător al ideii naţionale Qh. Lazăr, In comuna Aurlg.

Conştiinţa ni se descarcă, c ă am ştiut să ne ducem până la capăt angajamentul luat în legătură cu frumoasa •lucrare, care de astăzi înainte stă c a mărturie la marginea şoselei Internaţionale din , Piaţa Qh. Lazăr", din Aurlg şl de unde toată suflarea româneasca poate să se adape cu apa cea ule a adeuăratulut apostol al neamului, să fie al' tarul Nsţiunll noastre, la care să se înehtne şi dela care toată suflarea dornică de auântul ţării Româneşti, să im­plore darul Duhului lui Qh. Lazăr, pentru trezirea senti­mentului de unitate sufletească şi naţională, de care atâta neuote auem astăzi.

Locul unde este aşezat bustul are o suprafaţă de :225 m 2, aranjat eu un pare luerat în mod gratuit de gră­dinarul dela sanatorul Bruhenthal din Aurig. Terasamentul de jur-împrejur este lucrat din beton armat, iar zidul ru­stic dinafară, este din marmură dela Ruschlţa din Banat. Soclul are înălţimea de 3,50 m. şl este făeut dtn piatră de traehit de Deua. Bustul din bronz este opera sculptorului Medrea şl are înălţimea de 1,50 m. întreaga lucrare costă peste 330.000 Lei.

Hotărîrea conferinţei naţionale, ţinută la Sibiu, tn anul 1865, sub preztdlul înţelepţilor mltropollţl Şaguna şl Şu-luţtu, exprimată prin uotnţa Naţiunii, a fost să se ridice un monument lui Qh. Lazăr în comuna sa natală Aurtg. întrucât această uolnţă, exprimată de poporul românesc din Ardeal în 1865, n'a putut fl înfăptuită, înuăţătorlt judeţului Sibiu, în frunte eu un comitet de acţiune, au dus la bun sfârşit acest destderat.

Ce altceua înseamnă aetiuitatea lui Qh. Lazăr, care — ea şi uoeuozli legendari, întemeietori de ţară, aeest uoeuod al culturii întemeietor de şcoală, — a trecut zidul, c a să-şl întărească neamul, decât o mişcare pedagogleă-edueatluă eu caracter românesc. Qheorghe Lazăr, deseă-leeând în mijlocul fraţilor îngenunehtaţt de grecism, ea odi­nioară Pestalozzl, îşi dă perfect de bine seama, eă poporul trebuia ridicat din starea tristă în eare se găsea şi, după

583

cum pedagogul elueţlan spune poporului său „vreau să te ajut", aşa şl Lazăr îşi exprimă dorinţa de a ajuta pe al săi.

Lazăr nu înuată, el predică un adeuăr, o tdele mă­reaţă şl sfântă, Idela redeşteptării naţlonals şl de pe c a ­tedra, pe care o transformase în amvon, Lazăr înscrie în sufletele şl Inimile auditorilor săi, nu o Iluzie nesigură, et o puternleă siguranţă în reînvierea demnităţii naţionale.

Doctrina Iul era „să faeă Români buni, fii denotaţi patriei românismului".

Fiul Iobagilor din Ardeal a fost eeea ee trebue să fie flecare dascăl conştient din menirea sa : dascăl, patriot,. apostol biruitor şi, mai presus de toate, pedagog naţional.

* * *

Solemnităţile desuellrli bustului Iul Qh. Lazăr s'au desfăşurat într'un cadru impresionant.

La ora 11 dimineaţa l. P. S. Mitropolitul Nicolae al Ardealului, înconjurat de un sobor de preoţi, a oficiat un parastas la mormântul marelui dascăl, după eare, în dan­gătul clopotelor, a urmat procesiunea până în faţa bustului din „Piaţa Qh. Lazăr". unde s'a săuârşlt serviciul dluln, tot de 1. P. S. Mitropolitul Nicolae, eare în urmă a sfinţit bu­stul. Răspunsurile la serviciul divin au fost date de Socie­tatea corală a învăţătorilor din jud. Sibiu, sub conducerea înv. 1. Tănase.

lată ee a spus l. P. S. Mitropolitul Nicolae, în vor­birea ţinută:

„Bărbatul acesta predestinat, a fost însufleţit în uieaja Iul de o-nestrămutată eredinjă în Dumnezeu, eare faee să biruiască lumina,, adeuărul şi dreptatea. Cu aceas tă eredinjă a pornit la luptă împotriua întunereeului şi făcându-se apostolul neînfricat, a fost în acelaşi timp proroeul zilelor mari de azi.

„Bl a simţit uibrând în sufletul lui, toate dorurile şi aspiratiunile neamului său, ţinut pe atunci în robie. Pentru el, aceşti mun|i, eari se uăd în preajma bustului, nu erau un zid despărţitor, ei un îndemn Ia sbor, în eare s'a desprins de aci, a trecut Carpajli şl aşeaându-se în eapitala ţării, a deschis la „Sf. Sana", o mare uatră de lumină, de unde s'a răspândit dragostea de eullură naţională, pe tot cuprinsul ţării româneşti.

„Dascălii noştri de azi, ai neamului nostru desrobit, au făcut să se ridice aeest chip în bronz, al marelui nostru dascăl de odinioară, eare a fost Gheorghe Cazâr. Nu le-am putea da alt îndemn decât acela.

584

de a urma pe Gheorghe Lazăr, auând şl ei eele două eredtnfe, în cul­tură şi în puterea de desuoltare a neamului românesc. In aeest sens uom înuinge şi uom clădi eu glorie uiitorul neamului. Aşa să ne ajute Dumttezeu!"

In numele guuernulul uorbeşte dl prefect al jud. Sibiu, Dr. Nicolae Regman, care ridică slauâ de mărire lut Qh. Ijazăr, eu următoarele:

„Bineeuuântarea a /ost ascultată de Dumnezeul, păzitorul de tot­deauna al destinelor acestui neam, căc i iată, neamul ciopârtit de urgia uremurilor, a înuiat ea un Făt -Frumos: Qheorghe Lazăr , eminent fiu de {ăran al Aurigului, să bineeuuinteze silinjele noastre stăruitoare şl pline de râună de a fi totdeauna pe drumul cel drept, clădit pe su­fletul său, eu atâta trudă şi eu atâta jertfă. Qheorghe Lazăr, mare apo­stol şi inuăjător al neamului românesc, ne închinăm ţie şi de-apururi te uom slăui!"

Dl Inspector generat şcolar Petre R. Petrescu, a adus închinarea şl omagiul Ministrului Şeoalelor pentru acela oare a deschis drumul de rezistentă al poporului român.

Dl general Cristea Vasilescu a adus prinosul de re­cunoştinţă al armatei:

... „Armata aduce omagii memoriei lui Qh. Lazăr , pentrueă — spune d-sa — a fost unul din creatorii principali ai armatei, erezul naţiona­lismului lui Lazăr a aprins făclia armatei de atunci, premergătoare armatei de azi, armata, eare a lărgit frontierele.

„Qh. Lazăr , a douedit eă omul sfinjeşte locul şi ori unde poji objine succese mari pentru tine, ea şi pentru neam şt c ă nu prin su­perficialitate putem face faţă Dremurilor.

„Armata, pe c a r e el a urut-o mare şt renăscută, îi aduce astăzi omagii, recunoştinţă".

Dl Qh. Preda, vicepreşedintele „Astrei" a adus în nu­mele acestui bătrân aeropag de cultură, expresia celor mai distinse omagii aceluia care a fost Qh. Bazar, fixându le la baza acţiunii „Astrel".

Dl /. Nisipeanu, preşedintele „Asociaţiei generale a pro­fesorilor secundari", elogiază memoria lui Qh. Lazăr prin următoarele:

„Qheorghe Lazăr , când a deseălieat să facă şcoala românească la Bucureşti, a uenit s ă cro iască înuă{ăturii şi culturii româneşti un drum tot atât de izbăuitor ea ace la pe e a r e , pe planul politie şi so­cial, 1-a ereiat neamului nostru sfânta aejiune şi revoluţie dela 1821 a lut Tudor dladimireseu. Priuind însă opera lui Qheorghe L a z ă r în efectele ei mari, în adâncimea ecourilor pe cari ea auea s ă le nască-

585

m a i târziu, rolul lui atât de mare, atât de eouârşitor, negreşit în do­meniul cultural, s e proiectează şt pe planul politic în modul ce l mai limpede şi mai precis .

„Memoria iui ua trăi pururi caldă în sufletul tuturor românilor. Aci uor ueni generaţii şi generaţii de copii şi tineri, să-şi scalde su­fletul în pioase amintiri şi s ă culeagă noui puteri sufleteşti, car i s ă asigure pentru totdeauna sufletul unirii, la c a r e a zidit a ş a de temeinic şi eu atâta spirit de jertfă şi abnegaţie aeest mare înfăptuitor".

Dl D. V. Toni, preşedintele „Asociaţiei generale a tn--oăţătorllor din România", aduce închinarea înuăţătorllor din România spunând:

„Se închină înuăfătorii amintirii lui Gheorghe Cazăr, fiindcă de numele lui a rămas legată pentru ueşnieie o luptă hotărîtoare în des-uoltarea culturală a neamului şi în făurirea sufletului nostru naţional.

„Găzar ua fi, de sigur, fiul patriei întregite, a patriei, în e a r e neamul român s ă fie stăpân şi pe soarta căre ia numai el s ă hotărască. Anii blestemului acum s'au sfârşit şi uisul lui L a z ă r a de-uenit o realitate. Guuine-se deci, în clipa eând îi preamărim amintirea s ă ne legăm toji ce i de un sânge, de o limbă şi de o lege, eă nu ne uom abate niciodată dela datoria uiejii de neam, c ă uom fine mereu în cinste tradiţiile înaintaşilor, eă nu ua fi muncă şi nu ua fi jertfă pe car i s ă nu le dăm pentru păstrarea patrimoniului strămoşesc. Acest legământ socotindu-1 un comandament suprem, noi, înuăjătorii, îl facem solemn asiăzi, aci în Aurig, în fa|a chipului marelui premergător, el, mare efitor de gândire şl simţire românească , eare a fost dascălul ardelean Gheorghe Lazăr".

