Anul 3 No. I l i 2 5 Februarie 1 9 2 3

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a jj j Abonamentele se fac a n u a l e

S t r a d a Colone' Rozncvanu No. 29 I I Costul abonamentului anua l e de — PIATRA-K. — . | | - Lei 3 9 -

R e d a c ţ i a şi Adminis t ra ţ ia Revis te i s u b c o n d u c e r e a u n u i comi te t

Deviza n o s s t r ă : Iubiţi patria, neamul, limba şi portul na­

ţional Român. •Lupta pentru ideal, dreptate şi adevăr

S U M A R U L R E V I S T E I :

l). Mihail KogălrJcemu de . . . Gr. Tomida 2). Există moralitate fără Religie? de . Pr. Th, Panaitescu 3). Ideal de ......Gh. G. 4). Din codul manierilor elegante de • • Gr, Tomida 5). Vaccinarea contra holerei de. . • Dr. Costin

C e r e r i l e d e a b o n a m e n t se fac p e a d r e s a :

R e v i s t e i „ N a ţ i o n a l e R o m â n e " S t r a d a C o l o n e l Koznovaitti No. 2 9 Piatra-N.

TIPOGRAFIA LEOPOLO $TEiNB£R6. PIATRA-N.

Anul 3 No. I l l 2 5 Februarie 1 9 2 3

V I S T A

DIRECTOR , G R I G O R E T O M l D A

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a | Strada Colonel Roznovanu No. 29 1

— PIATRA-N. —

Abonamentele se fac anuale Ccstu* abonamentului anual e de

— Lei 39 —

Redacţ ia şi Administraţia Revistei sub c o n d u c e r e a unui comitet

Deviza noastră: Iubiţi patria, neamul, limba şi portul na­

ţional Român. Lupta pentru ideal, dreptate şi adevăr

S U M A R U L R E V I S T E I :

l). Mihăil Koşilnkemu de . . . Gr. Tomida 2). Există moralitate fără Religie? de. P r . Th, P a n a i t e s c r 3). Ideal de Gh. G. 4). Din codul manierilor eleganta de • • Gr. Tomida 5). Vaccinarea contra holerei d\ . • Dr. Costin

Cererile de abonament se fac pe adresa : » v i s t e i „ N a ţ i o n a l e R o m â n e " S t r a d a Colonel Roznovanu No. 2 9 Pîatra-N.

PXKEKSL TIPOGRAFI A LEOPOLD STEINBERG. PIATRA-N.

M I H A I L KOGALNICEANU Intr'o v reme când simţirea românească zăcea adorsuită

de asuprire în cele mai ascunse cute ale sufieiuiui neamului nostru, glasul curat şi cald, avântul înălţător, părer i i* sincer» ş i îndrăzneţe ale unui tânăr, care mai târziu au fost menit să fie cel mai mare borbat de Stat şi «patriot al nostru, cu­teză să cheme la deşteptare conştiinţa românească . A c e s t tânăr era Mi ha ii Kogâln'ceanu.

Sprijinit pe solidele învăţături ce le a făcut în occident, îndemnat de pornirea vigeiioasă a sângelui său tânăr, Mi hai ' Kogâlniceanu cere şi obţine învoirea să ţină un curs liber la Academia Mihaileană,

F i reş te că aceia care-i dăduse dreptul nu crezuse că 'n tânărul ocrotit de până acuma, avea să vadă peste puţim pe potrivinicul menit să-i tulbure liniştea care-i priise atât de bine. Dar iată că Ia 2 4 Noembrie 1843, tânărul care se sue pe catedra, din a căreia înălţime, pentru întăL-şi dată, aveau s« r ă sune cuvinte de falnică aducere aminte şi de îmbărbă­tare, uimeşte pe ascultătorii numeroşi, înflăcărează pe unii, dar în aceiaşi vreme înspăimântă pe alţii, intr'o formă stră­lucitoare, înir'o limbă limpide şi curgătoare, apostolul desve­laste trecutul nostru istoric, aminteşte despre vajnicele lupte, pe care dânsul le pune mai presus decât cele neuitate bă-tă'ii ale omenirii, căci prin ele ni se păs t r a se ţara, îndeamnă pe tineret să răscolească cronicile bătrâne şi reînvie chipul vajn cului Voevod Mihai, care înir'o clipă, poate întregi Da­cia veche, numindu se Domn ai ei.

In redeş teptare a noastră culturală în trezirea noastră la

• ia tă , discursul lui Mihail Kogâlniceanu însamnă întâiul pas şi a ra tă lămurit, sufletul şi ideile omului de mai târziu, ideile marelui orator, cel mai strălucit ce l 'am avut pâDă acuma-

D a r s tăpâni rea se înspăimântă şi pes te puţin râdică dreptul lui Kogălni ' m u să-şi mai ţie cursul la Academie . Mihail Kogălniceau publică mai întăi, o b roşură deosebită „Cuvântul", apoi în «Propăş i rea" adăugând o notă^în ca re ară tă c l -ş i întrerupte prelecţiile, iar printre rânduri, dădea să s e în ţ i î eagâ amărăc iunea şi mus t ra rea către cei vinovaţi-

A c e a s t a a d u s e oprirea „Propâş i re i" iar p e urmatei Ko­gâlniceanu mai a r e multe de suferit .tocmai se împlinea anul [Noembrie 1844) dela deschiderea cursului de istorie la A c a ­demie, când fu trimis î n j surgiun la mănăs t i re , ca şi alţi tineri ce închegau atuncea, prin puterile lor, s tânca pe ca re mai târziu avea să se a şeze temel ia iRomănie i de astăzi .

