Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul...

PATRIARHIA ROMÂNĂ UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă

„Patriarhul Justinian”

anul universitar 2006-2007

Tipărit cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Decan – Pr. Prof. Dr. Nicolae NECULA Prodecan – Pr. Prof. Dr. Vasile RĂDUCĂ

EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI (Anul VII) 2007

lect. dr. Adrian MARINESCU

LEGĂTURI ALE DOMNITORILOR ROMÂNI CU SINAIUL

Ultimii ani au adus o seamă de clarificări privitoare la legăturile pe care le-au avut Ţările Române cu Locurile Sfinte, mai ales în ceea ce priveşte Athosul, Ierusalimul şi Alexandria. Mult mai puţin au fost însă cercetate şi aduse la cunoştinţa publicului relaţiile românilor cu Sinaiul, şi aceasta în ciuda existenţei unui bogat material informativ. O atentă şi amănunţită cercetare a mărturiilor păstrate până astăzi, însoţită de o pertinentă evaluare a lor ar pune bine în lumină nivelul desfăşurării acestor relaţii. În tot cazul, este impresionantă dărnicia cu care românii închină, de exemplu, schituri şi mânăstiri la Sinai.

*

Bibliografia folosită de noi pentru realizarea acestui studiu este diversă.

Un loc central l-au avut în atenţia noastră arhivele şi colecţiile de documente. De asemenea, documentele şi diversele obiecte aflate astăzi la Sinai mărturisesc amploarea relaţiilor româno-sinaite. Precizăm că în studiul de faţă nu sunt expuse decât tangenţial informaţii în legătură cu subiecte ce constituie teme aparte în cercetarea întreprinsă de noi, cum ar fi: metocurile sinaite din Ţările Române, pelerini români la Sinai etc. Iată bibliografia mai importantă folosită aici:

Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, vol. I, 1387-1620, Bucureşti, 1957; Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, vol. II, 1621-1652, Bucureşti, 1959; Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Centrală a Statului, vol. III, 1653-1675, Bucureşti, 1968; Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Statului, vol. V (1640-1644), întocmit de: Marcel Dumitru Ciucă, Doina Duca-Tinculescu, Silvia Vătafu-Găitan, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1985; Documente privitoare la istoria românilor. Vol. XIV al Colecţiei Hurmuzaki, Documente greceşti privitoare la istoria românilor publicate după originale, copiile Academiei Române şi tipărituri de N. Iorga. Sub auspiciile Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunii, şi ale Academiei Române. Partea I, 1320-1716, Bucureşti, 1915; Documente

lect. dr. Adrian MARINESCU 224

privitoare la istoria românilor. Volumul XIV al Colecţiei Hurmuzaki. Documente greceşti privitoare la istoria românilor publicate după originale, copiile Academiei Române şi tipărituri de N. Iorga. Sub auspiciile Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunii şi ale Academiei Române. Partea II, 1716-1777, Bucureşti, 1917; Documente privitoare la istoria românilor. Volumul XIV al Colecţiei Hurmuzaki. Documente greceşti privitoare la istoria românilor publicate după originale, copiile Academiei Române şi tipărituri de N. Iorga. Sub auspiciile Academiei Române. Partea III, c.1560-c.1820, Bucureşti, 1936; Îndrumător în Arhivele Centrale, vol. I, partea I, ediţia a II-a, Bucureşti, 1972; Perigrafh. tou/ Qeobadi,stou :Orouj Sina/) Perie,cousa ta.j VAkolouqi,aj Mwu?se,wj tou/ Qeo,ptou kai. th/j Parqenoma,rturoj kai. panso,fou Aivkateri,nhj) ~Epome,nwj de. evxistorou/sa sunto,mwj kai. perilhptikw/j ta. tou/ Qeobadi,stou tou,tou o;rouj kai. tou evkei/se perikallesta,tou Monasthri,ou) Ta, te e;ndon kai. pe,rix auvtou/ i`era. proskunh,mata) Ta. kata. kairou.j sumba,nta eivj th.n i`era.n tau,thn Monh.n qauma,sia) :Eti de. kai. sunaxa,ria( katalo,gouj poiki,louj kai. VAkolouqi,aj tw/n evn auvth/| o`si,wj hv ai[mati teleiwqe,ntwn) VEpanekdi,detai dapa,nh| me.n th/j ~Iera/j Monh/j tou/ Qeobadi,stou :Orouj Sina/, VEn VAqh,naij A¬OH , (=1978) (retipărire anastatică la Atena, a ediţiei de la Veneţia din anul 1768); K) AMANTOU( Sinai?tika. mnhmei/a avne,kdota, VAqh/nai (retipărire din periodicul Ellinhka,, vol. 1, 1928), I)N) Side,rij, 1928; M. BEZA, „Biblioteci mânăstireşti în Palestina, Cipru şi Muntele Sinai”, în: ARMSL, 1932, Seria II, Tomul VI, Mem. 7, pp. 207-215; M. BEZA, Urme româneşti în Răsăritul ortodox, ediţia a II-a, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1937; M. BEZA, Pe tărâmuri biblice. Palestina, Siria, Chipru şi Muntele Sinai, Ed. Ziarului Universul, Bucureşti, 1937; J. BIELTZ, L’Art des orfèvres saxons de Transylvanie, Bucureşti, 1957; C. BOBULESCU, Cronica Sf. Ecaterina din Bucureşti, 1577-1 oct. 1924, Institutul de Arte Grafice Convorbiri Literare, Bucureşti, 1927; C. CANTACUZINO, Istoria Ţării Româneşti. Cronicari munteni, 1, col. BPT, ediţie îngrijită de Mihail Gregorian, prefaţă, tabel cronologic de Dan Horia Mazilu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984; V. CÂNDEA, Mărturii româneşti peste hotare. Mică enciclopedie, vol. I, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1991; V. CÂNDEA, Mărturii româneşti peste hotare. Mică enciclopedie de creaţii româneşti şi de izvoare despre români în colecţii din străinătate, vol. II, India-Olanda, Supliment: Albania-Grecia, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998; V. CÂNDEA, C. SIMIONESCU, Prezenţe culturale româneşti, Istambul, Ierusalim, Paros, Patmos, Sinai, Alep, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1982; C.C. GIURESCU, Istoria românilor, II, partea I, Ed. IV, Bucureşti, 1943; I. ENE, Biserici, Schituri şi Mânăstiri din Moldova secolelor XV-XVI. Contribuţii la un atlas geografic, lucrare de doctorat susţinută la Catedra de Teologie Istorică, disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române, sub îndrumarea prof. dr. Emilian Popescu, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Bucureşti, 1998; J.G. HERZOG ZU SACHSEN, Das Katharinenkloster am Sinai, Leipzig-Berlin, 1912; D.G. IONESCU, Relaţiile Ţărilor Române cu Patriarhia de Alexandria, Bucureşti, 1935; N. IORGA, Dezvoltarea politicii externe a poporului românesc, Bucureşti, 1920; N. IORGA, Istoria Bisericii Româneşti, I, Bucureşti, 1925; N. IORGA, „Noi obiecte de artă găsite la Ierusalim, la Mânăstirea Sf. Sava şi la Muntele Sinai”, în:

Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul 225

BCMI 24/1931, pp. 181-183; N. IORGA, „Două hrisoave domneşti pentru Mânăstirea Mărgineni, închinată Muntelui Sinai”, în: ARMSI, 1935, Seria III, Tomul XVII, Mem. 1, pp. 2-10; N. IORGA, Bizanţ după Bizanţ, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972; I.-V. LEB, „Legăturile românilor cu Mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai”, în: StTeol, 4/1987, pp. 97-106; Ierom. NIFON, Preumblările la Sinaia, Ploesci, 1885; N. IORGA, „Legăturile româneşti cu Muntele Sinai. Observaţii la comunicare d-lui Marcu Beza”, în: ARMSI, Seria III, Tomul 13, 1932-1933, pp. 335-346; K) MANAFIS, Sina/) Oi` qhsauroi. th/j Monh/j( VEkdotikh. VAqhnw/n( 1990; J.G. NANDRIŞ, „The Role of „Vlah” and its Rulers on Athos and Sinai. Reflections on a portrait of Constantin Brâncoveanu, Prince of Wallachia, at St. Katherine’ Monastery on Mt. Sinai”, în: RESEE, 1981, pp. 605-610; P.Ş. NĂSTUREL, Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIVe siècle à 1654, Orientalia Christiana Analecta, nr. 227, Pont. Institutum Studiorum Orientalium, Roma, 1986; C. NICOLESCU, Argintăria laică şi religioasă în Ţările Române (sec. XIV-XIX), Bucureşti, 1968; C. NICOLESCU, Arta metalelor preţioase în România, Bucureşti, 1973; K)N) PAPAMICALOPOULOS, ~H Monh. tou/ {Orouj Sina/( VAqh/nai( 1932; D) PAPASTRATOS, Ο σιναίτης Χατσηκιριακής εκ Χώρας Βου,ρλα, γραµµατα-ξυλογραφίες, 1688-1709, Atena, 1981; M. POPESCU-SPINENI, Procesul mânăstirilor închinate. Contribuţii la istoria socială românească, Bucureşti, 1936; M.H.L. RABINO, Le Monastère de Sainte Cathérine (Mount Sinai), Souvenirs épigraphiques des anciens pélerins, Le Caire, 1935; D.D. RUSSO, Studii istorice greco-române, I, Bucureşti, 1939; SERAFIM MITROPOLITUL, Isihasmul. Tradiţie şi cultură românească, Anastasia, 1994; N. STOICESCU, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România. I - Ţara Românească (Muntenia, Oltenia şi Dobrogea), Vol. 2: M-Z, indici, Mitropolia Olteniei, Craiova, 1970; N. STOICESCU, Dicţionar al Marilor Dregători din Ţara Românească şi Moldova, sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971; Them.V. VOLIDOU, ~Istorika. e;ggrafa tou/ Sina/ peri. th/j evn Ouvggroblaci,a Monh/j tou/ Martzinani,ou, Athena, 1906.