Subscrisul, mulţumind în numele comitetului, tuturor participanţilor şl blneuoltorllor. cari au contribuit la ridi­carea acestui bust, l-am predat primarului, spunând:

„In numele subseriiforilor comitetului, Uă încredinţăm acest bust. Păstraţi, Domnule Primar, aceas tă operă , eare nu este numai omagiul de admiraţie şi recunoştinţă. E a este în uieafa generajiilor uiitoare ea o pildă strălucită tuturor fată de neam şi Jară şi mărturie neclintită de chipul cum tara răsplăteşte urednlcia fiilor săi aleşi. E de dorit c a toată suflarea românească s ă se adape eu apa uie a adeuărafului apostol al neamului. Comuna natală Aurlg s ă fie altarul najiei noastre la eare s ă se închine şi dela eare toată suflarea dornică de auântul tării româneşti să implore darul duhului său, pentru trezirea sentimen­telor de unitate sufletească şi naţională, de eare atâta neuoe auem astăzi"-

A urmat defilarea eereetaşelor dela Liceul „Domnita Ileana", din Sibiu, cercetaşi! liceului „Qh. Laaăr". din Sibiu, străjerii comunelor din jur, precum şl premllitaril subeen-trulul Aurlg.

586

Sub belşugul de raze solare, într'o atmosferă de elan şt însufleţire, s'a desfăşurat conductul etnografie.

Străjerii Aurtgulul, în frunte eu dl înu. Ştefan Bucşa, într'un ritm utotu, salută chipul de bronz al marelui lor în­drumător, urmează comuna Săeădate, cu înuăţătorll el, po­porul îmbrăcat într'un [port, eare farmecă ochiul specta­torilor. Carul alegoric reprezintă seceriş bogat. Raeoutţa eu obiceiurile din ajunul Crăciunului — „turca" — şi un ti­neret plin de ulagă şl de uote bună. Urmează un frumos banderiu de călăreţi din Aurtg, care deschide conductul Sebeşului de sus, ce repreztntă o minunată şezătoare. Bolta cu peste 400 persoane, încadrează în coloana ei carul alegorie, reprezentând lucrarea şindrilei, Bradul — chi­peşul Brad — eu frântul şi prelucrarea cânepei, războaie, urzol, chef şi uote bună; Glâmboaca, cu o frumoasă şe­zătoare şt tineret şcolar. O frumoasă Impresie a făcut co­muna Porceşti, eare s'a prezentat eu toate reuntunile cul­turale, eorul, străjerii, pompierii, „Şoimii Carpaţilor", urmaţi de carul alegorie ee reprezintă tăbăeltul pieilor.

Conductul etnografie se încheie eu Aurtgul — satul în eare s'au păstret neprihănite toate virtuţile acestui neam. coloana eu eleull şcoalei primare, tn frunte eu membrii corpului didactic, reprezintă un efeetlu de peste 400 şco­lari. Urmează apoi reuniunile culturale şl profesionale, „Reuniunea femeilor ortodoxe", „Reuniunea meseriaşilor 1', premtlitarU, pompierii şl carele alegorice eu exploatarea lemnului şl un ear eu îndeletnicirile profesionale ale me­seriaşilor din localitate.

La ora 3 după masă au auut loc jocuri naţionale, exe­cutate de tinerii din comunele desp. de plasă Aurig, tn „Piaţa Qh. Lazăr".

Cu ocazia festtultăţllor sfinţirii bustului lut Qh. Lazăr, s'a aranjat în sălile şcoalei primare din Aurig, o frumoasă •exposiţie, la eare au participat toate comunele din plasa Aurig. A expus astfel „Societatea femeilor ortodoxe" din Porceşti, Interiorul unei case eu specificul poreeştenese, Bradul diferite cusături şl ţesături, Bolta, Sebeşul de Jos, Sebeşul de sus; ţesăturile comunei Săeădate, se remarcă prlntr'o foarte bogată uarletate de culori, împletite pe un

587

fond de obiceiu alb, care dă o notă de seninătate. Co­muna Aurig expune în două săli. In cea dintâi şeoala pri­mară de sub conducerea D-nelor Oaneea şl Bucşa, ex­pune cusături de mână, ţesături, eouoare şl într'un eol{ mi­niatura unei case de nuntă. In sala a doua „Societatea fe­meilor ortodoxe române", expune tot ceea ee există într'o casă de gospodar aurigean, remareându-se, pe lângă cu­săturile caracteristice comunii, nişte mobtle şl mal ales nişte Icoane ueehl.

După masă a auut loc, la orele 4, un concert dat de corurile „Astrei".

Deschiderea a făcut-o corul eomunel Sacadate, condus de dl înu. Bucur. A urmat corul din Sebeşul de sus, eare a cântat câteua bucăţi bine executate, în special cântecul „Eu sunt păstor". Corul comunei Bolta, condus de dl înu. 1. Albescu, a cântat, de asemenea, câteua bucăţi, cari au plăcut mult. Ultimul, care a cântat a fost corul bărbătesc, „Răsunetul", din comuna Aurig, sub conducerea înuăţăto-rului St. Bucşa.

Ambele bucăţi: „Vraja" de 1. Vidu şi „Moţul la drum* — solist loan Tulban — au fost cerute de public a doua oară.

Au urmat eăluşeril din Aurig, sub conducerea aceluiaşi înuăţător, apoi corul a închis concertul eu un marş pa­triotic.

Astfel a decurs ziua de aducere aminte şi de ueşnl-eire a marelui Gh. Lazăr, din comuna sa natală Aurig.

Conductul etnografie, expoziţia de ţesături şl con­cursul corurilor s'au aranjat de desp. de plasă al „Astrei"' din Aurig, în frunte eu urednteul preşedinte, dl medie de elrc. Dr. Olluer Vraeiu.

Opera Iul Lazăr nu trebue să fie numat un motiu de reculegere şl de plosă aducere aminte, ei ea să ne fie şt un imbold spre muncă, mal ales în zilele acestea, când în preajma ţării noastre, cât şt înăuntrul ei, se uântură Idei ostile şi periculoase integrităţii noastre etnice.

588

Din âctiuitatea „Astrei eulturale.

Echipa de cercetări monografice şi realizări practice din comunele

Borlouenii ueehi şi Pâtaş

de llie Rusmir, Preş . desp. judeţean Caras .

Cercetările monografice în legătură cu satul, nu sunt noi pentru „Astra". Doar obieetiuul et principal a fost şl ua ft întotdeauna satul, rezeruorul pltn de energii al naţiunii noastre. Mărturie sunt studiile, foarte numeroase, cari au apărut ehlar în editura „Astret" sau eele scrise de pre­şedinţii Cercurilor eulturale — cum ar fl cea mal ueehe monografie: — „Monografia comunei Maidan", scrisă de înu. Lluba şt monografia comunei Pătaş, de preotul V. Po-poulel.

In decursul eelor 75 ani de existenţă a „Astrel", obiee­tiuul principal — şl ea studiu pe terenul realizărilor — a fost întotdeauna satul, ţărănimea. Discursurile rostite cu prilejul adunărilor generale, anuale, ale tuturor preşedin­ţilor, earl s'au perindat în decursul ttmpulul în fruntea „Aso-claţiunel" şi prin eari, de obicelu, se face bilanţul actlui-îăţll şl programul „Astrei" pentru ulltor, eât şl dărtle de seamă, sunt o mărturie Indiscutabilă în această priulnţă. Nlel un curent economic, nlel-o influenţă politică streină, n'au putut să abată „Astra" din drumul, pe eare 1-au trasat întemeietorii şl înaltaşll şi pe eare-l dictează instinctul de eonseruare al neamului.

Treceţi fugttlu peste lista scriitorilor „Bibliotecii Aso­elaţiunll", controlaţi subiectele scrise în stil popular, cu cuulnte neaoşe româneşti şl ueţt uedea satul din Ardeal şl Banat, care grăieşte prin însuşi autorul cărţii. Nimic exagerat» Totul pleacă dela sat şl se dă satului prin oa­meni ridicaţi din mediul satului, cari urmăreau şl urmăresc şl astăzi un Ideal — şl nu beneficii materiale. Şl câtă mo-

589

rolă şl măsuri de îndreptare — fără sufocarea etnicului — se ascund în aeeste cărţi şl, totuşi, pentru reclama lor ni­meni n'a umblat eu căruţa prin Ardeal, Banat şi, mal noit şl în alte proulnell, şl nlel presa noastră n'a ştiut să îm­brăţişeze cum trebue, să ducă o luptă deschisă şi cura­joasă faţă de literatura pornografică.

lată încă o douadă că „Astra", deşi n'a auut echipe cu etichete speciale, centrul preocupărilor sale principale a fost satul, căutând în primul rând să tezaurizeze como­rile pe cale de a se pierde şl punând preţ pe menţinerea moralei în familii, eu ajutorul bisericii.

Nu putem spune eă „Astra" în România Mare n'a fost preeursoară în toate problemele culturale, bazată pe experienţe, pe cercetări ştiinţifice. „Senatul cultural". Iniţiat şi condus de neuitatul Uasile Goldiş, cu toate problemele culturale, cart s'au desbătut în legătură eu satul şi oraşul, au fost o adevărată reuelaţle în lumea Intelectualilor şi a tuturor oamenilor de bine.

Dl prof. luliu Moldouan, preşedintele „Astrei", după migăloase cercetări de Igienă socială la sate, întreprinse cu ajutorul Institutului de Igienă din Cluj, a dat alarma prin reulsta sa de „Eugenie şl Blopolttteă", arătând cum capitalul biologic al neamului românesc — eare s e confundă cu însuşi satul, este la o grea răspântie şl trebue saluat cu orice preţ şl cu un ceas mat de ureme. Rezul­tatul cercetărilor sale au auut un ecou în opinia publică,, iar politicul, eare trebue precedat întotdeauna de cerce ­tări, a ereat o opinie în ţară, s'a încadrat chiar în pro­gramul de guuernământ al unul partid, iar reallzărtle sa le pe teren, în unele judeţe au prins teren eu mult succes. Cuuântarea sa, ţinută la Adunarea Generală a „Astrei" dtn Satu Mare, este o recapitulare a programului nostru cui* tural pentru sat, încadrat în lumina ştiinţei moderne, ştiinţa Eugeniei şl a Btopolttlcel. Ea aceste toate se mai adaugă şl cercetările monografice ale unei eehlpe a „Astrei" din comuna Măgura, eu ajutorul unor personalităţi eu mult suflet şl de mare ualoare. Şt aci satul ardelean a fost cercetai amănunţit şl cu toată atenţia, punându-se pond în special pe etnicul specific şl pe capitalul biologic al satului pentru

590

realizări. Dacă difuzarea, publicaţiile acestor cercetări, a lăsat de dortt şt n'au fost cunoscute publicului, aceasta zace in faptul că mijloacele financiare ale statului român n'au ajuns nlel după 18 ani dela unire până la „Astra", la laboratoarele el principale: Institutul de Igienă socială. Cluj, Secţiile llterare-ştllnţlfiee, lăsându-se la o parte şl dândU'Se ajutoare altor Instituţii, cart — faţă de activitatea „Astrei" — ar fl meritat mai puţin această atenţie din partea statului. Cu toate neajunsurile, atât dl profesor Moldouan, cât şi colaboratorii săi dela Institut, dela secţiile llterare-ştllnţlfiee, despărţăminte, cercuri culturale, au adus jertfe mari, punându-se în slujba culturii eu tot devotamentul şi idealul lor, fără nici o remuneraţie materială. Şi secretul reuşitei în luptele culturale şi politice ale ardelenilor şi bă' năţenilor stă tocmai în această psihologie interesantă, plă­mădită de ueaeurl şl conservată până astăzi în capitalul nostru biologie de dtncoace de Carpaţt.