In bogata bibliografie ca re înnumără scrieriie lui Mihail Kogâlniceanu, şi'n a rară de titlurile revistelor şi-ale caîenda-rilor cărora îns îşi Ie 'a fost editorul, abia o s ingură dată gă­sim ară ta tă o lucrare curat li terară, tipărită şi înpărtăşi tă, supt | i scâ! i tura sa, publicului cetitor. A c e a lucrare e : Iluzii pereute , un întăi amor—de M. Kogăiniceanu. Iaşii. La cău­ta rea foii săteşti 1841" . Broşura a r e 8 3 pagini, şi'n bibilio-grafia Iarcu, e a ră ta tă şi ediţia II,—în Iaşi 1847 . Pr ic ina răvăşir i i bucăţilor literale stă poate în puţina însămnătate ce dânsul dădea aces tor scrier i d e p n e r e ţ e , dar mai mult decât a tâ ta , faptului că t inereţa lui Kogălneceanu ajfost seurtâ, şi că viaţa i a fost r epede luată de şivoiul vajnicilor lupte a că rora erou a şi a fost.

In viaţa lui, ca sclipirea săbiei ca re se înălţă ş i . loveşte pentru a p ă r a r e a steagului.* Scrierile"IuiJa fost aş ternute între un z i r .be t şi-o s c ă p ă r a r e a privirii, da r tocmai acea pătrun­dere adâncă , acea îndrăsneală c a r e caracter izează scrieriie tinereţii Iui, nu Ta părăs i t în t reaga lui viaţă,—inima i-a ră­m a s mereu avântată , şi caldă, ca atunci când, la 18 ani, îşi îmbrăca portul de iuncăr, ce es te atât de s J bine firii şi fru­museţii lui.

Cercetător , ironic şi cu a c e a îndemânare a condeiului, care pe v remea lui abea Costache Negruzzi şi într'o privinţă Vas i le Alexandri , o mai aveau. Miha>! Kogâlniceanu ne las» cele mai adevăra te , ma i |mişcă toa re , fi mai colorate tablouri

Revîeta .Naţionala Româna* 5

al* societăţii de p e v r e m e a lui, şi 'n deosebi ale obiceiurilor Ieşenilor, pe ca re nu ti cruţă de loc. Chiar atunci când ne po­ves teş te d e s p r e el. cum face în iluzii perdute , întăiul lui amor. Întâmplarea cade pe al doilea plan, ca se v«dem perindân-duse sub ochii noştri , Iaşii de atunci, cu schimonositurile ţ i metehnele locuitorilor şi puternicilor hii. Kogâlniceanu nu e r t i p e nimeni, nici chiar pe el, şi prin aceas ta dragoste de adevăr , cât şi prin forma atât de a t r ăgă toa re prin ca re ni-1 dă, scr ierer i le lui capătă un deosebit interes .

De p e atunci chiar r ă s a r sub pana lui cele dintăi pă­reri, c a r e prind puternicele rădăcini de mai târziu, pres^him-bându-se în fapte mari şi neperi toare- Citiţi numai cele câ­teva rânduri din fisiologia provincialului p e ca re dânsul le h ă r ă z e ş t e ţărănimei , ca să simţiţi ce ferbej . de pe atunci încă în sufletul său. Cu câtă milă şi sfinţenie vorbeşte dân­sul d e s p r e «muncitorii pământului" şi cât dispreţ a ra tă faţă de . leneş i i şi trândavii oraşelor".

V ia ţ a Iui în t reagă înpotriva aces tor lenevi t rândavi a a luptat, s p r e folosul acelora ale că ro r obiceiuri le descr ie atât de frumos, şi pe socoteala cărora k.ice că şi-ar «înputa ca o nelegiuire» cea mai mică glumă ce-ar face-o.

E o datorie pentru o bibliotecă R o m â n e a s c ă să deie scrieri le lui Mihail Kogâln iceanu.

Grigort Tomida

EXISTA MORALITATE PARA RELIGIE 1 Chestiunea dacă poate exista moralitate fără a fi nevoie fi

d religiunt, adică dacă omul poate fi moral şi fără ajutorul re-ist unei, fiind acum mai ales in aceste timpuri de criia morală d actualitate, adică indeferenusmul religios ce se observă in toate straturile societăţei, şi susţinerea de către unii filosefi m«-t rialişti şi naturalifti, că omul poate ii moral şi fâra religivne, P ntru a se arăta calea greşită a unor asemenea specimene, mâ voiu încerca ca, cât de puţin să arât că, ceia ce susţin unii ca aceştia nu se poate fi deci, între moralitate fi religiune există o

strânsă legă tură că una se condiţ ionează şi se bazează pe cea­

laltă şi aceiaşi legătură c« ests între corp şi spirit, t rebue să fia

şi este între moral i ta te şi religutne. Pentru a veni la subiect

este bine ca să vedem mai întâi, cum se prezintă.astăzi lucrurile

acolo unde moral i ta tea este desbr i ca tă de haina r t l ig iunei , adică

s i vedem şi sâ ne convingem de s ta res sociciăţei de astăzi care

• i t e lipsită şi de moralitate şi de religiune şi s ă î i m sinceri în arătarea

adevărului adevărat, căci ce observăm noi acum ? decât o star*

din ce în ce mai rea , ; n punct d* vedere moral religios, şi să

mi explic. . .Dacă p i / m prin oraşele mari pe Sa vitrine ce ob­

servăm expuse publicului ? tablouri murdare imorale , scrieri imo­

rale răspândi te la orice pas şi ap roape în fiecare mână ' şi casă

unde se ştie a se ceti puţin, cet indu-se lucrări de suflet otrăvi­

toare de tineretul de azi, care formnază societatea de mâine, apoi

prin teatre, c inematografe vedem expunându-se piese care numai

morale nu sunt şi copiii mai ales a familiilor de clase innalte

c a r t frequentează mai des asemeanea localuri, şi în tirnput nopţei,

oare aces tea sunt mij loa:e de intuiţie spre formarea caracterelor

morale ori s e deschidf calea de t impur iu ' u n o r ' a s emenea odras le

spre imoral i ta te şi a tunci mai poate îi vorba da ryligiositate la

unii ca aceştia care de mici au fost dacă nu îndemnaţ i dar ce!

puţi» încurajaţi şi lăsaţi în voia l o r ' a face ceia ce vo", iar nu

aceia ce t rebue ?