Legăturile românilor cu Muntele Sinai nu s-au desfăşurat la întâmplare, şi au constituit o permanenţă cel puţin între sec. XV-XIX. Cercetarea amănunţită a izvoarelor descoperă o realitate complexă, cu implicaţii importante în sfera politică şi bisericească a timpului, atât în Ţările Române şi la Sinai, cât şi în arealul social, politic şi religios răsăritean. Pentru consistenţa relaţiilor româno-sinaite avem un întreg catalog ce dezvoltă o cronologie neîntreruptă a acestora în perioada amintită mai sus, dar şi o seamă de implicaţii ce decurg din acestea. Primele contacte ale românilor cu Sinaiul se situează probabil în momentul în care sinaiţii au venit, după căderea Bizanţului sau mai înainte, la noi, în trecere spre ţarii Rusiei, pentru a cere ajutoare şi sprijin politic şi bisericesc. În condiţiile politice de atunci numai aici puteau găsi un sprijin consistent, din partea unor principi creştini


ce stăpâneau provincii în care conducerea mahomedană nu avea putere1.

Sec. al XV-lea Radu cel Mare (iul. 1495-sept. 15082), domnitorul Ţării Româneşti,

începând cu anul 1497, a acordat o subvenţie anuală Sinaiului3. De acum, „mulţumită politicii de protecţie dusă de pricipii provinciilor dunărene”, se stabileşte „un climat de relaţii permanente”4.

Sec. al XVI-lea Neagoe Basarab (febr. 1512-sept. 1521), este menţionat ca binefăcător

al Sinaiului5. El a ctitorit multe din aşezămintele creştine ale Orientului creştin, dând şi Sinaiului „podoabe de biserică şi «mertic»”6. Din această perioadă găsim la Sinai un Miscelaneu muzical din Moldova (sec. XVI-XVII), scris de arhimandritul Calist Nikaias, cu text în limba greacă (ms. 1265)7 şi un Panaghiar (cca. 1500), tot din Moldova, despre care nu se ştie în ce condiţii au ajuns în colecţia renumitei M-ri; probabil cumpărate sau primite ca dar din Ţările Române8. După 1530, stareţul sinait Ioachim din Ţara Românească (cca. 1510-1540), cel ce fusese ajutat şi de Neagoe Basarab, este ocrotit de domnitorul Petru Rareş al Moldovei (ian. 1527-sept.

1 Nu deţinem până acum decât informaţii sumare referitoare la relaţiile Sinaiului cu Rusia. Cert este că nu există, după ştiinţa noastră, încă publicată o prezentare a relaţiilor ruso-sinaite care, deşi abundente într-o anumită perioadă, după părerea noastră nu au avut dezvoltarea celor româno-sinaite. 2 Anii de domnie la care facem trimitere în studiul de faţă i-am preluat după Istoria Românilor, editată de Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, Ed. Enciclopedică, vol. IV-V-VI-VII, Bucureşti, 2001-2003-2002. 3 SERAFIM MITROPOLITUL, Isihasmul..., p. 96. Vezi şi M. PĂCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, EIBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 602. 4 K) MANAFIS( Sina/))), p. 268. Autorul ne spune că această „evidenţă” a relaţiilor româno-sinaite poate fi dovedită încă din anul 1500, printr-un panaghiarion, lucrat într-un atelier din Moldova, şi trimite la alte două panaghiare asemănătoare în lucrarea: C. NICOLESCU, Argintăria..., p. 216, n. 215 (K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n. 73). 5 N. IORGA, „Două hrisoave domneşti pentru Mânăstirea Mărgineni, închinată Muntelui Sinai”, în: ARMSI, 1935, Seria III, Tomul XVII, Mem. 1, p. 1. 6 N. IORGA, Istoria Bisericii Româneşti, I, p. 133; «Şi sfântul munte al Sinaei cu toate vasile bisericii şi cu alte daruri multe din destul au îmbogăţit şi i-au făcut mertic mare. Iar sfânta cetate a Ierusalimului, Sionul, care iaste muma Bisericii, aşijderea o au dăruit şi o au îmbogăţit dimpreună cu toate bisericile dimprejurul ei. Şi alte mânăstiri de la Răsărit toate» (C. CANTACUZINO, Istoria Ţării Româneşti. Cronicari munteni, 1, col. BPT, ediţie îngrijită de Mihail Gregorian, prefaţă tabel cronologic de Dan Horia Mazilu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984, p. 100). 7 V. CÂNDEA, Mărturii..., p. 65, nr. 2. 8 C. NICOLESCU, Argintăria…, pp. 215-216; K) MANAFIS( Sina/))), pp. 268, 391, nr. 73; V. CÂNDEA, Mărturii…, II, p. 65, nr. 9.


1538)9. În 1545 domnitorul român Radu Paisie al Ţării Româneşti (iun. 1535-ian. 1545) a fost chemat de turci la Constantinopol, aceştia din urmă temându-se să nu treacă de partea imperialilor în timpul războiului turco-austriac (1540-1547), după care a fost trimis de aici «la Eghipet». Se socoteşte că de fapt a ajuns la Sinai unde ar fi şi murit, fiind după cronicari cel dintâi domnitor român ajuns aici10. Vedem de aici cum relaţia româno-sinaită se sprijină pe conlucrarea atât a Ţării Româneşti cât şi a Moldovei, şi menţionăm că la sfârşitul sec. al XIX-lea, stareţul M-rii Sinaia din România descoperea cu uimire existenţa la Sinai a unei hărţi „vechi”, ce cuprindea figura unui domnitor alături de reprezentarea comună a celor două provincii româneşti amintite mai sus. În aceeaşi perioadă amintită mai înainte, domnitorul Ţării Româneşti, Mihnea Turcitul (1530-1532) fixează o dare anuală către M-rea Sf. Ecaterina de la Sinai de 15.000 de aspri11.

În 1540, Radu Paisie (iun. 1535-ian. 1545), domnitorul Ţării Româneşti, acordase deja printr-un hrisov M-rii Sinai, 10.000 de aspri anual12. Prin 1542-1545, de această dată vornicul Ţării Româneşti, jupânul Coadă, împreună cu fii săi, Teodosie şi Staicu, dăruiesc un chivot, prelucrat într-un atelier din Transilvania (inscripţie în limba slavonă) în formă de biserică cu ornamente gotice târzii13, iar în 1560 «toţi cei ce se întâmplă a fi

9 I.-V. LEB, „Legăturile românilor cu Mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai”, în: StTeol, 4/1987, p. 100; M. BEZA, Urme româneşti în Răsăritul ortodox, ediţia a II-a, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1937, p. 8. 10 I.-V. LEB, Legăturile…, p. 100; C. BOTORAN, Relaţiile româno-egiptene în epoca modernă şi contemporană, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1974 , p. 200; C.C. GIURESCU, Istoria românilor, II, partea I, ed. IV, Bucureşti, 1943, p. 169. 11 DRH, Ţara Românească, III, pp. 102-106 (text slav şi traducere românească), nr. 102, act din 25 oct. 1530; P.Ş. NĂSTUREL, Le Mont Athos et les roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIVe siècle à 1654, col. Orientalia Christiana Analecta, nr. 227, Pont. Institutum Studiorum Orientalium, Roma, 1986, p. 281. 12 K) MANAFIS( Sina/))), p. 268; DRH, Ţara Românească, IV, pp. 114-115, nr. 89; K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n. 74. 13 K) MANAFIS( Sina/))), pp. 268, 285, fig. 10; p. 391, nr. 77, 75, 78, 79, 81; V. CÂNDEA, Mărturii…, II, pp. 65, 10. „Its figurative decoration includes prophets, bishops, soldier saints and heremits, ranged side by side in rectangular panels, a characteristic of the Wallachian workshops of the period. The iconographic programme continues with the Sinaitic subject of the Transfiguration, the Deisis, the pillars of the Church, Peter, Pavel and Andrew, other Apostles and seraphim. The decoration is completed by the interlacing, with Ottoman subjects and Late Gothic embellishments, which penetrated from the Dalmatian coast to the workshops of Herzegovina and from Transylvania to the Danubian provinces and remained in the Balkans until approximately the middle of the 18th century, together with other styles, sometimes employed side by side on the same object, as here. This casket shows great similarities with the work of Dmitar from Lipova in the Sišatovac Monasteri (1550-1551). Attribution to him would, however, be improbable, since the execution differs in the detail and the quality is inferior, particularly in the supplementary decoration. Nevertheless, both kibotia are modelled on works belonging to the beginning of the 16th century” (K) MANAFIS( Sina/))), pp. 268-269). Jupan Coadă a fost mare vornic al lui Radu Paisie, între 10 ian. 1542 şi 28 febr. 1548 (N. STOICESCU, Dicţionar al Marilor Dregători din Ţara Românească şi


călugări ai dumnezeieştii şi Sfintei Mânăstiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu <…>, categumenul şi ieromonahii şi bătrânii şi ceilalţi în Hristos fraţi» mulţumesc domniţei Ruxandra pentru ajutorul acordat14. Spun ei mai departe: «îţi aducem rugăciune şi binecuvântare şi rugăm pe Dumnezeu ca să fii sănătoasă cu sufletul şi cu trupul, împreună cu Domnul Domn Alexandru şi cu iubiţii voştri copii, domnul Bogdan, domnul Mi<…> şi doamnele Anastasia, Anisia şi Marica». Ruxandra a fost o sârguincioasă sprijinitoare a Răsăritului despre care sinaiţii deja auziseră şi pe care o aseamănă cu Sf. Elena, mama Sf. Constantin cel Mare15.