In Banat de multă vreme s'a dat alarma în chestia natalităţii şt mortalităţii Infantile. Dl Dr. Nemoian, prin studiul său făcut în comuna Gaeoueni şl în cadrele „Instttutulut social Banat şt Crlşana", o seamă de ziarişti şl Intelectuali au arătat pericolul ce ne paşte în această proutncle. Studtl sistematice, amănuntele, prin eari să se arate toţi factorii sociali, cart contribue la aceste fenomene şl măsurile pre­conizate, nu s'a îneumetat nimeni să facă, în legătură cu mal multe sate plasate în diferite regiuni şi să prindă pro­blema aceasta arzătoare pentru capitalul biologic uman din Banat, deeât bănăţeanul Dr. P. Rămneanţu, bursier al Institutului Roehefeller, demograf excelent, asistent la In­stitutul de igienă socială din eiuj, de sub conducerea dlul lullu Moldouan şi premiat al „Academiei Române" pentru studiile sale din secuime. In cadrele „Astrei" şl ale Insti­tutului din care faee parte, a întreprins, pe eheltuell proprii, Q serie de cercetări în trei comune, plasate în diferite părţi ale Banatului. Cercetările sale s'au efectuat în co­munele Vărădla, jud. Caras, Banloe, jud. Timiş şl lablanlţa, jud. Sevevin. Aceste cercetări, pe eari Ie a făcut eu un personal destoinic, secondat de Dr. Seleglanu Qh., n'a fost sesizat de presa noastră; trecând peste el cu uşurinţa, pe

591

e a r e n'ar Jl merttat-o. Rezultatele cercetărilor au fost pu­blicate în „Buletinul Eugenie şl Btopolltle", Nr. 7—8—9—1935. 1—2 1936 şt „ReDista Institutului Social Banat şl Crişana". pag. 1—40 Nr. 14 din 1936.

De sigur că soluflunile în legătură cu declinul depo­pulăm Banatului au fost date de dl Dr. P. Rămneantu pe baza unor studii amănunţite în legătură cu realităţile dela satele noastre» deci el înfăptueşte de-a-dreptul o cercetare monografteă-soeială, impusă de o necesitate, eare a fost sesizată de o parte a opiniei publice din Banat. în frunte eu Dr. Manullă. Dr. Nemotanu şi alţii. Paternitatea mono­grafiei sociale într'o singură direcţie impusă de împreju­rări reulne „Astrei" şl „Institutului de igienă socială" din Cluj, executarea — ceea ee poate e mat greu, cu lipsa de fonduri — reulne distinsului medie demograf Dr. P. Rămneantu, care n'a cruţat nici bani şl nici oboseală.

* * *

Ijoulţi de soarte — aşa, după eum am arătat mal sus — şl de o totală lipsă de încurajare a multor autorităţi, eu cari ne-am deprins de ueacuri şl care nu trebuia să se manifeste, cel puţin sub era de astăzi, n'am descurajat. In eonuorbirlle dese, auufe eu Dr. P. Rămneantu, am ajuns la concluzia, că Banatul, deşt a fost cercetat pentru stu­diile d-sale de raseologle, depopulare, natalitate, în diuerse regiuni, ar trebui, totuşi, aleasă o regiune pentru cerce­tări monografice soelale, ferită de influenţele străine prea multe, în care etnicul specific românesc s'a putut eonserua mal bine ea ori unde.

Satele din Ualea Almăjulul, cart formează un tot geo­grafic destul de bine înehiegat, lipsit de cale ferată, lzqlat într'un bazin înconjurat de jur-împrejur eu munţi, unde adă­postul Românului din toate punctele de uedere era sigur, au fost fixate de noi pentru cercetările monografice. Şase-sprezece sate, lipsite de drumul de fler — prin care „toate cântecele pier" — eum spune marele nostru poet Eml-neseu, cu un port naţional aproape uniform, gralu româ­nesc destul de bine păstrat, obiceiuri ueehi, abundente, sunt pentru o echipă de cercetări admirabil teren de muncă şi corelaţii. Aci, crezând că prin cunoaşterea realităţii la

592

]faţa locului uom putea să îndrumăm uleaţa culturală, eco­nomică şl sanitară, în concordanţă eu substratul etnie-spe­cific din această regiune, ne-am fixat asupra subiectului dat de însăşi realităţile crude, earl ne Izbesc în ochi, în tot Banatul. Am ales şl din această regiune într'adins două comune, Borlovenii vechi şl Pătaş, pe cart numai râul W a r g ă (Nera) le desparte, earl sunt chiar la poalele unul uersant al muntelui Sementc şl cart reprezintă şt dtn această regiune speetfleul etnie, eu uleaţa Iul plină de tezaure pentru folklor, port naţional şi alte caractere specifice na­ţionale.

Prin stăruinţa dlul prof. luliu Moldouan, preşedintele „Astrel" şl a colaboratorului său Dr. P. Râmneanţu, s'a ales echipa de cercetări, eare s'a compus din următoarele persoane: Dr. P. Râmneanţu, asistent la „Institutul de Igienă", Gluj, pentru demografie, raseologie, alimentaţie, Dr. Fă--, eăoaru, asistent pentru teste de Inteligenţă, măsurări antro­pologice, Bugen Dabija, preşedinte de Tribunal, pentru pro­bleme jurtdtce, Dr. L. Netollezka, şefă de lucrări pentru etnografie, ing. agronom Pauel Greeu, inspector, pentru agricultură, Dr. Ghelcea Ion, asistent, pentru folklor, Dr. L. Ruua şl Dr. Gh. Runean, mediei, pentru medicină tera­peutică, Dr. Laeş Gh., pentru zootehnie, Itle Rusmlr, Al. Damlan, pentru ştiinţele naturale, probleme culturale, S. S. Moldouan, pentru Istorie, înu. 1. Nemeş, pentru Istoria bi­sericii, Olga Tuzeneo, pentru alimentaţie.

In ztua de 27 lunte, a. e. s'a oficiat în bisericile din Borlouenil' Ueehi şl Pataş, chemarea duhului sfânt, în pre­zenţa echipei şt a autorităţilor dtn judeţ, tar restul ztlel a fost întrebuinţat de membrii echipei pentru pregătirea su­fletească a locuitorilor din ambele comune, în uederea cercetărilor ce se uor începe în ziua de 28 Iulie. Am ţinut s ă menţionez aceasta pentrueă locuitorii satelor noastre au auut prea multe deziluzii în legătură cu culegerea da­telor statistice, referitoare la Dlte, pământ, e t c , atât pe uremea răsbolulut, eât şl după. De obleelu, au urmat see-uestrări de grâu, uite. Impuneri nouţ şi atunci era foarte natural, că dacă nu le dădeam explicaţii suficiente asupra rosturilor (cercetărilor) noastre, nt s'ar ft dat date falşe.

593 4

Odată pregătit satul, s'a procedat la cercetări în unele specialităţi, imediat. Pentru adunarea unor date statistice şi pentru a pleca dela puncte esenţiale, pentru scopul, pe eare-l urmăream, am făcut eâteua eereetări prealabile. În­treaga echipă a uizitat eâteua gospodării ca să le cunoa­ştem mediul mai bine şt faetorti esenţiali, apot ne-am eon-sfătult laolaltă, compunând pe baza celor constatate în prea­labil,, fişa sanitară, economică, culturală şt religioasă. Prin acestea, doream să cunoaştem starea sanitară, economică, culturală şl religiozitatea celor două sate. Credeam, dela început, eă datele acestor stări formează o parte însemnată din axa, pe care se greuează socialul unui sat, eunoseân-du-le pe acestea bine, cunoaştem, în linii generale, satul, la care apoi se mai adaogă celelalte cercetări din toate domeniile şl eari, laolaltă, uor forma monografta socială a celor două sate.

Dar echipierii monograflşti trebue să fină cont, eă co ­baiul de experienţă — satul — dela eare eer echipierii disciplină necondiţionată — în interesul populaţiei, — pe toată durata cercetărilor şi concurs larg — niciodată să ­teanul n'o dă aşa eum ar trebui, pentrueă el cunoaşte de mult timp că „domnit" t-au cerut multe şl nu t-au dat aproape nimic. Şl de aeeea echipa noastră a înţeles dela început şi a plecat cu gândul să-i şl dea ceva, momentan, din sufletul său, din mintea sa şl chiar din banul său. Cu acest gând, când a pornit la drum, şi-a dat titlul de eehlpă şl pentru „realizări pe teren". Fiecare membru, începând dela medic şi până la bucătăreasa echipei a fost şl un dascăl, un sfătuitor, propovăduitor al lucrurilor bune, o pildă de muncă, abnegaţie, morală şi cinste. Sauantul mo­rocănos, lipsit de spiritul comunicativ, care se îngroapă numai în cercetările sale, fără să fie comunicatiu, prie­tenos cu săteanul, nu este un monografist bun şi nu poate să-şl ajungă nlct el scopul şl nici satul să profite de pre­zenţa lui. Asta am ştlut-o dela începutul lucrărilor şi de aceea pe eehlperti noştri îi uedeam uneori adânciţi în cer­cetările lor, alteori făceau pe prietenul sincer al ţăranului, de multeori se urcau, în plină piaţă, pe mese şi de acolo cuuântau poporului despre probleme Importante, iar doam-

594

nele din echipă stăteau de uorbă, la bucătărie, la horă, biserică şt în casă cu săteneele celor două sate.