Apoi să t recem mai depar te . Ce sunt cazurile de alcoolism,

de desfrânări , celeste numărul cei "mare 'de cr ime, de sinucideri

de criminalii minori, ce sunt hl i rnentele f rauduloase care je luesc

pe sute de oameni de -economiile lor s t rânse, ce sunt căzu:ii»

muiup le de divorţuri, ce sunt lăcomiile nes&^oaşe ,de averi , şi

care pe unii îi împing s t rângerea averilor până în a comite şi

crime, ce sunt toate acestea care viciază «ert»f de această to t a l i

corupţ-'ane, oare conşti inţa Morală a popoare lor mai este ea cu­

rată, candidă în ce pr iveş te moral i ta tea ? Ba se citesc- prin ziare

strâine că la Berlin şi nu după puţin iirr.-p vom vedea şi pe la

noi , că o sec ie ta t t de domni şi d o a m n e întreprind jocuri %imnas-

tice în costumul lui Adam şi în aş* zisele Kserate de frumuseţe' artistei* şi artiştii apar pe scenă jo i ? Pericolul estt de«i foarte mare, că majoritatea celor ce compun societatea fiind aproape toată molipsită şi pornită spre plăceri şi satisfacerea oricărei do-rinţi fie ea bună sau rea, uşor se întinde şi se strecoară de prin •rasele rnari in provincii şi de aci pe la sate ca oriee mtdă ce se importă şi la noi ş! pc care noi din păcate o imităm fără a ne da ieani2, dacă ,nc Ia ce cinste ©ri nu, dacă cutare sau cutare modă este pentru toţi de vre-un foles, sau dacă nu cumva noi prin asemenea procedeuri şi imitări de ori-ce maimuţârie străini, nu ne facem ridicoli şi în special din punct de vedere material, a s sărăcim prin introducerea unor asemenea m o d e ?

Deci aoi trebue să nejntrebăm, cum putem distruge şi goni plaga Imoralitiţei şi indiferentismului religios, care se întmde,ca o epidemie, atacând sufletele micilor elemente nevino­vate, care pdaţă cu păşirea de la etatea copilăriei, încep a ce molipsi încet, încet. S'a zis ae unii că înmulţindu-se şcoaleie, adică punând bază pe instrucţie mai mult, sar putea ajenge la unul din mijloace de purificare morală. D i:r se ştie că edu­caţia numai a creerului, creiază diavoli vickni şi oare, noi nu vedem ci, dacă acum o suta de ani de pildă aveam mai puţine scoale oare numărul crimelor şi al fără de legilor era mai mare i Nu! Nu erau şcQale .mur-î, dar nici atâta imoralitate dar afund cum ne explicăm, că noi susţinem şi cu drept cuvânt, ca să se înmulţească localurile de lumină, şcolile, dar iarăşi vedem Că nici faptele rele nu se micşorează, şi atunci ne întrebăm, ce este dar aceasta, fi răspundem că numai creerul—mintea, luminaţi cu înmulţirea* cunoştinţelor şi fără mişcarea inimei, care se dobân­deşte prin moralitate, prin reiigiositate, nu ne putem aştepta la • îndreptare morală. ®

Deci se cere ca mintea cu inima şi conştiinţa fiecărui in­divid să. fie aşa fel educată ca singur individul văzând lucruri imorale sâ se scanâsJizeze singur, şi el singur să fuga de ase­menea fapte, §i opinia publica ar trebui să înfiereze ori ce des- -

tr ibilare, iar societatea oamenilor morali s i isgoneasci pe cei ca nu voesc a se îndrepta. S'au încercat mai alei fn Fraoţa «a prtn şcoli s i se separe studiul moralei, fără religie şi rezultatul a fast destul de rău, lupte dese între biserică (religie) şi stat (morali) ba şi la noi se pare că mergem spre laicizare totali, c i de un ic studiul religiunei era mai des fn şcolile primara şt secandare, acam se caută ca s i se predea numai de formă, câteva ora da religie In şcolile primare şi acele făcute cam pe fugă, ea si-mi fie ertat, am văsuţ pe la unele şcoli săteşti cum se preda religia şi ceia ce preda era In contrazicere cu moralitatea învlţitorului, iar prin gimnazii ce radem, de cât 5 ore de religie p : săptămâni, •are e o nimica toată; la şcoli de fete profesionale 2 ore pe săptămâni, câte o oră pentru clasa I şi II, iar de la a II nu t a • a i preda, la alte şcoli de loc, câ de ce? nu ajunge elevelor de asi şi gospodinelor de mâine cam să lucreze ? ce a i mai cu* nosscâ ele şi religie ? Cum ? na ajungo a şti a se îmbrlca şi t schimba moda, ce să ştie eleva şi sfi se Închine, s l se r o a g e ? Iată dar programul de astăsi de prin asemenea scoale de fete fi gimnazii, fneărcat cu alte multe materii care nu doară câ nu le-ar fi de folos In viaţă, dar de ca se cauţi a se l isa educaţia sufletului, morala religioasă pe o altă treaptă, această trebue cer­cetata cauza ca să se poată remedia efectul, Căci lucrul este constatat câ fără religie idela moralltiţei pluteşte tn vlzduh.