În 1569 sunt donate un chivot, danie a episcopului Gheorghe de Rădăuţi, lucrat în argint aurit într-un atelier din Transilvania (înălţime: 27,2cm; inscripţie în limba slavonă; ornamente gotice târzii)16 şi o cădelniţă, dar al doamnei Ruxandra, văduva lui Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561, 1564-1568)17 şi mama lui Bogdan (1568-1572), pentru paraclisul Sf. Ioan Botezătorul de la Sinai, lucrată şi aceasta în argint aurit tot într-un atelier din Transilvania (inscripţie în slavonă)18. De acum înainte se observă o Moldova, sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, p. 79). Autorul ne spune că inscripţia se referă de asemenea la Marele Comis, comes stabuli, al cărui nume nu i s-a păstrat şi nici nu ar fi încăput întreg în spaţiul rămas. Badea Zălbău a ţinut această funcţie între 10 sept. 1539-apr. 1545 (N. STOICESCU, Dicţionar…, p. 30). Arta cu care a fost prelucrat şi împodobit chivotul românesc este superioară şcolii lui Dmitar din Lipova, ale cărui lucrări sunt mai puţin înzestrate decorativ şi artistic şi mai puţin şlefuite. Vezi şi B. RADOJKOVIC, D. MILOVANOVIC, Masterpieces of Serbian Goldsmiths' Work. 13th-18th century, exhibition catalogue, Victoria and Albert Museum, London, 1981, pp. 10, 12, 62-63; B. RADOJKOVIC, Srpsko Zlatarstvo XVI i XVII veka, Novi Sad, 1966, pp. 115-117, fig. 52, 53 (K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n. 79). În ceea ce priveşte datarea chivotului, autorul ne trimite la un alt chivot, de la M-rea Bistriţa, datând din cca. 1500 (C. NICOLESCU, Arta metalelor preţioase în România, Bucureşti, 1973, fig. 89) şi relicvariul Sf. Nifon de la M-rea Dionisiu din Muntele Athos (M. BEZA, Urme…, p. 52; U) SMIRNAKIS( To. {Agion :Oroj Sina/( Atena, 1988, p. 509). (K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n. 81). 14 Hurmuzaki, XIV-III, I, pp. 1-2. 15 «Am auzit, prea-strălucită doamnă a noastră, iubitoarea de virtute pornire şi mărinimia ce ai astfel către sfintele şi de Dumnezeu călcatele locuri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a călcat cu sfinţii săi ucenici şi apostoli şi cu preasfânta stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu pentru mântuirea lumii şi <…> doreşti înoirea sfintelor biserici, ca şi cea de Dumnezeu încununată şi asemenea cu apostolii Împărăteasă Sfânta Elena...». 16 J.G. HERZOG ZU SACHSEN, Das Katharinenkloster am Sinai, Leipzig-Berlin, 1912, p. 19, fig. 24; K) MANAFIS( Sina/))), pp. 269-270, 289, fig. 15; p. 391, n. 91-92; V. CÂNDEA, Mărturii…, II, p. 66, nr. 11. „The sides have cast plant decoration and, in two bands, the Greek dedicatory inscription. Three turrets with complex cast pierced Gothic architectural elements culminating in a plain finial topped with a cross rise from the cover. The edge of the cover has plant decoration with Gothic crochets” (K) MANAFIS( Sina/))), pp. 269-270). 17 A închinat Sinaiului m-rile Sf. Paraschiva şi Frumoasa din Iaşi (N. IORGA, Bizanţ după Bizanţ, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972, p. 163; K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n. 87). 18 „The censer rests on a cylindrical foot on a six-lobed base. On the shallow hemispherical bowl virtually the sole decoration is the dedicatory inscription in Slavonic. In contrast with the austere lower section is the high cast cover, on three levels, in the form of a church with


intensificare a donaţiilor. În 1568-1569 Alexandru II Mircea (iun. 1568-apr. 1577), doamna Ecaterina şi fiul lor, Mihnea, ctitoriseră deja la Sinai paraclisul Sf. Ioan Botezătorul, dăruindu-i totodată, aşa cum precizează o inscripţie grecească «sate, pământ şi venituri din Valahia»19. Tot atunci este posibil să fi donat şi Evanghelia ce poartă inscripţia: «Muntelui Sinai, din partea mult evlaviosului Domn, Io Alexandru Voevod a toată Ungrovlahia şi a Doamnei Ecaterina»20.

Între 1577-1583 găsim închinată Sinaiului M-rea Sf. Ecaterina din Bucureşti, iar spre sfârşitul secolului Petru Şchiopul al Moldovei (oct. 1582-aug. 1591: a treia oară) depune la Sinai o mare sumă de bani, ca să-şi asigure retragerea la timpuri grele21. Din sec. al XVI-lea (1583-1584) există un Tetraevanghel cu ferecătură de argint, danie a lui Mihail, mare vornic al Ţării Româneşti şi a soţiei sale Marina (inscripţie slavonă, sept. 1583 - mart. 1584)22. Un uric din 10 apr. 1587 atestă că:

«Petru vv. Moldovei întăreşte Mânăstirii de la muntele Sinai, 6 fălci de vie în Dealul Porcului, cu crame, pivniţă de piatră, teasc şi case,

its complex pierced Gothic architectural decoration. The plain multi-faced finial at the top serves to create a balance between the impressions given by the decorated and undecorated surfaces. The four-sided part of the handle, in contrast to the whole, has fine Ottoman flower ornaments” (K) MANAFIS( Sina/))), p. 269). 19 V. CÂNDEA, Mărturii..., p. 242; M. BEZA, Urme…, pp. 8, 104, 107; I.-V. LEB., Legăturile…, p. 100; K) MANAFIS( Sina/))), pp. 269, 391 n. 82; N. IORGA, „Evangheliarul lui Alexandru Vodă Mircea la Muntele Sinai”, în: BCMI, 27/1934, p. 85, fig. 1; V. CÂNDEA, C. SIMIONESCU, Prezenţe culturale româneşti, Istambul, Ierusalim, Paros, Patmos, Sinai, Alep, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1982, p. 115. În K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n. 82, se arată ca greşită data întemeierii paraclisului în anul 1576 aşa cum susţin M. BEZA, Urme..., p. 8 şi Perigrafh. tou/ Qeobadi,stou :Orouj Sina/…, Veneţia, 1817, (retipărire Atena 1978), p. 135. Faptul donaţiei domniţei Ruxandra a unei cădelniţe pentru acest paraclis vine în susţinerea zidirii acestuia între 1568-1569. 20 I.-V. LEB., Legăturile…, p. 100; M. BEZA, Urme…, pp. 103-106; M.H.L. RABINO, Le Monastère de Sainte Cathérine (Mount Sinai), Souvenirs épigraphiques des anciens pélerins, Le Caire, 1935, p. 46; C. NICOLESCU, Arta…, fig. 66. K) MANAFIS( Sina/))), p. 269, 391, n. 83. O altă îmbrăcăminte de Evanghelie a fost donată de marele dvornic Mihail din Ţara Românească (sept. 1583-mart. 1584) şi de soţia lui Maria (K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n. 84). Nu se ştie precis însă dacă voievodul român a donat în acelaşi timp îmbrăcămintea Evangheliei cu preţiosul manuscris grecesc al ei, ce datează din sec. al XI-lea. În ceea ce priveşte descrierea îmbrăcăminţii: „The Crucifixion and the Transfiguration, with its connection with Sinai, are the principal scenes on the boards; these are framed by rectangular panels containing busts of prophets, Evangelists, saints and anchorites. This cover, which is not the only one of its kind preserved in the Monastery, has the characteristics of a group of works from Wallachian workshops of the 16th century: the lining up of the severe, inflexible, schematic forms, without mass, around the central scene, and low relief on the ring-punched background, which is decorated with schematic plant forms, to a greater or lesser degree influenced by Ottoman models” (K) MANAFIS( Sina/))), p. 269). 21 I.-V. LEB, Legăturile…, p. 100; N. IORGA, Oameni şi fapte din trecutul românesc, Bucureşti, 1935, p. 23. 22 K) MANAFIS( Sina/))), pp. 269, 391, n. 84; V. CÂNDEA, Mărturii…, II, p. 64.


pentru pomenirea domnului, a doamnei, a copiilor lui, a părinţilor lui, a tuturor domnilor dinainte, a hatmanului Balica şi a soţiei sale Ana. Aceste vii fuseseră dăruite lui Balica numit Melentie, hatman, care a zidit biserica Mihail şi Gavril în Galatia şi a închinat-o metoh Mânăstirii Sinai. Credinţa voevodului şi a fiilor săi Vlad şi Ştefan vv».

Găseşte cu cale să închine şi aceste vii tot M-rii Sinai, la care avea atâta

evlavie credinciosul hatman, «spre pomenirea răposaţilor pan Balica şi Ana şi pentru pomenirea acelor care de la început au agonisit şi făcut aceste vii»23.

Alexandru Vodă cel Rău (aug. 1592-sept. 1593), domnul Ţării Româneşti dă şi el un hrisov (1592) prin care închină «averi şi venituri» din Ţara Românească paraclisului Sf. Ioan Botezătorul de la Sinai24. La 10 apr. 1593, şi domnitorul Aron Vodă Tiranul (sept. 1591-iun. 1592) închină Sinaiului satul «Turtuleşti, la gura Prutului, în ţinutul Ghigheciului». Tot spre sfârşitul sec. al XVI-lea şi începutul sec. al XVII-lea, a avut loc un schimb de corespondenţă între patriarhul Meletie Pigas şi Ieremia Movilă (aug. 1595-mai 1600), ca de altfel şi cu alţi mitropoliţi din Ţările Române, scrisori care au ajuns în biblioteca mânăstirească de la Sinai25. Ar fi interesant de aflat modalitatea şi pricina pentru care au ajuns acestea acolo. În 1593,

«Aron vv. Moldovei întăreşte Mânăstirii de la muntele Sinai, pentru pomenirea înaintaşilor săi şi pentru sănătatea şi mântuirea sa, a doamnei şi copiilor săi, satul Giurgiuleşti, la gura Prutului, ţinutul Ghigheciului, dăruit starostelui de Petru vv. cel Bătrân»26,

iar în 2 aug. 1597 Ieremia Movilă

«împreună cu Gheorghie Movilă mitropolitul Sucevei, Agafton episcopul Romanului şi Amfilohie episcopul Rădăuţului, întăreşte metohului sinaiţilor, satul Ulmi cu iaz şi mori pe Bahlui, fost domnesc, ascultător de ocolul Cotnarilor. Credinţa voievodului, a fiului Constantin vv. şi a fiicelor Erina, Maria şi Ecaterina»27.

Tot Ieremia Movilă donează Sinaiului în 1598 o Evanghelie cu coperţi

în aramă bătută:

23 DIR, Moldova, III, pp. 348-349, nr. 425. 24 Hurmuzaki, XIV-I, CLXIII, p. 93. 25 I.-V. LEB, Legăturile…, p. 101; D.G. IONESCU, Relaţiile Ţărilor Române cu Patriarhia de Alexandria, Bucureşti, 1935, p. 4, nr. 1. 26 DIR, Moldova, IV, pp. 78-79, nr. 97 (cu data: 10 apr.; Catalogul…, Moldova, I, p. 226, nr. 928). 27 DIR, Moldova, IV, p. 176, nr. 233.


