CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ ŞI PRESTĂRI DE SERVICII Definiţia. Articolul 946 Cod civil defineşte contractul de antrepriză ca fiind acel contract în baza căruia o parte numită antreprenor se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi numite client, iar clientul se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit.

Clasificarea. Pornind de la regimul juridic al contractului de antrepriză putem realiza clasificarea contractului de antrepriză după cum urmează:

- în funcţie de natura lucrărilor efectuate la executarea contractului de antrepriză, deosebim antrepriza privind producerea bunurilor şi antrepriza privind modificarea bunurilor şi prestarea de servicii.

- în funcţie de tipul antreprizei, deosebim, antrepriza simplă şi contractul de prestări de servicii.

1.3. Caracterele juridice ale contractului de antrepriză şi prestări de servicii. Contractul de antrepriză, pornind de la prevederile legislaţiei în vigoare este caracterizat prin următoarele caractere:

-                     Este un contract sinalagmatic,-                     Este un contract cu titlu oneros şi poate fi atât comutativ cât şi aleatoriu,-                     Este un contract constitutiv de drepturi,-                     Este un contract cu conţinut patrimonial,-                     Este un contract de regulă consensual,-                     Este un contract ce poate fi încheiat atât personal cât şi prin reprezentant,-                     Este un contract numit şi reglementat,-                     Este un contract de executare succesivă,-                     Este un contract principal, dar poate fi şi accesoriu,-                     Este un contract negociabil,-                     Este un contract irevocabil,-                     Este un contract ce poate fi atât simplu cât şi afectat de modalităţi.

a. Caracterul sinalagmatic al contractului de antrepriză şi de prestări de servicii este relevat prin faptul, că la încheierea contractului părţile se obligă reciproc, iar obligaţiile de regulă sunt cora-portate. Astfel, antreprenorul este obligat să efectueze lucrarea, iar clientul este obligat să plătească valoarea acesteia; antreprenorul este obligat să înlăture neajunsurile sau viciile bunului creat, iar clientul este obligat să înştiinţeze antreprenorul în termen despre viciile depistate, iar la înlăturarea lor de către antreprenor, să confirme acest fapt; prestatorul oferă serviciul, iar beneficiarul achită plata pentru serviciul acordat. Anume în acest caracter este necesar de a deosebi contractul de prestări de servicii de contractul de procură, unde la procură reprezentantul la momentul încheierii contractului nu are careva obligaţii faţă de reprezentat,

b. Caracterul  oneros  al  contractului   de   antrepriză  este  de principiu, astfel, cum articolul 946 Cod civil stabileşte în mod expres, că la recepţionarea lucrărilor clientul este obligat să le plătească. Totodată am accepta şi o situaţie, când contractul de antrepriză ar fi fost executat fără o careva obligaţie de remunerare din partea clientului, unde antreprenorul ar executa lucrările din contul său, dar cu titlu gratuit. Exemplu ar fi cazul de executare a lucrărilor de reparaţie la o casă de copii (orfelinat) sau executarea unei lucrări agricole pe cont propriu a antreprenorului (cheltuielile de semănat sunt suportate de către antreprenor, iar seminţa este pusă la dispoziţie de către client). In asemenea caz, în contractul de antrepriză devizul de cheltuieli ar primi un alt aspect decât atunci când este vorba despre un contract de antrepriză oneros. Astfel, în deviz s-ar include doar referinţele la tipul şi valoarea materialelor folosite la lucrări, dar plata pentru lucrări se va exclude din deviz. Mai des întâlnim, însă caracterul gratuit la contractul de

prestări de servicii, unde prestatorul poate presta serviciul fără a percepe o careva plată pentru aceasta. în cazul, însă, în care antrepriza sau prestările de serviciu apar drept un contract cu titlu oneros, acestea apar de regulă ca un contract comutativ, unde părţile cunosc cu certitudine atât valoare şi termenul realizării lucrării sau prestării serviciului, cât şi mărimea plăţii pretinse de către antreprenor sau prestator. Atunci când vorbim, însă, că antrepriza şi prestările de servicii apar, de regulă, drept un contract comutativ, ajungem la concluzia, că caracterul aleatoriu al acestuia rămâne a fi doar excepţie. Ţinem să menţionăm, însă, că această afirmaţie nu ar avea un fundament, deoarece legislatorul în realitate nu stabileşte caracterul aleatoriu a antreprizei sau prestărilor de servicii ca excepţie. în aşa fel, spunem, că caracterul aleatoriu al contractului de antrepriză şi prestări de servicii este mai puţin frecvent, astfel cum "regula caracterului comutativ" al acestui contract o raportăm doar la faptul că este întâlnit mai des. Astfel, la încheierea contractului de antrepriză se întocmeşte un deviz fix antrepriza devine un contract comutativ, iar în cazul în care se întocmeşte un deviz aproximativ, antrepriza devine un contract aleatoriu.