De eâteori n'am uăzut pe doctorii echipei, frânţi de oboseală, Iar pe alţi eehlperi, luând noaptea în cap, pentru ca să-şi isprăuească cercetările şl programul zilei. Dela ora 6 dimineaţa până la ora 9, eu trei ore întrerupere, pentru alimentare, toţi eehiperit au fost în plină acţiune. In toiul căldurilor toride, nu le-a rămas nlel timp pentru băl în aer liber, necum pentru alte distracţii sau odihnă. S ă r ­bătorile numai pe durata serutelulut dluln — când echipa a luat parte la serulelu — au fost ţinute, încolo tot timpul a fost ocupat cu şezători, conferinţe, uizite la gospodării, consultaţii medteale, tratamente. Această abatere creşti­nească s'a făcut numat în urma faptului c ă de sărbători aueam ambele comune la dispoziţie, pentru programul no­stru de ansamblu, altfel lumea, afară de cel destinaţi pentru cercetări, era la lucru.

Natural, că populaţta, uăzând atâta abnegaţie, muncă stăruitoare şt desinteresată şt o conduită absolut Irepro­şabilă din punct de uedere moral şi religios, cu respect faţă de conducătorii satului şl faţă de administraţia echipei, şt-a întărit şl mat mult eonuingerea că „Astra" este o in­stituţie, dela care se poate aştepta încă mult bine pentru satele sale. La acestea toate se mat adaogă şt bilanţul rea­lizărilor noastre şt anume: peste 300 consultări medicale mai serioase, gratuite şi tratamente medicale, 31 căsătorit de concubini, cursuri de gospodărie, cursuri de altoit şt agricultură, uacclnarea uaeilor eu tubercultnă, demonstraţi tntuitiue pentru creşterea copiilor, sfaturi cu ocazia ulzltel gospodăriilor, şezători, conferinţe din toate domenttle, cart interesează cele două sate, eu subiecte din uteaţa lor, me­dicamente gratuite, demonstraţtt despre portul naţional.

Toate aceste realizări au mers paralel cu cercetările noastre şi s'au încadrat perfect în rezultatele momentane obţinute de către anchetatori şl ele nu schimbă nimic din fondul programului nostru cultural pentru ulttor, pe eare-1 uom aplica în aceste două comune şt în toată regiunea Almăjului, după cercetări, ba dtmpotrtuă, suni primele în­drumări ale noastre, cart conuerg într'o perfectă armonie eu ulitoarele noastre îndrumări.

595 4*

Mijloacele de existenţa, lăture foarte importantă pentru o echipă, eăct în majoritatea echipierilor se compunea din oameni salariaţi al unor instituţii („Institutul de Igienă"-Gluj, de sub dir. dlui prof. Moldouan luliu şl „Muzeul Etnografic", de sub direcţia dlut Vuia, cari ne-au şi dat concursul lor larg), lipsiţi de alte uentte, eari prin o mică deplasare dela sediul lor îşt desechlltbrează bugetul, deşt s'au oferit gratis, fără nlei-o recompensă, am căutat prin mijloacele, care le are despărţământul judeţean Garaş, să le punem la dis­poziţie cel puţin întreţinerea şt o parte din transportul lor. In acest scop am alcătuit o popotă, condusă în regie pro­prie, unde echipierii au luat masa şi am auut şl sediul echipei, pentru consfătuiri, pentru corelaţia materialului adunat şi a cercetărilor întreprinse. Act au luat parte, la cursurile de gospodărie de sub d-na prof. M. Rusmir, eu femei din sat. Locuinţe pentru echipieri s'au dat gratuit de către intelectualii satului şl câţtua săteni fruntaşi. Prin munca ordonată şl cheltuieli bine chibzuite, totalul chel­tuielilor se ridică la o sumă minimă de Lei 21.000'— pentru întreţinerea şl transportul a 15 persoane, pentru o lună de zile, — şt eu aranjarea bucătăriei, cu uasele necesare.

Pentru acest scop Despărţământul n'a primit nici-o subuenţle, de ntcăeri.

Cercetările echipei s'au încheiat în timpul preuăzut şl fixat dlnatnte şl rezultatele uor uedea lumina tiparului într'o monografie specială.

Până atunci însă, am ţinut ca cele două sate să meargă înainte pe terenul realizărilor, tn baza cercetărilor noastre şl în acest scop am reorganizat cele două cercuri cultu­rale, existente deja, pe noul baze şi în uederea scopului urmărit.

Totuşi, trecând peste acest mic neajuns, am organizat cercurile culturale ale noastre cu următoarele secţii: Seeţta religioasă morală, secţia economică, secţia culturală arti­stică, secţia femenlnă şi de gospodărie, auând fiecare secţie câte un preşedinte şi secretar; în fruntea secţiilor se află preşedinţii Cercurilor. Am înzestrat eereurtle cu mobilier» local, biblioteca auută am augmentat-o, dând Cercului şt o trusă sanitară, pentru prtmul ajutor. Aceste comitete, ale

596

celor două cercuri dtn Pătaş şl Borlouenll-Vechi, uor func­ţiona sub directa supraueghere a noastră şl în baza cer ­cetărilor efectuate la faţa locului.

Din rezumarea, pe seurt, a euenlmentelor în legătură eu cercetările monografice din eomunele Borlouenll-Ueeht şt Pătaş, se poate uedea că o mână de oameni cu uolnţă dârză, înzestraţi eu îndemnul la muncă şl cu spiritul de sacri­ficiu, se pot înjgheba în^eehipe de cercetări, pentru facerea unor monografii a satelor noastre, fără prea mari eheltuell.

Sunt multl intelectuali, o rezeruă preţioasă a neamului nostru, cari aşteaptă doar apelul „Astrei" pentru astfel de lucrări pe teren, şl-şl uor da obolul lor de muncă oricând, pentru satul, din care au plecat. Munca lor însă trebue organizată după cerinţele noastre şl după o metodă ştiin­ţifică, adecuată la satul nostru.

In acest scop secţiile literare ştiinţifice ale „Astrei", uor designa o secţie aparte, eare să se oeupe jcu pro­blema monografiilor sociale, cu cunoaşterea satului, cu cercetări pe teren. Clujul are o pleiadă gata de orice sa­crificiu, compusă din prof. unluersltarl, şefi de lucrări, asi­stenţi, profesori secundari şi alţi intelectuali. La aceştia se uor mai adăuga intelectualii dtn proulncte. Nu cred că la apelul acestei secţii, organizate pe baze ştiinţifice, să nu răspundă specialiştii din toate domeniile ştiinţei. Despăr-ţămtntele noastre, cari dispun de mijloace financiare, uor face apel la secţia monografică a „Astrei" pentru compu­nerea echipelor cu specialişti dtn toate ramurtle; în felul acesta, pentru cunoaşterea satului, se uor face cercetări în sate din regiuni geografice distincte cu un specific etnic.

Odată cercetările termtnate, pe baza lor se stabileşte diagnoza satului sau chiar a reglunel.

Urmează partea a doua: executarea programului de muncă culturală, în urma cercetărilor făcute de echipa monografică.

1. Pentru acest scop, în urma cercetărilor făcute, se Da aulza flecare şef de seruielu, autoritate judeţeană, asupra măsurilor de luat şt asupra programului cultural- eeonomle-sanltar, de uiltor al satului;

2. Cercul Cultural ua fi reorganizat conform cerinţelor acestor cercetări şl el ua ft, prin organele sale, exeeu-

59?

torul programului de îndreptare şi refacere a satului cu specificul său românesc şl naţional;

3. Despărţămintele judeţene şl de plasă uor fl tn per­manent contact cu autorităţile pentru o colaborare strânsă între ele şl sat şl uor supraueghla de aproape şi personal ca programul să se execute întocmai;

4. Dacă cercetările se potrtuese pentru o regiune în­treagă, care are acelaşi specific etnic, cuprinde un tot geografic, măsurile de răspândire culturală, combaterea unor boli sociale etc. se uor extinde asupra întreget regiuni.

Aetiuitatea despărţământului Gherla pe anul 1935/36

Desp. Gherla şt-a ţinut Adunarea generală la 28 Oe-tomurle 1936 în comuna Liuada, tn faţa unul public numeros de intelectuali şl poporent. Preşedintele — dl Emil Preeup, — a auut şl de data aceasta bucuria de a înfăţişa tuturor, roadele unei aetluităţî, ce douedeşte străduinţă continuă, entuziasm nestins, apostolat modest, dar plin de urmări binefăcătoare.

Despărţământul Gherla a completat bibliotecile cer­curilor culturale din 31 comune, tnteresându-se deei de uieaţa lor, eare din momentul dotării trebueşte mereu ur­mărită. Au conferenţiat eu diferite prilejuri, în satele din jur şl în Gherla, următorii fruntaşi at „Astrei":

Dl Emil Preeup de 10 ori, dl Emanoil Pioraş de 6 ori, dl S. Mihali de U ori, dl A. Şoldea de U ori, Bl. Sigerten de 3 ori, dl B. Balog de 2 ori, dl A. Straja de 2 ori, d-na Pop Euereţla 1, d-na Marla Pop 1, d-na Pop Emilia 1, dl Aehim Ştefan 1, dl A. Baboş 1, dl loan Câmpean 1, dl Co-riolan Cioban 1, dl 1. Golf eseu 1, dl Iztdor Horgoş 1, dl Victor Montagna 1, dl Gh. Plh 1, dl loan Suetu 1, dl Augustin Taloş de 2 ori.

Printre conferinţele ţinute remarcăm pe a dlui E. Preeup despre „Educaţia tineretului11 arătând importanţa acestei probleme şt dând sfaturi binefăcătoare.

Un moment deosebit al actiultăţtt desp. Gherla l-a al­cătuit şeoala ţărănească ee a funcţionat în comuna lelod între 29 Dec. şi 1 Martie.

De asemeni Adunarea generală s'a desfăşurat în ca­drul unei bogate serbări, în care s'a afirmat încă odată idealismul fruntaşilor noştri. Cu acest prilej, s'a reconsti­tuit comitetul pe un nou ciclu de 5 ani, realegânduse ea preşedinte, dl E . Preeup, căruia i s'a recunoscut astfel frumoasa muncă ee o depune în desp. din Gherla.