Mulţi s'au întrebat ce se înţelege prin moralitate şi flecare din moralişti, filosofi rechi, au dat răspunsuri diferite, aşa unii au als că moralitatea este tot uaa cu perfecţiunea, sdic i omul perfect este şl moral; altul, că omul care trăeşte după îndemnul Inlmei este moral; alţii au zis .când omul îndeplineşte datoriile către stat sau şinele comun, sau când foloseşte omenirei, stanei poate fi cineva moral, sau după alţii moralitate este atunci când omul sau omenirea se desvoltâ după firea el spirituali fn ge* nere ; cum se întâmpla în marile ei forme ale religiei, ştiinţei, artei, societate! şi a statului. Alţii găsesc moralitatea tn Inteli­genţă, a'ţii In frumos, tot c ; e urât e şi imoral zic ei, binele e

framos, binele place la toţ i ; alţii zic că moralitatea stă în fericire, cu diferitele ei manifestaţiuai. Aşa Thomasius zice că fericirea constă în liniatea sufletească şi trebMe să ne stăpânim patimile, care deranjează* pacea sufletului, Alţii au mers mai de­parte zkkna4 că omul aunci este moral cind el urmează mcU-naf lunilor s«le fireşti, sau ak Hrei sal?, aşa de pildă un tâlhar e liber dupi el să-si desvolte aplicarea lui înnăscută spre furt şi după ei nu este ceva imoral sau rău, când el fiind de ia na­tura lui cu aplicaţiuni spre furt, de ce să nu se desvolte pentru aceasta ? Tot aşa şl cu un criminal, dacă de mic «ic ei,- are aplicaţie spre aceasta, acest lucru t moral pentru el fi imoral pentru altul. Deci dacă un tânăr oare care ar ceti asemanea ma­nuale de morală, ce moralitate să se opereze în sufletul său ? Deci când vedem c i morala este deosebită de religie fi cate pusă pe temelia nisipoasă a părerilor omeneşti, se scufundă în prăpastie. Deci «oral este nu ceia c« fitcare minte omenească inventează sau crede, ci ceia ce corespunde dorinţei dumne­zeieşti, adică aceasta se găseşte în cavintele Mântuitorului nos­tru când zice <Eu sunt sfânt şi voi deei fiţi sfinp*. Chiar dacă s'ar încerca ca sâ se probeze o moralitate fără religie, nu se poate aceasta, întru cât se ştie că fără religie ne lipseşte o armă puternică în lupta cu ispitele morale. Cine nu ştie că omul veş­nic «ste pus tntr'o luptă cu plăcerile sensuale şi de care el deşi derindu-le, se lipseşte de multe ori şi lupta, pentru ca să se ho­tărască «1 în contra dorinţelor lui,nu este mică şi dacă omul nu ar avea o bază religioasă morală, oare ar putet el lupta cu succes î* contra dorinţelor lui ? C u « putea el rezista tuturor teataţiunilor numai pent; i că se stimează el singur pe sine şi deci se sfieşte a intra în murdăria imorală ?

Poate la început se va arăta tare, nu se TA ispiti uşor faţă c* poftele necurate, dar mult nu va putea rezista dacă nu ra avea bază morală religioasă si pare că acel luptător desbrăcat de pu­terea moralitâţei şi a religiozitate)", va striga: „virtute, ia-ţi cu-auna ta, dar pe mine lasă-rnă să păcă taeso sau, conştiinţa omulu

atunci va fi «a aşa de puternică ca să nu-i lasesâpăcâtu>ască? dar de eăte ori nu se vede Ia uaii oameni conştiinţă adormiţi şi înşelată cu uşurinţă şi de câte ori omul nu vrea să asculte d» glasul conştiinţei sale, care deşi îi spuue conşti inţa sa că fapta cutare • ras şi «1 nu o ascultă şi o săvârşeşte acea faptă, ba unii •oraliştt moderni zic, că numai oamenii bolnavi, mai pot asculta de conşt intâ. Sau, frica ds urmările rele ne va da putere a învinge Ispitele? In unele şi puţine cazuri d a ; dar nici în cele mai multe cazuri, na ne gândim la urmăr i deci, morala fără re­ligie nu are veşnicie şi nu a re aici o a rmă puternică la îndemâsă tn lupta cu ispitele mai aerioase. Poţi ni vor fi din tineri care ştiu să-şi păstreze cură ţen ia moravur i lor . Şi apoi mora l i ta tea nu este numai a şti de a ocoli păcate le în săvârş i rea lor. Există şi pete morale în adâucul sufletului. Na acţiunea este ho tă râ toare , ci gândul din care s'a născut ea.