c. Este un contract constitutiv de drepturi. în contractul de antrepriză prin efectul său are loc de regulă constituirea unui drept. Acest    caracter    este    esenţial    în    deosebirea    antreprizei    la confecţionarea   unui   bun   cu   materialele   antreprenorului   de vânzarea-cumpărarea   bunului   confecţionat   de   vânzător,   unde ultimul contract apare drept unul translativ de drepturi.

Prin urmare, este deosebită în acest caz şi problema ce priveşte suportarea riscului peirii fortuite a bunului sau lucrării. După regula generală, atunci când în baza contractului nu este transmisă proprietatea, riscul peirii fortuite stă pe sama proprietarului. în cazul antreprizei, importanţă are faptul din a cui materiale se fac lucrările şi în posesia cui acestea se aflau.

d. Este un  contract cu  conţinut patrimonial.   Rezultă acest caracter din situaţia generală, că prestaţiile cu privire la care se obligă antreprenorul faţă de client sunt cu conţinut patrimonial.

e. Este un contract consensual. După prevederile Codului civil acest contract este unul cu caracter consensual, unde atât antreprenorul, cât şi clientul îşi asumă obligaţii la momentul realizării consimţământului,   şi   prin   urmare   începutul   producerii   efectelor contractului  nu  este  legat  cu  momentul  transmiterii  bunului. Totodată pot fi stabilite în unele cazuri şi condiţia de formă, însă care apare doar ca o condiţie de opozabilitate, şi care nu afectează validitatea contractului.

f. Este un contract ce poate fi încheiat atât personal cât şi prin reprezentant. Codul civil, la contractul de antrepriză nu stabileşte vre-o careva limită în ce priveşte posibilitatea încheierii acestui contract prin reprezentare.

g. Este un contract numit, tipic şi reglementat. Legislatorul conferă la capitolul contractul de antrepriză un regim expres de regle¬mentare, fiind stabilite condiţiile şi efectele specifice contractului.

h. Este un contract ce presupune prestaţii de executare succesivă. Având în vedere că lucrările se execută de către antreprenor sau prestator o anumită perioadă de timp, contractul de antrepriză apare drept unul de executare succesivă. Totodată, atunci când se presupune transmiterea dreptului asupra bunului obligaţia de transmitere a bunului este executată instantaneu.

i. Este un contract principal, dar poate fi şi accesoriu. După cum determină cauza încheierii contractului, părţile pot urmări drept scop principal crearea sau renovarea bunului şi urmărirea beneficiului din prestarea serviciului, dar totodată, antrepriza şi prestările de servicii pot apărea drept un contract accesoriu, unde părţile prin lucrările executate sau serviciile prestate

pot asigura executarea unui alt contract. Exemplu ar fi cazul încheierii contractului de antrepriză pentru deservirea tehnică a aparatajului procurat de la antreprenor, care în contractul de vânzare-cumpărare apare în calitate de vânzător. în acest caz, producerea efectelor contractului de vânzare-cumpărare va condiţiona producerea efectelor în contractul de antrepriză.

j. Este un contract negociabil. Deseori, însă, acest contract apare drept unul de adeziune, având în vedere faptul, că serviciile prestate şi lucrările realizate au un caracter de activitate comercială exercitată în baza unor tarife stabilite.

k. Este un contract irevocabil, unde părţile după încheierea contractului nu pot înceta sau refuza unilateral de la executarea contractului, astfel cum executarea acestuia fiecare din părţi poate cere executarea silită a obligaţiei.

l. Este un contract ce poate fi atât simplu, cât şi afectat de modalităţi. De regulă, condiţiile care sunt stabilite de părţi privesc momentul începutului executării contractului de antrepriză, astfel cum părţile pot conveni asupra faptului, că acel moment se va considera moment de început a executării contractului când una din părţi va săvârşi un act care confirmă dorinţa de a executa contractul[1].

[1] Este necesar de a face diferenţiere dintre dorinţa de a executa contractul şi dorinţa ca acesta să producă efecte. Astfel, efectele se produc deja de la încheierea contractului, însă momentul de iniţiere a lucrărilor depind de executarea unor acte suplimentare.