598

Material informatiu şi croniei.

Mari momente în viaţa Bisericii Unite. Cu voia Domnului, bisericile

•noastre naţionale s'au bucurat de noi şi vrednici păstori sufleteşti me­niţi să dăruiască turmei omeneşti fericirea mântuirii veşnice. Laolaltă eu sfânta biserică ortodoxă, cea Unită a trăit în ultima vreme două impunătoare euenimente. Văduvită prin moartea Arhiepiscopului de înaltă amintire Vasile Sueiu, biserica acea­sta si-a ales şi a fost numit ca Mitro­polii al Ei 1. P. S. S. Dr. Alexandru Ni-eoleseu, Episcop al Lugojului, iar în scaunul devenit vacant în acest fel, •a trecut P. S. Sa Dr. loan Bălan ea Păstor al eparhiei Lugojului.

„Asociaţiunea" a cărei vieajă spi­rituală s'a împletit totdeauna armonic cu uieaţa bisericilor naţionale, urează noilor aleşi o îndelungată şi rodnieă păstorire rugăndu-i să dea şi mai •departe societăţii noastre toată înalta lor oblăduire.

* Episcopul Dr. Qrigore Comşa:

„Cultura satelor noastre". Tiparul Ti­pografiei Diecezane, 1935. Pagini: 182. Preful Lei 50.

O admirabilă lucrare eare umple un gol şi rezoluă în ehip magistral o problemă ee-şi aştepta de mult, fericita deslegare.

Regretatul cărturar de mâna întâi — Episcopul de pioasă memorie — Gr. eomşa , a fost legat sufleteşte prin legături indisolubile de satele oltene, aşezate într'un cadru pito­re sc , la poalele earpajilor F ă g ă r ă -şeni, loeul său natal. Aeest fiu al naturii. îşi hrănea şi îşi adăpa su­fletul Său robust din izuorul inepui­zabil ee-1 oferă oricărui cărturar de seamă, comorile sufleteşti ale po­porului nostru dela sate, pe eari, Episcopul e o m ş a prin lucrarea de fată u r e a « ă le uadă s c o a s e la lu­mina zilei, apoi le urea rodite şi străbătute în întregime de razele binefăcătoare ale Euangheliei lui iHristos, singura forjă capabilă să

spiritualizeze uieafa poporului ro­mânesc.

Din primele rânduri introduetiue ale acestei minunate serieri, ţâş­neşte sinceritatea, o sinceritate eap-tiuantă, eu eare, autorul tratează şi pătrunde problema despre scopul eulturii la sate şi concepţia creştină a uiejii satelor noastre, trăgând con­cluzia justă : eă, satele româneşti eu toată comoara lor sufleteaseă, feri­cite se uor simţi abia atunci, eând glasul BDangheltei lui Hristos ua r ă ­suna în cultura lor.

]ust şi eu obieetiuifate, autorul se pune de aeord eu eminenţii purtători de euuânt al spiritualilăjii româneşti, eând aeeentuiazâ eă în Statul român de după răsboiu nu ajunge să ne preocupăm numai de problemele economice şi politice, ei, eă factorul eultural are precădere în stat fajă de cel economie şi financiar, eultura este deei chemată să pă­streze echilibrul ea nu eumua ego­ismul s ă m ă r e a s c ă primejdia bunu­rilor materiale în detrimentul eelor spirituale. Înţeleptul Ierarh subliniază apoi rolul principal în culturalizarea satelor ee trebue să-l aibe alături de înuăfător, preotul, ea faetor prin­cipal ee trebue să stea în centrul uiefti sufleteşti a satului.

Autorul îşi sprijină credinţa Sa în aceas ta priuinfă pe afirmaţiile cate­gorice ale profesorilor G. G. Anto-neseu.şi D. Guşti, stabilind ea normă, adeuărul, eă alături de eeilaljl fac­tori ai spiritualităţii uiejii româneşti la sate, preotul trebue să se ocupe eu atât mal mult de cultura popo­rului — eu eât în sufletul acestui po­por se g ă s e s c ualori morale, deei legi obligatorii şi ueşniee pe eari le trebue să le îndeplinească. Ori, eultura fiind realizarea socială a ua-lorl'or morale, de a<?eia o adeuă-rată cultură trebue să fie o cultură religioasă. Tocmai din aeest motiu, autorul preconizează culturalizarea satelor prin colaborarea eelor £

599

factori ai satului, preotul şi înuăţă-Jătorul, cari pe temeiul eoneepfiet creştine a uieţi), deci ulilizând Euan-ghelia Mântuitorului, trebue să des­chidă în sufletul satului izuoarele eele mai curate ale iubirii ee puri­fică morala uiejii, iubire ee se luptă, mângăe, sufere şi nădăjduieşte.

Spre lauda şi pentru miresmuirea memoriei P. S. Episcop Qrigorie, îi poate serul faptul, ee aruncă o lu­mină uie asupra sufletu!ui său sen­sibil la pătrunderea euuintelor „Re­gelui Culturii,, Carol al ll-lea al Ro­mâniei, — Găruia, atunci, eând Au­gustul nostru Suueran, a spus, eă : Biserica a fost în trecut piuotul exi­stentei noastre naţionale — Vlădica Gomşa îl răspunde: „Credem eă este de datoria Bisericii, să-şi ia partea s a de muncă din culturali­zarea satelor" şi, eu ered eă temelia acestei lucrări de ualoare stă în în­demnul sufletesc al P. S. autor, pentru a răspunde euuintelor regeşti atât de măgulitor rostite la adresa Bisericii noastre strămoşeşti.

* Pentrueă să înţelegem în întregime

ideile ee le urmăreşte şi ee le re -zoluă eu atâta eompetinjă, eu o r a r ă înjelepelune şi iscusinţă autorul în eele 10 capitole eum îşi împarte lu-e r a r e a ; este neeesarered, sâarâ tăm eonoingerile Sale intime, în c e e a ee prtueşte gradul de cultură al sa-elor noastre de astăzi. Din aeest motiu, spune Vlădica Grigorie: , Vom diseerne adeuărul unic în aceas tă priuinja şi ne râzimăm pe o cunoa­ştere a realităţilor dela sate şi ne uom bucura să contribuim eu eeeaee putem contribui la îmbogâfrea su­fletului ţăranului român dela sate eare nu este destul de adăpat eu apele culturii11.

Cu o finetă demnă de remarcat . Episcopul Gomşa, desuelindu-Şi în­treaga şi profunda tui pălrundere a problemelor ee-L preocupă. — în capitolele: „Cultura şi Duhul uremii", apoi „Scopul culturii şi scopul uiejii", face douada înţelegerii integrale a duhului neprielnte pentru armoni­z a r e a culturii eu concepţiile de uleaţă de astăzi, punânduşi îngri­jorat justa întrebare: „In mijlocul atâtor curente neprielnice unei des-

uoltări armonioase a uieţii noastre sufleteşti, ee face poporul românese, aeest popor c e dispune de o r a r ă inteligenţă, lui înăseufă, — ajungând la coucluzia. eă, singura putere ee poate azi eârmui pe om spre bine este credinţa în Dumnezeu, a e e e a credinţă eare începe s ă dea roade deja în prima eelulă a societăţii omeneşii, în familie. — Lumea ma­terializată de azi preamăreşte munca dar nesocoteşte credinţa şi atunci munca de culturalizare trebue în­cepută prin reînereştinarea uieţii fa­miliare, eare singură poate schimba sufletul, mentalitatea şt moralitatea societăţii de astăzi. Pentru susţinerea tezei sale juste, autorul prezintă o sumedenie de exemple cart toate edifică pe cetitor.

Vorbind despre scopul culturii şi scopul uieţii, dupăee lucrarea d e fată analizează părerile unor somi­tăţi în aeeasfă priuinja, autorul s e opreşte spunând: „Pe noi ne intere­s ează cultura naţională la sate". Scopul acestei culturi trebue să fie respectarea ualorii omului şi forti­ficarea conştiinţei lui.

Cultura trebue s ă precizeze dreptut omului în sine şi faţă de aproapele, deet cultura trebue să înlăture des­potismul spiritual, ajungând să auem o uolntă călăuzită de scopurile unei uieţi superioare.

In capitolele despre: „Cultură în concepţia creştină a uieţii" apoi: „Scopul culturii şi noţiunea perso­nalităţii" se conturează a e e a con­cepţie superioară a autorului despre-uieaţa şi despre scopurile el, e a r e îl disting şi îl a ş e a z ă pe Episcopul Gomşa între marii cugetători ai nea­mului nostru. Creştinul pătruns de tainica colaborare a lui Dumnezeu eu noi chiar şi în uieaţa aceasta,, serte aici pagini de o uimitoare cla­ritate, pagini unde păstorul sufletesc al Eparhiei Aradului de ieri, înşlrule ea tot atâtea mărgăritare fără de preţ, euuâniul Euanghellel într'o salbă minunată, euuânt s c o s din ue-ehiul şi noul Testament acestei eărţr a tuturor înţelepeiunllor, eari despică în fata ochilor cititorului ueetnieia eu toate tainele el, taine atât de atraettue pentru eel credincios. Doar credinciosul, spune înţeleptul autor»

600

simte eă trebue s ă colaboreze eu Creatorul său pentru întemeerea îm­părăţiei lui Dumnezeu aici pe pământ.

Ca scop al uiejii, aceas tă minu­nată lucrare, stabileşte: Trebue s ă iubim pe Dumnezeu, conştienţi eă Dumnezeu captează simjurile şi iz­bucnirile sufletului nostru, eâtă ureme noi trăim într'însul. Uleaja pămân­t e a s c ă trebue să fie deci călăuzită de o Jintă supremă, aceia , de a ne bucura de dragostea ueeinteă a lut Dumnezeu, mărturisind şt slăuind noi în uieaja noastră pe Dumnezeu.

Prea Sfinjia Sa arată apoi euo-lujia unei personalităţi culturale şi conchide, eă, creştinul este eea mai înaltă eoneepjie a personalităjit şi eă scopul adeuăratet culturi are o menire mai înaltă pe eare o indică personalitatea creştină, întrucât per­sonalitatea creştină singură îşi sta­bileşte eondijiile existentei sale după legile imutabile şi neperitoare ale ziditorului a toate.