Dacă sufletul iu respinge eu oroare deşteptarea pasiunilor, ci le lasă in voia lor, atunci aeel suflet s 'a murdări t moraliceşte. Sufletul eare este plin de invidie, ură, s'a murdări t moraliceşte •%lar atunei când nu găseş te ocazia sâ-şi prefacă gândurile ura te In vorbe sau fapte. Mulţi însi înţeleg prin moralitate, numai cinstea aparentă, îndeplinirea datoriilor sale către profesiunea •a, dar în caşul acesta o astfel de moralitate se poate obţine, zic ttali, şl fără religie. Dar oare aceasta ar fi moralitate în sensuj •trict al curantului? Omul singur se ştie eâ nu se poate mântui, adică fără ajutorul harului divin păcătueş te şi greşeş te din ce în ce. Sunt unii oaaeni care în ce priveşte convingerile lor religioase sunt slăbite de tot, şi ceia ce îi mai fac dc s ă r ă r ş e s c unele fapte bune sunt că conşt mţa la unii ca aceştia a rămas dreaptă ca un stâlp singuratic în mijlocul unor raini, dar aceştia sunt o mi-aune a lui Dumnezeu, al cărui nume ei se firesc a'l pomeni Mă­car. Dacă exîstă cineva pe pământ ca re trebue să fie resunoscâ-teri, atunci ei sunt aceştia, care deşi vor să rsnege pe Dumnezeu, au primit de la el «n simţimânt pentru tot ce este nobil şi va desgust pentru tot ce este dispreţui tor , dar aceasta ar fi o excepţie

R«Tista „Nsţ ieaa lă R o m â n ă " _ 1 1

şi o s ua lucru general pentru toţi, ca şi cum «n strat de zăpadă se depune peste c răpă tnrue unor gheţari şi «şa fel că o astfel **• punte ar putea ţine pe na călător dar nu pe mai mulţi, care var cădea îa adâncime. Deci numai religia poate să creeze o adevă­ra tă morali tate.

A îaeerca de a întemeia o morală fără religitine zice (Tolstoi) este tot imn cu ceta ce fac unii cepii care caută să răsădească o planta care le place şi a runcă rădăcina care li se pare lor ne­folositoare, şi bagă în pământ planta fără rădăc ină . Chiar filo­soful Schopenhauer se vede nevoit a mărturisi , că moralei au se poate pune o baza mai bună de cât cea teoloj ică . Căci poate fi a şa nebun zice el, ca să se împotrivească voinţei lui Damnezeu, cel atot ştiutor şi a tet puternic ? N

Dacă din cele arătate aci pe scurt reese că nu se poate se­para moral i tatea de religie, atunci urmează de la sine cătrebue să fie religia ca baza moralităţei .

O m u l nu poate fi moral fără a fi şi religios şi noi nu putem fi astfeli de cât numai urmând preceptelor divine date de D-l nos ­tru Isus Chris tos . Creştinismul a purificat moravurile pâgâneşt i . Când lumea veche era ameninţată s a c a d ă în imoralitate şi poraise pe panta cea rea de desfrânare, atunci apăru Isus Christos, şi dădu el exemplu unei vieţi de o cast i tate morală super ioară şi el inte-m t e o împărăţie ai cărei memorii trebuia să urmeze exemplu mo­ral t răi t de dânsul .

Creştinismul a reînoit membrele cele mai str icate ale ome-nirei, simpla dare de scamă a celor 3% ani de activitate a D-lui a întrecut şi contribuit mai mult la reînoirea şi înobilirea omonirei de cât toate cercetările filosofilor şi toate îndemnuriie moralişt i lor. fnfluenfa sa a fost isvorul din care a curs tot ce este mai bus şi mai curat în v . i ţa omenească şi acest isvor nu a secat şi nu-va seca în veci şi pentru poporul nostru ca să se reîooiască mo­raliceşte, nu există d e c â t un singnr mijloc: „Reîntoarcerea lui Isus Christos" care este după cuvântul şău, adevărul, calea şv viaţa, ad eă urmând calea morală aată de dânsul, putea fi cu drept eu-vânt adevăraţ i oameni morali sau perfecţi cum cere el, prin cu­vintele: „fiţi perfecţi, cam şi Tatăl nostru din Ceruri , perfect es te" . Deci acei care au crezut că poate omul fi mora! şi fără a avea

trebuinţă de religie, din ctlo ce am arătat până acum am văzut că au se poate, de oarece omul nu are atâta putere marală ca >i poată uşer eşi învingător din lupta dintre materie şi spirit. I$-toria bisericească ne spune că dacă a existat un »m plin de o profundă serltsitate îa tendinţele sale moral», atuaci acela a fast tânărul fariseu Saul ; în capitolul VII al Epist. sale către Romani se vede priveliştea emoţionantă a luptelor sal* sufleteşti.

Taată puterea voinţei sale şi-a pus-o numai în atingerea idealului moral care şi-1 propusese, ş: grea l-ar fi întreut ciae-va pa neobositul luptător în potriva păgânismalui Greco-Raman. Dar trăda lui era zadarnică. <Voinţa a am, se plângea «1, dar nu pat fâsi puterea de a săvârşi binele» şi ast-fel de mărturisiri dtspra slăbicianea voinţei sunt făcute tocmai de bărbaţii care au dus lapta frea cu multă seriositate împotriva «ului propriu, cu dorin­ţele şi poftele: lor ; cum au fost între alţii Luter şi Augustin. Ap. Pavel îşi sfârşeşte dureroasele plângeri cu întrebaraa: ccina mă va scăpa de corpul acestei morţi ? şi tot el răspunde ; mulţumesc lui D-zeu prin Isus Christos Domnul nostru. In Coraanitatea lui Ckristos deci şi-a găsit el liniştea şi puterea să-şi stăpâatască discordia lui internă şi să dobândească pacea cu D-z«u. Să dea domnul ca şi în timpul nostru de criză moral» se s* găsească cât mai mulţi bărbaţi care să aibă puterea să d«şt«pt« conştiinţele şi să 1« ducă pe calea arătată da Isas Christos, adueătorui l ibu-tăţii «orale*.

Din cutejs adânci ale sufletului omenesc, îo raport cu intdiul înconjurător şi influenţele externe, se ridică nă­zuinţele individului, năzuinţele mulţimei. Colo . . . departe licăreşte o lumină şi ai fi fericit, — aşa socoteşti — dacă te-ai juca cu razele ei, dacă ai fi lângă dânsa. Şi pleci tânărule plin de nădejde, căi&torule neobosit, peste câmpii şi dealuri, peste râuri şi munţi, peste mări şi prăpăstii. . .