«Ruga robului lui Dumnezeu Ioan Ieremia Moghilă Voievod, a doamnei şi a fiilor săi. Anul 1592. S-a împodobit această Evanghelie cu cheltuiala prea cuviosului şi prea înălţatului Domn Ioan Ieremia Voevod a toată Ungrovlahia şi a prea cuvioasei doamne Elisaveta şi a fiului său Ioan Constantin Voevod. Într-anul 7106 luna mart.».

Evanghelia poartă stema Moldovei şi are text capital grecesc28. Vedem deci cum cel puţin de la începutul celei de a doua jumătăţi a sec.

al XVI-lea putem vorbi de o consistenţă a relaţiilor româno-sinaite. Chiar dacă la această dată nu avem prea multe mânăstiri, schituri sau averi româneşti închinate la Sinai, aşa cum vor exista în prima jumătate a sec. al XVII-lea, totuşi închegarea relaţiilor dintre aceşti doi poli ai creştinismului oriental se realizase deja. Documentele pe care le avem justifică aceasta. Menţiunile documentare de mai sus nu reprezintă decât o parte a raporturilor ce s-au succedat în sec. al XVI-lea între români şi sinaiţi. Sigur este că cel mai mult au avut de câştigat, din punct de vedere material călugării din Sinai. Pentru români a fost mai important câştigul duhovnicesc, precum şi o anumită implicare în politica răsăriteană.

Sec. al XVII-lea La începutul acestui secol (1601-1602), Sinaxa sinaită a trimis în Ţara

Românească «un călugăr al lor bătrân, anume Luchian, aici în ţară la metohul lor din Bucureşti, la Maxim egumenul şi la Vasile vistiernicul, ginerele lui Pană vistiernicul, care era ctitor în locul lui Pană vistiernicul, socrul său» în rezolvarea vânzării moşiei de la Bereşti29. În această perioadă, în anul 1606, Simion Movilă al Moldovei (iul. 1606-sept. 1607) «dăruieşte lui Necula dascăl un loc de casă cu dugheană în oraşul Iaşi lângă dughenile călugărilor de la Sinai»30, dovadă a aşezării lor în Ţările Române timp în care, tot la Iaşi, biserica Sf. Paraschiva este închinată ca metoh la Sinai (21 dec. 1610) de către Constantin Movilă (dec. 1607-dec. 1611: a doua oară), domnul Moldovei. Închinarea s-a făcut cu încuviinţarea mitropolitului Anastasie Crimca (1608-1629), a lui Mitrofan al Romanului, Efrem al

28 †DEISIS TOU DOULOU TOU QU IWANNOU IEREMIOU MWGILA BOEBODA AMA SUMBIOU K) TWN TEKNOU AUTOU ETOS a)f)y)H) VEkosmh,qh to.n paro.n Euvagge,lion diV evxo,dwn tou/ euvsebesta,tou kai. e`ndoxwta,tou Auvqe,ntoj VIwa,nnou VIeremi,ou Boebo,da pa,shj Moldoblaci,aj kai. th/j euvsebesta,thj Do,mna auvtou/ VElhsa,bra kai. tou/ ui`ou/ VIwa,nnou Kwnstanti,nou Boebo,da( evn e;tei 7106 mhni. Marti,w (M. BEZA, „Urme româneşti la Atena şi Ierusalim”, în: ARMSL, Seria III, Tomul IX, 1938-1940, p. 214; I.-V. LEB, Legăturile…, p. 101). Vezi şi M. BEZA, Urme..., fig. p. 7 şi 12; N. IORGA, „Noi obiecte de artă găsite la Ierusalim, la mânăstirea Sf. Sava şi la Muntele Sinai”, în: BCMI 24/1931, pp. 184-185; D. PAPASTRATOS, O σιναίτης Χατσηκιριακής..., p. 43, 135. 29 C. BOBULESCU, Cronica..., 1927, p. 12. 30 DIR, Moldova, II, p. 71, nr. 79.


Rădăuţilor şi Iosif al Huşilor31. În 1628, mart. 28, Miron Barnovschi Movilă (ian. 1626-aug. 1629)

«scuteşte satul Ulmi, ţinutul Hârlău, al Mânăstirii Sf. Vineri, de orice dare către domnie şi, chiar de s-ar întâmpla şi moarte în acest sat, să nu aibă aici nici o treabă vornicii cei mari şi toate dările să fie date egumenului Mânăstirii, care va trimite toţi banii adunaţi Mânăstirii Sinai, unde este închinată numita Mânăstire»32. La 22 febr. 1633 Alexandru Iliaş (dec. 1631-apr. 1633: a doua oară), împreună cu Varlaam, mitropolitul Sucevei, Dionisie, episcopul Romanului, Evloghie, episcopul Rădăuţilor şi Mitrofan, episcopul Huşilor, întăreşte M-rii Sfânta Paraschiva din Iaşi, metoh la Sinai, scutirea satului Ulmi, ţinutul Hârlău, de darea mare şi de cea mică, de zloţi, de casă, de lei, iliş, sulgiu, oaste, lucru domnesc; globnicii, marii vornici, duşugubinarii să nu intre în sat, iar egumenul să ia acele dări şi să trimită banii M-rii Sinai33. Matei Basarab (sept. 1632-apr. 1654) «dăruieşte Mânăstirii de la Muntele Sinai, obroc, 30 galbeni anual, şi călugărilor care vin 6 galbeni aspri, să-i fie de întărire şi călugărilor de hrană, iar lui şi părinţilor lui pomenire (7 mart. 1641)»34.

Implicarea domnitorului Vasile Lupu (apr. 1634-apr. 1653) în „disputa sinaită” începe în urma unei scrisori35 a sinodului patriarhal din Alexandria, trimisă din Memfis (Egipt) domnitorului român, în iun. 1648, în care i se face această adresare, unică spaţiului în care românii erau prezenţi:

«Prea evlavioase, prea creştine, de Dumnezeu cununate, de Dumnezeu păzite, prea înţelepte, cu prea înaltă minte, cu de la Dumnezeu mare har, de Dumnezeu cinstite, de Dumnezeu slăvite, de Dumnezeu apărate, prea drepte, prea ascultate, prea vestite, divine, prea slăvite, prea strălucite, prea drepte, prea milostive, de trei ori fericite, prea credinciosule în Dumnezeu, mare Domn a toată Moldovlahia, doamne, doamne Io Vasile Voevod, nu vom înceta pe cea de Dumnezeu încununată frunte a ta, dreapta izvorâtoare de har, şi frumoasele picioare ale seninătăţii Tale cu mare poftă şi cu sufletul aprins în gând şi cu inima, noi, toţi smeriţii şi nevrednicii robi ai evlaviei tale, ieromonahi, preoţi, ierodiaconi şi monahi şi tot celălalt popor creştin al Domnului din prea sfântul apostolicesc şi patriarhicesc Scaun al Alexandriei, care ne aflăm în Egipt, şi rugăm neîncetat, zi şi noapte, pe de viaţă dătătorul şi atotputernicul Domn să-ţi dea sănătate întru mulţi ani, fericire fără necaz, mântuire statornică, gloria cea mai minunată, biruinţă asupra duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi şi orice altă fericire şi mulţămire, pe pământ şi în cer, şi să-ţi hărăzească şi să-ţi crească pre de Dumnezeu păzitele tale beizadele ca să-ţi împodobească prea înălţatul scaun neam de neam

31 I.-V. LEB, Legăturile…, p. 101; V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 242; M. BEZA, Biblioteci…, p. 213; N. IORGA, Două hrisoave…, pp. 2-10; DIR, Moldova, II, pp. 336-339. 32 Catalogul…, Moldova, II, p. 98, nr. 412. 33 Catalogul…, Moldova, II, p. 184, nr. 858. 34 Catalogul…, Ţara Românească, V, p. 153, nr. 327. 35 Hurmuzaki, XIV-III, X, pp. 16-21.


până la împlinirea veacului şi să te învrednicească după o bătrâneţe foarte adâncă şi senină în corul cel veşnic al prea evlavioşilor, prea ortodocşilor şi asemenea cu apostolii Sfinţi Împăraţi Constantin şi Elena, deoarece Domnul cel prea bun te-a arătat ca pre un alt crainic şi moştenitor purtător de lumină în aceste veacuri de pe urmă, ca să ridici şi să sprijini tot neamul prea nenorocit al grecilor şi toate, pe rând, sfintele Biserici ecumenice, cum ai făcut cu ale tale nesfârşite şi îmbelşugate eleimosine, precum şi cu ale tale plăcute lui Dumnezeu sfaturi şi înalte virtuţi care au strălucit în toată lumea de subt soare, precum a înviat şi a înălţat şi a ridicat sus acest prea sfânt Scaun apostolicesc şi patriarhicesc al evanghelistului Marcu din Alexandria prin aceea că te-a călăuzit şi te-a luminat Domnul tuturor bunurilor să ajuţi şi să te lupţi mult prin vorbe, fapte şi nemăsurate cheltuieli...».

Sinaiţii scriseseră înainte de 10 aug. 1645 domnitorului român,

menţionând că sub patriarhii Alexandriei Ioachim, Silvestru şi Meletie au liturghisit neîmpiedicaţi, fără contrazicere, cu tot felul de drept în «acel metoh» (= din Cairo) şi numai «bătrânul patriarh Chiril» a fost împotrivă. Totodată, au trimis pe Teofan, egumen de Sinai, şi pe mitropolitul Averchie, fost de Beroe, să explice că au liturghisit acolo de la început. Vasile Lupu, cunoscând acestea şi că drepturile sinaiţilor proveneau «de la împăratul Justinian», a socotit că este bine ca sinaiţii să nu fie împiedicaţi.