Foarte putini dintre cercetătorii uiejii şi ai niuelulut cultural al sa ­tului românesc, au putut pătrunde structura sufletească a aeeslut nucleu social, eăct, pentru ea să cunoşti satul în toate pulsajiile uiejii lut su­fleteşti, trebue să ai pe lângă o ne­mărginită dragoste fată de uiaja şi desfăşurarea uiejii dela sate, şi o uastă pricepere a euolujlei acestei uteji pe eare să o şti nrmări, eum o ştie faee aceas ta Ulădlea Qrigore, în cartea S a : .Cultura satelor noa­stre", la capitolul: Cultura actuală a satelor.

Centrul uiejii culturale la sate este biserica, de ace ia şi în domeniul cultural, |ăranul le priueşte pe toate prin prisma eredinjii, căutând po­porul dela sate în flecare faptă, r ă s ­plata sau pedeapsa lut Dumnezeu. Credinciosul nostru popor dala sate a ajuns pe s c a r a culturală, eu aju­torul eredinjii lui, la o treaptă înaltă, deuenltid criteriul Euanghelie, pentru judeearea faptelor omeneşti ee s ă desfăşoară în jurul său, o trăsătură fundamentală, a uiejii şi a culturii poporului nostru dela sate. Dar această cultură ce-şl ridică mărejul său palat pe piedestalul eredinjii şi a fricii de Dumnezeu, trebue azi păzită de influenjele nefaste ale du­

hului uremii — duh neprielnic opere* de culturalizare a satelor noastre. Iar, îndrumătorii acestei culturalizări,, trebue s ă imunizeze satul de miez» mele unei uieft păgubitoare, neere-ştineştt şi neromâneşti, apoi trebue s ă dea satului lnstttujtile şt cuno­ştinţele necesare pentru pricepere din partea tuturora a direejlei cul­turii de azi, eare eere mai multă-rezistenjă sufletească e a în trecut.

Autorul enumără societăţile ce­tind la culturalizarea satelor noastre, uorbeşte apoi despre practica lor şt ajunge la concluzia: „Tot ce să face azi, nu este suficient!"

Penlru progresele necesare în ui-itorul cultural al satelor, înţeleptul îndrumător dă soluJU dintre cele mat fericite, şi anume: înainte de toate ne faee atenji pe loji s ă auem grije de sănătatea fizică şi morală a s ă ­teanului român, auând doar cu tojti, o singură dorinjâ: Urem a d e c ă s ă auem ia sale un popor sănătos, p e eare trebue să-l legăm eu legături indisolubile de glia strămoşească' pătrunşi de adeuărul, eă o continui­tate pe ace laş pământ, de sute de ueacurt, înseamnă: Intăripea ulefir noastre naţionale! Să-l ferim pejâran de primejdiile oraşului eu eare eV este azi în contact permanent. Aiei, spune autorul, trebue să tnterutnă: pătura eultă a intelectualilor eart cunosc prea bine primejdiile ora­şului. De a c e e a orăşanul s ă arate săteanului, eă şi el Jlne la religie, la tradijie, la port, la cântece, ete.

Episcopul Gomşa eere , şi eu drept euuânt, ca Biserica strămoşească, , şi din acest punct de uedere, s ă fie la postul ei de onoare. De a c e e a problemele pe eare le tratează In­telectualii în faja poporului, el trebue s ă le t reacă întâi prin prisma ere ­dinjii şl a omeniei, căc i lămurirea tuturor problemelor sub raport reli­gios — singur acest metod, dă r e ­zultate fericite.

O deosebită atenţiune trebue dată» lămnririlor higieniee, din motiuul, c ă sufletele robuste condiţionează tru­puri sănătoase. Medietl s ă se apro­pie deci de toate societăţile chemate să facă edueajia aduljilor şl a tine­retului dela sate. Biserica s ă în­tindă o mână frăfeaseâ medlellor-

601

•ee eutreeră satele noastre, împră­ştiind în sufletul poporului înţelep­ciune intru păstrarea sănătăţii.

Ţăranul s ă albă şi o bună cultură eeonomieă — să-şi cunoască solul şi istoria naturală a plantelor c e le eultiuă.

In c e e a ee priueşte apoi cultura generală a ţărănimii, autorul îşi fixează în această priuintă credinţa S a prin următoarele: „Biserica noa­stră doreşte mai mult decât ori cine ea şcoala poporală dela sate să deuie un instrument al culturii na­ţionale, auând în uedere mai presus de toate formarea caracterului na­ţional. De a e e e a şcoala dela sate ua trebui s ă trezească mândria de r a s ă a fiului de târan, făeându-1 s ă eu-noaseă perfect, mai întâi ţinutul lui mai restrâns, în eare s'a născut şi a crescut. Căci numai astfel ţăra­ni r.ea noastră ua fi pentru noi: „Ce­tatea de refugiu" în faţa primejdiilor d e tot soiul.

Drept principii şi mijloace pentru răspândirea culturii la sate, lucrarea „Cultura satelor noastre" dă soluţii dintre eele mai fericite. înainte de toate autorul răspunde la întrebarea : Gine să dueă şi cine să conducă acţiunea culturală la s a t e ? Drept răspuns, tot autorul aceentuiază eu toată puterea eonuingerii Sale, eă munca de culturalizare a satelor nu se poate faee decât printr'o in­timă colaborare a tuturor factorilor conducători ai satului. Satele nu se mai pot lăsa la diseretia întâmplării. De a c e a preotul, înuătătorul, notarul şi medicul, trebue să-şi înfrăţească forjele în aeest seop.

Guuinte de lămurire preţioase ur­mează apoi asupra: Societăţilor ti­neretului. Straja Ţării. Societatea bărbaţilor, a Cursurilor de iarnă, a Soeietăjii femeilor, Muzică şi Co­ruri, Sporturilor la sate. Teatrul să­tesc, ete.

Continuă apoi eu înşiruirea altor mijloace de cultură pentru sate e a : Gartea poporului. O legislaţie sănă­toasă şi chibzuită Şcoală ţărănească . Lupta împotriua analfabetismului. In­stituţii culturale în jurul şcolii. Presa pentru safe. Casele naţionale. Drept îneheere, în aeeastă lucrare, ee aduee seruieii reale culturii româ­

neşti, in capitolul Biserica şi Cul­tura Satelor, aflăm fixate: credinţă şi concepţii cari fac cinste şi Bi­sericii şi autorului lucrării de fată şi anume : La pag. 16d: „Biserica noastră ortodoxă trebue să-şi ia partea sa din răspândirea culturii şi pe motiuul c ă noi am moştenit ualori culturale pe cari nu auem uoie a le lăsa s ă se destrame c a pânza Penelopei şt astfel Statul a r trebui s ă ne dea tot sprijinul în aeeastă prluinfă. Iar Biserica e datoare s ă tină contact eu toate întreprinderile parttculare de difuzare a culturii în popor. Statul nostru românesc este un sfat de cultură şl de aceia el nu se poate mulţumi nuinai de a ajunge în desuoltarea lui continuă la o gos­podărie perfectă, ei înainte de toate trebue s ă urmărească ţinta, de a creta cât mai multe bunuri ideale, fiindcă aceste bunuri îi dau presti­giul şt greutatea în fata lumii.

Pentru sistematizarea acţiunii Bi­sericii în această priuintă, Vlădica Gomşa a preconizat: înfiinţarea Ca­selor culturale bisericeşti, Bibliote­cile parohiale, Comitetele culturale, Cercurile preoţeşti. Corurile bise­riceşti şi Presa bisericească.

L a sfârşit, după ee autorul ajunge la concluzia c ă Bisericii trebue să-i reuină cel mai mare rol în' cultura­lizarea satelor îşi îndreaptă din nou priuirile smerite spre „Voeuodul cul­turii", spre Majestatea Sa, Regele Carol al ll-lea al României, dela c a r e aşteptăm s ă ne uină sprijinul pentru ea Biserica să-şi poată faee integral datoria pe teren cultural.

*

lată o lucrare, ualoarea ştiinţifică a căreia , din toate punetele de ue­dere, este incontestabilă. Iar, în eeeaee priueşte contribuţia acestei capo d'opere, în domeniul lămuririi şi a deslegării în chip praetie a pro­blemei culturalizării satelor, aeeastă contribuţie, este de nepreţuit.

Nu-mi pot închipui, ea pe masa de lueru şi pe peranul sufletesc al preocupărilor superioare ale inte­lectualilor noştri adunaţi în jurul al­tarelor eulturalizatoare ale „Astrei". să l ipsească aeeastă lucrare, c a r e îndrumă, rezoluă probleme şi des­pică noui orizonturi pentru toji eon-

602

ferentarii „Astrei", precum şi pentru "îafreaga pătură intelectuală româ­nească .

lnehei făcând o sinceră constatare şi anume: In şirul eelor una suta luerârl tipărite şt răspândite de c ă r ­turarul Vlădică, Qrlgore Gomşa, — lucrării de Jajă, eare este ultima ee uede lumina zilei — zle acestei lu-erări, se uede eă i s'a hărăzit me­nirea de a înuălui memoria râuni-torulul în spre tot mai multă lumină pentru poporul Său şi pe ueei neui­tatului ei autor, într'o aureolă a re-eunoşiinjii şl ace ia a admiraţiei, eu eare intelectualitatea românească în general şi în special membrii „Astrei" îi uor slăui numele Lui de mare şi erudit cărturar.