Preot Panaitescu Licenţiat !> t««I«f ic

— T e loveşti, piciorul îţi sângerează, calea e grea, piedicile multe. Vocta conştiinţei tale, care ţi-a spus, mergi fără odihna, îţi strigă, opreştete, priveşte în jurul drumului tău, nu lăsa rară mângâere mâinele întinse. Asculţi, simţi atunci lumina mai aproape şi pricepi lupta.

intelef, să te lupţi cu alţii pentru alţii, dar să te lupţi cu alţii pentru el, şi mai ales cu tine pentru t ine? Sfinte vorbe: ,,nu fac binele pe care-1 voesc, ci răul pe «are nu-1 voesc, acela fac (Romani 719) . — Plin de năduşală, mulţumit de tovarăşii pe care i-ai învrednicit să te în so ­ţească, urci oe povârniş, ultima bucată de drum până la creştet. , ,Acuşi, sunt sus, mă volu odihni, şi debunăseamă lumina, flacăra a căreia putere neînţeleasă mă atrage, va îl aproape, voiu v e d e a - o mai bine", zici ştergându-ţi fruntea,' făcând sforţări spre ţintă. Tresari, mirarea, revolta, tristeţa, uimirea îţi trimet în juru-ţi haina lor mohorâtă. Bine, e cu putinţă : în faţa ta se întind câmpii bătute de soa ie , şiruri de munţi, văi străbătute de ape şi departe, departe, sub rotocoale imense de nori, zăreşti licărind l u ­mina binecuvântată. O ! darasta e c u l m e a : înainte spre dreapta şi stânga ta, prietenii, tovarăşii tăi, te-au între­cut. Unul, te minunezi, cum o fi mergând aşa iute, fără să simtă, pe coasta aşa de anevoioasă ; ţi-aminteşţi a trecut o dată pe lângă tine nepăsător şi doar îi erai cunoscut.

Se .simţea mai tare ca tine şi ştiai că nu are această calitate.

Altul, nici nu rcea să te privească de pe... A/aceasta întrece orice margeni, el acolo ? El pe vârful unui aşa munte ? Te uiţi b i n e : da, îi adevărat: întreg corpul ţi se sbate străpuns de un curent puternic, şi încă ne priveşte ironic! Te cercetezi, o clipă stai la îndeială; Nu. am făcut tot ce se putea face, mai mult e cu neputinţă. Dar «i, to­varăşii mei, i-am ajutat eu doar, c u m ? Stai nedumerit. . . Să fie o enigmă? Descurajat ţi-arunci ochii spre locul de unde ai plecat. Cât t e - i i necăjit! Ei, dar e mai puţină durere... pe acolo erau spini o dată, uită-te acum ce Hori drăgălaşe. Da, e adevărat, totul îţi surâde... şi un zâmbet liniştit îţi înse i uează faţa. Cu interes deosebit cauţi cu deamănuntul drumul celor slabi, care te întrecuse; cerce­tezi, găseşti prea puţină muncă. Insă c u m ? A ! Ce vezi?

14 ţar is ta „Natieaalâ Reaiâal"

Indignarea aruncă din ochii tăi fulgere despreţuito&re şi totuşi te stăpâneşti . Nici un ajutor şi când te gândeşt i că o singură verbă câştigă o viaţ.l. Groaza te cupr inde, ce ? furtişag, nelegiuri, c r i m e ? S u b zăduful zilei, dealungul obrajilor, din ochi- ţ i altădată blânzi, curg lacrănn.

Corpul î|i t remură, manile ameninţă toare se râdic i , glasul revoltat strâgă : Doamne , pe spatele altuia, peste cadavre , îndur i aceasta ? O voce in te rn i neînţeleasă şi plină de înţeles te l inişteşte: „n -a i v l z u t totul... nu cu noşti ta ina" .

Acum pricepi cum erai întrecut, de ce pe multe feţe în aparenţă vesele, citeai chinurile amare şi hotărât , pe acelaşi d rum nebâtături t , pleci înainte.

Tărziu, simţi că puter i ie- ţ i s lăbese, că sfârşitul ţi se apropie .

Nimic nu te înspăimântă, dar.. . lumina era tot d e -par te , în locuri tainice, aecunoscu te ! In sfârşit trebuie s i te opreşti , crezi că umbra răcoroasă va da viată trupului îmbătrâni t . Şi atunci, în ultimul moment . . . să fie a d e v ă ­r a t ? Te simţi sus, sus, sus de tot ; fără să vrei ti arunci ochii împrejur. . . da , vezi bine, jos, jos, de tot în întunerec, foştii tăi tovarăşi rătăcesc fără lumină. O privire de c o m ­pătimire din ochii tăi sfinţi, e tot ce poţi da. E rau depar te , nu i-ai ajuns şi nu-i puteai ajunge şi totuşi . . . cât de mult i-ii în t recut ! Auzi ? E glas ce resc , . sau glasul conştiinţei t a l e ? Tot una. „Bine sluga bun?. . . intră întru bucuria D o m n u l u i t ău" . Mat. 2 5 , 21) O ! D o a m n e , faţa-ţi surâde, ochi ' ţ i lăcrămiază de bucurie, lumina căutată o s imţ i ; e cu putinţă ? Da, îi adevărat , ea licăreşte cu putere , arde în inima ta., isr iln, tainic sufletul tău se râdică în lumea înna l tâ . . veşnică.

Gh, G.