Nichifor al Alexandriei (1639-1645), vine atunci la Iaşi şi spune domnitorului că «va fi distrus» scaunul patriarhal şi că niciodată «n-a fost dat şi îngăduit de cineva a se face acolo [= metocul sinait din Cairo] liturghie». Vasile Lupu hotărăşte să trimită un reprezentant al său care să cerceteze problema la faţa locului, însă renunţă deoarece Nichifor moare între timp în Moldova. Este înlocuit de Ioanichie (1645-1657) cunoscut de altfel bine de domnitorul moldovean. Acesta, ucenic al lui Chiril Lukaris, recunoscuse mai înainte, înaintea domnitorului, drepturile sinaiţilor. Acum însă, vine şi se contrazice, arătând tomos-urile a 3 patriarhi – Timotei Ecumenic, Sofronie de Ierusalim şi Ioachim de Antiohia –, care hotărau să nu se săvârşească slujbă acolo. Totodată, prezintă şi actul semnat de stareţul Ioasaf al Sinaiului, prin care, la 18 mai 1622, se supunea afuriseniei şi anatemei dacă va sluji acolo. În acest moment patriarhii ceilalţi reacţionează, la cererea sinaiţilor bineînţeles, care vor fi sprijiniţi de Ierusalim şi de Constantinopol, acesta din urmă obligat fiind, Antiohia făcând front comun cu Alexandria. Atunci are loc următorul schimb de scrisori:

- 10 aug. 1645, scrisoare a lui Vasile Lupu către sinaiţi, în privinţa disputei sinaiţilor cu Gherasim, patriarhul Alexandriei (1620-1636)36; - 17 ian. 1646 scrisoare a sinodului patriarhal din Constantinopol către Vasile Vodă Lupu, în problema metohului sinait din Cairo37; - iun. 1648, Cairo, scrisoare sinodală trimisă lui Vasile Lupu38;

36 Hurmuzaki, XIV-III, IX, pp. 12-15. 37 Hurmuzaki, XIV-I, pp. 181-182. 38 Hurmuzaki, XIV-III, X, pp. 16-21.


- 8 aug. 1651, Vasile Lupu scrie patriarhului ecumenic, explicând neînţelegerile M-rii Sinai cu patriarhul Ioanichie al Alexandriei39; - 8 aug. 1651, domnitorul român adresează o scrisoare şi patriarhului Alexandriei, Ioanichie40; - după 8 aug. 1651, mărturisire a lui Ioanichie al Alexandriei, faţă de învinuirile lui Vasile Lupu41.

La 9 apr. 1652, aducându-se tomos-ul sinodal, o scrisoare pecetluită de

la episcopul Sinaiului şi o alta de la domnitorul român, a urmat o brutală intervenţie a turcilor în Patriarhia Alexandriei.

Înainte de 1660, găsim la Sinai o cruce cu ceas, din argint aurit, cu sculpturi în lemn încastrate şi ornamentate în email, provenind dintr-un atelier din Transilvania, lucrată de meşterul Michael Renner (iniţialele T.M. sunt însemnate pe cutia de metal). Este o donaţie a stareţului Ioasaf42. În ziua de 28/29 aug. 1657, avem însă o menţiune interesantă a lui Paul de Alep, care arată că, în momentul în care patriarhul Macarie vizitează M-rea Sf. Ecaterina din Bucureşti, acolo erau «un egumen şi călugării de la muntele Sinai»43. La 15 apr. 1662 (7170), Eustratie Dabija Voevod (sept. 1661-sept. 1665), întregind lista predecesorilor săi, întăreşte M-rii Sf. Paraschiva din Iaşi, «metoh al Mânăstirii Sf. Ecaterina de la muntele Sinai», «stăpânirea asupra satului Ulmi, scutit de darea mică şi mare, zloţi de casă, lei, iliş, sulgiu, unt, ceară, de lucru». Globnicii şi deşugubinarii să nu intre în sat. Să dea numai haraciu o dată pe an fără pecetluit44. Acelaşi voievod, anul următor, în ziua de 20 febr.,

«împreună cu Sava, mitropolitul Sucevei, Dositei episcop de Roman, Teofan episcop de Rădăuţi şi cu Serafim episcop de Huşi, întăreşte uric Mânăstirii Galata de Jos, din târgul Iaşi, metoh la muntele Sinai, stăpânirea peste satul Ulmii, cu iaz şi cu mori pe Bahlui, 20 de liude scutiţi de lucru, de dări, de 200 de orţi pentru gorştina din venitul domnesc; scuteşte 500 de stupi, 500 de porci ţărăneşti de gorştină; satul a fost dăruit Mânăstirii cu uric de Petru vv., şi întărit de Ieremia vv., Simion vv., Gaşpar vv., Moise vv., Barnovschi vv., Ştefan Vasile vv., pentru pomenirea şi sănătatea domnului, a doamnei sale Ecaterina şi a copilei lui Maria»45.

Tot în anul 1663, la 17 apr., acelaşi domnitor dă Sinaiului un hrisov,

39 Hurmuzaki, XIV-III, XI, pp. 21-25. 40 Hurmuzaki, XIV-III, XII, pp. 25-28. 41 Hurmuzaki, XIV-III, XIII, pp. 28-30. 42 K) MANAFIS( Sina/))), pp. 276-277, 298, fig. 27, 29; p. 393, n. 169-170; V. CÂNDEA, Mărturii…, II, p. 66. 43 C. BOBULESCU, Cronica…, p. 18; „Călătoria lui Paul de Alep”, în: Călători străini despre Ţările Române, vol. VI, p. 228. 44 Catalogul…, Moldova, III, p. 182, nr. 797. 45 Catalogul…, Moldova, III, p. 210, nr. 935.


socotit „perla hrisoavelor” (ma,na tw/n crusobou,llwn) pentru modul în care este împodobit46. Şi Radu Leon (febr. 1664-mart. 1669) înzestrează în 1667 renumita M-re cu unele bunuri47, iar la data de 8 ian. 1668, Alexandru Iliaş (mai 1666-nov. 1668)

«împreună cu arhiepiscopul Atanasie de la Muntele Sinai, Ghedeon, mitropolitul Sucevii, Dosoftei episcopul Romanului, Serafim episcopul de Rădăuţi şi Ioan episcop de Huşi, dăruieşte Mânăstirii de la Sinai cu hramul Schimbarea la Faţă, venitul din satul Gligheni, ţinutul Iaşi, pe care îl scuteşte de: dare, zloţi, lei, taleri, ughi, iliş, sulgiu, unt, ceară, camănă, bezmăn; porunceşte globnicilor, deşugubinarilor, olăcarilor şi podvodarilor, dăbilarilor, gorştinarilor şi deseatnicilor să nu intre în acel sat, satul să dea însă haraciu o dată pe an. Călugării de la Mânăstirea Sf. Vineri să ia deseatina şi gorştina de la numitul sat pentru 100 de oi, 100 de stupi şi 500 de porci ţărăneşti. Satul a fost dania lui Bârlădeanul, mare logofăt şi a soţiei lui Ana, pentru pomenire»48.

În 6 mart. 1669, Gheorghe Duca Voievod (dec. 1668-dec. 1671: a doua

oară)

«împreună cu Ghedeon mitropolitul Sucevei, Dosoftei episcop de Roman, Serafim episcop de Rădăuţi şi cu Ioan episcop de Huşi, întăresc Mânăstirii Galata de Jos, metoh la muntele Sinai, stăpânirea asupra satelor Verejeni şi Heciul din ţinutul Soroca, scutite de: dare, zloţi, lei, ughi, iliş, sulgiu, unt, camănă, bezmăn; călugării să ia gorştina de la 100 de oi domneşti şi 500 de porci ţărăneşti, precum şi deseatina de la 100 de stupi; globnicii, deşugubinarii, olăcarii, podvodarii să nu intre în aceste sate; să dea numai haraciul o dată pe an. Domnul şi familia lui să fie pomeniţi. Din venitul satelor să trimită călugării o parte la Muntele Sinai, pentru tămâie şi făclii» 49.

La 8 apr. 1669, marele logofăt Solomon Bârlădeanu împreună cu

jupâneasa lui Ana donează M-rii Sinai satul Gligheni, de pe Prut, ţinutul Iaşi, «cumpărătura lor de la Ciogoleşti»50. Gheorghe Duca (1668-1678; 1673-1678 Ţ.R.) întăreşte acest sat printr-un uric M-lor Sf. Vineri din Iaşi şi Galata de Jos, scutindu-l de zloţi, dăjdii, lei, taleri, galbeni, iliş, sulgiu, unt şi

46 }En cruso,boullon tou/ Euvstrati,ou Dampi,za bo,da( to. op̀oi/on ovnoma,zetai ma,na tw/n crusobou,llwn me. to. na. fanerw,nh| dia. tai/j mousi,aij kai. dia. tou.j Katzibe,louj gra,fei kai. dia. to. cota,ri th/j prose,lnitzaj evpi. e;toj 7171 VAprilli,ou 17 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255). 47 I.-V. LEB, Legăturile…, p. 101; M. BEZA, Urme…, p. 123. 48 Catalogul…, Moldova, III, p. 338, nr. 1576. 49 Catalogul…, Moldova, III, p. 372, nr. 1742. 50 Catalogul…, Moldova, I, p. 282, nr. 885.


ceară, camănă şi bezmăn. Actul se găseşte şi în arhiva sinaită51. Şi acesta este un hrisov de o realizare artistică deosebită.

Prin 1682, Mihai Cantacuzino, împreună cu mama şi cu sora sa, face o călătorie la Sinai şi Ierusalim. Pelerinajul lor este amintit de patriarhul Samuil al Alexandriei (1710-1743). Se pare că în drum spre Sinai li s-a alăturat şi mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti (1672-1679) care ajunge în aceeaşi perioadă la Sf. Ecaterina52.

În treburile sinaiţilor se amestecă acum Alexandru Mavrocordat, care intervine în conflictul pe care Ioan Cariofil îl are cu patriarhul Dositei al Ierusalimului (1669-1707) în privinţa M-rii Sinai53. După 1688, patriarhul Constantinopolului întăreşte închinarea către Muntele Sinai a ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu (oct. 1688-mart. 1714), M-rea Adormirea din Râmnicul Sărat54. În sept. anul următor, Calinic al II-lea patriarhul Constantinopolului, scrie mitropolitului Ungrovlahiei şi celor supuşi lui «pentru Anania de Sinai». Actul este semnat şi de Atanasie al Antiohiei şi Dosoftei al Ierusalimului55.