Protopop Lt.-Colonel I. DĂNCIBĂ. #

Tipografia Mureşenilor. Despărţă­mântul Braşou al „flstrei" a serbat Duminecă în 1 Noemurie o mare biruinţă. B a se alătură eununei de realizări, prin eare acest Despăr­ţământ se a ş e a z ă în fruntea orga­nizaţiilor Asociafiei noastre S'a săr ­bătorit adică, în aceas tă zi, în cadre mult mai modeste decât eoenimentul ar fi merltat-o, t recerea definltiuă în posesiunea „Astrei" locale a ueehei tipografii a Mureşenilor, în eare s'a tipărit în curs de deeentt Bazeta Transiluaniei, şi o muljime de eărji ducătoare la lumină în masele ro­mâneşti de dincoace de Carpati. Tipografia aceas ta o cumpărase ea „Astra" braşoueană eu dot ani îna­inte. In momentul ace la însă între­prinderea era atât de încărcată de datorii, încât muitt dintre ace ia eare au săuârşit atunci aeest act se în­trebau dacă ea nu ua fi mai mult o pouară deeât un izuor de câştig material şi moral. Braşouenii sunt însă oameni cari nu se tem de riscuri. Au douedit-o aceas ta de atâtea ori în «reeutul lor. Cu energia lor între­prinzătoare au biruit şi de astădată riseul. In curs de doi ani, datoriile au fost achitate toate; mat mult: lo­calul tipografiei a fost eu totul re -nouat şi 1-a fost alăturat, tot în aeest răstimp, o uastă fompaetorie Astăzi numeroasele eărji, eu eare se îm­bogăţeşte an de an biblioteca „Astrei" braşouene, se compactează aici,

„Asira" locală realizând astfel un important câştig. In raportul pe c a r e ni-1 înainta în anul aeesta, „Astra" braşoueană justifica astfel cumpă­r a r e a acestei tipografii: na) Tipo­grafia Mureşenilor şl a Qazetei Tran­siluaniei nu poate s ă dispară şi „Astra" are obligaţia morală de a o salua ; b) Orice intreprlndere ro­mânească ee dispare, e un bun pier­dut din patrimoniul românismului şi un tragic prilej de a pune pe dru­muri atâtea familii; c) „Astra" auând o tipografie proprie, ua putea da de lueru la atâţia români; eontând pe sprijinul institutiunilor româneşti şi pe al particularilor ua putea să o reaetiueze, punând-o în slujba culturii". Astăzi aceste gânduri stră­bătute de o înaltă urednieie româ­nească , au deuenit realitate. Insti­tuţia încărcată de un atât de meritat prestigiu a fost saluatâ dela pieire. B a pune la dispoziţia „Asirei" im­portante resurse materiale, eare se uor transforma în bun spiritual pentru românii din Ţara Bârsei . Când stai de uorbă eu Astriştil braşoueni, cari au săuârşit aceas tă biruinţă, ei îji uorbese eu oehii scăpărători de nă­dejdi, de bineeuuântatele consecinţe pe eare le ua auea această reîn-uiere a unei ueehi instituţii, nu numai pentru sloua românească locală, ei pentru întreaga earte şi presă ro­mânească ardeleană, ajunse astăzi la mare restrişte. Auem încrederea eă cel pnfln o parte din aeeste pla­nuri uor ft duse în curând la înde-pllnire. Braşouenii au douedit-o de atâtea ori eă sunt înzestraţi eu un fel de uirtute miraculoasă, eu aju­torul căreia reuşesc s ă c lădească eetăji trainice până şt în nisipul şo-uălrilor şt neputlnjilor eelor mai descurajatoare. (ib.)

* Şoimii. . . eontagioşi. Viaja româ­

nească renaşte în eâteua regiuni ardelene, într'un mod eu totul sur­prinzător, în urma înmulţirii organi-zatiunilor de Şoimi ai Garpajilor. In paginile acestei reuiste şl în alte pu­blicaţii, s'a subliniat adesea aeest fenomen, eare ne umple de mândrie şi de încredere în aetiuitatea bine­făcătoare a „Astrei". Atâta simpatie şi-au câştigat pâlcurile de Şoimi, mai

6U3

ales în mijlocul satelor, încât cel eari i-au uăzut odată, nu-i mai pot uita şi foarte mulţi iau hotărîrea de-a-i imita. Până când ideia organizaţiei a prins teren, a trebuit o propa­gandă energică şi îndelungată, pentru eare dl prof. Dr. luliu Ha|ieganu, conducătorul Şoimilor, nu poate fi îndeajuns de elogiat. Dsa a făeut aceas tă propagandă nu numai eu o tehnică admirabil însuşită, ei şi eu fanatismul unei adeuărate ere-dinfe. Decepţiile au fost în primii ani atât de numeroase. îneât fără de aeest fanatism, eu greu ne putem închipui, eum ar fi putut continua lupta pentru această bineeuuântată idee de saluare şi reeonfortare a rasei. Astăzi propaganda se face prin simplul contact eu organizaţiile, dela sat la sat, dela judeţ la judeţ. Ţăranii înşişi eer să li se comu­nice secretul de a înfiripa şi în c o ­muna lor un cuib de Şoimi, eu eare s ă se ia apoi la întrecere eu orga­nizaţiile din comunele apropiate. Judejul Eluj e eontaminat aproape în întregime. Din el ideia a treeut, în aeest fel, în jud. Someş. Mureşul este plin şi el de cuiburi soimăreţti. Bl face astăzi aproape o concurentă Clujului... Datorită energiei unui tânăr, un cuib de Şoimi foarte spornic a luat fiinjă la Z lat na şi promite să-şi r is ipească paşti pe întreg teritorul Munjilor Apuseni. Blajul a rămas atât de impresionat de manifestaţiile şotmâreşti, făcute eu prilejul adu­nării noastre jubiliare, îneât dl Al. Lupeanu, preş. desp. de acolo, nu mai pridideşte eu cererile satelor de a fi înzestrate eu astfel de or­ganizaşi, (ib.)

•

Şeoale superioare muncitoreşti. „ffs'tra" a fost preocupată de grija educaţiei clasei muncitoare, eare se formează în oraşele ardelene, îneă din primii ani de după Unire. P r o ­blema a fost nu numai discutată cu mult interes, ei s'a treeut şi la r e a ­lizări. Durere însă, din numeroase pricini, pe cart nu le putem înşira acum, ideia nu şi-a putut încă face drum în mijlocul acelora, c ă r o r a înainte de toate se adresa , al mun­citorilor. Numărul acestora creşte

astfel în mod uertiginos şi de edu­caţia lor nimeni nu se îngrijeşte. Fabrica , mina şi în genere oraşul nu numai îi abrutizează, ei îi înde­părtează şi de matca românismului. B timpul s ă ne alarmăm de aeest fenomen dezastruos. Succesul pe eare l-am auut eu şeoalele noastre ţărăneşti, ne dă dreptul să sperăm o îndreptare şt în aeest domeniu. Auem de altfel informaţii dela Desp. noastre din Braşou, Cluj, Jiu (Petro­şani) eă se fac încercări insistente pentru ea „Astra" s ă c u c e r e a s c ă sufletele muncitorilor şi muncitoa­relor române. Poate în curând uom fi surprinşi de un mare sueees, eu putere de contagiune, a ş a cum a fost succesul dlui llea eu şcoala ţă­rănească dela Sighet. Până atunei noi rugăm pe dnii preş . ai desp. noastre din regiunile urbane şi mi­niere să nu p ă r ă s e a s c ă nici un mo­ment gândul de a se apropia de muncitori. S ă nu uite eă aici pri­mejdia eare ne ameninţă este eu mult mai mare, decât la sate. Ţă­ranul are marele sprijin al tradiţie» atât de uii şt de poruncitoare în me­diul lui. In oraşele şi regiunile mi­niere uieiate de injluenţe streine de interesele noastre etnice, muncitorul român a fost lăsat întâmplării, ajun­gând să-şi p ă r ă s e a s c ă până şi limba maternă, pentru a nu mai uorbi de religie. Cu idealismul ei generos, „Astra" e singura eare îi poate oferi un liman în eare să-şi g ă s e a s c ă mângâiere şi întremare sufletească după orele de cumplită trudă în fa­brică şl mină' (ib).

* „Manifestul revoluţionarilor deUt

1885" conferinţa pe care dl prof. flL Lapedatu a ţinut-o la Adunarea ge­nera/â dela Blaj in faţa Maiestăţii Sale Regelui şi Marelui VoevodMihai. în şedinţa festivă a secţiunilor ştiin-ţifice-literare, sosindu-ne după înche­ierea primelor noastre coaie, publi­carea ei ua trece în întregime în nu­mărul uiitor al „Transilvaniei" (1: 1037), când cititorii noştri vor avea înalta plăcere de a tră' alături de distinsul conferenţiar câteva mo­mente emoţionante şi glorioase ale istoriei contimporane.

604

Sumarul buletinului de tehnică a culturii „Transiluania"

Anul 1936 *) Articole de fond:

M. S. Regele: Bălan Dr. N. Mitropolit: Bălan Dr. N. Mitropolit: Nicolescu Dr. Al. Mitr.: Agârbiceanu: Angelescu Dr. C.: Baiulescu B. Măria: Dima Al.: Guşti Prof. D : Kiriţescu Const.:

Moldovan Dr. luliu: Moldouan Dr. luliu: Moldovan Dr. luliu: Moldovan Dr. luliu:

Moldovan Dr. luliu: Nandriş Prof. Gr.:

Cuvântarea dela Adunarea din Blaj — 4 Cuvântarea dela Blaj — — — — 4 Cuvânt rostit în Ziua Unirii 1 Dec. 1936 6 Cuvântarea dela Blaj — —• — — 4 „Astra" şi revizionismul — — — — b' Cuvântarea dela Blaj — — — — 4 Cuvântarea dela Blaj — — — — 4 In pragul unui an nou - • • •— — — 1 Cuvântarea dela Blaj — — — — 4 Cuvântarea dela Blaj în numele Ateneului Român — — — — — — •— — 4 1 Iunie 1936 — — — — — — 3 Tot despre şcolile ţărăneşti — — — 3 La jubileul de 75 de ani ai „Astrei" — 4 Introducere la raportul general pe anul 1935—36 — — — — — — — 4 ; Cuvântarea dela Adunarea din Blaj — 4 ; Cuvântarea dela Blaj, în numele „Soc. pt. cultura rom. din Bucovina" — — — 4 ;

Pop Ştefan: Cuvântarea dela Blaj, în numele Ligii Culturale — — — — — — — 4 ;

, * . Apel — — — — - — _ _ 2 ;

Figuri şi fapte pilduitoare din trecut. Lupaş I.; Andrei Bârseanu ca preşedinte al „Aso-

ciaţiunii" — — — — — — — Moisil luliu: Vătăşii sau fraternităţi şi decurii sau ve­

cinătăţi — — — — — — — — t Episcopul Nicolae Ivan — — — — t Episcopul Roman Ciorogariu — — George Coşbuc — propagandistul cultural Din trecutul Asociaţiunii — — — — Un îndrumător al culturii poporului: I. Alex. Lapedatu — — — — — — Vasile Goldiş, preşedinte al „Astrei" —

Moldovan Dr. luliu: Petrescu P. H.: Petrescu P. H.: Petrescu P. H.. Petrescu P. H.:

Preda Dr. G.:

Breazu loan:

Căliman Dr N..