Revista (Na ţ iona l i Români> ÎS

Dii coM manierilor elepaîe de Gr. Tomida

Politeţa *e o atenţiune ce" t rebue să a v e m în manierii» şi conversaţii!» noas t re căt re alte pe rsoane car» af i f ie mu\-ţ i aun te ' şi încântaţi de noi îşi de ei însuşi.

La unsle pe rsoane politeţa nu este totdeauna expresiu-nea s inceră a bunătăţii graţii şi complezenţei, după cum sunt a ră ta te în aparen ţă .

Poli teţa sa formează prin întrebuinţarea manierilor fru­moase şi care cu timpu!;perfecţtonându-se formează în noi uzul de a-fi politicos în societate şi în t rebuinţarea ei depin-ef« locul în care t răim şi persoanele cu care suntem în contact.

Dăaa'câteva note din regalele de a fi politicos în societate 1] Complimentul se face persoanelor în aceleaşi condi-

ţisni .cu noi şi cele super ioare prin o înclinare uşoară a ca­pului şi corpului stând în piceare, între amici se permit a d e s a a face urî compliment şi şăzănd pe scaun.

2} Intr'un salon când intri şi se găsesc mai multe per­soane, îatăi f ac i r o reverdflţă'. 'stăpânii casei , apoi stăpânului, după aceia celorlalte persoane.

3) In tipul converţaţiei nu te antrena r epede în discuţii» mai întăi ascultă şi dacă eşti competinte ' în materia ca ae discutăjpoţi aţi_;da părerile, nu .vorbi însă în libă străinii ce mulţi n o cunosc şi nu tăinui£cu altul,—să nu contrazici în conversaţi i pe alţii ci spuneţi numai părerile.

4] "Să nu fii pretenţios, să ai deviza a te c rede mai pu­ţin de ceia ce eşts, căci modestia e cea maigînaltă şcoală ce n'o a r e Hecare.

5) Când inviţi pe cineva, fâ invitaţia în mod amabi l şi respec tos , iar persoanele de consideraţie m a r e să' 1« primeşti-la scara locuinţei;--invitaţilor să ie procuri distracţie şi s a t e sileşti ai mulţumi, ca să plece cu impresie frumoasa.

6] Când introduci în casă o persoana, recomandai sp r e a fi cunoscut de a s i s t e n t . *

7 | Când te duei ia o c»s»ft nobilă, anunţate prin servitor, dându-i cartea de v:zi!â; — dacă eşti dator, cu o vizită e ne­politicos a. o amâna pi ea mult

8) Când te duci la biserică să uu fii luxos îmbrăcat , ci modest şi., cu smerenie.

9) S ă nu faei lux în îmbrăcăminte , cari luxul e cea

Vaccinarea contra holerei de Dr; Costin

Se ştie că în trecut s'a luat dispoziţia ca toţi oamenii mobi­litabili să fie inoculaţi sau vacinaţi. S'au făcut 3 feluri d» vacci­nări : contra variolei, contra holerei şi a febrei tifoide,

Care a fost scopul acestor vaccinări ?

mai mar* desfrânare omenească , damelor e recomandabi l sâ poar te şi să'şi a ranjeze îmbrăc ia i in t ea conform cu a v e r e a şi poziţiunea socială ce ocupă.

10] In o damă simplu şi cu gust îmbrăcată şi cu taţa naturală, stă modestia, cultura şi educa ţ i a ; aces tor c rea tu i i nobile Ie dăm aprec ie rea de femei menajere , care'şi înţaleg rostul în viata conjugală şi societate.

11) La bărbaţ i ca îmbrăcămiute !a banchete , baluri şi so ree se ce re haine vestă şi pantaloni negri, c rava tă a lbă

12J La vizite de condolianţă se cere redingotă, mănuşi Şi e r a v a t i negre :—la ceremonii naţionale frac. vestă şi pan­taloni negri , ghete <"Te lac şi clak.

13] In clasa ue jos a poporului portul naţional r omânesc ' 14) Când te duci la pr imblare cu soţiea, locul ei * Ia

dreapta , câed merg trei pe s t radă locul de onoare e la mij­loc, e a r cănd merg duoi locul de onoare e Ia dreapta .

15) Când te întâlneşti cu cineva în s t radă şi'l cunoşti saluţi luându-ţi pălăr ia la o deoăr ta re de 3 pasi şi îndrep­tând păJăiia în par tea opusă şi să lăsăm damele şi pe rsoa-neleîe de consideraţie să t reacă la dreapta noastră .

16) Când stai de vorbă cu c ineva şi 'un cuaoscut, s au prieten te saluta, te întorci îndată cu faţa că t re cel ce te-a salutat şi'i respunzi la salut, fără însă sâ înterci spate le că* t re acel ce convorbeai anterior.

17] S ă respectaţ i pe băt râni , să iubeşti şi să venerez i pe părinţi tăi, făcându-le declaraţiuni sincere de recunoştinţa ce ai cât -e ei pentru c reş te rea şi educaţ ia ce ţi'o dat şi s ă te sileşti a fi demn de societate, pentru bucur iea părinţilor şî fericirea ta.

(Va urma)

Dacă toa tă lumea ar fi cunoscut folosul acestei operaţii, n 'am fi văzut pe mulţi din cei chemaţi, fugind să nu fie inoculaţi , sau căutând să scape în diferite chipuri .

Se ştie câ în r l zboae mai mulţi soldaţi mor de diferite boli, decât de gloanţele ţ i obuzele duşmanului .

Iar boaiele, care întovărăşesc războaele, ca o pedeapsă ce­reasca, sunt : holera , tifosul, iar în zilele noastre mai rar, şi va­riola. Apare câte odată şi ciuma dar ivirea ei, e mult mai excep­ţională.