În mai 1690, Constantin Brâncoveanu scrie la rândul lui mitropolitului Clement al Adrianopolului, în legătură cu «atitudinea nepotrivită a sinaiţilor»56. În acelaşi an, la data de 20 dec., Anania, fost arhiepiscop de Sinai, scrie lui Brâncoveanu justificându-se pentru atitudinea sa57. Constantin Brâncoveanu scrie lui Dositei al Ierusalimului despre «afacerea călugărilor de la Muntele Sinai»58. Un portret în ulei al domnitorului muntean din 1696, se găseşte astăzi la Sinai59. Tot în 1696 avem o scrisoare prin care se întăreşte închinarea M-rii Adormirea din Râmnicul Sărat la Sinai60 şi o scrisoare a arhiepiscopului de Sinai despre această M-re din Ţara Românească61. Autorul acestei scrisori este bineînţeles stareţul sinait Ioanichie care între 1695-1696 s-a aflat în Ţara Românească. În 30 ian. 1700

51 }En cruso,boullon tou/ Dou,ka bo,da( to. o`poi/on ovnoma,zetai kai. auvto. ma,na tw/n crusobou,llwn me. to. na. dialamba,nh| merikw/n mousiw/n ta. ovno,mata evpi. e;toj 7177 VAprili,ou 8 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255). 52 I.-V. LEB, Legăturile…, pp. 103, 106. 53 I.-V. LEB, Legăturile…, p. 103; D.D. RUSSO, Studii istorice greco-române, pp. 183-191. 54 Hurmuzaki, XIV-I, CCCXXXIV, p. 266. 55 Hurmuzaki, XIV-I, p. 270. 56 Hurmuzaki, XIV-I, CCCXLII, pp. 272-274. 57 Hurmuzaki, XIV-I, CCCXLIII, pp. 274-277. 58 Hurmuzaki, XIV-I, CCCLXI, pp. 297-299. 59 I.-V. LEB, Legăturile…, p. 103; V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 247; M. BEZA, Biblioteci…, p. 215; M. BEZA, Urme…, p. 12; J.G. NANDRIŞ, „The Role of „Vlah”...”, pp. 605-610; V. CÂNDEA, C. SIMIONESCU, Prezenţe…, pp. 110-111; Muzeul Naţional de Artă, copie, ulei pe pânză, circa 1930-1932. Acest portret poartă următorul text: Constantinus Brankovan Supremus Valachiae Transalpinae Princeps Aetis (sic) 42. A<nn>o D<omi>ni 1696. I.-V. Leb spune că „portretul se află astăzi în Muzeul de artă brâncovenească de la Mogoşoaia”. 60 Hurmuzaki, XIII, p. XXXVII. 61 Hurmuzaki, XIII, 2, pp. 339-341.


este dat un hrisov prin care se arăta închinarea acestei M-ri româneşti la Sinai62.

La data de 2 aug. 1697 (7105), domnitorul Ieremia Movilă (aug. 1595-mai 1600) dăduse deja un hrisov, se pare pentru schitul Jitia (dia. th.n zi,zia)63.

Sec. al XVIII-lea La 9 dec. 1708, exarhii Lavrentie şi Simion, aflaţi în vizită la M-rea

Adormirea din Râmnicul Sărat, scriu lui Atanasie, arhiepiscopul de la Sinai, dând şi diverse informaţii despre Ţara Românească şi Rusia64. Se tipăresc în 1713 cărţi cu caracter duhovnicesc, ca Învăţăturile creştineşti sau Floarea Darurilor, care sunt traduse de un anume Filotei, un român menţionat în documente cu titlul de «Sinaitul»65 (de la Sinaia românească?). Tot în acest an, la 6 dec., se emite un hrisov al lui Nicolae Alexandru Mavrocordat (sept. 1711-dec. 1715), care prevede ca un egumen sinait să ia 100 de groşi din vamă şi să-i trimită la Muntele Sinai66. În anul 1716 s-a donat Sinaiului o pafta, lucrată într-un atelier din Braşov de meşterul Stephan Waltzer. Aceasta se găseşte astăzi în colecţia de obiecte a Mânăstirii67. Din anul 1718 (7226), găsim la Sinai un alt hrisov, de această dată al lui Ioan Mihai Racoviţă (1715-1726), privind (diverse) socoteli68, iar la 18 sept. 1720, Nicolae Mavrocordat (1709-1710) închină printr-un hrisov M-rea Mărgineni M-rii Sf. Ecaterina de la Sinai69. La 21 mart. 1727 (7235), un hrisov al lui Grigore II Ghica Vodă (sept. 1726-apr. 1733), prevedea ca Muntele Sinai să

62 Orig. perg. I/18, 19, XII/19, ms. 724, f. 544v-547, Actele Secţiei Bunuri Publice, Bucureşti, 1951. 63 }En cruso,boullon tou/ ~Ieremi,ou Mobh,la bo,da dia. th.n zi,zia evpi. e;toj 7105 Auvgou,stou 2 & 1697 m)C) (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255). 64 V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 243, nr. 109; D) PAPASTRATOS, Ο σιναίτης…, pp. 105-106. 65 C. BOBULESCU, Cronica..., p. 21. 66 }En cruso,boullon tou/ Nikola,ou VAlexa,ndrou bo,da( to. o`poi/on dialamba,nei dia. ta. 100 gro,sia na. ta. pai,rnh| o` h`gou,menoj avpo. to. ba,ma kai. na. ta. ste,lnh| eivj to. Si,naion :Oroj evpi. e;toj 7222 Dekembri,ou 6 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255). 67 Paftaua este din argint (L 23 cm), are o inscripţie în limba latină şi gravată imaginea alegorică „Pacea şi Războiul”. V. CÂNDEA, Mărturii…, II, p. 66; J. BIELTZ, L’Art des orfèvres saxons de Transylvanie, Bucureşti, 1957, p. 35; K) MANAFIS( Sina/))), pp. 277, 305 - fig. 410. 68 }En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Mica.hl Rakobi,tza bo,da dia. sokotelni,kouj evpi. e;toj 7226 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255). 69 Hrisovul original românesc se găseşte la Muzeul Istoric Naţional din Grecia; M. BEZA, Biblioteci mânăstireşti…, p. 213; M. BEZA, Urme…, pp. 10, 123-126, 196-197; V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 427, nr. 371, p. 243, nr. 113; N. IORGA, Două hrisoave..., pp. 13-18; Arh. St. Buc. fond Acad. Rom. LIII/26; V. CÂNDEA, C. SIMIONESCU, Prezenţe..., p. 136, fig. 141; p. 137, fig. 142; p. 143, fig. 149.


ia 100 de groşi din vamă70. La 1 ian. 1728, din localitatea Sibiu este dată o chitanţă de milostenie

de la Paisie protosinghelul, sinait (Pai<sioj prwtosu,gkelloj( Sinai<thj)71, iar de la 20 febr. 1730 (7238), există un catastih cu pecete al lui Grigorie II Ghica Vodă (sept. 1726-apr. 1733), care cuprinde o listă de sfinte veşminte şi candele de argint şi alte obiecte de argint şi cărţi72. Acest catastih se află acum în arhiva sinaită şi se referă probabil la vreo danie a domnitorului către această M-re, pentru că tot din anul 1730 (7238), se păstrează la Sinai împreună cu catastihul menţionat, un hrisov al aceluiaşi domnitor, cu referire la anumite miluiri73. Din data de 20 ian. 1731 (7239), un alt hrisov al lui Grigorie II Ghica Vodă (sept. 1726-apr. 1733), prevede ca unul din metohurile sinaite să fie pe veci scutit de dări74.

Din anul 1731 datează un act de închinare al M-rii Mărgineni şi al schitului său Verbila către Muntele Sinai75. Actul este semnat de ctitorii Ion Rosetti, C. Brezoianu, C. Dudescu şi Pârvu Cantacuzino. Din anii 1729-1747 s-a păstrat un memoriu al lui Nikifor Martali, stareţ al M-rii Sf. Ecaterina de la Sinai, cu informaţii despre rolul domnitorilor Nicolae Mavrocordat (sept. 1711-dec. 1715) şi Grigorie II Ghica (sept. 1726-apr. 1733) în alegerea sa ca stareţ (1728) şi despre distrugerea reşedinţelor domneşti româneşti din Constantinopol, în incendiul din iul. 172976. Între 1730-1739, M-rea Mărgineni trimite la Sinai 3.000 de taleri77, între 1734-1740 Râmnicul trimite 1.800 de taleri78, iar din Ţara Românească în general se trimit între anii 1730-1740, 65.225 de taleri79. La 18 iul. 1737 Nicolae Mavrocordat adresează o scrisoare cancelarului de Mykonos, Perachi Foscolo, în care este 70 }En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei na. pai,rnh| to. Si,naion :Oroj avpo. ba,ma 100 gro,sia( 7235 Marti,ou 21 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255). 71 Studii şi documente, XII, p. 32, nr. LII; DIR, Transilvania, XIV, DCCCCXVI, p. 944. 72 }En kata,sticon boullwme,non tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da( to. o`poi/on dialamba,nei o[la ta. i`era. a;mfia kai. kandh,lia avshme,nia( kai. a;lla avshmika. kai. bibli,a evpi. e;toj 7238 Febrouari,ou 20 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255). 73 }En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da dia. evle,h (*) 7238 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 74 }En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei dia. na. ei=nai to. monasth,rion pa,nta avsu,doton evpi. e;toj 7239 VIanouari,ou 20 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 75 Hurmuzaki, XIV-II, MXXVI, p. 1073. 76 V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 243, nr. 114; D. IONESCU, „Ştiri greceşti privitoare la istoria noastră”, în: RI 18/1932, p. 259. 77 Dintr-un total de venituri de 47.828 taleri, din care a cheltuit M-rea 30.106 taleri, şi 18.757 redevenţă pentru domn. Rezulta astfel un total cheltuieli de 51.863 taleri (M. POPESCU-SPINENI, Procesul..., p. 157). 78 Dintr-un total de venituri: 17.397 taleri, dintre care a cheltuit M-rea 4.831 taleri, 10.500 redevenţă pentru domn. Total cheltuieli: 17.131 taleri (M. POPESCU -SPINENI, Procesul…, p. 157). 79 M. POPESCU-SPINENI, Procesul…, p. 158.


amintită o danie acordată M-rii Sinai80. La data de 3 iun. 1733 (7241), un hrisov al lui Ioan Constantin

Mavrocordat Vodă (oct. 1731-apr. 1733) prevede scutirea de dări a celor două M-ri (Frumoasa şi Sf. Paraschiva)81, iar la 7 iun. acelaşi domnitor mai face o miluire Sinaiului, prevăzând printr-un nou act ca Muntele Sinai să ia de la Târgşor 100 de groşi pentru plata preoţilor care sunt la M-rea «Sf. Arhanghel» (Frumoasa)82. La 16 iun. alt hrisov priveşte câteva moşii şi o pivniţă83. Aceste hrisoave ale domnitorului moldovean se păstrează în arhiva sinaită.