îndrumări culturale. Necesitatea sistematizării şi intensificării propagandei în cadrele „Astrei" — — Şcoala ţărănească pentru femei — —

481—84 4 9 3 - 4 9 3 545 - 549 4 9 5 - 9 6

549—55 i 496—8

503 1 - 4

4 9 9 - 5 0 2

505—08 125

126—137 189—93

337—340 484—493

5 0 8 - 1 0

5 0 1 - 0 5 6 1 - 6 4

4 ; 1 9 4 - 9 7

3 ; 132—146 1 ; 5—6 1; 6—7 1 ; 8 - 1 6 2 ; 6 5 - 7 7

6 ; 553—556 4 ; 198—205

6 ; 565—571 5 ; 5 1 1 - 5 2 4

*) Prima cifră indică numărul revistei, a doua numărul paginilor.

605

Dima Al. : Moldovan Dr. Iuliu:

Probleme ale şeoalei ţărăneşti — —• 1 ; Către Preşedinţii despărţămintelor şi cer­curilor noastre culturale — — — — 6;

1 7 - 2 2

5 6 3 - 5 6 5

Material pentru conferinţe, şezători, etc. Agârbiceanu I.: Unitatea sufletească — — — — — 1 ; 23 - 2 9 Brânduş Ing. Gh.: Legătura dintre muncă şi bani, in vieaţa

economică — —-. — — — — — 1 ; 29 - 3 6 . Nicoară Dr. Eugen: Prietenii şi duşmanii omenirii: microbii 2 ; 78 - 9 0 Oţoiu Prof. I.: Importanţa păşunilor pentru creşterea

vitelor —• - — — — — — — 6; 572- 576 Petrescu P. H.: Piese teatrale, vrednice de jucat — — 1; 35 - 3 8 Petrescu P. H. : Piese teatrale, vrednice de jucat — — 2; 90 -92: Petrescu P. H.: Ziua „Astrei" — — — — — — 2 ; 92 - 9 3 -Trifu Dr. Sabina : Bucătăria ţărancei române — — — 3 ; 1 5 6 - 177 Vlaicu V.: Cooperativele noastre cele mai vechi — 3 ; 147 - 155

Din activitatea altor societăţi culturale. Dima Al. :

Dragomir loan ;

Agârbiceanu I.:

Agârbiceanu I.:

Bologa Dr. V. : D. Ai:

Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol" — — — — — — — — 6; 577—582 Prinos de recunoştinţă marelui dascăl Gheorghe Lazăr— — — — — — 6; 582—588-

D. Al. D. Al. D. Al. D. Al. D. Al.

Hafegan Dr. I. şi Spârchez Dr. T. Ilea Dr. V.: Petrescu P. H.:

Rusmir Uie :

Din activitatea „Astrei" culturale. Asociaţiunea transilvană pentru literatura rom. şi cultura poporului rom. — „Astra" Secţiunile Iiterare-ştiinţifice ale „Astrei" (1911 — 1936) — — — — — — Istoricul Şeoalei civile de fete (1911—1936) Congresul şeoalei ţărăneşti a „Astrei" la Sighet — — — — — — — — Activitatea desp. Aiud în 1934—35 — înfăptuirile actuale ale „Asociaţiunii" — Şcolile ţărăneşti •— — — — — —• Adunarea jubiliară dela Blaj — — — Activitatea despărţământului Gherla pe anul 1935 -36 — — — — — — Şoimii Carpaţilor — — — — — Darul Astrei jubilare : Şcoala ţărănească Continuarea activităţii „Asociaţiunii" dela 1911—1936 — — — — — — — Echipa de cercetări monografice şi rea­lizări practice din comunele Borlovenii vechi şi Pataş — — — — — — Desp. Baraolt (Trei Scaune) — — •— Desp. Astra Băseşti — — — — — Desp. Budila — — — — — — Desp. Ocland — — —• — — — Desp. Ozun (Trei Scaune) — — — Desp. Salonta •— —- — — — — Desp. Sân Martin (Ciuc) — — — Desp. Săvârşin — — — — — — Desp. Timişoara — — — —• — — Mijlocul de propagandă lit. şi cult. ale „Asociaţiunii" şi desvoltarea lor — —

9 4 - 1 0 5 .

2 1 1 - 2 6 2 9 3 - 3 2 7

39—45 4 5 - 4 6

106—114 114 -118 5 2 5 - 5 3 1

598—599 2 3 1 - 3 5 226—37

206—2G9-

589-598:

178—182

2 1 0 - 2 1 1

606

, * , Cursuri de analfabeţi — — — — 4 ; 236-, * . Cursuri de împletit — — — — — 4 ; 2 3 6 - 3 7 . * , Expoziţii — — _ — — _ _ 4- 237 , * » Serbări şi monumente — — — — 4 ; 237 — 39 , * . Teatru— — — — — — — - - 4 ; 239—241 , * , Conferinţe şi prelegeri pop. — — — 4 ; 241 » * , Publicaţiile „Asoeiaţiunii" — — — 4 ; 242—53 , * , Revista „Transilvania" — — — — 4 ; 253—260 . " , Casele Naţionale — — — — — 4 ; 260 - 261 , * , Administrarea averii „Asoeiaţiunii" pe

anii 1911—1935 — — — — — — 4 ; 2 6 2 - 2 6 7 , * , Bursele acordate de „Asociaţiune" în anii

1911—1936 — — — — — — — 4 ; 268—292 , * » Muzeul central al „Asoeiaţiunii" şi Muzeul | . ~ 7

„Avram laneu" — — — — — , * , Biblioteca centrală — — — — — 4 ; 328 » * „ Regionalele şi desp. „Asoeiaţiunii" — 4 ; 329—334 , * » Membrii „Asoeiaţiunii" pe anii 1911—35 4 ; 334 , * , Convocare la adunarea generală din Blaj 4 ; 335—336 , * . Activitatea comitetului central în cursul

anului 1935—36— — — — — — 4 ; 3 4 0 - 3 5 2 , * , Activitatea desp. Bucureşti •— — — 5; 532 » * . Activitatea desp. Năsăud — — — — 5 ; 533 . * » Activitatea despărţământului Gherla — 6; 598 , ' , Programul de activitate al desp. Arad — 5 ; 533—536

Anexa I. Raportul secretariatului general al secţiilor pe anii 1935—36 — — — — — 4 ; 353—375

Anexa II. Activitatea desp. în anii 1935—36 — — 4 ; 376—429 Anexa III. Bilanţ general al Asoeiaţiunii pe 1935 — 4 ; 430 - 445 Anexa IV. Bilanţ general al Internatului de fete pe

1935 - 3 6 — — — — — — — 4 ; 4 4 6 - 4 9 Anexa V. Proiect de buget pentru „Asociaţiune" — 4 ; 450—467 Anexa VI. Tabloul bursierilor „Asoeiaţiunii" pe anii

1935—36 — — — - — — — 4 ; 4 6 8 - 469 Anexa VII. Tabloul sumar al conf. şi preleg pop., al

bibliotecilor desp. cu preşedinţii lor — 4 ; 470 Anexa VIII. Tabloul sumar al conf. şi preleg. după

materia tratată — — — — — — 4 ; 469—472 Anexa IX. Tabloul membrilor decedaţi — — — 4 ; 473 Anexa X. Tabloul sumar al membrilor „Asoeiaţiunii"

pe 1935—36 — — — — — — 4 ; 4 7 4 - 7 8

Material informativ şi cronici. DăncilăProt.I.Lt.-Col: Episcopul Grigore Comşa : „Cultura sa­

telor noastre" — — — — — — Dela desp. „Astrei" Constanţa. Dela desp. Sighişoara. Munca desp. Mediaş. Dela desp. „Astra" Băseşti. Şeoalele ţărăneşti ale anului în curs. Tabloul ajutoarelor tri­mise de despărţămintele „Asoeiaţiunii" pentru Basarabenii înfometaţi — — — A II-a expoziţie a echipelor regale stu­denţeşti— —• — — — — — — „Cultura satelor, cum trebue înţeleasă" de Henri H. Stahl - — — — —

* „Valea bunicii" — — — — — — Cinematograful educativ — — — —

D. Al

D. Al.:

P. P. H.

P. P. H. P. P. H..

6 0 0 - 6 0 4

1; 49—51

1 ; 52

1; 52—55 1; 5 5 - 57 1; 57—59

607

P. P. H. : George Coşbue pentru carte şi împotriva biroueraţiei — — — —- — — —

P. P. H. : Completare la tabloul ajutoarelor pentru Basarabenii înfometaţi — — — —

P. P. H.: Câţi intelectuali erau membri ai Asocia- | ciaţiunii în 1905. Preşedinţii desp. noa- I stre în 1921 — — — — — — — 1

, * » Concursul literar al „Astrei" — — —- ' Preda Dr. Gh.: „Fundaţiile Regale ale României — — Vâlcovici V.: Conferinţe ţinute la postul de radiodifu­

ziune din Bucureşti — •— — — — » * , Pr. N. Colan, episcop al Clujului — — , » , Dr. G. Bujoreanu: Boli, leacuri şi plante

de leac, cunoscute de ţărănimea română „ * , Dr. E. Nicoară şi V. Netea ; Murăş, Murăş,

Cursurile de vară ale univ. „N. Iorga" Propaganda radiofonică în Cehoslovacia Bibliografie — — — — — — — Bibliografie — — — — —• — — Circulară către desp. Asociaţiunii — — Ce să citească poporul — — — — Librarul propagandist cultural — — Bibliotecarul, îmblânzitorul de cărţi — O istorie a propagandei pentru cultura pop. cehoslovac — — — — — — Cum a prevestit preşed. nostru, Andrei Bârseanu furtuna impilării popoarelor — Rectificare — — -— —• — — — 5 Bibliografie — — — — — — — Mari momente în vieaţa bisericească — Tipografia Mureşenilor — — — — Şoimii.. contagioşi — — — — — Scoale superioare muncitoreşti — — Manifestul revoluţionarilor dela 1885 —

2 ; 119--123

2 ; 123

2 ; 123--124

1; 47 - -48

2 ; 123 3 ; 183

3 ; 183--184

3 ; 184--186 3 ; 186 -187 3 ; 187--188 1; 59 3 ; 188 5 ; 537 5 ; 5 3 8 --539

5 ; 540-- 4 1 5 ; 5 3 9 --540 5 ; 5 4 1 - -542

5 ; 5 4 3 - -544 5 ; 544 5 ; 544 6 ; 600 6 ; 604 6 ; 6 0 4 - 605 6 ; 605 6 ; 604

608