Din aceste beaie , cea mai ser ioasă şi mai înspăimântătoare este holera.

In campania noss t ră din 1913, singura netă dureroasă a pr«-dus-o holera-

De aceia ne rom ocupa în rândurile ce urmează, de aceas tă maladie şi în speaial de rostul vaccinări lor centra acestui flagel.

Cc es te holera ?

Helera este o be-alâ s t ră ină de ţărmurile noastre . Leagănul ei este în lagunele râurilor din India.

Semnele marcante ale boals i s a n t : la început t reapăt obici­nuit, vărsături , dureri de burtă, sete şi slăbiciune generală . Mai apoi scaunele se î n d c e s c , devin biiioase, apoi s e roaseş i în sfârşit apoase de tot, cu nişte formaţiuni grăuntoage ca orezul. Atât văr­săturile eât şi scaunele sunttnsoţi te de dureri . Limba şi pielea ie usucă, căldura corpului scade sub normal , pulpele se strâng de cârcei. Corpul întreg începe să amorţească, mâiuele şi piceoarele se răcesc ds tot, u r inare din putină, încetează complect, faţa se învineţeşte şi omul îşi dă sufletul.

In fermele mai uşoare bolnavul poate să-şi revie şi să scape. Dar de «bicami boala «ste foa ' t e g ravă , wierge iute şi bol­

navul moare în câteva zile sau chiar şi câteva or».

D n c e cauză prov ine boala ?

Holera este datorită unui germene descoperit de un învăţat numit K-^-h Ia 1884. Acest germene numit şi baceilul virgula Iui Kock, căci ti ca o virgulă, se găseşte în vărsături le şi scaunele bolnavilor, ss ia pe mâinele şi hainele lui şi a celor din jurul In», t râeş te şi se desooltă în ape, iar muştele ce se pun pe obiectele contaminate îl împrăştie până departe.

Omni se îmbolnăveşte nusiai introducând in g\iră ge imenul boaîei, fie prin alimente şi băuturi , fie cu mâna sau alt obiect ce-1 vâră în gură. Muştele infectate, punându-se pe gura emtilui — n a i ales când doarme—poate u?or să-! mo l ip sea s - i .

Cum ne putem feri de b o « i ?

C i a d omul e la casa Ui şi cu tet rostul gospodăriei , paza

de holeră este mai uşoa ră . Ori ce mă¡1 ancă şi b?a, să fie prăjit sau ebiar pâinea să-fie ţinută ia cnptojul ierbfnie i'na-'rte de a o mânca.

Bacciiu! holerei a distrus cu uşurinţ?. chiar la o căldură mai mică (60°.). Numai populaţ ia săracă şi ignorantă nu se poate păzi de holeră, in general.

In timpul războiului luci urile se schimbă. Soldaţi ; obosiţi, flămânzi şi însetaţi, ajung într 'o localitate necunoscută, se reped să bea şi sâ mănânce ce găsesc.

Nici conşti inţa, nici cunoştinţele şi nici ordinele -superiorilor, su-i poate reţ ine deia satisfacerea imediată a acestor cerinţi im­per ioase aie orgajiiMBuiui.

Se înţelege că coiuatninareu se poate face uşor dacă locali­tatea acee.i esie f-«î..*> i • u .

învăţaţii au ga - t atunci un alt mijloc di a feri orgsuismul omenesc de hoieia .şi bn.une vaccinarea contra boalei, adică pro-gâtfrea organi^miii»: da mai înainte pentru a nu putea sd se îrn-Oilnâvească, chiar itavâ siilc.-obul ar fi închiţit de om.

Irita cu:» h'd a'y ns la * ceasta descoperi-'**: Dună un an deia •}:•<?. >per;rfca baciiu'ui hiA-rei, doctorul Pe-

rran din P r a s ţ - , f« :-»â nmbcze boala, fâc-va nişte ivj> ij/t cu ger­menii de ho le ia la. „ au.male n a n i t e cobai.

El coa»t--.îa cn .a „m'-HŞtiele cărora le î*cuse iejeetii cu doze mici de microbi ia î a : otn, oaie.» să îe facă în urmă eu doze mari-, eare omoară cu sigu•;>• ;ţa pe animalele, ce până acum r;i:-mai fu­seseră mjec t t t î .

De aci ideea de a de a inj.-cia sub p>!e şi la om microbi, de holeră în doze :n.ci, ca c a i apoi, când dânsa! ar înghiţi ger­menul boa lei, să nu me >â.

Insa întrebuinţarea de baccili n)orţi de bole<â, era primejdioasă Un alt f râna-/ „iumci a făcut Injecţii cu bacceli morţi de ho­

leră şi a obţinut &c.;i<;.;$j . e iu l ta t? , ba focă mai L-tvotabile ast-fel; 1. Cu bacciiu n,o;ţî se putea doza mai precis substanţa de

injectat. 2 . Acţ ia tv-a ' a tâ i ia îocuî de injecţie, cât şi în organism, era

puţin pronunţata . 3. După acesta injecţii organismul omenesc câşt igă o putere

toi aşa de durabilă şt sigură de a nu se îmbolnăvi de holeră ca şi cu injecţiile de mit robi vii.

. In adevăr , persoanei;-; că rora ii se făcuseră injecţii cu aceşti microbi, li s'a» da i sa înghî 'ă mai multe picături din o soluţie cu r? -crobi vii de holeiâ şi totuşi nu numai că n'au murit dar în locul unei boaio grave, n'au căpătat decât o uşoară deranjare d-.. s tomah.

Alţi învăţaţi au p.- riecţionat metoda şi astăzi noi am lucrat în următorul ehep :

[Va urm 3]