Un hrisov al lui Grigorie Ghica Vodă (1735-1739, Moldova), din data de 27 iun. 1736 (7244), prevede ca M-le Frumoasa şi Sf. Paraschiva să fie scutite pe vecie de dări84. Alt hrisov al domnitorului, din 4 aug. 1736 (7244), aminteşte de un heleşteu, animalele şi albinele unei m-ri (sinaite) că sunt pe veci scutite de dări85. M-rile sinaite din Iaşi, Frumoasa şi Sf. Paraschiva, la data de 15 sept. 1737 (7246), printr-un hrisov al lui Ioan Nicolae Vodă, primesc scutirea de dări, la care se adaugă şi scutiri pentru «două pivniţe din târg»86 administrate de ele. Miluirea sinaiţilor continuă prin hrisovul din 13 dec. 1737 al lui Grigorie Ghica Vodă, care prevede ca M-rile Frumoasa şi Sf. Paraschiva să fie pe veci scutite de dări, chiar şi de darea arhierească a preoţilor, atât a celor de mir cât şi a călugărilor care doreau să intre în vreuna din aceste m-ri. Actul mai prevede diferite alte socoteli şi binefaceri87.

Un act mai puţin obişnuit îl avem din anul 1738 (7246), 1 mai, când,

80 Arhivele Generale ale Statului (Grecia), fond Pericle Zerlenti, fac. 157; M. BEZA, Urme…, p. 35; V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 430, nr. 420. 81 }En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Kwnstanti,nou Nikola,ou bo,da o`pou. dialamba,nei th.n avsudosi,an tw/n du,o monasthri,wn evpi. e;toj 7241 VIouni,ou 3 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 82 }En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Kwnstanti,nou Nikola,ou bo,da( to. o`poi/on dialamba,nei o[ti e;cei na. pai,rnh| to. Si,naion :Oroj avpo. to. Thrgoso,rh gro,s(ia) 100 dia. misqo.n tw/n papa,dwn( o`pou/ (ei=nai) eivj to. monasth,ri tou/ VArcagge,lou evpi. e;toj 7241 VIouni,ou 7 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 83 }En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Kwnstanti,nou bo,da o`pou/ dialamba,nei merikai/j mousi,aij kai. mi,an pi,bnitza))) e;toj 7241 VIouni,ou 16 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 84 }En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da( o`pou/ ka,mnei ta. du,o monasth,ria pa,nta avsu,dota evpi. e;toj 7244 VIouni,ou 27 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 85 }En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei dia. to. celeste,o kai. dia. ta. zw/|a tou/ monasthri,ou kai. meli,ssia o[ti na. ei=nai avsu,dota kai. a;lla evle,h evpi. e;toj 7244 Auvgou,stou 4 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 86 }En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Nikola,ou bo,da o`pou/ dialamba,nei th.n avsudosi,an tw/n monasthri,wn kai. na. skouti,zh kai. du,o pi,bnitzej eivj to. paza,ri evpi. e;toj 7246 Septembri,ou 15 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 87 }En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei o[ti ta. du,o auvta. monasth,ria Formo,sa kai. a`gi,a Paraskeuh. na. ei=nai pa,nta avsu,dota kai. avpo. to. avrcieratiko.n do,simon tw/n papa,dwn( to,son tw/n kosmikw/n o[son kai. tw/n kalogh,rwn o`pou/ h;qelan ei=nai eivj auvta. ta. du,o monasth,ria kai. dia. sokotelni,kouj kai. a;lla evle,h evpi. e;toj 7246 Dekembri,ou 13 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255).


Grigorie Ghica Vodă uneşte cele două m-ri, a Arhanghelilor şi Sf. Paraschiva, într-una singură88.

Constantin Mavrocordat (1709-1710?) împreună cu doamna Maria şi fii donează Sinaiului la 21 iul. 1745, 2 sfeşnice arhiereşti de argint89. Grigorie II Ghica dăruieşte şi el Sinaiului la data de 4 nov. 1750, 15.000 de groşi printr-un hrisov ce poartă această dată90, iar în 1751 Constantin Racoviţă (mart. 1763-ian. 1764) întăreşte actul de închinare al M-rii Mărgineni către Sinai91. La 13 sept. 1753 (7262), hrisovul lui Ioan Matei Ghica Voevod (iun. 1753-febr. 1756), întăreşte Sinaiului toate milele de până atunci92. Câţiva ani mai târziu, la 20 oct. 1753, Constantin Racoviţă, confirmă printr-un act M-rii Mărgineni bunurile adunate şi chivernisite de stareţul Antim, precum şi reparaţiile făcute de el93. La 15 apr. 1756 (7264), acelaşi voevod prevede printr-un hrisov ca Frumoasa şi Sf. Paraschiva să fie pe veci scutite de dări94, după care, în acelaşi an, închină Sinaiului M-rea Fâstâci95. Anul următor, Constantin Mavrocordat „silea” pe Antim episcopul Buzăului, să demisioneze. Întrucât acesta nu voia să se supună, domnitorul a scris Patriarhului Alexandriei, Matei Psaltul (1746-1766). În urma stăruinţelor acestuia şi a călugărilor sinaiţi, Antim a părăsit Episcopia Buzăului în 1757 şi «a plecat la Mânăstirea Sinai»96. La 12 iun. 1757 (7265) hrisovul lui Ioan Scarlat Ghica Vodă (febr. 1757-aug. 1758) aminteşte 40

88 }En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei kai. e`nw,nei ta. du,o monasth,ria eivj e]n tw/n VArcagge,lwn kai. th.n a`gi,an Paraskeuh.n evpi. e;toj 7246 Mai,?ou a , (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 89 V. CÂNDEA, Mărturii…, I, pp. 247-248; K.N. PAPAMICALOPOULOS, ~H Monh.…, pp. 350-372; M. BEZA, Urme…, pp. 103-104; I.-V. LEB, Legăturile…, pp. 104-105. Sfeşnicele poartă următorul text: «Ruga robului lui Dumnezeu Io Constantin Nicolae voevod, a Mariei doamna şi fiilor, iul. 21, 1745». 90 V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 243, nr. 115; M. BEZA, Biblioteci…, p. 213; N. IORGA, „Legăturile româneşti cu Muntele Sinai. Observaţii la comunicare d-lui Marcu Beza”, în: ARMSI, Seria III, Tomul 13, 1932-1933, pp. 343-345; M. BEZA Urme…, p. 10. 91 I.-V. LEB, Legăturile…, p. 104. 92 }Ena cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Mate,h Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei o[la ta. evle,h evpi. e;toj 7262 Septembri,ou 13 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 93 Hrisov aflat la Muzeul Istoric Naţional din Grecia; N. IORGA, Două hrisoave..., pp. 20-28; M. BEZA, Biblioteci…, p. 17 - datat 1791; M. BEZA,Urme…, pp. 123, 125-126; V. CÂNDEA, C. SIMIONESCU, Prezenţe…, p. 140, fig. 145; p. 143, fig. 142; V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 427, nr. 372. - „Mihail Racoviţă intervine şi el întărind situaţia pe care a creat-o mânăstirii Mărgineni egumenul de la Sinai, Antim, care se lăuda necontenit pentru buna lui gospodărire” (I.-V. LEB, Legăturile…, p. 104). 94 }En cruso,boullon tou/ Kwnstanti,nou Micah.l Rakobi,tza bo,da o`pou/ dialamba,nei o[ti na. ei=nai auvta. ta. du,o monasth,ria pa,nta avsu,dota 7264 VAprili,ou 15 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 95 DIR, Moldova, XIV, MCXVII, p. 1135. 96 I.-V. LEB, Legăturile…, 105; D.G. IONESCU, Relaţiile..., p. 45.


socotelnice ale M-rii97, şi tot în acest an, prin luna iul., este exilat în insula Lemnos şi apoi la Sinai patriarhul ecumenic Calinic IV (fost mitropolit al Proilaviei: 1743-1748), de unde şi-a dat demisia, după ce la 16 ian. 1757 fusese ales în scaunul ecumenic98.

La 16 dec. 1758 (7267) a fost emis un hrisov al lui Ioan Teodor Callimachi Vodă (aug. 1758-mai. 1761) care aminteşte de 40 socotelnice99, iar la 15 nov. 1764 (7273), un hrisov al lui Grigorie Callimachi Alexandru Ghica Vodă (mai 1761-mart. 1764) care prevede ca M-rea să ia 100 de groşi din vama pe lumânări100.

Tot din anul 1764 avem o scrisoare a patriarhului Samuil al Constantinopolului despre M-rea Mărgineni101. În Ţara Românească se emite un hrisov, 1768, 21 mart., prin care domnitorul Alexandru Scarlat (dec. 1766-oct. 1768) scuteşte de danii M-rea Sf. Ecaterina102, iar la 9 iun. 1768 (7276) Alexandru Scarlat Ghica Vodă (dec. 1766-oct. 1768) face şi el acelaşi lucru103; la 23 aug. 1768 (7276), un hrisov al lui Grigorie Calimachi Vodă (ian. 1767-iun. 1769) prevede ca M-rea să ia o jumătate de aspru pe oca din câştigul pe lumânări (a`gioke,ri)104.

Nicolae Dimitriu, membru al coloniei greco-române din Viena, dăruieşte M-rii Sinai o dveră, broderie reprezentând episoade din viaţa Sfintei Ecaterina şi care este datată Viena 1770105. Apoi găsim la Sinai o candelă de argint dăruită de Alexandru Ipsilanti voevod (dec. 1787-apr. 1788), „doamna Ecaterina şi fii săi, Al. Ralu şi Const. Ralu”106. Tot Alexandru Ipsilanti dă Sinaiului un hrisov de reînnoire a ceea ce numea 97 }En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Skarla,tou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei o[ti na. e;ch| to. monasth,ri na. skoti,zh| 40 sokotelni,kouj 7265 VIouni,ou 12 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 98 Pentru mai multe informaţii, vezi M. PĂCURARIU, Istoria…, II, p. 471; 99 }En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Qeodw,rou bo,da o`pou/ dialamba,nei dia. 40 sokotelni,kouj evpi. e;toj 7267 16 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255). 100 }En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou VAlexa,ndrou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei o[ti na. pai,rnh| to. monasth,ri gro,sia 100 avpo. to. ba,ma avpo. a`gioke,ri evpi. e;toj 7273 Noembri,ou 15 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255). 101 Hurmuzaki, XIV-II, MCXLVI, pp. 1159-1162. 102 Muzeul Benaki (Centrul Arhivei Medievale a Academiei), Atena; original în limba română; V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 407, nr. 60; V. CÂNDEA, Mărturii…, II, p. 102, nr. 6. 103 }En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Grhgori,ou VAlexa,ndrou Gki,ka bo,da( o`pou/ dialamba,nei dia. th.n avsudosi,aj evpi. e;toj 7276 VIouni,ou 9 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255). 104 }En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Kalima,ch bo,da o`pou/ diori,zei o[ti na. e;ch| na. pai,rnh| to. monasth,ri miso. a;spro eivj th.n ovka. avpo. to. a`gioke,ri evpi. e;toj 7276 Auvgou,stou 23 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255). 105 V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 248; I.-V. LEB, Legăturile…, p. 105; M. BEZA,Urme…, pp. 105, 108. 106 V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 248; C.N. PAPAMICHALOPOULOS, ~H Monh.…, pp. 350-372; M. BEZA, Biblioteci…, p. 215; M. BEZA, Urme…, pp. 8, 12. Mni,sqhti Ku,rie to.n dou/lon sou VAlexa,ndrou VIyhla,nti Boebo,da( Aivkateri,nhj Do,mna kai. te,knwn auvtw/n VAl) Ra,lou( Kwnst) Ra,lou( 1785)


„klhrodosi,an evpitafi,ou” şi pe care să îi ceară de la capuchehaiele ţării egumenul M-rii107.

Tot Ioan Alexandru Ghica Vodă hotărăşte la 7 mart. 1776 ca M-rea să ia jumătate de aspru pe ocaua de lumânări (a`gioke,ri)108, iar la 5 oct. 1793, un hrisov al lui Ioan Mihail Şuţu Vodă (mart. 1792-ian. 1793), menţionează mila domnească109, ca şi cel din 3 iun. 1795, al lui Ioan Alexandru Callimachi Vodă (apr. 1795-mart. 1799)110.

În 1795, Grigorie Sidis a dat o diată prin care lăsa importante sume de bani Mitropoliei, celor patru Patriarhii din Răsărit, m-rilor din Athos, pentru răscumpărarea de robi şi întemniţaţi, pentru spitalele Colţea şi Pantelimon, pentru înzestrarea a cinci fete sărace etc. Între m-ri se număra şi Sf. Ecaterina de la Sinai111.

Sec. al XIX-lea Între anii 1803-1805, M-rea Verbila, metoh al M-rii Mărgineni, şi

închinată la Sinai, este refăcută de egumenul Partenie de la Muntele Sinai, care repară turlele, bolţile, casele, clopotniţa şi zidul înconjurător surpate de cutremurul din 1802. În ian. 1825 avem o notiţă a lui Hugot asupra confiscării averilor m-rilor închinate. Se arată cum prinţul Ghica alege mitropolit al Valahiei un călugăr necunoscut, cu ajutorul căruia ia hotărârea în Divan ca averile m-rilor închinate din Ţara Românească să fie cedate Statului timp de trei ani. În grupul de trei monahi cu sarcina de a reclama confiscarea bunurilor, M-rea Sinai a numit un călugăr care era „în misiune” la Târnovo.

Din data de 4 iun. 1828 există o scrisoare prin care moştenitorii lui Grigorie Palade reclamă episcopului de Sinai pe egumenul M-rii Buhalniţa112. La 8 dec. 1828 găsim o hotărâre a Divanului Moldovei în procesul dintre exarhii Muntelui Sinai şi administratorul moşiilor sinaite din Moldova113, iar în apr. 1830 un raport al comisiei însărcinate să cerceteze procesul dintre exarhii muntelui Sinai şi administratorul moşiilor din 107 }En ne,on cruso,boullon tou/ VAlexa,ndrou ~Uyhla,ntou boebo,da avnakainisqe.n dia. th.n khrodosi,an tou/ evpitafi,ou( kata. th.n Blaci,an dia. gr) 100( ta. o`poi/a lamba,nomen katV e;toj avpo. tou.j evntau/qa kapoukecagia,dej (K) AMANTOU, Su,ntomoj..., p. 96 - ms. 2208, f. 145r). 108 }En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Grhgori,ou VAlexa,ndrou Gki,ka bo,da( o`pou/ dialamba,nei dia. ta. misa. a;spra tou/ a`gioke,rou o`pou/ e;cei na. pai,rnh| to. monasth,ri eivj th.n ovka. 1776 Marti,ou 7 (K) AMANTOU, Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255). 109 }En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Micah.l Sou,tzou bo,da div evle,h 1793 VOktwbri,ou 5 (K) AMANTOU, Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255). 110 }En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou VAlexa,ndrou Kalima,ch bo,da dia. evle,h 1795 VIouni,ou 3 (K) AMANTOU, Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255). 111 M. PĂCURARIU, Istoria…, II, p. 399. Ierom. Grigorie a fost egumen la M-rea Dealu, şi mitropolit titular de Sidis din anul 1783. A lucrat la început ca tipograf şi gravor. 112 V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 244; N. IORGA, Legături…, p. 346. 113 Hurmuzaki, supl. I, vol. VI, pp. 606-611.


Moldova114. Între anii 1834-1842, Sinaiul avea 12 proprietăţi în Moldova şi un exarh care împreună cu exarhii de la Athos şi Ierusalim făcea parte dintr-o epitropie recunoscută115 iar între 1848-1854 M-rea Sinai a încasat din Ţara Românească 1.384.531 piaştri valahi şi din Moldova 695.205 piaştri valahi116. În anul 1856 un baston cu mâner de fildeş, reprezentând închinarea magilor, este trimis din Ţările Române stareţului M-rii, Partenie Sinaitul. Poartă iniţialele APS (Arhim. Partenie Sinaitul)117.

Concluzii

Din 1497, când avem prima mărturie documentară a unui contact româno-sinait, legăturile noastre cu M-rea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai nu au încetat. Domnitori, curţi domneşti, boieri, simpli credincioşi închină diverse lucruri, sume de bani, pământuri etc. mânaţi de un spirit creştin de susţinere ieşit din comun. Intensitatea acestor raporturi, se menţine însă la nivel ridicat numai până la Secularizare (1863-1864), acest act nepunând totuşi capăt unei istorii. Din aceste legături nu putem spune că românii nu au avut nimic de câştigat.

Metohurile sinaite din Ţările Române au constituit un bun prilej pentru înmulţirea daniilor celor două curţi domneşti către Sinai. În acest sens sunt ilustrative fondurile de documente ale acestora, rămase şi păstrate în România. Caracter unic în cadrul legăturilor domnitorilor români cu Sinaiul îl au nu numai documentele de închinare a metohurilor şi a proprietăţilor întărite acestora, ci şi importantele sume de bani donate Sinaiului, apoi obiecte de mare preţ ca acel chivot, donaţie a Curţii Ţării Româneşti (1542-1545), Evanghelia lui Alexandru II Mircea (1568-1577), cădelniţa domniţei Ruxandra (1569), crucea cu ceas (1660), Evanghelia lui Ieremia Movilă (1598) etc. Nu mai puţin importante sunt paraclisul „Sf. Ioan Botezătorul”, ctitorit de Alexandru II Mircea (1568-1569), şi portretul domnitorului Constantin Brâncoveanu (1696), despre care nu ştim prea multe, ca şi despre ctitorirea unui paraclis cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” de către acelaşi domnitor. Nu de puţine ori domnitorii intervin în alegerea stareţilor la Sinai118.

114 Hurmuzaki, supl. I, vol. VI, pp. 611-613. 115 Îndrumător..., p. 404. 116 M. POPESCU-SPINENI, Procesul..., p. 158. 117 V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 248; M. BEZA, Biblioteci…, p. 215; M. BEZA, Urme…, pp. 8-9, 12. 118 Vezi informaţiile prezentate mai sus dar şi lucrarea noastră în curs de publicare „Contribuţie românească la istoria sinaită: Catalogul întâistătătorilor M-rii Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai, prezenţa românilor în acesta şi implicarea lor în alegerea conducătorilor sinaiţi”.


Résumé

Le soutient matériel et spirituel de l’Orient Chrétien par Pays Roumains présente des aspects plus ou moins connus. Dans le cadre de ces relations, celles avec le Mont Sinaï ont été moins étudiées, l’attention des scientifiques visant particulièrement la contribution roumaine, impressionnante d’ailleurs, en faveur de Jérusalem et du Mont Athos. Les relations des Pays Roumains avec le Mont Sinaï représente une action permanente, déployée sur une longue période, du XV-ème au XIX-ème siècles. Une recherche minutieuse met en évidence une réalité complexe, aux implications profondes dans les domaines social, économique et politique, non seulement pour les Pays Roumaines et le Mont Sinaï, mais pour tout l’espace oriental. A partir de 1497, la date du premier document attestant cette réalité historique, les relations des Pays Roumains avec le Monastère Sainte Catherine du Mont Sinaï n’ont pas cessé. Princes, maisons princières, boyards, simples gens, dans un élan chrétien hors commun, ont offert de l’argent, des lots ou d’autres objets de grande valeur au saint monastère. L’intensité des dons se maintient à un niveau élevé jusqu’à la Sécularisation (1863-1864), événement qui n’a pas marqué la fin d’une histoire. L’analyse des documents met en évidence le fait que cette implication des roumains n’a pas été seulement le résultat d’une mentalité spécifique à une certaine époque, mais qu’ils ont eu, eux aussi, à gagner de ces relations. Parmi les documents qui se trouvent en Roumanie et qui illustrent ces aspects il faut citer : métokions roumains consacrés au Monastère du Mont Sinaï, lots, donations, objets liturgiques (l’encensoir de la princesse Ruxandra (1569), un Évangile d’Alexandre II Mircea (1568-1577) et un autre d’Ieremia Movilă (1598), une croix à montre (1660), un merveilleux tabernacle, d’importantes sommes d’argent, le portrait du prince Constantin Brâncoveanu (1696), et beaucoup d’autres.

Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul...

Documents

Transcript of Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul...